UNIVERSITATEA XXXXXXXXXXX BUCURESTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC SI COMERCIAL CONSTANTA

REFERAT ETICA IN COMERT, TURISM SI SERVICII

RESPONSABILITATEA SOCIALA A
CORPORATIILOR IN CONTEXT EUROPEAN

Prof. Indrumator :
YYYYYY
Student :
XXXXXXXXXXXXXXX
ANUL II, GRUPA 4

Constanta
2011
 Definitie corporatie

Corporatia este un sistem de organizare comerciala. O corporatie este o persoana juridica,

careia statul ii confera autoritatea legala de a actiona ca o un tot, ce poate incheia contracte si
poate avea bunuri in proprietate.
Ea este separata si distincta fata de proprietarii (actionari) sau managerii sai si prezinta
urmatoarele caracteristici : dreptul de a emite actiuni;capacitatea de a transfera aceste drepturi
de proprietate; responsabilitatea limitata a actionarilor sai.

Responsabilitate sociala a corporatiilor

Responsabilitatea sociala a corporatiilor (in literatura de specialitate abreviata CSR, dupa

forma din limba engleza Corporate Social Responisibility) este un concept care se refera la o
prezumtiva datorie pe care companiile (ca actori sociali) ar avea-o fata de toate partile
implicate in desfasurarea actiunilor presupuse de activitatea lor economica. Conceptul se
refera la toate categoriile de companii, de la microintreprinderi pana la multinationale. Prin
datorie se intelege faptul ca respectiva companie trebuie sa actioneze in conformitate cu
obligatiile pe care le are fata de partile implicate si respectand niste principii morale acceptate
de-a lungul traditiei.
Istoric si dezvoltare

Conceptul, aparut dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, odata cu cresterea economica si cu
exacerbarea rolului jucat de companiile mari in societate, trebuie delimitat de acela de actiune
responsabila din punct de vedere social. Acest din urma concept a aparut cu mult inaintea
secolului XX si se refera mai degraba la un punct singular din strategia unei companii vizavi
de partile implicate, fara fi necesar vreun angajament fata de acestea sau fata de valorile
sociale preexistente. Prin contrast, responsabilitatea sociala a corporatiilor reprezinta tocmai
un angajament luat fata de societate si partile implicate in ceea ce priveste actiunile din sfera
activitatii economice.
 Perspective asupra responsabilitatii sociale a corporatiilor

Conceptul este utilizat de etica in afaceri, ramura a eticii aplicate, cu mai multe sensuri, dintre
care cele mai adesea intalnite sunt sensul libertarian si sensul comunitarian.
Sensul libertarian, sau sensul restrans al responsabilitatii sociale a corporatiilor, se suprapune
viziunii exprimate de Milton Friedman si se refera la limitarea conceptului mai sus amintit la
activitatile care ii sporesc profitul in limitele legii, prin folosirea adecvata a resurselor
disponibile. Acest lucru implica angajarea in competitia deschisa a pietei fara folosirea
mijloacelor ilicite si, conform lui Younkins, respectarea drepturilor individuale ale angajatilor
si a angajamentelor luate fata de acestia, de furnizori si de clienti.
Perspectiva comunitariana extinde, in primul rand, sensul conceptului de parti implicate la
totalitatea indivizilor sau grupurilor de indivizi care sunt afectate direct de actiunile unei
companii. In aceasta ordine de idei, responsabilitatea sociala va fi definita nu numai in functie
de angajati, furnizori si clienti, ci si fata de comunitate si binele acesteia, intrucat o companie
este beneficiara directa a resurselor disponibile in respectiva comunitate. Prin urmare, o
companie poate fi considerata responsabila din punct de vedere social daca, pe langa
respectarea angajamentelor luate fata de partile interesate enumerate de adeptii perspectivei
libertariene, se distinge prin acte de filantropie si daca supune toate actiunile ei din sfera
economica unei confruntari cu valorile sociale specifice comunitatii in care isi desfasoara
activitatea.

Responsabilitatea sociala a corporatiilor in context european

Conceptul de responsabilitate sociala a corporatiilor s-a dezvoltat cu deosebita vigoare in

Statele Unite, tara din care provin majoritatea autorilor care s-au preocupat de aceasta
problematica. In Europa occidentala, conceptul responsabilitatii sociale a corporatiilor a fost
insa mai putin influent, date fiind diferentele de climat social, economic si cultural fata de
mediul de afaceri american. Toate nivelurile de responsabilitate sociala din modelul Carroll-
Buchholtz se regasesc si in Europa, unde sunt ierarhizate si intercorelate in modalitati sensibil
diferite.
In SUA, responsabilitatea economica este puternic focalizata pe profitabilitatea companiei si,
ca atare, se defineste, in primul rand, prin obligatiile acesteia fata de actionari. Modelul de
capitalism din marea majoritate a tarilor din Europa continentala este oarecum diferit. Acest
model accepta o definitie mult mai larga a responsabilitatii economice si ia mult mai mult in
considerare obligatiile companiilor fata de angajati si comunitatile locale. De exemplu, multe
companii germane, cum este si conglomeratul Thyssen, continua sa pastreze in functiune
unitati neprofitabile din estul fost comunist al tarii, intrucat „abandonul” acestei regiuni, cu
toata situatia sa economica precara, este considerat socialmente inacceptabil si, dat fiind
curentul dominant in opinia publica din Germania, ar fi de natura sa genereze grave probleme
de imagine, afectand serios reputatia marilor firme din Germania occidentala.
Responsabilitatea legala este privita in Europa ca baza a tuturor celorlalte forme de
responsabilitate sociala, mai ales datorita rolului proeminent al statului in reglementarea
activitatii corporatiilor. Europenii au tendinta de a atribui statului rolul de a impune regulile
jocului economic, pe cand in conceptia nord-americana reglementarile guvernamentale sunt
privite mai degraba ca niste ingerinte nedorite, intrucat limiteaza libertatea individuala si
initiativa privata.
Majoritatea dezbaterilor din Europa privind activitatea corporatiilor sunt axate pe
responsabilitatea etica. In comparatie cu americanii, europenii sunt mult mai suspiciosi fata de
marile corporatii. De aici, o permanenta stare de alerta a publicului fata de buna credinta a
firmelor de mare anvergura, a caror legitimitate morala este mereu pusa sub semnul intrebarii,
chiar daca aspectele economice si legale din activitatea lor sunt in buna regula. Din acest
motiv, probleme precum energia nucleara, ingineria genetica sau testarea produselor
farmaceutice pe animale au starnit in Europa dezbateri mult mai aprinse decat in alte parti ale
lumii. Scandalul public privind importul de alimente modificate genetic si etichetarea lor a
pus mari probleme corporatiilor europene incepand din 1999, in vreme ce aceeasi problema a
avut un impact minor in Statele Unite.
In ceea ce priveste responsabilitatea filantropica, in Europa ea nu a fost implementata gratie
unor acte discretionare ale unor companii foarte potente sau ale unor magnati financiari de
talia unor George Soros sau Bill Gates, ci pe calea unor reglementari legislative. Pentru ca
taxele si impozitele platite de corporatiile din Europa sunt mai mari decat cele platite de
companiile americane, sustinerea financiara a creatiei artistice, a educatiei superioare sau a
serviciilor comunale, printre altele, nu au fost niciodata in Europa o sarcina primordiala a
corporatiilor, ci a cazut in seama guvernului. In mod similar, legislatia muncii din statele
europene a incurajat acordarea de beneficii sociale salariatilor si familiilor acestora, nelasand
aceste aspecte la latitudinea „generozitatii” filantropice a corporatiilor.
Este interesant de aplicat modelul lui Carroll in economia romaneasca. In ceea ce priveste
responsabilitatea economica nu se poate spune ca o majoritate semnificativa de companii
romanesti, dintre putinele de anvergura care exista deocamdata, sunt preocupate de articularea
si realizarea unor strategii pe termen lung de crestere si diversificare a formelor de activitate
comerciala. Cei mai multi intreprinzatori autohtoni sunt vadit preocupati de „tunuri” si „tepe”,
prin care se pot obtine profituri imediate, fara orizont de viitor, si nu au catusi de putin
intentia de a furniza produse competitive sau de a asigura locuri de munca stabile pentru
salariati. Despre „responsabilitatea” economica a firmelor romanesti vorbesc de la sine
cheltuielile absurde ale potentatilor nostri financiari pentru achizitionarea automobilelor de
lux in colectii impresionante sau risipa de resurse in constructia unor masive si ridicol de
somptuoase case de vacanta pe niste dealuri pustii, fara drumuri de acces, apa curenta,
canalizare sau sisteme de incalzire si pe care proprietarii le viziteaza de cateva ori pe an,
pentru niste mititei la faimosul gratar fumegand, in chiote de prispa si vacarm de manele de
periferie.
Problema cea mai acuta a intreprinzatorilor romani este responsabilitatea legala, in conditiile
in care, datorita unui mediu de afaceri cu totul viciat, in care legile concurentei loiale sunt
admirabile si sublime, dar lipsesc cu desavarsire, cele mai multe firme au de ales intre
legalitate si faliment (nemaivorbind de faptul ca cine actioneaza potrivit legii ori nu este
crezut, de vreme ce toata lumea „stie” ca toti afaceristii sunt niste banditi, ori este crezut, dar
compatimit si dispretuit pentru ca e un prost). In prezent, cea mai acuta problema in economia
privata romaneasca este respectarea legalitatii, care intampina insa greutati aproape
insurmontabile din cauza unei legislatii incoerente si nefavorabile economiei de piata
autentice, pe de o parte si datorita coruptiei endemice din aparatul de justitie si a interventiei
factorilor de putere politica, care fac ca nici macar legislatia existenta sa nu se aplice decat in
mod inconsecvent si discretionar, pe de alta parte.
In vreme ce americanii pun accentul pe responsabilitatile economice ale companiilor,
francezii sau germanii tind sa fie mai preocupati de conformarea corporatiilor fata de normele
sociale si fata de legislatia care promoveaza politici sociale active. Iata de ce modelul lui
Carroll ramane, in multe privinte, o constructie destul de arbitrara. Din acest motiv, conceptul
de responsabilitate sociala a corporatiilor tinde a fi integrat intr-o teorie cu veleitati strategice
mai ample, axata pe conceptul relativ recent de responsivitate sociala a corporatiilor.
 BIBLIOGRAFIE

1. Revista de marketing online, articolul „Responsabilitatea sociala a companiilor

romanesti – un pas pentru dezvoltarea durabila” , Stancu Alin, Orzan Mihai
2. ***http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/ - Prof.univ.dr. CRACIUN Dan, Etica in
afaceri
3. *** http://ro.wikipedia.org/ - Definitia corporatiei
4. *** Idem - Responsabilitatea sociala a corporatiilor