UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRANCUŞI”, TÂRGU-

JIU, JUDETUL GORJ

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, DREPT ŞI
ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

REFERAT
SALARIUL – Venit fundamental

Student,
BADULESCU ANA

STUDII UNIVERSITARE DE LICENTA

ANUL I ADMINISTRATIE PUBLICA – GRUPA 312

2019
 Salariul – venit fundamental
Ca venit fundamental principal, salariul a fost abordat si
analizat de economisti inca de la aparitia acestei stiinte. In functie
de perioada istorica in care acestia au trait si a fost creat, de
orientarea doctrinar - ideologica a fiecaruia dintre ei, au fost
formulate puncte de vedere diferite cu privire la continutul
notiunii de salariu, asa cum se va putea constata din conceptiile
catorva mari economisti.
Salariul este venitul incasat de persoana care munceste,
care-si foloseste cunostintele, abilitatile si impreuna cu ceilalti
factori de productie realizeaza bunuri si servicii.
Din acest punct de vedere salariul reprezinta venitul
insusit pentru munca inchiriata si utilizata , pe baza de contract.
Acest venit recompenseaza factorul de productie, munca
inchiriata de un intreprinzator sau de orice alt agent economic,
conditia fiind folosirea acesteia pe baza contractuala.
Salariul trebuie, si poate fi explicat atat pe baza conditiilor
de formare a ofertei de munca si de formare a cererii de munca,
cat si pe baza contextului social-economic in care functioneaza
piata muncii, inclusiv pe baza rolului institutiilor si organizatiilor
existente.
Astfel, salariul poate fi definit ca fiind venitul care
remunereaza munca salariata in intreprinderi si administratii. El
nu este o remuneratie oarecare a muncii, ci numai un mod foarte
special de recompensare, anume pretul unei munci inchiriate si
intrebuintate de catre un agent economic utilizator, pe baza de
contract.
 Pentru persoanele care participa la producerea de bunuri si
servicii, salariul este privit ca un venit obtinut pentru munca
depusa, acesta apare ca salariu-venit.
Pentru utilizatorul de munca angajata in orice activitate
economica, salariul devine un cost incorporat in costul total de
productie.
Prin corelarea celor doua unghiuri de abordare a
respectivului venit fundamental, au fost conturate cel putin
urmatoarele notiuni si indicatori:
1. salariul nominal – reprezinta suma incasata de salariat
pentru munca prestata. Marimea salariului nominal este
influentata de politica fiscala, de asigurari sociale si de
alte obligatii sociale (sanatate, somaj). La randul sau
salariul nominal este brut si net. Salariul brut reprezinta
toate veniturile brute din munca formate din salariu de
baza si toate adaosurile salariale. Salariul net reprezinta
salariul brut din care s-au scazut retinerile obligatorii
conform legilor in vigoare. Aceasta este suma primita
efectiv de salariat pentru munca prestata.
2. salariul real – reprezinta cantitatea de bunuri si servicii
ce se poate cumpara cu salariul nominal. Puterea de
cumparare este influentata de marimea salariului
nominal, nivelul mediu al preturilor cu influenta invers
proportionala, tarifele de bunuri si servicii.
3. salariul colectiv – reprezinta venitul care se acorda
tuturor salariatilor pentru participarea la rezultatele
financiare ale firmei.
 4. salariul minim – reprezinta acel nivel al venitului fixat
pe baza legala pentru a asigura salariatilor din
categoriile cu calificare redusa, un venit care sa le
asigure minimul de subzistenta in raport cu dezvoltarea
economica si politico-sociala din tara. O alta mare
problema de actualitate este cea privitoare la marimea si
dinamica salariului platit-primit. Marimea salariului se
afla intre doua limite si este influentata de o serie de
factori economici, tehnici, sociali, culturali,
comportamentali. Pe termen lung tendinta salariului
nominal este de a creste, fiind influentat de o serie de
factori:
- sporirea cheltuielilor cu formarea si
perfectionarea fortei de munca.
- cresterea mai rapida a productivitatii
muncii comparativ cu salariul mediu.
- raportul de pe piata muncii in favoarea
ofertei de munca.
- relatiile dintre sindicate si patronate,
capacitatea sindicatelor de a apara interesele
salariatilor.
- politicile active ale guvernului cu privire
la forta de munca.
Forma de salarizare (sistemul de salarizare) consta in
tehnicile si metodele prin care se determina marimea si dinamica
salariului individual. Formele de salarizare au fost peste tot si de
mult timp institutionalizate, in general sub forma contractelor de
munca incheiate intre ofertanti si utilizatori.
 In fiecare economie este instituit un standard saptamanal
de munca, un salariu orar tarifar de referinta si alte elemente
specifice fiecarui sistem national.
In practica economica sunt cunoscute si practicate trei
forme principale de salarizare:
- salarizarea in regie – asigura remunerarea
salariatului dupa timpul lucrat, fara a se preciza in
contractul de munca cantitatea de munca pe care el
trebuie sa o efectueze in unitatea de timp. Acest sistem
se aplica in sectoarele economiei unde nu este posibila o
normare ferma a fiecarui lucrator sau a fiecarei lucrari
executate.
- salarizarea in acord – consta in stabilirea
drepturilor in bani ale persoanei pe operatii, pe
activitati desfasurate. Durata timpului de lucru nu este
fixata in contract. Acordul poate fi individual si
colectiv, iar tariful convenit si practicat poate fi simplu,
progresiv sau mixt.
- salarizarea mixta – consta intr-o
remuneratie stabilita pe unitatea de timp (zi de munca),
suma ce se acorda in functie de indeplinirea unor
conditii tehnice, tehnologice, fiecare conditie fiind
cuantificata printr-un tarif.