Sunteți pe pagina 1din 157

giannijolys

PAULA HELMER

Doar un s`rut

ALCRIS
M-94
giannijollys

Capitolul 1

O presim]ire rea. De când plecasem, aveam o presim]ire.


Dar trebuia s` fac tot posibilul pentru a nu o lua \n seam`.
Cooper avea probleme serioase [i nu puteam s`-l las balt`
tocmai acum. Dup` tot ce f`cuse pentru mine \n ultimii [ase
ani... A[a c`, am impus t`cere mândriei mele [i am ridicat
receptorul. Cooper avea nevoie s` fie ap`rat, [i cine era mai
\n m`sur` decât mama mea, judec`tor de instruc]ie, s`-mi
spun` numele unui avocat foarte bun? Peter Hathaway \mi
r`spunsese.
Numele lui nu-mi spunea nimic, dar mama m-a asigurat c`
este cel mai bun. Nu-l v`zuse niciodat` pledând, pentru
simplul motiv c` ea locuia \n Philadelphia iar el \n New York,
dar se pare c` era cunoscut ca lupul ales printre avoca]ii din
ora[ul s`u. Dintr-o dat`, p`rea \ncânt`tor c` aveam un
pretext s`-l sun. Asta m-a deranjat. Apoi, tat`l meu a f`cut o
scurt` anchet` pe lâng` prietenii s`i; familia Humphrey, care,
dup` ce a f`cut avere \n cercetarea farmaceutic` i-a cerut lui
6 PAULA HELMER

Peter Hathaway s`-i disculpe \ntr-un proces de fraud` [i


folosire abuziv` de produse nocive. Bune referin]e [i de la
familia Humphrey... Declara]i vinova]i de toate acuza]iile, au
fost condamna]i la o amend` considerabil`. Ceea ce nu i-a
\mpiedicat s`-l ridice pe Peter \n sl`vi. Asta m-a deranjat cu
atât mai mult. {i apoi, dintr-o dat`, toat` familia a re\nceput
s` se amestece \n treburile mele. Faptul \n sine nu era deloc
surprinz`tor. F`ceau asta de atâ]ia ani... Dar de câtva timp
reu[isem s`-i ]in la distan]`; de aceea, am r`mas mut` de
uimire când fratele meu Jan – foarte tran[ant [i suficient \n
stilul lui obi[nuit, m-a sunat pentru a m` informa c` Peter
Hathaway figureaz` \n repertoriul lui. Ceea ce pentru el
\nsemna totul... Dup` aceea, a venit rândul Helainei, so]ia
lui, care a considerat necesar s` mai adauge c` Hathaway era
[i cel mai sexy b`rbat pe care \l v`zuse vreodat`. Iar sora mea,
Samantha, a pretins chiar c` dac` va divor]a de David, [i se
gândea serios s` o fac`, [i-ar reface cu pl`cere via]a al`turi de
Peter Hathaway.
Era poate pentru prima oar` când familia mea, \n
totalitatea ei, c`dea de acord asupra unui lucru – evident, cu
excep]ia faptului c` to]i nu-i dezaprobau stilul de via]` [i asta
m` nelini[tea de fapt cel mai mult...
Peter Hathaway. Reputa]ia, banii, New Yorkul: tot ce
detestam mai mult. Cooper [tia asta [i era furios. Dup` el,
Adam nu ar fi acceptat niciodat` s`-mi chem familia \n ajutor.
Avea, f`r` \ndoial`, dreptate. Dar Adam era mort de [ase ani.
{i el nu fusese niciodat` acuzat de furt de bijuterii.
DOAR UN S~RUT 7

Erau aproape zece ani de când p`r`sisem ceea ce p`rin]ii


mei numeau „civiliza]ie“, dar mai citeam din când \n când
ziarele... {tiam ce \l a[tepta pe Cooper. De aceea, \n ciuda
presim]irii mele, m-am hot`rât s` iau leg`tura cu Peter
Hathaway.
Vineri, dou` zile mai târziu, m` preg`team de sosirea lui.
M` a[teptam s` m` interogheze \nainte de a-l vedea pe
Cooper. Dac` \l va vedea... |n ciuda \ncerc`rilor mele de a-l
convinge, Cooper tot nu-[i d`duse acordul. Bine\n]eles,
preferasem s` nu \mp`rt`[esc acest detaliu avocatului. Altfel
m` \ndoiam c` ar fi acceptat s` fac` drumul pân` \n acest loc
din Maine pentru un client care ar fi refuzat ap`rarea. Chiar
dac` \i ofeream o c`l`torie la clasa \ntâi, o camer` cu vedere
la ocean, cu mas` [i servire incluse [i o ma[in` \nchiriat`, cu
care s` se deplaseze dup` bunul plac.
Cu o cea[c` de ceai \n mân` [i dou` aspirine pentru a-mi
\nvinge migrena, m-am \ndreptat spre fereastr`. Vântul
\ndoia sorbii [i chiparo[ii din gr`din`. Casa mic` de piatr` \n
care locuiam era a[ezat` pe o falez` \nalt`, deasupra
Atlanticului [i era aproape mereu b`tut` de briza oceanului.
Zgomotul valurilor sp`rgându-se de stânci devenise pentru
mine ca o a doua natur`. Acesta era locul \n care m` sim]eam
cu adev`rat acas`. Eram \n total` armonie cu elementele
naturii. |mi instalasem atelierul \n fa]a oceanului \n timp ce
mânuiam lutul [i puteam s` v`d de acolo, \n zilele cu vânt
puternic, stropii de mare \mpro[când orizontul. Dar \n acea
diminea]`, \l a[teptam pe Peter Hathaway. M-a[ fi uitat la
ceas, dac` a[ fi avut unul. Dar trecuse deja mult timp de când
nu mai tr`iam \n ritmul acelor de ceasornic.
8 PAULA HELMER

A[a c` m-am instalat \ntr-un fotoliu, cu ochii \nchi[i, cu


cea[ca de ceai \n mân` [i cu obi[nuita mea migren`.
Nu dup` mult timp, pe fundul ce[tii r`m`sese doar un
praf sub]ire de frunze. M` preg`team s` o duc \napoi \n
buc`t`rie, când o mi[care pe drumul care urca dinspre vale
mi-a atras aten]ia. Câteva minute mai târziu, o ma[in` se opri
\n fa]a casei mele.
Am avut din nou acea ciudat` impresie de nesiguran]`. O
presim]ire. Era ridicol. Eram la mine acas`, \n universul meu.
De ce a[ fi putut s` m` tem? Poate c` asta se-ntâmpla pentru
c` Peter Hathaway nu se prezenta a[a cum m` a[teptam.
{i la ce m` a[teptam, \n definitiv?... La un b`rbat \ntr-un
costum impecabil? El purta o pereche de blugi negri [i un
pulover de culoarea petrolului. La un p`r tuns scurt,
\nc`run]it pu]in la tâmple? Al lui era negru [i ciufulit...
Timp de câteva momente, a r`mas \n fa]a ma[inii, cu capul
u[or dat pe spate, ca o pisic` adulmecând un miros
nemai\ntâlnit pân` atunci. Mi s-a p`rut chiar c` surprind pe
buzele lui urma unui zâmbet. Apoi, a studiat f`r` grab`
locul... Mica mea gr`din`, bradul cam s`r`cu], iarba cu
reflexe de argint. Apoi casa, fa]ada din c`r`mid` alb`, veranda
atelierului, acoperi[ul ascu]it din ]igl`... fereastra.
Privirile lui s-au oprit asupra mea. |n acel moment, am
avut impresia c` \ncremenesc. |mi spuneam c` nimic nu m`
\mpiedica s` m` \ntorc, dar nu vroiam s` par, \n mod
prostesc, timid`. De-abia când a \naintat spre u[` m-am
putut desprinde din locul \n care eram [i am mers s`-i
deschid.
DOAR UN S~RUT 9

A trebuit s`-mi ridic capul pentru a-l \ntâmpina. Era mai


\nalt decât mine cu treizeci de centimetri buni. De fapt, nu
avea p`rul negru, ci castaniu. Un castaniu \nchis, cu o tent`
de toamn`. O cicatrice u[oar` pe tâmpl` \i d`dea un aer
misterios... Dar ochii lui m-au impresionat cel mai mult.
Ochii, de un verde foarte palid, de o luminozitate deosebit`.
Nu mai v`zusem niciodat` asemenea ochi. Fascinan]i [i
totodat` nelini[titori...
– Jill Moncrieff?
– Da. Sunte]i f`r`-ndoial` Peter Hathaway?
Mâna lui o strânse pe a mea [i am \n]eles c` gândurile
mele nu aveau nevoie de mult` \ncurajare pentru a lua un
curs mai fantezist... {i când a zâmbit, atunci...!
Nu era nici m`car un zâmbet sincer, c`lduros. Nu, doar o
mi[care u[oar` a buzelor, exprimând poate pl`cerea, f`r`
\ndoial`, surpriza. Probabil c` nici el nu se a[tepta s` fie
\ntâmpinat de o femeie cu p`rul strâns \n coad` [i \mbr`cat`
\n salopet` de blugi...
– Deci, dumneavoastr` sunte]i fata judec`torului
Madigan.
– Da, eu sunt.
– E ciudat... Nu v` imaginam a[a.
– Ah! {i cum v` imagina]i c` sunt, dac` nu sunt
indiscret`?
– Ei bine... E greu de spus dar... credeam c` un
membru al familiei Madigan pentru a tr`i \n felul acesta
retras de lume, nu putea decât s` fie acoperit de un viciu
ru[inos.
10 PAULA HELMER

– |n]eleg... |mi pare r`u c` v` dezam`gesc, dar singurul


meu viciu, cel pu]in din câte [tiu eu, este acela de a fi
iremediabil alergic` la tot felul de mondenit`]i...
Peter a dat din cap, p`rând c` \n]elege.
– Hmm... V` credeam, de asemenea, mai \n vârst`. M-am
\ntâlnit cu fratele dumneavoastr` nu prea de mult, la o
recep]ie. E de aceea[i vârst` cu mine... Dar dumneavoastr`
trebuie s` ave]i cu vreo cinci ani mai pu]in decât noi.
– V` \n[ela]i din nou, domnule Hathaway. Pentru nimic \n
lume n-a[ vrea s` retr`iesc vârsta de dou`zeci [i cinci de ani.
– Ia te uit`... {i de ce anume?
– Atunci a murit so]ul meu. Asta se \ntâmpla acum [ase
ani. Pute]i calcula singur.
Un curent de aer n`v`li \n cas` [i m-am dat cu câ]iva pa[i
\napoi pentru a-l l`sa s` intre.
– Am putea s` continu`m discu]ia \n salon?
L-am condus \n camera principal` a casei, aceea \n care de
fapt [i locuiam, când nu-mi petreceam timpul \n atelier. Am
ridicat \n grab` un ziar de pe canapea [i l-am invitat printr-un
semn s` se a[eze. N-a ]inut cont de invita]ia mea [i a \nceput
s` examinexe câteva dintre crea]iile mele, expuse pe etajer`.
– Mi-a spus mama dumneavoastr` c` v` ocupa]i cu
ol`ritul.
Privi \ndelung un sfe[nic cu dou` bra]e spiralate.
– Mi-a mai spus [i c` operele dumneavoastr` sunt vândute
\n cele mai bune galerii din New York, dar c` dumneavoastr`
prefera]i s` v` \ngropa]i \n acest loc uitat de lume, pentru,
spune ea, a v` g`si aici inspira]ia... E adev`rat?
DOAR UN S~RUT 11

– Pân` la un anumit punct, da... Aici via]a e mult mai simpl`


decât \n ora[ [i din acest punct de vedere, e mai u[or s` te
concentrezi. Dar cred c` exist` o mul]ime de arti[ti care nu se
simt bine decât \n mijlocul agita]iei... E un punct de vedere
strict personal. Motivele care m-au \mpins s` m` instalez \n
acest loc nu au, de altfel, nimic de-a face cu inspira]ia.
Deodat`, s-a \ntors spre mine [i, pe nea[teptate, m-am
sim]it prins` de sinceritatea privirii sale.
– Dac` v-a[ \ntreba care sunt aceste motive, mi-a]i
r`spunde?
M-am str`duit s` respir calm, regretând c` providen]a
nu-mi trimisese un avocat scund, chel [i \ndesat.
– Nu.
– De ce?
– Pentru c` nu sunte]i aici pentru a vorbi despre mine. Ci
despre Cooper.
– {i atunci, el de ce nu este aici?
– Vroiam s` v` v`d mai \ntâi, \ntre patru ochi. Sunt câteva
lucruri pe care vreau s` vi le explic \nainte de a v` \ntâlni cu el.
M` sim]eam intimidat`, acolo \n picioare, \n mijlocul
sufrageriei mele. I-am ar`tat din nou canapeaua, nu cu mai
mult succes decât prima dat`. A[a c` m-am hot`rât s` \ncerc
o alt` abordare.
– A]i luat masa, \n avion?
– Am venit cu ma[ina.
– De la New York?
– Da. Am plecat foarte devreme. |mi place la nebunie s`
conduc.
12 PAULA HELMER

Eram deconcertat`. |n mintea mea, un avocat cu greutatea


lui, nu ar fi putut decât s` ia avionul... [i la clasa \ntâi,
bine\n]eles...
– Ah... Foarte bine. Oricum, asta nu schimb` cu nimic
chetuielile. V-am spus deja c` \mi voi asuma toate...
– Vom vorbi despre asta mai târziu. Dup` ce voi fi acceptat
s` m` ocup de caz.
– Oh... Pentru c`...
„Doamn` judec`tor Madigan, am eu hac de pielea ta“.
– Scuza]i-m`, m-am bâlbâit eu stângace. Am crezut c` a]i
acceptat deja cooperarea.
– Nu face nimic.
Mi-a \ndep`rtat cuvintele cu un gest [i s-a \ndreptat spre
masa de pin cu picioare curbate pe care eu [i Adam o
descoperisem la un me[te[ugar. Ca [i restul mobilierului, era
un obiect rustic [i originar din acea zon`. Eu \ns`mi o
[lefuisem [i o ceruisem. |mi pl`cea senza]ia lemnului sub
mâinile mele.
A luat apoi una din cele dou` rame de cupru. Era o
fotografie cu Adam [i echipa lui, \n fa]` la „Tree Reign“.
– Cine sunt? m-a \ntrebat.
M-am apropiat [i cu degetul, i-am ar`tat...
– Adam... Cooper.... Jack.... Tonof... Benjie.
– Aceasta era [i ordinea ierarhic`?
– Practic, da. Cooper era secund pe n`vodar, dup` Adam.
Jack [i Tonof erau pescari experimenta]i recruta]i din sat. Iar
Benjie e fratele lui Cooper.
DOAR UN S~RUT 13

– E un pu[ti.
– Avea paisprezece ani pe atunci. Acum are dou`zeci.
Peter s-a mai uitat la fotografie câteva momente [i apoi a
a[ezat-o la loc pentru a o lua pe cealalt`. Adam, \n spatele
meu, m` ]inea de mijloc. Era \n primul an al c`s`toriei
noastre. P`rul nostru blond se amesteca \n vânt. Eram
amândoi bronza]i, ferici]i... Aveam toat` via]a \nainte.
– Era frumos.
– Da, \ntr-adev`r.
– Cum a murit?
Am ezitat s` r`spund, vrând s`-i reamintesc c` era aici
pentru Cooper. Dar curiozitatea lui mi s-a p`rut fireasc`. {i
apoi, mai devreme sau mai târziu, avea s` afle dac` va trebui
s`-l interogheze pe Cooper...
– |ntr-un accident, \n timpul unei zile de pescuit. O pies`
de-a echipamentului s-a \ncurcat [i Adam a fost aruncat peste
bord. Când ceilal]i au reu[it s`-l ridice pe punte era deja prea
târziu.
|nc` o dat`, privirea lui m` tulbur` prin intensitatea ei.
Aveam senza]ia c` reu[e[te s`-mi p`trund` gândurile cele
mai intime... Deodat`, durerea mea ie[i la suprafa]`, \ntreag`,
nea[teptat`.
Am privit cea[ca goal` pe care \nc` o mai ]ineam \n
mân`.
– Merg s` mai fac ni[te ceai.
Peter m-a urmat \n buc`t`rie.
– Mi-a]i putea face o cafea?
– Bine\n]eles.
14 PAULA HELMER

A[ fi dat orice s` se \ntoarc` \n salon. Prezen]a lui m` jena,


m` sufoca... Am c`utat o sc`pare \n gesturile de zi cu zi.
M-am a[ezat \n fa]a dulapului, am scop cafeaua, un
mazagram... Evitam s`-i \ntâlnesc privirile.
– E foarte pl`cut la dumneavoastr`... a spus el. Casa era \n
aceea[i stare când a]i cump`rat-o?
Fericit` de aceast` turnur`, am respirat mai u[urat`.
– O, nu... Era complet deteriorat`. A trebuit s` repar`m
tot. {tiu c` nu e prea luxoas`, dar cel pu]in aici m` simt \n
largul meu... Dori]i poate [i ceva de mâncare, la cafeaua
dumneavoastr`?
– Doresc un sandvi[, dac` se poate... Nu am mai mâncat
de azi-diminea]`.
– Un sandvi[ cu ce?
– Cu ton. Dac` a]i avea [i maionez` la tub, m-a[ declara pe
deplin satisf`cut... De altfel, nu trebuie s` v` deranja]i. Dac`
vre]i s`-mi da]i conserva, \l voi prepara chiar eu.
Am scos tonul, deschiz`torul de conserve. Peter le-a luat
din mâna mea zâmbind, a deschis cutia [i [i-a \nfipt \n`untru
furculi]a, f`r` s` mai a[tepte m`car pâinea.
– P`re]i cu adev`rat \nfometat.
– Chiar sunt.
– De ce nu mi-a]i spus mai devreme?
– Dificil s` deschizi acest subioect...
Era ciudat s`-l v`d pe acest b`rbat \n buc`t`rie, \n toat`
simplitatea lui... Ceea ce era [i mai ciudat era acea stâng`cie
pe care o sim]eam \n prezen]a lui. |n fond, \l iubisem pe
Adam [i amintirea acestei iubiri \i \nlocuise pu]in câte pu]in
absen]a. |nv`]asem s` m` mul]umesc doar cu ea.
DOAR UN S~RUT 15

Peter Hathaway se afla la mine pentru un motiv. Unul


singur, [i atât. S`-l apere pe Cooper. Era bine s` nu pierd din
vedere acest detaliu.
Am terminat de preparat cafeaua [i m-am instalat cu ceaiul
\n mân` pe un tamburet, \n fa]a lui.
– Vorbi]i-mi despre Cooper, m-a \ndemnat el.
– Cu ce s` \ncep?
– De cât timp v` cunoa[te]i?
– De nou` ani... de când eu [i Adam ne-am mutat aici.
– De ce a]i venit \n Maine?
– Eu pentru a m` ocupa cu ol`ritul [i Adam pentru a
pescui.
– Familia lui Adam era la fel de bogat` ca a
dumneavoastr`?
– Credeam c` vre]i s` vorbim despre Cooper?
– Ajung [i acolo.
– Cu multe ocoli[uri.
– Nu chiar, Cooper e destul de important pentru
dumneavoastr` din moment ce sunte]i dispus` s`-i pl`ti]i
ap`rarea. Dac` trebuie s`-l reprezint, vreau s` [tiu cu cine am
de-a face [i asta include to]i oamenii din jurul lui.
Eram ne\ncrez`toare [i am \ncercat s`-i ascund acest
lucru. Peter \[i termin` conserva de ton \n t`cere. V`zându-l
mâncând, f`r` nici o urm` de ceremonie, \mi era greu s` cred
c` la masa mea se afla unul dintre cei mai renumi]i avoca]i
din New York.
– Deci, Cooper era secund pe acel n`vodar. Fusese
angajat \n mod special pentru asta?
16 PAULA HELMER

– Da. Adam nu avea deloc experien]` \n materie de


pescuit. Dar avea vasul.
– Cooper nu avea [i el vasul lui?
– Nu. A lucrat \ntotdeauna pentru al]ii.
– Nu are mijloacele s`-[i cumpere unul?
Am reflectat o secund`.
– Nici m`car nu e vorba de asta. Cooper e departe de a fi
s`rac. Cred c` asta e alegerea lui, s` tr`iasc` modest.
Din nou, o t`cere lung`. M` sim]eam stingherit` [i eram
pe punctul de a m` ridica s` sp`l o farfurie, s` pun la loc
laptele sau s` deschid fereastra... s` fac orice pentru a rupe
acea atmosfer` ap`s`toare, când Peter [i-a reluat
interogatoriul.
– Deci, lucra pentru dumneavoastr`... Se \n]elegea bine
cu so]ul dumneavoastr`?
– Foarte bine. Adam ]inea mult la el. Cooper e un om care
vorbe[te pu]in, dar care munce[te enorm.
– Unde se afla când Adam a murit?
Poate c` eram prea susceptibil`, dar \ntrebarea lui m-a
luat prin surprindere. {i-a dat seama din privirea mea [i a
ridicat mâna \n semn de lini[tire.
– |mi pare r`u. Nici nu-mi trece prin gând s`-l acuz pe
Cooper de ceva, de orice ar fi.
A dat la o parte conserva, mestecând \ndelung o bucat` de
pâine.
– Cooper era pe vapor \n ziua \n care Adam a murit?
– Da. Era nebun de durere. Nu ar fi putut s` fac` nimic
pentru a \mpiedica accidentul, [i totu[i \[i repro[a \ntr-una
DOAR UN S~RUT 17

acest lucru. Erau foarte apropia]i... Cooper e un om care nu


se exteriorizeaz` prea mult. A[ putea spune c` e chiar
taciturn... dar \l iubea pe Adam ca pe un frate.
– {i \n ce rela]ii era cu dumneavoastr`?
I-am \nfruntat privirea f`r` s` clipesc, \ncercând s` g`sesc
cuvintele care ar fi putut s` exprime mai bine nou` ani de
respect [i de afec]iune reciproce.
– Fraterne.
– S-au modificat de atunci?
– Nu. Eu [i Cooper nu suntem aman]i, dac` asta dori]i s`
[ti]i.
– De ce nu?
Am ridicat din umeri.
– Pur [i simplu...
Peter a dat din cap \n mod evident nesatisf`cut de
r`spunsul meu.
– Dup` fotografia pe care am v`zut-o mai devreme,
Cooper e un b`rbat foarte ar`tos. S-a c`s`torit, poate?
– Nu.
– E homosexual?
– Nu!
– Atunci, de ce? insist` el.
– Pentru c` prietenia noastr` ne ajunge, b`nuiesc.
– E greu de crezut. Mai ales \ntr-un loc romantic ca
acesta... Dac` a[ fi fost \n locul lui Cooper, mi-a[ fi \ncercat
negre[it [ansa cu dumneavoastr`.
Mi-am ascuns tulburarea \n spatele unei enerv`ri bine
justificate.
18 PAULA HELMER

– Nu v`d care e leg`tura cu motivul pentru care v-am


chemat aici!
– |ncerc doar s`-mi dau seama ce v` apropie de el.
– V-am mai spus: prietenia. Nimic altceva.
– Sunte]i sigur`?
– Absolut.
M` prive[te \n t`cere, ag`]ându-[i privirea de a mea,
explorându-mi sufletul, strecurându-se \n profunzimile
intimit`]ii mele. Mi-era team`... Niciodat` pân` atunci nu mai
fusesem victima unei asemenea inchizi]ii. Ochii lui limpezi,
de neprivit, ardeau ecranul cu care \mi protejam
interioritatea mea secret`.
M-am ridicat, m-am dus la chiuvet` [i mi-am calmat
tremurul mâinilor sub apa rece de la robinet. Când m-am
\ntors, Peter era \n fa]a ferestrei. Oare Cooper se afla pe
drum? Promisese s` treac` pe la mine, dar nu [tiam exact pe
la ce or`.
– Unde locuie[te? m-a \ntrebat Peter.
– |n sat. La cinci minute cu ma[ina, cincisprezece pe jos.
– St` singur?
– Nu. Cu Benjie.
– Mai are pe altcineva \n afar` de fratele lui?
– Acum, nu. Cooper a tr`it aici dintotdeauna. Tat`l lui a
murit când avea [apte sau opt ani. Avea o sor`, dar ea a plecat
când mama lui s-a rec`s`torit. Benjie e de fapt fratele lui
vitreg; e fiul mamei lui [i a celui de-al doilea so].
– Unde sunt ei acum?
– Cine? Mama [i fratele lui vitreg? Au murit.
DOAR UN S~RUT 19

– Amândoi?
– Da. |ntr-o noapte, a izbucnit un incendiu. N-au mai avut
timp s` ias`.
– Când s-a \ntâmplat asta?
– Cam cu un an \nainte ca eu [i Adam s` ne instal`m aici.
– Cooper unde se afla când casa a luat foc?
Am strâns cu putere buretele pe care \l aveam \n mân` [i
mi-am ridicat ochii spre el.
– Cooper era pe mare, la dou` zile distan]` de acest loc.
Nu, v` asigur c` nu a avut nimic de-a face cu incendiul.
Arthur s-a descurcat foarte bine [i singur.
– Arthur?
– Tat`l vitreg al lui Cooper. Un alcoolic f`r` sc`pare. De
fiecare dat` când bea, adic` aproape \n fiecare zi, \[i lovea
so]ia. Acea sear` nu a f`cut excep]ie. Dup` spusele medicului
legist, când focul a izbucnit, Mary Jean era \n stare de
incon[tien]`.
– Datorit` gazului?
– Nu. Arthur a adormit cu ]igara aprins`.
– {i Benjie?
– Cooper \l trimisese la un prieten, Slav` Domnului. |n
general, f`cea astfel \ncât s` nu-l lase singur cu tat`l lui
pentru c` acesta nu ezita s` se ia de el, cum se lua [i de mama
lui. Era normal, Benjie era prea mic pentru a se ap`ra.
Peter s-a enervat.
– {i Cooper accepta toate astea f`r` s` intervin`?
Remarca lui m-a f`cut s` ripostez imediat.
20 PAULA HELMER

– {i ce vroia]i s` fac`? Se certa \n mod regulat cu mama lui


pentru a \ncerca s-o conving` s` depun` plângere \mpotriva
lui Arthur, dar ea refuza de fiecare dat`. La fel cum refuza
s`-l p`r`seasc`. {i atunci?... Nu putea s-o oblige, nu-i a[a?
Aproape c` am smuls cârligul prosopului când am vrut s`
m` [terg pe mâini.
– Cooper n-a avut o via]` u[oar`. Eu una, admir sincer
t`ria lui de caracter. Mul]i al]ii \n locul lui ar fi putut s` cad`
\n delincven]`...
– Hmm... |mi \nchipui c` dup` moartea so]ului
dumneavoastr`, el a fost cel care a preluat echipajul?
– Da. Dar a fost nevoie de trei ani pentru a-l convinge s`
ia vasul pe numele lui.
– Ciudat, nu?
– Nu [i când \l cuno[ti pe Cooper. Nu am mai \ntâlnit
pân` acum o persoan` mai credincioas` ca el. Nu vedea nici
un inconvenient \n faptul c` lucreaz` pentru mine. S` v` mai
fac o cafea?
– V` rog...
Am umplut mazagranul, apoi am aruncat conserva de ton
la co[ul de gunoi.
– Cooper nu a fost niciodat` interesat de bani. {i \n afar`
de una sau dou` amenzi pentru exces de vitez`, nu a fost
niciodat` certat cu legea. Povestea asta, cu bijuteriile furate,
e pur` abera]ie, \n ceea ce-l prive[te.
– {i totu[i, au fost g`site pe vasul lui. Mai mult decât atât,
\n cabina lui. {i \ntr-un co[ cu rufe care \i apar]inea.
DOAR UN S~RUT 21

– Observ c` sunte]i bine informat!


– Am discutat cu avocatul Hummel [i l-am anun]at c` am
fost ales s` asigur ap`rarea. El m-a pus la curent cu faptele.
– Cum se prezint` cazul?
Peter lu` o expresie posomorât`.
– Acuza]iile \mpotriva lui sunt foarte serioase... Dar dac`
nu vor fi siguri de nimic, ar putea fi achitat din lips` de probe.
– Crede]i c` e posibil?
– Nu pot \nc` s` m` pronun] pân` nu vorbesc cu Cooper.
– Dar accepta]i s`-l ap`ra]i?
– De asemenea, trebuie s`-l v`d \nainte de toate.
Toate drumurile duceau la Cooper. |ncepeam s` regret c`
ac]ionasem sub primul impuls. Poate c` ar fi trebuit s` am
acordul lui definitiv [i abia apoi s` m` adresez lui Peter.
– {i totu[i, [ti]i probabil...
– Nu. Nu pot s` iau nici o hot`râre pân` nu m` \ntâlnesc
cu el. Nu-l voi ap`ra decât dac` voi avea \ncredere \n el.
Trebuie ca \ntre noi s` existe un respect [i o \n]elegere
reciproce. |n caz contrar...
F`cu un gest vag cu mâna, care \mi d`du fiori pe [ira
spin`rii. Dac` aceast` tentativ` ar e[ua, Cooper se va afla
singur la bara tribunalului. Cu acuza]iile care i se aduceau,
nu-l a[tepta decât condamnarea.
– Jill.
Am ridicat brusc capul.
– Da?
– S` apela]i la mine... a fost ideea dumneavoastr`, nu-i
a[a? Din p`cate [tiam foarte bine unde vroia s` ajung`.
22 PAULA HELMER

– Da.
– {i Cooper nu a fost de acord cu dumneavoastr`, nu?
Am ridicat din umeri, oftând.
– Nu. El... nu vroia nici m`car s` aib` un avocat.
– {tie c` m` aflu aici?
– Bine\n]eles. Totu[i... nu v-a[ fi f`cut s` parcurge]i
drumul de la New York f`r` ca m`car s`-l fi prevenit.
– Trebuie s` vin`?
– Da, bine\n]eles. Mi-a promis, mai mult sau mai pu]in, s`
treac` pe aici; dar nu [tiu exact la ce or`, domnule Hathaway,
eu...
Dar m-am oprit subit. Din nou privirea aceea...
P`trunz`toare [i hipnotic`. |n mod prostesc, m-am \nro[it [i
am sim]it cum o c`ldur` nea[teptat` \ncepea s` urce dinspre
pântesc [i apoi s` se r`spândeasc` \n tot corpul. Eram doar la
câ]iva centimetri unul de altul... Mi-am coborât privirea, dar
ea s-a oprit asupra buzelor lui... Tâmplele \mi zvâcneau. A
trebuit s` fac un efort pentru a m` smulge acelei for]e care
m` \mpingea spre el. M-am ag`]at de sp`tarul scaunului;
m-am a[ezat [i mi-am ascuns mâinile tremurânde \n
buzunarele salopetei.
Sunt sigur` c` \[i d`duse seama de tulburarea mea. Numai
un orb nu ar fi observat-o. Probabil pentru a m` menaja, a
l`sat câteva clipe s` treac` [i de-abia apoi m-a \ntrebat:
– Da, Jill.
– Sunt câteva lucruri pe care a[ vrea s` vi le spun \nainte
s` vin` Cooper.
DOAR UN S~RUT 23

De[i vocii mele \i lipsea convingerea, am reu[it, din


fericire, \ncetul cu \ncetul, s`-mi reg`sesc \ncrederea \n mine.
Când am ridicat privirile, am v`zut c` se servea cu un pahar
cu lapte. P`rea foarte calm, de[i ceafa [i umerii \i erau pu]in
\ncorda]i... Din instinct, am [tiut c` [i el fusese sensibil la
acea emo]ie neobi[nuit`. Nu [tiam cât de sensibil, dar m`
consolam cu gândul c` cel pu]in nu fusesem singura care o
\ncercase.
– Ce lucruri? m-a \ntrebat el \ntorcându-se spre mine.
– |n primul rând, cum v-am mai spus, iau asupra mea
toate cheltuielile. Nu voi mai deschide acest subiect de fa]`
cu Cooper. |n al doilea rând, vreau s`-i asigura]i cea mai bun`
ap`rare posibil`. Dac` afacerea se poate aranja \nainte de a
ap`rea la tribunal, cu atât mai bine [i \n ultimul rând... de[i
Cooper nu va fi prea entuziasmat, vreau cu orice pre] ca
dumneavoastr` s` v` ocupa]i de cazul lui.
– Sunte]i sigur`?
Sprijinit de tejghea, m` privea pe deasupra paharului. Am
\n]eles c` se gândea la ceea ce tocmai se \ntâmplase \ntre noi.
{i eu la fel. Nu puteam s` neg atrac]ia pe care o sim]eam
pentru el, dar m` consideram suficient de puternic` pentru a
o controla. Dragostea pentru Adam avea s` m` ajute.
– Da.
– De ce?
– Pentru c` [tiu de la mama mea c` sunte]i cel mai bun.
Am \ncredere \n judecata ei. Dup` un lung moment de
t`cere, a ridicat pu]in paharul \n semn de consim]`mânt.
24 PAULA HELMER

– De acord.
– Deci... accepta]i?
– Da.
Aceast` victorie prea u[oar` m` deruta.
– Chiar f`r` s`-l cunoa[te]i pe Cooper? Totu[i, mai
devreme mi-a]i spus...
– {tiu, dar mi-am schimbat p`rerea.
– De ce?
– Pentru c` m` intriga]i.
– Eu? Dar e un motiv absurd!
– Nu chiar. Am aflat suficient de la dumneavoastr`, de la
Hummel [i de la mama dumneavoastr` pentru a \n]elege c`
propunerea dumneavoastr` va fi o adev`rat` provocare.
Cooper v` e prieten – deja o bil` alb` pentru el. {i \n plus,
câteva zile la ]ar` \mi vor prinde bine. Dumneavoastr` sunte]i
ospitalier`; totul e perfect. Nu puteam s`-mi doresc mai mult.
|n acel moment, sosi [i Cooper. Dup` obiceiul s`u, b`tu o
dat` [i apoi intr`. Era \ncruntat, arunc` priviri b`nuitoare. |[i
puse mâna pe um`rul meu [i se uit` la Peter.
|n scurtul moment de t`cere care urm`, am avut senza]ia,
dezagreabil` c` nu viitorul lui Cooper se hot`ra, ci al meu.
Peter a \naintat [i i-a \ntins mâna. Mi-am ]inut r`suflarea...
Peter Hathaway era poate cel mai bun avocat de care avea
nevoie Cooper, dar era cu siguran]` [i ceea ce mi se putea
\ntâmpla mai r`u. Atunci, Cooper a \ntins [i el mâna, \ncet, [i
am [tiut c` eram prins` \n capcan`.
Capitolul 2

M-am instalat pe taburet, l`sându-l pe Cooper s` se a[eze


la mas`, \n fa]a lui Peter. M-au invitat s` stau lâng` ei, dar am
refuzat. Era important ca o rela]ie s` se stabileasc` \ntre ei,
dar f`r` ca prezen]a mea s` intervin`. Ideal ar fi fost s`-i las
singuri, dar nu puteam s` fac asta din dou` motive: unul –
vroiam s` m` asigur c` Cooper va coopera: iar cel`lalt – eram
curioas` cum era Peter \n plin` activitate.
Am r`mas a[adar, la distan]` de ei, ca spectatoare, lucru
care mi-a permis s` m` destind. M` sustr`geam pentru
moment influen]ei lui Peter. {i apoi, Cooper se afla acolo
pentru a-mi servi drept scut. Era prietenul meu, aliatul meu
credincios, sigur, pe care [tiam c` m` puteam baza. Chiar
dac` \n acel moment era \ntr-o dispozi]ie \ndoielnic`. F`cuse
efortul s` vin`, dar era obosit [i extrem de \ncordat. La
\ntreb`rile lui Peter d`dea r`spunsuri laconice, seci,
rezumându-se la strictul necesar.
26 PAULA HELMER

Peter nu se l`sa intimidat de reaua lui voin]`. |ntreb`rile


se \nl`n]uiau una dup` alta, clar [i concise. Din când \n când
\[i nota câte ceva \ntr-un carnet. V`zându-l, mi-au trecut prin
minte cuvintele pe care le folosise fratele meu, Jan, pentru
a-l descrie... Eficace, serios, profesionist... |mi oferea o
demonstra]ie str`lucit`. Nici un zâmbet, nici un comentariu,
nici o aluzie la ceea ce avea leg`tur` cu cazul. I se adresa lui
Cooper f`r` ocoli[uri, mergând direct la ]int`. Poate de-a
lungul carierei lui mai avusese de-a face cu oameni precum
Cooper. Tot ce [tiu e c` o luase pe drumul cel bun pentru a
ajunge pân` la el.
Cuno[team pe de rost \mprejur`rile \n care se petrecuse
arestarea. De aceea, nu am ascultat discu]ia cu prea mult`
aten]ie. {tiam c` Reijon“ era pe mare de dou` s`pt`mâni,
de-a lungul coastelor New-Foundland [i c` s-a oprit \n portul
Grand Bank pentru a se aproviziona, pentru ca peste câteva
zile s` se \ntoarc` \n Maine. Drumul \i era cunoscut lui
Cooper de câ]iva ani buni. De aceast` dat` \ns`, la \ntoarcere
\l a[tepta poli]ia vamal`.
– Acele bijuterii v` erau familiare? a \ntrebat Peter.
– Nu.
– {tia]i c` se aflau pe vas?
– Nu.
– Au fost g`site \n cabina dumneavoastr`. Dac`
dumneavoastr` nu [ti]i cum au ajuns acolo, poate c` nu e
cazul [i pentru echipajul dumneavoastr`. Ave]i vreo
b`nuial`?
DOAR UN S~RUT 27

– Nu. Oamenii mei sunt cinsti]i [i muncitori.


– Poate c` vreunul dintre ei are probleme financiare.
– To]i au. Altfel, nici unul nu ar fi ales meseria aceasta. E
un lucru care se face cu mult efort.
– Atunci... exist` vreunul care s` aib` o situa]ie
financiar`... s` zicem casatrofal`?
– To]i o au. |n permanen]`.
U[orul cinism din vocea lui Cooper m` enerva. {tia de
fapt foarte bine unde vroia s` ajung` avocatul... Am admirat
calmul lui Peter care pentru a treia oar` reformula \ntrebarea,
f`r` s` tr`deze cel mai mic semn de ner`bdare.
– Vreunul dintre oamenii dumneavoastr` a trecut cumva
\n ultima vreme printr-o criz` financiar` excep]ional`?
– Nu, din câte [tiu eu.
– A]i fi la curent dac` acest lucru s-ar \ntâmpla?
– Cu siguran]`.
Peter a notat ceva \n carnet.
Avusesem dreptate. Peter [i Cooper formau o echip`. Erau
amândoi puternici, voluntari [i nici unul nu [tia ce e
compromisul. Se armonizau chiar fizic. Amândoi \nal]i,
amândoi frumo[i. Farmecul lui Cooper era totu[i mai
s`lbatic: fa]a ridat` de vântul de pe mare, tr`s`turile cioplite.
Obrajii sup]i \i scoteau \n eviden]` maxilarele, pome]ii. P`rul
era mereu \ncurcat, ca [i când renun]ase o dat` pentru
totdeauna s` se pieptene.
Cu toate acestea, chiar [i dup` nou` ani de prietenie, o
parte din el nu mai r`mânea necunoscut`. Acum renun]asem
s` mai \ncerc s` deschid acea u[` pe care o ]inea mereu
28 PAULA HELMER

\nchis` [i care ascundea acel loc misterios. Dar, \n definitiv,


[i eu, ca [i restul lumii de altfel, m` refugiam \n gândirea mea
secret`. Cu timpul, \nv`]asem amândoi s` ne respect`m acele
limite pe care ni le impusesem \n mod tacit, iar prietenia
noastr` devenise [i mai strâns` decât la \nceput.
Dar dac` m` puteam teme de ranchiuna [i de mândria lui
Cooper, sentimente atât de obi[nuite lui, sentimentele lui
Peter \mi sc`pau. Ceea ce nu era deloc surprinz`tor, din
moment ce \l cuno[team de doar o or`...
O, reu[eam bine\n]eles s` ghicesc anumite lucruri... F`r`
s` risc s` m` \ndep`rtez prea mult de realitate, puteam s`
afirm c` m` pl`cea. |l „intrigam“, dup` propriile lui cuvinte.
Un frumos eufenism pentru a spune c` nu i-ar fi displ`cut s`
m` culc cu el. Una printre multe altele...?
Dar ce [tiam eu despre asta, de fapt? Ceea ce spuneau
Helaine [i Samantha era subiect de bârf`, ca de obicei. De
când trebuia s` cred ceea ce nu erau decât ni[te zvonuri?
Poate c` Peter Hathaway era un adept convins al
monogamiei. Sau poate, un v`duv neconsolat. Sau un iubit
r`nit. Sau un misogin \nveterat.
– Hutter Jones n-ar fi f`cut niciodat` a[a ceva! Cooper
ridicase brusc tonul. Am redevenit atent` la ceea ce vorbeau.
– E adev`rat, e nou-venit \n echip`, dar unul dintre cei
mai deschi[i.
– Uneori, tocmai ace[tia sunt cei care ne dezam`gesc cel
mai mult.
– Nu [i Hutter. Garantez pentru el.
M-am ridicat \n t`cere de pe scaun [i am luat cafetiera. Am
scos o cea[c` [i i-am umplut-o lui Cooper. A ridicat ochii spre
DOAR UN S~RUT 29

mine mirat, ca [i când uitase cu totul de prezen]a mea. Apoi


privirea s-a \mblânzit \n felul acela de-abia perceptibil, pe
care \l cuno[team atât de bine.
Dup` ce i-am umplut [i lui Peter mazagramul, \ntreb`rile
au continuat s` curg`. Peter p`rea hot`rât s` \nfrâng`
rezisten]a lui Cooper.
– Dac` nici dumneavoastr`, nici unul din membrii
echipajului dumneavoastr` nu sunte]i responsabili de
dispari]ia acelor bijuterii, cum au ajuns pe vasul
dumneavoastr`?
– Habar n-am.
– Trebuie totu[i s` ave]i o b`nuial`.
– |mi \nchipui c` au fost puse acolo când ne aflam \n port
la Grand Bank.
– De c`tre cine?
– Dac` a[ fi [tiut, nu a[ fi fost aici \n acest moment.
– Dar unde a]i fi fost?
– Pe mare.
|n]elegând c` nu va spune mai mult, i-am explicat lui Peter:
– Poli]ia a interzis deplasarea vasului [i echipajul a r`mas
f`r` activitate.
Peter a dat \ncet din cap [i apoi s-a \ntors din nou spre
Cooper.
– De ce crede]i c` au ales tocmai Free Reign-ul?
– Nu [tiu. Poate pentru c` programul nostru e
\ntotdeauna respectat. Plec`m la timp, acost`m la timp... {i
datorit` integrit`]ii echipajului. Nu am avut niciodat` de-a
face cu poli]ia.
30 PAULA HELMER

– Niciodat`, pân` acum.


Cooper nu a r`spuns nimic. R`m`sesem \n picioare, \n
spatele lui, de aceea nu puteam s`-i v`d chipul. Totu[i, mi-l
puteam \nchipui. O masc` de granit... |i sim]eam mânia.
Sim]eam c` \n fiecare moment putea s` explodeze. Era
ultimul lucru pe care mi-l doream. Am considerat c` sosise
momentul s` intervin.
– Cooper e nevinovat. De nou` ani de când \l cunosc, nu
a f`cut niciodat` nimic reprobabil. |[i ]ine cu scrupulozitate
carnetul de bord la zi; toat` lumea \l respect`. Nu are nimic
de-a face cu toat` povestea asta, nici el [i nici echipajul lui. Au
fost folosi]i, asta-i tot. R`mâne de v`zut cine a putut face a[a
ceva.
– {i cum am putea s`-i descoperim pe ace[ti oameni,
dup` p`rerea dumneavoastr`?
– Asta vroiam s` v` \ntreb [i eu!
A b`ut o gur` de cafea [i s-a \ndreptat \n scaun.
– Dat fiind c` poli]ia nu e deloc dispus` s` redeschid`
acest caz, va trebui s` ne descurc`m singuri, f`r` ea. Am
putea s` angaj`m un detectiv, dar nu e indicat.
– Banii nu sunt o...
– Nu, m-a \ntrerupt Cooper. F`r` detectivi.
Mi-am a[ezat u[or mâna pe um`rul lui.
– Ne vom gândi la asta. Dar pân` atunci, ce putem face?
– S` vorbim. {i mai ales s`-i facem pe oameni s`
vorbeasc`. Pe to]i cei care au, mai mult sau mai pu]in,
leg`tur` cu Cooper sau cu vasul. A[ vrea s`-i cunosc pe
membrii echipajului.
DOAR UN S~RUT 31

Fa]a lui Cooper s-a \n`sprit [i eu m-am aplecat spre el.


– Cooper, trebuie... chiar dac` va fi doar pentru a avea
martori ai bunei tale credin]e.
Cooper mi-a r`spuns printr-o mi[care a capului.
– Nu vroiam s` ajung pân` aici.
– Ce alt` cale mai avem?
– McHenry.
– McHenry! Nu e la \n`l]ime, Cooper, [i tu [tii foarte bine.
S` nu mai vorbim despre asta acum... Lui McHenry i-a trebuit
de dou` ori mai mult timp decât necesar pentru a-]i ob]ine
libertatea provizorie. Da, va fi discret. Nu se va pune nici o
\ntrebare. Dar te vei alege cu o condamnare grea. Asta vrei?
S` fii \nchis?
Cooper s-a foit nervos pe scaun. A ridicat mâna pentru a
m` calma, dar odat` ce \ncepusem, nu m` mai putea opri.
– Cooper, n-ai lucrat atât de mult \n ultimii câ]iva ani
pentru a te reg`si \n spatele gratiilor. Cu atât mai mult,
pentru o fapt` pe care nu ai comis-o. {i Benjie? Cu Benjie ce
se va \ntâmpla dac` va r`mâne f`r` tine? {i eu?
Telefonul a sunat. Nu am r`spuns.
– Achitare din lips` de probe – la asta trebuie s` ajungem.
{i Peter va reu[i cu siguran]`. Nu va fi u[or, dar am \ncredere
\n el. Dar pentru asta, va trebui s` cooper`m. To]i. E vorba de
via]a ta, Cooper!
– Cât despre via]a mea...
Telefonul se oprise pentru un moment, dar apoi \ncepu
din nou, cu mai mult` \nver[unare.
32 PAULA HELMER

– A, nu, Cooper! Via]a merit` \ntotdeauna s` fie tr`it`.


Chiar tu mi-ai spus asta, când Adam a murit... |]i mai aduci
aminte? Când nu-mi p`sa ce se va \ntâmpla cu mine. Atunci,
nu ai dreptul s` spui asta!
Atinsesem un punct sensibil. Sim]eam asta, o citeam \n
privirile lui.
– Peter [tie ce face. Trebuie s`-i d`m o mân` de ajutor, Cooper.
Din nou telefonul... Exasperat`, am traversat camera
pentru a r`spunde.
– Alo!
– Jill?
– Ah, Samantha, tu e[ti...
– E acolo?
– Cine?
– Peter Hathaway, cine altcineva?
M-am uitat jenat` spre masa la care erau a[eza]i.
– Da. Ce mai face David?
Mi-a ignorat \ntrebarea [i a revenit cu \nver[unare la
motivul pentru care m` sunase.
– Arat` la fel de bine ca \n fotografii? Nu l-am \ntâlnit
niciodat`, dar...
– Samantha, n-ai putea s` m` suni mai târziu?
– De ce? A,... e lâng` tine, nu? Din câte am \n]eles de la
mama, r`mâne acolo \n weekend? Ai o [ans` nemaipomenit`.
Sper c` nu-l vei l`sa s`-]i scape.
Niciodat` nu m` \ncântaser` sfaturile surorii mele, mai
mari cu [apte ani decât mine. De data aceasta nu f`cea
excep]ie.
DOAR UN S~RUT 33

– Nu [tiu despre ce vorbe[ti, Samantha.


– Haide, Jill! Nu crezi c` a venit timpul s` renun]i la via]a
aceea monahal`, pe care ]i-o impui? Au trecut [ase ani de la
moartea lui Adam...
Cooper [i Peter \[i reluaser` discu]ia, vorbind mai \ncet.
Eram ner`bd`toare s` \nchei acea convorbire care m`
\mpiedica s` particip la discu]ia lor.
– Samantha, nu vreau s` vorbesc despre asta.
– Ca de obicei... {i totu[i, ar fi timpul s` \ntâlne[ti pe
altcineva. Acum sau niciodat`. Familia noastr` are nevoie de
un sânge nou. {i Hathaway are toate calit`]ile. E inteligent,
seduc`tor, bogat....
– Pentru numele lui Dumnezeu, Samantha! Te la[i din
nou prad` fanteziilor. Unul dintre prietenii mei are nevoie de
un avocat. Acesta e singurul motiv pentru care Peter
Hathaway se afl` acum aici. Singurul!
– P`cat. Dac` eram \n locul t`u...
– Ei bine, ce? Dac` erai \n locul meu ]i-ai fi petrecut week-
endul cu el \ntr-un pat? Ascult`-m`, poate c` asta e pentru
tine defini]ia fericirii depline – e dreptul t`u [i nu te critic,
dar nu \ncerca s` mi-o spui [i mie.
– Jill, sincer. Vei mai face mult timp de acum \ncolo pe
martira?
Jignit`, am sim]it nevoia s`-i r`spund cu aceea[i moned`.
– {i ce crezi? Crezi c` pentru a cunoa[te b`rba]i sexy,
trebuie s` vin neap`rat la New York? Am ce-mi trebuie pe aici,
te asigur. Sexapilul lor nu e cu nimic mai prejos decât al celor
de la ora[. {i nu am nevoie de lec]ii pentru a \nv`]a cum s`-i
seduc. Nici m`car de la tine, care e[ti o specialist`!
34 PAULA HELMER

– O,o! Chiar eram gata s`-]i propun ajutorul meu. Dar se


pare c` po]i se te descurci [i f`r` mine. |n cazul `sta, s` ai un
weekend pl`cut, Jill!
Am r`mas câteva secunde cu receptorul \n mân`, \nainte
de a \nchide. Eu [i Samantha nu reu[isem niciodat` s` ne
\n]elegem. Era vina amândurora. Dar uneori \mi p`rea r`u
din cauza asta.
Singur la mas`, Peter \[i bea lini[tit cafeaua.
– Cooper a plecat?
– Da.
Probabil c` p`ream nelini[tit`, c`ci a ad`ugat imediat:
– Nu v` face]i griji. Ne revedem mâine dup`-amiaz`.
De când r`m`sese Peter singur? Ar fi putut f`r` \ndoial` s`
trag` cu urechea, s` aud` discu]ia mea cu Samantha. Ceea ce
nu-mi pl`cea. |n mod evident, Peter nu a f`cut nici o aluzie,
l`sându-m` s` m` chinui cu incertitudinea. A[a c` am hot`rât
s` nu m` mai gândesc la asta.
– Deci? Ce p`rere ave]i despre Cooper?
Nu mi-a r`spuns imediat, de parc` [i-ar fi c`utat cuvintele.
– Nu e prea... flexibil.
– V-am prevenit. Dar crede]i totu[i c`-i pute]i asigura
ap`rarea?
Dup` un timp, a spus:
– Da. Dar nu va fi u[or. Nu are \ncredere \n mine.
– E normal. |nc` nu v` cunoa[te. Dar a \n]eles c` sunte]i
singura lui speran]`.
– De ce e a[a de reticent la ideea c` vreau s` vorbesc cu
oamenii din sat?
DOAR UN S~RUT 35

– Pentru c` e foarte... secretos [i foarte mândru. Nu


suport` gândul c` lumea vorbe[te despre el \n absen]a lui.
Nu voi arunca prima cu piatra. E foarte nepl`cut!
– {ti]i asta din proprie experien]`?
– Da... Dup` accident, timp de câteva luni, nu am
putut s` cobor \n sat f`r` s` m` gândesc c` cineva m`
urm`rea din spatele perdelelor... Nu cu r`utate,
bine\n]eles. Dar le sim]eam mila [i asta m` deranja. Nu
aveam nevoie de p`rerea lor de r`u. {i nici Cooper nu are
acum nevoie.
– Nu asta caut s` ob]in, ci informa]ii. Oamenii \mi vor
aduce, poate, câteva sugestii utile.
– Nu conta]i pe asta. Sunte]i un str`in, \n acest loc. Nu vor
fi prea deschi[i.
– Dar ve]i fi dumneavoastr` cu mine.
– O! Vre]i s` v` \nso]esc?
– Hmm... Ve]i fi cartea mea de vizit`.
Nu m` gândisem pân` atunci s` joc rolul de asistent`.
– Nu [tiu dac` va fi posibil... |mi f`cusem planuri pentru
weekend. {i...
– Cu un b`rbat irezistibil?
Bun. Deci nu auzise ce-i spusesem Samanthei, era clar. Nu
m-am uitat la el, dar sim]eam sarcasmul din privirile lui.
– Trebuie s` lucrez. Am o expozi]ie peste o lun` [i mi-au
mai r`mas de f`cut câteva piese.
– Unde va fi expozi]ia?
– La New York.
– Ia te uit`... V` ve]i p`r`si deci casa?
36 PAULA HELMER

– |nc` nu e sigur. Dac` se va putea, voi r`mâne aici. Moni


– persoana care-mi organizeaz` expozi]iile – prefer` s` fiu
prezent`, dar ultima dat` am lipsit [i vânz`rile au fost la fel
de bune.
– Dar gre[i]i... |ntâlnim foarte des persoane sexy la acest
gen de reuniuni.
O insinuare, fie. Dou`, era deja prea mult.
– V`d c` a]i ascultat discu]ia pe care am avut-o cu sora
mea.
– „Ascultat“, nu. Auzit. {i sunt de acord cu
dumneavoastr`. B`rba]ii de la ]ar` nu sunt cu nimic mai
prejos decât cei de la ora[. Doar dac` nu consider`m c`
virilitatea se m`soar` prin luxul ma[inii sau prin costum...
S`rmanii! Nu au nici un moment de lini[te.
– De ce nu au? Dumneavoastr` nu v` num`ra]i printre ei?
– Nu. Eu nu am nevoie de a[a ceva.
{i eu nu aveam nevoie de o schi]`. Aluzia lui era limpede
ca apa. {i \nso]it` de o privire direct` care m` tortura. M-am
gr`bit s` iau mazagramul [i s`-l pun \n chiuvet`. |l cl`team de
cinci minute când l-am sim]it pe Peter \n spatele meu.
– E curat...
Am continuat s`-mi fac de lucru. Era stupid din partea
mea, dar nu g`seam nimic mai bun de f`cut pentru a m`
elibera de privirea lui intimidant`.
– Cooper mi-a spus c` sora dumneavoastr` nu ar fi
sunat, dac` nu ar fi vrut s` v` vorbeasc` despre mine... E
adev`rat?
DOAR UN S~RUT 37

– Da.
– Ce are \mpotriva mea?
– Nimic. Dimpotriv`.
– O cunosc?
– Dac` a]i cunoa[te-o, nu m-a]i mai \ntreba. Samantha e
foarte frumoas`. Ca [i cumnata mea, de altfel, care la rândul
ei v` consider` un b`rbat irezistibil. |n limbajul lor, asta
\nseamn` c` sunte]i bogat [i ar`tos. Dar, lini[ti]i-v`, limbajul
lor nu este al meu. Altfel, de mult mi-a[ fi \ncercat farmecele
pentru a v` seduce.
– Nu m-ai silit, m-a[ fi plâns.
M-am \ntors brusc spre el, hot`rât` s` joc pe cartea
sincerit`]ii.
– Samantha m-a sf`tuit s` m` arunc \n bra]ele
dumneavoastr`. Dup` p`rerea ei, a[ face o mare gre[eal`,
dac` nu a[ profita de ocazie. Cu pu]in noroc, a[ putea chiar
s` v` prind \n mrejele mele pân` la sfâr[itul weekendului.
Peter nu a schi]at nici un gest.
– Sora dumneavoastr` e bârfitoare?
– Mai r`u. O femeie-vampir, \nsetat` de bani. Singurul
lucru la care aspir` e portofelul dumneavoastr`. M` \ntreb
cine e mai periculoas`... ea sau sau Helaine?
– Helaine?
– Cumnata mea. Ea \n schimb v` vâneaz` farmecul.
De aceast` dat`, Peter fluier` admirativ.
– Se pare c` femeile Madigan nu sunt indiferente. Cel
pu]in, [tiu ce vor.
38 PAULA HELMER

– {i ce nu vor. C`ci, \n ce m` prive[te, nu m`


intereseaz` nici banii dumneavoastr`, nici restul. Tot ce
a[tept e s`-l scoate]i pe Cooper din acest impas. Crede]i c`
ve]i reu[i?
– Dac` nu a[ fi crezut, nu m-a[ fi aflat aici.
– Perfect. Asta e tot ce v` cer. Sper c` m-a]i \n]eles!
– Cu totul.
Mi-ar fi pl`cut \ns` s` fiu convins`. Oricum, pentru
moment nu aveam de ales.
S-a \ndep`rtat de mine, ca pentru a-mi demonstra bunele
sale inten]ii. Dar ne\ncrederea mea [chiop`ta. Era mai bine s`
nu ispitesc diavolul. R`mas` singur` cu Peter, nu [tiam
pentru cât timp \mi voi putea controla acea sl`biciune.
Timpul trecea. Din moment ce trebuia s` merg cu el \n
sat, de ce s` nu plec`m chiar atunci?...
Capitolul 3

Swansy locuia la cap`tul str`zii principale, \ntr-o cas` mic`


de lemn, care sem`na cu o caban`. De fiecare dat` când
sim]eam nevoia s` m` dest`inui cuiva, era persoana spre care
m` \ndreptam. Zâmbetul, vocea, sfaturile ei \mi fuseser`
\ntotdeauna pre]ioase. Vor fi din nou binevenite [i de aceast`
dat`.
Pe drum, i-am explicat lui Peter ale cui erau siluetele care
se ascundeau \n spatele perdelelor de la ferestre, [i care ne
urm`reau trecând: b`c`neasa, frizerul, garagistul, care st`tea
\n pragul por]ii [i vorbea cu po[ta[ul... Zvonurile vor \ncepe
s` circule \nc` din acea sear`. |mi \nchipuiam deja ce
presupuneri se vor face printre obi[nui]ii de la Sam's,
singurul bar din partea locului.
Am luat-o \naintea lui Peter pe aleea pietruit` [i am \mpins
u[a. |n cas` era o atmosfer` cald`, primitoare. Un miros de
„grasin“ veni s` ne gâdile n`rile.
40 PAULA HELMER

– Swansy!
Mi-am aruncat vesta de lân` pe un scaun din buc`t`rie [i
am deschis cuptorul. Crusta de pe fundul t`vii era perfect
aurit`. Vroiam s` m` ridic, când am sim]it un bot atingându-mi
mâna.
– Bun`, draga mea.
Am \nchis ochii [i m-am aplecat pentru a l`sa ciob`nescul
german s` m` ling` pe obraz.
– Peter, f` cuno[tin]` cu Rebecca.
S-a aplecat pe vine pân` ce a ajuns la nivelul privirii
c`]elei. Avea o expresie atât de serioas`, \ncât de-abia m-am
ab]inut s` nu izbucnesc \n râs. M-am retras discret pentru a
nu le stânjeni acel tete-a-tete [i am intrat \n sufragerie.
Swansy se leg`na \ncet cu scaunul-balansoar pe care i-l
d`dusem cu trei ani \n urm`, pentru aniversarea ei de [aizeci
[i opt de ani. Avea picioarele sprijinite pe un sc`unel de
lemn. Cu \n`l]imea ei de un metru cincizeci, cu rochia de in
purpurie, cocul alb [i obrajii ro[ii, \n mod natural, sem`na cu
o p`pu[` de târg, dintre acelea pe care le a[ez`m pe fotolii.
M-am apropiat de ea [i am s`rutat-o pe obraji.
– A venit Bettina, nu-i a[a? De data asta, ce „gratin“ a mai
g`tit?
Bettina Gregorian locuia \n cel`lalt cap`t al satului. O dat`
pe s`pt`mân` \[i abandona so]ul, cei cinci copii [i obliga]iile
domestice [i-i f`cea o vizit` lui Swansy. De fiecare dat` g`tea
câte un fel de mâncare, niciodat` acela[i, dar \ntotdeauna
delicios, pe care b`trâna \l degusta timp de mai multe zile.
DOAR UN S~RUT 41

– Cei mai mici au rujeol`, spuse ea.


– Daniel [i Paul? Oh! La naiba...
– De trei s`pt`mâni, zi de zi, dup` Mim [i Sally. Numai s`
nu i se \ntâmple ceva celui mic!
– Voi trece mâine s-o v`d. Cu siguran]`, are nevoie de o
mân` de ajutor.
– Nu ri[ti s` te molipse[ti [i tu? m-a \ntrebat ea nelini[tit`.
– Cu rujeol`? Am avut-o când aveam doi ani. Am luat-o de
la Samantha. {i ea de la Jan. Buc`t`reasa s-a \mboln`vit [i ea
[i cum guvernanta nu [tia s` g`teasc`, mama a trebuit s`
pun` singur` mâna la treab`.
– {i tat`l t`u? St`tea cu mâinile \n sân?
– Nu, deloc! A participat [i el, bine\n]eles... scriind la un
birou de plasament s` trimit` pe cineva. S`rmana fat` pe care
biroul a g`sit-o nu prea avea experien]`. A reu[it s` ard` cele
mai bune c`m`[i ale tatei [i s` spele un pulover de angora la
ma[ina de sp`lat... P`rin]ii \nc` mai vorbesc despre acea
perioad` ca despre o perioad` neagr`.
Swansy a zâmbit, amuzat`, [i apoi mi-a luat obrazul \n
palma ei.
– E rece! a exclamat ea. Iarna \[i face deja apari]ia. Ai venit
de pe deal?
Nu era o \ntrebare. Sim]ise \n p`rul meu mirosul de pin [i
de aer de mare. Nu puteai s`-i ascunzi nimic lui Swansy...
Mi-a luat mâna [i mi-a strâns-o.
– {i iat`-l [i pe domnul avocat. F`-ne cuno[tin]`.
Am aruncat o privire \n spate. |ntr-adev`r, Peter intrase \n
salon. Probabil c`-i auzise pa[ii, chiar dac` eu nu sim]isem
nimic.
42 PAULA HELMER

F`r` s`-i dau drumul la mân`, m-am ridicat \n picioare.


Peter o privea pe Swansy, dar f`r` uimire. {tia. Docilitatea
Rebecc`i \i spusese acest lucru sau ochii chipe[i [i opaci ai lui
Swansy? Probabil c` ambele.
– Swansy, el e Peter Hathaway. Peter – Swansy Tabb.
Peter a \naintat spre noi [i i-a strâns mâna.
– |mi pare bine de cuno[tin]`, doamn` Tabb.
– O, nu, te rog, spune-mi Swansy.
Dându-mi drumul la mân`, [i-a a[ezat mâna liber` pe cea
a lui Peter [i el nu s-a opus acelui contact pe care ea \l
prelungea \n mod voit. |ntotdeauna m` uimise cât de multe
informa]ii putea s` re]in` prin acele simple atingeri.
L-am privit cu aten]ie, ner`bd`toare s`-i aflu p`rerea. Dar
pe fa]a lui impasibil` nu se putea citi nimic. |ntr-un sfâr[it,
Swansy i-a eliberat mâna [i, printr-un gest, l-a invitat s` ia loc
pe scaun.
– A[az`-te lâng` mine, te rog.
Peter mi-a zâmbit [i apoi s-a a[ezat. Eu am r`mas de
cealalt` parte, lâng` scaunul-balansoar.
– E prima c`l`torie \n Nord?
– Nu. Am avut de nenum`rate ori ocazia s` merg la
Caruden... Dar n-am mai fost de mult acolo.
– La Caruden... De ce acolo?
Pentru a juca tenis, f`r` \ndoial`. Sau golf? Caruden era
unul dintre acele locuri foarte la mod`, foarte [ic [i foarte
scumpe unde marile personalit`]i ale societ`]ii veneau
pentru a-[i reface s`n`tatea. Familia mea [tia foarte bine.
DOAR UN S~RUT 43

– Pentru a lucra \n buc`t`riile unuia dintre hoteluri...


Cu atât mai r`u pentru mine.
– De unde e[ti? a continuat Swansy.
– Din Columbus, Ohio.
– E drum lung din Ohio pân`-n Maine.
Apoi Swansy nu a mai \ntrebat nimic. Se leg`na \ncet cu
zâmbetul ei [trengar de Pierrot Gourmand... Nu era ca al]ii,
care te presau cu \ntreb`rile. Swansy t`cea. {i t`cerea aceea
d`dea na[tere aproape de fiecare dat` confiden]elor. Eu
\ns`mi profitasem de multe ori de ea, dar nu m` a[teptam ca
Peter s` se lase [i el prins. {i totu[i...
– Am fost un copil dificil... a \nceput el. Mama mea a murit
când aveam zece ani. Fratele meu mai mare plecase deja de
mult timp, a[a c` am r`mas singur cu tat`l meu. Era un om
cumplit de sever, cu care nu se putea tr`i. Plecam de acas`
imediat ce aveam ocazia... Mai ales vara, \n timpul vacan]ei.
Prima oar` când s-a-ntâmplat asta aveam paisprezece ani, am
f`cut autostopul pe coast` [i am ajuns din \ntâmplare la
Camden. Nu au fost prea multe obstacole pentru a m`
angaja... Nu dup` mult timp mi-am dat seama c` tata chiar se
bucura c` nu-mi petreceam timpul acas`.
A aruncat spre mine o privire scurt`, ca pentru a g`si o
\ncurajare.
– Ce meserie avea? l-am \ntrebat eu.
– Era strungar \ntr-o uzin`. F`cea acela[i lucru, de
diminea]` pân` seara. Nu puteam suporta gândul c`, poate
44 PAULA HELMER

\ntr-o zi, voi face [i eu la fel. Preferam \nchisoarea... Sau cel


pu]in asta \mi spuneam eu, pentru a justifica prostiile pe care
le f`ceam.
– Ce fel de prostii?
A ridicat din umeri.
– O.... nimic. Copil`rii, dar care nu erau lipsite de
greutate... Furam ma[ini. |n fine, le „\mprumutam?“ O luam
pe autostrad`, nu conta \ncotro [i urm`ream acul contorului
urcând... |n momentele acelea, aveam impresia ca sunt
deasupra tuturor.
– A]i avut noroc c` nu a]i avut nici un accident.
– Am avut unul. La dou` zile dup` ce am \mplinit
optsprezece ani. S`rb`torisem pu]in prea mult... Din fericire,
de aceast` dat` conduceam vechea camionet` a tat`lui meu,
astfel c` nu am avut probleme cu poli]ia. Tata m-a considerat
mort, atât la propriu cât [i la figurat. Am r`mas \n com` timp
de o lun`... Iar când m-am trezit, am descoperit c` nu mai
aveam nici m`car un os la locul lui.
Degetele mele strângeau cu putere bra]ul scaunului lui
Swansy.
– {i ce s-a \ntâmplat?
– Am fost internat mai multe luni \n spital... {i asta a fost
lec]ia mea.
Nu-mi venea s` cred. Nimic din mersul lui, din mi[c`rile
lui, nu p`stra nici cea mai mic` urm`. I-am spus asta.
– Nu a fost mereu cazul, dar am f`cut mult sport, mi-a
r`spuns el. Ast`zi continuu s` practic, \n mod regulat, tenisul
DOAR UN S~RUT 45

[i nata]ia. Pân`-ntr-atât \ncât uneori am impresia c` sunt


\ntr-o form` mai bun` decât chiar \nainte de accident.
O \ntrebare o atr`gea pe cealalt`. Curiozitatea mea nu
fusese potolit`.
– Cum a]i devenit avocat?
– Nu u[or.
Nu m` \ndoiam. Dar vroiam s` aflu am`nuntele.
|mprumutând tactica lui Swansy, am t`cut [i l-am invitat
astfel s`-[i continue confiden]ele.
{i-a \ntins \ncet picioarele [i [i-a \ncruci[at mâinile pe
piept.
– Am avut timp s` reflectez... Moralul meu nu era foarte
puternic. Dar apoi, pu]in câte pu]in, am \nceput s` v`d mai
clar. Mi-am dat seama c` senza]iile ieftine pe care mi le
ofeream nu-mi vor ajunge pentru a m` sim]i \mplinit...
Atunci, am reac]ionat. M-am \nscris la cursuri prin
coresponden]`. Am \nceput s` citesc – orice: clasici, c`r]i de
drept, ziare... Dup` un an, când am putut s` m` dau jos din
pat, m-am angajat ca func]ionar la o po[t`. Aveam un munte
de facturi de pl`tit. Mi-au trebuit trei ani pentru a strânge
suficien]i bani cu care s`-mi pl`tesc studiile. Când am intrat
la facultate aveam aproape dou`zeci [i patru de ani. Cam a[a
s-a \ntâmplat.
Rezumase \n atât de pu]ine cuvinte ani \ntregi de suferin]`
[i de curaj \ncât mi-a trebuit aproape un minut pentru a
\n]elege c` terminase.
46 PAULA HELMER

– E o poveste foarte frumoas`..., am spus \ncet.


– Nu am avut de ales.
– Ba sigur c` da! |ntotdeauna avem de ales. A]i fi putut
foarte bine s` v` \ns`n`to[i]i, s` v` g`si]i o slujb` f`r`
preten]ii [i, seara, s` v` \ntâlni]i cu prietenii la barul din col]
pentru a discuta despre fotbal.
A dat din cap [i [i-a sprijinit coatele pe genunchi.
– Nu... Nu a[ fi putut s` \ndur o via]` ca aceea, o via]` care
nu duce nic`ieri.
– Unii nu au alte posibilit`]i.
– Ba da, au. Când vrem cu adev`rat, putem \ntotdeauna
s` facem astfel \ncât s` tr`im mai bine. Nu vorbesc neap`rat
de o schimbare radical`... Uneori chiar [i câteva lucruri
m`runte sunt suficiente pentru a te face s` vezi via]a \n mod
diferit.
– Spune]i-i asta unui individ care-[i va petrece toat` via]a
\ntr-o min` pentru c` nu [tie s` citeasc`, [i care nu [tie s`
citeasc` pentru c` a trebuit s`-[i ajute p`rin]ii s`-i creasc` pe
fra]ii lui mai mici... Am cunoscut b`ie]i \n situa]ia asta. Care
tr`iesc \nc` \n casele \n care s-au n`scut... cu excep]ia faptului
c` de la an la an acestea sunt din ce \n ce mai deteriorate.
– Dar ei fac tot ce le st` \n puteri pentru a le \ntre]ine...
|ntotdeauna e acela[i lucru. {i lucreaz` deoarece copiii lor s`
poat` merge la [coal` [i s` urmeze studiile de care ei \n[i[i nu
au putut s` beneficieze. E un progres, [ti]i, schimbarea nu se
petrece de pe o zi pe alta. E nevoie de ani, de secole. Uneori
chiar de vie]i umane... Sunt de acord, unele persoane nu au
DOAR UN S~RUT 47

posibilitatea s` se scoat` din mizeria \n care tr`iesc... Dar


\ntotdeauna exist` modalitatea de a schimba ceva. Dar
pentru asta, trebuie s` vrei.
Eram pe punctul de a-mi ap`ra opinia, dar am sim]it
mâna lui Swansy ap`sând-o pe a mea. M` ruga discret s` nu
mai insist. Avea, f`r` \ndoial`, dreptate. Am schimbat
subiectul.
– Tat`l dumneavoastr` e \nc` \n via]`?
Peter a dat din cap \n semn c` nu.
– {i fratele dumneavoastr`? A]i reluat leg`tura cu el?
Acela[i r`spuns. Era trist. Nu exista nici o persoan` cu care
s`-[i \mpart` reu[ita.
Chiar dac`, \n definitiv, nici situa]ia mea nu era mai de
\nvidiat. Aveam o familie, asta era sigur, dar nici ea nu
participa la succesul meu. Pentru p`rin]ii mei, pentru Jan [i
Samantha, cariera mea nu era altceva decât un mijloc de a
face s`-mi treac` timpul. M` distram cu lutul a[a cum al]ii \[i
mâzg`leau apusuri de soare... |n ciuda faimei mele
crescânde, refuzau s`-mi ia arta \n serios. Nu c` asta m-ar fi
\mpiedicat s` dorm nop]ile, dar câteva cuvinte de \ncurajare
nu au f`cut r`u nim`nui.
Din nou, strânsoarea lui Swansy pentru a m` lini[ti. |mi
urm`rea pas cu pas st`rile suflete[ti, schimb`rile de
dispozi]ie.
– Crezi c`-l vei putea ajuta pe Cooper? l-a \ntrebat ea.
– Da, cred c` da. Voi [ti mai mult peste dou` zile, dup` ce
voi fi vorbit cu oamenii din sat.
48 PAULA HELMER

– Cooper e un om... cum al]ii nu se mai g`sesc.


– Mi-am dat seama.
I-am surprins un zâmbet ironic [i apoi s-a aplecat spre
Rebecca [i a mângâiat-o.
– Ai putea s-o plimbi pu]in pe afar`? a sugerat Swansy. |i
place. A avut \ntotdeauna o sl`biciune pentru b`rba]ii
brune]i [i seduc`tori.
Cum putea ghici lucrurile alea? Sensibilitatea lui Swansy
nu va \nceta niciodat` s` m` uimeasc`. Ajutându-se de simple
mirosuri, de voci, de vibra]ii ale vocii, schi]a portretul unei
persoane cu mult mai bine decât reu[eam eu s` o fac privind
drept \n fa]` persoana respectiv`.
Rebecca nu avusese niciodat` nevoie de companie pentru
a ie[i. Swansy [tia asta, [i eu o [tiam, [i Peter la fel... Zâmbetul
lui st`tea drept m`rturie. Cu toate acestea, s-a ridicat [i s-a
\ndreptat spre u[`..
– Are vreun loc preferat?
– Las-o s` te conduc`.
Imediat ce au plecat, m-am a[ezat pe marginea scaunului
pe care st`tuse Peter [i m-am apropiat de Swansy.
– Deci, ce p`rere ai despre el?
A r`spuns cu vocea ei blând`. Nu o auzisem niciodat`
ridicând tonul.
– Ai f`cut o alegere bun`. Dac` cineva \l poate salva pe
Cooper, atunci el este acela.
– Alegerea nu am f`cut-o eu, ci mama.
– Jill, e ceva care te deranjeaz`. E[ti \ncordat`. Ce nu e \n
regul`?
DOAR UN S~RUT 49

– Nu [tiu.
– Te \ndoie[ti de el, pentru Cooper?
– O, nu, nu e asta!
– Atunci, e ceva personal? E mai tân`r decât credeai?
– Da.
– {i mai ar`tos, de asemenea. Nu e[ti insensibil` la
farmecul lui. Asta e?
– Am \ncetat s` mai privesc b`rba]ii de mult timp, [tii asta
foarte bine.
– Poate chiar asta e problema.
– Nu a[ putea s` iubesc pe altcineva.
Privirea goal` a lui Swansy era fixat` asupra mea. A[tepta.
Am coborât privirile; \mi fr`mântam nervoas` mâinile pe
genunchi.
– |l iubeam pe Adam. El era totul pentru mine, eram
inseparabili. Nu voi mai g`si al`turi de nici o alt` persoan`
ceea ce am g`sit al`turi de el. Ceea ce am tr`it noi a fost unic.
Niciodat` nu-l voi putea \nlocui.
– Nimeni nu-]i cere asta, Jill.
– Dar, dac` ar exista altcineva...
– Asta nu ar schimba nimic. Amintirea ta ar r`mâne
neschimbat`.
– Dar Adam...
– Adam a murit, Jill.
Pentru prima oar` de când o cuno[team, mi s-a p`rut c`
simt o urm` de ner`bdare \n vocea ei. Presim]indu-mi
dezn`dejdea, m-a b`tut u[or pe bra].
50 PAULA HELMER

– Trebuie s` accep]i asta, fata mea. Tr`ie[ti de prea mult


timp cu o fantom`... Gânde[te-te la ce spunea Peter al t`u,
mai devreme.
– Nu e Peter al meu.
– E mai mult al t`u, decât al meu. Tu l-ai adus aici. Dar nu
schimba subiectul. Spunea c` \ntotdeauna putem s`
\ncerc`m s` facem ceva mai bun cu via]a noastr`. Trebuie s`
evoluezi, Jill...
– Dar nu fac decât asta! De când a murit Adam, cariera
mea a luat avânt ca o s`geat`! |nainte, nu reu[eam decât s`
vând o pies` sau dou` la una din chermezele din regiune, [i,
acum am expozi]ii la New York! Nu po]i s` m` acuzi de
pasivitate!
– Pe plan profesional, cu siguran]` nu! Dar via]a ta de
femeie, Jill? Toatele visele pe care le aveai, toate speran]ele
acelea? Ce s-a \ntâmplat cu ele?
– Le-am pietrificat \n lut.
Swansy a dat din cap.
– E adev`rat. {i de aceea crea]iile tale sunt atât de diferite
\ntre ele [i atât de frumoase. Dar, cu toate acestea, visul nu
s-a risipit, nu-i a[a?
Am sim]it un nod \n gât. {tiam unde vroia s` ajung`.
Avusesem cu ea o discu]ie lung`, la câteva luni de la moartea
lui Adam.
– Acum nu mai are importan]`, am spus eu cu o voce
slab`. Cariera a compensat totul.
DOAR UN S~RUT 51

– Vroiai copii.
– Pe cei ai lui Adam.
– {i dac` te-ai fi \ndr`gostit de un alt b`rbat \naintea lui,
i-ai fi vrut pe ai acelui b`rbat. Asta e \n tine, Jill. Nu te vei sim]i
cu adev`rat \mplinit` decât prin prezen]a unor copii.
– Sunt pe deplin satisf`cut` de existen]a mea. Am tot
ce-mi trebuie: prieteni, o meserie...
– Chiar a[a?
– Absolut!
– {i atunci, de ce avocatul `sta te face atât de nervoas`?
Dac` nu ai nimic de ce s` te temi, de ce \l sim]i ca pe o
amenin]are?
– Pentru c`... ei bine, nu [tiu. M` face s` m` simt prost,
asta-i tot!
– Pentru c` te atrage, ceea ce e absolut firesc, [i deoarece
te sim]i vinovat` pentru c` te consideri \n continuare
c`s`torit` cu Adam. Doar c` Adam e mort [i tu ai toate
drepturile s` fii atras` de Peter f`r` s`-]i fie ru[ine. Dar asta te
sperie [i nu-]i place.
– Asta po]i s-o spui.
Ceea ce \mi displ`cea mai presus de orice era s` fiu
analizat` cu atâta luciditate, ca [i când st`rile mele ar fi fost
trecute sub lupt`. Oricât de oarb` ar fi fost Swansy, avea
darul dublei priviri.
– Mai \ntâi Samantha, acum tu. E un complot! Oare [i eu
\]i dictez via]a, spune-mi?
52 PAULA HELMER

– Ai f`cut-o. Tu m-ai sf`tuit s`-mi iau un câine pentru c`


mi-ar permite s` fiu mai independent`. La vârsta mea, nu
prea mai credeam \n independen]`. Dar ai avut dreptate!
Te-am ascultat [i acum m` felicit \n fiecare zi.
– Cu toate acestea, a trebuit s` folosesc un vicle[ug,
pentru ca s` accep]i. Am pretextat c` Rebecca era alergic` la
poluare [i c` nu se g`sea nici un loc unde s` fie plasat`.
– {i a mers... Atunci, eu ce-ar trebui s` inventez? C` Peter
are un ulcer [i c` are nevoie de o cur` pe malul oceanului?
– Un ulcer? a repetat Peter \nchizând u[a \n spatele lui.
Interesant! Dar dac` a[ putea avea cura f`r` s` mai trec prin
ulcer ar fi \nc` mai bine... E fantastic aici. Vântul \]i d` for]e
noi.
Obrajii ro[ii [i ochii lui str`lucitori o dovedeau. {i-a trecut
mâna prin p`r [i cu bra]ele \ncruci[ate s-a sprijinit de
marginea mesei.
– {i de ce vroia]i s`-i spune]i lui Jill c` am ulcer?
Sperasem c` va uita. Dar nu aveam norocul `sta, mai ales
s-o iau \naintea lui Swansy [i s-o bat cu propriile arme.
– Pentru ca s` mi se fac` mil` de dumneavoastr`, s` v`
[tiu la cald [i s` v` r`sf`]... Swansy e din aceia care cred c`
via]a mea e prea goal`. Atunci, nu doar c` ar trebui s` v`
primesc la mine, dar, \n plus, ar trebui ca dumneavoastr` s`
profita]i de asta pentru a-mi face câ]iva copii.
Am dat din cap cu o expresie pu]in scârbit`.
– V` da]i seama? {i v` cunoa[te doar de o jum`tate de or`!
M-am ridicat [i m-am dus spre buc`t`rie.
DOAR UN S~RUT 53

– Ai o imagina]ie prea bogat`, Swansy. {tiu foarte bine de


ce am nevoie... Un so] [i copii nu sunt \n program. Am tot
ce-mi trebuie, mul]umesc.
M-am \ntors, cu vesta \n mân`, \n salon.
– Dac` vroiam copii, e aici o jum`tate de duzin` de b`rba]i
care mi-ar oferi cu pl`cere serviciile lor. {i sunt suficient de
mare pentru a-mi g`si un so], dac` vreau...
– Dar nu e timpul trecut \]i spun!
M-am aplecat [i am oprit balansoarul pentru a o s`ruta pe
Swansy pe obraz.
– Cu toate acestea, ]in mult la tine, i-am spus eu la ureche,
râzând. Pot s` m` fac util` \nainte de plecare? S` preg`tesc
masa pentru cin`?
– Nu... M` descurc foarte bine [i singur`. A trecut deja
mult timp de când mi-am acceptat sl`biciunile [i mi le-am
dep`[it. Am evoluat.
Mesajul ei nu ar fi putut fi mai clar. Dar nu puteam s` m`
sup`r pe ea. Swansy era mai mult decât o prieten`. Era
\ntotdeauna acolo când aveam nevoie de ea, \ntotdeauna
gata s` m` consoleze, s` m` \ncurajeze, sau s`-mi
\mp`rt`[easc` bucuriile. Puteam s`-i iert acea mic`
ne\n]elegere.
Capitolul 4

Soarele apunea când noi coboram pe drumul care ducea


\n port.
– Free Reign, am spus eu ar`tând spre vasul izolat de
celelalte vase [i a c`rei coc` se lovea de pontonul din lemn.
Era strâns legat cu frânghii, de care tr`gea, din când \n
când, ca pentru a se revolta. Mândria lui amintea de cea a lui
Cooper...
Cooper, care locuia la doar câteva minute de port. Casa,
de[i mai mic` decât cele care se aflau pe strada principal`,
era primitoare [i bine \ngrijit`. Vroiam ca Peter s-o vad`.
Am b`tut la u[` [i am intrat \naintea lui Peter \ntr-o camer`
cu podeaua neregulat`. |n [emineu ardea focul; storurile
erau pe jum`tate trase. Noaptea p`rea c` tapi]eaz` fiecare
ungher, când nu era alungat` de str`lucirea fl`c`rilor.
La intrarea noastr`, Cooper de-abia dac` [i-a ridicat
privirile. Era ocupat cu sculptarea con[tiincioas` a unei
buc`]i de lemn. Mi[c`rile lui tr`dau o tensiune neobi[nuit`,
DOAR UN S~RUT 55

pe care o acumulase probabil dup` venirea la mine. Cu toate


acestea, lucrul s`u nu avea de suferit. Se putea recunoa[te cu
u[urin]` forma unui vapor a c`rei pror` avea deja o curb`
promi]`toare.
{i asta vroiam ca Peter s` vad`. Ne-am apropiat \ncet de el.
– Merge?
Ne-a aruncat dou` priviri scurte [i apoi a consim]it \n
t`cere.
– L-am dus pe Peter \n sat... Am trecut pe la Swansy. M`
gândeam c` am putea merge s` lu`m cina la Sam. Vrei s` vii
cu noi?
– Nu \n seara asta, Jill.
– O s` te mai distreze pu]in.
Insisten]a mea era doar de form`. {tiam c` nu va veni.
Regretam cu atât mai mult cu cât m` temeam de o cin` \n
tete-a-tete cu Peter, f`r` s` mai vorbesc de faptul c` aveam s`
m` \ntorc acas` singur` cu el!
– Benjie nu e?
– E \nc` la New York.
– Credeam c` trebuia s` se \ntoarc` ieri.
– A sunat [i m-a anun]at c` r`mâne pân` mâine. Oricum,
se plictise[te aici, \n acest moment.
A[chiile s`reau pe mas`. Cooper \[i continua lini[tit
lucrul.
Peter \naintase pân` la [emineu [i privea o alt` machet`,
aceasta terminat`, a[ezat` pe un platou.
– Face]i des machete? a \ntrebat el.
Cooper a dat din umeri.
56 PAULA HELMER

– Când am timp.
Peter mângâia cu vârful degetelor goeleta l`cuit`, cu
aceea[i delicate]e cu care mângâiase obiectele mele din lut.
– |mi pare r`u c` nu sunt \nzestrat cu \ndemânare. Nu am
avut niciodat` nici cel mai mic talent artistic.
Netezea cu degetul mare catargele fragile.
– Talentul dumneavoastr` e \n alt` parte, \n cuvinte, am
r`spuns eu.
– Se poate. Dar \ntotdeauna am admirat oamenii capabili
s`-[i exprime emo]iile \n opere de art`, oricare ar fi acestea.
M-am \ntors spre Cooper, care timp de câteva momente se
oprise pentru a ne urm`ri schimbul de replici.
– Treci pe la mine mâine?
O secund`, a ezitat. Privirea lui spunea clar c` nu dorea.
Dar nu am cedat. Eram mai mult decât hot`rât` s` nu-l las
s`-[i piard` singura [ans`. Chiar dac` dup` aceea s-ar fi putut
lipsi de mine.
– Bine, de acord, a spus el \ntr-un sfâr[it.
– Perfect.
M-am \ntors spre Peter.
– Mergem?

***

T`cerea care s-a l`sat \n bar când eu [i Peter am intrat, nu


m-a surprins. |n sat, toat` lumea se cuno[tea. O figur`
DOAR UN S~RUT 57

necunoscut` provoca deci, \n mod iminent, o curiozitate


fireasc`. F`r` s` ]in cont de ea, m-am \ndreptat cu hot`râre
spre una din mesele libere, salutând \n trecere pe to]i cei
c`rora, cu trecerea anilor, [tiusem s` le câ[tig prietenia [i
respectul.
Sam Thorn, proprietarul, a venit imediat la masa noastr`.
Zâmbetul lui prietenos [i fa]a ro[iatic`, de irlandez, erau
irezistibile. F`r` el, barul nu ar mai fi fost la fel. Ve[nica lui
bun` dispozi]ie era cu adev`rat molipsitoare.
– M` cam \ndoiam c` vei fi de-a noastr` \n aceast` sear`, a
spus el, [tergându-[i mâinile pe un [or] bleu. Avem lasagna \n
meniu.
Adoram lasagna pe care o f`cea Sam. |n fa]a entuziasmului
meu, Peter a refuzat s` se mai uite \n meniu [i a comandat [i
el o por]ie. Sam ne-a ]inut companie câteva minute [i apoi
s-a \ntors \n buc`t`rie. Prinzând curaj, al]i câ]iva s`teni s-au
apropiat de masa noastr`. |n ciuda simplit`]ii lui Peter,
r`mâneau rezerva]i. Pentru ei, Peter \nsemna ora[ul [i legea...
Dou` lucruri suficiente ca s`-i impresioneze.
Steven Willow, a c`rui familie ]inea de genera]ii un
magazin de electrocasnice, veni s`-mi cear` sfatul \n leg`tur`
cu cump`rarea unui calculator.
– E pentru stoc. E ideea lui Paul.
– Paul e la universitate, am precizat eu pentru Peter. Cred
c` va fi o ini]iativ` bun`, Steven. Cu atât mai mult cu cât acum
se g`sesc [i calculatoare ieftine.
– E mai ales pentru el... Pentru când va prelua afacerea.
Eu nu a[ [ti s` m` folosesc de o ma[in`rie ca aceea.
58 PAULA HELMER

– |]i va ar`ta el. Sunt sigur` c` dup` aceea nu te vei mai


putea lipsi de el.
S-a \ndep`rtat mul]umit, pentru ca dup` câteva momente
s`-i ia locul Noreen McNard. Se c`s`torise de pu]in timp cu
b`iatul garagistului [i-[i p`r`sise Vermontul natal pentru a
veni s` se instaleze \n sat.
– P`rin]ii mei vin s` m` vad` weekendul viitor, mi-a spus
ea, dup` ce l-a salutat timid pe Peter.
– Adev`rat? E fantastic! Nu au mai venit pân` acum, nu-i
a[a?
– Nu, niciodat`. Ne vom descurca s` le facem pu]in loc.
Ce m` nelini[te[te e c` nu [tiu deloc s` g`tesc.
– Nu-i nici o problem`. Vei vedea. |]i voi da eu o duzin`
de re]ete u[or de preparat.
– Nu [tiu nici m`car s` prejesc ou` f`r` s` le ard.
– Noreen, \]i garantez, chiar [i un copil de cinci ani ar
putea s` le fac` pe cele pe care ]i le voi da eu. Dac` e[ti liber`,
po]i s` treci pe la mine luni diminea]a. Ne vom uita \mpreun`
pe re]etele mele.
Peter a urm`rit-o din priviri \ntorcându-se la prietenii ei [i
apoi s-a aplecat spre mine.
– Sunte]i un adev`rat sfetnic, aici. |ntotdeauna e la fel?
– O, nu! Nu \ntotdeauna...
Ca pentru a m` contrazice, fu rândul lui Noel Bunker s`
vin` s` m` salute. L-am prezentat pe Peter ca fiind un
prieten al lui Cooper. A dat din cap f`r` s` spun` nimic,
atent dar discret.
DOAR UN S~RUT 59

– Ce mai face Lisa?


– Nu prea bine.
M-am \ntors spre Peter [i i-am explicat c` fata lui Noel \[i
rupsese piciorul \n timpul verii [i c` fractura nu se vindecase.
– Ai pomenit de un specialist la Boston... a continuat Noel.
– Cred c` va fi rezonabil. Am adresa la mine. |i dau mâine
un telefon, de acord?
Noel s-a \ntors la bar, \ngrijorat.
– Par c` ]in mult la dumneavoastr`, a comentat Peter.
– E un sentiment reciproc. M` simt chiar bine, aici. Cu ei,
nu trebuie niciodat` s` te prefaci. Sunt pu]in s`lbatici, când
nu-i cunoa[tem, dar, odat` ce ne-au primit printre ei, putem
s` ne baz`m \ntru totul pe sprijinul lor.
– Nu sunte]i cumva gurul lor?
Acest cuvânt m-a deranjat.
– Nu. Se \ntâmpl`, pur [i simplu, c` uneori pot s`-i ajut \n
ce prive[te anumite activit`]i. {i, \n plus, \mi place s` m`
amestec \n vie]ile lor, f`r` ca asta s` fie o curiozitate bolnav`.
Ei [tiu asta, tocmai de aceea vin s`-mi cear` sfatul. Cu ei, cel
pu]in, m` simt folositoare. Poate c` e o iluzie, dar, \n orice
caz, asta m` lini[te[te.
Peter m-a privit \n t`cere timp de câteva minute, \ncât
\ncepusem s`-mi pierd controlul. Aproape c` am s`rit la gâtul
lui Sam când ne-a \ntrerupt, aducându-ne farfuriile.
Curând dup` aceea, gândul c` voi petrece acea prim`
noapte singur` cu Peter, \mi reap`ru din nou \n minte. {i
de-abia mai puteam s` \nghit buc`]ile de lasagna, atât de
\ncordat \mi era gâtul.
60 PAULA HELMER

***

– Trezi]i-m` la ora nou`.


Au fost ultimele cuvinte ale lui Peter \nainte de a \nchide
u[a de la camera lui. Am avut impresia c` le aud toat`
noaptea. La ora unu, \nc` nu adormisem Am \ncercat s`
citesc: de obicei, nu-mi lua mai mult de zece minute s`-mi
simt pleoapele \ngreunându-se. Acum, \ns`, nimic. Cu
cuvintele \ncruci[ate, acela[i e[ec. Nu reu[eam nici m`car s`
\n]eleg defini]iile. Pân` la urm` am adormit, dar m-am trezit
la dou` [i jum`tate. Apoi la patru, la [ase... De fiecare dat` cu
aceea[i senza]ie ciudat` de gol \n stomac.
Peter dormea la câ]iva metri de camera mea.
|n cele din urm`, m-am sculat mult mai devreme, decât de
obicei [i am \ncercat s`-mi am`gesc nervozitatea f`când
pu]in` ordine prin atelier.
La ora stabilit`, am urcat [i am b`tut la u[a camerei lui.
Nici un r`spuns. Am insistat, dar, \n continuare, Peter t`cea.
Ne[tiind ce s` fac, am deschis [i mi-am strecurat capul prin
cr`p`tura u[ii.
St`tea pe burt`, de-a lungul patului, cu fa]a \nfundat` \n
pern`. De sub cear[af \i ie[ea un picior [i tot spatele, gol pân`
la mijloc. Mi-am coborât privirile, dar v`zusem deja prea
mult. Am avut din nou acea senza]ie care m` ]inuse treaz`
toat` noaptea.
DOAR UN S~RUT 61

– Peter? am spus \ncet, ezitând.


Degeaba. Pentru a-l trezi din somn, era nevoie de un
stimul mai puternic. Mi-am dres vocea.
– Peter!
Nici cea mai mic` reac]ie. Din ce \n ce mai tare:
– Peter!!
{i-a pus mâna sub cap [i s-a mi[cat pu]in ceea ce f`cu ca
cear[aful s` alunece \nc` pu]in... Pentru probleme mari,
remedii mari: am \naintat cu curaj [i i-am pus mâna pe um`r.
– Hmm..|n sfâr[it!
– Peter, e ora nou`.
A morm`it din nou [i [i-a \nfundat [i mai mult fa]a \n
pern`.
– V` trezi]i?
– La zece.
Fericit` c` aveam un pretext s` plec, am ie[it din camer`
f`r` s` mai insist.
A doua \ncercare nu a avut mai mult succes decât prima.
De aceast` dat`, \ns`, \nainte de a-mi mai cere o or` de
amânare, s-a asigurat c` \nc` nu-[i f`cuse apari]ia Cooper.
M-am \ntors la schi]a pe care o f`cusem pentru o nou`
crea]ie. Dar inspira]ia \mi lipsea... lucru care nu m`
surprindea. Aveam ochii fixa]i pe ceas.
Era unsprezece f`r` cinci. Am l`sat creionul [i foaia de
hârtie [i am urcat sc`rile pentru a treia oar`. F`r` s` mai bat,
am intrat \n camer` [i m-am \ndreptat direct spre pat. F`r`
multe menajamente, l-am luat de bra] [i l-am zdruncinat cu
putere.
62 PAULA HELMER

Peter a tres`rit [i s-a \ntors brusc spre mine, cu ochii mari.


– M-a]i speriat.
– |mi pare r`u. Nu [tiam cum s` procedez. Urm`toarea
\ncercare ar fi fost, f`r` \ndoial`, g`leata cu ap` rece.
– E nou`?
– Nu. Unsprezece.
– O!
Pe buze i-a ap`rut un zâmbet.
– Am avut un vis nemaipomenit...
Mi s-a p`rut c`-l aud pe Adam. Avea adesea asemenea
treziri erotice. Atunci, m` tr`gea spre el, a[teptându-se s` m`
g`seasc` la fel de preg`tit` pentru dragoste ca [i el... |ns`
rareori era cazul. Dac` dormeam, m` sup`ram c` m` deranja.
{i dac` nu dormeam, eram deja ocupat` cu altceva. Adam era
de o senzualitate debordant`, eu nu. Pentru mine, rela]ia
noastr` se baza pe sentimente mult mai profunde. Dar, \n
definitiv, nimic nu demonstra c` visul lui Peter fusese de
aceea[i natur`... {i \n nici un caz nu aveam de gând s`-i cer
confirmarea. Nici s` mai \ntârzii \n camera lui.
– Ave]i prosoape curate \n baie.
Am \ncercat s` m` gândesc ce a[ mai fi putut s` adaug, dar
mi-am l`sat aten]ia distrat` de p`rul negru [i fin de pe pieptul
lui. Am observat [i câteva cicatrice, ceva mai pale pe pielea lui
mat`.
– O s`... o s` v` preg`tesc ni[te ou`, \n timp ce v` face]i
du[ul. V` plac simple, sau omlet`?
Mi-am ]inut r`suflarea. Mâna lui strânsese \ncheietura
mâinii mele.
DOAR UN S~RUT 63

– A[eza]i-v`.
Am dat din cap. Inima \mi b`tea cu o sut` de b`t`i pe
minut.
– Nu.
– De ce?
Cu greu a[ fi putut s`-i r`spund c`-mi era team`. Mai mult
de mine, decât de el.
M-a tras \ncet spre el [i a trebuit s` m` sprijin de-o parte
[i de alta a lui. Nu-mi d`duse drumul.
– Nu ar trebui s` fiu aici.
– De ce? m-a \ntrebat din nou. Sunte]i sup`rat` pe mine?
– Sup`rat`? De ce?
– Nu [tiu. Poate pentru c` dorm pân` târziu \n loc s` m`
ocup de Cooper, a spus el zâmbind.
– B`nuiesc c` ave]i motive pentru a fi obosit.
|n timp ce vorbeam, am \ncercat s` m` eliberez, dar el s-a
opus. Mai mult, mi-a luat mâna [i mi-a a[ezat-o pe pieptul lui.
|i sim]eam sub palm` pielea incredibil de cald`.
– Chiar motive serioase. |n ultimele câteva zile a trebuit s`
stau treaz pentru a lichida afacerile curente, \nainte de a veni
aici.
– Apropo de afaceri... Peter, sunte]i aici pentru a-l ap`ra
pe Cooper. Pentru asta v-am rugat s` veni]i [i nu vreau nimic
altceva...
– Sunte]i sigur`?
– Absolut.
Hot`rârea mea suna fals chiar [i pentru propriile mele
urechi. Pe cine \nceram s` conving?
64 PAULA HELMER

– Orice ar spune Samantha, Helaine, Swansy sau al]ii... nu


sunt disponibil`.
– Nu mai sunte]i c`s`torit`. {i a]i spus c` nu e nimic \ntre
Cooper [i dumneavoastr`.
– A[a e.
– Atunci, exist` altcineva? Unul dintre acei b`rba]i
irezistibil de sexy?
Pentru un moment, m-am jucat cu ideea de a-l min]i. De
a inventa un amant pasional. Dar niciodat` nu fusesem
\nzestrat` pentru astfel de tertipuri. Peter, de altfel, [i-ar fi dat
seama imediat.
– Nu, nu exist` nimeni. {i e foarte bine a[a. Anii de
c`snicie au fost cei mai ferici]i ani din via]a mea. {i am o
mul]ime de amintiri care s`-mi ]in` companie.
Peter a \nclinat capul, \ncruntat.
– {i asta v` ajunge?
– Pe deplin.
– Atunci de ce reac]iona]i atât de puternic la prezen]a mea?
– V` lua]i propriile dorin]e drept realitate!
Nu s-a l`sat \n[elat de fanfaronada mea.
– Crede]i.
F`r` s` m` sl`beasc` din priviri, [i-a a[ezat palma pe
puloverul meu, \n locul \n care inima \mi b`tea repede [i
surd. A[ fi putut s` m` mi[c, s` m` retrag cu u[urin]`, dar
n-am f`cut nimic.
– Bate mereu la fel de tare?
Nu am r`spuns, fiind con[tient` de un singur lucru: de
acea mân` de pe sânul meu, care acum \mi urca spre gât [i
DOAR UN S~RUT 65

mi se strecura dup` ceaf`. Ajungând acolo, Peter m-a strâns


\ncet. Fe]ele noastre s-au apropiat.
– Nu... am spus \ncet.
– Doar un s`rut...
Ochii lui, mai ales, m` \mpiedicau s` reac]ionez. Eram
incapabil` s` m` sustrag privirii lui hipnotizante. Vedeam
dou` lacuri cu ap` foarte limpede, m`rginite cu un verde
\nchis [i sim]eam o dorin]` irezistibil` de a m` cufunda
\n ele.
Gura lui a atins-o u[or pe a mea. Senza]ia a fost atât de
pl`cut`, atât de nou`, \ncât am tres`rit. Peter a profitat de
\ntredeschiderea buzelor mele pentru a-[i strecura printre
ele vârful limbii [i pentru a-[i aprofunda s`rutul. Totu[i, a
f`cut-o cu o asemenea blânde]e, \ncât nu am opus rezisten]`.
Dimpotriv`... M-am oferit acelei explor`ri senzuale cu delicii.
Ochii mi se \nchiseser`, ca pentru a m` izola cu totul \n acea
pl`cere nea[teptat` [i necunoscut`.
Peter s-a \ndep`rtat \mpotriva voin]ei mele [i am redeschis
ochii. Imediat, mi-a pus un deget pe buze.
– Nu... a spus \ncet. Nu spune nimic r`u, despre ceva atât
de frumos. Nu \]i cer s` mergem mai departe. Acest moment
va fi poate punctul cel mai \nalt al rela]iei noastre. Dar, te
rog, nu-l strica, \nvinov`]indu-te, când nu ai de fapt nici o
vin`. A fost un s`rut [i atâta tot... Un simplu s`rut.
Eu, \ns`, nu eram la fel de sigur` de asta. Tocmai acel
s`rut f`cuse ca ceva s` se schimbe: c`zuse o barier`. Nu m`
mai sim]eam atât de stânjenit`, stând acolo, pe patul lui
Peter. Aveam impresia c`, de acum \ncolo, aveam tot dreptul
66 PAULA HELMER

pentru a m` afla \n acel loc. Mi-am retras totu[i mâna de pe


pieptul lui [i mi-am a[ezat-o lâng` cealalt`, pe genunchi.
Peter [i-a ridicat perna [i s-a sprijinit de ea. Mi-a pus din
nou mâna pe bra], ca [i când ar fi vrut s` previn` o eventual`
\ncercare de fug`. Dar nu avea de ce s` se team`. M` sim]eam
prea bine pentru a vrea s` scap.
– Vorbe[te-mi despre tine, Jill.
L-am privit un moment [i am ridicat din umeri, cu o
expresie nehot`rât`.
– Nu [tiu de unde s` \ncep.
A zâmbit.
– Explic`-mi de ce ai venit aici. {tiu c` vroiai s` practici
ol`ritul, dar \mi \nchipui c` nimeni nu te \mpiedica s-o faci [i
\n Philadelphia. Acolo te-ai n`scut, nu-i a[a?
– Da. Ei bine... am crescut [i m-am c`s`torit. Cu siguran]`,
nu puteam s` m` mut cu so]ul meu \n camera \n care mi-am
petrecut copil`ria.
– {i totu[i, pariez c` era o camer` frumoas`, \ntr-o cas`
frumoas`.
Nu era nici o urm` de r`utate \n tachinarea lui, a[a c` am
confirmat.
– A[a era.
– Cu pere]i de c`r`mid`... [i vi]` de vie s`lbatic`...
– Ai fost acolo?
– Nu, dar cunosc zona. Am avut clien]i care locuiesc nu
departe de tine.
Familia Humphrey. O rela]ie pu]in recomandabil`. De
altfel, mama se ]inuse la distan]`, de când necinstea lor ie[ise
la iveal`.
DOAR UN S~RUT 67

– Eu unul a[ fi dat orice pentru a tr`i \ntr-o cas` ca aceea,


a continuat Peter. Mi-e greu s` \n]eleg de ce ai renun]at la
via]a aceea de regin`.
– {tii, cred c` nu e nici o diferen]` \ntre via]a de jos [i cea
de sus.
– Nu? Cum a[a?
– Cel mai adesea e o chestiune de etichete. Suntem
introdu[i, din oficiu, \n categorii. Te-ai n`scut \n mizerie?
Atunci vei fi dur, rebel, asocial. Dac` ai v`zut lumina zilei \n
lux, lumea se a[teapt` s` te sim]i bine \n pielea ta, s` fii
cultivat [i monden. Oricum ar fi, trebuie s` intr`m \ntr-un
tipar... Eu nu vroiam s` r`mân \n al meu.
Degetul lui \mi mângâia \ncet bra]ul.
– E greu de crezut.
– {i totu[i, e adev`rul. Nu m-am sim]it niciodat` bine
\n pielea mea, \nainte de a veni aici. Cât despre
mondenit`]i, dintotdeauna am urât recep]iile. Niciodat`
nu e ceva sincer \n oamenii aceia. Totul e o pref`c`torie.
Nu e ca aici. P`rin]ii mei se complac \n acest gen de
existen]`; Ian [i Samantha la fel. Dar eu nu pot s` fac
nimic. Cred c` am ales gre[it familia când m-am n`scut...
Deci, pentru a-]i r`spunde la \ntrebare, am plecat pentru
c` m` s`turasem s` joc un rol de compozi]ie. Nu eram o
adev`rat` Madigan, a[a c` m-am hot`rât ca m`car s`
\ncerc s` fiu eu \ns`mi.
Mâna lui Peter se oprise. P`rea c` ceea ce spuneam \l
interesa cu adev`rat.
68 PAULA HELMER

– Poate c` ai dreptate, a spus el, dar când e[ti la cap`tul


sc`rii, trebuie s` lup]i pentru a o urca. S` te ba]i. |n timp ce,
dac` suntem sus, tot ce avem de f`cut este s` ne l`s`m s`
alunec`m.
Am dat din cap, hot`rât` s`-i ar`t c` nu era atât de simplu.
– {i asta e o lupt`, Peter. Dac` ai [ti cât a trebuit s` \ndur,
câte blamuri, câte dispute... Poate c` nu e nimic pe lâng`
ceea ce ai tr`it tu, dar pentru mine a fost un adev`rat co[mar.
Am iubit \ntotdeauna calmul, pacea – acas` era r`zboi \n
permanen]`. {i \ntotdeauna, pentru nimicuri. A, nu! Pentru
nimic \n lume nu a[ vrea s` mai tr`iesc \n acel infern.
– Te \ntâlne[ti des cu ei?
– O dat` sau de dou` ori pe an.
– La Philadelphia?
– Da.. Ei nu au vrut niciodat` s` vin` aici. De altfel, nici eu
nu m` plâng de asta. Ar murd`ri tot dac` nu le-a[ permite
criticile lor. E mai bine s` m` deranjez eu. E mai pu]in riscant.
– Trebuie s` se bucure c` te rev`d.
– |n primele cinci minute, da.
– {i dup` aceea?
– Dup` aceea, \ncepem s` ne cert`m. Felul meu de a
gândi nu a fost niciodat` [i al lor, dar de câ]iva ani, am mai
mult` siguran]` \n a-l exprima. {i asta se \ntâmpl` pentru c`
m` simt mai... mai puternic`.
– Din cauza vie]ii pe care o duci aici?
– Da, acum am un lac unde s` arunc ancora. {tiu c` nu
mai pot s` plutesc \n deriv` [i asta \mi d` siguran]`.
M-a privit câteva momente \n t`cere, gânditor.
DOAR UN S~RUT 69

– Nu ]i-e dor niciodat` de ora[?


Mâna lui a coborât pân` la a mea [i degetele noastre s-au
\mpletit.
– Nu.
De nou` ani mi se punea aceast` \ntrebare. {i de nou` ani
d`deam invariabil acela[i r`spuns. Totu[i, cu Peter, am avut
dorin]a s` merg mai departe. S` fiu tolerant`, sincer`.
– Dar, câteodat`...
– Câteodat`?
– O, nimic important. Mi se \ntâmpl` uneori s` simt lipsa
muzeelor. A unei seri \ntr-un restaurant bun...
– Nu mergi, când e[ti \n Philadelphia?
Am dat din umeri.
– Nu. Nu-mi lipsesc atât de mult.
– F`ceai asta cu Adam?
– Bine\n]eles. Aveam acelea[i gusturi \n materie de art` [i
de gastronomie.
– Ai accepta s-o faci [i cu mine?
Eram gata s` aprob cu toat` naturale]ea, dar m-am oprit
brusc. Peter nu era Adam... Am \ncercat s` r`spund f`r` s` fiu
prea dur`:
– Nu cred c` ]i-ar pl`cea s` fii dublura unui alt b`rbat,
Peter. Nu e genul t`u.
– Cu siguran]` c` nu. Dar nu voi fi asta [i tu o [tii foarte
bine. Jill, s` nu crezi c` m` po]i descuraja cu astfel de
argumente. Te-am mângâiat, te-am s`rutat... {i atunci nu te
gândeai la Adam.
70 PAULA HELMER

Avea dreptate doar pe jum`tate. M` gândisem la Adam,


dar pentru a-l compara cu Peter. {i acesta din urm`, \l
\ntrecea de fiecare dat`. Asta m` tulbura.
– Ai accepta? a insistat el cu blânde]e. Când vei veni
pentru expozi]ia ta, te voi duce la...
– Nu sunt sigur` c` voi asista, ]i-am mai spus asta.
– Nu te \mpiedic` nimic s` mergi. Sunt sigur c` \mpreun`
vom petrece momente frumoase, Jill.
|mi \nchipuiam cu u[urin]` ce \n]elegea prin „momente
frumoase“.
– |ntr-un apartament la Plaza?
– La Plaza? a repetat, mirat. Ce idee!
– Inten]iile tale sunt clare ca lumina zilei, Peter.
– M` gândeam mai ales la Muzeul de Art` Modern` [i la
câteva spectacole. Mi-ar fi pl`cut s`-]i ar`t restaurantele mele
preferate. {i, \ntre noi fie vorba, nu am nici un motiv pentru
a \nchiria o camer` la Plaza. Am un apartament destul de bun
lâng` Central Park.
– Ah! Vezi? {tiam c` se ascunde altceva \n spatele invita]iei
tale!
– Nu, te \n[eli, Jill. Tu e[ti cea care continu` s`-mi atribuie
gânduri ascunse. Sincer, m-a[ bucura foarte mult s` vizitez
câteva muzee cu tine.
– Sunt sigur` c` nu m-ai a[teptat pe mine pentru a o
face.
– Nu. Dar a trecut mult timp de când am abandonat genul
`sta de pl`cere. Nu am niciodat` timp. Cu tine, totu[i, \mi voi
face. Sunt sigur c` vei avea multe lucruri s` m` \nve]i. {tii,
giannijollys
DOAR UN S~RUT 71

prima oar` când am pus piciorul \ntr-un muzeu, aveam


dou`zeci de ani. Cultura mea \n materie de art` las` de dorit,
iar tu ai putea s` umpli aceste goluri.
Simplitatea m`rturisirii lui m-a emo]ionat. Eram atât de
obi[nuit` cu fanfaronadele pretin[ilor cunosc`tori, cu
discursurile goale ale a[a-zi[ilor iubitori de art`!
Eram pe punctul de a i-o spune, dar nu mi-a dat ocazia.
M-a s`rutat din nou.
De aceast` dat`, f`r` s` am cea mai mic` dorin]` de a
protesta. Dimpotriv`, f`r` s` mai ezit, i-am r`spuns din toat`
inima. Pl`cerea pe care am sim]it-o a fost cu atât mai mare.
Peter avea dreptate. Un asemenea s`rut nu putea s` aib`
nimic necurat, nimic vinovat. Dorin]a urca \n mine, s`lbatic`,
surprinz`toare. Ignorasem atunci existen]a unor asemenea
senza]ii. Mi-am strecurat mâinile \n p`rul lui [i l-am strâns.
|n acel moment, u[a s-a deschis [i Cooper a intrat \n
camer`...
Capitolul 5

Cu dou`zeci [i cinci de ani \n urm`, fusesem prins` \n


flagrant delict de mama, \n timp ce m` jucam „de-a doctorul“
cu Jason Abercrombie, un vecin de vârsta mea, \n cabana pe
care o construisem \n fundul gr`dinii. Pe atunci, f`cusem ce
se putea mai bine: izbucnisem \n râs.
De aceast` dat`, dac` a[ fi avut de ales – [i chiar a[ fi avut
curajul de a-mi exprima p`rerile – l-a[ fi izgonit f`r` s` stau
pe gânduri pe Cooper, pentru a r`mâne \n continuare \n
bra]ele lui Peter.
Dup` câteva momente de ezitare, m-am \ndep`rtat [i
m-am ridicat, cu toat` demnitatea. Ochii mei continuau s` fie
a]inti]i asupra lui Peter. |l rugam \n t`cere s` fac` sau s`
spun` ceva care ar putea salva situa]ia. Pentru un moment,
mi s-a p`rut c` disting o schimbare subtil` \n privirea lui. O
u[oar` nelini[te...
|ntr-un sfâr[it, [i-a dres glasul, dar mi se adres` mie [i nu
lui Cooper:
DOAR UN S~RUT 73

– Dup` ce m-am gândit mai bine, cred c` voi servi ou`


simple... cu [unc`, te rog... Du-te, vin [i eu \n zece minute. A[
vrea ca mai \ntâi, s` vorbesc ceva cu Cooper.
F`r` s` presimt nici o obiec]ie din partea lui Cooper,
m-am hot`rât [i m-am \ndreptat spre u[`. Stânjenit`, i-am
\ntâlnit privirea. F`r` nici un cuvânt, s-a dat la o parte pentru
a m` l`sa s` trec.
– Vrei s` iei [i tu micul dejun cu noi? l-am \ntrebat eu mai
mult pentru a rupe t`cerea, decât din convingere.
Cooper a dat din cap \n semn c` nu, a[a cum m` a[teptam,
[i am ie[it din camer`. Dup` cinci minute, am auzit apa de
la du[ curgând \n baie. Tocmai vroiam s` sparg ou`le \n
tigaie, când Cooper cobor\ [i el. Jucând cartea non[alan]ei,
m-am \ntors scurt spre el [i i-am zâmbit.
– O s` bei m`car o cafea, nu-i a[a?
S-a a[ezat pe unul din tabure]ii \nal]i de la tejghea [i m-a
privit \n t`cere. Am l`sat jos furculi]a, enervat`, [i m-am
postat \n fa]a lui. Era mai bine s` iau taurul de coarne.
– Bine. Deci... ai vreun comentariu de f`cut?
A luat o cea[c` de pe gr`tarul veselei [i [i-a turnat lini[tit
o cafea.
– A fost... interesant.
– Ai fi putut totu[i s` ba]i.
– Am f`cut-o. De mai multe ori.
– Ah!
Cooper a zâmbit, pe jum`tate afectuos, pe jum`tate
ironic.
74 PAULA HELMER

– Privirea pe care mi-ai aruncat-o când m-ai v`zut intrând


a fost suficient de elocvent`.
Ou`le \ncepuser` s` se ard` pe margini. M-am gr`bit s` le
scot [i s` le pun pe farfurie.
– Ce-a]i vorbit?
A[ fi vrut s` nu-l fi \ntrebat, dar curiozitatea fusese mai
puternic`.
– Mi-a spus c` inten]iile lui sunt onorabile.
– |]i ba]i joc de mine?
– Nu. {i mai vroia s` [tie dac` nu cumva calc` pe teritoriul
meu.
– {i tu ce i-ai r`spuns?
– C` nu am nici un drept asupra ta, \n sensul la care se
refer`, dar c`, dac` va \ndr`zni s` te fac` s` suferi, \l voi
transforma \n fiertur`.
Vorbea acum lini[tit, dar [tiam c` nu glume[te.
|n mod instinctiv, m-am aruncat de gâtul lui [i l-am
\mbr`]i[at. Cooper detesta efuziunile sentimentale, a[a c`
i-am dat drumul \nainte s` aib` timp s` protesteze.
– M` bucur c` e[ti aici.
– Nu vrei s` plec? Pot s` vin mai târziu.
– Nu.
– Chiar nu preferi s` r`mâi singur` cu el? E[ti sigur`?
– Sunt sigur`. R`mâi.
Prezen]a lui era un paznic al nes`buin]ei mele. Aveam
nevoie de el [i s`-i explic.
– Nu vreau s` se \ntâmple ceva \ntre mine [i Peter dar... e
ciudat. E ca [i când cineva ne-ar \mpinge unul spre cel`lalt. {i
DOAR UN S~RUT 75

\n momentele acelea nu mai gândesc clar, nu mai sunt eu


\ns`mi. {i asta m` nelini[te[te.
– Atunci, fii prudent`.
– E u[or de spus. Ai \ncercat vreodat` s` opre[ti un val s`
se sparg`? Tu cum ai face-o, hm? Cum l-ai opri?
– Chiar asta vrei?
– Da.
– De ce?
– Pentru c`... rela]ia noastr` nu ar duce nic`ieri. Nu am
loc \n via]a mea pentru un om ca el.
– Haide, Jill!
– Dar e adev`rat!
– Sigur c` ai loc, po]i mereu s`-]i faci unul.
Am scos feliile de pâine din toaster [i le-am pus pe mas`,
\ntr-un co[, lâng` unt [i dulcea]`.
– Dac` nu te-a[ cunoa[te atât de bine, a[ crede c` m`
\mpingi \n bra]ele lui.
– Cred pur [i simplu c` nu ar trebui s` lup]i \mpotriva
instinctelor tale. Dac` acest b`rbat \]i place, nu trebuie s`
ezi]i.
– {i... Adam?
– Ei bine, ce-i cu Adam?
– L-am iubit.
– {tiu. Dar el a murit, Jill. Nu ai nimic s`-]i repro[ezi dac`
ie[i cu Peter.
– Deci, asta e. M` \mpingi \n bra]ele lui.
A dat din umeri, bând cafea.
76 PAULA HELMER

– Nu ]i-ar prinde r`u!


– Cooper!
– Jill, r`mân la micul dejun [i voi mai sta pe aici, dac` ]ii
neap`rat. Dar nu pot s` m` mut la tine pentru totdeauna.
Dac` nu va fi Peter, va fi un altul. Nu vei r`mâne totu[i v`duv`
tot restul vie]ii. Meri]i mai mult!
|n timp ce m` gândeam la ce-mi spusese, m` \ntrebam de
ce niciodat` \ntre mine [i Cooper nu fusese ceva mai mult
decât o simpl` prietenie. F`r` \ndoial`, pentru c` fantoma lui
Adam s-ar fi interpus \ntre noi. Dar nu era doar asta. Lipsea
ceva. Scânteia nu s`rise niciodat`. Nici de o parte, nici de
cealalt`, din fericire. Altfel, niciodat` nu ar fi v`zut lumina
zilei o prietenie atât de scump`.
Cooper a mai pus cafea la \nc`lzit \n timp ce eu m`
ocupam de [unc`. Nu dup` mult timp a coborât [i Peter [i,
imediat ce a terminat de mâncat, a \nceput s` construiasc` un
plan de atac \mpreun` cu Cooper.

***

Restul weekendului a fost consacrat cazului. Fie pentru a-[i


compensa abaterea, fie din pur` grij` profesional`, Peter s-a
dedicat \n \ntregime muncii sale. Cu toate c` nu a mai
\ncercat s` m` s`rute, emo]iile au r`mas totu[i prezente \ntre
noi. Ie[eau la iveal` de fiecare dat` când privirile noastre se
\ntâlneau, când mâinile noastre se atingeau din \ntâmplare.
DOAR UN S~RUT 77

Sâmb`t` seara, Peter a r`mas \n salon s` citeasc`, mult


timp dup` ce eu am urcat s` m` culc. A doua zi diminea]`,
s-a sculat din nou târziu, dar o singur` b`taie la u[` a fost
suficient` pentru a-l trezi. Dup` ce [i-a f`cut du[ul, a coborât
s` m`nânce, \ntr-o pereche de blugi decolora]i [i un tricou
negru. M` a[teptam s`-l v`d coborând cu valiza \n mân`, dar
se p`rea c` se hot`râse s` amâne plecarea pentru \nceputul
s`pt`mânii.
– Mi se pare mai inteligent s` explor`m acum dosarul la
maximum. Cu cât mai curând va fi preg`tit, cu atât mai
repede voi putea s`-i asigur o ap`rare mai eficace.
Din p`cate, dosarul nu se \mbog`]ea a[a cum am fi vrut.
Cei din sat, sub aparen]e binevoitoare, adoptaser` \n mod
tacit conspira]ia t`cerii. Peter [i cu mine interogasem vreo
zece persoane, dar nici r`bdarea lui, nici \ncuraj`rile mele,
nu reu[iser` s` le sustrag` vreo informa]ie. Reu[isem s` afl`m
c` Cooper era iubit [i respectat, ceea ce, evident nu aducea
nimic nou. Dar nici unul dintre ei nu ne-a putut furniza nici
un indiciu cu privire la furtul de bijuterii.
Peter a discutat, de asemenea, cu to]i membrii
echipajului, cu excep]ia lui Benjie. Ca [i de la s`teni, nici de
la ei nu am ob]inut nici cea mai mic` informa]ie.
Luni seara, \n timpul cinei, Peter ne-a expus amândurora
felul \n care avea de gând s` prezinte cazul:
– Dac` nu vom porni o anchet` [i nu vom g`si un vinovat,
obiectivul nostru trebuie s` fie insuficien]a de probe. Avem \n
favoarea dumneavoastr` toate m`rturiile posibile, inclusiv pe
cea a [efului poli]iei. Voi vedea mai târziu care dintre ele ar
78 PAULA HELMER

avea mai mult impact \n fa]a tribunalului. Mâine voi merge la


Portland, pentru a m` \ntâlni cu Hummel. |n calitate de
avocat al acuz`rii, ar trebui s` aib` câteva informa]ii care
m-ar putea interesa. Unul dintre lucrurile pe care va \ncerca
s` le afle...
|l privi pe Cooper \n ochi.
– ... va fi dac` a]i mai avut astfel de probleme \nainte. Va
verifica depunerile dumneavoastr` bancare pentru a \ncerca
s` descopere depuneri de sume importante sau neobi[nuite
\n raport cu cele pe care le face]i de obicei.
– Nu va g`si nimic, a r`spuns Cooper cu calm.
A luat agenda [i stiloul de lâng` Peter [i a scris numele
celor trei b`nci la care avea deschis un cont, precum [i suma
aproximativ` a depunerilor lui lunare.
Peter a aprobat, dând din cap.
– OK. Dar Hummel nu se va opri aici. Va angaja un
detectiv pentru a descoperi dac` nu ave]i [i alte conturi.
Acela[i r`spuns din partea lui Cooper.
– Nu.
– Nu ave]i nici alte bunuri, ac]iuni?
– Nu.
– Nici o rezervare pentru o c`l`torie \n America de Sud?
Expresia de pe fa]a lui Cooper ar`ta limpede ce p`rere
avea despre acea insinuare.
– Deci, pentru el, acuza]ia se reduce la descoperirea
acelor bijuterii \n cabina dumneavoastr`. |n mod evident, a
fost o \nscenare. Dar de c`tre cine?
DOAR UN S~RUT 79

– Asta e foarte important, am observat eu. Cine a pus


acele bijuterii \n geanta lui Cooper? Cui apar]ineau acele
diamante furate? {i cine a anun]at serviciile vamale c`
bijuteriile se aflau pe vaporul lui Cooper?
Peter mi-a aruncat una din acele priviri profesionale [i
totodat`, \n mod ciudat, mângâietoare.
– Acestea sunt chiar câteva dintre \ntreb`rile pe care
inten]ionez s` i le pun [i eu mâine lui Hummel.
A plecat a doua zi, dis-de-diminea]`. M-am oferit s`-l
\nso]esc, dar nu am mai insistat când m-a refuzat. M`
sim]eam, de fapt, u[urat`. Câteva ore departe de el vor fi cu
siguran]` benefice pentru sistemul meu nervos. {i \n plus,
\mi neglijasem deja prea mult munca.

***

|n acea sear`, dup` \ntoarcerea lui Peter, am mers la


Cooper. Pu]inele momente \n care m` aflam singur` cu Peter
m` f`ceau s` fiu din ce \n ce mai nervoas` [i orice pretext era
bun pentru a evita \ntâlnirile \ntre patru ochi. De altfel,
Cooper nu era doar un pretext, ci [i o necesitate.
Vizita noastr` nu era binevenit`: Benjie se \ntorsese de la
New York [i nu avea nici cea mai mic` inten]ie s` ne vad`,
nici pe mine, nici pe Peter. Ne-a salutat cu jum`tate de gur`
[i apoi a disp`rut.
80 PAULA HELMER

Eu [i Peter eram \n salon, dar puteam auzi cu u[urin]`


discu]ia dus` cu voce joas` \ntre cei doi fra]i. Benjie voia s`
mearg` la Banger, pentru a se \ntâlni cu ultima sa iubit`.
– Asta poate s` mai a[te[te, obiect` Cooper. A[ vrea s`
r`mâi cu noi.
– Oh... Coop...
Vocea era cea a unui b`rbat; tonul plâng`cios, al unui
pu[ti de doisprezece ani.
– De [ase zile m` a[teapt`!
– Puteai s` te gânde[ti la asta mai \nainte, \n loc s` r`mâi
la New York. Mâine vei face ce vrei, dar nu \n ceast` sear`.
Vreau s` vii s` iei cina cu noi, Benjie.
– N-am nimic s`-i spun tipului `luia.
– Atunci, \l vei asculta.
– D`-mi dou` ore, Cooper! Dou` ore [i vin cu voi. |]i
promit.
– Nu te mi[ti de aici!
– O or`, m`car!
– O s` v` vede]i mâine.
– Nu po]i s`-mi faci asta, Coop. Sunt destul de mare
pentru a...
– Exact! E[ti destul de mare pentru a-]i asuma anumite
responsabilit`]i.
Cooper a deschis u[a [i l-a \mpins pe Benjie afar`. Discu]ia
lor se pierdu \n \ntuneric. Am oftat din greu.
– Nu e nimic mai r`u dac` s` spionezi \mpotriva
voin]ei tale.
DOAR UN S~RUT 81

– Au des astfel de certuri?


– Mult prea des. Nu-l \n]eleg pe Benjie. Cooper s-a ocupat
\ntotdeauna de el f`r` s`-i cear` nimic \n schimb. Cel mai mic
lucru pe care Benjie ar putea s`-l fac` ar fi s` \ncerce s`-i fie
folositor fratelui s`u. Sau m`car s` se intereseze de ceea ce i
se \ntâmpl`. Dar nu, nu e problema lui.
– Poate c` nu-[i d` seama ce-l a[teapt` pe Cooper?
– Ba sigur c`-[i d` seama. {tie cu precizie c` fratele lui
risc` \nchisoarea.
– |l crede vinovat?
– El afirm`, ca noi to]i, c` Cooper a fost victima unei
\nscen`ri, dar o spune \ntr-o asemenea manier` \ncât... nu
[tiu... e ciudat. Dup` ce o spune, tace chitic. De fapt, se spal`
pe mâini...
Mi-am scos vesta [i am ag`]at-o de sp`tarul unui scaun.
– Ca s` fiu sincer`, nu-l prea am la inim` pe Benjie.
– {i cred c` nu e[ti singura. Când e vorba de Cooper,
oamenii nu au decât laude pentru el. |n schimb, când e vorba
de Benjie... Nimeni nu pare s` poat` face leg`tura \ntre ei
doi. {i nici unul dintre ei nu a vorbit \n mod deliberat despre
el. E ca [i când nici n-ar exista...
– Sunt mai degrab` genero[i. Dac` nu ar fi fost Cooper,
Benjie de mult ar fi fost izgonit de aici. De ani \ntregi caut`
ceart` tuturor... |n plus, are obiceiul s` fure din magazine. |]i
dai seama? |ntr-un sat \n care toat` lumea se cunoa[te! Are
\ndr`zneala s` fure.
– Cel pu]in nu risc` s` fie pedepsit, din moment ce
Cooper e aici pentru a pl`ti oalele sparte, dac` risc` s`
fie prins.
82 PAULA HELMER

– Exact asta se \ntâmpl`. Nu sunt aproape niciodat` de


acord asupra unui lucru, dar Cooper e \ntotdeauna primul
care cedeaz`.
– {i cu toate astea lucreaz` \mpreun`?
– Cooper e cel care insist`. De altfel, „lucreaz`“ e un
cuvânt mult prea mare pentru Benjie. Conform unei discu]ii
pe care am surprins-o \ntr-o zi \ntre Jack [i Tonof, \n general
face astfel \ncât s` nu fie \n preajm` \n momentele \n care e
nevoie de el. Cu toate astea, r`mâne cu fratele lui. Nu poate
s`-[i g`seasc` o alt` slujb` cu siguran]a pl`]ii la sfâr[itul
s`pt`mânii [i f`r` riscul de a fi concediat.
– |n]eleg. Cooper nu se plictise[te cu fratele lui!
– Asta-i sigur! |n plus, Benjie e un b`iat foarte frumos [i el
[tie asta. Poate s` fie [i un seduc`tor de temut, când vrea,
ceea ce \l face s` fie cu atât mai periculos.
Eram furioas`, ca de fiecare dat` când m` gândeam la
Benjie.
– E un pu[ti capabil s` fac` r`u \n mod gratuit. {tii, e din
aceia care, atunci când nu totureaz` pisicile, le dau fos la
must`]i. Dac` ar fi fost pu]in mai matur, pu]in mai
experimentat, asupra contului lui a[ arunca eu mai degrab`
o privire. Ar fi genul care s` ascund` bijuterii \n cabina
fratelui s`u, chiar dac` ar fi nevoit s` pledeze nevinovat, dac`
lucrurile s-ar strica. |n orice caz, nu regret` deloc interdic]ia
de deplasare a Free Reign-ului. Dimpotriv`, e \ncântat: cu
ocazia asta, are parte de o vacan]`.
– Dac` nu lucreaz`, nu câ[tig` bani. Cum \[i pl`te[te
atunci c`l`toriile la New York [i nota de plat` a iubitelor lui?
DOAR UN S~RUT 83

– Nu ai nici o b`nuial`?
Peter a dat din cap, ne\ncrez`tor.
– Totu[i, Cooper trebuie s` [tie c` nu-i face nici un
serviciu, protejându-l \n felul acesta...
– Trebuie s`-l cuno[ti pentru a-l \n]elege. Cooper e un om
dintr-o bucat`, care nu [tie ce e compromisul, jum`tatea de
m`sur`. Când iube[te, d` din plin. Loialitatea lui fa]` de mine
nu e un exemplu foarte bun? De aici vine [i indulgen]a lui
pentru Benjie. Cooper \i trece totul cu vederea. Poate s` fie
ferm, dar niciodat` nu va fi nervos. {i \ntotdeauna termin`
prin a accepta.
– Nu se p`rea, mai devreme.
– Vrei s` pariem c` se va \ntoarce singur?
Câteva minute mai târziu, a[a cum prev`zusem, Cooper
s-a \ntors f`r` Benjie.
– S-a dus la Banger, ne-a anun]at el, zadarnic.
{i-a trecut o mân` prin p`r. Pentru o clip`, am crezut c`
vrea s` ne vorbeasc` despre Benjie, dar [i-a l`sat mâna s`
cad` [i s-a \ndreptat c`tre u[`.
– S` mergem.
Restaurantul pe care \l alesesem era al unor prieteni, un
cuplu originar din Baltimore. Noua lor“buc`t`rie“ nu era cu
nimic mai prejos decât marile restaurante din New York.
Cooper se sim]ea incomodat. Piureul de brocoli [i por]iile
mici de crap cu m`cri[, nu-l inspirau. Regreta deja friptura lui
de acas`, cu cartofi pr`ji]i. Cu complicitatea lui Peter, m-am
amuzat tachinându-l [i l-am ajutat s` aleag`. |n timpul mesei,
nu a \ncetat s` se plâng` nici un moment – de decor, de
84 PAULA HELMER

meniu, de servire [i chiar de ceilal]i clien]i. Dar o f`cea cu


atâta haz \ncât cu greu puteai s`-l iei \n serios.
M` sim]eam incredibil de bine [i cele dou` pahare de
Puligny-Montrachet sunt sigur` c` nu erau str`ine de euforia
mea. Pentru prima oar` dup` câteva luni, alesesem cu mare
aten]ie hainele cu care aveam s` m` \mbrac, iar costumul
meu de in de culoarea casei \mi d`dea pl`cuta senza]ie c`
eram seduc`toare [i feminin`. Privirea discret`, dar elocvent`
pe care Peter a aruncat-o picioarelor mele, apoi p`rului, pe
care \l l`sasem liber, nu m-a l`sat indiferent`.
Am b`ut vinul „\ndr`gosti]ilor“. {i m-am bucurat când
Cooper ne-a \nso]it pân` acas`, altfel nu \ndr`znesc s` m`
gândesc la ce s-ar fi putut \ntâmpla. S-au a[ezat amândoi \n
salon, iar eu am luat loc \n fa]a lor. Nu reu[eam s` le
urm`resc discu]ia. Mintea mea nu se putea opri s` nu
evadeze. Mi-am l`sat privirile s` se plimbe asupra buzelor lui
Peter, asupra mâinilor [i mu[chilor coapselor care deveneau
vizibili când \[i schimba pozi]ia. |mi sim]eam ochii grei;
mi-am sprijinit b`rbia \n palme pentru a-mi sus]ine capul
care picotea...
Am fost trezit` de Cooper. Le-am \ntâlnit privirile amuzate
[i am avut impresia c` se distreaz` \mpreun` pe seama mea.
Chiar dac` ideea nu m` \ncânta, cel pu]in era un mijloc de a
se apropia unul de cel`lalt.

***
DOAR UN S~RUT 85

A doua zi diminea]`, când am coborât \n buc`t`rie, Peter


era deja \n picioare. Avea un [or] \n fa]` [i preg`tea cl`tite.
Cafeaua era gata, masa era pus`, la radio se auzeau \n surdin`
vechi succese ale anilor '60. Cl`titele erau fantastice, nu mai
mâncasem niciodat` unele atât de pufoase. I-am cerut re]eta,
dar când a \nceput s` enumere ingredientele, mi-am dat
seama c`-mi va fi imposibil s` le re]in pe toate. R`mânea ca el
s` mai fac`, pe viitor...
„Pe viitor“. Am izgonit repede aceast` idee \ndr`znea]`.
Totu[i, la \ntoarcerea noastr` din doc, unde Peter a discutat
\ndelung cu c`pitanul portului, care s-a dovedit a fi istoricul
acelor locuri, [i dup` ce Peter [i-a dus valiza la ma[in`, nu
m-am putut \mpiedica s` nu-l \ntreb:
– Când vom avea pl`cerea s` v` revedem?
Mersesem cu el pân` la ma[in`. Niciodat` nu m` mai
\ncercase o asemenea timiditate.
– Mai ales reginele obi[nuiesc s` vorbeasc` a[a, la prima
persoan`, la plural, m-a ironizat el.
M` privea fix \n ochi. Lumina privirii lui mi se r`spândea
\n corp ca o limb` de foc.
– {i aici exist` \ntr-adev`r o regin`... a continuat, de
aceast` dat` pe un ton serios. E[ti altfel decât ceilal]i, [i ei [tiu
asta. Mi-am dat seama din felul \n care se apropie de tine, din
felul \n care \]i vorbesc: \]i poart` o imens` afec]iune,
sus]inut` de un imens respect... E[ti o prin]es`, Jill, e[ti
mo[tenitoarea Madiganilor...
– Dar ei nu [tiu nimic despre mine. Nu le-am spus
niciodat`...
86 PAULA HELMER

– Asta face parte din mister. La suprafa]` e[ti ceea ce ai


ales s` fii – o femeie care a abandonat ora[ul pentru a duce
o via]` simpl`, pe coast`. Dar e[ti mult mai complex` decât
atât, [i fiin]a ta profund` refuz` s` fie atât de u[or \ngropat`.
Reapare de fiecare dat` \n gesturile tale, \n gusturile tale, \n
felul \n care abordezi o problem`...
S-a oprit [i mi-a zâmbit.
– Dar nu ]i-am r`spuns la \ntrebare, nu-i a[a?
Am r`mas uimit` de acel portret pe care \l schi]ase prin
câteva mi[c`ri rapide [i totu[i atât de precise.
– Nu, am r`spuns \ncet.
– Dac` nu ]i-am r`spuns, e pentru c` nu [tiu. Sunt sigur
c` m` a[teapt` mult de lucru la birou. |l voi suna pe Cooper,
imediat ce voi avea nevoie de o informa]ie... {i pe tine,
bine\n]eles.
Mi-am ridicat privirile. Vântul \i \ncurcase p`rul. |[i
ridicase gulerul de la bluz`.
– Te \ntorci la New York \n seara asta?
– Nu [tiu \nc`... Voi vedea cum m` simt pe moment.
– Ar trebui m`car s` te opre[ti s` bei o cafea sau s`
m`nânci ceva.
A deschis portiera care ne ap`ra \n parte de vântul rece.
– Mul]umesc pentru tot, Jill.
Vocea lui era mai grav` decât de obicei.
– O camer` de hotel ar fi fost poate mai potrivit`. A[a, cel
pu]in, nu ai mai fost nevoit s`-]i preg`te[ti singur micul
dejun...
DOAR UN S~RUT 87

Gluma pe care o f`cusem \mi ascundea cu greu emo]ia.


Peter [i-a ridicat mâna [i m-a mângâiat pe obraz.
– O s`-mi lipse[ti...
S-a aplecat [i m-a s`rutat. Era exact ce a[teptam [i de ceea
ce m` temeam. Mi-am sim]it capul \ncordându-se. Era
suficient` o singur` scânteie pentru ca focul care mocnea
\ntre noi de mai multe zile s` se reaprind`. Toate acele
priviri, acele atingeri u[oare...
M-am lipit toat` de el [i i-am sim]it mu[chii tari. Sânii mei
erau lipi]i de pieptul lui, abdomenul meu de abdomenul
lui... I-am strecurat mâinile pe sub hain`. {i sim]eam nevoia
s`-i ridic puloverul [i s`-i simt pielea. Niciodat` pân` atunci
corpul unui b`rbat nu m` mai tulburase \ntr-atât. M-am
ag`]at de el, sprijinit` de portier`. Picioarele mi se
\nmuiaser`. Cu blânde]e, Peter [i-a \mpins coapsa \ntre
coapsele mele, iar eu am gemut tr`gându-l spre mine.
Aproape c` am ]ipat de frustrare când gura lui a p`r`sit-o
pe a mea. Respira]ia noastr` se amesteca. M-a strâns lâng` el
câteva minute bune.
Cu greu am putut reveni cu picioarele pe p`mânt... Pentru
o femeie care se proclama fidel` so]ului ei... bravo! C`ci dac`
Peter m-ar fi adus \n cas`, sunt sigur` c` nu a[ fi ezitat s` m`
dau lui.
{i-a l`sat mâinile s`-i cad` pe lâng` corp [i s-a sprijinit de
ma[in`.
– Trebuie s` plec, a spus el simplu.
Am dat proste[te din cap. F`r` s` m` mai priveasc` sau s`
m` ating`, Peter s-a strecurat la volan [i a pornit motorul.
88 PAULA HELMER

M-am dat \n l`turi [i el a \nchis portiera. Ma[ina deja pornise


când a deschis geamul de pe partea mea.
– Pe curând...
L-am urm`rit \ndep`rtându-se pân` ce ma[ina a disp`rut
\n spatele movili]ei de ierburi unduitoare.
„Pe curând!“
Nu reu[eam s`-mi revin. {i totu[i, cuvintele nu fuseser`
nepoliticoase. Putea s` aleag` \ntre: „Te sun disear`...“ sau
„Abia a[tept s` te rev`d“ sau s` fac` un comentariu asupra
s`rutului nostru... |n sfâr[it, ceva personal, nu acel oribil „Pe
curând!“
Am urcat furioas` \n camera mea, am trântit u[a [i am
\nceput s` invoc to]i sfin]ii cerului [i ai p`mântului. Trebuia
s` fiu oarb` pentru a ceda \ntr-un mod atât de prostesc unui
b`rbat capabil de o asemenea insensibilitate! S` plece \n felul
acela, atât de rece! Nu-i ceream nici o promisiune... Ci doar
pu]in` tandre]e, atât.
Pu]in` tandre]e...
Subit, mânia mi s-a risipit, ca o minge care se dezumfl`.
M-am l`sat s` cad pe canapea [i m-am ghemuit cu fruntea
lipit` pe genunchi, cu mâinile \n jurul picioarelor, [i am
plâns.
Capitolul 6

Nu plângeam des, dar de câte ori o f`ceam, lacrimile


aveau asupra mea un efect reparator. Când m-am ridicat
dup` ce mi-am [ters obrajii, am hot`rât c` via]a mea nu
merita s` fie tulburat` de un lucru atât de nesemnificativ [i de
efemer cum era un s`rut.
Dup` plecarea lui Peter, am \nceput s`-mi pun din nou,
de[i de data aceasta \n mod diferit, problema lui Cooper. Pe
de o parte, m` sim]eam u[urat` c`-l angajasem pe Peter –
durere pe care mi-o pricinuise r`nirea personal`. Nu-i
puneam nici un moment la \ndoial` profesionalismul [i
aveam o \ncredere deplin`.
Dar, pe de alt` parte, nu-mi suportam pasivitatea. Trebuia
s` m` implic activ \n ap`rarea lui Cooper. Gândul c` cel care
\l aruncase \n mâinile poli]iei ar putea r`mâne nepedepsit m`
f`cea s`-mi ies din min]i. Din vina lui, tot echipajul era acum
[omer, iar Cooper risca s`-[i piard` libertatea.
90 PAULA HELMER

|n cursul zilelor urm`toare, am \ncercat s` g`sesc mijlocul


de a m` face util`, f`r` s`-mi neglijez munca. Redobândindu-mi
calmul, am putut s` m` dedic din nou ol`ritului. Am reu[it s`
termin dou` vaze [i o statuet` ecvestr` a c`rei schi]` o
f`cusem cu o lun` \n urm`. Eram sigur` c` Moni va fi
mul]umit`. Ca de fiecare dat` \naintea unei expozi]ii,
sim]eam o oarecare team`. Trac, b`nuiesc. Dar imediat ce am
terminat aceste dou` piese, am \ncetat s` mai fiu nelini[tit` [i
mi-am reg`sit \ncrederea \n mine.
Joi diminea]`, m-am hot`rât \n sfâr[it s`-i fac o vizit` lui
Benjie. Era singurul membru al echipajului pe care Peter nu
putuse s`-l interogheze.
Chiar dac` \l [tiam nevinovat de furt sau de complicitate,
\l b`nuiam de omiterea vreunui indiciu... Ar fi putut s` aud`
sau s` vad` ceva [i s`-i subestimeze, f`r` s` vrea, importan]a.
Benjie nu m-a primit cu bra]ele deschise.
– Cooper nu-i aici.
M-a l`sat s` a[tept \n pragul u[ii [i s-a \ntors la buc`t`rie,
unde [i-a aruncat o capsul` efervescent` \ntr-un pahar cu
ap`. Nu trebuia s` fii Sherlock Holmes ca s` ghice[ti c`
suferea de mahmureal`. Am intrat dup` el, ceea ce nu a p`rut
s`-l \ncânte.
– Nu se \ntoarce curând, a insistat el.
– Nu-i nimic. Putem s` profit`m de absen]a lui [i s`
vorbim \ntre patru ochi.
– Despre ce?
– Despre Cooper, despre vas, despre echipaj.
Benjie mi-a \ntors spatele pentru a-[i \nghi]i
medicamentul, apoi a a[ezat paharul pe tejghea. |n acest
DOAR UN S~RUT 91

timp, am putut s`-l observ nestingherit` – era aproape la fel


de \nalt ca [i Cooper, bine f`cut, dar cu tr`s`turi delicate. |i
\n]elegeam cu u[urin]` succesul la femei, chiar dac` dup`
p`rerea mea, \i lipsea masculinitatea... M-am gândit \n mod
spontan la Peter [i la acea fermitate, acea plenitudine pe care
nu ]i-o dau decât vârsta [i experien]a. M-am a[ezat la mas` [i
am a[teptat ca Benjie s`-[i aminteasc` de prezen]a mea. |ntr-un
sfâr[it, s-a hot`rât s` se \ntoarc` spre mine. Ar`ta groaznic.
C`ma[a de pe el, [ifonat`, [i obrajii n`p`di]i de fire de p`r
nerase. Expresia lui m-a uimit cel mai mult. Pe fa]a lui era o
oboseal` [i un dezinteres mult prea cinice pentru un pu[ti de
dou`zeci de ani.
– Ei? Ce vrei s` auzi de la mine?
– Cooper risc` prea mult, Benjie. Dac` nu reac]ion`m cât
mai repede, fratele t`u poate s` fie \nchis.
– Nu o s` se ajung` pân` acolo. Tipul de la New York se
ocup` de el.
– Peter nu e un f`c`tor de miracole. {i orice ar spune,
acele bijuterii au fost totu[i g`site \n cabina lui Cooper. E ca
[i când ar fi fost prins cu mâna \n sac, Benjie. |]i dai seama ce
\nseamn` asta?
Eu \ns`mi nu eram sigur`. De aceea [i insistasem cu atâta
hot`râre.
– E foarte greu s` demonstrezi nevinov`]ia când ni[te
fapte atât de concrete ca acesta atest` contrariul.
Chipul lui Benjie r`mânea impasibil. Era oare indiferent,
sau pur [i simplu incon[tient?
Am scuturat din cap, descurajator.
92 PAULA HELMER

– Poate c` ar trebui s` revin mai târziu.


Am vrut s` m` ridic, dar Benjie m-a oprit printr-un gest.
– Nu. Spune acum tot ce ai de spus! „{i s` termin`m cu
asta odat` pentru totdeauna...“
Nu a mai ad`ugat-o, dar atitudinea lui o spunea. Prezen]a
mea \l deranja. Tot ce vroia era s` se debaraseze de mine cât
mai repede.
A[ fi vrut s`-mi poat` fi mil` de el. La urma urmelor,
avusese o copil`rie aproape tragic`. Un tat` alcoolic, care \l
b`tea, apoi moartea violent` a ambilor p`rin]i... Nu era nimic
surprinz`tor \n faptul c` acum sim]ea [i el nevoia s` bea
pentru a-[i demonstra astfel... Pentru a-[i demonstra ce, \n
definitiv? Virilitatea? Puterea? Oricum ar fi fost, avea ni[te
scuze.
Dar \n ceea ce-l privea pe Cooper, nu mai avea deja nici o
scuz`. Compasiunea mea avea limite. |n ochii mei, nimic nu
putea s`-i ierte nerecuno[tin]a fa]` de un frate care \l
crescuse [i \l ap`rase. C`ci, f`r` Cooper, ar fi cunoscut
probabil deja pân` acum universul carceral al caselor de
corec]ie.
Dac` am r`mas, dac` am reu[it s`-mi \nving repulsia pe
care Benjie mi-o inspira, am f`cut-o pentru Cooper, [i numai
pentru el.
– Spuneam, deci, c` acele diamante au fost g`site \n
cabina lui Cooper. E evident c` cineva le-a pus acolo.
Eram hot`rât` s`-i repet pân` va \n]elege. A scos lini[tit o
pung` de chipsuri, a deschis-o [i a \nceput s` m`nânce.
DOAR UN S~RUT 93

– {tii deja ce cred despre asta.


– Da. C` e o \nscenare. Dar de c`tre cine? {i \n ce scop?
Benjie, tu lucrezi pe vas. Dup` p`rerea ta, ar putea s` fie
cineva din echipaj?
A dat din umeri.
– De unde s` [tiu?
– Tu \i cuno[ti.
– {i Cooper \i cunoa[te. B`nuie[te el pe cineva?
– El se pune garant pentru fiecare dintre ei.
Benjie a zâmbit dispre]uitor.
– Ce om de treab`, Cooper!
– Ce vrei s` spui?
– O, nimic! Dac` el spune, atunci a[a trebuie s` fie.
– Asta nu e sigur. Cooper poate s` se \n[ele. Poate c` tu
[tii ceva ce fratele t`u nu [tie.
– M` \ndoiesc.
A luat o mân` de cipsuri cu care [i-a umplut gura.
– Gânde[te-te mai bine, Benjie! E important!
– Crezi c` nu m-am gândit pân` acum? |]i \nchipui c` o
s`-mi amintesc dintr-o dat` ceva, a[a, pur [i simplu?
{i a pocnit din degete.
– ... doar pentru a g`si un vinovat? |mi pare r`u, dar nu
merge a[a. |mi dau seama ce vrei s` pui la cale. Pentru a-l
ap`ra pe Cooper, ai fi gata s` sacrifici pe oricine altcineva \n
locul lui!
– Nu pe oricine, Benjie. Pe cel vinovat.
– {i dup` aceea? Vei merge s` susuri la urechea lui Cooper
c` tu ai fi fost cea care l-a salvat, pentru ca apoi s`-]i fie ve[nic
94 PAULA HELMER

recunosc`tor? {tii, Jill, Cooper n-o s` se c`s`toreasc`


niciodat` cu tine. Niciodat`!
Tonul veninos cu care \mi vorbise m-a f`cut s` tresar.
Nu-mi d`dusem niciodat` seama c` m` ura atât de tare. Dar
de ce? Era adev`rat c` nu fusesem niciodat` \n rela]ii bune,
dar nimic pân` atunci nu l`sase de b`nuit c` mi-ar fi purtat o
asemenea pic`.
– |ntre mine [i Cooper nu s-a pus niciodat` problema
c`s`toriei, Benjie.
– Pe naiba! Dac` ]i-ar propune, nu ai sc`pa ocazia! Dar el
n-o s-o fac` niciodat`.
– }i-a spus el asta?
– Nu-i nevoie. Am [i eu ochi s` v`d! |l cunosc destul de
bine pe Cooper ca s` [tiu ce gânde[te. Nu sunt atât de idiot,
Jill.
– Nu am pretins niciodat` contrariul, Benjie. |n fine, deci
spui c` nu ai v`zut nimic.
– Da.
– Atunci, dac` echipajul iese din discu]ie, cine ar fi putut
s` pun` acele bijuterii la Cooper?
A ridicat din nou din umeri.
– Sunt sute de persoane care trec pe chei.
– Nu ai observat dac` vreuna se interesa \n mod deosebit
de Free Reign?
– Nu. Sau, de fapt, da. Servitoarea. Am ie[it \n prima sear`
s` lu`m cina \ntr-un bar. Dup` asta, d`dea \n fiecare sear`
târcoale vasului. Nu m` mai sc`pa din priviri.
A luat [i ultimul chips din pachet.
DOAR UN S~RUT 95

– Ni[te picioare superbe!


– Oh, Benjie! Nu asta te-am \ntrebat.
– Nici tu nu e[ti rea. Dar pe Cooper nu-l intereseaz`.
Orice ai face, n-o s` aib` niciodat` ochi pentru tine...
De aceast` dat` nu l-am mai l`sat s` termine.
– Benjie! Ce e cu tine? {tiu foarte bine c` nu-l interesez [i
sentimentul e reciproc! Po]i s` dormi lini[tit, n-o s`-]i fur
afec]iunea fratelui t`u, dac` de asta te temi!
A scos laptele din frigider [i a b`ut chiar din sticl`. Când
s-a \ntors spre mine, avea la gur` o musta]` ridicol` de
culoare alb`.
– Te amesteci unde nu te prive[te. Cooper se descurca
foarte bine cu McHenry.
– McHenry e perfect pentru scandalurile nocturne sau
pentru furtul din ma[ini. Dar \n nici un caz pentru un caz ca
acesta! Dar credeam c` ai \ncredere \n Peter. Sau cel pu]in
asta ai spus mai devreme.
– A, da, sunt sigur c` \l va scoate din \ncurc`tur`. Dar [i
McHenry ar fi f`cut-o. Cooper nu e atât de singur precum
crezi. Exist` oameni care se ocup` de el. Nu e[ti singura care
o face, s` [tii!
– M` bucur s` aflu asta.
M-am ridicat. Benjie nu \mi spunea nimic din ce a[ fi vrut
s` [tiu [i agresivitatea lui \ncepea s` m` apese.
– Mul]umesc pentru cooperare, Benjie.
Aceast` discu]ie mi-a l`sat o impresie inexplicabil` de
disconfort. Nu puteam s` izgonesc gândul c` Benjie avea o
leg`tur` cu toat` aceast` poveste. Dar ce leg`tur`? M-am
hot`rât s` vorbesc despre asta cu Swansy.
96 PAULA HELMER

***

A doua zi, imediat ce am ajuns la ea, i-am povestit discu]ia


pe care o avusesem cu Benjie.
– Chiar nu-l \n]eleg. C` nu m` place, asta nu se poate
impune. Dar s` m` acuze c` pun la cale s` m` c`s`toresc cu
Cooper...
M` ascultase \n t`cere, leg`nându-se \n scaun, dup`
obiceiul ei.
– |ntotdeauna a fost ceva care m-a intrigat. |ntre mine [i
Cooper nu a existat niciodat` nimic, dar de ce a r`mas
\ntotdeauna singur? E un om atât de nemaipomenit! E, \ntr-
adev`r, pu]in cam retras, dar are atât de multe de d`ruit!
– El nu e de aceea[i p`rere.
– Dar cât de mult se \n[al`!
– Trebuie s` aib` motivele lui pentru a se purta a[a.
– Ce motive?
Swansy a t`cut un timp atât de \ndelungat, \ncât am crezut
c` nu vrea s`-mi r`spund`.
– Cooper a cunoscut o fat`, acum mult` vreme... a spus ea
\n sfâr[it. Poate c` \nc` mai e \ndr`gostit de ea....
M-am aplecat asupra ei.
– Ce fat`?
Dar Swansy nu putea s`-mi spun`. Se mai \ntâmpla s`
dezv`luie anumite secrete, ca acesta, atunci când considera
DOAR UN S~RUT 97

potrivit. Dar confiden]ele ei se opreau \ntotdeauna acolo


unde \ncepea cleveteala.
– Cooper \ndr`gostit... am [optit eu ca pentru mine.
Interesant! Benjie [tie?
– S-a \ntâmplat acum mult` vreme.
– Ea unde e acum?
Nici un r`spuns.
– S-a c`s`torit?
|n fa]a mutismului total al lui Swansy, a trebuit s`-mi las
imagina]ia s` fac` presupuneri.
– Probabil c` s-a c`s`torit cu altcineva. Altfel, ar mai fi \nc`
cu Cooper. Fata asta nu [tie ce a pierdut!
– Dup` cum vorbe[ti, a[ spune c`-l iube[ti.
– Sigur c`-l iubesc. Dar \n felul meu. |l respect, \l admir.
Chiar dac` nu e un om ambi]ios [i nici un superstar... Cooper
e mai degrab` o persoan` realist`, cu picioarele bine
sprijinite pe p`mânt.
Swansy m-a aprobat printr-o mi[care a capului.
– Nu e ca Adam, am continuat eu. S`rmanul Adam! Era
mereu cu capul \n nori... Eram amândoi atât de \ncânta]i c`
vom pleca! Familia mea devenise insuportabil`, iar cu a lui
nu se mai putea tr`i.
– Din acelea[i motive?
– Nu, dar pân` la urm` se ajungea tot la asta. Ai lui aveau
obsesia „se poate [i mai bine“. Erau amândoi cu ochii fixa]i
pe sferele din \nalta societate [i \l \mpingeau spre ea [i pe fiul
lor. Adam trebuia totdeauna s` \nve]e mai mult la [coal`, s`
se \mprieteneasc` cu b`iatul primarului, s` se \nscrie \n
98 PAULA HELMER

cutare sau cutare club de sport. Erau ni[te arivi[ti, ce mai....


Când Adam i-a anun]at c` vroia s` fie pescar, aproape c` au
f`cut amândoi un atac de cord.
Swansy nu se mai leg`na. Asculta ce spuneam, cu un
zâmbet pe buze. Mi-am coborât privirile.
– {i poate c` aveau dreptate. Adam nu era f`cut s` fie un
atlet. {i, chiar [i l`sând deoparte felul \n care ar`ta, pescuitul
nu era o meserie pentru el. De altfel, dac` nu ar fi fost
Cooper, ar fi trebuit s` renun]e foarte repede.
|ncepeam s` m` \ntunec. Gândurile negre \mi trezeau
vinov`]ia.
– {i eu \l \ncurajam. |i spuneam \ntr-una c` dac` vrea, va
putea. C` nimic nu-i va sta \n cale. Amintirea aceast` m`
chinuia.
– Dac` eu nu a[ fi insistat, Adam ar fi abandonat [i ast`zi
ar fi fost \nc` aici.
– Termin`, Jill! Adam nu a murit din cauza ta. A urcat pe
acel vas din proprie ini]iativ`. ~sta era destinul lui.
– Dar pescuitul? De mult ar fi trebuit s` renun]e la el. La
\nceput fusese un vis devenit realitate, dar cu timpul
\ncepuse s`-l plictiseasc`... Spre sfâr[it, \i inspira chiar
oroare.
– Atunci, de ce nu s-a oprit?
– Pentru c` eu \l \ndemnam s` continue.
– {i nu era suficient de adult pentru a-]i ]ine piept?
Am avut senza]ia c` primesc o palm`. Am vrut s`-i
r`spund, dar am hot`rât c` era mai bine s` tac. Swansy
\ncepuse din nou s` se legene \ncet. Scâr]âitul ritmat al
DOAR UN S~RUT 99

balansoarului \mi calm` pu]in câte pu]in susceptibilitatea


care ie[ise la iveal`. Am tras adânc aer \n piept.
– L-am iubit.
Swansy mi-a pus mâna pe genunchi.
– {tiu, draga mea. Asta e sigur. Adam a avut parte de mai
mult` iubire \n trei ani decât al]ii \ntr-o via]` \ntreag`.

***

Peter nu mai sunase. Vorbise de câteva ori cu Cooper, dar,


din câte [tiu eu, cel pu]in, nu-i mai ceruse niciodat` ve[ti
despre mine. |mi rev`rsam frustrarea \n munc`. De aceea,
piesele pe care le realizam erau mai aspre, mai primitive. Cu
toate acestea, calitatea lor nu se diminua. Dimpotriv`, ochiul
meu, care r`m`sese critic, le descoperea o for]` care altor
piese le lipsea. Cu cât le priveam mai mult, cu atât mai mult
\mi pl`ceau. {i m` intrigau... Le descoperisem, pu]in câte
pu]in o anumit` senzualitate. |n linia unei vaze, a unui ulcior
cu gât de leb`d`... O senzualitate pe care Peter o trezise \n
mine [i pe care nu mi-o puteam exprima altfel decât
pietrificând-o \n lut.
Peter nu suna. De aceea, m-am hot`rât s` vorbesc cu
mama.
– Jillian, tu e[ti?
– Da mam`, eu sunt.
– S-a \ntâmplat ceva?
100 PAULA HELMER

– Nu, totul e \n ordine.


– Suni \n leg`tur` cu Peter, nu-i a[a?
Mama fusese \ntotdeauna de o perspicacitate uimitoare.
Totu[i, a[a cum f`cusem de atâtea ori \nainte, am \ncercat s`
m` eschivez.
– Nu, deloc... De ce?
– E[ti mul]umit` de el?
– Da, cred c` ai f`cut o alegere bun`. Am \ncredere.
Procesul e programat peste trei luni.
– Dac` e la \n`l]imea reputa]iei lui, ar trebui ca totul s` se
termine cu bine.
– Sper.
Nu aveam nici cea mai mic` \ndoial`, dar m-am pref`cut
c` nu eram pe deplin \ncrez`toare.
– M` tem s` nu fie un fleac pentru Peter. Probabil c` are
multe alte cazuri mai importante de tratat...
– Bine\n]eles. Doar nu vrei ca un avocat s` se ocupe de un
singur caz!
– Nu, sigur c` nu, dar... nu ar trebui ca ceva mai important
s`-i atrag` aten]ia... Nu se [tie niciodat`...
– Nu am auzit nimic, dac` asta vrei s` [tii. Dar se pare c`
nu are nimic nou, de când a acceptat s`-l reprezinte pe
prietenul t`u.
Deci, Peter nu avea nici m`car aceast` scuz` de a nu m` fi
sunat.
– Dar de ce nu-l \ntrebi chiar pe el? |l pl`te[ti suficient de
mult pentru a avea acest drept.
DOAR UN S~RUT 101

– Da, dar el e \n leg`tur` cu Cooper.


– Dar eu pe tine te-am prezentat lui. Tu trebuie s` fii
intermediara.
– De ce?
– Oh, Jill, chiar trebuie s` pun punctul pe „i“?
Nu, nu trebuia. Dar vroiam s-o aud spunând-o.
– Nu \n]eleg. Ce vrei s` spui?
Oftatul ei m-a f`cut s` zâmbesc. Redeveneam fiica
nerecunosc`toare, mica oaie neagr` a familiei, cea care nu
adusese decât dezam`gire.
– Jill... Ce o s` m` fac cu tine? Am crezut c` ai crescut, c`
acum ai mai mult` minte. Dar, nu! Probabil c` aerul `la marin
]i-a atrofiat toate facult`]ile! Dac` nu-]i dai seama nici m`car
de faptul c` Peter Hathaway ar fi un so] excelent, atunci e[ti
\ntr-adev`r un caz irecuperabil.
– Un so] excelent pentru cine? am insistat cu naivitate.
– Pentru tine, evident, pentru cine altcineva? |n nici un
caz pentru mine!
– {i de ce pentru mine? Sunt sigur` c` la New York sunt
sute de femei...
– Dac` ar fi fost, nu l-a[ fi trimis la tine. M-am informat
bine \nainte, crede-m`!
Era din ce \n ce mai bine.
– Ai f`cut o anchet`?
– Nu era nevoie. Cuno[team destul de mult` lume pentru
a fi pus` la curent. Hathaway e omul unei singure femei, Jill.
Nu e un donjuan. Pu]inele rela]ii pe care lumea i le atribuie
au durat foarte mult.
102 PAULA HELMER

– {i ultima când s-a \ncheiat?


– De unde s` [tiu? Nu e ceva recent, asta-i sigur!
– De ce nu s-a c`s`torit?
– Asta m-am \ntrebat [i eu. E ciudat, nu? Poate c` nu vrea
s`-[i \ntemeieze o familie...
– Mai are timp pentru asta. E \n floarea vârstei.
– Dar, dar e bine s` nu a[tep]i prea mult pentru a avea
copii. Uit`-te la mine [i la tat`l t`u, de exemplu. Ne-am
c`s`torit când abia ie[isem amândoi de pe b`ncile [colii.
Acum, to]i trei sunte]i mari, iar noi suntem destul de tineri
pentru a duce o via]` activ`... Ascult`, poate c` lui Peter pur
[i simplu nu-i plac copiii.
Am stat s` m` gândesc un moment.
– ... Nu [tiu. L-am v`zut de mai multe ori \n preajma
copiilor de aici din sat. Nu-i r`sfa]`, dar nici nu fuge de ei.
Poate c` nu e obi[nuit cu prezen]a lor, atât.
– E p`cat. Dac` va fi s` ave]i, ar trebui m`car unul din voi
s` aib` experien]` \n domeniu.
– De ce? Vom face ca ceilal]i. Vom \nv`]a din mers.
C`zusem \n capcan`... Am \ncercat s` m` corectez imediat:
– Bine\n]eles... fiecare pentru el. Nu v`d de ce am avea
copii \mpreun`.
– Ai vorbit cu el despre asta?
– N-a[ fi avut nici un motiv. Mam`, \]i reamintesc c` Peter
a venit pentru Cooper. |mi pare r`u s` te dezam`gesc, dar
\ntre noi doi nu a fost dragoste la prima vedere.
– Asta va veni.
– Mam`... Am iubit deja o dat`.
– {i? Dragostea e un sentiment pe care nu-l po]i controla.
DOAR UN S~RUT 103

– {tiu foarte bine ce vreau [i ce fac.


– Dac` \ntr-adev`r nu ar fi fost nimic \ntre tine [i
Hathaway, nu te-ai mai fi interesat acum de via]a lui. C`ci de
asta m-ai sunat, nu? Pentru a afla câte ceva.
Draga de mama! Flerul ei r`m`sese intact.
– Nu, deloc, am min]it eu cu convingere. Vroiam doar s`
te anun] c` voi avea o expozi]ie la New York, \n a doua
s`pt`mân` a lui noiembrie. O s` prime[ti detaliile \n invita]ie,
dar te previn deja c` vernisajul va avea loc \ntr-o vineri seara.
Sunte]i cu to]ii bineveni]i, bine\n]eles... Dac` nu po]i s` vii \n
acea sear`, m` gândeam c` poate am putea s` ne \ntâlnim
\ntr-o zi [i s` lu`m prânzul.
– E mai simplu s` vii tu acas`, la cin`.
Era exact ce vroiam s` evit. Dar Madiganii nu se deplasau
la expozi]iile mele. Mai ales la cele care se ]ineau \n galerii nu
suficient de prestigioase... Ar face poate efortul dac` a[
deveni o veteran` a Muzeului de Art` Modern`, dar [i atunci
ar a[tepta probabil câ]iva ani buni.
– Bine, am oftat eu. Luni seara?
– Trebuie s` m` asigur c` toat` lumea va fi liber`. Te
sunt eu.
Am \nchis imediat pentru a o anun]a pe Moni de prezen]a
mea la expozi]ie. O decizie pe care o luasem f`r` s`-mi dau
seama, \n timpul convorbirii cu mama. Vroiam de asemenea
s` m` asigur c` Peter va figura pe lista de invita]i...
|n definitiv, era avocatul celui mai bun prieten al meu. {i
locuia la New York. Cel mai m`runt lucru pe care puteam s`-l
fac era s` m` ]in la curent cu desf`[urarea cazului care ne
preocupa.
Capitolul 7

Noiembrie venise [i problema lui Cooper fusese trecut`


pe planul al doilea. Nu mai aveam acum decât o singur`
preocupare: expozi]ia. Eram hot`rât` s`-i dau lui Moni tot
ce-mi cerea [i \nc` [i mai mult. |mi petreceam deci
aproape tot timpul \nchis` \ntre cei doi pere]i ai
atelierului meu.
Cu toate acestea, \ncercam s` nu-i neglijez pe Cooper [i
pe Swansy, la fel ca [i pe ceilal]i s`teni care-mi cereau
ajutorul. Aveau nevoie de mine [i eu aveam nevoie s` m` fac
util`. Asta \mi lipsise cel mai mult \nainte de a-l cunoa[te pe
Adam. Lumea Madiganilor, a Humphreylor [i a celorlal]i. La
ei era lumea lui „fiecare pentru el, a ipocriziei [i a
egoismului“. Era lumea \n care egoismul trona.
Adam intrase \n via]a mea cu o sete de afec]iune pe care
m` str`duisem s` o p`strez intact`. Ne-am mutat aici [i am
descoperit cu bucurie c` [i eu puteam s` ies \n \ntâmpinarea
nevoilor altor persoane care se aflau \n suferin]`. Dup` ce
DOAR UN S~RUT 105

Adam murise, aceast` tendin]` nu f`cuse decât s` sporeasc`.


Ca s` fiu sincer`, nu [tiu de unde venea acea \ndârjire cu
care \mi preg`team expozi]ia. Nu c`utam faim`, nu, departe
de asta... Ba chiar m-a[ fi mul]umit cu u[urin]` s` vând \ntr-un
butic de artizanat local. Mi se \ntâmpla chiar, uneori, s`
regret c` Moni a avut \ntr-o zi ocazia s` vad`, la una dintre
prietenele noastre comune, una dintre primele mele crea]ii.
Mai presus de orice, m` temeam s` nu m` \mpotmolesc \n
angrenajul comer]ului [i vânam f`r` mil` primul semn de
oboseal`, care ar pune cap`t bucuriei [i creativit`]ii mele.
Dar asta nu se \ntâmpla. |n plus, de aceast` dat`, eram
mobilizat` de o surs` inepuizabil` de energie, [i din plin
motivat`: aceast` expozi]ie le va putea dep`[i pe celelalte,
chiar dac` asta m` va costa timp [i energie, mai mult decât de
obicei.
Am terminat cu trei zile \nainte de plecarea la New York.
Totul era gata [i Cooper m-a ajutat s` \mpachetez piesele \n
cufere tapi]ate. |mi r`mâneau trei zile \n care nu aveam
altceva de f`cut decât s` m` gândesc la c`l`torie, la vernisaj,
la familia mea... la Peter.
Am fost nevoit` s` recunosc – el era sursa mea de energie.
El era cel pentru care \ncercasem s` m` autodep`[esc. El, a
c`rui voce nu o mai auzisem niciodat` dup` acel detestabil
„Pe curând...“ Nu aveam nici un motiv s` cred c` va lua parte
la vernisaj, chiar dac` Moni \i trimisese o invita]ie. Dar, orice
s-ar fi \ntâmplat, eram hot`rât` s`-l sun. Din motive
profesionale, bine\n]eles.
106 PAULA HELMER

Imagina]ia \mi juca feste. |n lutul pe care-l modelam lua


form` deodat` corpul lui Peter. |i fr`mântam spatele, pieptul,
coapsele... |i netezeam [oldurile, abdomenul plat,
supunându-le voin]ei mele, tuturor capriciilor mele artistice.
Uneori, for]a cu care fanteziile reveneau aproape m`
\nsp`imânta. Pentru a le risipi, r`t`ceam prin aceast` cas`
care ad`postise dragostea mea pentru Adam [i c`utam
\nfometat` amintiri care m` evitau. Nu, nu se [terseser`.
Erau \nc` acolo, dar ca petalele unui trandafir pe care le
strecur`m \ntre paginile unei c`r]i. Ca [i ele, \[i pierduser`
mirosul [i for]a culorii. Le era imposibil s` lupte cu acea
intensitate vibrant` a senza]iilor mele din prezent.

***

Am ajuns la New York joi dup`-amiaz`. Ora[ul era


neschimbat: zgomotos [i sufocant. Mul]imea m` speria.
Rumoarea m` deranja. Poluarea m` ap`sa.
{i Peter, care era [i el, acolo, undeva, \n spatele uneia
dintre fa]adele acelea din geam [i o]el... Frustrarea mea
atinsese punctul culminant. Am recurs atunci pentru a-mi
distrage aten]ia la un procedeu tipic feminin: m-am aruncat
asupra magazinelor de mod`.
Dou` ore mai târziu, cu bra]ele pline de pachete, m`
\ndreptam spre hotel. Garderoba mea se \mbog`]ise cu trei
DOAR UN S~RUT 107

perechi de pantaloni, dou` rochii, o pijama, o pereche de


cizme [i câteva piese de lenjerie intim`... cele mai sexy pe care
le v`zusem [i cu atât mai pu]in pe care le cump`rasem vreodat`.
Seara, am luat cina cu Moni [i cu Bill [i Celia Fletchel,
proprietarii galeriei, care m-au anun]at c` piesele mele
ajunseser` cu bine la destina]ie. Mi-au explicat cum aveau de
gând s`-mi prezinte crea]iile, iar eu le-am acceptat
ascult`toare toate sugestiile. Mintea mea era \n alt` parte...
Când m-am \ntors \n camera mea la unsprezece seara,
eram \n aceea[i stare de nelini[te [i nervozitate care m`
st`pânise [i acas`. |n mod straniu, atmosfera din ora[ p`rea
c`-[i aduce [i ea aportul. M` sim]eam atât de departe de satul
meu, de via]a mea obi[nuit`, \ncât mi se p`reau permise
toate nebuniile. Chiar [i aceea de a merge la un coafor...
Ceea ce am f`cut a doua zi, la prima or` a dimine]ii.
Am sunat la coaforul Samanthei, \n Manhattan, [i am
profitat de o anulare \n ultimul moment pentru a m` afla deja
acolo la prânz. Cosmeticiana nu era prea ocupat`; m-a
acceptat pentru un tratament pentru fa]` [i, din moment ce
eram acolo, \mi f`cu [i manichiura [i pedichiura. Trecuse
mult timp de când nu m` mai r`sf`]asem a[a. Era pl`cut...
pân` la un anumit punct. Dup` trei ore, \ncepusem s` dau
semne de ner`bdare. Totu[i, când am ie[it de acolo, m`
sim]eam preg`tit` s` cuceresc lumea. Dar pe mine nu lumea
m` interesa... Dorin]a mea de cucerire se oprea la Peter
Hathaway.
108 PAULA HELMER

***

Vernisajul era prev`zut la [ase [i jum`tate. La patru am


\nceput deci s` m` preg`tesc. Nu vroiam s` las nimic la voia
\ntâmpl`rii. Nu-mi petrecusem toat` diminea]a nemi[cat` pe
un scaun pentru a strica apoi efectul printr-un tiv desf`cut sau
printr-un fir dus la ciorap. Am f`cut mai \ntâi o baie... cu s`ruri
de iasomie. Aritificiale, bine\n]eles, dar nu puteam avea chiar
totul. Uleiul parfumat de ambr` mi-a l`sat o piele de catifea.
Apoi, lenjeria intim`. Corset negru de m`tase, brodat cu
dantel` fin`, portjartier, de asemenea negru [i ciorapi gri
care se mulau pe picioare ca o a doua piele.
Totul s-a stricat o dat` cu machiajul. Tremurul mâinilor
\mi tr`da ner`bdarea pe care nu mi-o mai puteam st`pâni [i
m` \mpiedica s`-mi aplic fardul pe pleoape. M-am felicitat c`
\ncepusem s` m` preg`tesc mai devreme. A trebuit s` m`
[terg de mai multe ori pentru a ob]ine \n final un rezultat
satisf`c`tor. Am terminat printr-o tu[` de fard pe obraz [i un
ruj incolor pe buze.
Nu [tiam ce era mai r`u: s` mi-l imaginez pe Peter la
vernisaj sau s` m` gândesc c` nu va veni... Ambele posibilit`]i
m` panicau. A doua chiar mai mult decât prima. Aveam
nevoie de el. Corpul meu \l cerea pe-al lui. Gândul mâinilor
lui plimbându-se pe pielea mea \mi d`dea fiori. Purtam o
DOAR UN S~RUT 109

rochie \n nuan]ele toamnei, pe care o cump`rasem \n ajun.


Mulat` pe talie, pe [olduri, c`dea cu fine]e pân` la c`lcâie.
Decolteul l`sa s` se vad` din dantela corsetului exact atât cât
era nevoie pentru ca imagina]ia s`-[i dea frâu liber. Mânecile,
foarte largi, se strângeau la \ncheieturi cu câ]iva nasturi negri
din onix.
Ca bijuterie purtam doar un lan] \n jurul gâtului, cu
medalia mea de la botez – pe care nu o d`deam jos niciodat`
– [i ni[te cercei de aur, foarte fini, la ureche.
M` sim]eam nemaipomenit de elegant`. Dar \ntr-o stare
de \ncordare [i surescitare insuportabil`.
Când am ajuns la galerie, mi-am rec`p`tat pu]in calmul.
Ani de-a rândul fusesem \nv`]at` s`-mi ascund emo]iile [i s`
m` „port cum se cuvine“ \n societate. Pentru prima oar` \n
via]` \mi binecuvântam steaua de a m` fi n`scut \n familia
Madiganilor.
„Mergi dreapt`, Jill. }ine spatele drept... Prive[te \n ochi
persoana cu care vorbe[ti! Trebuie s` cread` c` ce spune te
intereseaz`... Mai ales nu-]i aranja p`rul. Scoate-]i mâinile din
buzunare. Nu-]i mu[ca buzele. Zâmbe[te. Nu a[a... Mai subtil.
Nu am cheltuit o mic` avere pe aparatele tale dentare pentru
ca acum s` te strâmbi ca o maimu]`...“
Dac` ar fi venit, mama ar fi fost mândr` de mine. Eu, \n
orice caz eram. Invita]ii n`v`leau \n galerie, iar Bill Fletcher
m` prezenta celor pe care \nc` nu-i cuno[team. Le strângeam
mâinile, râdeam la glumele lor, r`spundeam la \ntreberile,
mereu acelea[i, pe care mi le puneau cu polite]e.
Eram frumoas`, prevenitoare – perfect`.
110 PAULA HELMER

Când pe lâng` mine trecu un platou, am luat cu un gest


plin de siguran]` un pahar cu vin \n care \mi muiam, din când
\n când, buzele, \ntre dou` pi[coturi.
Galeria era format` din trei camere, fiecare la un nivel
u[or diferit de cealalt` [i legate \ntre ele prin câteva trepte. |n
fiecare dintre ele, stâlpi gro[i, lumina]i, sus]ineau arcade din
o]el. Bill m` plimba dintr-o sal` \n alta. La un moment dat,
m-a l`sat \n grija so]iei sale, Celia, care m-a condus la cap`tul
galeriei. A[ fi vrut s` r`mân lâng` intrare, pentru a
supraveghea u[a, dar era imposibil. Aten]ia mea r`mânea
totu[i \ncordat`. F`r` s` sacrific amabilit`]ile, am \nceput s`
cercetez discret cu privirea acel public care, sincer sau nu
p`rea c` se extaziaz` \n fa]a produc]iilor mele.
Peter a sosit la [apte [i jum`tate. Chiar dac` pare
incredibil, i-am sim]it prezen]a \nc` \nainte de a-l fi v`zut.
Deodat`, paharul a \nceput s`-mi tremure \n mân`, palmele
s`-mi transpire. Am sim]it nevoia s` m` sprijin de unul dintre
stâlpii expozi]iei. Eram \n a treia sal`, [i tocmai \i explicam
unei sexagenare cu o pereche de ochelari uria[i de ce este o
pl`cere s` tr`ie[ti pe malul oceanului.
Imediat ce a trecut pragul, privirile ni s-au \ntâlnit. Cred c`
nu voi uita niciodat` acea secund`... Tr`iam pe propria mea
piele sublimul moment din „West Side Story“ când Pony o
re\ntâlne[te pe Maria... Muzica [i glasurile celor din jur se
opriser`, fe]ele se contopeau \n cea]`, p`mântul a stat \n loc.
Eram doar noi doi, lega]i unul de cel`lalt prin for]a
incredibil` a dorin]ei noastre.
Sfâr[itul primului act.
DOAR UN S~RUT 111

– ... c` respira]ia ]ine mai ales de loc, nu crede]i?


Ochii miopi, enormi \n spatele lentilelor, m` priveau cu
insisten]`. P`rea c` vocea mi se oprise \n gât. Am aprobat din
cap, rugându-m` ca interlocutoarea mea s` continue, dându-mi
astfel timp s`-mi revin. Dorin]ele \mi fur` \mplinite.
Admiratoarea mea nu mai contenea. M-am str`duit totu[i s`
r`spund prin jum`t`]i de zâmbet [i cuvinte monosilabice la
vorb`ria ei din care la mine nu ajungeau decât fragmente
incoerente.
– ... lucreaz` cu argila. I-a]i v`zut sculpturile?
Sculpturile cui? Am \ngânat la \ntâmplare c` nu, dar c`
sper c` \n curând voi avea ocazia.
Peter se apropia, f`cându-[i loc printre vizitatori. Celia,
observându-mi preocuparea, \mi s`ri \n ajutor.
– Jillian Moncrieff lucreaz` exclusiv cu lutul. E cu totul
altceva. De altfel, ne putem da seama privindu-i operele
finisate.
{i o lu` cu hot`râre de bra], tr`gând-o spre un vas inspirat
din amforele grece[ti.
Dup` o secund` de ezitare, Peter se \ndrept` spre mine.
Luându-m` de mijloc, m-a tras spre el, s-a aplecat [i m-a
s`rutat pe tâmpl`.
– M` bucur s` te rev`d, Jill.
Pentru ceilal]i, nu eram decât doi prieteni. Doi prieteni
vechi, bucuro[i c` se re\ntâlneau. Mâna lui \ntârzie pe [oldul
meu mai mult decât era nevoie, dar \mi d`du drumul când
Celia ni se al`tur`.
112 PAULA HELMER

Am f`cut prezent`rile, Celia l-a recunoscut [i s-a declarat


\ncântat` [i onorat` de prezen]a lui la acea reuniune. |nainte
s` mai poat` ad`uga ceva, Bill sosi cu un nou grup de invita]i.
Cu pre]ul unui efort colosal, am continuat s`-mi joc rolul. Am
reu[it chiar s` port o conversa]ie ra]ional`, \n ciuda undelor
electrice care \mi alergau sub piele la \ntâlnirea privirii lui
Peter sau la atingerea \ntâmpl`toare a mâinii lui.
Vernisajul se termina la nou` [i cu greu puteam s`-l
p`r`sesc \nainte. Trebuia totu[i s` g`sesc un mijloc de a
r`mâne singur` cu Peter...
Sub pretextul banal c` merg s`-mi pudrez nasul, m-am
retras discret cu Peter \n biroul lui Bill. U[a de-abia se-nchisese
\n urma noastr`, c` Peter m-a [i tras spre el pentru a m`
s`ruta. Nu era nimic tandru \n s`rutul lui. Nimic tandru nici
\n felul \n care eu am r`spuns. Era expresia a trei s`pt`mâni
interminabile de frustrare. Ne-am b`ut lacomi, unul pe
cel`lalt, ame]i]i de pasiune, de mângâieri...
{i apoi se auzi un cioc`nit timid la u[`.
– O, nu! a gemut Peter.
{i-a lipit fruntea de a mea, str`duindu-se s` revin` la
respira]ia normal`. Eu am f`cut la fel. Aveam impresia c`
urcasem pân` \n vârful lui Empire State Building pe scara de
serviciu. Picioarele mi se \nmuiaser`. Pl`mânii erau gata s`-mi
explodeze.
Din nou, o b`taie \n u[`. {i din nou, geam`tul lui Peter
care m-a s`rutat u[or pe buze [i mi-a luat mâinile de la gâtul
lui, \ndep`rtându-se.
DOAR UN S~RUT 113

– Mai târziu... a spus \ncet.


{i ochii lui lumino[i promiteau mai mult, mult mai mult
decât ceea ce \mp`rt`[isem deja.
{i-a aranjat pu]in p`rul \n timp ce eu \mi netezeam rochia
u[or [ifonat` [i apoi a deschis u[a. Era Moni, care a \ntins
capul, ezitând, ne\ndr`znind s` intre \n birou.
– Jill e bine? Am v`zut-o intrând aici [i m` \ntrebam...
– E bine, e doar pu]in obosit`, atât...
S-a \ntors spre mine:
– Te sim]i mai bine?
Ne-am \ntors \n mul]ime, dar f`ceam tot posibilul ca Peter
s` r`mân` lâng` mine. Vroiam s` m` asigur c`-[i va ]ine
promisiunea...
|n alte \mprejur`ri, a[ fi apreciat f`r` \ndoial` acele
momente de gelozie. Acea sear` se ]inea \n cinstea muncii
mele [i oamenii veneau s`-mi felicite talentul, frumuse]ea,
organizarea recep]iei. Dar \n acea sear` eram indiferent` la
orice fel de laud`... Gândurile mele erau \n \ntregime
acaparate de acest b`rbat, care se afla acum lâng` mine, [i de
perspectiva a ceea ce ne a[tepta nu peste mult timp pe
amândoi.
Minutele se scurgeau ca orele. Nu-mi mai era sete [i nici
foame. Oricum, nu de ceea ce mi se servea pe platouri. Unele
gânduri m` f`ceau brusc s` m` \nro[esc [i m` gr`beam s` le
justific prin c`ldura neobi[nuit` din sal`. Uneori nu auzeam
nici m`car ce eram \ntrebat`. Din dreapta mea, Peter m`
ajuta, prevenitor, r`spunzând la \ntreb`ri \n locul meu.
114 PAULA HELMER

Ora nou`, \n sfâr[it! Peter a aruncat o privire la ceas. Chiar


\n acel moment, trei \ntârzia]i ap`rur` \n pragul u[ii. A[ fi
putut jura c` singurul lucru care \i interesa era bufetul. Dup`
ce-au schimbat câteva cuvinte banale despre piesele expuse,
s-au n`pustit asupra sandvi[urilor cu somon.
Am luat-o pe Moni de bra].
– Te deranjeaz` dac` plec?
Moni a aruncat o privire rapid` \n direc]ia lui Peter [i
mi-a zâmbit complice.
– |n locul t`u, [i eu a[ fi la fel de gr`bit`.
Am oftat, recunosc`toare.
– Te sun mâine.
Peter venea deja de la vestiar cu paltonul meu. M-am
\mbr`cat [i ne-am luat amândoi la revedere de la cele dou`
gazde.
Dou` minute mai târziu, aproape c` alergam pe bulevard
\n c`utarea unui taxi. Ma[ina de-abia se oprise c` ne-am
aruncat amândoi pe bancheta din spate. I-am spus \n grab`
numele hotelului \n care st`team...
Capitolul 8

Taxiul de-abia a demarat, [i Peter a \nceput s` m` s`rute.


Mi-am strecurat mâinile sub sacoul lui, febril`, avid` s`-i simt
fermitatea mu[chilor sub palmele mele. M-am ag`]at de
umerii lui... Lumea se \nvârtea.
|l imploram \n t`cere s` m` ating`, s` m` mângâie peste
tot unde corpul meu o cerea, dar Peter refuza cu
\nc`p`]ânare s`-[i \ndep`rteze mâinile de pe talia mea. {i
apoi, am \n]eles c` se temea s` le acorde o libertate total`.
Dar eu nu aveam nici r`bdarea [i nici st`pânirea lui Peter...
|ncercam cu nervozitate s`-i deschid nasturii de la c`ma[`.
Am putut \n sfâr[it s`-mi strecor mâna [i s`-i simt pielea.
Tulburat, Peter a frem`tat [i m-a mu[cat de buz`. Am tres`rit,
dar m-a lini[tit imediat sugând \ncet locul unde m` mu[case.
Durerea, foarte lejer`, nu a f`cut decât s`-mi sporeasc`
dorin]a. Aveam s` m` descop`r dintr-o dat` pervers`? Pu]in
\mi p`sa de asta. Singurul meu scop, \n acel moment, era
s`-mi las pl`cerea s` ating` paroxismul [i s` g`sesc, \n sfâr[it,
aurul la poalele curcubeului...
116 PAULA HELMER

De data asta, un s`rut nu-mi ajungea. Eu [tiam asta. Peter


la fel. Iar [oferul p`rea c` o [tia [i el...
– Aproape c` am ajuns, domnilor.
M-am l`sat oftând pe locul meu, resemnat` s` a[tept pân`
la hotel. Dar Peter refuz` s` se mul]umeasc` doar cu atât.
M-a a[ezat u[or pe genunchii lui... Mi-am \ncol`cit bra]ele \n
jurul gâtului lui [i am \nceput s`-i mu[c \ncet ceafa. Când
i-am sim]it mâna strecurându-se sub rochie, a trebuit s` m`
ab]in pentru a nu-mi strânge din]ii \n carnea lui. A urcat \ncet
de-a lungul ciorapului, s-a apropiat de pielea de la r`d`cina
coapsei... Am scos aproape un ]ip`t când mi-a atins cu vârful
degetelor triunghiul de m`tase neagr`, locul \n care c`rbunii
m` ardeau.
– |n curând... mi-a murmurat cald la ureche. |n curând...
Ma[ina s-a oprit \n dreptul trotuarului.
– Trei dolari cincizeci!
A[ fi pl`tit de zece ori mai mult pentru ca [oferul s`-[i
continue c`l`toria, dar Peter \i \ntindea deja o bancnot`, f`r`
s` mai a[tepte restul.
Mi-am aranjat repede rochia [i am coborât din taxi,
urmat` \ndeaproape de Peter. Probabil c` p`ream foarte
dezorientat`, judecând dup` expresia uimit` a
recep]ionerului, c`ruia i-am cerut cheia de la camera 512.
Dup` un minut interminabil de a[teptare, liftul a sosit, \n
sfâr[it. M-am n`pustit \n`untru, dar \n momentul \n care
Peter vru s` se apropie de mine, doi adolescen]i re]inur`
u[ile [i intrar` [i ei. Era mai bine a[a. Altfel numai Dumnezeu
[tie ce s-ar fi putut \ntâmpla.
DOAR UN S~RUT 117

Becurile se aprindeau pe m`sur` ce urcam. Etajul doi,


trei, patru...
Cinci. Culoarul p`rea f`r` sfâr[it. Peter a trebuit s`-mi ia
cheile din mân`; tremuram prea mult pentru a putea s`
deschid.
U[a s-a \nchis \n spatele nostru. Eram, \n sfâr[it, singuri...
Timp de o secund`, privirile ni s-au \ntâlnit. Ochii lui
Peter str`luceau de o lumin` insuportabil`. N-am mai
a[teptat s` descifrez mesajul pe care mi-l transmiteau. {tiam
deja prea bine...
Paltonul meu c`zu pe mochet`, haina lui la fel. M-a tras
lâng` el, atât de tare \ncât picioarele mele nu mai atingeau
p`mântul. Mi-a strivit gura cu ardoare [i m-a tras \n jos,
a[ezându-m` pe covor. Mi-a ridicat rochia peste [olduri, \n
timp ce eu \i deschideam ner`bd`toare [i ultimii nasturi de la
c`ma[`. Dup` câteva momente, am sim]it fermoarul rochiei
deschizându-mi-se de-a lungul spatelui. Dar mâneca strâmt`
a \ncheieturii ne \mpiedica.
– Desf`-i, Jill, altfel o s` rup tot.
Am blestemat \n gând rândul de nasturi de onix care-mi
opunea rezisten]`, dar, \ntr-un sfâr[it, am reu[it s`-i deschid
pe to]i. Rochia \mi zbura prin camer`. Peter s-a oprit o
secund` [i m-a privit... Ochii lui ar`tau limpede c` fusese
rezultatul extravagan]ei mele.
Dar eu pe el vroiam s`-l v`d, s`-l ating, s`-l mângâi, s`-l
gust... |[i scosese deja cureaua. Am terminat ceea ce
\ncepuse [i l-am dezbr`cat complet.
118 PAULA HELMER

Impresionat` f`r` s` vreau, m-am oprit [i eu pentru a privi


acel tribut oferit frumuse]ii mele... Unghiile mele se plimbau
pe pielea care tremura de dorin]`. Peter nu m-a mai l`sat s`
continuu. Mi-a tras \n jos slipul negru [i, \ngenunchind \n fa]a
mea, m-a tras spre el. Picioarele mi s-au \ncol`cit \n jurul
[oldurilor lui.
Un ]ip`t u[or mi-a sc`pat din gât, atunci când l-am sim]it
\n mine. Peter s-a oprit imediat.
– Jill?
– Nu-i nimic, Peter... Continu`... Te rog...
Doar surpriza m` f`cuse s` reac]ionez a[a. Surpriza de a
sim]i atât de mult` pl`cere. Mi-am ascuns fa]a la gâtul lui [i
mi-am l`sat corpul s` se acorde singur cu ritmul pe care i-l
impunea corpul lui. Mâinile lui Peter \mi ridicar` corsetul, \mi
strânser` sânii. Am aruncat capul pe spate, cu respira]ia
\ntret`iat`. Nu mai eram decât dorin]`... Dorin]` nes`]ioas` de
a fi posedat` de acest b`rbat pasionat, care se cufunda \n
locurile cele mai profunde ale trupului meu, care trezea la via]`
o voluptate aflat` pân` atunci la marginile feminit`]ii mele.
|n sfâr[it, a fost un soare orbitor care a explodat \n mine,
\n mii [i mii de al]i sori mai mici... [i am c`zut lâng`
minunatul meu amant cu pieptul lucind de transpira]ie.
Am r`mas a[a o or` – sau a fost doar un minut? Nemi[ca]i,
t`cu]i... Pierdusem no]iunea timpului. Mi-am dat din nou
seama de ceea ce se \ntâmpla când Peter s-a \ntors pe-o parte,
mi[cându-m` [i pe mine.
– Nu, nu pleca... am spus \ncet, f`r` s` m` gândesc,
strângându-l mai tare \n bra]e.
DOAR UN S~RUT 119

– Nu plec nic`ieri.
S-a dat pu]in \napoi spate [i m-a privit un timp \ndelungat.
Am plecat capul, dându-mi seama c`, prin corsetul ridicat,
Peter \mi vedea \n \ntregime pieptul.
– E[ti foarte frumoas`.
Mi-a mângâiat sânii, apoi abdomenul, coapsele...
– |nc` m` mai \ntreb cum am putut a[tepta pân` la
sfâr[itul recep]iei... [i al acestor trei s`pt`mâni, de altfel.
I-am prins \ntre degete o [uvi]` de p`r, de care am tras
\ncet.
– Ai fi putut s` suni.
– {i tu la fel!
– Dar tu e[ti b`rbatul. Tu e[ti cel care trebuie s` fac`
primul pas.
A zâmbit, dar p`rea distrat. Am avut impresia c` se gândea
la altceva.
{i nu m` \n[elam. A \nceput \ncet s`-mi deta[eze
portjartierul. Apoi, cu gesturi care mi-au aprins din nou
sim]urile, mi-a dat jos ciorapii. M`tasea se desf`[ura pe
picioarele mele, sco]ându-mi pu]in câte pu]in la iveal` pielea
de o incredibil` albea]`... Eram fascinat`. Bine\n]eles c` m`
gândisem la Peter cump`rând acea lenjerie. Dar fanteziile
mele se opriser` la privirea lui. Nu-mi imaginasem niciodat`
c` mi i-ar putea scoate chiar el.
Dup` ce mi-a dat jos corsetul, nu mai r`mâneau pentru
a-mi feri goliciunea decât lan]ul [i medalia mea de la botez.
Atunci, s-a sprijinit pe coate, [i, cu capul u[or \nclinat,
m-a examinat. M` atingea doar cu vârful privirii, cu pleoapele
120 PAULA HELMER

pe jum`tate \nchise. Inima a \nceput s`-mi bat` mai tare;


dorin]a ren`[tea. Urm`ream mi[carea lent` a privirii lui. Ca
sub efectul mângâierilor lui, sfârcurile sânilor mi s-au ridicat,
mu[chii mi s-au contractat, c`ldura a reizbucnit \ntre
coapse...
Peter mi-a luat mâinile [i mi le-a \ndep`rtat de-o parte [i
de alta.
Intensitatea cu care m` studia m-a f`cut brusc s` m`
\nro[esc. A[ fi dat orice s` m` ascund \n spatele unui cear[af.
Am \ntors, capul stânjenit`.
– Jill... De ce te sim]i ru[inat`? Nu de corpul t`u, nu-i a[a?
S-a ridicat deasupra mea. Tot ce mai vedeam erau umerii
[i lumina pe care o emana ochii lui. S-a aplecat, s-a jucat cu
buzele mele...
De aceast` dat` nu ne-am mai gr`bit. Trecusem de stadiul
de urgen]`. Dorin]a noastr` r`m`sese la fel de puternic`, dar
am [tiut s` o savur`m pe-ndelete [i s` ne \mbog`]im pl`cerea
prin mângâieri mai subtile, prin s`ruturi mai pu]in
pasionale... De aceast` dat`, tandre]ea \[i avu locul binemeritat.
Mult timp dup` aceea, odihnindu-m` pe pieptul lui, a
trebuit s` admit c` Peter [tiuse s` fac` din mine ceea ce nici
un b`rbat nu f`cuse pân` atunci: o femeie \mplinit` [i
realizat`. Peter trecuse un alt prag. Mi-a luat fa]a \ntre mâini
[i m-a s`rutat...
– Te iubesc, a spus simplu.
Nu m` a[teptam la asta. {i nu eram preg`tit` pentru o
asemenea m`rturisire. Cuvintele aveau o implica]ie mai
profund` pentru mine.
DOAR UN S~RUT 121

Probabil c` privirea mea tr`da panic`. A \nceput s`-mi


netezeasc` u[or buzele cu vârful degetelor.
– Nu-]i cer nimic \n schimb, Jill, nu \nc`. Timpul va hot`r\.
|nc` de la \nceput, s-a \ntâmplat ceva \ntre noi. A fost o
atrac]ie fizic`, bine\n]eles, dar sunt sigur c` mai e [i altceva...
Voi avea r`bdare. {i voi a[tepta s`-]i dai singur` seama de
asta.
Nu vroiam [i nici nu puteam s` m` gândesc la dragoste.
Venisem la New York pentru a-l vedea pe Peter, [i pentru a
pune cap`t odat` pentru totdeauna acelei dorin]e care m`
tortura. Dar nu eram dispus` s` merg mai departe. Nu \nc`...
– Timpul, Jill, a repetat Peter. Po]i m`car s`-mi acorzi un
timp?
– Cu o condi]ie: s` m` duci s` m`nânc. Mi-e o foame
de lup.
Capitolul 9

Când am trecut pe la ea, \n miercurea urm`toare, Swansy


era extrem de bine dispus`. Asculta o emisiune la televizor,
iar tema zilei erau agresiunile feminine comise \mpotriva
b`rba]ilor.
– E ru[inos s` auzi a[a ceva! B`rba]i viola]i de femei! Ce
vrea s` \nsemne asta? Ca [i când am putea s-o facem f`r`
acordul lor! Toate astea nu sunt decât inven]ii pentru ca noi
s` le plângem de mil`!
Am privit o clip` pe cei trei b`rba]i care st`teau pe scaune
\n jurul jurnalistului. Unul dintre ei vrusese ca identitatea lui
s` r`mân` anonim`.
– {i totu[i, nu par c` se prefac.
– S` nu ai \ncredere \n ei... Parc` \i [i v`d, cu expresiile lor
teatrale. Dar eu [tiu s` aud.
M-am gândit la singurul b`rbat care-mi st`ruia acum \n
minte. Petrecusem \mpreun` aproape patru zile \ntr-un pat,
dar nu avusesem ocazia s`-i for]ez voin]a.
DOAR UN S~RUT 123

Rebecca veni s` se gudure la picioarele mele. O sc`rpinam


\ntre urechi, când, deodat`, Swansy a \nceput s` dea semne
de ner`bdare.
– Deci?
– Deci, ce?
Nu aveam nici un chef s` discut despre violul
masculin.
Swansy a luat telecomanda [i a stins televizorul.
– Poveste[te-mi tot.
M-am a[ezat lâng` ea [i Rebecca \[i puse capul pe
picioarele mele.
– Cu ce-ai vrea s` \ncep?
– Cu c`l`toria.
– F`r` incidente.
– Hotelul?
– Pl`cut.
– Expozi]ia?
– Totul s-a desf`[urat de minune.
– Le-a pl`cut?
– Probabil. S-a vândut bine. Am acas` un munte de
comenzi...
– {i omul t`u?
– Omul meu?
Era \ntoars` spre mine [i zâmbea.
– Peter... am spus \ncet.
Am tras adânc aer \n piept [i am oftat.
– E fantastic.
124 PAULA HELMER

Surâsul lui Swansy r`mase acela[i. Mi-era absolut


imposibil s`-mi dau seama la ce se gândea. Nev`z`toare cum
era, ar fi fost o juc`toare de pocher cum nu s-a mai \ntâlnit
pân` acum.
Am cedat, ca de obicei, nevoii de a rupe acea t`cere pe
care ea o l`sa \n aer.
– A venit la vernisaj vineri seara [i, \n afar` de o \ntâlnire,
pe care a avut-o duminic` diminea]a [i de seara pe care eu am
petrecut-o \n Philadelphia, am stat \mpreun`, f`r` s` ne
desp`r]im o secund`. E pur [i simplu... fantastic, am repetat,
neg`sind alt cuvânt.
Am vrut s`-i povestec lui Swansy despre pu]inele
momente pe care nu le petrecusem \n pat...
– Am fost la galerie de mai multe ori... El a insistat s` m`
duc` \n restaurantul lui preferat [i s` facem o plimbare cu
bacul \n jurul Manhattnului. Eu i-am ar`tat Muzeul de Art`
Modern`. |ntr-o sear` am ie[it la miezul nop]ii pentru a
vedea un film de groaz` [i a mânca dup` aceea un sandvi[
enorm cu carne de vit`...
– Dup` câte \n]eleg, nu v-a]i plictisit...
– O, nu! E ciudat: dintotdeauna am urât New Yorkul, dar
acum am descoperit un alt ora[... Peter m-a \nv`]at s` m`
bucur de ceea ce ofer` el a[a cum este.
Swansy a dat din cap. M-am rezemat de scaun [i am
mângâiat-o \n continuare pe Rebecca, am acceptat s` visez cu
ochii deschi[i.
DOAR UN S~RUT 125

– Am vorbit mult... E ciudat.


– De ce?
– Pentru c`... Suntem atât de diferi]i unul de altul. Ne
tragem amândoi din medii total opuse. Familia mea era
bogat`, a lui nu. El tr`ie[te \n ora[, mie \mi place via]a la ]ar`.
|n multe lucruri avem p`reri radical diferite, dar reu[im
totu[i s` discut`m f`r` s` ne cert`m. Acum \n]eleg de ce a ales
s` fie avocat. Are o asemenea logic` [i vivacitate a min]ii, \ncât
uneori mi-e foarte greu s`-mi p`strez pozi]ia.
– {i totu[i, \n final reu[e[ti.
– O, da! De altfel, [i el vrea asta. Nu cred c` lui Peter \i plac
femeile prea docile, de genul „da, dragul meu, sigur, dragul
meu“.
– M-ar mira. Altfel, ar fi avut ocazia pân` acum s` se
c`s`toreasc`. Dimpotriv`, probabil c` tocmai din cauza asta
nu a avut decât aventuri f`r` angajamente, pân` acum.
„Ca a noastr`“, am fost pe punctul s` spun. Dar mi-a
revenit \n minte imaginea lui Peter \n momentul desp`r]irii
noastre.
– O s`-mi fie dor de tine.
– O s`-]i fie dor de corpul meu.
– Nu. De tine, \n \ntregime. |mi place ce e aici... Mi-a pus
un deget pe tâmpl`. {i aici.
{i apoi mâna pe inim`.
Era prea serios când vorbea [i asta m` speria. Aproape c`
regretam c` nu-mi ceruse nimic. Dac` ar fi avut o exigen]` cât
de mic`, mi-ar fi fost mult mai u[or s`-l ]in la distan]a. Dar a[a...
126 PAULA HELMER

M-am uitat la Swansy. A[tepta r`bd`toare s` continuu.


– Vine aici weekendul `sta.
– Nu pari deosebit de entuziasmat`.
– Nu, sunt pu]in confuz`. Când mi-a spus, pe moment,
am s`rit \n sus de bucurie. Ne sim]eam atât de bine,
\mpreun`, acolo... Dar acum, odat` cu distan]a, nu mai [tiu
ce simt. Dac` m`car a[ [ti ce vreau!
– Dar el, el ce vrea?
– Tot.
– Tot?
– Tot. |n sfâr[it, nu mi-a spus-o explicit. Dar m` iube[te,
\n privin]a asta nu am nici un dubiu... E sigur c` sunt femeia
visurilor lui.
Swansy a oftat adânc.
– Dumnezeule! E atât de romantic! Ar fi cu siguran]` un
scenarist mult mai bun decât cei care scriu serialele acelea
stupide pentru televiziune.
– Swansy, nu glumesc!
– |l iube[i?
– Bine\n]eles c` nu. L-am iubit pe Adam. {i nu putem s`
iubim de mai multe ori \n via]`. {i \n plus... |n plus, nu-l
cunosc pe Peter de suficient de mult timp pentru asta!
– O s` te fac` fericit`, Jill.
– Fericit`? Dar nu am putea nici m`car s` tr`im \mpreun`!
E mereu ocupat cu drumurile \ntre s`lile de tribunal [i
birou... {i când nu lucreaz`, exploreaz` insulele pustii din
m`rile din Sud.
DOAR UN S~RUT 127

– Mmm... Trebuie s` fie foarte pasionant.


– Poate, pentru el. Dar via]a mea e aici. Ce m` pasioneaz`
pe mine sunt calmul [i rutina.
– Asta \]i dau siguran]`?
– Exact.
– {i e[ti fericit` a[a?
– Foarte.
– E[ti o femeie \mplinit`, satisf`cut`...
Eram gata s` confirm \nc` o dat`, dar m-am oprit. Ar fi
trebuit s` m` gândesc c` Swansy m` va conduce \n miezul
problemei.
– Ce o s` se \ntâmple cu mine, Swansy?
Vocea mea era atât de lamentabil`, \ncât nu mi-am
recunoscut-o.
– Dac` a[ putea s` dau timpul \napoi...
– De ce? Atunci erai \mplinit`?
– Aveam tot ce-mi trebuia.
Swansy [i-a mu[cat buzele [i a schi]at din cap.
– Nu, Jill, \]i lipsea ceva [i asta e evident. Atunci nu-l
cunoscusei nici pe Peter. Iar acum nu mai e[ti la fel... fie c`
vrei, fie c` nu vrei. {i nimic nu va mai fi ca \nainte.
I-am aruncat o privire sever`, sperând c` o va putea sim]i.
– Ce fel de prieten` e[ti tu, Swansy? Am venit la tine s`
g`sesc alinare...
– Ai venit pentru a m` auzi spunându-]i c` ai avut dreptate
s` petreci aceste patru zile cu Peter la New York. {i asta am
[i f`cut.
128 PAULA HELMER

– La New York, da! Era un teren neutru. Dar aici, e altceva.


Aici e locul lui Adam.
– Prostii!
Swansy \[i pierdea atât de rar calmul, \ncât acest cuvânt a
avut asupra mea efectul unei injurii.
– Dintotdeauna, aici a fost mai mult locul t`u, decât al lui
Adam! Prive[te adev`rul \n fa]`, Jill: de la \nceput, tu ai fost
cea care s-a integrat aici, [i nu Adam!
– Dar aici a tr`it. Aici am tr`it amândoi.
Swansy m-a \mpins cu un deget.
– Chiar vrei s` ]i-o spun, Jill?
– Ce?
– Dac` Adam nu ar fi murit, nu a]i mai fi fost acum
\mpreun`.
– Swansy!
– ~sta-i adev`rul. Po]i s`-]i transformi casa \ntr-un
sanctuar, dac` asta \]i face pl`cere, dar dac` Adam ar fi fost
acum \n via]`, ar fi plecat.
– Dar... m` iubea!
– Da, nu contest asta. Dar nu avea for]a ta. Chiar tu ai
spus-o: la sfâr[it, ajunsese s` aib` oroare de pescuit. |n
curând, te-ar fi pus s` alegi: s` pleci cu el sau s` r`mâi aici. {i
sunt sigur` c` ai fi ales a doua variant`. Atunci, nu mai spune
c` `sta e locul lui Adam. Pentru c` e o minciun`.
– E[ti crud`, Swansy.
– Nu, sunt doar lucid`. V`d c` e[ti singur` de [ase ani [i
c` ai deja peste treizeci de ani. Mai v`d c` dormi \ntr-un pat
DOAR UN S~RUT 129

gol [i c` dac` vei mai continua a[a, te vei trezi curând b`trân`
ca mine, [i f`r` nici o persoan` c`reia s`-i la[i drept
mo[tenire casa.
Am dat din umeri. Swansy mersese drept la ]int`.
– Vezi multe, pentru o nev`z`toare.
– Când mi-a luat vederea, Dumnezeu mi-a dat un alt
sim].
– |ntr-adev`r. {i de asemenea, curajul s` nu scute[ti pe
nimeni.
– E mai bine s` fii oarb`, decât surd`. {i eu nu sunt surd`.
|n]eleg perfect ce spui [i ce nu spui... Ai vrut un sfat? }i l-am
dat.
– Nu-mi place sfatul t`u.
– Foarte bine. {i ce ai de gând s` faci?
– S` schimb subiectul.
– F` cum vrei.
Swansy a \nceput din nou s` se legene. Balansoarul
scâr]âia \n t`cerea care se l`sase. Apoi fa]a lui Swansy [i-a
pierdut treptat din asprime, pentru ca la sfâr[it s` redevin`
cea pe care o cuno[team [i o iubeam atât de mult.
|n adâncul meu, [tiam c` Swansy nu se \n[ela cu totul. Dar
\n acel moment eram prada unei confuzii mult prea mari
pentru a putea recunoa[te adev`rul. Aveam nevoie de o
diversiune.
– Swansy, \n leg`tur` cu Cooper... m-am mai gândit.
– Nu [tiu când ai avut timp, a spus ca pentru ea.
Am zâmbit, amuzat` f`r` s` vreau.
130 PAULA HELMER

– M-am mai gândit... e ceva putred la mijloc.


– Crezi?
M-am \ncruntat [i am \ncercat s`-i ignor sarcasmul [i s`-mi
urmez cursul gândurilor.
– E clar c` cineva p`streaz` ceva doar pentru el. E
imposibil ca un str`in s` fi putut urca pe Free Reign, s`
mearg` \n cabina lui Cooper, s-o g`seasc` [i s` ascund`
bijuteriile, f`r` ca cineva s` nu-[i fi dat seama de asta. Cooper
nu las` niciodat` vasul nesupravegheat. |ntotdeauna unul
dintre b`ie]i r`mân de veghe.
Swansy m-a \ncurajat cu un discret hmm....
– Dat fiind faptul c` to]i fac cu rândul, oricare dintre ei ar
fi putut s` fie pe vas \n acel moment. Bine\n]eles, puteam s`
facem presupunerea c` b`ie]ii \n chestiune au adormit. Dar
to]i au informat acest lucru [i Cooper nu are nici un motiv s`
le pun` cuvântul la \ndoial`. Sunt oameni aspri, dificil de
abordat, dar care nu ar min]i niciodat`... Deci, la drept
vorbind, sunt \n afara oric`rei b`nuieli. R`mâne Benjie –
singurul pe care Peter nu a putut s`-l interogheze.
Scaunul \[i continua nestingherit balansul.
– Benjie e singurul membru al echipajului al c`rui cazier
nu e imaculat. {tiu c` e stupid s` spun asta. Are doar
dou`zeci de ani [i e doar un pu[ti cu probleme. Nu-l vor
trimite pe scaunul electric pentru c` a furat câteva discuri [i,
e adev`rat, nu pot s` mi-l \nchipui având rela]ii cu escroci
mai periculo[i... Dar, pentru Dumnezeu, Swansy, e un b`iat
atât de agresiv [i de ostil...! Sunt aproape sigur` c` el [tie ceva.
DOAR UN S~RUT 131

Senza]ia mea a r`mas suspendat` \n aer. M` a[teptam ca


Swansy s`-i ia ap`rarea, s`-mi risipeasc` acele b`nuieli care
m` fr`mântau. La urma urmelor, ea \l cuno[tea mult mai bine
decât mine. |l cuno[tea \nc` de când se n`scuse...
Dar Swabnsy nu i-a luat ap`rarea.
– N-ar fi exclus..., a spus ea, pe un ton misterios.
Am tres`rit.
– Ce vrei s` spui? Swansy, ai spus deja prea mult [i prea
pu]in, am insistat, neprimind de la ea nici un r`spuns. E
vorba aici de viitorul lui Cooper! Procesul va avea loc de-abia
peste trei luni [i, \n a[teptarea lui, b`ie]ii sunt [omeri.
Swansy, dac` [tii ceva...
– Nu [tiu nimic sigur... dar unele posibilit`]i pot fi luate \n
considerare.
– Deci, Benjie ar putea s` fie implicat \n acest furt, asta
vrei s` spui? Dar de ce? {i pentru cine? {i cum poate s`
accepte s` lase povara responsabilit`]ii tocmai asupra fratelui
s`u?
Swansy s-a \nchis \n ea ca o scoic`. |n disperare de cauz`,
am recurs la metoda ei [i am privit uimitor cum cade singur`,
\n propria ei capcan`. Dup` câteva momente de t`cere, s-a
hot`rât s` vorbeasc`.
– Nimic nu e simplu când e vorba de Benjie. El are alte
referin]e decât noi. {i f`r` \ndoial` are scuze pentru felul \n
care se poart`, nu sunt eu \n m`sur` s`-l judec. Dar nu m-ar
surprinde s` [tie ceva [i s` nu vrea s` spun`.
132 PAULA HELMER

– Merg la el.
– Nu, nu! Ar fi prematur. E posibil s` m` \n[el, Jill. Nu
trebuie s`-]i asumi riscul `sta.
– Da, ai dreptate.
Am reflectat o secund`.
– Cel mai bine ar fi s` vorbesc cu Cooper. N-o s` i-o spun
\n fa]`, evident. E atât de susceptibil când e vorba de Benjie...
Dar cu câteva \ntreb`ri subtile, voi putea afla, poate, dac` [i
el \mp`rt`[e[te suspiciunile noastre.
Swansy mi-a luat mâna [i mi-a strâns-o \ntre mâinile ei,
apoi [i-a reluat mi[carea de pendul` de ceas.

***

Cooper nu era acas`. A trebuit s` a[tept dup`-amiaza


pentru a-l putea vedea. A vrut s` afle tot despre c`l`toria
mea [i i-am povestit \n detaliu cum a decurs desf`[urarea
expozi]iei, precum [i seara pe care o sacrificasem familiei
mele.
– E aproape lini[titor s`-i vezi. Sunt neschimba]i, mereu
identici cu sine... Familia mea e o valoare incontestabil`. Tata
[i Ian sunt asem`n`tori; ca dou` pic`turi de ap`. Amândoi au
acela[i fanatism pentru zeul dolar... Samantha se str`duie[te
mereu s` urce mai sus pe scara social`, folosind orice mijloc,
DOAR UN S~RUT 133

bine\n]eles. Iar mama reprezint` autoritatea, \n toat` m`re]ia


ei. Aproape c` nu-[i d` jos roba de judec`tor, când ia masa.
Cooper m-a privit atent.
– {i totu[i, nu pari atât de intrigat` ca de obicei!
– Nu, ai dreptate!... Probabil c` \ncep s` devin imun`.
– Sau poate c` te gândeai la altceva.
– Poate...
L-am privit pe furi[, \n timp ce [lefuia cu grij` catargele de
la macheta sa. Cooper vroia s` m` aduc` pe un drum precis...
De altfel, nu dup` mult timp, am avut [i confirmarea:
– M-a sunat Peter, azi diminea]`... Se pare c` v-a]i \ntâlnit?
– }i-a spus el asta?
Cooper a dat \ncet din cap.
– L-am \nso]it pân` la birou, am spus eu, pentru a-mi
ascunde jena. L-am v`zut lucrând al`turi de asocia]ii lui... E
impresionant. Ar fi trebuit s` fii [i tu acolo!
– Pentru a ]ine lumân`rile?
Era inutil s` \ncerc s` m` eschivez fa]` de Cooper.
– Ai dreptate. Ar fi fost jenant pentru tine, mai ales \n
momentul \n care am f`cut dragoste pe birou! Cooper,
trebuie s` vorbim despre Benjie.
Cooper [i-a ridicat ochii de pe poli]a sa.
– Chiar a]i f`cut dragoste pe birou?
– Bine\n]eles c` nu! Benjie, Cooper! Spune-mi...
– Ai mers la el?
– Nu, la hotelul meu. Cooper, spune-mi, eu \]i pun
\ntreb`ri despre via]a ta sexual`?
134 PAULA HELMER

– Nu, dar nu-i acela[i lucru. Peter e primul b`rbat pe care


l-am cunoscut, care este suficient de puternic pentru tine.
M-am a[ezat \n fa]a lui [i m-am aplecat pentru a-i \nfrunta
privirea \ntunecat`.
– Vreau s` vorbesc cu tine despre Benjie, Cooper.
{i-a ridicat calm privirile.
– Ba nu.
– De ce?
– Pentru c` Benjie e problema mea, nu a ta.
Era prea târziu pentru \ntreb`rile subtile.
– Benjie ascunde ceva, Cooper.
– Ce te face s` spui asta?
– Comportamentul lui grav [i ezitant. Ai observat c` a fost
singurul care nu a vrut s`-l \ntâlneasc` pe Peter? Te asigur c`
dac` n-ar fi avut nimic s`-[i repro[eze...
– Ce spre exemplu, e?
|[i pusese la loc macheta [i \[i \nchisese briceagul. M`
privea, cu bra]ele \ncruci[ate, cu o intensitate ie[it` din
comun.
– Ei bine... poate c` a v`zut pe cineva urcând pe vas. {i
poate c` acest cineva era unul dintre cunoscu]ii s`i, [i de
aceea, a vrut s`-l protejeze. De asemenea, poate c` a f`cut-o
chiar el, \n contul altcuiva. Poate c` pare mâr[av s` emi]i
ipoteze de genul acesta cu propriul t`u frate, dar recunoa[te
m`car c` \n toat` povestea asta e ceva putred la mijloc.
Cooper \[i ascundea emo]ia \n spatele unei expresii rigide
care m-a f`cut s` m` simt prost.
DOAR UN S~RUT 135

– Benjie nu ]i-a m`rturisit nimic? am insistat eu.


– Nu vreau s`-l amestec`m \n asta.
– Cooper, tu [tii ceva.
– Nu Benjie a f`cut-o. Dar are totu[i un rol \n toat`
\ncurc`tura asta.
– Nu trebuie s`-l aperi, Cooper! Totu[i, nu vei face
\nchisoare pentru un furt pe care nu l-ai comis!
– Nu pentru asta l-ai angajat pe Peter.
– Peter nu va face o minune, Cooper.
Privirea lui a r`t`cit un moment pe peretele din fa]a lui,
apoi s-a \ntors spre mine
– Jill, ai ]inut cu orice pre] ca Peter s` m` apere. Am
terminat prin a accepta, dar asta nu \nseamn` c` sunt preg`tit
pentru orice. Ai dreptate... nu va putea face o minune. Nu-i cer
nici s`-mi dovedeasc` nevinov`]ia, nici s` caute un vinovat. Tot
ce are de f`cut e s` ob]in` achitarea din lips` de probe.
– Dar dac` Benjie...
– Jill, nu-l amesteca pe Benjie \n treaba asta, a spus
Cooper, scrâ[nind din din]i.
– Nu mai e un b`ie]el, Cooper. Poate s` r`spund` de
faptele lui.
– {i crezi c` nu-mi dau seama de asta?
– Dac` Benjie accept` s` m`rturiseasc` de bun`voie, va
avea parte de indulgen]a judec`torului.
– Las-o balt`, Jill.
Eram la o r`scruce. Puteam s` respect alegerea lui Cooper
[i s`-i p`strez astfel prietenia, sau puteam s` pun \n pericol
136 PAULA HELMER

acea prietenie, cu pre]ul garant`rii viitorului lui. Pe de o


parte, ca [i de cealalt`, aveam de pierdut.
– Nu-mi place asta, Cooper... am spus \ncet.
Vocea mea era gâtuit`. Cooper s-a aplecat [i [i-a a[ezat
mâna pe a mea.
– Totul va fi bine, Jill. Ai \ncredere \n mine. {i \n Peter. O
s` ies cu bine din toat` \ncurc`tura asta.

***

Peter \mi lipsea. {i eram prima pe care o surprindea acest


lucru. |mi \nchipuisem c`, dup` acele patru zile petrecute
\mpreun`, dorin]a mea pentru el va atinge o anumit`
\mplinire. Ei bine, nu. Dimpotriv`, avea tendin]a s`
sporeasc`. |mi sim]eam inima b`tându-mi mai tare, la simpla
idee a weekendului care ne a[tepta...
Cu toate acestea, cel mai ciudat era c` dorin]a mea era
doar de natur` fizic`. |mi veneau mereu \n minte momentele
pe care le petrecusem la New York, discu]iile noastre,
t`cerile noastre, glumele.
M` lini[team cum puteam. M` gândeam c`, odat` cu
trecerea timpului, \mi voi reg`si calmul [i rutina de zi cu zi.
Dar \n a[teptare, ner`bdarea m` m`cina. Când ziua de
sâmb`t` a sosit \n sfâr[it, am avut impresia c` o a[teptasem
s`pt`mâni \ntregi...
DOAR UN S~RUT 137

Am mers s`-l iau de la aeroport, iar \ntoarcerea acas` a


fost pu]in cam gr`bit`. Aveam enorm de multe s` ne
spunem, dar printr-un acord tacit, am amânat discu]iile
pentru mai târziu.
L-am dus \n camera mea, f`r` s` ezit [i f`r` s` stau pe
gânduri. {i totu[i, jurasem c` nici un alt b`rbat, \n afara lui
Adam, nu va dormi \n patul meu. Cu atât mai mult cu cât am
f`cut orice, \n afar` s` dormim. Dup` ce am f`cut dragoste,
i-am povestit toate discu]iile cu Swansy [i Cooper, iar el a
hot`rât s` mergem la Swansy, \n acea dup`-amiaz`.
L-am l`sat s`-i vorbeasc`. Argumentele lui, mai pu]in
subiective decât ale mele, mai pragmatice, vor reu[i poate
s-o conving`... Peter i-a expus situa]ia dintr-un punct de
vedere strict profesional. Pe scurt, cazul nu f`cuse progrese.
Acuza]ia \mpotriva lui Cooper r`mânea neschimbat` [i totul
depindea de p`rerea jura]ilor.
– Cel mai mic indiciu care ne-ar putea duce pe urmele
vinovatului ne va fi de folos, Swansy, a \ncheiat el.
Nici un r`spuns. Peter a \ncercat o abordare mai direct`.
– De ce Cooper e atât de hot`rât s`-l protejeze pe Benjie?
– Pentru c` e un om mult mai loial. Iar Jill [tie la ce
m` refer.
– |n cazul `sta, nu mai e vorba de loialitate, ci de o
\nc`p`]ânare oarb`.
– {i dragostea e oarb`.
I-am \ntâlnit privirile lui Peter, care p`rea la fel de surprins
ca mine.
138 PAULA HELMER

– Dragostea? Dar Cooper nu e \ndr`gostit. A fost, acum


mult` vreme [i...
– {i \nc` mai este. De Cyrill.
– Oh! E de aici, din sat?
– Nu. A lucrat aici. Era chelneri]` la Sam's pe vremea când
proprietarul barului era tat`l ei.
Peter s-a gândit o secund` [i apoi a spus:
– O \nc`p`]ânare oarb`... \ntre Cooper [i Cyrill, sau \ntre
Cooper [i Benjie?
Swansy a dat din umeri. M-am \ntors spre Peter.
– Nu mi-a vorbit niciodat` despre ea. Nu [tiam nici m`car
c` exist`... Nimeni din sat nu i-a men]ionat vreodat` numele.
– |i protejeaz` pe-ai lor, r`spunse Swansy.
– Dar Cyrill nu e una de-a lor.
– Cooper este. {i Benjie la fel.
Am avut deodat` impresia c` ajung la un impas.
– Dar ce are asta de-a face cu furtul de bijuterii? Swansy...?
A dat \ncet din cap [i a \nchis ochii.
– Haide, Swansy, a insistat politicos Peter. Oricum vom
afla, mai devreme sau mai târziu. E mai bine s` ne spui acum.
A r`spuns cu capul plecat, cu o voce care tr`da o mare
emo]ie.
– {i eu sunt din sat. Nu-mi cere]i s`-l tr`dez pe Cooper
mai mult decât am f`cut-o deja.
A[ fi considerat nedrept [i crud s-o chinuim mai mult.
Swansy deja ne ajutase din plin. Ne trimisese pe un nou
drum. R`mânea s` ne descurc`m singuri de acum \ncolo.
Capitolul 10

Ne a[teptam la asta: la simpla men]iune a numelui lui


Cyrill, s`tenii se cufundau to]i \ntr-o t`cere de nezdruncinat.
Era clar c` o cuno[teau to]i, dar c` nici unul nu vroia s`
vorbeasc` despre ea.
Se numea Cyrill Stockland. Aflasem asta scotocind prin
dosarele din pivni]a lui Sam, duminic` seara. Lucrase [apte
luni ca chelneri]`, cu dou`zeci [i doi de ani \n urm`. Adresa
pe care o l`sase la Sam era cea a unui restaurant dintr-un
or`[el din New Hampshire. F`r` s` ne facem speran]e, dar
pentru a nu neglija nici un indiciu, eu [i Peter am mers acolo
luni diminea]`. Din fericire, Peter reu[ise s` ob]in` liber
pentru mar]i.
Evident c` nimeni de la restaurant nu auzise niciodat` de
Cyrill Stockland. Totu[i, buc`tarul ne-a \ndreptat spre un
hotel-pensiune unde aveau obiceiul angaja]ii s` se cazeze.
Acolo, proprietarul \[i amintea de ea.
140 PAULA HELMER

– O fat` superb`, cu mult` clas`... So]ia mea nu o pl`cea.


Spunea c` este prea preten]ioas`... Avea un logodnic... Un
b`iat frumos [i el. |nalt, brunet.
M` \ntrebam dac` nu cumva era vorba de Cooper, dar
memoria proprietarului nu mergea pân` acolo \ncât s`-[i
aminteasc` numele b`iatului. Ne-a dat totu[i o alt` adres`,
cea a unui motel din Nord-Vestul Massachusettes-ului.
– Pe vremuri, motelul apar]inea unor prieteni. Când Cyrill
s-a s`turat de c`tunul nostru, i-am recomandat s` mearg`
acolo.
{i-a dat jos boneta [i [i-a trecut mâna prin p`rul
\nc`run]it.
– Nici m`car nu [tiu dac` a mers acolo, dar merit` s`
\ncerca]i.
Motelul era o adev`rat` bijuterie. }inut de doi b`rba]i,
probabil homosexuali, dar foarte amabili [i prevenitori, era
ascuns pe un deal \mp`durit, \ntr-o poieni]`. Numele de
Cyrill Stockland le era complet str`in, dar unul dintre ei a
ridicat imediat receptorul [i a luat leg`tura cu fostul
proprietar. Care, câteva ore mai târziu, [i-a amintit [i ne-a dat
numele unui club privat din Westport, Connecticut, unde
Cyrill plecase s` lucreze dup` ce renun]ase la slujba de la
motel.
Amânând \ntoarcerea pentru a doua zi diminea]`, am
r`mas acolo cu Peter, am luat cina la lumina lumân`rilor [i
am degustat un pahar de coniac vechi, lâng` [emineul din
salon, dup` care ne-am retras \n camera noastr`. Dup` câteva
DOAR UN S~RUT 141

ore de somn, Peter a \nchiriat o ma[in` pentru a se \ntoarce


la New York, iar eu m-am \ntors \n Maine.
Hotarâsem s` ne vedem weekendul viitor. La New York,
de aceast` dat`. Trebuia s` iau avionul, dar, cum nu aveam
nimic mai bun de f`cut \n acea zi, m-am hot`rât s` plec cu
ma[ina, diminea]a la prima or` [i cum Wesport era \n drum,
s` m` opresc [i acolo.
Patronul clubului \[i amintea perfect de Cyrill. {i cu un
motiv... Se pare c` fata sem`nase ceart` \ntre chelneri. Când
sarcina ei a devenit evident`, doi dintre ei au venit s`
revendice paternitatea. |n aceste condi]ii, Cyrill, evident, nu
a putut s`-[i p`streze serviciul. Patronul o auzise vag vorbind
despre New York, dar f`r` s`-i acorde mai mult` importan]`.
Oricum, mi-a spus numele unuia dintre angaja]ii care se
b`tuser` pentru ea. Era c`s`torit, tat` a cinci copii [i lucra
\nc` pentru club. Acum se ocupa de personal. Patronul a
acceptat s` m` \nso]easc` pân` la biroul lui [i s` mi-l
prezinte.
Stan Howell nu a sim]it nici o jen` la amintirea acelei
perioade. Când l-am \ntrebat, cu precau]ie inutil`, ce se
\ntâmplase cu acea „revendicare de paternitate“, s-a dat
deoparte [i, cu degetele sub bretelele de la pantaloni, a
izbucnit \n râs.
– A fost o pur` l`ud`ro[enie a mea, a spus el. Cyrill nu
m-a l`sat niciodat` nici m`car s-o s`rut. Dar eram tân`r [i
foarte p`truns de propria mea persoan`. Atunci, evident, nu
am putut suporta ca, un alt b`rbat s` adune toate onorurile...
142 PAULA HELMER

Oricum, \ntre noi izbucnea cearta imediat ce o fat` punea


piciorul \n club... De altfel, nu m-ar mira s` aflu c` nici el nu
s-a atins, de fapt, de ea. Cyrill era o fat` teribil`.
– A]i p`strat leg`tura cu ea dup` ce a plecat?
– Nu. Nu era genul de fat` care s`-[i dea adresa oricui...
Era ambi]ioas`. Nu m-ar surprinde s` aflu c` a reu[it s`-[i fac`
o situa]ie.
– {ti]i unde s-a dus?
– La New York. E tot ce [tiu.
I-am mul]umit [i m-am preg`tit s` ies, dar m-am \ntors.
– V-a]i putea aminti exact când s-au \ntâmplat toate
astea?
– F`r` probleme. Se \mplinea exact un an de când eram la
club, când m-am certat cu cel`lalt. |mi aduc aminte foarte
bine, pentru c` am riscat s`-mi pierd prima. Iar \n iunie s-au
\mplinit dou`zeci [i unu de ani de când am \nceput s` lucrez aici.
– Deci copilul pe care \l purta ar trebui acum s` aib`...
– Ar trebui s` aib` dou`zeci de ani.

***

– Cine ar fi crezut una ca asta? Cyrill, mama lui Benjie?


Fuseser` suficiente câteva telefoane ale lui Peter la un
prieten de-al lui, detectiv, pentru ca ceea ce fusese doar o
b`nuial` s` devin` o certitudine.
DOAR UN S~RUT 143

– {i Cooper e, deci tat`l lui!


– F`r` nici o \ndoial`. E scris negru pe alb \n certificatul
lui de na[tere. Crezi c` cei din sat [tiau?
M-am aplecat, l-am l`sat pe Peter s` m` ajute s`-mi scot
puloverul.
– Nu cred... Ar fi putut s` plece \nainte ca sarcina s`
devin` vizibil`.
– Da, dar nu m-ar mira s` fi [tiut... Peter, ajut`-m`, te rog,
cu asta!
Mi-a scos [i blugii [i [i-a deschis fermooarul de la
pantaloni.
– Asta ar explica indulgen]a lor pentru faptele lui Benjie.
Altele, Peter!
Gura lui \mi cuprinsese sânul. Mi-am \nfipt mâinile \n
p`rul lui pentru a-l lipi de mine.
Sfâr[itul discu]iei trebuia s` a[tepte. Unele priorit`]i nu
mai puteau fi amânate...
– Când e[ti \n bra]ele mele, Jill, atunci [tiu c` m` iube[ti,
mi-a murmurat el, la un moment dat. Nu \ncercasem s`
g`sesc cuvinte pentru emo]iile care m` invadau, dar am [tiut
instinctiv c` avea dreptate. Cum a[ fi putut altfel s` explic
acel sentiment de plenitudine, de siguran]`, de total`
revenire la via]` pe care \l sim]eam la atingerea lui? {i totu[i,
nu eram \nc` preg`tit` s` pronun] acele cuvinte. Corpul
meu le exprima f`r` re]ineri, dar eu nu reu[eam s` trec de
pragul fatidic. Peter nu-mi ceruse mai mult, dar am \n]eles c`
a[tepta de la mine un angajament total [i f`r` compromisuri.
144 PAULA HELMER

|n acea sear`, \nf`[ura]i \ntr-o p`tur` mare, am devorat


\mpreun` cele dou` pizza „Patru anotimpuri“ cump`rate de
la pizzeria vecin`.
– Spune-mi ce crezi \n leg`tur` cu Cooper, m-a
\ndemnat el.
Eram a[eza]i la un cap`t [i cel`lalt al canapelei. Eu aveam
un picior pe coapsa lui, pe care el \l mângâia distrat. Am
reflectat câteva momente [i apoi i-am dat versiunea pove[tii
dup` p`rerea mea.
– Când a venit \n sat, Cyrill avea [aptesprezece ani, iar
Cooper optsprezece. Probabil c` ea refuza s` se
\ndr`gosteasc`. Asta i-ar fi deturnat toate planurile. Dar a
avut totu[i o aventur` cu Cooper, care cu siguran]` a durat
[i dup` ce a plecat din Maine.
– Probabil Cooper [tia c` era \ns`rcinat`.
– Sau a aflat la pu]in timp dup`. A fost poate cu ea când
copilul s-a n`scut [i dat fiind faptul c` acest lucru nu o
deranja pe Cyrill, a hot`rât s`-l ia cu el.
– E posibil chiar ca el s` fi fost \nc` de la \nceput cel care
a convins-o s`-l p`streze... Oricum, ea nu l-a vrut, altfel nu i
l-ar fi \ncredin]at niciodat` lui Cooper.
– S`rmanul b`iat! Cred c` s-a sim]it complet respins.
– Dac` [tie care e adev`rul.
– Sunt sigur` c` [tie. Acum \n]eleg ostilitatea lui fa]` de
mine. {i de ce a sim]it nevoia s`-mi spun` c` Cooper nu se va
c`s`tori niciodat` cu mine. |[i ap`ra mama, pur [i simplu. Ca
DOAR UN S~RUT 145

[i când ar fi sperat c` Cyrill [i Cooper vor putea tr`i din nou


\mpreun`, \ntr-o zi...
– Pe de alt` parte, poate c` te-ai lovit de o agresivitate care
e natural`.
Am scuturat din cap.
– Crezi c` Cooper ar fi p`strat acest secret pentru el?
– Nu eu pot s`-]i r`spund la \ntrebare. Tu e[ti cea care-l
cunoa[te de atâ]ia ani.
– Dar, dup` p`rerea ta, ce crezi despre el?
Peter s-a \ncruntat, gânditor.
– A[ \nclina s` fiu de acord cu tine... Dar fie c` Benjie [tie,
fie c` nu [tie, asta nu explic` purtarea excesiv de grijulie a lui
Cooper fa]` de el.
– Hmm, e ciudat s` te gânde[ti c` e tat`l lui, c` nu a spus
nimic \n to]i ace[ti ani. Mai ales c`...
– Da?
Am ridicat din umeri.
– Asta pune o mul]ime de lucruri \ntr-o lumin` cu totul
nou`. Reflec]ii pe care Cooper le f`cea, din când \n când, [i
care mi se p`reau pu]in bizare. Crezi c` e posibil ca Benjie s`
fi pus bijuteriile pe Free Reign?
– N-am nici cea mai vag` idee.
M-am gândit la dragostea dezam`git` a lui Cooper, la
problemele lui cu Benjie...
– Cooper a sacrificat totul pentru Benjie. Dar acum
risc` pentru el nici mai mult, nici mai pu]in decât
libertatea lui.
giannijollys
146 PAULA HELMER

– Dac` Benjie e nevinovat, cum o pretinde, \nseamn` c`


Cooper protejeaz` pe altcineva.
Nu a mai ad`ugat nimic, dar insinuarea din cuvintele lui
era clar`.
– Crezi c`...?
– Orice e posibil. Cinstit cum e, e f`r` \ndoial` gata s`-l
apere pe unul, ca [i pe cel`lalt.
– Dar ea unde e oare \n acest moment?
– O \ntrebare bun`. Trebuie s` existe totu[i o modalitate
de a afla...
Peter s-a ridicat brusc, a deschis dulapul care se afla sub
telefon, a scos anuarul de Manhattan [i a \nceput s`-l
r`sfoiasc`.
– Nu. Nu e nici o Cyrill Stockland, a spus el.
S-a uitat [i prin celelalte anuare [i a descoperit cinci Cyrill
Stockland diferite, dar pe care nu le putea suna la o or` atât
de târzie.
A revenit pe canapea [i m-a tras \ncet spre el.
– O s` g`sim, nu-]i face griji... O s` g`sim, a spus [i mâinile
lui au \nceput s`-mi urce de-a lungul picioarelor.

***

Dup` patru zile am aflat, datorit` prietenului detectiv, c`


Cyrill Stockland locuia, \ntr-adev`r, la New York, dar sub
DOAR UN S~RUT 147

nunmele de Cyrill Kane. Se p`rea c` nu reu[ise s` ating` acea


pozi]ie social`, pe care o urm`rea de dou`zeci de ani, dar
frecventa, \n schimb, un cerc de persoane mai mult sau mai
pu]in recomandabile; unul dintre ei se bucura de o reputa]ie
solid` \n pu]in str`lucitoarea specialitate a furtului de
bijuterii... {i mai [ocat` a fost descoperirea faptului c` Cyrill
[i escrocul \n chestiune recurseser` recent la serviciile „fiului
lui Cyrill“.
M-am bucurat enorm când Peter a sosit \n acea vineri.
Eram ner`bd`toare s` discut cu el despre ultimele nout`]i pe
care mi le \mp`rt`[ise la telefon. Nu puteam s` vorbesc
despre asta cu Swansy, care oricum \[i repro[a c` se orientase
spre pista Cyrill. Iar pe Cooper hot`râsem s`-l \nfrunt`m
\mpreun`.
Nu am regretat aceast` decizie... Niciodat`, de nou` ani de
zile, nu-l mai v`zusem atât de \ntunecat [i de amenin]`tor ca
\n ziua aceea. Pe m`sur` ce Peter \i povestea ce aflasem, fa]a
i se scripa.
– Am spus clar c` nu vreau detectiv.
– Eu sunt avocatul t`u, Cooper [i am considerat c`...
– Dar eu am spus nu!
Cu toat` diploma]ia posibil`, am \ncercat s` intervin.
– Nu asta e problema, Cooper. Erai sau nu la curent cu
ceea ce s-a \ntâmplat?
Cooper nu a r`spuns. |l privea \n continuare pe Peter.
– Pute]i sau nu s`-mi asigura]i ap`rarea \n condi]iile pe
care le-am precizat \nc` de la \nceput?
148 PAULA HELMER

– Trecând totul sub t`cere?


– Da.
Peter a dat din cap.
– E o adev`rat` nebunie!
– Pute]i sau nu s-o face]i?
– Da, dar...
Am intervenit:
– Nu, Cooper, nu poate s-o fac`!
Peter mi-a f`cut un semn cu mâna [i a continuat:
– Nu are sens, Cooper. Situa]ia nu mai e aceea[i. S-a aflat
c` nu un str`in a ascuns bijuteriile pe vas, ci Benjie. Dac`
accep]i s`-]i asumi r`spunderea lui, nimic nu garanteaz` c` va
rupe rela]iile cu noile lui cuno[tin]e. {i, \ntr-o bun` zi, tot va
fi prins.
– Benjie e nevinovat.
– Poate, \ntr-un sens foarte larg al cuvântului. Dar,
trecând de o anumit` limit`, nevinov`]ia lui e \ndoielnic`.
Am intervenit din nou. Vroiam cu orice pre] s` \nfrâng
\nc`p`]ânarea lui Cooper.
– {tie c` e[ti la curent cu tot?
Pentru prima dat` de când sosisem acolo, Cooper s-a
\ntors spre mine. Prietenia noastr` de-abia putea s`
tempereze duritatea privirii lui.
– Vreau ca nimeni s` nu se ating` de Benjie.
Peter a \ncercat s`-l lini[teasc`.
– Benjie nu ar risca decât o condamnare de form`. Dat`
fiind vârsta [i circumstan]ele...
DOAR UN S~RUT 149

– Nu vreau nici m`car ca numele lui s` fie pronun]at.


– Va sc`pa cu o amend` sau cu câteva luni cu suspendare.
Un simplu avertisment.
– Nu.
Am \naintat spre el.
– Cooper...
Dar nu a vrut s` mai aud` nimic. S-a ridicat, a trecut pe
lâng` mine [i a ie[it trântind u[a \n urma lui.
Imediat mi-am luat [i eu hanoracul din cuier.
– M` duc.
– Ar trebui s` mai a[tep]i pu]in, s`-i dai timp s` se
gândeasc`.
– Nu [tiu dac`-i o idee bun`. Uneori e bine s` ba]i fierul
cât e cald.
– Atunci, vin cu tine.
– Nu.
I-am pus mâinile pe piept.
– Trebuie s` vorbesc singur` cu el, Peter. |ntre mine [i
Cooper e ceva...
I-am atins buzele cu vârful degetelor.
– Nu acela[i lucru ca \ntre noi, bine\n]eles. Dar, oricum, e
ceva foarte profund... Dac` exist` o [ans` s` devin` mai
deschis, aceea e cu mine.
Peter nu s-a mi[cat [i nici nu a r`spuns. M-am ridicat \n
vârful picioarelor [i l-am s`rutat. „Te iubesc...“ Cuvintele au
vrut s` ]â[neasc` \n mod spontan, dar \n ultimul moment au
r`mas prizoniere \n gât.
150 PAULA HELMER

Mi-am \mbr`cat hanoracul [i m-am \ntors spre u[`, dar


m-am oprit brusc. Din pragul camerei, Benjie m` privea.
Nu-l auzisem intrând. Auzise, probabil, ce-i spusesem lui
Peter, m` v`zuse s`rutându-l... {i totu[i, \n acel moment
pu]in \mi p`sa. L`sându-l cu Peter, am plecat s` \nfrunt ploaia
[i s`-l g`sesc pe Cooper.
Era la v`rsarea râului \n ocean [i arunca pietre \n ap`.
M-am a[ezat lâng` el \n t`cere. Nu s-a uitat la mine, dar [tiam
c` m` a[teapt`.
– N-o s` mearg`, Jill, a spus el dup` o vreme. Po]i s`
enumeri toate argumentele posibile, n-o s` m` faci s`-mi
schimb p`rerea. Benjie nu trebuie amestecat. Punct.
O burni]` fin` \ncepea s` ni se amestece \n p`r. P`rul lui
Cooper se ondula u[or pe la tâmple.
– Vorbe[te-mi despre ea, Cooper.
A mai aruncat o piatr`... A l`sat s` treac` un timp [i apoi
s-a \ntors spre mine.
– Era frumoas`, Jill. |nalt`, blond`. Cu ni[te ochi imen[i.
Prima oar` când am v`zut-o, am crezut c` e un \nger.
– Dragoste la prima vedere?
A dat din umeri.
– Eram \nc` un pu[ti. Nu cuno[team decât fetele din sat
care erau departe de a avea rafinamentul ei. Era mai mic`
decât mine, dar avea deja mai mult` experien]`. O noapte cu
ea... [i eram \ndr`gostit nebune[te.
– A durat mult leg`tura?
– Pân` când a plecat... Ne-am mai \ntâlnit cât`va vreme
dup` aceea, [i apoi a plecat la New York. Nu mi-a ascuns
DOAR UN S~RUT 151

niciodat` c` o s` se termine a[a. Am [tiut de la \nceput c`


n-o s` se c`s`toreasc` niciodat` cu mine. Dar a[tepta copilul
meu [i vroiam s`-l p`strez.
– Ai mai v`zut-o dup` na[terea lui Benjie?
Cooper a dat din cap.
– Ai \ncercat, m`car?
– Nu.
A mai luat o piatr` [i a aruncat-o \n ocean.
– Mi-era team`... a spus el, cu o voce atât de slab`, \ncât
de-abia se putea auzi.
– Team` de ce? C` nu te va vrea?
Dup` un timp, a spus:
– {tie unde s` m` g`seasc`, dac` vrea...
Nu \n]elegeam. Cooper, un om atât de independent, atât
de s`lbatic... s` fie scavul unei femei. O femeie care nu-l
merita.
– |nc` o mai iube[ti?
– Da. Nu-mi cere s`-]i explic, pentru c` nu pot. E o
obsesie... ca ceva care te macin` [i asupra c`ruia nu ai nici o
putere.
M` sim]eam frustrat`. A[ fi vrut s`-l ajut, dar chiar [i
prietenia r`mânea neputincioas` \n fa]a unui sentiment atât
de puternic.
– Spune-mi, Cooper... Spune-mi cum e posibil s` iubim
pân` \ntr-atât \ncât s` ne sacrific`m via]a?
A zâmbit u[or ironic.
152 PAULA HELMER

– Tocmai tu m` \ntrebi asta? Tu care ar trebui s` [tii atât


de bine?
|n fa]a t`cerii mele, a continuat:
– {i tu ]i-o sacrifici pe a ta pentru Adam.
– Nu-i acela[i lucru.
– Nu e. El nici m`car nu mai e \n via]` pentru a-[i da
seama de asta. |n timp ce Cyrill tr`ie[te. {i va r`mâne liber`
datorit` mie.
– Nu are nici un sens, Cooper.
– Pentru mine are.
– Ea nu ar face asta pentru tine.
– Nici Adam pentru tine. Nu era destul de puternic, Jill.
Dac` rolurile s-ar fi inversat, dac` tu ai fi murit \naintea lui,
de mult ar fi plecat de aici.
Swansy \mi spusese acela[i lucru... Dar, ca [i atunci, nu
eram \nc` preg`tit` s` o recunosc.
– De ce vorbe[ti a[a, Cooper? Adam era prietenul t`u!
– E adev`rat. Dar eu nu eram orb, ca tine... Adam avea
multe calit`]i, dar nici una nu se putea \mplini \n modul de
via]` pe care \l ducea]i aici. {i tu [tiai asta. {tiai c` nu va dura
o ve[nicie [i c` mai devreme sau mai târziu va trebui s`
prive[ti lucrurile \n fa]`. Dar el a murit... [i tu ai preferat s`
dai uit`rii tot ce v` desp`r]ea.
S-a oprit un moment [i m-a privit.
– De [ase ani \l consideri un zeu, Jill... Pentru a compensa
sentimentul de vinov`]ie pe care-l resim]i.
DOAR UN S~RUT 153

M-am ridicat, cu mâinile \nfundate \n buzunarele


hanoracului.
– Nu-i adev`rat!
– Ba da.
S-a ridicat [i el, \ncet. Fa]a \i era ascuns` \n noaptea care
se l`sase, dar \i puteam ghici expresia chinuit`.
– Refuzi s`-l cuno[ti a[a cum era. L-ai ridicat pe un
piedestal. Nu e locul lui acolo, Jill... Adam era pur [i simplu
un om, cu calit`]ile [i defectele lui. Dar tu nu accep]i s`-i fie
adus` critica cea mai mic`. Nu vrei s` admi]i c` dragostea ta
pentru el avea lipsuri. {i din cauza asta, vei l`sa fericirea s`
treac` pe lâng` tine. Peter nu te va a[tepta o ve[nicie [i tu [tii
asta. Atunci, hot`r`[te-te, Jill, cât mai curând...
F`r` s` vreau, am sim]it lacrimile curgându-mi pe obraji.
Le-am [ters cu un gest nervos. Am vrut s` plec, dar Cooper
m-a luat de bra] [i m-a oprit.
– Gânde[te-te bine, Jill... Tu \nc` mai ai totul de câ[tigat.
M-a prins de \ncheietura mâinii [i m-a tras mai aproape.
Vântul \mi ridicase gluga hanoracului.
– Eu nu am nici o speran]`. Sunt legat de Cyrill [i de
Benjie... Am cunoscut [i alte femei, dar nici una n-a [tiut
s`-mi câ[tige dragostea. A[a c` renun]` la gândul s` m`
salvezi. Sunt prea b`trân pentru a mai schimba ceva.
– Prea b`trân nu, prea \nc`p`]ânat.
– {i tu? Crezi c` tu e[ti altfel?
– Da! Eu nu sunt \nc`p`]ânat`, ci doar prudent`... Nu
vreau s` m` arunc cu capul \nainte \n orice aventur`.
154 PAULA HELMER

– Bine, Jill. Aga]`-te de amintirea lui Adam. Vei vedea


unde te va duce... Nic`ieri, crede-m`. Nic`ieri!
Apoi, vocea lui a devenit mai grav`, aproape tandr`.
– Ascult`-m`, Jill, nu strica totul. Meri]i mai mult decât s`
\mb`trâne[ti al`turi de o fantom`! Trebuie s` pleci de aici. Nu
am nici un chef s` te pierd, dar tu ai nevoie de orizonturi
mult mai largi pentru a tr`i.
– Nu vreau s` plec.
– Ba da. {i o vei face, pentru c`-l iube[ti.
– Nu!
Brusc, Cooper m-a luat \n bra]e [i m-a strâns la pieptul lui.
Acest gest m-a surprins atât de mult, \ncât nici m`car nu
m-am mai gândit s` m` opun. Niciodat` pân` atunci
prietenia dintre noi nu se exprimase atât de limpede.
Când mi-a dat drumul, mi-am ridicat capul spre el. Ochii
lui aveau o str`lucire ciudat`.
Am mers \mpreun` de-a lungul oceanului [i ne-am \ntors
spre cas`.
La câ]iva metri st`teau Peter [i Benjie, care ne a[teptau.
Din instinct, am \n]eles c` reu[iser` s` cad` la un acord.
Capitolul 11

M` sim]eam singur` [i lipsit` de activitate. Peter se


\ntorsese la New York, nu mai aveam nici o expozi]ie de
preg`tit [i nu \ndr`zneam s` m` \ndrept spre Cooper sau
Swansy. |mi primisem sfaturile pentru un timp.
Acele câteva zile trecuser` prea repede. Peter avusese
mult` b`taie de cap pentru a rezolva \ncurc`tura \n care
Cooper intrase singur.
Benjie auzise de fapt toat` discu]ia noastr`. {i cu toate c`
[tiuse adev`rul despre Cyrill \nc` de la \nceput, fusese
impresionat de \nver[unarea cu care tat`l lui continua s`-l
protejeze. Cu greu puteam s` cred, dar trebuia s-o recunosc:
Benjie mo[tenise, \n ciuda a orice, unele calit`]i ale lui
Cooper. Peter nu a trebuit s` insiste mult pentru a-l face s`
admit` c` Cooper nu merita din partea lui o asemenea
nerecuno[tin]`.
De aici, intra \n joc Peter. A dat câteva telefoane [i l-a luat
pe Benjie cu el la Portland. Cu o iscusin]` diabolic`, a reu[it
156 PAULA HELMER

s`-i smulg` lui Humphrey promisiunea c`, \n schimbul


m`rturiei, Benjie va beneficia de circumstan]e atenuante [i
de o condamnare minim` – o amend` cel mult.
Totu[i, m`rturia lui r`mânea \n parte dureroas`, c`ci
\nsemna \n mod necesar s-o denun]e pe Cyrill. Din nou,
Peter a putut s` fac` o demonstra]ie str`lucitoare a
inteligen]ei sale. |nainte ca numele lui Cryrill s` fie
pronun]at, a reu[it s` ob]in` de la avocatul acuz`rii [i de la
comisar garan]ia c` autorit`]ile vor fi indulgente, dac`, la
rândul ei, aceasta va accepta s` depun` m`rturie \mpotriva
autorului furtului. Evident, totul se baza pe cooperarea lui
Cyrill, dar, dup` p`rerea lui Benjie, aceasta nu avea s` ridice
probleme. Se pare c` escrocul \i for]ase mai mult sau mai
pu]in mâna.

***

Cooper s-a \ntors pe vas [i la echipajul s`u, dar rezolvarea


acestei pove[ti nefericite nu-l mul]umea decât pe jum`tate.
Ar fi preferat, cu siguran]`, s`-[i p`streze secretul... M`
consolam totu[i cu gândul c` gestul lui Benjie \nsemna poate
\nceputul unei rela]ii noi \ntre el [i tat`l lui.
Pân` atunci, nu mai puteam merge s` plâng pe um`rul lui.
Nici pe cel al lui Swansy, care \mi repro[a faptul c` m`
amestecasem \n treburile lui Cooper.
DOAR UN S~RUT 157

Am r`mas deci singur`. Singur`, cu \ntreb`rile mele... Mai


ales una: de ce, la desp`r]ire, Peter nu m-a invitat s`-l v`d?
Procesul nu va avea loc decât de-abia peste câteva luni. Nu
mai avea deci nici un motiv s` vin` pe coast`. Cel pu]in, nu
unul profesional. Cât despre mine, nu mai aveam nici o
expozi]ie prev`zut` la New York. Nu ne certasem,
dimpotriv`, eram mai apropia]i ca oricând. Peter m` suna \n
fiecare sear`, la ora opt... Avea o mul]ime de cuvinte tandre
pentru mine.
Dar evita cu grij` s` fac` planuri. {i apoi, am \n]eles.
Mingea era la mine; era rândul meu s` o arunc. Din
apartamentul s`u newyorkez, Peter a[tepta s` vin s` locuiesc
cu el...
|l iubeam. {tiam asta de cât`va vreme, chiar dac` \ncercam
s` mi-o ascund. Dar acest joc cu mine \ns`mi ajunsese la
sfâr[it. Trebuia s` fac pasul cel mare.
Cooper avea dreptate. De când \l cunoscusem pe Peter,
redevenisem plin` de via]`. Aceast` \mplinire, acest
sentiment de realizare, lui i le datoram.
Adam nu [tiuse s` scoat` la iveal` femeia din mine, a[a
cum o f`cuse Peter. Adam, mereu cu capul \n nori, mereu cu
ochii ridica]i spre stele... |l iubeam, nici nu \nc`pea \ndoial`.
Dar Swansy nu se \n[elase nici ea. Dintre noi doi, eu
fusesem cea mai puternic`. Eu purtasem \n bra]e dragostea
noastr`.
Adam murise, [i pentru prima oar`, o acceptam. |n ciuda
vinov`]iei care \nc` m` fr`mânta. Dar, de fapt, de ce eram
vinovat`? De a-l fi iubit? |n felul meu, poate... dar sincer. |n
158 PAULA HELMER

cele din urm` a trebuit s` m` \nclin \n fa]a eviden]ei. Iertarea


la care speram – eram singura care puteam s` mi-o acord.
{i vinov`]ia mea a disp`rut când mi-am dat seama \n
sfâr[it c` dragostea pe care o sim]eam pentru Peter nu f`cea
s` se [tearg` nimic din ceea ce tr`isem al`turi de Adam. |i
iubeam pe amândoi. Dar Adam era trecutul meu. Peter era
viitorul...

***

Am aterizat la New York la ora trei. Peter era \ntr-o


[edin]`, dar asociatul lui m-a l`sat s`-l a[tept \n biroul lui.
Dou` ore mai târziu, Peter a sosit. A deschis u[a [i s-a oprit
\n prag, \nainte de a o \nchide. M-am ridicat \ncet [i m-am
apropiat de el.
– Nu [tiam c` e[ti aici... a spus el, prudent. M` a[tep]i de
mult?
Emo]ionat`, nu am putut decât s` dau din cap \n semn c`
da. O lumin`, ca scânteia unei speran]e, s-a aprins \n ochii
lui. |n acel moment, mi-am dat seama c` nici m`car o dat`
nu-mi imaginasem c` Peter m-ar putea respinge. Aveam
\ncredere \n el, \n dragostea lui.
Peter, \n schimb, p`rea s` ezite. |mi a[tepta verdictul.
Mi-am ridicat mâna [i am a[ezat-o pe obrazul lui.
– Te iubesc, Peter.
Asta nu ajungea. Avea nevoie s` fie convins.
DOAR UN S~RUT 159

– E[ti sigur`?... E[ti sigur` c` asta vrei?


Vorbea \ncet, ca [i când s-ar fi temut c` \ntreb`rile lui s`
nu m` fac` brusc s`-mi schimb p`rerea. Am luat o gur`
adânc` de aer [i am spus:
– Nu vreau decât un singur lucru, Peter: s` tr`iesc cu tine
ani [i ani... S` vizit`m muzee, s` petrecem weekenduri pe
coast`, s` facem dragoste dup`-amiaza, s` lu`m micul dejun
la pat. Vreau o c`s`torie ca oricare alta, o cas` pe falez`, trei
sau patru copiii...
– Doar atât?
Zâmbea [i m` ]inea \n bra]e.
– Chiar [i mai mult, de ce nu?... Peter, am avut timp s` m`
gândesc, \n ultimele dou` s`pt`mâni. Nu pot s` tr`iesc f`r`
tine. A[a c`... iat`-m`. Am venit. M` prime[ti al`turi de tine?
Peter \mi r`spunsese deja. {i apoi, expresia lui vorbea de
la sine. {i s`rutul lui, la fel. Ah! S`rutul lui...
Pân` la urm`, fericirea nu e un lucru atât de complicat.

Sfâr[it

giannijollys