UNIVERSITATEA “PETRE ANDREI” DIN IAŞI

FACULTATEA DE DREPT
Curs: Drept civil
Nulitatea actului juridic civil

Student:
Bulai Răzvan-Ionuț

Coordonator științific,
asist. univ. drd., Marian RUSSO
1. Noţiuni generale
Definiţia nulităţii
Art. 1246 alin. (1) C.civ. dispune că „orice contract încheiat cu încălcarea
condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă
prin lege nu se prevede o altă sancţiune”.
Nulitatea poate fi definită ca sancţiunea care lipseşte actul juridic civil
de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Trăsături:
- nulitatea actului juridic civil este o sancţiune de drept civil;
- priveşte numai actele juridice/11 nu şi faptele juridice stricto sensu;
- intervine atunci când sunt încălcate normele juridice care reglementează
condiţiile de validitate ale actului juridic (indiferent dacă sunt condiţii
de fond sau condiţii de formă);121
- constă în lipsirea actului juridic de efectele ce contravin normelor juridice
edictate pentru încheierea valabilă a actului juridic, deci nu priveşte,
întotdeauna, actul juridic în întregul lui;
Funcţiile nulităţii
Funcţia preventivă constă în efectul inhibitoriu pe care îl exercită
asupra subiectelor de drept civil, tentate să încheie actul juridic civil cu
nerespectarea condiţiilor sale de valabilitate, în sensul că, ştiind că un
asemenea act va fi lipsit de efecte, persoanele sunt descurajate şi îndemnate să
respecte legea civilă.
Funcţia sanctionatorie intră în acţiune atunci când funcţia preventive nu şi-a
dovedit eficienţa, constând în înlăturarea efectelor contrarii normelor juridice
edictate pentru încheierea valabilă a actului juridic civil.
Concepţia despre nulitate
În decursul timpului, concepţia despre nulitatea actului juridic civil a cunoscut
o anumită evoluţie.
într-un trecut mai îndepărtat, se considera că un act juridic lovit de nulitate nu
poate produce niciun efect, deci, în principiu, nulitatea era totală şi iremediabilă
(concepţia nulităţii „actului-organism”, în sensul că nulitatea actului juridic civil
era asemănată cu boala organismului uman).
Mai târziu, ţinându-se cont de faptul că nulitatea, ca sancţiune a actului juridic
civil, nu reprezintă altceva decât mijlocul juridic prin care se restabileşte legalitatea
încălcată la încheierea actului juridic civil.
Delimitarea nulităţii de alte sancţiuni de drept civil (de alte
cauze de ineficacitate a actului juridic)
Mai buna înţelegere a instituţiei nulităţii actului juridic civil presupune şi
operaţiunea delimitării acesteia de alte sancţiuni sau cauze de ineficacitate a
actului juridic civil.
Nulitatea şi rezoluţiunea
Rezolutiunea este acea sancţiune ce constă în desfiinţarea retroactivă t t i
a unui contract sinalagmatic cu executare uno ictut în cazul neexecutării
 culpabile a obligaţiilor de către una dintre părţi.

Asemanari
- ambele sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil;
- ambele produc efect retroactiv (ex.tunc);
- ambele sunt (in principiu) judiciare, deoarece presupun o hotarare a organului
de jurisdictie competent.
Deosebiri
- daca nulitatea presupune un act nevalabil;
- daca rezolutiunea presupune un act valabil incheiat;
- daca nulitatea se aplica oricarui act juridic civil;
- rezolutiunea priveste doar contrctele sinalogmatice cu executare uno-ictu;
- daca la nulitate cauzele sunt contemporane momentului incheierii actului;
- la rezolutie cauza - neexecutarea culpabila de catre una dintre parti - este
ulterioara momentului incheierii;
- prescriptia extinctiva este supusa reguli diferite, in ce priveste inceputul ei.
Nulitate-reziliere
Rezilierea este incetarea - desfacerea - unui contract sinologmatic, cu executare
succesiva, pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor de catre una din parti. Intre
nulitate si reziliere exista, in esenta aceleasi asemanari su deosebiri ca su in cazul
nulitate-rezolutiune, cu mentiunea ca efectele, de data asta, nu sunt retroactive, ci
numai pentru viitor - ex.nunc.

Nulitate-caducitate
Caducitatea este o cauza de ineficacitate constand in faptul ca lipseste actul
juridic civil de orice efecte datorita intervenirii unor cauze ulterioare incheierii sale
sI independent de vointa autorului actului.
Ex. - neacceptarea ofertei de catre destinatarul su determina conducitatea
ofertei.
Asemanari
- ambele sunt cazuri de ineficacitate.
Deosebiri
- nulitatea presupune un act nevalabil;
- canducitatea presupune un act valabil;
- nulitatea retroactiveaza (ex.tunc);
- canducitatea produce efecte nuami pentru viitor (ex.nunc) deoarece pentru
trecut nu s-au produs nici un fel de efecte ale actului;
- nulitatea presupune cauze contemporane incheierii actului;
- canducitatea presupune o cauza ulterioara incheierii si straina de vointa
autorului actului.
 Nulitate-revocare
Revocarea desemneaza acea sanctiune de drept civil care consta in inlaturarea
efectelor actului juridic civil datorita ingratitudinii gratificatului ori neexecutarii
culpabile a sarcinii.
Asemanari
- ambele sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil
- nulitatea presupune un act nevalabil;
- revocarea presupune un act valabil incheiat;
- nulitatea presupune cauze contemporane momentului incheierii actului;
- revocarea presupune cauze ulterioare incheierii actului
- nulitatea este aplicabila oricarui act juridic civil;
- revocarea se aplica, in principiu, actelor cu titlu gratuit (liberalitati);
- su prescriptia extinctiva a actiunilor (sunt reguli diferite).
Nulitate-inopozabilitate
Inopozabilitatea este sanctiunea aplicabila in cazul nesocotirii unor cerinte de
publicitate fata de terti sau a lipsei ori depasirii puterii de a reprezenta.
Deosebirile
- nulitatea presupune un act nevalabil;
- inopozabilitatea presupune un act valabil incheiat;
- pentru nulitate - efectele privesc atat partile cat si tertii;
- pentru inopozabilitate - efectele actului se produc fata de parti, dar nu se
produc fata de terti;
- cauzele care determina nulitatea sunt contemporane incheierii actului;
- cauzele ce determina inopozabilitatea constau in neindeplinirea unor
formalitati ulterioare incheierii lui (ca regula);
- nulitatea relativa poate fi "confirmata";
- inopozabilitatea poate fi inlaturata prin "ratificare" (termenii nu sunt
sinonimi.
Cauzele de nulitate
Prezentare generala

Nulitatea are drept cauza generica nerespectarea dispozitiilor legale care

reglementeaza conditiile sale de valabilitate.
Sunt cauze de nevalabilitate a actului juridic civil:
- incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face actul;
- lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului;
- nevalabilitatea actului juridic civil;
- nevalabilitatea formei cerute ad validitatem;
- nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice;
 - lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative;
- fraudarea legii.
Unele dintre aceste cauze atrag nulitatea absoluta, iar altele, nulitatea relativa;
cand legea nu precizeaza felul nulitatii, interpretul urmeaza sa stabileasca acest
aspect, in raport de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la
incheierea actului juridic civil.

Cauzele de nulitate absoluta

Cauzele care atrag nulitatea absoluta a actului juridic civil sunt urmatoarele:
- incalcarea regulilor privind capacitatea civila a persoanelor in urmatoarele
cazuri: nerespectarea unei capacitati speciale impusa pentru ocrotirea unui interes
obstesc; lipsa capacitatii de folosinta a persoanelor juridice; nerespectarea
principiului specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice;
- lipsa totala a consimtamantului, cum este cazul erorii – obstacol (error in
negotioi si error in corpore);
- nevaliditatea obiectului actului juridic civil;
- cand cauza lipseste ori este ilicita sau imorala;
- nerespectarea formei ceruta ad validitatem;
- nerespectarea dreptului de preemtiune in conditiile art. 52 din Codul silvic;
- incalcarea ordinii publice;
- fraudarea legii.

Cauzele de nulitate
Atrag nulitatea relativa a actului juridic civil, urmatoarele cauze:
- viciile de consimtamant (eroarea grava, dolul, violenta si leziunea);
- lipsa discernamantului in momentul incheierii actului juridic civil;
- nerespectarea dreptului de preemtiune in cazul prevazut de art. 14 alin. 1 din
legea nr. 54 / 1998 privind circulatia juridica a terenurilor si in cazul prevazut de
art. 15 alin. 2 si art. 30 alin. 3 din legea nr. 16 / 1996 a Arhivelor Nationale;
- nerespectarea regulilor privind capacitatea de exercitiu a persoanei: actul
juridic este incheiat de persoana lipsita de capacitate de exercitiu (minor sub 14
ani); actul juridic de administrare s-a incheiat fara incuviintarea ocrotitorului legal
si este lezionar pentru minorul intre 41 – 18 ani; actul juridic de dispozitie s-a
incheiat fara incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal sau a autoritatii tutelare;
actul juridic s-a incheiat in lipsa ori cu depasirea puterilor pentru persoana juridica
sau cu nerespectarea unor incapacitati speciale de folosinta, instituite in vederea
protejarii unor interese individuale.

Regimul juridic al nulitatii

Precizari prealabile

Prin regim juridic al nulitatii se inteleg regulile care guverneaza nulitatea

absoluta sau nulitatea relativa.
Interesul clasificarii nulitatii in nulitate absoluta si nulitate relativa consta in
regimul juridic deosebit ce insoteste fiecare categorie de nulitate.
Regimul juridic al nulitatii vizeaza in esenta urmatoarele trei aspecte: cine
poate invoca nulitatea, cat timp poate fi invocata nulitatea; daca nulitatea poate fi
sau nu acoperita prin confirmare.

Regimul juridic al nulitatii absolute

Regimul juridic al nulitatii absolute se exprima prin urmatoarele reguli:
- nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, adica de oricare din
parti, de avanzi – cauza ai partilor, de procurori si chiar din oficiu de instanta
judecatoreasca (ex. potrivit art. 32 alin. 1 din Legea nr. 18 / 1991 nulitatea absoluta
poate fi invocata potrivit art. 32 alin. 2 din aceeasi lege de catre primarie,
prefectura, procuror si de orice persoana interesata). Aceasta, deoarece nulitatea
absoluta ocroteste interesele obstesti si, prin urmare, ea poate fi invocata de un
numar mare de persoane sau organe.
- actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila; actul nu poate deveni
niciodata valabil, oricat timp ar trece, deoarece nu se poate admite ca ceea ce este
oprit de lege sa devina valabil prin scurgerea timpului. Asadar, nulitatea poate fi
invocata oricand in justitie, atat pe cale de actiune cat si pe cale de exceptie.

De la aceasta regula exista o exceptie prevazuta in art. 46 alin. 5 din Legea nr.
10 / 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, potrivit caruia „prin derogare de la
dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in
termen de un an de al data intrarii in vigoare a prezentei legi”. Deoarece in text nu
se face distinctie intre nulitatea absoluta si nulitatea relativa, se considera ca sunt
supuse prescriptiei extinctive atat actiunea in declararea nulitatii relative cat si
actiunea in declararea nulitatii absolute a actelor juridice care intra sub incidenta
acestei legi.
- nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmarea ulterioara de catre
parti decat in cazuri exceptionale si nici o ratificare ulterioara nu-i poate de
valabilitate.
In lege sunt prevazute si unele exceptii de la aceasta regula, si anume:
 - prevederile art. 1167 alin. 3 Cod Civil potrivit carora „Confirmarea sau
ratificarea sau executarea voluntara a unei donatiuni, facuta de catre crezi sau
reprezentanti donatorului, dupa moartea sa tine loc de renuntare, atat in privinta
viciilor de forma cat si in privinta oricarei alte exceptii”.
- prevederile art. 20 din Codul familiei, potrivit carora „casatoria incheiata
impotriva dispozitiilor privitoare la varsta legala nu va fi declarata nula daca intre
timp, acela dintre soti care avea varsta ceruta pentru casatorie a implinit-o ori daca
sotia a dat nastere unui copil sau a ramas insarcinata”.

Regimul juridic al nulitatii relative

Regimul juridic al nulitatii relative se exprima prin urmatoarele reguli:
- nulitatea relativa nu poate fi invocata decat de persoana interesata a carei
vointa a fost viciata sau de catre persoana incapabila in momentul incheierii actului
ori de catre reprezentantii ei legali.
- nulitatea relativa este prescriptibila in termenul general de prescriptia
extinctiva care este de 3 ani; inceputul prescriptiei acestei actiuni este reglementat
in art. 9 din decretul nr. 167 /1958.
- nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmarea expresa sau tacita de
persoana in drept sa ceara anularea actului. In acest caz, actul va deveni activ
(valabil) retroactiv;

Comparatie intre regimul juridic al nulitatii

absolute si regimul juridic al nulitatii relative
Intre nulitatea absoluta si nulitatea relativa nu exista deosebiri de efecte
deoarece in ambele cazuri, actul juridic lovit de nulitate este lipsit de efectele in
vederea carora a fost incheiat datorita nerespectarii dispozitiilor legale privind
conditiile de validitate, insa exista urmatoarele deosebiri de regim juridic:
- nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, chiar si din oficiu,
in timp ce nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carui interes a
fost nesocotit la incheierea actului juridic;
- nulitatea absoluta este imprescriptibila, in schimb nulitatea relativa este
prescriptibila extinctiv;
- daca nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare, nulitatea relativ
poate fi confirmata expres sau tacit.

Efectele nulitatilor
Consideratii generale
Definitia efectelor nulitatii
 Prin efectele nulitatii trebuie sa intelegem consecintele care intervin in urma
constatarii sau pronuntarii nulitatii totale sau partiale a unui act juridic civil.
Indiferent de caracterul ei (absoluta sau relativa), nulitatea, odata constatata sau
pronuntata de catre instanta, produce aceleasi efecte, drept urmare, daca actul
juridic nu si-a produs inca efectele, deci nu a fost executat deloc sau a fost executat
doar in parte pana in momentul anularii, el nu si le va produce nici dupa acest
moment.

Enumerarea principiilor efectelor nulitatii

Din precizarile enuntate mai sus rezulta ca efectele nulitatii sunt carmuite de
urmatoarele principii:
- principiul retroactivitatii;
- principiul repunerii in situatia anterioara prin restituirea prestatiilor efectuate
in baza actului anulat – resolutio in integrum;
- principiul conform caruia anularea actului initial atrage anularea actului
subsecvent – resoluto iure dantis, resolitur ius occipientis;
Aceste principii se afla intr-o stransa legatura in sensul ca principiul
retroactivitatii impune celelalte doua principii, iar acestea din urma sunt mijloace
de organizare efectiva a retroactivitatii, orice exceptie de la cele doua principii
fiind si o exceptie de la principiul retroactivitatii.
Principiile efectelor nulitatii sunt consecinte ale principiului mai larg quod
nullum est, nullum producit efectum, care se manifesta si se realizeaza tocmai prin
cele trei principii mentionate mai sus. Rezulta ca exceptiile de la principiile
efectelor nulitatii constituie, in acelasi timp, si limitari ale principiului quod nullum
est, nullum producit efectum[2].

Reglementarea efectelor nulitatii

In legislatia civila nu exista dispozitii legale de principiu privitoare la efectele

nulitatii, insa exista dispozitii legale privitoare la nulitatea in anumite cazuri,
precum si la exceptiile de al principiile efectelor nulitatii.

Principiile efectelor nulitatii si exceptiile lor

Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii. exceptii
Notiune
Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii reprezinta regula potrivit careia
nulitatea nu produce efecte doar pentru viitor – ex nunc – ci si pentru trecut – ex
tunc, aceste efecte producandu-se chiar din momentul incheierii actului juridic
civil.
 Exceptii de la retroactivitatea nulitatii
Sunt situatii in care efectele produse intre momentul incheierii actului si
momentul anularii acestuia sunt mentinute. Aceste situatii reprezinta exceptiile de
la retroactivitatea nulitatii , ceea ce inseamna ca efectele nulitatii se produc numai
ex nunc nu si ex tunc.
Sunt exceptii de la principiul retroactivitatii efectelor nulitatii actului juridic:
- pastrarea fructelor culese anterior anularii actului juridic de catre posesorul de
buna credinta. Aceasta exceptie rezulta din prevederile art. 485 din codul Civil:
„Posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat cand poseda cu buna credinta”.
- cazul casatoriei putative (art. 23 alin. 1 din Codul familiei). Potrivit acestui
articol, sotul care a fost de buna credinta la incheierea unei astfel de casatorii
pastreaza calitatea de sot dintr-o casatorie valabila, efectul retroactiv al declararii
nulitatii casatorie fiind inlaturat.
- mentinerea efectelor produse de contractele cu executare succesiva,
retroactivitatea efectelor nulitatii fiind imposibila;
- modificarea numelui de familie; aceasta modificare are efecte doar pentru
viitor (ex. anularea recunoasterii de filiatie, anularea adoptiei), purtarea numelui de
familie pana la data modificarii acestuia fiind ireversibila;
- cazul copiilor dintr-o casatorie anulata (art. 23 alin. 2 din Codul familiei),
copiii dintr-o asemenea casatorie nefiind atinsi de efectele anularii casatoriei.

Principiul repunerii in situatia anterioara

Restitutio in integrum. Exceptii

Notiune
Acest principiu este o consecinta a principiului retroactivitatii efectelor
nulitatii.
Principiul restitutio in integrum este acea regula de drept potrivit careia tot ce
s-a executat in temeiul unui act juridic anulat trebuie restituit in asa fel incat partile
actului juridic sa fie puse in situatia anterioara incheierii actului, ceea ce inseamna
ca ele trebuie sa-si restituie reciproc prestatiile efectuate.
Exceptii de la repunerea partilor in situatia anterioara
Sunt situatii in care, pentru anumite ratiuni, nu sunt supuse restituirii prestatiile
efectuate in temeiul actului juridic anulat.
 Sunt exceptii de la principiul restitutio in integrum, urmatoarele:
persoanele lipsite de capacitate de exercitiu sau capacitate de exercitiu
restransa restituie prestatia primita in temeiul unui act juridic nul, doar daca le-a
profitat acestora, constituindu- le avantaje patrimoniale (art. 1164 Cod Civil).
Aceasta exceptie este justificata de principiul ocrotirii minorilor si a persoanele
puse sub interdictia judecatoreasca in raporturile juridice civile;
in cazul aplicarii principiului nemo auditur propriam turpitudinem (nimanui nu
ii este ingaduit sa se prevaleze de propria incorectitudine sau imoralitate pentru a
obtine protectia unui drept), actelor juridice care au o cauza imorala;

in cazul in care a intervenit prescriptia extinctiva a actiunii in restituirea

prestatiilor executate in temeiul actului juridic lovit de nulitate;
in cazul in care persoana care a dobandit un drept de proprietate sau un alt
drept real in baza unui act juridic nul, invoca uzucapiunea.

Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii

actului initial – resolutio jure dantis resolvitur jus occipientis.
Exceptii

Notiune

Principiul resolutio jure dantis resolvitur jus occipiens reprezinta cel de-al
treilea principiu care sta la baza nulitatii actului juridic si consta in aceea ca,
constatarea sau pronuntarea nulitatii actului initial atrage desfiintarea actului
subsecvent. Acest principiu este o aplicatie a principiului de drept mai general
potrivit caruia nimeni nu poate transmite un drept pe care nu il are.
Exceptii de la principiul resolutio jure dantis resolvitur jus occipientis
Sunt exceptii de la acest principiu cazurile in care, pentru anumite ratiuni,
anularea actului juridic initial nu determina si anularea actului juridic subsecvent,
acesta din urma fiind mentinut.
Sunt exceptii de la principiul resolutio jure dantis resolvitur jus occipientis
urmatoarele:
cazul posesorului de buna credinta a unui bun mobil (art. 1909 Cod Civil),
coroborat cu art. 972 Cod Civil. In ipoteza in care un tert a dobandit un bun mobil
cu buna credinta de la un detentor precar caruia proprietarul i l-a incredintat de
buna-voie, acesta (tertul) pastreaza bunul;
cazul actelor de conservare si de administrare a bunului care, cu indeplinirea
anumitor conditii, se mentin valabile dat fiind interesul economic al utilitatii
mentinerii unor asemenea acte;
 cazul actelor de dispozitii cu titlu oneros incheiate cu un subdobanditor de
buna credinta, avand ca obiect un bun imobil.
cazul aplicarii art. 20 din Decretul nr. 31 / 1954, potrivit caruia „daca cel
declarat mort este in viata, se poate cere oricand anularea hotararii prin care s-a
declarat moartea”.

Principii de drept care inlatura regula

quad nullum est, nullum producit effectum

In dreptul nostru civil se cunosc si alte principii care in conflict cu nulitatea o

inlatura intr-un mod specific. Acestea sunt mult mai eficiente decat exceptiile de la
celelalte trei principii enuntate deoarece inlatura in intregime nulitatea si nu numai
unele efecte ale acestora.
Principiile de drept, care in concurs cu regula quad nullum est, nullum producit
effectum o inlatura, sunt : principiul conversiunii actului juridic; principiul
validitatii aparentei in drept – error communis facit jus; principiul raspunderii
civile delictuale.
Principiul conversiunii actului juridic
Principiul conversiunii actului juridic inseamna substituirea unui act juridic
valabil, unui act juridic nul. Conversiunea reprezinta acea operatiune in care un act
juridic nul nu mai produce efecte, dar dobandeste semnificatia unei manifestari de
vointa a unui alt act juridic, cu conditia ca acea manifestare sa nu fie viciata.
Institutia conversiunii rezulta din conceptia dreptului nostru a salvarii pe cat
posibil a actului juridic in vederea realizarii scopului urmarit de terti. Pe aceasta
linie putem aminti dispozitiile art. 978 din Codul Civil care prevede: „cand o
clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ca poate
avea un efect, iar nu acela ce n-ar putea produce nici unul”.
Din acest text rezulta ca ori de cate ori manifestarea de vointa este susceptibila
sa fie interpretata in sensul in care sa constituie un act juridic valabil, va fi
interpretata in acest sens si nu in sensul in care ar rezulta un act juridic ce ar trebui
desfiintat ca lovit de nulitate.
Pentru a ne afla in prezenta unei conversiuni este necesar sa fie indeplinite
urmatoarele conditii:
- sa existe un element de diferenta intre actul nul sau anulabil care poate consta
in natura diferita a celor doua acte, forma diferita, continutul acestora, efectele lor;
- actul care se socoteste a fi valabil sa indeplineasca toate conditiile de fond si
de forma cerute de lege pentru acea categorie de acte, iar aceste conditii sa existe
in chiar actul nul sau anulabil.
 Cu alte cuvinte, actul lovit de nulitate sa cuprinda elementele constitutive ale
actului in care este convertit.
- din manifestarea de vointa a partilor sau a partii sa nu rezulte imposibilitatea
conversiunii;
- actul juridic pentru care s-a emis manifestarea de vointa sa fie anulat efectiv
si total.
Putem vorbi despre conversiune in urmatoarele cazuri:
- actul juridic se bucura de prezumtia de validitate, nefiind inca desfiintat;
- cazul manifestarii de vointa care, desi este nula ca si vanzare-cumparare,
valoreaza ca antecontract de vanzare-cumparare;
- in cazul in care unele clauze sunt anulate, iar altele sunt mentinute (aflandu-
se astfel in prezenta nulitatii partiale;
- cazul in care dintre doua acte juridice incheiate de aceleasi parti se
desfiinteaza numai unul;
- refacerea actului juridic;
- validarea actului juridic prin confirmare sau prin indeplinirea ulterior
incheierii acestuia a unei conditii legale ce nu a fost respectata la data incheierii;
- cazul in care un mostenitor instraineaza un bun din masa succesorala; desi
actul de instrainare este nul, manifestarea de vointa exprimata in el valoreaza ca
acceptare a succesiunii (ex. art. 689 din Codul Civil);
- cazul testamentului autentic, care nul fiind pentru vicii de forma, are valoarea
unui testament olograf valabil, daca este scris in intregime, datat si semnat de catre
testator.

Principiul error communis facit jus

Denumit si „principiul validitatii aparentei in drept” inlatura nulitatea actului
juridic care a fost incheiat ca urmare a unei erori comune, obsteste.
O aplicatie a acestui principiu se regaseste in prevederile art. 7 din legea nr.
119 / 1996 privind actele de stare civila si anume: „actele de stare civila intocmite
de o persoana care a exercitat in mod public atributiile de ofiter de starea civila, cu
respectarea prevederilor prezentei legi, sunt valabile, chiar daca acea persoana nu
avea aceasta calitate”.

Principiul raspunderii civile delictuale

Potrivit acestui principiu sunt mentinute efectele unui act juridic civil lovit de
nulitate in anumite situatii.
 In dreptul nostru, principiul raspunderii civile delictuale priveste cazul
minorului.
Potrivit acestui principiu, minorul care a savarsit un delict civil la incheierea
actului juridic civil nu poate cere anularea acelui act deoarece cealalta paarte ar fi
prejudiciata, cel ce a savarsit fapta ilicita (minorul) fiind nevoit sa-l despagubeasca
pe cel prejudiciat prin savarsirea acelei fapte.
Prin urmare, intre principiul ocrotirii minorului consacrat in art. 1159 din
Codul civil potrivit caruia „Minorul ce face o simpla declaratie ca este major are
actiunea in resciziune” si principiul raspunderii civile delictuale (nomini laedere)
are intaietate cel de-al doilea principiu prin care se mentine actul anulabil, fiind
considerat o anulare a prejudiciului cauzat co-contractantului prin fapta ilicita a
minorului. Astfel, potrivit art. 1162 din Codul Civil „Minorul n-are actiunea in
resciziune contra obligatiilor ce rezulta din delictele sau cvasidelictele sale.”

BIBLIOGRAFIE
CURS DREPT CIVIL PARTEA GENERALĂ

https://www.stiucum.com/drept/drept-civil/Nulitatea-actului-juridic-
civi75582.php
https://www.referatele.com/referate/noi/drept/nulitatea-actului-
ju84522114.php