INSTITUŢIILE MUZEALE ŞI COLECŢIILE PUBLICE

 În momentul de faţă există, potrivit datelor oferite de CIMEC, 1814 muzee,

colecţii, case memoriale - din care 819 muzee aflate în 473 de localităţi.

 Potrivit reglementărilor legislative actuale privind muzeele și colecțiile

publice din România, definiția muzeului este exprimată astfel:
„Muzeu – instituția publică de cultură, aflată în serviciul societății, care
colecționează, conservă, cercetează, restaurează, comunică și expune, în
scopul cunoașterii, educării și recreării, mărturii materiale și spirituale ale
existenței și evoluției comunităților umane, precum și ale mediului
înconjurător”.

 Există muzee pavilionare, axate pe includerea unor săli de prezentare a

exponatelor într-un corp sau mai multe corpuri de clădire şi muzeele în aer
liber care în totalitate au caracter etnografic.
 În conformitate cu legislaţia actuală, respectiv Legea nr. 12/2006, există o
diferenţiere între aceste categorii de instituţii muzeale, dată de următoarele precizări:

 Muzeele şi colecţiile publice de importanță naţională - sunt muzeele şi colecţiile

publice de drept public sau de drept privat, care deţin în patrimoniul lor muzeal
bunuri de valoare excepţională, semnificative în plan naţional pentru istorie,
arheologie, etnologie, arta, arhivistică, ştiinţă, tehnică, literatură, cinematografie,
numismatică, filatelie, heraldică, bibliofilie, cartografie şi epigrafie;
 Muzeele şi colecţiile publice de importanță regională - sunt muzeele şi colecţiile
publice de drept public sau de drept privat care deţin în patrimoniul lor muzeal
bunurile prevăzute la prima categorie de muzee, dar semnificative în plan regional;
 Muzeele şi colecţiile publice de importanță judeţeană - sunt muzeele şi colecţiile
publice de drept public sau de drept privat care deţin în patrimoniul lor muzeal bunuri
semnificative în plan judeţean.
 Muzeele şi colecţiile publice de importanță locală - sunt muzeele şi colecţiile
publice de drept public sau de drept privat care deţin în patrimoniul lor muzeal bunuri
semnificative în plan municipal, orăşenesc sau comunal.
Muzeele de istorie (108) sunt reprezentate prin: Muzeul Naţional de Istorie a României din
Bucureşti, Muzeul Unirii din Alba Iulia; Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din
Cluj-Napoca; Complexul Muzeal Bucovina (Suceava); Muzeul de Istorie a Moldovei
(Iaşi); Muzeul de Istorie şi Arheologie (Constanţa), Muzeul Pompierilor din Teremia
Mare, Muzeul Maritim al Portului Constanţa, Muzeul Regiunii Porţile de Fier (Drobeta
Turnu-Severin), Muzeul Secuiesc al Ciucului (Miercurea-Ciuc), Muzeul primei Şcoli
Româneşti din Scheii Braşovului, Complexul Mitropoliei (Târgovişte), etc.;

Muzeul Naţional de Istorie a României - Bucureşti

Muzeele etnografice (81) au fost create ca unităţi de cercetare şi conservare a
unor valori tradiţionale de excepţie, dar şi ca lăcaşe de cultură deschise unui
public larg, eterogen, dornic de a se cultiva sau de a cerceta materialele
expuse.
Taxonomia acestora este în funcție de modul de expunere a obiectelor (în aer
liber, pavilioane), tematică (istoric, sociologic, ocupațional, tehnic,
arhitectural-constructiv), conținut, gradul de cuprindere teritorială (locale,
regionale, zonale, naționale).
Reprezentative sunt: Muzeul Ţăranului Român (Bucureşti), Parcul Etnografic
„Romulus Vuia” (Cluj-Napoca), Muzeul Ţării Codrului (Măriuş-Satu
Mare), Muzeul Ţării Oaşului (Negreşti-Oaş), Muzeul Viei şi Vinului (Miniş-
Arad), Muzeul Viticol (Odobeşti-Vrancea), Rezervaţia de Arhitectură
Vrânceană (Focşani), Colecţia de ceramică Populară de pe Valea Olteţului
(Balş), Colecţia Etnografică şi Artă Populară (Chilia-Olt), Colecţia
Etnografică Zahacinshi (Mihăileni-Botoşani), Colecţia Oologică „Kalaber
Ladislau”(Reghin), Complexul Muzeal Măldăreşti (Măldăreşti-Vâlcea), etc.;
 Muzeele de artă (102) găzduiesc creaţii ale unor artişti renumiţi, români sau
străini. Cele mai cunoscute sunt: Muzeul de artă al României, Muzeul
Colecţiilor de Artă, Muzeul Literaturii Române, Muzeul Muzicii, Muzeul
Costumelor Populare, Muzeul Hărţilor şi a Cărţii Vechi, Muzeul „Th. Aman”
(toate din Bucureşti), Colecţia Muzeală de Argintărie (Braşov), Colecţia de
Artă (Constanţa), Colecţia de Artă Plastică „Al. Bălintescu” (Costeşti-Vâlcea),
Casa Colecţiilor de Artă (Brăila), Muzeul de Artă (Roman), Muzeul de Artă
(Târgovişte), Casa Personalităţilor (Lugoj), Casa Domnească Brebu (Brebu-
Prahova);

 Muzeele de arheologie (56) reunesc colecţii de vestigii, obiecte caracteristice

locuirii în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Cele mai reprezentative sunt:
Rezervaţia Arheologică Cucuteni (Iaşi), Muzeul Staţiunii Băile Herculane,
Rezervaţia Arheologică Budureasa (Budureasa-Prahova), Rezervaţia
Arheologică „Târgşorul Vechi” (Târgşorul Vechi-Prahova), Rezervaţia
Arheologică Cotnari (Cotnari-Iaşi), Ansamblul Monumental Potlogi (Potlogi-
Dâmboviţa), Colecţia Arheologică Zlatna (Alba), Cetatea de Scaun a Sucevei,
Cetatea Devei, Cetatea Poienari etc.;
 Muzeele de ştiinţele naturii (65) reunesc o serie de elemente de natură geologică,
botanică, zoologică. Cele mai cunoscute sunt: Muzeul Mării (Constanţa), Complexul
Muzeal de Ştiinţele Naturii (Constanţa), Muzeul de Istorie Naturală ,,Grigore Antipa",
Muzeul Naţional Geologic, Muzeul Botanic (toate din Bucureşti), Muzeul Mineralogic
Baia Mare, Muzeul Aurului Brad, Colecţia de Mineralogie Estetică a Fierului „Constantin
Gruescu” (Ocna de Fier), Colecţia Muzeală Colţi (Colţi-Buzău), Complexul Muzeal de
Ştiinţele Naturii (Galaţi), Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” (Bacău),
Parcul Dendrologic Simeria, Parcul Zoologic Piatra Neamţ, Peştera şi Gheţarul de la
Scărişoara;

 Muzeele de ştiinţă şi tehnică (22) sunt specializate în ilustrarea unor ocupaţii sau domenii
de activităţi: Colecţia de Istorie a Farmaciei (Cluj-Napoca), Expoziţia memorială „Traian
Vuia” (Traian Vuia-Timiş), Muzeul Aviaţiei (Bucureşti), Expoziţia Muzeală „Istoricul
Industriei Textile” (Cisnădie-Sibiu), Expoziţia permanentă de Istoria Farmaciei
Montanistice Bănăţene (Oraviţa), Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu”(Iaşi),
Muzeul Căilor Ferate Române (Bucureşti), Muzeul Fierului (Hunedoara), Muzeul
Lemnului din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul Petrolului din Ploieşti, Muzeul Sării din
Slănic Prahova, Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” (Ploieşti), Muzeul tiparului din
Târgovişte, Muzeul Farmaciei din Sibiu, Muzeul viticulturii şi pomiculturii (Goleşti),
Muzeul Locomotivelor cu Abur (Reşiţa), Muzeul Ţesutului şi Postăvăritului (Buhuşi),
Muzeul Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida” (Bucureşti), Muzeul Sării (Slănic-Prahova),
Muzeul Mineritului (Petroşani) etc.;
 Muzeele săteşti cuprind obiecte şi bunuri culturale ce pot reconstitui satul de altădată (în
110 localităţi). Reprezentative sunt cele din localităţile: Bucureşti, Cristian (Sibiu),
Dăneşti (Vaslui), Tălmaciu (Sibiu), Poiana Sibiului (Sibiu), Răşinari (Sibiu), Bărbăteşti
(Vâlcea), Irimeşti (Vâlcea), Tărcaia (Bihor), Holod (Bihor), Beliu (Arad), Tăcuta
(Vaslui), Slăveni (Olt), Cornu (Prahova), Galeş (Sibiu), Leu (Dolj), Botoşana (Suceava),
Bârca (Dolj), Rădineşti (Gorj), Leleşti (Gorj), Bărbăteşti (Gorj) etc.;

 Muzeele mixte (137) sunt situate, în marea lor majoritate, în centre urbane şi includ o
mai mare diversitate de teme, în acest sens sălile de expoziţie sunt dedicate fiecare unui
anumit domeniu (arheologie, istorie, etnografie, artă, etc.). Pot fi menţionate muzeele
orăşeneşti din Brăila, Deva, Zalău, Bacău, Vaslui, Focşani, Târnăveni, etc.;

 Muzeele şi colecţiile religioase (57) au apărut din nevoia păstrării obiectelor de cult,
veşmintelor de cult, cărți vechi, monede, obiecte de artă bisericească, icoane pe sticlă şi
lemn. În Oltenia există 10 asemenea unităţi muzeale, în Muntenia - 21, Moldova -14,
Transilvania -7, Banat – 4 şi Dobrogea -2. Cele mai renumite şi valoroase sunt muzeele
mănăstirilor Cozia și Hurez din Judeţul Vâlcea, muzele mănăstirilor Tismana şi
Polovragi din judeţul Gorj, muzele mănăstirilor Agapia, Neamţ,, Bistriţa, Văratec din
judeţul Neamţ, ale mănăstirilor Nicula – jud. Cluj, Râmeţ – jud. Alba, Bixad – jud. Satu
Mare, Sf. Ilie – Topliţa, jud. Harghita. Altele se află în cadrul mănăstirilor Căldăruşani,
Cernica, Pasărea, Ţigăneşti – jud. Ilfov, Plumbuita - Bucureşti, Ghighiu şi Sinaia – jud.
Prahova, Cocoş – jud. Tulcea, Dealu – Târgovişte, Ciolanu – jud. Buzău, Vladimireşti –
jud. Galaţi, sau la mănăstirile Putna, Vatra Moldoviţei, Suceviţa – jud. Suceava, etc.;
Muzeele şi casele memoriale (128) cuprind casele care au aparţinut unor valoroşi artişti,
scriitori, oameni de ştiinţă, medici, dar care, în momentul de faţă, sunt foarte puţin
valorificate prin turism. Cele mai cunoscute sunt: C. Brâncuşi (Hobiţa), Muzeul
Memorial „Ioan Slavici şi Emil Monţia” (Şiria-Arad), Muzeul Memorial „Ion Pop
Reteganul (Reteag-Bistriţa Năsăud), Muzeul memorial „Liviu Rebreanu”(Năsăud),
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” (Iaşi), Muzeul memorial „Nicolae Bălcescu”
(Nicolae Bălcescu-Vâlcea), G. Enescu (Sinaia), I. Creangă (Tg. Neamţ), A. Pan (Rm.
Vâlcea), H. Catargi (Scăeşti-Dolj), Gh. M. Tătărăscu, Gh. Marinescu, C. Nottara, Th.
Aman, D. Avakian, I. Zambacian, C. Medrea (Bucureşti), Mihai Eminescu (Ipoteşti), G.
Coşbuc (Hordou, azi Coşbuc), etc.

1. 2.

1. Casa memorială Ion Creangă; 2. Casa memorială Constantin Brâncuși

PATRIMONIUL ARTEI ŞI CREAŢIEI ETNOGRAFICE DIN ROMÂNIA POPULARĂ

 Zona etnografică reprezintă un teritoriu mai mult sau mai puţin riguros delimitat, care
prezintă caractere etnografice unitare, determinate de tradiţia şi evoluţia istorico-culturală,
cristalizată în tipul aşezărilor, ocupaţiilor, locuinţei, portului, artei populare, la care se
adaugă toate manifestările culturii spirituale, ca şi modul de viaţă.
După V Butură (1977), dar și după Dicționarul de artă populară (1996), principalele zone
etnofolclorice existente în România sunt:
 Moldova: Ţinutul Botoşanilor, Suceava, Câmpulung, Rădăuţi, Neamţ, Bacău, Brăila, Valea
Bistriţei, Iaşi, Câmpia Jijiei, Trotuş, Covurlui, Vrancea;
 Transilvania: cu zonele Hunedoara, Sibiu, Ţara Oltului, Ţara Bârsei, Târnave, Topliţa-Ciuc
(Covasna), Ampoi, Chioar, Ţara Moţilor, Cluj, Alba Ceru-Băcăniţi, Mureş, Mărginimea
Sibiului, Năsăud, Câmpia Aradului;
 Maramureş: Mara, Vişeu, Oaş, Lăpuş;
 Oltenia: Gorj, Vâlcea, Mehedinţi, Dolj;
 Muntenia: Bran, Prahova, Buzău, Dâmboviţa, Brăila, Olt, Teleorman, Ilfov, Ialomiţa,
Muscelele Argeşului, Bărăgan;
 Banatul: Ţinutul Haţeg, Ţinutul Pădurenilor-Hunedoara, Valea şi Clisura Dunării, Valea
Cernei, Valea Bistrei, Ţara Almăjului, Caraşova;
 Crişana: Bihor, Beiuş, Zarand;
 Dobrogea: Delta Dunării-Tulcea, Babadag şi Constanţa.
 Structura artei şi creaţiei populare

Aşezările rurale tradiţionale, privite în ansamblu, reprezintă un grup de

construcţii, locuinţe care alcătuiesc un anume mod de viaţă, care îşi poate
schimba funcţiile şi fizionomia în timp şi spaţiu.
Arhitectura tradiţională s-a conturat în timp, specificul ei fiind dat de
structura materială a construcţiilor, proporţii, volume, decor, ornamente.
Condiţiile naturale, împrejurările sociale, istorice şi, nu în ultimul rând,
îndemânarea tehnică, opţiunea estetică a locuitorilor şi-au pus amprenta
asupra diferitelor edificii de lemn sau zidărie ale satului românesc.
Arhitectura tradiţională se caracterizează prin două sisteme constructive:
sisteme axate pe lemn , ce includ cununi orizontale de bârne, sisteme ce
folosesc paianta şi a scheletul de lemn (ulterior beton), umplut cu diverse
materiale, îndeosebi de cărămidă roşie.
Organizarea interiorului constituie cea mai concludentă expresie a modului
de viaţă şi a formelor de manifestare a ideilor despre familie, frumos şi
funcţionalitate.
Construcții din lemn reprezentative
 Aşezările rurale tradiţionale
 Casele şi gospodăriile ţărăneşti
 Arhitectura tradiţională
 Organizarea interiorului locuinței
Arta populară
―Arta tradiţională de prelucrare a lemnului;
―Arta picturii pe sticlă - centrele de la Laz (Alba), Sibiel (Sibiu), Iernut (Mureş),
Nicula (Cluj), Arpaş (Făgăraş). Centrele cele mai active sunt la Cincu şi la Mănăstirea
Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus, ambele în judeţul Braşov;
―Arta prelucrării osului şi cornului este caracteristică Transilvaniei şi Moldovei;
―Arta prelucrării artistice a metalului;
―Alte meşteşuguri tradiţionale;
―Instalaţii tehnice tradiţionale;
―Portul popular;
―Sculptura populară în piatră;
―Arta populară a prelucrării pieilor - în satele din nordul şi centrul Moldovei, sudul
Transilvaniei, nordul Olteniei şi Munteniei;
―Arta olăritului - renumite centre de olari: Poieniţa (Argeş), Iveşti (Vrancea), Horezu,
Stroieşti, Slătioara, Vlădeşti, Galeşoaia (Gorj), Şişeşti (Mehedinţi), Oboga, Româna
(Olt), Olari (Buzău), Rădăuţi, Marginea (Suceava), Săcel, Vama (Maramureş), Săscior
(Alba), Corund (Harghita), Iveşti (Vrancea), Vadu Crişului (Bihor) ş.a.;
―Instrumente populare tradiţionale;
―Arta împletiturilor;
―Arta ţesăturilor şi cusăturilor populare.
 Port tradiţional în Munţii Trascău
Poşaga Ocoliş Sălciua
Rimetea - Moară de apă Vâltoare (Întregalde)

Zlatna Rimetea

Colţeşti – Transport cu boi Răicani – Transport cu cai

 Manifestările folclorice

În cadrul calendarului popular românesc apar mai multe tipuri de

manifestări:
 sărbători de iarnă (Crăciun, Anul Nou, Boboteaza) - care sunt sărbătorite în întreaga
ţară, cu unele variaţii regionale. Practicile cele mai cunoscute sunt colindul, uratul cu
capra, ursul, teatrul popular al irozilor, strigătul prin sat;
 sărbători agricole ale primăverii - legate de începutul anului agrar (Sântoader,
Dochia, Lăzărelul, Sângeorgiu, Armindeni, Ramura Verde etc.);
 sărbători pastorale ale primăverii - legate de adunatul oilor şi începutul păşunatului
la munte (Sângeorgiu, Focul Viu, Tânjaua, Sâmbra oilor), sau coborâtul lor toamna
(Sânmedru);
 sărbătorile verii - ce includ manifestări legate de bogăţia recoltelor, coptul grâului
(Sânzienele, Paparudele, Cununa Grâului);
 sărbători ale muntelui - care se desfăşoară în aşezările situate pe plaiurile carpatine,
sub forma nedeilor, de Sântilie.
În calendarul religios sunt cuprinse manifestările legate de prăznuirea unor
sfinţi, arhangheli, apostoli, care reprezintă şi hramul multor lăcaşe de cult, precum a
sărbătorilor Crăciunului, a Paştelui, sau ceremoniile legate de evenimente din viaţa
omului – naştere, botez, logodnă, nuntă, înmormântare.
Alături de aceste sărbători pot fi aminti şi unele manifestări folclorice păstrătoare de
obiceiuri şi datini:
 târgurile - ca locuri de schimb şi vânzare a unor produse obţinute din păstorit,
agricultură, meşteşuguri;
 sărbători folclorice - care pun în valoare o seri de sărbători tradiţionale legate de
anumite obiceiuri: sărbătoarea Junilor, Dubaşilor, Druştelor; reînvierea naturii:
sărbătoarea liliacului, salcâmului, narciselor, teiului; de anumite jocuri populare
(căluşarilor, etc.);
 festivalurile - ca manifestări artistice cu program variat, având caracter ocazional şi care
treptat au pierdut din legăturile cu vechile ritualuri, devenind un eveniment artistic,
distractiv şi de spectacol. Aceste festivaluri se pot împărţii în mai multe tipuri:
 festivaluri muzicale: Festivalul cântecului şi dansului popular din Ilva Mare,
Festivalul dansului bătrânesc de la Tg. Mureş, Festivalul cântecului, dansului şi
portului popular din Gorj, Teleorman, Mehedinţi, Zilele culturii populare bihorene la
Oradea, Cântecele Oltului de la Călimăneşti, Festivalul dansului fecioresc de la Cluj,
Hora de la Prislop;
 festivaluri gastronomice: Festivalul vinului (Oradea), Festivalul ţuicii (Vălenii de
Munte);
 festivaluri de satiră şi umor: Gura satului (Macea-Arad);
 festivaluri dedicate începerii sau încheierii unor activităţi agro-pastorale: serbarea
ţăpinarilor (Prundul Bârgăului), miţuitul mieilor (în zona montană).
Manifestările etnofolclorice
—Târgurile;
—Festivalurile;

Organizare evenimente - festivaluri:

•Festivalul Secerișului – Alba

•Festivalul Clătitelor – Prejmer
•Festivalul Sarmalelor – Praid
•Ziua Mondiala a Femeii din Mediul Rural – Rucăr
•Festivalul Vinului - Focșani
•Festivalul Cârnatilor si al Covrigilor – Buzau
•Festivalul Păstrăvului - Ciocănești
•Răvășitul Oilor – Bran
•Festivalul Brânzeturilor si al Pastramei – Brasov
•Festivalul International “Pomana Porcului”
Gastronomie:

 Mâncăruri tradiționale
 Meniuri lacto-vegetariene
 Picnic pe iarbă și pe zăpadă
 Mese festive
Festivaluri gastronomice