ACI SOSI PE VREMURI

de Ion Pillat
Poezia “Aci sosi pe vremuri” este o poezie de factura traditionalista, inclusa in
volumul “Pe Arges in sus”, aparut in 1923.
Traditionalismul este o miscare literara, manifestata in perioada interbelica , a
carei ideologie se cristalizeaza in jurul revistei “Gandirea”, aparuta in 1921, la
Ckuj. Principalele trasaturi ale ideologiei acestei orientari literare sunt:
valorificarea specificului national si ortodoxismul. Traditionalismul gandirist
valorifica miturile autohtone, credintele stravechi si revalorizeaza elementarul,
teluricul, filonul existentei rurale.
Poezia este o meditatie nostalgica pe tema trecerii ireversibile a timpului,
asociata cu aceea a repetabilitatii destinului uman.
Tematica rurala, preferata de traditionalisti, se armonizeaza cu tema iubirii si
tema timpului, intr-o constructie simetrica, de factura clasica.
Cadrul rural este particularizat prin utilizarea unor motive literare specifice:
“casa cu pridvor” , “lanuri de secara” , “berzele” , “clopotul din turnul vechi”.
Povestea de dragoste se desfasoara sub semnul ocrotitor al noptii si al lunii,
motive romantice revalorizate in cheie traditionalista. Temei timpului ii este
subordonat motivul romantic al plopilor care strajuiesc drumul, simboluri ale
melancoliei si asteptarii.
Comunicarea poetica se realizeaza in doua registre: lirismul obiectiv, in
evocarea iubirii de odinioara a bunicilor, cu elemente de narativitate si
meditatie cu caracter general-uman si lirismul subiectiv , in comunicarea
directa a trairilor si a sentimentelor eului liric, la persoana I singular si in
meditatia asupra trecerii timpului.
Titlul fixeaza cadrul spatio-temporal al iubirii , prin indici de spatiu( adverbul
“aci”, in forma populara) si de timp (locutiunea adverbiala “pe vremuri”).
Verbul la perfectul simplu, “sosi”, marcheaza legatura dintre trecut si prezent.
Compozitional, poezia cuprinde 19 distihuri si un vers ifnal liber, avand rorul
de laitmotiv si sugerand indepartarea de modelul clasic.
 Poezia este alcatuita pe principiul simetriei. Cele doua planuri temporale,
trecutul si prezentul, sunt dispuse succesiv, ceea ce accentueaza ideea de
repetabilitate a vietii si a iubirii. Intre ele se intercaleaza o secventa elegiaca,
astfel incat textul are trei parti.
Prima parte corespude cu planul trecutului: evocarea iubirii de “ieri” a
bunicilor. Este alcatuita din doua secvente poetice: in primele trei distihuri,
este descris decorul povestii de dragoste, iar urmatoarele sapte distihuri
cuprind scenariul iubirii bunicilor.
Partea a doua este o meditatie pe tema trecerii timpului , ea face legatura
dintre planurile trecutului si prezentului.
A treia parte surprinde, simetric fata de cea dintai, in cele sapte distihuri,
scenariul iubirii din prezent. Versul independent din final, cu rol de laitmotiv,
“De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat”, incheie planul prezentului
prin reluarea unei imagini simbolice din prima parte, in care turnul si clopotul
devin simboluri ale repetarii destinului.
Primele doua distihuri reprezinta incipitul poeziei si fixeaza, prin intermediul
metaforei “casa amintirii”, spatiul rememorarii nostalgice a trecutului , un
spatiul mitic.
Versul “Paienjeni zabrelira si poarta si zavor” sugereaza trecerea timpului,
degradarea, starea de parasire a casei parintesti.
Trecutul capata o aura legendara, devine un timp mitic, al luptei haiducilor
pentru dreptate: “Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc/ De cand luptara-n
codrii si poteri si haiduc...”.
Al treilea distih deschide planul trecutului, al evocarii iubirii bunicilor. Daca in
poezia romantica natura era eterna, in opozitie cu efermitatea existentei
umane, in poezia lui Pillat, natura devine solitara cu omul, fiind marcata de
semnele imbatranirii, ca si fiinta umana: “In drumul lor spre zare imbatranira
plopii”. Versul “Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi” reia titlul poeziei si
evoca imaginea din tinerete a bunicii cu nume mitologic: Calyopi-Kalliope,
muza poeziei epice si a elocintei, in mitologia greaca.
 Intalnirea bunicilor, indragostitii de odinioara, respecta un ceremonial
romantic: bunicul asteapta sosirea berlinei , din care coboara o tanara
imbracata, dupa moda timpului, “in larga crinolina”.
Sunetul clopotului, laitmotiv al poeziei, insoteste protector cuplul de
indragostiti: “Si cum sedeau ... departe, un clopot a sunat,/ De nunta sau de
moarte, in turnul vechi din sat.”
Chiar daca isi imagineaza ca iubirea lor e vesnica (“Dar ei in clipa asta simteau
ca-o sa ramana...”), indragostiti sunt si ei afectati de trecerea implacabila a
timpului: “De mult e mort bunicul, bunica e batrana...”.
Secventa elegiaca, mai restransa, alcatuita din doua distihuri, ilustreaza tema
trecerii timpului. Portretele sunt singurele care mai pastreaza imaginile de
odinioara ale indragostilor.
In a treia parte a poeziei este reluata, simetric in raport cu prima parte,
experienta trecutului. In distihul al treisprezecelea prin intermediul unei
comparatii, se realizeaza o paralela intre trecut si prezent : Ca ieri sosi bunica...
si vii acuma tu.../ Pe urmele berlinei trasura ta statu”. Aceleasi gesturi, miscari,
elemente ale spatiului, aceeasi gratie a feminitatii se regasesc, peste ani, intr-o
aceeasi poveste de iubire, traita de alti protagonisti. Diferentele tin de moda
vremii : iubita coboara din “trasura”, iar indragostitul ii recita poeme simboliste
de Francis Jammes si de Horia Furtuna. Din portretul fizic al iubitei se retine
doar detaliul spiritualizat, imaginea ochilor, in trecut “ochi de peruzea”, acum
“ochi de ametist”.
Sunetul clopotului insoteste din nou momentul intalnirii indragostitilor si
sugereaza repetabilitatea existentei umane. Versul final accentueaza impresia
trecerii ireversibile a timpului “De nunta sau e moarte , in turnul vechi din sat.”
Ideile poetice sunt sustinute, din punct de vedere stilistic, de folosirea
metaforelor si epitetelor (“casa amintirii”, “ochi de peruzea”, “ochi de
ametist”) si a comparatiei, prin paralelism intre trecut si prezent.
Expresivitatea se realizeaza prin alternanta timpurilor verbale sugerand
planurile trecut si prezent evocate in poezie. Sugestia poetica se concretizeaza
mai ales la nivel lexical, prin termenii din campul semantic al naturii (“codru”,
“plopii”,”lanuri de secara”, “luna”, “campia”), care configureaza cadrul rural.

Poezia are prozodie traditionalista: distihuri cu rima imperecheata, ritmul

iambic si masura versurilor de 13-14 silabe. Versul independent din final
relativizeaza intr-o oarecare masura constructia clasica.
In opinia mea, problematica trecutului si cea a universului rural sunt privite
intr-o maniera originala. Nostalgia vizeaza trecutul in masura in care acesta
pemite situarea sub semnul inocentei. Insasi tema iubirii primeste o
dimensiune rafinata prin raportarea la elementul livresc.
Prin urmare, “Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat , apartine literaturii
traditionaliste prin compozitia de factura clasica si prin abordarea unei tematici
specifice acestei directii literare: universul rural, cadrul natural, nostalgia
trecutului, trecerea implacabila a timpului.