Obezitatea la copii este o preocupare semnificativă pentru sănătate, prevalența obezității

la copii s-a triplat în ultimele două decenii în Statele Unite ale Americii și a crescut considerabil
la nivel mondial. Dovezile ce s-au obținut în urma studiilor clinice la nivel național ne arată că
cei mai mulți dintre copiii cu dizabilități de dezvoltare, inclusiv cei cu dizabilități intelectuale și
tulburări din spectrul autismului, au riscul pentru apariția obezității crescut.
În România, Ministerul Sănătății organizează și finanțează programe naționale de sănătate,
iar unele dintre acestea vizează prevenirea și combaterea obezității la copii. Obezitatea
reprezintă al cincilea risc de decese la nivel global, iar activitatea fizică insuficientă este un
factor de risc pentru apariția obezității.
Așadar, perevenirea obezității în perioada copilăriei este cea mai bună abordare pentru
reducerea prevalenței obezității infantile. Gradele de dizabilitate pot modifica ritmul de
dezvoltare al copiilor și pot reduce șansele la un stil de viață echilibrat și totodată normal.
Obezitatea la copii și la adolescenți poate fi asociată cu obezitatea la adulți, deoarece au
aceleași riscuri și comorbidități, cum ar fi: boli cardiovasculare, metabolice, digestive,
neoplasme, renale, endocrinologice, articulare, obstetricale și psihologice.
Deși studiile au fost făcute și au oferit rezultate promițătoare, nu s-a obținut efectul dorit de
reducere a obezității infantile, deoarece intervențiile nu au fost suficiente. Modificările s-au
făcut, în primul rând, în mediul școlar, dar au considerat că ar fi fost necesar ca aceste modificări
să aibă loc în casă, comunitate și școală în același timp pentru a avea un efect semnificativ.
Cercetările legate de dezvoltarea copiilor au stabilit faptul că rata de învățare este mai
rapidă în anii preșcolari și de aceea este necesar să observăm în ce ritm se dezvoltă copiii și dacă
au dificultăți la învățare. Dificultățile copiilor cu dizabilități impun modalități de intervenție
psiho-pedagogică, medicală și socială, care ar fi axate nu pe deficiență, cât pe ceea ce reprezintă
potențialul nevalorificat al copiilor.
Obezitatea în rândul copiilor și tinerilor cu dizabilități poate să agraveze complicațiile deja
existente și crește probabilitatea de a dezvolta durere, limitări de mobilitate, oboseală și depresie.
Ca în cazul multor afecțiuni, obezitatea repezintă rezultatul factorilor ereditari si de mediu. Deși
factorii genetici sunt importanți, aceștia nu pot justifica creșterea numărului de cazuri de
obezitate înregistrat în prezent la nivel mondial, deoarece se crede că obezitatea constituie
rezultatul mai multor factori.
Aparent copiii cu dizabilități de dezvoltare prezintă un risc mult mai mare de obezitate
decât copiii fără probleme. Folosind datele despre înălțime și greutate auto-raportate din Studiul
Național al Sănătății Copiilor din 2003, prevalența obezității a fost de 22% la copiii cu
dizabilități de dezvoltare (DD) și de 23% la copiii cu tulburări dn spectrul autismului (TSA).
Aceste rate de obezitate sunt semnificativ crescute, comparativ cu prevalenta de 14,8% la copii
în general.
Datele statistice arată un procent de peste 50% de persoane obeze și supraponderale în
Europa, iar în România incidența este de 17% în mediul rural și de 20% în mediul urban și la
copii variază între 5-10%.
 Indicele de masă corporală (IMC) este cea mai utilizată unealtă de calcul a excesului de
greutate și a obezității, deoarece se poate folosi de către ambele sexe și nu ține cont de vârstă, iar
prin aflarea IMC-ului putem să ne verificăm statusul de greutate.
Epidemiologia obezităţii arată că trăim într-o perioadă paradoxală: pe de o parte se
afirmă că scad producţiile alimentare si că oamenii nu mai au cu ce să se hrănească, iar pe de altă
parte, in toate ţările lumii creşte predominanţa obezităţii.
FACTORII DE RISC PENTRU APARIŢIA OBEZITĂŢII LA VÂRSTE TINERE
Factori materni şi fetali:
- diabet gestaţional
- factori de mediu
- părinţi needucaţi
- familii cu venit mic
- lipsa de acces la asistentă medicală
- lipsa de acces la o alimentaţie sănătoasa
- alimentaţie artificială vs sănătate
a. Tulburări congenitale
b. Factori parentali:
- amândoi părinţi obezi, şansa de obezitate 70%
- un părinte obez, şansa de obezitate 50%
- nici un părinte obez, şanse de obezitate 10%
c. Boli endocrine
d. Boli cardiovasculare cu indicaţie de reducere marcată a efortului fizic.
e. Fumatul mamei.
Factori favorizanţi în apariţia obezităţii
a. Sedentarismul: scăderea efortului fizic al omului modern este factorul din
balanţa energetică care conduce la acumulări de ţesut adipos, ca mecanism de stocare a energiei
suplimentare obţinute. Televizorul este un alt factor social de sine stătător care poate duce la
obezitate. S-a arătat că dacă un copil stă în faţa televizorului sau monitorului mai mult de 4 ore
pe zi, atunci el se îngraşă de două ori mai repede.
b. Lipsa NEAT (non-exercise activity thermogenesis): Termogeneza prin activitate
nesportivă este legată de “cât de mult timp“ folosim pentru activităţi fizice (altele decât sportive)
in viaţa curentă.
c. Fumatul: este asociat puternic cu obezitatea, fiind un factor independent în obezitate,
în sensul că marii fumători, mai ales bărbaţii, sunt mai graşi decât cei care nu fumează. Astfel,
BMI creşte corelativ cu numărul de ţigări fumate.
d. Factori genetici: cu toate că epidemiologia obezităţii arată că hiperalimentaţia şi
modificarea seculară a stilului de viaţă al speciei umane sunt factori importanţi în apariţia
obezităţii, iar implicarea factorilor genetici nu poate fi înlăturată.
e. Medicamente proobezitogene: la efectele secundare ale multor medicamente apare
scris: îngrăşarea. Au fost citaţi hormonii sexuali feminini, antidepresivele, diureticele,
betablocantele. Singurul medicament care stimulează, el însuşi, îngrăşarea este INSULINA.
f. Stresul şi evenimente stresante sau neobişnuite: mulţi pacienţi observă că au
început să crească in greutate după unele întâmplări pe care le-au pus pe seama stresului sau a
unor situaţii mai neobişnuite. Sarcina (cea mai frecventă perioadă a vieţii în care se creşte brusc
în greutate, şi apoi cu greu se mai scade), oprirea bruscă a activităţilor sportive, depresia,
renunţarea la fumat, munca de noapte.
 g. Tulburări ale controlului aportului alimentar: pacienţii obezi au un comportament
diferit faţă de percepţia modului în care mănâncă, atât din punct de vedere cantitativ cât şi
calitativ. Peste 70% din aceştia nu realizează că mănâncă neregulat şi mult. La nivel hipotalamic
se integrează şi alte aspecte de reglare neuronală printre care şi gustul mâncărurilor.
h. Rolul factorilor emoţionali de răsplată: rolul factorilor neuroendocrini este destul
de amplu studiat. Mai puţin investigat este rolul factorilor cognitivi zişi şi “emoţionali” sau de
“răsplată” la stimulii legaţi de mâncare. Din acest punct de vedere supraalimentarea reprezintă
realizarea unei “plăceri” şi nu a unei necesităţi. Fenomenul senzitivity to reward: o altă cauză
de alimentare mai mult decât necesar, cu consecinţă-obezitatea, este aşa zisul fenomen
senzitivity to reward sau”sensibilitatea la răsplată”. Deseori se induce răsplată pentru diferite
acte de mâncare, fenomen frecvent întâlnit în diferite familii cu precădere asupra copiilor.
i. Fumatul mamei înainte de sarcină şi în sarcină: influenţa expunerii prenatale la
ţigări a mamei asupra fătului a sugerat că o treime dintre femei fumează cu un an înainte de
concepţie, iar peste 10% chiar în sarcină. Cu toate acestea chiar şi aşa, copii acestor femei se
ingraşă mai repede decât ceilalţi. Surprinzător expunerea maternală la fumul de ţigară produce
asupra copilului adipozitate centrală, greutate mică la naştere şi hipertensiune arterială precoce.
OBEZITATEA LA COPII
Studiile epidemiologice ale ultimilor ani arată creşteri importante de prevalenţă a
obezităţii la copii. Mai mult de 20% din copiii de 6-11 ani sunt obezi. Diagnosticul nu se pune
strict pe BMI , ci pe ajustarea cu vârsta a percentilelor BMI.
Majoritatea pacienţilor cu obezitate au drept cauze modificări în stilul de viată şi
supraalimentare. Puţine cazuri au la bază cauze cunoscute de boli endocrine sau genetice. Ele
trebuie suspectate în următoarele condiţii:
- copii foarte mici, preşcolari
- obezitate severă, cauza poate fi genetică sau monogenică copii graşi şi mici ca înălţime
(copiii graşi din cauza supraalimentării sunt înalţi).
Principalele consecinţe ale obezităţii la copil:
- impactul psihologic
- factori de risc cardiovascular
- astm
- inflamaţie cronică
- diabet zaharat
- anomalii ortopedice
- afectare hepatică
Profilaxie şi terapie precoce
Date recente sugerează că sunt copii care arată supraponderabilitate de la vârsta de 2
ani. In aceste cazuri, profilaxia şi terapia obezităţii trebuie începute atunci şi nu mai târziu.
Există 2 arii de intervenţie:
- monitorizarea precoce antenatală (femeile grase trebuie sfătuite să slăbească dacă vor
să rămână gravide şi să nască, iar cele care fumează să se lase de fumat cu un an înainte de
concepere).
- intervenţia asupra greutăţii de la naştere şi educarea copilului de a nu mânca în exces,
în sensul eliminării mediului obezitogen.
Interesant este că la copil nu trebuie urmarită scăderea în greutate ci menţinerea ei în
cursul dezvoltării naturale. Prin creşterea în înălţime BMI se v-a ajusta corespunzător. Terapia
fizică a fost şi ea cercetată de curând la copil, efectele benefice se răsfrâng nu numai asupra
greutaţii (scăderea) ci şi asupra musculaturii care se dezvoltă adecvat. Acest aspect este esenţial
în profilaxia obezităţii la viitorul adult şi în integrarea socială.
COMPLICAŢIILE OBEZITĂŢII
Numeroase afecţiuni au fost descrise în contextul obezităţii şi acestea pot fi grupate în
două categorii:
- efecte datorate creşterii în greutate şi dimensiune a masei adipoase, unde intră
modificările de mecanică osteoarticulară, apneea de somn prin adipozitatea perifaringiană şi
efecte secundare nedorite în cursul practicilor operatorii chirurgicale (ex: eventraţii)
- efecte datorate modificărilor metabolice induse de ţesutul gras
Leziuni osteo-articulare
Obezitatea constituie unul dintre factorii predispozanţi majori pentru suferinţele
artrozice de genunchi şi de şold, mecanismul patogenic principal incriminat fiind cel de
supraîncărcare biomecanică, în special a acestor articulaţii portante. De aceea cel mai redutabil
efect al supragreutăţii la nivel locomotor este suprasolicitarea articulaţiilor portante în special a
genunchilor.
Hipotrofia musculară
În sedentarism are loc hipo/subutilizarea grupelor musculare implicate contractil
predominant în menţinerea/redresarea poziţiei ortostatice, inclusiv în timpul mersului şi mai ales
al alergării.
Stenoza hepatică
Cea mai frecventă “metastazare grasă” este prezentă în ficat.
Acumularea de grăsimi în ficat cunoscută drept “steatoza hepatică”, poate genera
hepatită şi/sau ciroză hepatică considerând un continuum de la steatoza spre steato-hepatită.
Alte afecţiuni
• Boli cardiovasculare - boli coronariene
- ateroscleroză
- insuficienţă cardiacă
- hipertensiunea
• Boli pulmonare
- astm bronşic
- bronhopatia cronică obstructivă
- apneea de somn
• Diabetul zaharat de tip 2
- hiperinsulinemia cu blocarea efectului receptorial
- rezistenţa la insulină
• Depresia
• Demenţa
• Cancerul

Faptul că până în prezent, rezultatele tratamentului la copiii obezi fără dizabilități au fost în
mare parte nesatisfăcătoare, probabil înseamnă că măsurile terapeutice nu vor fi ușor de realizat
la copiii cu dizabilități. Totuși, acest fapt nu ar trebui să împiedice terapeuții să abordeze
problema suprapoderalității la copiii și adolescenții cu dizabilități.
Ministerul Sănătății a încheiat un protocol de colaborare cu fundația PRAIS pentru
implementarea mișcării naționale „Și eu trăiesc sănătos!”, care are ca obiectiv informarea,
educarea și mobilizarea tinerei generații, a elevilor din ciclul primar și a familiilor acestora
pentru un stil de viață sănătos, bazat pe nutriție echilibrată și mișcare. S-a convenit, de asemenea,
colaborarea pentru promovarea reducerii consumului de grăsimi și zaharuri la nivel național.
Cu toate acestea, trebuie făcută o evaluare cognitivă a copiilor cu dizabilități de la vârsta de
trei ani folosind „Bracken School Readiness Assessment” și „Naming subscale of the British
Ability Scale (BAS)”, subscale selectate ale BAS la vârste de cinci și șapte ani. De asemenea, se
impune o abordare mai coerentă și mai eficace în educația pentru sănătate. Ca urmare, au fost
elaborate direcții strategice:
 Creșterea capacității de a derula activități de promovare a sănătății eficiente la nivel
național și subnațional.
 Creșterea gradului de informare, conștientizare și responsabilizare a populației printr-un
număr de intervenții strategic alese.
 Revizuirea actelor normative privind igiena școlară și actualizarea programei de educație
pentru sănătate.
Cadrul socio-ecologic este cel mai utilizat pentru a examina oportunitățile de prevenire a
obezității copilului cu dizabilități dintr-o perspectivă pe mai multe niveluri și include modificarea
factorilor de risc la nivel individual și interpersonal. Adaptările la programele existente, cum ar fi
adaptarea pentru a le spori accesibilitatea, relevanța și un nivel ridicat de implicare din partea
familiei, sunt necesare pentru a aborda opțiunile de prevenire a obezității pentru copiii cu
dizabilități de dezvoltare. Comisia Europeană a militat pentru creșterea gradului de conștientizare
și promovarea sănătății și a stilurilor de viață active în statele membre ale UE prin mai multe
politici și inițiative. S-a inițiat „Ziua Europeană Împotriva Obezității (ZEIO)”, iar cu această
ocazie, comunitățile de sănătate, cele ale pacienților și cele politice își adună forțele pentru a
crește gradul de informare și conștientizare în ceea ce privește obezitatea și multe afecțiuni
asupra cărora aceasta are impact.

Rolul activității fizice în managementul obezității

Activitatea este una dintre cele mai eficiente metode de menținere a unei vieți sănătoase
indiferent de vârstă. Integrarea în rutina zilnică a unui sport de la o vârstă fragedă va avea
numeroase beneficii asupra dezvoltării fizice și psihice. Un program echilibrat alături de o
alimentație sănătoasă se învață din copilărie pentru a avea efecte pe termen lung.
Din păcate, obezitatea și bolile metabolice sunt o reală problemă a timpurilor noastre,
motiv pentru care se consideră importantă conștientizarea aportului pe care activitatea fizică îl
are în viața copiilor. Copilăria și adolescența sunt perioade cruciale ale vieții datorită
numeroaselor schimbări dinamice de la nivelul unor importante sisteme metabolice care
afectează reglarea hormonală a întregului organism, procentul de țesut adipos, distribuția
corporală a acestuia, dar și sensibilitatea la insulină ca urmare a creșterii și trecerii prin pubertate.
O activitate fizică începută de la o vârstă fragedă va avea numeroase beneficii în rândul
copiilor. Dezvoltarea armonioasă, creșterea toleranței la efort, stimularea imunității și menținerea
unei posturi corecte sunt doar câteva dintre avantajele pe care copiii le vor avea. Practicată în
mod regulat, activitatea fizică îmbunătățește forța, ajută la dezvoltarea optimă a sistemului
musculo-scheletic și la controlul greutății corporale, reduce anxietatea și nivelul de stres, crește
respectul de sine și poate îmbunătăți nivelul tensiunii arteriale și al colesterolului sangvin.