Estetica materialor ceramice

Frumusețea și durabilitatea materialelor ceramice sunt

„Argila este pur și simplu un material
cunoscute de milenii. Primele civilizații omenești au apărut
elementar - și întotdeauna bun pentru
după ce oamenii au învățat să facă vase din lut, nears mai
inovație în tehnologie, funcționalitate
întâi și după aceea din lut ars.
și design”
A fost o revoluție în evoluția societății omenești, Hubertus Adam
deoarece oamenii au avut în ce să își păstreze hrana, fapt
care a dus la creșterea productivității muncii și implicit a populației, concomitent cu apariția diviziunii
sociale a muncii.
Pentru construcții, materialele ceramice s-au dovedit de asemenea neprețuite. Cărămizile au permis
construirea de orașe, iar plăcile ceramice de tot felul au înfrumusețat clădirile. Până la romani, de la care
ne-au rămas fascinante mozaicuri din plăcuțe ceramice, cu mii de ani înaintea lor au fost egiptenii,
babilonienii, perșii, grecii și mulți alții care au învățat să utilizeze ceramica în diverse scopuri.
Căutând etimologia cuvântului, aflăm că ceramică din limba română, aproape identic cu cuvântul
folosit și în alte limbi (ceramic în engleză, ceramique în franceză, keramik în germană etc.), provine din
grecescul keramios, care înseamnă argilă arsă. Materialele ceramice se obțin deci prin arderea la
temperaturi ridicate, a unei compoziții din lut sau argilă cu apă și alte adaosuri. Asta doar așa, la nivel
„primitiv” de cunoaștere.
Dacă vrem să avansăm
însă, trebuie să spunem că
există mult mai multe materiale
folosite la fabricarea
produselor ceramice, mult mai
multe substanțe de adaos, unele
chiar ținute secrete de către
profesioniști, cum la fel sunt
ținute secrete și procedeele de
ardere, la diverse temperaturi
pentru diverse perioade de
timp. Un alt mare secret îl
reprezintă culorile și emailurile
folosite pentru finisarea
produselor ceramice, cele care
dau aspectul final.
Din punct de vedere chimic, materialele ceramice sunt oxizi metalici și nemetalici. Argilele din care
se obțin fac parte din marea categorie a alumino-silicaților, substanțe prezente de altfel în procent ridicat
în scoarța terestră. Prin ardere se obține o structură internă cristalină, cu legături chimice covalente și
electrovalente (ionice) între atomii și moleculele componente, dar nu dorim să intrăm în astfel de detalii.
Cărămida este un material de construcție folosit încă din cele mai vechi timpuri. Arta adevarată în
producerea cărămizilor poate fi văzută în varietatea mare de texturi și tratamente ale suprafeței, aspecte
care reprezintă o amprentă personală a fiecărui producător. Astăzi, cărămida este folosită pentru structuri
de rezistență, pentru ziduri interioare obișnuite, pentru decorarea unor suprafețe interioare sau
exterioare, în pavaj și chiar în construcții de artă modernă. Nici un alt element de construcție nu oferă
atâtea posibilități pentru realizarea unor efecte arhitecturale unice.
Unele din caracteristicile prețioase ale cărămizii sunt nuanțarea bogată și frumusețea îmbătrânirii. În
scop estetic sunt folosote mai mult cărămizile aparente și cele de sticlă.
 Un bun exemplu îl rprezintă Saadat abad Residential Building:
Ideile clare pentru transformarea unei case cu șapte etaje cu două etaje
la subsol au fost prezentate de client: ar trebui să fie o clădire rezidențială
pentru locuințe deschise, dar să ia în considerare nevoile de intimitate
protejată. Pentru arhitecți, aceasta însemna că ambele vor fi obținute în
primul rând prin fațadă: o vedere neobstrucționată spre exterior și un
interior protejat de perspective. Ceea ce nu a ușurat problema a fost
contextul. Latura străzii este singura spre care se poate deschide casa.
Deoarece blocul pe care se află casa este îngust, există doar un spațiu strâns
pe partea din spate față de casa de pe cealaltă parte a blocului. Scara este,
de asemenea, plasată aici - prea îngustă pentru o vedere plăcută.
Echipa Fundamental Approach Architects a inventat o fațadă care aduce
interiorul și exteriorul într-o relație specială. În locul unui chenar dur sub
forma unei soluții convenționale cu ferestre mici, au găsit unul care creează
o zonă de tranziție, un prag extins între interior și exterior. Revenită la
structura de susținere, casa a primit în acest scop o piele complet nouă.
Spre stradă, apartamentele
implementate au geamuri din podea
până în tavan. Ieșind ușor în afară,
plăcile de podea lasă o fâșie îngustă pentru plante. În fața lor a fost
adăugat un alt strat de panouri prefabricate cu o structură de
cărămidă perforată care amintește de paravent. Sunt parțial montate
paralel cu fațada de sticlă, parțial rotite în afara acestui plan. În unele
cazuri câmpurile rămân libere, dând impresia că fațada a fost tăiată
și îndoită, sau că elementele sale au fost răsucite în afară ici și colo.
Direcția panourilor este aleasă astfel încât vederea să fie ghidată spre
intersecția din apropiere. În același timp, incidența luminii este
variată de direcțiile diferite ale panourilor, deoarece deschiderile din
ele par mai mici din interior cu cât panourile sunt dispuse mai
înclinate. În funcție de poziția soarelui, un singur element permite
o stare de lumină diversă în interior. Deoarece geamul de la podea
până la tavan se lasă deschis, spațiul de locuit poate deveni și o logie.
În două straturi, cărămizile
subțiri sunt atașate de o structură metalică într-un mod care le face
abia perceptibile. Întrucât cărămizile panourilor sunt mai mult
dispuse în planuri eșalonate, atunci când soarele strălucește, se
generează o suprafață puternic structurată de lumină și umbră, care
arată ca tricotată. Nu mai este perforată, această structură din
cărămidă continuă pe pereții interiori și pe zona de intrare a casei.
Pentru a rezolva bine o sarcină, uneori nu ai nevoie de multe idei.
Trebuie doar să fie buni.

Bibliografie:
Brick 20 (Outstanding International Brick Arhitecture) editura Park Books
https://www.softblog.eu/2019/11/materialele-ceramice-ce-sunt-si-ce-proprietati-au/