Grile Management Tot Ce Se Poate

MANAGEMENT
1. Aratati care dintre variantele prezentate mai jos reprezinta functii ale managementului
firmei:
a. previziune, organizare, coordonare, antrenare, control-evaluare
2. Precizarea modalitatilor de realizare a obiectivelor este un element de continut al
functiei:
a. previziune
3. Comunicarea si motivarea constituie suportul:
a. relatiilor intre manageri si executanti ???
b. subsistemului metodologic si decizional
c. functiunii de personal si de cercetare-dezvoltare
d. functiei de coordonare si de antrenare
e. functiei de coordonare si activitatii de personal
4. Unele componente ale strategiei se afla printre elementele prezentate mai jos. Va rugam
sa le identificati:
a. obiective strategice, misiune, sinergie, resurse, oameni, informatii
b. obiective strategice, misiune, termene, oameni, informatii, avantaj competitiv
c. obiective strategice, misiune, resurse, modalitati, termene, avantaj competitiv
d. obiective strategice, misiune, modalitati, resurse, oameni, avantaj competitiv
e. obiective strategice, misiune, modalitati, oameni, termene, avantaj competitive
5. Expresia „Se refera la unul sau mai multe elemente de importanta pentru consumatori,
ceea ce ii determina sa cumpere produsul sau serviciul respectiv” este un element de
caracterizare a: a. obiectivelor strategice
b. optiunilor strategice
c. avantajului competitiv
d. strategiei organizatiei
e. misiunii organizatiei
6. Strategiile economice se delimiteaza dupa criteriul:

a. gradul de participare a firmei la elaborarea strategiei
b. dinamica obiectivelor
c. natura obiectivelor si a principalelor abordari ???
d. natura viziunii, obiectivelor si mijloacelor incorporate
e. sfera de cuprindere
7. Factorii primari ai deciziei manageriale se afla printre elementele prezentate mai jos:
a. decidentul si mediul ambiant decisional
b. decidentul si elementele endogene firmei care alcatuiesc situatia decizionala
c. decidentul si lementele exogene firmei ce alcatuiesc situatia decizionala
d. decidentul si variantele decizionale
e. decidentul, variantele decizionale si criteriile decizionale
8. Deciziile de management sunt adoptate, la nivelul unei societati comerciale, de catre:

a. adunarea generala a actionarilor si consiliul de administratie ???
b. directorul general
c. directorul general si directorii executivi
d. directori, sefi de compartimente si maistri
e. practic de orice manager individual si de grup, indiferent de pozitia ierarhica din cadrul
organizatiei
9. Care dintre elementele prezentate in continuare nu constituie cerinte de rationalitate
(parametrii calitativi) pentru decizia de management: a. fundamentarea stiintifica
b. adoptarea deciziei de catre managementul de nivel superior al firmei
c. „imputernicirea” deciziei
d. integrarea deciziei in ansamblul deciziilor firmei
e. formularea corespunzatoare a deciziei
10. Care dintre variante exprima cel mai bine componentele sistemului informational?
a. date-informatii, circuite informationale, documente informationale, proceduri informationale
b. date-informatii, circuite informationale, documente informationale, mijloace de tratare a
informatiei
c. date-informatii, circuite si fluxuri informationale, procedure informationale, calculatorul
electronic
d. date-informatii, circuite si fluxuri informationale, documente informationale, mijloace de
tratare a informatiei
e. date-informatii, circuite si fluxuri informationale, procedure informationale, mijloace de
tratare a
informatiei
11. Diferenta dintre sistemul informational si sistemul informatic este data de:
a. existenta unor informatii specifice
b. existenta unor circuite si fluxuri informationale mai scurte
c. culegerea, transmiterea si prelucrarea cu mijloace automatizate a informatiilor ???
d. culegerea, transmiterea si prelucrarea manual-automatizata a informatiilor
e. folosirea calculatorului pentru rezolvarea unor probleme complexe
12. Sistemul informational indeplineste mai multe functii in cadrul managementului firmei,
regasite printre elementele prezentate in continuare:
1. functia decizionala
2. functia de vehiculare a informatiilor
3. functia de prelucrare automata a informatiilor
4. functia de informatizare a activitatilor firmei
5. functia operationala 6. functia de documentare
7. functia de asigurare a exercitarii unor procese de management in esalonul
superior al managementului firmei
8. functia de eliminare a unor deficiente de informare a managerilor.Care
dintre combinatiile de mai jos reflecta cel mai bine aceste functii? b. 1,5,6
13. Filtrajul, ca deficienta a sistemului informational, consta in:

a. modificarea intentionata a mesajului informational
b. modificarea mesajului informational prin transmiterea repetata pe circuite informationale
paralele a acelorasi infomatii
c. modificarea informatiei functie de modificarile in mijloacele de tratare a acesteia
d. modificarea continutului informatiei la solicitarea managementului de nivel superior
e. modificarea neintentionata a continutului informatiei
14. Postul, compartimentul si ponderea ierarhica sunt componente structurale ale firmei.
Ce alte subdiviziuni organizatorice cunoasteti din cele prezentate in
continuare: a. functia, nivelul ierarhic si relatiile organizatorice
b. sarcinile, functiunile, functia
c. sarcinile, atributiile, obiectivele individuale
d. functia, nivelul ierarhic si competentele
e. functia, functiunile si activitatile
15. Exista vreo diferenta intre post si functie, ca principale compenente ale structurii
organizatorice
a. nu, pentru ca ambele sunt componente ale structurii organizatorice
b. nu, este doar o deosebire terminologica
c. da, pentru ca functia include mai multe posturi cu aceleasi caracteristici generale ???
d. da, pentru ca functia exprima anumite atribute manageriale
e. nu, pentru ca in organigrama sunt consemnate doar posturile
16. Ce elemente definesc un post?

a. sarcinile, atributiile, lucrarile
b. sarcinile, atributiile, responsabilitatile
c. sarcinile, activitatile, competentele
d. sarcinile, competentele, responsabilitatile
e. sarcinile, competentele, obiectivele specifice
17. Una dintre variantele organizatorice ale managementului prin proiecte este
„managementul prin proiecte cu stat major”. Care dintre elementele prezentate mai jos
reprezinta caracteristica definitorie a acestei variante:
a. acordarea responsabilitatii realizarii proiectului unei personae desemnate drept conducator de
proiect
b. raspunderea pentru realizarea proiectului revine in exclusivitate conducerii formale a firmei,
alcatuita din managerul general si managerii executivi
c. raspunderea pentru realizarea proiectului revine atât conducatorului de proiect, cât si
managementului de nivel superior, alcatuit din managerul general si managerii executivi
d. raspunderea pentru realizarea proiectului revine managerului tehnic si compartimentelor de
cercetare-dezvoltare din subordinea sa
e. raspunderea pentru realizarea proiectului revine unui colectiv de proiect in subordinea
nemijlocita a conducatorului de proiect
18. In organigrama sunt vizualizate:

a. sarcinile, competentele si responsabilitatile posturilor
b. posturile si obiectivele individuale ce le caracterizeaza
c. practic toate componentele primare ale structurii organizatorice
d. atributiile, respronsabilitatile si competentele compartimentelor functionale si
operationale e. posturile, functiile si obiectivele firmei
19. Echipa de proiect este utilizata in managementul prin proiecte:

a. cu responsabilitate individuala
b. cu stat major ???
c. mixt
d. cu responsabilitate individuala si stat major
e. cu stat major si mixt
20. „Stabilirea modalitatilor de control” este o etapa a promovarii si utilizarii:

a. managementului prin obiective
b. managementului prin proiecte
c. managementului prin exceptii
d. diagnosticarii
e. sedinte
21. Promovarea si utilizarea managementului prin exceptii influenteaza, cu

prioritate: a. subsistemul organizatoric ???
b. subsistemul de management
c. subsistemul informational
d. subsistemul decizional
e. nu influenteaza nici o componenta a managementului
22. „Riscul profesional si riscul proiectului” caracterizeaza:
a. managementul prin proiecte cu responsabilitate individuala
b. managementul prin proiecte cu stat major
c. managementul prin proiecte mixt
d. managementul prin proiecte cu responsabilitate individuala si cu stat major
e. practic toate variantele de management prin proiecte ???
23. Schema cerintei de interventie decizionala sau schema de alerta este

specifica: a. managementului prin obiective
b. managementului prin exceptii
c. managementului prin proiecte
d. managementului prin produs
e. managementului de criza
24. Realizarea unui studiu de diagnisticare implica mai multe etape. Alegeti-le din
enumerarea prezentata in continuare:
1. prezentarea caracteristicilor tipologice ale firmei
2. documentarea preliminara 3. identificarea si interpretarea simptomelor semnificative 4.
precizarea cauzelor care provoaca disfunctionalitati 5. precizarea cauzelor care provoaca
puncte forte
6. evidentierea cauzala a principalelor puncte forte
7. stabilirea disfunctionalitatilor si a cauzelor care le genereaza8.
elaborarea de recomandari
d. 2,3,4,5,8
25. Care dintre variantele de mai jos exprima cel mai bine sensul expresiei:„Atribuirea
temporara a exercitaii unei sarcini de catre manager subordonatului sau nemijlocit,
impreuna cu competentele si raspunderea necesare?”
a. descentralizarea manageriala
b. delegare
c. delegare de sarcini
d. delegare de responsabilitati
e. delegare de autoritate
26. Delegarea se caracterizeaza prin mai multe componente si etape de aplicare:

1. delimitarea sarcinilor conducatorului in posibile, probabile si imposibil de delegat
2. “insarcinarea” 3. atribuirea competentei formale (autoritatii) 4. acordarea responsabilitati
5. obtinerea avizului sefului ierarhic pentru delegare
6. optimizarea raporturilor dintre incredere si control
7. evaluarea rezultatelor delegarii
8. efectuarea delegarii numai intre un manager si un subordonat nemijlocit al acestuiaCare
dintre variantele de mai jos sunt componente ale delegarii? c. 2,3,4
27. Posibilitatea de diminuare a responsabilitatii in munca a persoanlor implicate este o
limita a: a. diagnosticarii
b. delegarii
c. sedintei
d. tabloului de bord
e. descentralizarii
28. Cultura organizationala este:

a. starea de spirit a personalului, ce tinde sa prevaleze intr-o anumita perioada, reflectarea
evolutiilor organizatiei
b. ansamblul valorilor, credintelor, aspiratiilor, asteptarilor si comportamentelor conturate in
decursul timpului in fiecare organizatie, care predomina si conditioneaza functionalitatea si
performantele
c. starea de spirit a personalului, valorile, credintele si comportamentele personalului
d. ansamblul valorilor, credintelor si aspiratiilor, conturate in decursul timpului in fiecare
organizatie
e. ansamblul valorilor, credintelor si comportamentelor conturate in decursul timpului in fiecare
organizatie
29. Aratati care dintre elementele prezentate mai jos nu constituie modalitati de
manifestare a culturii organizationale: a. istorioarele si miturile
b. simbolurile ???
c. statuturile si roluile
d. ritualurile si ceremoniile
e. scopul si obiectivele organizatiei
30. Precizati care dintre componentele majore ale culturii organizationale

exprima anumite conceptii si promoveaza anumite valori si comportamente in
cadrul firmei? a. simbolurile
b. istorioarele si miturile
c. comportamentele
e. statuturile si rolurile ???
31. Aratati care dintre variantele de mai jos nu constituie functii ale culturii
organizationale:
a. directionarea salariatilor si grupurile de salariati in vederea realizarii obiectivelor
organizationale
b. pastrarea si transmiterea valorilor si traditiilor organizatiei
c. dependenta performantelor de capacitatea lor organizationala
d. protectia salariatilor fata de amenintarile potentiale ale mediului ambiant
e. scientizarea managementului firmei ???
32. Stilurile de management se caracterizeaza prin:
1. solida pregatire manageriala si profesionala 2. folosirea pe scara larga a delegarii si
consultarii subordonatilor
3. folosirea pe scara redusa a delegarii si consultarii subordonatilor
4. accent deosebit pe realizarea sarcinilor si a obiectivelor de catre subordonati
5. asigurarea unui climat de munca destins, favorabil dezvoltarii personalitatii subordonatilor
6. situarea pe primul plan a relatiilor de autoritate de tip ierarhic
7. situarea pe primul plan a relatiilor de autoritate de stat major8. situarea pe
primul plan a relatiilor de autoritate de control
Aratati care din acestea caracterizeaza stilul participativ de
management? a. 1,2,5
33. Precizati care dintre elementele de mai jos nu constituie determinanti ai

leadership-ului: a. situatia manageriala
b. situatia economica a organizatiei
c. pregatirea profesionala, manageriala si generala
d. calitati native
e. situatia manageriala si calitatii native
34. Construirea de sisteme de motivare si comunicatii perfectionate bazate pe incredere

reciproca recunoscute ca atare de toti componentii organizatiei este o caracteristica a
stilului de leadership: a. autocratic
b. birocratic
c. laissez-faire
d. democratic
e. symbiotic
35. Variantele de mai jos exprima si unele etape ale managementului prin obiective:
1. stabilirea obiectivelor fundamentale 2. stabilirea celorlalte categorii de obiective 3.
remodelarea subsistemelor decizional, informational si organizatoric
4. elaborarea bugetului firmei
5. alegerea variantei organizatorice de management
6. coordonarea si urmarirea realizarii obiectivelor
7. dimensionarea centrelor de gestiune
8. urmarirea realizarii obiectivelor
Care dintre grupele de variante prezentate in continuare este cea mai
corecta? c. 1,2,3,6
36. Determinarea nevoilor informationale ale beneficiarilor de informatii plasate in diverse

ipostaze ierarhice este:
a. etapa a metodologiei de concepere, completare, transmitere si utilizare a tabloului
de bord b. etapa a reproiectarii sistemului informational
c. etapa a utilizarii managementului prin exceptii
d. faza a conceperii tabloului de bord
e. faza a etapei de declansare a reproiectarii sistemului informational
37. Principalele decizii si actiuni ce urmeaza a fi adoptate si initiate pentru realizarea
obiectivelor se regasesc in urmatoarea componenta a managementului prin obiective: a.
sistemul de obiective
b. programele de actiune
c. instructiunile
d. calendarele de termene
e. metodele manageriale utilizabile in managementul prin obiective
38. Reprezentarea grafica a structurii organizatorice este asigurata de:

a. regulamentul de organizare si functionare
b. organigrama
c. fisa postului
d. descrierea de functie
e. diagramele de flux
39. Organizarea este:

a. functie a managementului si functie a organizatiei
b. activitate distincta si functie a organizatiei
c. compartiment subordonat directorului general si activitate distincta
d. compartiment subordonat directorului general si functie a managementului
e. functie a managementului si activitate distincta
40. Cele mai importante trasaturi ale motivarii se refera la:

1. acordarea de recompense/sanctiuni atat materiale, cat si moral -spirituale
2. acordarea de recompense/sanctiuni in functie de specificitatea persoanei, a colectivului din
care face parte si a situatiei la care se refera
3. acordarea de recompense/sanctiuni in exclusivitate materiale
4. acordarea de recompense/sanctiuni in fiecare zi 5. acordarea de recompense materiale si
moral -spirituale in exclusivitate 6. acordarea de sanctiuni materiale si moral -spirituale cu
preponderenta
7. acordarea de recompense/sanctiuni in functie de nevoile prioritare ale individului (fiziologice,
de securitate si siguranta etc.)
8. acordarea de recompense/sanctiuni in functie de pregatirea si vechimea in munca
Precizati care dintre combinatiile de variante prezentate mai jos constituie
caracteristici ale motivarii, ca suport al antrenarii: d. 4,5,6
41. Principalele obiective ale analizei posturilor pot fi grupate in mai multe categorii care
se regasesc printre urmatoarele elemente:
1. prezentarea rezultatelor de baza ale analizei sub forma descrierii si specificatiei postului;
2. stabilirea standardelor de munca;3. sustinerea altor activitati de personal;
4. elaborarea fisei postului;
5. simplificarea muncii;
6. stabilirea obiectivelor in legatura cu dezvoltarea resurselor umane;
7. identificarea actiunilor si conditiilor nesigure ale postului.
Mentionati care din combinatiile de mai jos reflecta cât mai corect categoriile in care pot
fi grupate principalele obiective ale analizei postului: b. 2, 3, 5
42. Tabloul de bord este:

a. acea metoda folosita in management pe baza constituirii unei echipe interdisciplinare, de
manageri si executanti, al carei continut principal consta in identificarea punctelor forte si slabe
ale domeniului analizat, cu evidentierea cauzelor ce le genereaza
b. reunirea mai multor persoane pentru un scurt interval de timp sub coordonarea unui
manager, in vederea solutionarii in comun a unor sarcini cu caracter informativ sau decizional
c. atribuirea temporara de catre un manager a uneia dintre sarcinile sale de serviciu unui
subordonat, insotita si de competenta si responsabilitatea corespunzatoare
d. un ansamblu de informatii curente, referitoare la principalele rezultate ale activitatii firmei
sau a unora dintre ele si la factorii principali ce conditioneaza derularea lor eficace si
eficienta
43. Teoriile de proces ale motivatiei sunt:

a. teoria ierarhiei nevoilor, teoria succesului a lui McClelland, teoria lui Herzberg,
teoria ERG b. teoria nazuintelor, teoria echitatii
c. teoria naziuntelor, teoria echitatii, teoria ierarhiei nevoilor
d. teoria succesului a lui McClelland, teoria ERG
e. teoria lui Herzberg, teoria ERG
44. Modelul caracteristicilor postului contine mai multe variabile sau mai multe
componente care se regasesc printre elementele urmatoare:
1. interactiunile necesare, interactiunile optionale;
2. starile psihologice critice;
3. feedback-ul intrinsec si feedback-ul extrinsec; 4. varietatea calificarii sau diversitatea
aptitudinilor; 5. intensitatea nevoilor de dezvoltare a personalului; 6. importanta sau
semnificatia sarcinii;
7. perceperea sau intelegerea continutului
postului; 8. cunoasterea rezultatelor reale ale
activitatii.
Care dintre combinatiile prezentate reflecta cel mai corect variabilele sau componentele
modelului caracteristicilor postului? a. 3, 4, 5, 6, 7
45. Tipul de cultura organizationala „echipa de baseball” este :

a. cel care valorizeaza creativitatea si garanteaza intr-o oarecare masura, securitatea postului
b. cel care asigura securitatea postului si pune pret pe angajamentul oamenilor fata de valorile ei
c. cel care reuseste sa supravietuiasca intr-o economie concurentiala puternica
d. cel care reprezinta intreprinderile care sunt dominante intr-un sector de activitate
46. Elementele-cheie in aprovizionare firmei sunt:
a. calitatea
b. cantitatea
c. pret
d. timp
e. toate cele enumerate mai sus
47. Când dificultatea sarcinii este perceputa incorect, optimul motivational se atinge daca:
a. se combina motivatia intrinseca cu cea extrinseca pozitiva
b. se actioneaza asupra perceperii corecte a dificultatii sarcinii asupra intensitatii motivatiei
c. exista o usoara dezechilibrare intre intensitatea motivatiei si dificultatea sarcinii
d. toate raspunsurile sunt corecte ???
48. Elementul fundamental al conducerii prin produs este:

a. aparitia in structura organizatorica a societatii comerciale a functiei de conducator de
produs sau de grupa de produse
b. orientarea spre piata
c. orientarea spre produs
d. orientarea spre profit
49.Teoria sperantei nu sugereaza faptul ca:

a. angajatii muncesc dintr-o varietate de motive
b. motivele angajatilor se schimba in timp
c. motivatia nu e determinata de setul de iesiri ???
d. motivatia e determinata de importanta acordata fiecarei iesiri
50.Diferenta dintre grupul nonformal si cel informal este aceea ca:

a. primul se centreaza pe indeplinirea unor obiective, in timp ce al doilea reflecta nevoia unei
exprimari mai libere
b. primul este flexibil, iar al doilea este creat pentru indeplinirea unor obiective ???
c. primul functioneaza dupa anumite norme, fixate anterior iar al doilea presupune o implicare
directa a membrilor sai
d. primul e dominat de relatii personale, iar al doilea de exprimare libera
51. Rata fluctuatiei noilor angajati se calculeaza ca raport intre:

a. numarul angajatilor cu o vechime mai mare de x ani si cei cu o vechime mai mica decât x ani
b. numarul angajatilor cu o vechime mai mare de x ani (Sx) si diferenta dintre numarul total al
angajatilor si Sx
c. ambele raspunsuri sunt corecte
d. nici un raspuns nu este correct ???
52. Care din functiile lui Fayol reprezinta, de fapt, functia de

conducere? a. sociala ???
b. umana
c. ecologica
d. administrativa
53. La nivelul intreprinderilor mici, top managementul este
reprezentat de: a. presedinte
b. directorul executiv
c. directorul operational
d. directorul general
54. Din punct de vedere al eficientei procesului decizional deciziile pot fi de doua tipuri:
a. decizii care solicita fundamentare stiintifica si care nu solicita o astfel de fundamentare
b. decizii care solicita fundamentare stiintifica si decizii tactice ???
c. decizii tactice si decizii strategice
d. decizii strategice si decizii care nu solicita fundamentare stiintifica
55. Succesul utilizarii metodei delegarii este conditionat de respectarea urmatoarei reguli:
a. Sarcinile de mare importanta nu se deleaga
b. Sarcinile sunt posibil de realizat
c. Sarcinile sunt acceptate de cel caruia i se deleaga
d. Sarcinile fac parte din sistemul de obiective stabilite
56. Recrutarea interna prezinta o serie de avantaje care se regasesc printer urmatoarele
elemente:
1. permite identificarea si atragerea unui numar mai mare de candidate potentiali;
2. timpul aferent activitatilor de orientare si indrumare pe posturi a noilor angajati este mult
mai diminuat;
3. permite realizarea unor schimbari semnificative;
4. atragerea candidatilor este mult mai usoara, iar selectia este mult mai rapida si mai
eficienta;
5. permite corectarea eventualelor practici discriminatorii anterioare privind angajarea;
6. permite eliminarea unor eventuale stagnari sau diminuarea unei anumite rutine;
7. incurajeaza un nou mod de gândire in cadrul organizatiilor si poate preveni sau corecta unele
obligatii contractuale de durata;
8. punctele forte si punctele slabe ale candidatilor sunt cunoscute mult mai bine.
Precizati care dintre combinatiile prezentate reflecta cel mai corect principalele
avantaje ale recrutarii interne.c. 2,4,8
57. Tipul de cultura organizationala „fortareata” este :

58.Activitatile strategice din cadrul conducerii resurselor umane revin:

a. departamentului de personal
b. administratorilor de personal
c. managerului general
d. managerului de resurse umane
59. Dupa F. Herzberg, adevarata responsabilitate a functiei de personal
trebuie sa fie: a. gestiunea personalului
b. relatiile umane
c. prevenirea insatisfactiei
d. promovarea satisfactiei angajatilor
60. Regiile autonome si intreprinderile publice sunt tipuri de intreprinderi grupate dupa
criteriul: a. forma juridical
b. modul de functionare
c. dimensiuni
d. nu sunt grupate dupa acelasi criteriu
61. Care dintre tipurile de decizii, de mai jos, sunt extrem de

numeroase? a. strategice
b. tactice
c. curente
d. aleatorii
62. Deciziile tactice vizeaza:

a. o perioada mare de timp, influentând activitatea de ansamblu a firmei
b. o perioada de timp redusa, adoptându-se la niveluri medii si inferioare de conducere
c. o perioada medie de timp, influentând doar o parte a activitatii firmei
63. Care din elementele de mai jos reprezinta dezavantaje ale recrutarii interne:
1. costul recrutarii personalului este mult mai ridicat;
2. impiedica infuzia de suflu proaspat si nu favorizeaza promovarea unor idei noi;3. provoaca
aparitia de posturi vacante in lant;
4. angajatul poate fi actionat in judecata daca detine unele date si informatii;
5. favorizeaza manifestarea principiului lui Peter; 6. politica de recrutare poate presupune in
mod gresit ca angajatii dispun de calitatile necesare pentru a fi promovati;
7. permite diminuarea cheltuielilor cu pregatirea
personalului. c. 2, 3, 5, 6
64. Tipul de cultura organizationala „club” este :

b. cel care asigura securitatea postului si pune pret pe angajamentul oamenilor fata de
valorile ei
65. Resursele umane sunt privite ca un cost in cadrul:
a. activitatii de personal
b. bilantului social ???
c. conducerii resurselor umane
d. managementului resurselor umane
66. Deciziile curente se adopta de regula in conditii de:
a. certitudine
b. incertitudine
c. risc
d. incertitudine si risc
67. Recrutarea externa prezinta o serie de avantaje care se regasesc printre urmatoarele
elemente:
2. atragerea candidatilor este mult mai usoara, iar selectia este mult mai rapida si mai eficienta;
3. probabilitatea ca angajatii sa nutreasca asteptari sau perspective inadecvate sau sa devina
dezamagiti si nemultumiti de organizatie este mult mai redusa;
4. incurajeaza un nou mod de gândire in cadrul organizatiilor si poate preveni sau corecta
unele obligatii contractuale de durata; 5. permite eliminarea unor eventuale stagnari sau
diminuarea unei anumite rutine; 6. motivarea personalului creste, iar ambianta morala se
imbunatateste;
7. permite corectarea eventualelor practici discriminatorii anterioare privind
angajarea; Precizati care dintre combinatiile prezentate reflecta cel mai corect
principalele avantaje ale recrutarii externe? e. 1, 4, 5, 7
68. Tipul de cultura organizationala „academie” este :

69. Structurile organizatorice „de comanda” sunt specifice:

a. managementului german
b. managementului japonez
c. managementului francez
d. managementului american
e. managementului englez
70. Etapa organizarii stiintifice a muncii constituie o aplicare a

teoriei: a. X
b. Y
c. ierarhizarii nevoilor
d. bifactoriale
71. Termenul de „management al resurselor umane” se refera la urmatoarele

aspecte: a. utilizarea resurselor umane
b. motivarea resurselor umane
c. protectia resurselor umane
d. toate raspunsurile sunt corecte
72. În procesul de adaptare impus de necesitatea cresterii performantei unei organizatii,
rolul primordial il detine:
a. capacitatea de productie
b. echipa de vânzare
c. sistemul de distributie
d. functia de personal
73. Tendinta marcata de elaborare a teoriei generale a conducerii se inregistreaza

in etapa: a. organizarii
b. conducerii stiintifice
c. conducerii bazate pe obiective
d. teoriei generale a dezvoltarii ???
74. Un ciclu decizional presupune parcurgerea etapelor:

a. identificarea corecta a problemei
b. construirea alternativelor de decizie
d. nici un raspuns nu este correct
75. Care din urmatoarele obiective strategice ale remuneratiei vizeaza comportamentele
salariatilor?
a. motivarea si fidelizarea
b. motivarea si satisfactia ???
c. fidelizarea si adaptarea
d. echitatea si motivarea
76. Care dintre principiile generale ale managementului stipuleaza faptul ca

dimensionarea, structurarea si combinarea tuturor proceselor si relatiilor
manageriale este necesar sa aiba in vedere maximizarea efectelor economicosociale,
cuantificabile si necuantificabile ale firmei in vederea obtinerii avantajului
competitiv? a. principiul managementului participativ
b. principiul eficacitatii si eficientei
c. principiul motivarii tuturor factorilor implicati, a stakeholderilor in activitatile firmei
d. principiul asigurarii concordantei dintre parametrii sistemului de management al firmei si
caracteristicile sale esentiale si ale mediului ambiant
77. Tabloul decizional este o metoda:

a. universala
b. statistica ???
c. specializata
d. matematica
78. Care dintre elementele prezentate reprezinta dezavantaje ale recrutarii externe:
1. identificarea, atragerea si evaluarea candidatilor se realizeaza mult mai dificil; 2. timpul
necesar orientarii, adaptarii si integrarii pe posturi a noilor angajati este mult mai mare, ceea
ce atrage costuri suplimentare; 3. provoaca aparitia de posturi vacante in lant; 4. pot aparea
nemultumiri, descurajari, chiar unele probleme majore sau unele aspecte de morala in rândul
propriilor angajati;
5. nu permite corectarea eventualelor practici discriminatorii anterioare privind angajarea;
6. exista riscul de a angaja candidati care, ulterior, nu dovedesc sau nu se por mentine la
potentialul inalt pe care l-au demonstrat in timpul procesului de selectie;
7. implica elaborarea unor programe adecvate de pregatire
profesionala. a. 1, 2, 4, 6
79. În cadrul culturii tip rezultat:
a. conducerea este asigurata de un grup restrâns de oameni
b. conducerea este impartita intre conducator si structura ???
c. motivatia si implicarea personala sunt favorizate
d. contributia oamenilor vine din sentimentul de solidaritate si datorie
e. relatiile de munca se bazeaza pe incredere si sunt mutuale
80. În cazul Teoriei X atitudinea fata de munca, respectiv potentialul

angajatilor sunt: a. de indiferenta, respectiv scazut
b. de implicare, respectiv ridicat
c. de indiferenta, respectiv ignorat
d. de indiferenta, respectiv identificat
81. Formarea culturala a individului are loc:

a. in mediul unde el a crescut
b. la scoala
c. la locul de munca
d. toate acestea
82. Consilierea angajatului in dezvoltarea carierei se realizeaza de preferinta

de catre: a. un specialist in resurse umane
b. seful ierarhic direct
c. seful ierarhic direct si un specialist in resurse umane
d. un specialist in resurse umane sau seful ierarhic direct
83. Nu gasesc necesara existenta teoriei stiintifice a conducerii

adeptii scolii: a. clasice
b. empirica
c. a relatiilor umane
d. sistemica
84. Stilul de leadership „laissez-faire” se caracterizeaza prin:
a. supraveghere stricta a subordonatilor de catre sef
b. comunicarea se realizeaza in mare masura in scris, punând accent pe documente si stampile ca
mijloace principale de realizare si control al activitatilor
c. libertate de actiune foarte mare a subordonatilor, controlul fiind aproape inexistent
d. sociabilitate, flexibilitate, cooperare, comunicatii ascendente, descendente si orizontale bune
85. Dimensiunea organizationala a informatiilor se refera la faptul ca:

a. ele conditioneaza intr-o proportie apreciabila potentialul si realizarea aspiratiilor personale ale
salariatilor
b. decurge din rolul lor in exercitarea drepturilor si responsabilitatilor salariatilor din cadrul
firmei
c. reprezinta o premisa indispensabila pentru stabilirea si finalizarea obiectivelor firmelor de
catre actionari si manageri
86. Elaborarea oricarui sistem de salarizare trebuie sa aiba in vedere unele principii
generale care se regasesc printre elementele de mai jos:
1. plateste ceea ce consideri a fi cinstit sau corect;
2. liberalizarea salariilor;
3. cu cât lucrezi mai, cu atât câstigi mai mult;
4. caracterul confidential al salariului;
5. promovarea si cresterea salariului sa decurga simultan;
6. negocierea salariilor;
7. existenta sau fixarea salariilor minime.
Care dintre combinatiile prezentate reflecta cel mai corect principiile generale ce
trebuie avute in vedere la elaborarea oricarui sistem de salarizare? a. 2, 4, 6, 7
87. Pregatirea profesionala are doua componente relativ distincte:

a. formarea si perfectionarea profesionala
b. formarea si dezvoltarea profesionala
c. formarea si antrenarea profesionala
d. dezvoltarea si perfectionarea profesionala
88. Remuneratia se refera la :

a. un schimb economic
b. oferirea de salarii si avantaje pentru a te baza pe indivizi disponibili
c. planificarea, organizarea si controlul resurselor financiare, tehnice, umane si
informationale necesare pentru obtinerea comportamentului dorit d. toate raspunsurile sunt
corecte
89. Conform Teoriei X, factorii ce motiveaza lucratorii sunt legati de:
a. preocuparea pentru securitate
b. autorealizare
c. stima de sine
d. conditiile de lucru
90. Remuneratia intrinseca se compune din:
a. variabile independente de continutul activitatii
b. elemente atasate continutului postului
c. variabile care raspund la intrebarea „ce trebuie platit”
91. Cultura organizatiei este:

a. un element determinant in schimbarea mentalitatii
b. un element cheie in conducerea strategica
c. instrumentul de gestiune pentru management
d. toate acestea ???
92. Dupa F. Herzberg, adevarata responsabilitate a functiei de personal

trebuie sa fie: a. gestiunea personalului
b. relatiile umane
93. Pentru eficientizarea relatiei dintre I.M.M. – intreprindere concurenta sunt necesare
urmatoarele masuri:
a. folosirea in comun a bazelor de cercetare, dezvoltarea sistemului de consulting
b. valorificarea relatiilor personale si a credibilitatii lor, stabilizarea relativa a relatiilor
economice
c. dezvoltarea relatiilor de parteneriat, solicitarea de consultanta financiara
d. acordarea atentiei asupra marcii produselor, adaptabilitate la solicitari
e. incercarea de segmentare a pietelor, desfasurarea unei politici de profit rationale, care sa
asigure un echilibru relativ intre pretul de vânzare si costuri
94. Pornind de la diversitatea sistemelor de salarizare legate de rezultate, incercarile de

clasificare a acestora au in vedere urmatoarele elemente:
1. natura rezultatelor care fac obiectul masurarii si recompensei;
2. proportia câstigurilor variabile;
3. metoda de evaluare a posturilor;
4. metoda de stabilire a resurselor; 5. unitatea al carui randament este masurat si
recompensat; 6. programele de protectie; 7. relatia intre variatile randamentului si salariu; 8.
sistemul de recompense;
9. perioada de masurare a randamentului.
Aratati care dintre combinatiile de mai jos reflecta cel mai corect elementele avute in
vedere in incercarile de clasificare a sistemelor de salarizare legate de rezultate b.
2, 4, 5, 6, 7, 8
95. În cadrul culturii tip putere:
b. conducerea este impartita intre conducator si structura
96. Potrivit teoriei lui Maslow, factorii care motiveaza oamenii se

leaga de: a. sistemul de salarizare
b. conditiile de lucru
c. nevoi si modul lor de ierarhizare
d. autorealizare
97. Au inteles, pentru prima oara, ca este necesar sa se studieze efectele atitudinii
colective si ale climatului colectiv asupra resurselor in munca, reprezentantii scolii: a.
clasice
b. empirica
c. relatiilor umane
d. sistemica
98. Managerii sunt angajatii care:

a. iau decizii
b. semneaza contractele
c. stabilesc salariile colaboratorilor
d. numesc sefii compartimentelor operative
99. Domeniul predilect de activitate al managerilor este:

a. planificarea
b. controlul
c. organizarea
d. viitorul ???
100. Dimensiunile fundamentale ale intreprinderii sunt:

a. specializarea, standardizarea, formalizarea, configuratia, traditionalismul
b. structura activitatilor, concentrarea autoritatii, controlul fluxului muncii, dimensionarea
relativa a activitatilor auxiliare si functionale din cadrul intreprinderii
c. controlul fluxului muncii, formalizarea, configuratia, specializarea, dimensionarea
relativa a activitatilor auxiliare si functionale din cadrul intreprinderii
101. Filtrajul consta in:

a. modificarea partiala sau totala a mesajului sau continutului informatiilor in mod
intentionat
b. modificarea partiala, neintentionata a mesajului sau continutului informatiilor
c. inregistrarea, transmiterea si prelucrarea repetata a unor informatii
102. Managementul prin
obiective este: a. o metoda de
management
b. un sistem de management
c. o tehnica specifica de management
103. În cadrul culturii tip rol:

c. motivatia si implicarea personala sunt favorizate ???
104. În functie de sursa producatoare, motivatia

poate fi: a. pozitiva si negativa
b. intrinseca si extrinseca
c. de baza si secundara
d. cognitiva si afectiva
105. Modelul caracteristicilor postului contine mai multe variabile sau mai multe
componente care se regasesc printre elementele urmatoare:
3. feedback-ul intrinsec si feedback-ul extrinsec; 4. varietatea calificarii sau diversitatea
aptitudinilor; 5. intensitatea nevoilor de dezvoltare a personalului; 6. importanta sau
semnificatia sarcinii;
7. perceperea sau intelegerea continutului
postului; 8. cunoasterea rezultatelor reale ale
activitatii.
Care dintre combinatiile prezentate reflecta cel mai corect variabilele sau componentele
modelului caracteristicilor postului? a. 3, 4, 5, 6, 7
106. În esenta sa, activitatea de management vizeaza transformarea informatiilor de

stare in: a. actiuni
b. indicatori
c. decizii
107. Abordata ca sistem, structura organizatorica a unei organizatii

cuprinde: a. relatii organizatorice, sistemul de obiective, componente
organizatorice
b. relatii organizatorice, sistemul de obiective, componente organizatorice, ordinea
componentelor organizatorice
c. ordinea componentelor organizatorice, sistemul de obiective, relatii organizatorice ???
108. Redundanta consta in:
a. modificarea partiala sau totala a mesajului sau continutului informatiilor in mod intentionat
109. Managementul prin exceptii este:

a. un sistem de management ce asigura previziunea, controlul si evaluarea activitatilor
firmei si ale principalelor sale componente procesualesi structurare cu ajutorul bugetelor
b. un sistem de management ce consta in exercitarea principalelor procese de management
prin implicarea unui grup de proprietari si/sau manageri si executanti, utilizând o gama variata
de modalitati
c. un sistem simplificat de management bazat pe vehicularea ascendenta selectiva a
informatiilor care reflecta abateri de la limitele de toleranta stabilite si pe concentrarea celor
mai buni manageri si specialisti in zonele decizionale si operationale cheie pentru
competitivitatea firmei d. toate raspunsurile sunt corecte
2. impiedica infuzia de suflu proaspat si nu favorizeaza promovarea unor idei noi;3. provoaca
aparitia de posturi vacante in lant;
5. favorizeaza manifestarea principiului lui Peter; 6. politica de recrutare poate presupune in
mod gresit ca angajatii dispun de calitatile necesare pentru a fi promovati;
7. permite diminuarea cheltuielilor cu pregatirea
personalului. c. 2, 3, 5, 6
111. Principalele elemente de diferentiere a politicii de strategia organizatiei se afla printre

aspectele enumerate mai jos:
1. gradul de detaliere mai pronuntat
2. sfera de cuprindere mai redusa
3. concretizare in planul anual 4. orizont de timp mai redus, de regula un an
5. caracter orientativ
6. modalitati de realizare a obiectivelor diferite de cele prevazute in strategie
7. reflecta cultura organizatiei
8. nu sunt simple concretizari ale strategiei
Aratati care dintre combinatiile prezentate in continuare reflecta cel mai bine aceste
particularitati: d. 1,3,4,8
112. Se dau mai jos cateva elemente de fundamentare si elaborare a strategiei:
1. diferentierea strategiei in functie de faza ciclului de viata al organizatiei
2. realizarea de studii de marketing
3. asigurarea continuitatii elaborarii si aplicarii strategiei
4. flexibilitatea strategiei
5. obtinerea avantajului concurential
6. elaborarea de studii ecologice
7. transferul international de know-how managerial
8. realizarea unor complexe studii de diagnosticare
Care dintre combinatiile prezentate in continuare reprezinta premise ale elaborarii
strategiei? b. 2,4,6,8
113. Elaborarea propriu-zisa a strategiei implica un scenariu evidentiat de una dintre

variantele de mai jos. Va rugam sa aratati care dintre acestea prezinta logic un asemenea
scenariu:
a. formularea misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor strategice,
dimensionarea resurselor, fixarea termenelor, precizarea configuratiei de ansamblu a strategiei
b. formularea misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor strategice,
dimensionarea resurselor, stabilirea avantajului competitiv, precizarea configuratiei de ansamblu
a strategiei
c. formularea misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor strategice,
dimensionarea resurselor, fixarea termenelor, stabilirea avantajului competitive ???
d. formularea misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor strategice,
dimensionarea resurselor, fixarea termenelor, asigurarea climatului de munca
e. formularea misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor strategice,
dimensionarea resurselor, fixarea termenelor, elaborarea strategiei si politicii globale
114. Ansamblul fazelor prin intermediul carora se pregateste, adopta, aplica si

evalueaza decizia manageriala defineste: a. actul decisional ???
b. procesul decizional
c. procesul de management
d. toate variantele de mai sus sunt corecte
e. nici una dintre variante nu este corecta
115. Utilizarea timpului de lucru de catre manageri inregistreaza mai multe deficiente.
Dintre acestea amintim:
1. ponderea redusa a timpului afectat muncii de conceptie, de perspectiva
2. utilizarea necorespunzatoare a secretariatului
3. raporturi deficitare cu subordonatii
4. proportie redusa a timpului destinat muncii de documentare5. fragmentarea excesiva a
timpului de lucru
6. nefolosirea consultantilor in management
7. depasirea frecventa a duratei normale a zilei de munca
8. participarea unor stiluri autoritare de management
Aratati care dintre combinatiile de mai jos exprima asoecte ale structurii
necorespunzatoare a utilizarii timpului de lucru: d. 4,5,7
116. Una dintre modalitatile majore de eficientizare a muncii managerilor se regaseste
printre elementele de mai jos:
1. imbunatatirea raporturilor cu subordonatii
2. utilizarea eficace a secretariatului
3. folosirea colaboratorilor moderni
4. perfectionarea sistemului decizional
5. imbunatatirea raporturilor cu subsistemele din care face parte firma sau grupul condus
6. respectarea programului normal de lucru de 8 ore
7. cresterea veniturilor salariale ale subordonatilor pentru evitarea conflictelor sociale
8. acordarea unei atentii deosebite relatiilor de colaborare, de cooperare Care dintre
combinatiile urmatoare exprima cel mai corect astfel de modalitati? e. 1,6,8
117. Cea mai adecvata definire a organizarii procesuale este urmatoarea:

a. descompunerea proceselor de munca in elemente componente, analiza acestor
componente, cu scopul regruparii lor in functie de diferite criterii, in vederea realizarii
obiectivelor cu un plus de eficienta
b. armonizarea desfasurarii proceselor de munca fizica si intelectuala in cadrul organizatiei,
cu scopul indeplinirii in conditii de eficienta maxima a obiectivelor stabilite
c. stabilirea tuturor proceselor de munca fizica si intelectuala care concura la realizarea
obiectivelor organizatiei
d. planificarea tuturor proceselor de munca fizica si intelectuala de care depinde realizarea
in conditii de eficienta maxima a obiectivelor organizatiei
e. alegerea celor mai adecvate metode si tehnici de management, prin folosirea carora se
poate imbunatati activitatea managerilor din cadrul organizatiei
118. Care dintre urmatoarele definitii ale componentelor organizarii procesuale este falsa?
a. atributia este reprezentata de ansamblul sarcinilor executate periodic de personal cu
cunostinte specifice unui domeniu restrans, care concura la realizarea unui obiectiv specific
b. activitatea este reprezentata de ansamblul atributiilor omogene ce se indeplinesc de
personal ce poseda cunostinte de specialitate dintr-un domeniu mai restrans, cu scopul
indeplinirii obiectivelor derivate de gradul II
c. functiunea este reprezentata de ansamblul activitatilor omogene si/sau complementare
desfasurate de personal de o anumita specialitate, folosind metode si tehnici specifice, cu scopul
indeplinirii obiectivelor derivate de gradul I
d. functiunea reprezinta o componenta de baza (elementara) a unui process complex, sau un
proces de munca simplu, desfasurat cu scopul realizarii unui obiectiv individual, care de regula
se atribuie unei singure persoane
e. sarcina reprezinta o componenta de baza(elementara) a unui proces de munca simplu,
desfasurat cu scopul realizarii unui obiectiv individual, care de regula se atribuie unei singure
personae
119. Salariul de baza sau tarifar este reprezentat de:
1. salariul in acord direct
2. salariul in regie3. salariul nominal
4. salariul in acord progresiv
5. salariul real
6. salariul minim
Alegeti combinatia integral
adevarata. e. 2,3,5
120. Stimulentele individuale asigura o legatura intre.........fiecarui angajat si

recompensele ce le obtine. Completati cu varianta corecta. a. salariul aferent
b. conditiile de munca specifice
c. sporurile
d. performantele
e. aprecierile
121. Recompensele indirecte:

a. reprezinta sumele de bani obtinute de catre angajati, ca procente din profit, in functie de
combinatia intregii organizatii
b. vizeaza facilitatile oferite personalului in perioada angajarii
c. reprezinta facilitatile oferite personalului, atat in calitatea de angajat sau de fost angajat
d. reprezinta sumele de bani acordate angajatilor pentru activitati si rezultate deosebite
e. venitul unui angajat rezultat ca procent din vanzari
122. Intre complexitatea si dificultatea unui post si nivelul remuneratiei exista o corelatie
pozitiva ce poate fi exprimata printr-o............... Completati cu varianta corecta. a. egalitate
b. parabola
c. raport exponential
d. dreapta de regresie ???
e. relatie biunivoca
123. Indicati varianta neadevarata. Politica salariala a firmei ar trebui sa

asigure: a. o fluctuatie de personal mai mare
b. stimularea productivitatii si eficientei angajatilor
c. recunoasterea fiecarui post in comparatie cu celelalte
d. sa asigure un control adecvat costurilor de munca
124. Modelele salariale de dezvoltare dualista de tipul Ranis-Fei cuprind atat

elemente: a. normale cat si radicale
b. neoclasice cat si clasice
c. clasice cat si conflictuale
d. radicale cat si institutionale
e. marxiste cat si institutionale
125. Modelele salariale marxiste cuprind adesea mecanisme de
natura: a. normale si radicale
b. neoclasice si clasice
c. clasice si conflictuale
d. radicale si institutionale
e. conflictuale si radicale
126. In majoritatea celor mai recente modele salariale denumite “radicale” de pe piata
muncii gasim elemente:
a. conflictuale si institutionale
b. normale si radicale
d. marxiste si institutionale
e. institutionale si radicale
127. Cine a afirmat ca: “pretul natural al muncii insasi, estimat in alimente si articole de
prima necesitate..variaza in timp intr-o tara si difera foarte sensibil de la o tara la alta”
dupa “obiceiurile si cutumele locuitorilor” a. Ranis
b. Ricardo
c. F. Taylor
d. Stern
e. Bliss
128. Managementul comparat se ocupa de studiul..........si diferentelor din practica

manageriala locala din diferite tari. Completati cu varianta corecta. a.
managementului
b. stiintei
c. similaritatilor
d. asimilarilor
e. sistemelor
129. In ce tara se prefera specializarea, se delega putin, coordonarea este mai rara, iar
managerii de nivel superior sunt numerosi? a. Germania
b. Franta
c. Italia
d. Anglia
e. S.U.A.
130. In ce tara in majoritatea intreprinderilor se regaseste o structura organizatorica de tip

holding, preferandu-se descentralizarea in planul deciziilor, cu mijloace de coordonare la
diferite niveluri?
a. Germania
b. Franta
c. S.U.A.
d. Anglia
e. Japonia
131. Indicati varianta neadevarata. Daca ar trebui sa se sintetizeze valorile vietii

americane, acestea ar putea fi reprezentate, in principal, de urmatoarele: a. individualism
b. tendinta spre realizare personala
c. morala si umanismul
d. spiritul de echipa
e. confortul material
132. Motivarea negativa:

a. reprezinta motivarea realizata prin mijloacele clasice ce vizeaza satisfacerea aspiratiilor si
asteptarilor de ordin pecuniar ale salariatilor
b. se realizeaza prin folosirea motivatiilor generatoare de diminuari ale satisfactiilor
c. se realizeaza prin folosirea preponderenta a motivatiilor generatoare de satisfactii sporite la
salariati
d. consta in determinarea salariatului sa se implice, sa depuna efort si sa obtina rezultate in cadrul
sau
e. are in vedere latura, dimensiunea intelectuala a salariatului, axandu-se pe satisfacerea nevoilor
individuale de a fi informat, a cunoaste, a invata
133. Motivarea economica:

salariati
sau
134. Motivarea intrinseca:

salariati
d. consta in determinarea salariatului sa se implice, sa depuna efort si sa obtina rezultate in
cadrul sau
135. Motivarea pozitiva:

salariati
sau
136. Motivarea cognitiva:

salariati
sau
e. are in vedere latura, dimensiunea intelectuala a salariatului, axandu-se pe satisfacerea
nevoilor individuale de a fi informat, a cunoaste, a invata
137. Indicati varianta neadevarata. Perfectionarea profesionala la locul de munca a

personalului include:
a. indrumarea
b. coaching-ul
c. rotatia pe posturi
d. mentoringul
e. metoda studiilor de caz
138. Perfectionarea profesionala in afara locului de munca nu se poate

realiza prin: a. mentoring
b. prelegere
c. simpozioane
d. metoda jocului de roluri
e. metoda de “invatare din actiune”
139. Mentionati varianta neadevarata. La baza conceperii si exercitarii managementului
firmelor se afla un ansamblu de principii:
a. principiul motivarii stakeholderilor in activitatile firmei ???
b. principiul managementului participativ
c. principiul salarizarii tuturor factorilor implicati in firma in functie de performantele
economice
d. principiul asigurarii concordantei dintre parametrii sistemului de management al firmei si
caracteristicile sale esentiale si ale mediului ambiant e. principiul eficientei si eficacitatii
140. Succesul utilizarii metodei delegarii este conditionat de respectarea

urmatoarei reguli: a. Sarcinile de mare importanta nu se deleaga
141. Productivitatea muncii este un factor de

influenta a: a. resurselor de munca
b. nevoilor de munca
c. ratei plecarilor
d. demisionarilor
142. Pe termen scurt ajustarea resurselor umane se

face prin: a. concedieri
b. promovari
c. somaj partial
d. realizarea tabloului de inlocuire a efectivelor
143. Continutul activitatii de conducere a resurselor umane se refera la

activitati: a. strategice, de consultanta si operationale
b. de planificare, strategice si tactice
c. strategice, tactice si operationale
d. strategice, de consultanta si control
144. Dilema unui manager, in privinta rolului

organizatiei este: a. responsabilitatea economica vs.
responsabilitatea sociala ???
b. responsabilitatea sociala vs. responsabilitatea ecologica
c. responsabilitatea ecologica vs. responsabilitatea umana
d. responsabilitatea umana vs. responsabilitatea economica
145. Controlul calitatii produselor si/sau serviciile oferite clientilor devine, in zilele noastre,
responsabilitatea:
a. cercurile de calitate
b. departamentelor independente de control al calitatii
c. fiecarui angajat al firmei
d. nici un raspuns nu neste correct
146. Daca un angajat beneficiaza de o marire a salariului in cadrul aceluiasi nivel de
incadrare, atunci el este: a. promovat
b. avansat ???
c. transferat
d. expatriat
147. Identificati varianta incorecta. Sedintele se pot clasifica in

sedinte: a. decizionale
b. de informare
c. organizationale
d. de armonizare
e. de explorare
148. Identificati varianta neadevarata. Etapele

sedintei sunt: a. desfasurarea
b. pregatirea
c. elaborarea
d. deschiderea
e. finalizarea
149. Identificati varianta neadevarata. Principalele elemente componente ale procesului de

delegare sunt:
a. insarcinarea
b. atribuirea competentei formale
c. incredintarea responsabilitatii
d. atribuirea competentei informale
150. Identificati varianta neadevarata. Tabloul de bord trebuie sa indeplineasca

urmatoarele cerinte minime:
a. integralitatea
b. rigurozitatea
c. economicitatea
d. interoperabilitatea
e. echilibrarea
151. Identificati varianta adevarata.Abordarea scolastica:

a. trateaza managementul ca o multime de functii care se interconditioneaza
b. accentueaza imaginea de sistem a organizatiei si a managementului acesteia
c. evidentiaza faptul ca armonizarea diferitelor metode manageriale este dependenta de influenta
factorilor mediului ambiant
d. trateaza managementul din patru perspective distincte: management stiintific,
administrativ, relatiile si comportamentul uman, stiinta managementului
152. Identificati varianta adevarata.Abordarea procesuala:

d. trateaza managementul din patru perspective distincte: management stiintific, administrativ,
relatiile si comportamentul uman, stiinta managementului
153. Identificati varianta adevarata.Abordarea sistematica:

c. evidentiaza faptul ca armonizarea diferitelor metode manageriale este dependenta de
influenta factorilor mediului ambiant
d. trateaza managementul din patru perspective distincte: management stiintific,
administrativ, relatiile si comportamentul uman, stiinta managementului
154. Identificati varianta adevarata.Abordarea de contingenta:

c. evidentiaza faptul ca armonizarea diferitelor metode manageriale este dependenta de
influenta factorilor mediului ambiant
155. Identificati varianta adevarata.In raport cu domeniul de activitate,

intreprinderile sunt: a. specializate
b. financiare
c. prelucratoare
d. cu productie de masa
e. joint-venture
156. Identificati varianta adevarata.Dupa caracterul materiei prime, intreprinderile se

pot clasifica in intreprinderi: a. specializate
b. financiare
c. prelucratoare
e. joint-venture
157. Identificati varianta adevarata. In functie de apartenenta nationala,

intreprinderile se pot clasifica in intreprinderi: a. specializate
b. financiare
c. prelucratoare
e. joint-venture
158. Identificati varianta adevarata. In raport cu nivelul de specializare,

intreprinderile se pot clasifica in intreprinderi: a. financiare
b. universale
c. prelucratoare
e. sezoniere
159. Unele dintre calitatile de baza necesare unui manager se regasesc mai jos. Un
raspuns este gresit. Identificati-l. a. cooperare
b. oportunism ???
c. curiozitate
d. constiinciozitate
160. Din punct de vedere multidimensional, in gruparea stilurilor de management sunt

utilizate urmatoarele criterii:
a. atitudinea fata de responsabilitate
b. modul de manifestare a autoritatii manageriale
c. comportamentul si atitudinea
d. interesul pentru rezultate, oameni si eficienta
e. c si d
161. Prin stil de management

intelegem: a. modalitatea de
delegare a autoritatii
b. modalitatile prin care managerii isi exercita atributiile ce le revin
c. ansamblul trasaturilor de personalitate
d. ansamblul trasaturilor cum sunt: carisma, creativitate si flexibilitate
162. Completati afirmatia cu varianta potrivita. “Un prim obiectiv al analizei

posturilor il constituie...........muncii, realizata, in primul rand prin studiul metodelor
de munca, pentru ca, in cele din urma, diferitele posturi sa devina mai eficiente”. a.
organizarea
b. concretizarea
c. gestionarea
d. intelegerea
e. simplificarea
163. Stabilirea standardelor de munca este un obiectiv al analizei posturilor care se

realizeaza prin studiul .................de munca. a. metodelor
b. timpului
c. tehnicilor
d. sarcinilor
e. posibilitatilor
164. Recrutarea personalului este un domeniu

specific: a. managerului general
b. managerilor de departamente
c. cadrelor de personal
d. tuturor categoriilor de personal
e. nici un raspuns nu este correct
165. Identificati varianta corecta. In urma unui examen de selectie de personal pot apare
mai multe tipuri de decizii: a. organizatorice
b. decizii pozitive corecte
c. obligatorii
d. structurale
e. motivationale
166. Subiectul managementului îl

constituie: a. managerii angajatii
b. managerii sau angajatii
c. managerii
d. angajatii
e. organizatia ???
167. Obiectul managementului agentului economic îl

constituie: a. managerii si angajatii ???
c. managerii
d. angajatii
e. organizatia
168. În cadrul unei economii agentul economic

reprezinta: a. un sistem închis
b. un sistem deschis
c. nu reprezinta un sistem
d. o directie de realizare a economiei de piata
e. un element al pietei muncii
169. Identificati varianta neadevarata. In functie de momentul exercitarii,

actiunile de control-reglare pot fi: a. postoperative
b. preventive
c. operative
d. neoperative
170. Strategia si politica agentului economic reprezinta o concretizare

esentiala a: a. previziunii
b. organizarii
c. coordonarii ???
d. antrenarii
e. evaluarii si controlului
171. Identificati varianta neadevarata. Dupa tipul si natura abordarilor obiectivele

strategice pot fi de:
a. privatizare
b. inovationale
c. redresare
d. specializare
e. diversificare
172. Organizarea manageriala

reprezinta: a. o etapa a procesului
managerial
b. o functie a societatii comerciale
c. o functie manageriala
d. functia de coordonare manageriala
e. functia scop a societatii comerciale
173. Organizarea formala a unei firme este bazata pe acte normative si dispozitii
manageriale si cuprinde:
1. organizarea institutionala
2. organizarea procesuala
3. organizarea ierarhica
4. organizarea
structurala 5.
organizarea
matriceala
Alegeti combinatia
adevarata. d. 2,4
174. Alegeti varianta incorecta. In ansamblul ei, structura organizatorica a unei firme,
abordata ca sistem, cuprinde:
a. componente organizatorice
b. relatii organizatorice
c. tehnici organizatorice
d. ordinea componentelor organizatorice
e. sistemul de obiective
175. Indicati varianta neadevarata. In conceptia lui H. Mintzberg, fiecare organizatie

este alcatuita din urmatoarele elemente: a. nivelul strategic
b. nivelul conducerii tactice
c. personalul auxiliar
d. componenta decizionala
e. tehnostructura
176. Indicati varianta neadevarata. Structura operationala reprezinta acea componenta a

structurii organizatorice definita prin : a. modul de organizare interna
b. modul de organizare externa
c. numarul si componenta unitatilor de productie
d. relatiile de cooperare ce se stabilesc intre unitati de productie in vederea realizarii directe a
obiectului de activitate al firmei
e. marimea si modul amplasarii spatiale a unitatilor de productie
177. Indicati varianta neadevarata. Procesul de analiza, proiectare, evaluare si

imbunatatire a structurii organizatorice presupune respectarea unor cerinte, cum
sunt: a. crearea si dependenta compartimentelor de munca
b. asigurarea unui stat major ori a unor servicii functionale
competente c. folosirea delegarii
d. previzionarea fluxului relational
e. asigurarea economiei de comunicatii
178. Indicati varianata neadevarata. Procesul de analiza si proiectare a structurii

organizatorice a unei firme presupune urmatoarele etape:
a. evaluarea functionalitatii si a laturii constructive a firmei
b. analiza obiectivelor previzionate
c. definirea activitatilor necesare si stabilirea continutului lor
d. proiectarea compartimentelor, gruparea lor si stabilirea relatiilor dintre ele
e. analiza strategica relationala
179. Deciziile care vizeaza o perioada mare de timp, influentand activitatea de

ansamblu a firmei sunt deciziile: a. tactice
b. strategice
c. curente
d. repetitive
e. unipersonale
180. Deciziile care vizeaza o perioada de timp redusa, se adopta la niveluri medii si
inferioare de conducere, de regula in conditii de certitudine, sunt deciziile: a. tactice
b. strategice
c. curente
d. repetitive
e. unipersonale
181. Deciziile de restructurare a activitatii sunt

decizii: a. tactice
b. strategice
c. curente
d. repetitive
e. aleatorii
182. Deciziile de investitii sunt

decizii: a. tactice
b. strategice
c. curente
d. repetitive
e. periodice
183. Indicati varianta neadevarata. Metodele specializate de optimizare a procesului

decizional sunt: a. arborele decizional
b. metodele bazate pe costuri
c. tabelul decizional
d. simularea decizionala
184. Indicati varianta adevarata. Metodele universale de optimizare a procesului

decizional sunt: a. arborele decizional
GRILE MANAGEMENT
1) Care este ordinea de importanta a calitatilor/abilitatilor pe care trebuie sa le aiba un bun
manager de prima linie (de nivel
inferior)?
a) Capacitatea de orientare strategica; capacitatea de a dezvolta realtii umane; cunostinte

profesionalee de specialitate
b) Cunostinte profesionale de specialitate; capacitate de a dezvolta relatii uman; capacitate

de orientare strategic
c) Capacitate de a dezvolta relatii umane; capacitate de orientare strategica; cunostinte

profesionale de specilaitate
-----------------------------------------------------
2) Care dintre urmatoarele ipostaze (ansambluri de comportamante) sunt, dupa Henry

Mitzberg, roluri decizionale ale managerilor?
a) Observator active (monitor)
b) Regulator de perturbatii
c) Lider
d) Distribuitor de resurse
-----------------------------------------------------
3) Care dintre urmatoarele cai de actiune sunt, in conceptia lui Thomas Peters, factori de
success in management?
a) Contactul continuu cu clientii
b) Dezvoltarea problemelor dupa metoda “incercare si eroare”
c) Selectia stiintifica a angajatilor
d) Autonomia operationala si incurajarea intreprinzatorilor
-----------------------------------------------------
4) Conform studiilor intreprinse de Henry Mintzberg, in timp ce exercita functiile

managementului, managerii pot indeplini:
a) Doar rolurile de planificator, organizator si controlor
b) Oricare dintre cele 10 roluri atribuite managerilor

c) Doar rolurile de regulator de perturbatii si distribuitor de resurse
d) Toate cele 14 roluri atribuite managerilor
-----------------------------------------------------
5) Bernhard Gorg, unul dintre cei mai reputati profesori de management, fost director IBM
pentru Europa, afirma urmatoarele: “Cererea de manageri talentativa intrece toate celelalte
solicitari ale pietei … Cererea in aceasta categorie nu mai poate fi satisfacuta si este de asteptat
ca distanata dintre cerere si oferta sa creasca si mai departe … Astazi s-au schimbat multe lucruri
– notiunea de manager a devenit un bun comun, foarte multi tineri doresc sa devina manageri si
unele intreprinderi fac din acest titlu un adevarat cult, prin care impart societatea in doua clase:
in manageri, ca fiind acele persoane care “poseda”, si in non-manageri, ca fiind acei care “nu
poseda…”.
Care dintre urmatoarele formulary este mai plauzibila?
a) Afirmatiile de mai sus sunt valabilepentru tarile din Europa Occidentala, dar nu si pentru
Romania.
b) Afirmatiile de mai sus sunt valabile pentru toate tarile europene, inclusive, in care fie ca
vrem, fie ca nu vrem sa acceptam, nu se va putea face noua discordanta, si reusita in afaceri va f
asigurata de manageri competent, cu o substantial pregatire manageriala.
-----------------------------------------------------
6) Managementul este cel mai bine descries ca fiind procesul de:
a) Realizare individuala a sarcinilor de o maniera eficienta
b) Indeplinire eficienta a sarcinilor, cu ajutorul altor persoane
c) Utilizare a resurselor rare pentru a minimiza rezultatele
d) Stabilire a scopurilor organizatiei
-----------------------------------------------------
7) La compania “Dorna” S.A. activitatea este organizata conform know-how-ului adus de

proprietarii olandezi. Care credeti ca este cea mai mare diferenta dintre managerii si
nonmanagerii acestei organizatii?
a) La manageri accentual cade pe abilitatile de lucru cu oamenii, iar la nonmanageri, pe
abilitatile determinante de cunostintele profesionale de specialitate
b) Managerii sunt intotdeauna mai inteligenti decat nonmanagerii
c) Nonmanagerii au o munca mai grea decat managerii
-----------------------------------------------------
8) Orientarea organizatiei in conformitate cu misiunea si obiectivele de specialitate este

responsabilitatea principala a:
a) Managerilor de pe pozitiile ierarhice superioare
b) Managerilor mijlocii
c) Managerilor de prima linie
d) Directorilor generali
-----------------------------------------------------
9) Directionarea activitatii unitatii prin aplicarea unor cunostinte de specialitate este

responsabilitatea principala a:
-----------------------------------------------------
10) Care este ordinea de importanta a calitatilor/abilitatilor pe care trebuie sa le aiba un bun
manager de nivel ierarhic superior?
a) Capacitate de orientare strategica; capacitate de a dezvolta relatii umane; cunostinte

profesionale de specialitate
b) Cunostinte profesionale de specialitate; capacitate de a dezvolta relatii umane; capacitate

c) Capacitate de a dezvolta relatii umane; cunostinte profesionale de specialitate; capacitate

-----------------------------------------------------
1
11) La acelsai nivel ierarhic, esentiale sunt capacitatea de orientare strategic si dezvoltarea
relatiilor umane, atat in interiorul organizatiei, cat si in raporturile acesteia cu mediul extern. In
plus, Thomas Peters afirma ca “…la acest nivel, “calitatea” de afi un bun specialist intr-un
domeniu sectorial nu reprezinta o garantie a reusitei managerial”.
Care manageri sunt avuti in vedere de afirmatiile de mai sus?
a) Managerii de niveluri ierarhice mijlocii
b) Managerii de niveluri ierarhice superioare
c) Managerii de niveluri ierarhice de prima linie
-----------------------------------------------------
12) (1) Studiind activitatea managerilor din mai multe organizatii americane, Henry
Mintzberg (1973) a ajuns la concluzia ca acestia indeplinesc zece “roluri” (ansambluri organizate
de comportamente).
(2) Aceste roluri sunt grupate in trei categorii: roluri interpersonal, roluri informationale si
roluri de reprezentare (lider).
a) Numai prima afirmatie, marcata cu (1), este adevarata.
b) Numai a doua afirmatie ,marcata cu (2), este adevarata.
c) Ambele afirmatii sunt adevarate.
-----------------------------------------------------
13) Rolurile managerial definite de Mintzberg (reprezentant oficial, lider, observatory active
etc.) sunt:
a) Grupe complexe de activitati associate in mod direct cu indeplinirea misiunii organizatiei
b) Ansambluri organizate de comportamente care ilustreaza ceea ce fac “de fapt”

managerii
-----------------------------------------------------
14) Un factor de success in management este:
a) Delegarea autoritatii spre nivelele ierarhice superioare
b) Delegarea autoritatii spre nivelele ierarhice inferioare
c) Transferarea responsabilitatii, pentru a nu fi facut responsabil de faptele subalternilor
-----------------------------------------------------
15) Managerii care apreciaza studiile de piata riguros executate si le utilizeaza constient
pentru fundamentarea deciziilor sunt orientate preponderant spre:
a) Managementul ca arta
b) Managementul ca stiinta
-----------------------------------------------------
16) Inginerul care este tahnologul firmei de panificatie “Pambac” este:
a) Un manager mijlociu
b) Un non-manager
c) Un manager superior
-----------------------------------------------------
17) Care din urmatoarele ipostaze sunt esentiale in definirea managementului ca stiinta?
a) Analizarea proceselor si identificarea principiilor si legalitatilor lor
b) Orientarea prioritara spre valorificarea experientei capatate
c) Orientarea spre actiune si adaptabilitate
-----------------------------------------------------
18) Care din uramatoarele afirmatii sunt adevarate?
a) Managerii de la niveluri ierarhice superioare realizeaza cu precadere activitati specific

functiilor de planificare si coordonare/antrenare
b) Managerii de la niveluri ierarhice de prima linie realizeaza cu precadere activitati
specifice functiilor de coordonare/antrenare si control
c) Managerii de la niveluri ierarhice superioare realizeaza cu precadere activitati specifice

functiilor de planificare si organizare
d) Managerii de la niveluri inferioare realizeaza cu precadere activitati specific functiilor de

palnificare si control
-----------------------------------------------------
19) Care dintre urmatoarele activitati sunt specific functiei de planificare?
a) Delegarea autoritatii si responsabilitatii la diferite niveluri ierarhice
b) Stabilirea ibiectivelor (a rezultatelor viitoare ce se doreste a fi obtinute)

c) Dimensionarea necesarului de resurse umane, material si financiare, precum si
stabilirea modului de utilizare a acestor
resurse
d) Recrutarea si selectia personalului
-----------------------------------------------------
20) Care dintre urmatoarele schimbari previzibile vizeaza modul de exercitare a functiei de
organizare?
a) Managerii vor fi mai putin autoritari, vor promova un stil mai flexibil, incurajand
initiativa si participarea angajatilor la luarea
deciziilor
b) Diminuarea autoritatii managerilor va conduce la reducerea numarului de niveluri

ierarhice din oraganizatii
c) Posturile de munca vor fi adaptabile in functie de caracteristicile fiecarei persoane, iar

structura grupurilor de munca va constitui o problema interna a acestora
-----------------------------------------------------
21) Problemele ce trebuie solutionate de manageri in cadrul functieie de coordonare-

antrenare sunt urmatoarele: CE se va face? CAND se va face? CUM se va face? DE CE se va
face? CAT va costa si CE venituri vor fi obtinute?
a) Formularea este corecta si complete
b) Formularea este corecta dar incomplete
c) Formularea este incorecta
-----------------------------------------------------
22) Functia de planificare include:
2
a) Directionarea sctivitatii altora
b) Monitorizarea performantei organizatiei
c) Compararea rezultatelor effective cu obiectivele prestabilite
d) Stabilirea scopurilor organizatiei
-----------------------------------------------------
23) Functia de organizare include:
a) Gruparea sarcinilor de munca pe posture si compartimente
b) Rezolvarea conflictelor dintre subordonati
c) Compararea rezultatelor efecive cu bugetul prevazut
d) Definirea scopurilor organizatiei
-----------------------------------------------------
24) La care dintre functiile managementului se refera activitatile de motivare a salariatilor,

alegere a celor mai bune canale de comunicare si rezolvare a conflictelor?
a) Planificare
b) Organizare
c) Coordonare-antrenare
d) Control
-----------------------------------------------------
25) Cand directorul de vanzari compara rezultatele efective cu previziunile anuale, isi
exercita functia de:
a) Planificare
b) Coordonare-control
c) Control
d) Organizare
-----------------------------------------------------
26) (1) Regasindu-se la toate nivelurile ierarhice, functiile managamentului nu difera ca
forma de manifestare si continut
(2) Ele au o pondere diferita pe vertical piramidei ierarhice, in sensul ca la nivelurile ierehice
superioare se exercita cu precadere cele de planificare si organizare, nivelurilor inferioare fiindu-
le carcateristice functiile de coordonare-antrenare si control
a) Numai prima afirmatie, marcata cu (1), este adevarata b) Numai a doua afirmatie, marcata cu
(2), este adevarata c) Ambele afirmatii sunt adevarate
d) Ambele afirmatii sunt false
-----------------------------------------------------
27) Care dintre urmatoarele mutatii posibile sunt veritabile tendinte de schimbare a modului
de exercitare a functiei de antrenare-coordonare?
a) Managerii vor fi mai putin autoritari, vor promova un stil mai flexibil, facilitand deciziile
de grup
b) Structurile organizatorice vor fi tot mai stabile, centralizarea pronuntata a deciziilor

permitand organizatiilor sa-si imbunatateasca eficienta si eficacitatea
c) Satisfacera nevoilor psihologice ale angajatilor va avea o importanta tot mai mare in
asigurarea motivatiei pentru munca
-----------------------------------------------------
28) Functiei de planificare ii sunt integrate grupe de activitati care vizeaza:
a) Schitarea viitorului firmei
b) Identificarea psihologiei angajatilor
c) Elaborarea planurilor cu diferite orizonturi de timp si grade de detaliere
-----------------------------------------------------
29) In viitor, in exercitarea functiei de coordonare si antrenare, managerii vor fi mai putin
autoritari, vor promova un stil mai flexibil si vor accentua adoptarea deciziilor individuale in
conditii de certitudine.
b) Formularea este corecta dar incompleta
-----------------------------------------------------
30) Care dintre urmatoarele elemente pot fi considerate drept competente semnificative ale
culturii organizationale?
a) Ansamblul valorilor impartasite in comun de angajati
b) Gradul de pregatire profesionala a angajatilor
c) Programele de dezvoltare a personalului
d) Ceremoniile organizate periodic sau ocazional
-----------------------------------------------------
31) Sloganurile, ca elemente ale culturii organizationale, sunt fraze succinte care pot
exprima:
a) Valorile principale la care adera majoritatea angajatilor organizatiei
b) Obiectivele calitative ale organizatiei
c) Caracteristicile de exceptie ale produselor sau serviciilor oferite clientilor
-----------------------------------------------------
32) Principalii factori care determina un comportament mai mul sau mai putin etic in oraganizatii
sunt:
a) Regulamentele interne ale organizatiilor
b) Caracteristicile individuale ale angajatilor
c) Situatia economica a organiatiilor (gradul de profitabilitate al firmelor)
d) Reglemantarile guvernamentale privind practica afacerilor
-----------------------------------------------------
33) Festivitatea de premiere a salariatilor performanti din cadrul unei firme reprezinta:
a) Un element al culturii organizationale
3
b) Un aspect precizat prin planul strategic al firmei
c) O strategie de control a performantelor salariatilor
-----------------------------------------------------
34) In cultura organizationala sunt incluse urmatoarele elemente:
a) Ceremoniile de premiere a salariatilor
b) Logo-ul firmei
c) Preocuparea pentru calitate si inovare
d) Obiectivele strategice de natura economica
-----------------------------------------------------
35) Care dintre urmatoarele elemente pot fi folosite drept simboluri pentru a sugera valorile
impartasite in comun de catre membrii unei organizatii?
a) Planurile
b) Standardele
c) Obiectivele
d) Reprezentarile grafice
-----------------------------------------------------
36) In teoria managementului frazele care exprima in mod cuccint valorile esentiale
promovate prin cultura organizationala (manageriala) sunt denumite?
a) Obiective calitative
b) Sloganuri
c) Coduri de etica
-----------------------------------------------------
37) Care dintre urmatoarele entitati pot fi considerate elemente ale culturii organizationale dintr-
o firma de comert “en-detail”?
a) Uniformele vanzatorilor
b) Sloganul “Clientul nostrum, stapanul nostrum”
c) Amplasarea magazinelor firmei

d) Preocuparea pentru corectitudine in vanzari si in practicile de marketing
-----------------------------------------------------
38) Care dintre urmatoarele actiuni pot contribui semnificativ la asigurarea unui
comportament etic in afaceri?
a) Formularea clara a obiectivelor politicilor si regulilor de conduit in organizatie
b) Utilizarea unir metode modern de optimizare a deciziilor
c) Evaluarea salariatilor prin luarea in considerare atat a standardelor de performanta, cat

si a celor de comportament corect fata de client, angajati, proprietari etc.
-----------------------------------------------------
39) Un rationament de tipul “Daca este legal este foarte bine; daca nu suntem siguri, punem
juristii sa verifice” este tipic organizatiilor:
a) Imorale
b) Ilegale
c) Orientate spre legalitate
-----------------------------------------------------
40) “Ideologia firmei” este acelasi lucru cu:
a) Misiunea firmei
b) Cultura organizational
c) Strategia organizational
-----------------------------------------------------
41) Cultura organizationala a firmei S.C. “ONIX” S.A. se caracterizeaza prin urmatoarele
trasaturi: valoarea dominanata este profitul, iar preocuparea pentru corectitudine in afaceri apare
numai dup ace firma a fost surprinsa ca face afaceri incorecte; rationamentele unei astfel de
firme sunt: “nu am stiut pana acum”; “toata lumea face asa”; “nu putem fi descoperiti”. O
astfel de orientare, caracterizeaza:
a) Organizatia imorala
b) Organizatia orientata spre respectarea legalitatii
c) Organizatia responsabila
d) Organizatia orientate spre respectarea principiilor eticii
e) Organizatia etica
-----------------------------------------------------
42) Cultura organizationala a firmei S.C. “MATRIX” S.A. se caracterizeaza prin urmatoarele
trasaturi:
-Rationamentele principale pot fi definite prin urmatoarele formulari: tot ceea ce nu este interzis
prin lege este permis; daca este legal este foarte bine; daca nu suntem siguri, punem juristii sa
verifice
- Principala preocupare este profabilitatea, iar codul de etica a afacerilor, daca exista, are
un carcater intern. O astfel de orientare caracterizeaza:
-----------------------------------------------------
43) Cultura organizationala a firmei S.C. “RAVEX” S.A. se caracterizeaza prin urmatoarele
trasaturi: “Organizatia incepe sa accepte atitudinea cetateanului responsabil, dar are inca o
mentalitate reactiva, fiind preocupata de problemele eticii in scopul
4
schimbarii imaginii nefavorabile ca urmare a unor actiuni din trecut. Codurile de conduit in
afaceri sunt mai mult orientative spre exterior si reflecta o preocupare pentru un public mai
diferit”. O astfel de orientare, caracterizeaza:
-----------------------------------------------------
44) Cultura organizationala a firmei S.C. “DELTA” S.A. se caracterizeaza prin urmatoarele
trasaturi: “Valorile eticii sunt o parte a culturii organizationale, servind la orientarea managerilor
si salariatilor in diferite situatii. Efortul pentru crearea unui climate tic incepe sa devina evident
iar, in solutionarea oricarei problem, se tine seama atat de eficienta cat si de implicatiile etice.
Managerii incearca sa
adopte un comportamnet etic, iar codurile de etica devin documente active, reflectand esenta
valorilor organizationale”. O astfel de orientare, caracterizeaza:
-----------------------------------------------------
45) Cultura organizationala a firmei S.C. “GAMA SUPER” S.A. se caracterizeaza prin
urmatoarele trasaturi: “Prin cultura organizational se promoveaza un echilibru intre etica si
profit, ira valorile tice stau la baza comportamentului actiunilor individuale. Prin sistemul de
sanctiuni se urmareste penalizarea si corectarea comportamentului acelora care iau decizii
neetice”. O astfel de orientare, carcaterizeaza:
-----------------------------------------------------
46) O firma din domeniul chimic, care polueaza mediul inconjurator dar care ofera locuri de
munca pentru populatia din zona este:
a) O firma imorala
b) O firma responsabila
c) O firma morala
-----------------------------------------------------
47) Intr-o economie concurentiala, codurile de etica ale organizatiilor servesc pentru:
a) Promovarea corectitudinii in afaceri, ca element definitoriu in obtinerea succesului
b) Incadrearea pe functii, promovarea si salarizarea personalului
c) Promovarea tuturor “valorilor cheie” ale organizatiei
d) Punerea in evidenta a celor mai puternice attribute ale tehnologiilor de fabricatie
-----------------------------------------------------
48) Cultura managerial a organizatiilor responsabile este caracterizata prin:
a) Orientarea codurilor de etica mai mult spre exterior si preocuparea pentru un public mai
diferit
b) Orientarea elementelor sale mai mult spre legalitate decat spre etica
c) Reflectarea esentei valorilor organizationale, codurile de etica devenind documente

active in aplicarea strategiilor firmei
d) Promovarea unui echilibru intre etica si profit
-----------------------------------------------------
49) Codurile de etica ale firmelor se pot adresa:
a) Numai personalului propriu
b) Numai partenerilor de afaceri pentru imbunatatirea imaginii firmei

c) Atat propriilor angajati cat si partenerilor de afaceri
-----------------------------------------------------
50) O misiune bine definita pentru o firma sau o afacere trebuie sa sugereze:
a) Ce nevoi ale clientilor vor fi satisfacute
b) Cand vor fi satisfacute nevoile clientilor
c) Cum vor fi satisfacute nevoile clientilor
-----------------------------------------------------
51) Prin achizitionarea pachetului majoritar de actiuni de la Banca Romana de Dezvoltare

(BRD), grupul financiar-bancar francez “Societe General” a urmarit realizarea unei strategii:
a) De integrare vertical
b) De diversificare
c) De concentrare
-----------------------------------------------------
52) In analiza SWOT prin investigarea factorilor externi sunt puse in evident:
a) Punctele tari si punctele slabe ale firmei analizate
b) Obiectivele strategice ale firmelor concurente
c) Oportunitatile si amenintarile pentru firma analizata
-----------------------------------------------------
53) Principiul “loveste si fugi” conform caruia sunt dezvoltate actiuni de scurta durata, in
locuri, moment si conditii prielnice, sta
la baza:
5
a) Ofensivei strategice de amploare
b) Ofensivei trategice intr-un domeniu cu caracter de pionerat
c) Ofensivei asupra punctelor tari ale competitorilor
d) Ofensivei de gherila
-----------------------------------------------------
54) Intrarea intr-un domeniu de afaceri complet diferit si fara nici o legatura cu domeniul
(domeniile) current (e) al (e) firmei este o strategie de:
a) Diversificare concentrica
b) Diversificare de tip conglomerat
c) Integrare vertical
d) Integrare orizontala
-----------------------------------------------------
55) Compania Mobifon a adoptat in ultimmul an o strategie de diferentiere. Aceasta consta

in:
a) Diferentierea mai pronuntata a produselor/serviciilor proprii, unele fata de altele, pentru

crearea unei game sortimentale cat mai largi si acoperirea, pe aceasta cale, a breselor care ar
putea ataca competitorii
b) Realizarea unei game de produse/servicii cu atribute specific, inexistente la
produsele/serviciilor concurentilor
c) Diferentierea preturilor de vanzare a produselor/serviciilor proprii fata de cele ale

concurentilor
d) Diferentierea clara a domeniilor de afaceri in care actioneaza firma
-----------------------------------------------------
56) Firma CROWN INTERNATIONAL, producatoare de bauturi racoritoare, care s-a decis
sa-si produca si propriile ambalaje, va aplica o strategie generala (corporatica) de tip:
a) Focalizare asupra unui segment de piata
b) Integrare in aval
c) Integrare in amonte
-----------------------------------------------------
57) Magazinul alimentar de la parterul unui bloc poate aplica urmatoarea strategie concurentiala:
a) Concentrarea
b) Dezvoltarea produsului
c) Dezvoltarea pietei
d) Focalizarea asupra unui segment de piata
-----------------------------------------------------
58) In analiza SWOT, prin investigarea factorilor interni s-au determinat:
b) Standardele de performanta utilizate
c) Oportunitatile si amenintarile care se contureaza pentru firma analizata
-----------------------------------------------------
59) Prin formularea si comunicarea misiunii firmei se realizeaza:
a) Cunoasterea de catre angajati a obiectivelor individuale ce le revin
b) Personalizarea (individualizarea) firmei
c) Implementarea strategiilor preconizate
-----------------------------------------------------
60) In management, termenul obiectiv desemneaza:
a) Un rezultat ce se doreste a fi obtinut in viitor
b) O actiune ce se doreste a fi inteprinsa in viitor
c) O procedura ce urmeaza a fi dezvoltata in viitor
-----------------------------------------------------
61) De regula, cele mai mari sanse de success le are strategia de diversificare:
a) De tip conglomerat
b) Concentrica
c) In amonte
d) In aval
-----------------------------------------------------
62) Strategia diferentierii produsului sau serviciului poate fi realizata:
a) Printr-un pret mai scazut decat al concurentilor
b) Printr-un nivel calitativ foarte ridicat
c) Printr-un nume de marca recunoscut ca fiind de exceptie
-----------------------------------------------------
63) Prin lansarea pe piata a produsului Kent cu flitru Chorcoal, firma producatoare a aplicat o
strategie de:
a) Concentrare prin dezvoltare a produsului
b) Intergrare in amonte
c) Diversificare
-----------------------------------------------------
64) Enuntul “Producem medicamente, contribuind astfel la mentinerea si imbunatatirea sanatatii

dumneavoastra” poate fi considerat:
a) O definire a misiunii firmei, orientata numai pe produs
b) O definire a misiunii firmei, orientata numai pe piata
c) O definire a misiunii firmei, orientate pe produs si pe piata
-----------------------------------------------------
65) Care dintre urmatoarele cai pot fi utilizate cu success pentru dezvoltarea unei strategii
ofensive?
6
a) Atacul pozitiilor forte ale competitorilor
b) Atacul prin surprindere a pozitiilor slabe ale competitorilor
c) Introducerea modelelor sau sortimentelor care se aseamana cu cele pe care competitorii

déjà le realizeaza sau intentioneaza sa le realizeze
-----------------------------------------------------
66) Completati fraza
“Absorbind o firma romanesca cu produse similar, compania Lafarge e realizat o strategie de

___________, in timp ce firma romaneasca absorbita a urmat o strategie de lichidare”
a) Integrare verticala
b) Integrare orizontala
c) Diversificare
-----------------------------------------------------
67) La care dintre domenii de performanta trebuie sa se refere obiectivele organizatonale?
a) Mentinerea si dezvoltarea prezentei pe piata
b) Productivitatea
c) Profitabilitatea
d) Crearea de resurse fizice si financiare
-----------------------------------------------------
68) In cadrul firmelor regasim atat obiective economice cat si obiective sociale, dar din
pacate, acestea sunt intotdeauna divergente.
a) Adevarat
b) Fals
-----------------------------------------------------
69) Promovarea unor activitati in domenii de afaceri care se diferentiaza clar de domeniul de
afaceri current al firmei reprezinta o strategie:
a) De diversificare
b) De diferentiere
c) Defensive
d) De integrare orizontala
e) De dezinvestire
-----------------------------------------------------
70) Firma “HappyBaby” producatoare de jucarii este decisa sa produca in viitor si jocuri pe
calculator. In acest caz firma va aplica o strategie de tip:
a) Crestere prin concentrare
b) Diversificare concentrica
c) Diversificare conglomerate
d) Concentare asupra unui segment de piata
-----------------------------------------------------
71) Sponsorizarea cu bauturi racoritoare realizata de firma European Drinks la “Sarbatorile

Iasului” a fost un obiectiv:
a) Economic
b) Social
c) Atat economic cat si social
d) Nu a fost un obiectiv
-----------------------------------------------------
72) Pentru a define correct obiectivele organizationale, managerii firmei Orange au adoptat
opinia lui Peter Drucker, care considera ca acestea trebuie sa se refere la performantele pe care
firma le va obtine in urmatoarele domanii:
a) Mentinerea si dezvoltarea pietei
b) Inovarea
c) Responsabilitatile publice
d) Realismul si capacitatea de mobilizare
-----------------------------------------------------
73) S.C. Antibiotice S.A. a decis sa aplice managementul prin obiective, deoarece pentru
managerii diferitelor subunitati, aceasta presupune ca avantaje:
a) Crestearea nivelului de motivare a angajatilor
b) Dezvoltarea unui comportament responsabil al angajatilor
c) Corelarea recompenselor salariale cu performantele individuale
-----------------------------------------------------
74) Extinzandu-si raza de activitate si in afara domeniului asigurarilor auto, managerii firmei
USAA ofera acum o gana variata de servicii de consultant si planificare financiara, servicii
bancare. Ei aplica o strategie de:
a) Diversificare concentric
b) “stoarcere”
c) Diversificare prin conglomerat
d) Integrare in aval
-----------------------------------------------------
75) Prin megafuziunea HP-Compaq, managerii celor oua companii au urmarit cu precadere:
a) O mai buna valorificare a atuurilor tehnologice si managerile pe carele au in industria

calculatoarelor
b) O diminuare a riscurilor strategice asumate, prin concentrarea activitati intr-un singur

domeniu de afaceri
-----------------------------------------------------
76) Atunci cand situatiei decizionale abordate i se poate asocia o matrice a rezultatelor (Rij),
in functie de variantele decizionale (Vj) si starile naturii (Ei), si un vector al probabilitatilor de
aparitie a starilor naturii (Pi), avem de a face cu o decizie:
7
a) In conditii de certitudine
b) In conditii de risc (incertitudine de gradul I)
c) In conditii de incertitudine (incertitudine de gradul II)
-----------------------------------------------------
77) Intre dimensiunea orizontului decisional si gradul de incertitudine a proceselor

decizionale exista o relatie de dependent. Care decizii presupun, de regula, un grda mai mare de
incertitudine?
a) Decizii curente (operative)
b) Decizii strategice
c) Decizii tactice
-----------------------------------------------------
78) In cazul luarii deciziilor in grup pot aparea urmatoarele avantaje:
a) Un volum mai mare de cunostinte si experienta utilizate
b) Un grad mai mare de acceptare a deciziilor, prin participarea la adoptarea lor
c) Un grad mai mare de responsabilitate asumata de participantii la actul decisional
d) Un grad mai mare de intelegere a deciziilor, prin participarea la fundamentarea lor
-----------------------------------------------------
79) Pentru reliefarea cat mai fidela a continutului procesului de fundamentare si adoptare a
deiziilor, pot fi luate in considerare urmatorele etape: (1) obtinerea unui set complet de
informatii pentru recunoasterea adevarate problem; (2) evaluarea liniilor de actiune;
(3) adoptarea deciziilor; (4) cercetarea prospective a evolutiei variabilelor decizionale; (5)
stabilirea elementelor constitutive; (6) controlul aplicarii deciziilor; (7) implementarea deciziilor.
Succesiunea corecta a etapelor este urmatoarea:
a) 1,3,4,2,5,7,6
b) 1,5,4,2,3,7,6
c) 6,5,4,2,3,7,1
d) 1,7,4,2,3,5,6
-----------------------------------------------------
80) Informatiile utilizate in procesul decisional pot avea ca surse, in functie de domeniul abordat:
a) Evidentele tehnico-operative
b) Bilantul si alte situatii contabile
c) Studiile de piata
-----------------------------------------------------
81) Care dintre urmatoarele enunturi reprezinta avantaje ale deciziilor de grup:
a) Decizia luata reflecta experienta colectiva a grupului
b) Nimeni nu are o responsabilitate personala pentru decizia luata
c) Exista un mai mare angajament de a aplica decizia, din partea mai multor oameni
d) Membrii mai putin experimentati ai grupului folosesc procesul de luare a deciziilor in

grup pentru a se antrena
-----------------------------------------------------
82) Afirmatia “pentru a lua decizii optime ai nevoie de cat mai multe informatii” este:
a) Corecta, pentru managerii care doresc sa promoveze cat mai rapid pe functii superioare
b) Un exemplu de conceptie gresita privind utilizarea infomatiei
c) Adevarata, pentru nivelurile managerial superioare si falsa pentru managerii de prima

linie
d) Specifica managerului ezitant
e) Corecta, pentru managerii aflati in criza de timp
-----------------------------------------------------
83) Care dintre afirmatiile de mai jos sunt adevarate in cazul urmatoarei formulari: “Pentru a
putea lua o decizie, este necesar a fi indeplinite cel putin urmatoarele conditii principale:”
a) Sa existe unul sau mai multi decidenti
b) Sa existe o linie de actiune
c) Sa se determine factorii care influenteaza alegerea unei anumite solutii
d) Sa existe doua sau mai multe criterii de decizie

-----------------------------------------------------
84) (1) Liniile de actiune sunt de complexitate diferita, incepand cu cele mai simple, de genul “se
executa operatia A, B sau C…”, pana la cele mai complexe, care presupun combinarea unei
multitudini de modalitati de actiune in definirea unei anumite variante.
(2) De regula, liniile de actiune din sfera deciziilor strategice au un continut simplu, bine
individualizat, pe cand cele din domeniul deciziilor operative sunt definite printr-o multitudine
de actiuni simple.
Care dintre afirmatiile de mai sus sunt adevarate?
a) Numai prima afirmatie, notata cu (1), este adevarata
b) Numai a doua afirmatie, notata cu (2), este adevarata
c) Ambele afirmatii sunt adevarate
d) Ambele fraze sunt false
-----------------------------------------------------
85) Pentru ca obiectivele (criteriile decizionale) sa serveasca drept repere reale in procesul de
fundamentare a deciziilor, ele trebuie sa satisfaca o serie de cerinte. Care dintre urmatoarele
cerinte sunt corecte?
a) Sa se refere la aspectele majore ale firmei
b) Sa fie precis definite, cuantificabile si sa existe un system riguros de masurare a lor
c) Sa fie exprimate numai in aceleasi unitati de masura
d) Sa permita agregarea succesiva a datelor
-----------------------------------------------------
86) Prima problem ace trebuie solutionata in cazul adoptarii deciziilor multiimensionale este:
a) Adoptarea colectiva a deciziilor
8
b) Determinarea importantei relative a criteriilor de decizie
c) Stabilirea etapelor ce trebuie parcurse in procesul de implementare
d) Stabilirea etapelor ce trebuie parcurse in procesul de evaluare a liniilor de actiune
-----------------------------------------------------
87) Pentru a lua decizii cat mai corecte trebuie:
a) Diminuata incertitudinea
b) Diminuata responsabilitatea
c) Diminuat numarul de constrangeri luate in considerare
d) Diminuate probabilitatile de aparitie a starilor naturii
-----------------------------------------------------
88) Reteaua de supermagazine ”Globus” promoveaza un stil de management participative, cu

luarea frecventa a deciziilor in grup.
Care sunt principalele avantaje ale acestui tip de decizii?
a) Timpul in care sunt adoptate deciziile este mai redus
b) Volumul de cunostinte utilizate pentru luarea deciziilor este mai mare
c) Deciziile sunt mai bine intelese de cei care participa la fundamentarea lor
-----------------------------------------------------
89) Starile naturii, ca elemente importante in conturarea unei situatii decizionale, reflecta:
a) Ansamblul obiectivelor urmarite de catre decident
b) Ansamblul situatiilor ce pot avea loc ca urmare a actiunilor factorilor necontrolabili de

catre decident, situatii ce pot conduce la rezultate diferite pentru una si aceeasi varianta
decizionala considerate
c) Ansamblul liniilor de actiune posibile asupra factorilor din mediul natural al organizatiei
-----------------------------------------------------
90) Intr-un mediu instabil si complex din punct de vedere decisional vom avea un grad de
incertitudine:
a) Scazut
b) Moderat ridicat
c) Moderat scazut
d) Ridicat
-----------------------------------------------------
91) Dupa gradul de cunoastere a comportamentului procesului de studiat putem avea decizii
in conditii:
a) De certitudine
b) De incertitudine
c) De risc
d) Speculative
e) Echilibrate
-----------------------------------------------------
92) In ghidul de apreciare a oportunitatii adoptarii in gru a deciziilor se pot identifica o serie de
specificatii legate de:
a) Costul participarii la adoptarea deciziilor
b) Existenta comunicatiilor, care sa permita participarea angajailor la adoptarea deciziilor
c) Costul in raport cu avantajele care decurg din aplicarea deciziilor
d) Nevoia de afiliere la anumite grupuri de decidenti
-----------------------------------------------------
93) In procesul de fundamentare a deciziilor, managerii firmei Compact X trebuie sa tina cont
atat de variabilele de conjuctura, cat
si de variabilele de tendinta. Care dintre urmatoarele elemente sunt variabile de tendinta?
a) Conditiile atmosferice
b) Veniturile populatiei
c) Evolutia psihologica a consumatorilor
-----------------------------------------------------
94) O piramida ierarhica aplatizata are drept efecte:
a) Aparitia frecventa a fenomenelor de scurtcircuitare a informatiilor
b) Adoptarea deciziilor cat mai aproape de locul de implementare
c) Costuri reduse cu managementul
d) Cresterea birocratiei
-----------------------------------------------------
95) In organizarea structurala a une firme pot fi definite, dupa criteriul functional, urmatoarele
compartimente:
a) Marketing
b) Coordonare/antrenare
c) Financiar
d) Management
-----------------------------------------------------
96) Care dintre urmatoarele tipuri de structure organizatorice face posibila aparitia unor
confuzii in randurile angajatilor, acestora nefiindu-le sufficient de clar catre cine si ce trebuie
raportat?
a) Structura functionala
b) Structura matricela
c) Structura pe divizii
-----------------------------------------------------
97) Care dintre urmatoarele tipuri de structure organizatorice favorizeaza cresterea

cheltuielilor de administratie prin multiplicarea personalului functional plasat in departamente
aflate pe diverse niveluri ierarhice?
a) Structura pe unitati descentralizate pe profit
b) Structura matriceala
9
c) Structura functional
-----------------------------------------------------
98) La departamentarea unei firme din industria prelucratoare pot fi luate in considerare
urmatoarele criteria de grupare a activitatilor:
a) Produsele realizate
b) Clientii serviti
c) Elementele predominante ale culturii organizationale
-----------------------------------------------------
99) Structura oraganizatorica a companiei DELTA SOFT poate fi asimilata cu o piramida

aplatizata. Ea este carcaterizata de:
a) Un numar mare de niveluri ierarhice si sfere de autoritate reduse
b) Un numar mic de niveluri ierarhice si largi sfere de autoritate
c) Un numar mic de niveluri ierarhice si sfere de autoritate reduse
d) Circuite informationale scurte, directe
-----------------------------------------------------
100) Pentru o firma de talie mare, cu operatiuni in domenii de afaceri diverse, cea mai eficace
structura organizatorica este, de
regula:
b) Structura pe divizii
c) Structura matriceala
-----------------------------------------------------
101) Sfera de autoritate (numita si norma de conducere sau pondere ierarhica) este un parametru
important in functie de care se face distributia autoritatii intr-o organizatie. Ea reprezinta:
a) Numarul de persoane/posture conduse in mod nemijlocit de catre un manager
b) Ponderea activitatilor decizionale in totalul activitatilor realizate de catre un manager
-----------------------------------------------------
102) Distorsionarea informatiilor in circuitul lor catre varful piramidei ierarhice este un
dezavantaj care poate sa apara mai frecvent in cazul structurilor organizatorice:
a) Matriceale
b) Aplatizate
c) Pe divizii (unitati descentralizate de profit)
-----------------------------------------------------
103) In care dintre urmatoarele structuri organizatorice regasim intotdeauna un compartiment

financiar?
b) Structura pe divizii (pe unitati descentralizate de profit)
d) Structura relationala
-----------------------------------------------------
104) Sfera de autoritate (numita si norma de conducere sau pondere ierarhica) este un
parametru determinat de numarul de persoane/posture conduse in mod nemijlocit de catre un
manager. Marimea acestui parametru poate fi influentata de urmatorii factori:
a) Natura si complexitatea sarcinilor de munca realizate de catre subordonati
b) Marimea salariilor managerilor
c) Sistemul de salarizare a subordonatilor
d) Gradul de delegare a autoritatii
-----------------------------------------------------
105) Care dintre urmatoarele tipuri de structure organizatorice ignora principiul unitatii de
comanda, angajatii avand in mod
current doi sefi imediat superiori?
a) Structura pe divizii (unitati descentralizate de profit)
b) Structura functionala
-----------------------------------------------------
106) In present, structura organizatorica ceam mai frecvent intalnita in firmele europene si
americane de talie mare este:
b) Structura pe divizii (unitati descentralizate de profit)
-----------------------------------------------------
107) Adoptarea deciziilor cat mai aproape de locul de implemenatare si cresterea motivatiei
angajatilor prin participarea lor la adoptarea deciziilor constituie avantaje potentiale ale
organizatiilor:
a) Cu piramide ierarhice inalte (alungite)
b) Cu structuri organizatorice descentralizate
c) Cu piramide ierarhice aplatizate
-----------------------------------------------------
108) Structura organizatorica a unei firme este configurata de urmatoarele elemente:
a) Unitatile de munca (compartimentele) delimitate prin diviziunea orizontala a muncii
b) Realtiile de autoritate stabilite prin diviziunea vertical a muncii
c) Relatiile interpersonal dezvoltate de manageri in virtutea rolului de agenti de legatura
-----------------------------------------------------
109) Ce structura organizatorica este preferabila pentru o firma de consultant in management si

marketing, la care realizarea proiectelor (studiilor) oferite clientilor presupune participarea mai
multor specialist din domenii diferite:
a) Unitati strategice de afaceri
10
b) Matriceala
c) Conglomerat
-----------------------------------------------------
110) La firma Pepsi-Cola s-a procedat la descentralizarea activitatii la nivelul fiecarei unitati
de afaceri. Aceasta inseamna ca firma a adoptat o structura:
a) Simpla
b) Functionala
c) Pe divizii
-----------------------------------------------------
111) Care este ordinea fireasca se individualizare a noilor compartimente intr-o firma cu
organizare simpla?
a) Contabilitate si control financiar; operatiuni; promovare; vanzari
b) Vanzari; contabilitate si control financiar; operatiuni; promovare
c) Operatiuni; vanzari; contabilitate si control financiar; promovare
d) Operatiuni; contabilitate si control financiar; promovare; vanzari
-----------------------------------------------------
112) Prin hotararea Consiliului Judetean Iasi, s-a decis angajarea a 5 economisti la
departamentul “Strategii de dezvoltare economica zonala”. Care dintre urmatoarele
metode/proceduri pot fi folosite la selectia personalului?
a) Interviurile
b) Metoda incidentelor critice
c) Testarile
d) Metoda scarilor valorice ale comportamentului
e) Sistemul de planificare si analiza a performantei (SPAP)
f) Metoda managementului prin obiective (MBO)
-----------------------------------------------------
113) In Regulamentul de organizare si functionare a “Bancii Romane de Dezvoltare – Groupe

Societe Generale”, la capitolul “Asigurarea cu resurse umane”, sunt prevazute urmatoarele
activitati/etape: (I) selectia; (II) planificarea resurselor umane; (III) descrierea posturilor si
specificarea responsabilitatilor; (IV) recrutarea; (V) analiza posturilor.
Care este succesiunea corecta a acestor etape?
a) II, III, V, IV, I
b) I, III, II, IV, V
c) II, V, III, IV, I
d) II, III, IV, I, V
e) I, II, III, IV, V
-----------------------------------------------------
114) La compania TUTUNUL ROMANESC S.A. sistemul de evaluare a performantelor se

bazeaza pe o singura evaluare anuala. Ce eroare de evaluare are cele mai amri sanse sa apara in
aceste conditii?
a) Efectul de halou
b) Partinirea
c) Supraevaluarea performantelor/nonperformantelor recente
-----------------------------------------------------
115) Stimularea performantelor individuale prin asigurarea perspectivelor de promovare este un

avantaj important al:
a) Recrutarii interne
b) Recrutarii externe
c) Evaluarii posturilor de munca
-----------------------------------------------------
116) Identificarea si atragerea persoanelor care doresc sa ocupe un post vacant poarta denumirea
de:
a) Selectie de personal
b) Recrutare de personal
c) Angajare de personal
-----------------------------------------------------
117) In cadrul firmei TEST CONSULTING, activitatea de dezvoltare a personalului:
a) Este orientate mai mult pe cariera si mai putin pe post
b) Asigura potentialul de perspective a organizatiei in ceea ce priveste resursele umane
c) Asigura recuperarea costurilor cu selectia noilor angajati
-----------------------------------------------------
118) Managerul de personal din cadrul firmei AUDIO GALAXY urmareste atent procesul de
evaluare a performantelor angajatilor din organizatie, intrucat este constient ca:
a) Evaluarea permite dimensionarea salariilor in functie de performante
b) Evaluarea permite mentinerea atitudinilor angajatului intr-o stare non-conflictuala
c) Evaluarea poate identifica necesarul de formare a personalului
-----------------------------------------------------
119) In cadrul firmei TEST CONSULTING, managerii pot utilize in mod eficace urmatoarele
procedure de selectie a personalului de specialitate:
a) Verificarea referintelor candidatilor
b) Analiza preferintelor ideologice ale candidatlor
c) Verificarea performantelor educationale ale candidatilor
-----------------------------------------------------
120) La editura Erasmus, deschiderea unei recrutari de personal poate avea loc:
a) Odata cu dezvoltarea organizatiei
11
b) Cu ocazia promovarii unor angajati
c) Atunci cand pentru posturile cu studii superioare, costurile sunt foarte mari
d) In cazul plecarii celor mai buni angajati
-----------------------------------------------------
121) Pentru instruirea si dezvoltarea personalului, managerii firmei Network Computers pot
utilize urmatoarele metode:
a) Perfectionarea pe post
b) Autoevaluarea
c) Participarea la programe de perfectionare in institutii de invatamant
d) Managementul prin obiective
-----------------------------------------------------
122) Managementul prin obiective este o metoda care poate fi utilizata cu scucces:
a) In planificare (stabilirea obiectivelor individuale si a ctiunilor ce trebuie intreprinse)
b) In evaluarea performantei angajatilor
c) In evaluarea posturilor de munca
-----------------------------------------------------
123) Managerul care este impresionat de faptul ca un nou salariat este fost sportive de
performanta recunoscut poate risca o eroare de evaluare a performantei de tipul:
a) Efectul de halou
b) Partinirea
c) Varietatea standardelor
-----------------------------------------------------
124) O faculatate cu profil economic care doreste sa angajeze un economist pentru

departamentul administrativ si da un anunt printre studentii sai va realize:
a) Recrutare externa
b) Recrutare interna
c) Selectie
-----------------------------------------------------
125) Un studiu efectuat pentru un grup de 6 angajati ai firmei MINEX Bucuresti a evidentiat ca
la acestia se manifesta urmatoarele categorii de nevoi:
(I) Dorinta de a-si desavarsi pregatirea, in vederea autorealizarii profesionale
(II) Preocuparea de a-si imbunatati pregatirea profesionala pentru a fi recunoscuti, de colegi

si sefii ierarhici, ca cei mai buni profesionisti din intreprindere
(III) Dorinta de a se muta din locuinta actual, datorita unor cauze precum: cartier cu grad
ridicat de risc din punct de
vedere al criminalitatii; imobil cu grad redus de rezistenta seismic; traseu inadecvat al

transportului public local
(IV) Obtinerea unei cresteri salariale, in vederea achizitionarii unor articole de imbracaminte
si hrana si a imbunatatirii conditiilor de locuit
(V) Dezvoltarea unor relatii colegiale si de amicitie cu ceilalti salariati din cadrul
departamentului
Oare este ierarhizarea cea mai plauzibila a acestor nevoi, conform teoriei lui Maslow, daca se
incepe cu cele situate la baza piramidei si se iau in considerare urmatoarele doua criteria:
succesiunea si gradul de intensitate a manifestarii nevoilor?
a) I, III, II, IV, V
b) IV, II, I, III, V
c) IV, III, V, II, I
d) IV, V, I, II, III
e) Niciuna dintre variantele de raspuns propuse nu este corecta
-----------------------------------------------------
126) Noul manager al diviziei PHILIPS Romania, fiind preocupat de imbunatatirea

performantelor firmei, a hotarat sa aplice o
serie de metode specifice de motivare a salariatilor sai. Care din urmatoarele metode este cea mai
adecvata?
a) Aplicarea intocmai a modelelor motivationale, folosite cu succes la filial din Taiwan,

unde a lucrat pana in present
b) Satisfacera nevoilor presonale specifice ale angajatilor si aplicarea principiilor firmei

privind evaluarea performantelro si sistemul de dimensionare a salariilor
c) Exercitarea puterii sale coercitive si aplicarea intocmai a reglementarilor firmei privind
evaluarea performantelor si sistemul de dimensionare a salariilor
-----------------------------------------------------
127) Faptul ca angajatii unei firme sunt nemultumiti de maniera inechitabila in care se realizeaza
promovarile, desi sistemul de remunerare ii satisface integral, dovedeste ca managerii firmei
respective sunt insuficient preocupati de asigurarea factorilor:
a) Motivatori
b) De igiena
c) Motivatori si de igiena
-----------------------------------------------------
128) Conform teoriei ierarhiei nevoilor (Abraham Maslow), atunci cand un salariat este foarte
stresat de pericolul potential al producerii unui accident la locul sau de munca, el va tinde:
a) Sa urce pe treapta nevoilor de autorealizare (autoimplinire)
b) Sa urce pe treapta nevoilor sociale si de iubire
c) Sa ramana pe treapta nevoilor de securitate
d) Sa coboare pe treapta nevoilor fiziologice
-----------------------------------------------------
129) In cazul teoriei factorilor duali (F. Herzberg), salarizarea (recompensarea) personalului
reprezinta un factor:
a) De igiena
b) Motivator
12
c) De satisfactie
d) De securitate
-----------------------------------------------------
130) Conform lui Maslow, nevoile satisfacute:
a) Nu reprezinta factori motivatori
b) Reprezinta factori motivatori
c) Conduc la aparitia altor nevoi, superioare
-----------------------------------------------------
131) Care dintre categoriile urmatoare de nevoi nu apar in piramida lui Maslow?
a) Nevoi fiziologice
b) Nevoi sociale si de iubire
c) Nevoi de putere
d) Nevoi de autorealizare
-----------------------------------------------------
132) Salariatii care sunt nemultumiti de faptul ca promovarea in firma se face pe criteria
subiective se afla pe urmatiarea treapata
din piramida ierarhiei nevoilor a lui Abraham Maslow:
a) A nevoilor de securitate, fiindca sunt stresati de acest fapt
b) A nevoilor sociale, fiindca nu sunt agresati de catre manageri
c) A nevoilor de stima, fiindca nu sunt apreciati in functie de capacitatile pe care le au
-----------------------------------------------------
133) “Cine nu va termina proiectul pana marti va fi sanctionat dar cine ii va termina pana luni va
primi 10% in plus la salariu” este o afirmatie care este specifica managerului ce utilizeaza:
a) Motivatia prin constrangere
b) Motivatia prin cumparare
c) Motivatia prin identificare

-----------------------------------------------------
134) In cazul in care salariatii de la firma “Minerul” fac greva fiindca nu li s-a asigurat ratia
zilnica de lapte si nici nu li s-a acordat cresterea salariala promise, conform teoriei lui Herzberg,
managementul nu asigura:
a) Factorii igienici
b) Factorii motivatori
c) Nici factorii igienici, nici factorii motivatori
-----------------------------------------------------
135) Prin studierea procedurilor manageriale de la firma SC “MEXAN” Cluj, societate mixta cu
capital privat romano-olandez, s-a constatat ca, in cea mai mare parte a departamentelor,
randamentul grupurilor de lucru, in prezenta sau in absenta managerului, nu prezinta oscilatii
semnificative.
Aceasta constatare ne duce la concluzia ca stilul de management practicat de majoritatea

managerilor din aceasta firma este:
a) Autoritar
b) Democratic
c) Paternalist
d) Orientat spre rezultate
-----------------------------------------------------
136) In urma concursului pe care l-ati sustinut la firma COREX, ati obtinut postul de “asistent
manager” pentru departamentul Marketing, in care isi desfasoara activitatea 29 de salariati.
Obtinerea acestui post constituie pentru dumneavoastra o buna oportunitate pentru dezvoltarea
carierei si, in aceasta perspective, intentionati sa aplicati cunostintele dobandite la disciplina de
Mangament. Pentru aceasta, intentionati sa promovati cel mai adecvat stil de management.
Care sunt factorii pe care ii veti lua in considerare?
a) Calitatile, caracteristicile si structura psihica a celorlalti manageri din cadrul firmei
b) Caracteristicile subordonatilor (nivelul de educatie si pregatire profesionala,

aptitudinile, coeziunea, solidaritatea etc.)
c) Pozitia ierarhica
d) Dimensiunea firmei
-----------------------------------------------------
137) Care dintre urmatoarele formulari reflecta corect continutul stilului de management?
a) Stilul de management rezulta din imbinarea responsabilitatii managerului fata de

misiunea si obiectivelor firmei si cooperarea ce se stabileste intre acesta si celilalti salariati
b) Stilul de management reflecta modul in care orice subordonat gandeste si actioneaza
c) Stilul de management exprima modalitatile in care managerii isi exercita atributiile ce le

revin privind functiile managementului, fiind definit de atitudinea fata de subordonati
-----------------------------------------------------
138) Dusan Wilms, director general la Metro Cash&Carry Romania, spune ca “un bun manager
nu este cel care vede doar cifrele, ci acela care este preocupat de oameni, ii striga pe nume, le
cunoaste mentalitatea si stie sa ii motiveze”.
Ce stil de management este acesta?
a) Stilul altruist
b) Stilul 9.9
c) Stilul permisiv
-----------------------------------------------------
139) Caracterizarea stilutilor de management in functie de interesul pentru oameni si rezultate

arata ca:
a) Exista manageri care manifesta un interes major atat pentru oameni, cat si pentru
rezultate
b) Exista intotdeauna o corelatie stransa intre interesul pentru oameni si cel pentru rezultate
c) Exista manageri care nu manifesta interes pentru oameni si nici pentru rezultate
13
-----------------------------------------------------
140) Care dintre formularile de mai jos pot constitui consecinte ale practicarii unui stil
democratic?
a) Diminuarea randamentului grupului de lucru in absenta managerului
b) Participarea active si cu interes sporit a subalternilor la realizarea sarcinior de munca
c) Reducerea tensiunilor interpersonale in grupul de lucru
-----------------------------------------------------
141) Dupa Tannenbaum si Schmidt, atunci cand managerul ia decizii si isi convinge
colaboratorii (subalternii) de temeinicia lor, stilul de management reflecta:
a) O zona mai mare de exercitare a autoritatii sale
b) O zona mai mare de libertate a colaboratorilor (subalternilor)
c) Un echilibru intre zona de exercitare a autoritatii sic ea de manifestare a libertatii

colaboratorilor (subalternilor)
-----------------------------------------------------
142) Care dintre urmatoarele elemente pot influenta in mod semnificativ stilul de management
practicat de un individ dintr-o firma de software?
a) Personalitatea individului
b) Talia individului
c) Experienta individului
-----------------------------------------------------
143) Managerul de la departamentul achizitii care se teme sa accepte propunerea de pret a unui
furnizor fiindca superiorul sau nu este in firma dovedeste ca nu are:
a) Autonomie functional
b) Autonomie psihologica
-----------------------------------------------------
144) Care dintre urmatoarele tipuri de control pot fi utilizate cu success in managementul unei
firme:
a) Control preventiv
b) Control impersonal
c) Control corectiv
d) Control coercitiv
-----------------------------------------------------
145) Pentru directorul general al unei firme, standardele individuale de performanta se suprapun,
in mare masura, cu:
a) Standardele de performanta organizationale
b) Standardele de performanta functionale
c) Standardele de performanta departamentale
-----------------------------------------------------
146) Care dintre urmatoarele enunturi pot constitui etape importante intr-un proces de control
managerial:
a) Stabilirea standardelor de performanta
b) Identificarea metodelor de evaluare a posturilor de munca
c) Masurarea performantelor efective
d) Compararea performantelor efective cu standardele prevazute
-----------------------------------------------------
147) Evidenta consumului de materii prime pe produse sau urmarirea si raportarea zilnica a
productiei fabricate sunt activitati de control cu caracter preponderant:
a) Preventiv
b) Corectiv
-----------------------------------------------------
148) Examinarea abilitatilor si cunostintelor unor candidate la ocuparea unui post de munca
vacant sau realizarea unui test de piata pentru lansarea unui nou produs sunt exemple de control:
a) Corectiv
b) Preventiv
-----------------------------------------------------
149)Existenta obiectivelor este:
a) Indespensabila pentru realizarea functiei de control
b) Conditionata de aplicarea lor imediata
c) O consecinta a strategiei alese
-----------------------------------------------------
150)In activitatea de control managerial, masurarea performantelor effective are o frecventa mai
mare:
a) La nivelurile superioare ale strucurii organizatorice
b) La nivelurile de la baza structurii organizatorice
-----------------------------------------------------
Grile management
1) „Conceptiile sau manierele de interpretare a ceea ce este bine, adevarat sau dorit de
organizatie „ reprezinta definitia :
a) Valorilor
2) Compania locala YLY^VILY vinde clientilor sai produse diluate din punct de vedere al
caracteristicilor chimice , utilizate pentru igienizarea spatiilor in spitalele din Romania . Din
punct de vedere etic , in ce stadiu de dezvoltare morala se afla compania :
b) firma imorala
3) Geert Heofstede considera ca exita o cultura care raspunde conceptului din antropologie , ce
include tiparul de gandire , simtire si actiune , pe care o defineste ca fiind :
a) cultura in sens restrans
b) rafinament al mintii
c) civilizatie
d) cultura ca software mental
4) In cadrul companie WWW toti membrii organizatiei agreeaza si isi asuma un set specific de
comportamente dezirabile ,daca afirmatia anterioara este adevarata acest lucru evidentiaza faptul ca:
b) cultura organizationala este puternica
5) Prevenirea incertitudinii semnifica masura in care membri unei culturi se simt amenintati de situatii
incerte sau de comportamente neconventionale . Care din urm caracteristici sunt specifice unui indice
de prevenire al incertitudinii scazut :
b) motivarea apare prin realizare de sine si stima , prin sentimentul de apartenenta la grup
c) este toleranta fata de comportamente care se abat de la norme si sustinere ideiilor inovatoare
d) se porneste de la premisa ca nu trebuie sa existe mai multe reguli decat este necesar
6) Firma Nissan are o cultura organizationala cu orientare pe termen lung . Care din urmatoarele
aspecte o caracterizeaza :
a) recompensare prin cresterea prestigiului ca urmare a recunoasterii efortului depus in timp
c) sisteme transparente si masurabile de recompensare in functie de performantele concrete
d) orientare catre traditie si valori de gandire
e) pragmatism si orientare spre valori vizand performanta imediata
7) Grupul MOL considerand etica si codul de etica esentiale pentru sucesul operatiunilor sale atat in
interiorul cat si inafara grupului . Comportamentul etic al managerilor sai este determinat de factori
precum :
a) caracteristicile individuale
c) reglementarile guvernamentale
d) gradul de profitabilitate
e) regulamentele interne
f) presiunea sociala
------FARA PUNCTE TARI -----------
8) Compania Microsoft Romania are cultura organizationala adaptata la cultura nationala a acestei
tari care are un indice al distantei fata de putere ridicat . Ce consecinte ale acestei pozitionari vor
intalni managerii expatriati care vor conduce operatiunile din Romania :
b) in cadrul organizatiei tendintele de centralizare vor fi frecvente
d) seful ideal va fi considerat autocratul binevoitor
9) Conform modului de definire a stadiilor de dezvoltare morala a unei firme se poate afirma ca :
b) organizatia isi poate incepe activitarea in orice stadiu , dar pt a avea profit trebuie sa ajunga cat
mai repede in stadiu de organizatie responsabila
c) nu este necesara o perioada determinata de timp pentru ca organizatia sa treaca la un al stadiu de

dezvoltare morala
e) dezvoltarea morala nu este un proces continuu
10) Oportunitatea adaptarii deciziilor de grup este in corelatie directa cu :
a) urgenta adaptarii deciziei
b) complexitatea problemei de rezolvat si volumul informatiilor necesare
c) nivelul ierarhic al decidentilor
11) John Popescu angajat in cadrul departamentului de resurse umane al unei companii
multinationale trebuie sa realizeze proiectarea postului de agent de vanzari , pentru care urmeaza sa
se realizeze un proces de recrutare si selectie. John va trebuie sa preciseze in fisa postului :
b) cerintele privind trasaturile de personalitate necesare a angajatului pentru a putea ocupa postul
e) atributii specifice postului de agent vanzari
12) Cultura organizationala a organizatiilor responsabile este caracterizata prin :
b) orientarea codurilor de etica mai mult spre exterior si preocuparea pt un public mai diferit
13) „Ne vom stradui sa fim un lider ,nu un outsider cheltuind pentru cercetare-dezvoltare , in anul
2002 cel putin 10 % din veniturile brute planificate „ este un obiectiv :
b) definit in mod clar
14) Atunci cand la sfarsit de an agentul de vanzari constata ca ceea ce i-a oferit managerul drept
comision in functie de vanzarile facute este inferior asteptarilor sale , conform teoriei lui Victor Vroom
se face referire la:
b) instrumentalitate
15) Plata directa a unui angajat de la firma DEDEMAN este compusa din :
a) salariul pentru munca depusa si castigurile suplimentare , dependente de numarul de ore lucrate
??????????????????????????????????/
16) Pentru a decide care este cea mai performanta universitate din tara , pe baza rezultatelor din
domeniul didactic si cercetare ar putea fi utilizata :
b) Metoda sperantei matematice
??????????????????
17) In urma maririi in ultimii 2 ani a propriei cote de piata de la 30-60% firma SWIFT a eliminat de pe
piata un concurent . Acesta a fost nevoit sa concedieze intregul sau personal circa 2500 de oameni din
punct de vedere etic :
c) comportamenul firmei SWIFT a fost legal dar din pacate imoral
????????????????
18) „Angajam bucatar” :
a) Desrierea postului
19) Starile naturii , ca elemente importante in conturarea unei situatii decizionale reflecta :
a) ansamblul situatiilor ce pot avea loc ca urmare a actiunilor factorilor necontrolabili de catre
decident rezultate diferite pentru una si aceeasi varianta decizionala considerata
20) Compania GREEN din UK are un Call-Center la IASI , ca centrul suport pentru relatiile cu clientii.
Acest centru este subcontractat unei companii specializate , forma de organizare este :
c) organizatie in retea
21) MIRCEA LUPU observa urmatoarele trasuturi ale managerului sau :
c) lider tranzactional
22) Managerul de resurse umane include urmatoarele activitati :
a) DEZVOLTAREA resurselor umane
c) ASIGURAREA cu resurse umane
23) KELLBOGG are o gama de produse diversificate .............. „GET THE BALANCE RIGHT’’ . Ce tipuri de
strategii a abordat compania ? :
a) de crestere – diversificarea produselor
22) VASILICA VASILESCU este managerul companiei de vanzari prosuse EN-GROSS ,VASILESCU CO :
g) AUTORITAR
23) Ideea principala a teoriei asteptarilor este aceea ca o persoana devine motivata sa depuna un
anumit efort daca se asteapta ca efortul depus sa conduca la un anumit rezultat apreciat valoros
pentru sine :
a) ADEVARAT
24) Structura organizatorica a unei firme este influentata de :
c) strategiile promovate de firma
25) Un angajat isi compara raportul rezultate/contributie cu acelasi raport cu a colegului sau si
constata ca este dezavantajat financiar . Conform teoriei echitatii acesta percepe :
c) INECHITATE (SUBRECOMPENSARE)
26) Conform teoriei lui HERZBERG factorii : recunoasterea meritelor , posibilitatea de promovare ,
responsabilitatea postului , posibilitatea progresului profesional reprezinta :
a) FACTORi MOTIVATORI
27) Managerul care este delegat sa negocieze un contract cu o alta firma , indeplineste rolul de :
a) reprezentant oficial
28) In cadrul structurii matriciale un specialist in domeniul financiar :
c) va avea dubla subordonare
29) PRIMARUL ORASULUI este chemat sa tina un discurs . Ce rol are ?
a) LIDER
30) CULTURA organizationala a firmei MARTIX :
c) organizatie orientata spre respectarea legalitatii
31) Pentru managerii de la compania ARNO in procesul de fundamentarea deciziilor , concurenta
locala reprezinta :
c) un factor necontrolabil
32) Stirea ‚Fuziune medie cu miros de petrol’’ aparuta in revista capital :
d) de diversificare prin conglomerare
33) Asigurarea cu resurse umane a unei companii include activitati referitoare la :
c) Recrutare si selectie angajatiilor
34) Un manager care accepta greselile angajatiilor dar le impune in schimb sa-si schimbe
comportamentul are un stil de lidership :
c) democrat
35) ION ROMAN este manager la firma BEST HR . Ce metoda foloseste ?
d) METODA LEADER-ULUI
36) In urma unei investitii de 150.000 . In acest caz este :
c) dezvoltarea pietei
37) Angajarea unui nou director economic in locul celui demis va avea ca efect :
b) pastrarea liniilor ierarhice
38) In cadrul structuri organizatorice managerii datorita pregatirii lor tind sa fie preocupati de
propriile imperii promovand cu prioritate interesele departelor pe care le conduc :
a) structura functionala
39) Cu cat autoritatea este mai corect si mai precis definita , de la managerul general pana la
managerii de prima linie cu atat vor fi mai clare :
a) responsabilitatea luarii deciziilor
40) Strategia de diferentiere produsului sau serviciului poate fi realizata :
a) Printr-un nivel calitativ foarte ridicat
41) John Popescu vrea sa aiba fiecare aspect al afacerii sub control .Considerand acestea se poate
spune ca :
b) John greseste deoarece aplica un control eficient
c) John realizeaza activitatea de control intr-o maniera nepotrivita fara sa ia in considerare aspectele
comportamentale ale contrololui
d) John este indreptatit sa procedeze asa deoarece angajatii trebuie sa stie cine este SEFUL
42) Conform majoritatii specialistilor , functiile esentiale ale managementului :
Planificare
Organizare
Antrenare-coordanre
Control
43) John Popescu absolvent al facultatii de mecanica poseda abilitati specifice managerilor . Pe ce
post l-ati angaja pe JOHNNY intr-o firma constructoare de masini :
a) director general
44) Conform Teoriei lui ABRAHAM MASLOW atunci cand un angajat nu lipseste de la locul de munca :
c) se va afla pe treapta nevoilor de SECURITATE
45) Dupa gradul de cunoastere a impactului factorilor din mediul organizational , deciziile sunt
clasificate in :
c) in conditii de certitudine , in conditii de risc , respectiv incertitudine
46 ) In cadrul firmei COMPUTERBOOK SRL managerii se confrunta un flux de lucru greoi si un consum
excesiv de resurse . Acestea sunt simptome :
D) organizari neeficiente
47) De regula cele mai sanse de succes le are strategia de diversificare :
a) concentrica
48) Functia de control urmareste :
a) precizarea unor masuri colective care sa inlature abaterile de la standarde
b) sesizarea si masurarea abaterilor de la standardele stabilite

c) verificarea permanenta a modului in care se desfasoara activitatile , comparativ cu standardele si
programele
49) Din categoria factorilor MOTIVATORI ai teoriei lui Herzberg fac parte :
b) recunoasterea
c) responsabilitate
d) avansare
f) realizari
50) SC ROMPREST SRL compania specializata in domeniul ridicarii si procesarii rezidurilor menajere
decide sa il trimita pe Vasilica Prigon :
d) reprezentat oficial
51) Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la evaluarea performantelor sunt false :
a) salariatii de pe pozitii echivalente nu se pot evalua intre ei
52) Ce rol poate indeplinii directorul tehnic:
a) lider
b) purtator de cuvant
c) distribuitor de resurse
d) perturbator de informatii
53) Care din urmatoarele afirmatii sunt false :
a) Structura organizatorica are un caracter stabil , schimbarile ample fiind indezirabile datorita
efectelor lor destabilizatoare .
54) In functie de scenariul de intervievare folosit, managerul de RU poate utiliza urmatoarele tipuri de
interviuri :
b) de grup , panel , singular
55) Cultura organizationala a unei institutii bisericesti cuprinde :
a) eroii
b) simbolurile
c) ceremoniile
d) sistemul de valori
56) La firma DECIMO se decide evaluarea performantei :
d) nu se va efectua un control
57) MANAGERUL DE Resurse Umane MARCK LTD decide :
c) recrutare interna
58) Intrarea intr-un domeniu diferit de afaceri:
b) de diversificare de tip conglomerat
59) Manager Johny POP :
a) carismatic , dar neetic fiindca actioneaza in interes personal
60) Printre dezavantajele structurii pe unitati descentralizate de profit :
b) cresterea personalului functional
61) Un manager al unei companii producatoare pastile si medicamente :
e) decizional
g) de intreprinzator
62) Care dintre urmatoarele entitati pot fi considerate elemente ale culturii organizationale dintr=o
firma de comert EN-DETAIL:
a) uniformele vanzatorilor
b) sloganul „clientul nostru stapanul nostru „
d) preocupare pentru corectitudine in vanzari si in practicile de marketing
fara amplasare magazinul firmei
63) Care dintre urmatoarele afirmatii este corect formulata :
a) Ionescu poate avea un stil adecvat de leadership
64) Eficenta unei companii petroliere creste daca managerul obtine :
a) aceeasi cifre de afaceri utilizand mai putine resurse
b) o cifra de afaceri mai mare pentru acelasi input
65) In ceea ce priveste efectele crizei financiare asupra stilului de leadership al managerului :
c) stilul de leadership va fi axat pe o distanta mare de putere
d) stilul de leadership poate suferi modificari
e) stilul de leadership va trebui sa fie , in mod predominant , paternalist specific perioadelor dificile
14
Tipuri de întrebări grilă examen MANAGEMENT
Broşura 72 şi 27 – 30.01.2018
1. „Asigurăm comercializarea, montajul şi service-ul de instalaţii de climatizare şi aparate de

aer condiţionat”. Misiunea firmei Clima House este formulată:
a) pe produs
b) pe piaţă
c) pe tipul de nevoi pe care le satisface pentru clienţi
2. Care din următoarele caracteristici este în mod eronat considerată prioritară în practica
organizaţiilor româneşti de promovare în posturile de conducere de nivel superior:
a) capacitatea de a orienta strategic organizaţia
b) capacitatea de a crea un climat de muncă favorabil
c) calitatea de a fi un bun specialist într-un domeniu sectorial
3. Intrarea într-un domeniu de afaceri complet diferit şi fără nicio legătură cu domeniul curent al
firmei, este o strategie de:
a) integrare verticală
b) diversificare concentrică
c) integrare orizontală
d) diversificare de tip conglomerat
4. Conform teoriei aşteptărilor (V. Vroom), pentru un individ, forţa motivaţiei de muncă depinde
de 3 factori:
- aşteptarea ca efortul desfăşurat să ducă la un anumit nivel al performanţei individuale
- aşteptarea ca nivelul de performanţă vizat să aducă recompense organizaţionale pe măsură
- atractivitatea recompenselor respective pentru individ, dată de măsura în care acesta se aşteaptă
ca recompensele să contribuie la realizarea obiectivelor sale individuale
Cum pot acţiona managerii pentru a creşte speranţa angajaţilor că eforturile sporite pot conduce
la performanţe mai mare?
a) Cunoscund mai bine preferinţele angajaţilor pentru anumite recompense
b) Oferind angajaţilor un sistem consistent de formare profesională (training etc.)
c) Promovând un sistem de retribuire echitabil
d) Asigurând o mai bună organizare a muncii
5. Procesul de MBO (management prin obiective) cuprinde următoarele etape:
a) examinarea periodică de către superiori a performanţelor individuale şi evaluarea
subordonaţilor.
b) stabilirea obiectivelor şi a planurilor de acţiune, necesare pentru realizarea lor
c) implementarea acţiunilor prevăzute şi autocontrolul realizării obiectivelor
d) monitorizarea permanentă a modului de desfăşurarea a activităţii subordonaţilor
6. În cotidianul România liberă a apărut următorul anunţ: „Compania MELDAROM SA
angajează persoană pentru departamentul Relaţii Publice. Postul vizează următoarele activităţi:
pregătirea dosarului de presă, organizarea de conferinţe şi alte evenimente, participarea ca
purtător de cuvânt pentru firmă în diferite situaţii.” Acest anunţ include elemente specifice ale:
a) specificării postului
b) nici descrierii şi nici specificării postului
c) descrierii postului
d) atât descrierii cât şi specificării postului
7. Funcţia de control îndeplineşte:
a) precizarea unor măsuri corective care să înlăture abaterile de la standarde
b) sesizarea şi măsurarea abaterilor de la standardele stabilite
c) verificarea permanentă a modului în care se desfăşoară activităţile, comparativ cu
standardele şi programele
d) verificarea modului în care la stabilirea misiunii firmei s-a ţinut seama de obiectivele
departamentale.
8. „Angajăm bucătar. Principalele sale responsabilităţi sunt: propunerea şi pregătirea
meniurilor, evaluarea necesarului de aprovizonat, coordonarea echipei de bucătari”. Acest
anunţ de recrutarea conţine informaţii preluate din:
a) Descrierea postului
b) Specificarea postului
9. Din categoria factorilor motivatori ai teoriei lui Herzberg fac parte:
a) relaţii interpersonale
b) recunoaştere
c) responsabilitate
d) avansare
e) condiţii de muncă
f) realizări
10. S.C. Romprest S.R.L. companie specializată în domeniul ridicării şi procesării rezidurilor
menajere decidă să îl trimită pe Vasilică Prigon, managerul de operaţiuni specifice selectării
rezidurilor, la Conferinţa Internaţională a Procesatorilor din Domeniu, organizată în localitatea
elveţiană Davos. Ce rol managerial îndeplineşte Vasilică Prigon în acest caz?
a) observator activ
b) distribuitor de resurse
c) negociator
d) reprezentant oficial
e) lider
11. Care din următoarele informaţii referitoare la evaluarea performanţelor sunt false:
a) salariaţii de pe poziţii echivalente nu se pot evalua între ei
b) are la bază criteriile stabilite de către sindicate, pentru a nu crea nemulţumiri
c) sunt urmărite rezultatele fizice ale muncii angajaţiilor, nu şi caracteristicile personale,
datorită distorsiunilor care pot să apară
12. Ce rol poate îndeplini directorul tehnic în cadrul unei organizaţii:
a) lider
b) purtător de cuvânt
c) perturbator de informaţii
d) distribuitor de resurse
13. Care din afirmaţiile următoare privind structurile organizatorice sunt false:
a) Structura organizatorică are un caracter stabil; schimbările ample fiind indezirabile
datorită efectelor lor destabilizatoare
b) Performanţele unei organizaţii puternic descentralizate sunt întotdeauna mai bune
decât ale unei organizaţii centralizate
c) Structura organizatorică trebuie astfel elaborată încât să permită realizarea strategiei
d) Structura organizatorică este o diagramă cu mai multe niveluri
e) Structura organizatorică cunoaşte forme variate în funcţie de rata profitabilităţii firmei
14. În funcţie de scenariul de intervievare folosit, managerul de resurse umane poate utiliza
următoarele tipuri de interviuri:
a) structurate, de grup şi de tip situaţie problemă
b) de grup, panel şi singular
c) de grup, structurate şi orientate spre zona locală de recrutare
15. Un angajat care a plecat la o altă firmă ca urmare a posibilităţii obţinerii unei recompense
salariale mai mari, constată că relaţiile personale sunt mai puţin favorabile decât în firma de la
care a plecat. Conform teoriei lui Frederick Herzberg această apreciere vizează un element
specific:
a) factorilor externi
b) factorilor motivatori
c) factorilor întâmplători
d) factorilor de mediu
e) factorilor igienici
16. Valorile:
a) sunt concepţii sau maniere de interpretare a ceea ce este bine, adevărat sau de dorit
pentru o organizaţie
b) derive din norme
c) au un caracter de generalitate mai mare dectât al normelor
d) sunt reguli de conduită, prin care se descrie ce ar trebui făcut în diferite situaţii
organizaţionale
17. Pentru definirea unui post de muncă în vederea angajării unui economist la firma Talent se
impun a fi precizate:
a) autoritatea şi responsabilităţile
b) obiectivele şi sarcinile
c) schimbările din compartimentele tehnice şi economice
18. Mircea Lupu observă următoarele trăsături ale managerului său: foloseşte sisteme
convenţionale de premiere şi sancţionare a subordonaţilor pentru a-i face să acţioneze în direcţia
dorită, este ineficace în realizarea unor schimbări organizaţionale esenţiale, porneşte de la
cultura, obiectivele şi structura existente în cadrul organizaţiei. Ca urmare, îl considerăm pe
managerul său:
a) lider patern
b) lider tranzacţional
c) lider transformator
d) lider democrat – consultative
19. Numărul de lucrări sau operaţii distincte şi frecvenţa cu care acestea se repetă în cursul
realizării sarcinilor prevăzute pentru un post de muncă sau un compartiment, se referă la:
a) sfera de autoritate
b) sfera de cuprindere a muncii
20. Probabilităţile formulate de către specialişti pe baza unor procese de judecată şi intuiţie sunt:
a) atât probabilităţi subiective cât şi probabilităţi obiective
b) probabilităţi obiective
c) probabilităţi subiective
21. În ceea ce priveşte efectele crizei financiare asupra stilului de leadership al managerilor sunt
adevărate următoarele afirmaţii:
a) stilul de leadership poate rămâne neschimbat
b) stilul de leadership va fi masculin
c) stilul de leadership va fi axat pe o distanţă mare faţă de putere
d) stilul de leadership poate suferi modificări
e) stilul de leadership va trebui să fie, în mod predominant, paternalist, specific
perioadelor dificile
22. Ion Roman este manager de resurse umane la firma Best HR. Firma sa doreşte să angajeze un
director pentru departamentul de marketing, post care a rămas vacant. În urma procesului de
recrutare au rămas în concurs 4 candidaţi. Ce metodă decizională ar putea aplica domnul Roman
ca să angajeze pe cel mai bun dintre cei 4 candidaţi?
a) Arborele decisional
b) Metoda intuitivă
c) Metoda Leader-ului
d) Metoda matriceală
23. Eficienţa unei companii petroliere creşte dacă managerul acesteia obţine:
a) aceeaşi cifră de afaceri utilizând mai puţine resurse
b) o cifră de afaceri mai mare pentru acelaşi input
c) acelaşi output cu un consum mai mare de resurse
24. Care din următoarele afirmaţii este corect formulată:
a) Ionescu este un bun leadership
b) Ionescu poate obţine rezultate prin leadership
c) Ionescu poate avea un stil adecvat de leadership
d) Ionescu poate avea capacitate de leadership
25. “Un astfel de manager este capabil să înţeleagă orice situaţie interculturală, se adaptează,
este flexibil, astfel încât, în funcţie de noi informaţii şi realităţi, îşi poate modifica în permanenţă
atitudinile, comportamentele şi percepţiile cu privire la problemele pe care le gestionează”. Se
referă la:
a) un manager cu adevărat competent
b) un manager global
c) un manager orientat spre nou
26. După gradul de cunoaştere a impactului factorilor din mediu organizational, deciziile sunt
clasificate în:
a) individuale şi de grup
b) strategice, tactice şi operaţionale
c) unicriteriale şi multicriteriale
d) în condiţii de certitudine, în condiţii de risc, respective de incertitudine
27. Care din următoarele entităţi pot fi considerate elemente ale culturii organizaţionale dintr-o
firmă de comerţ “en-detail”?
a) Uniformele vânzătorilor
b) Sloganul “Clientul nostru, stăpânul nostru”
c) Amplasarea magazinelor firmei.
d) Preocuparea pentru corectitudine în vânzări şi în practicile de marketing.
28. Un manager al unei companii producătoare de medicamente a înlocuit producţia de
antibiotice cu producerea de medicamente anti-îmbătrânire. În această situaţie, managerul a
îndeplinit rolul:
a) de legătură cu non-managerii
b) interpersonal
c) de lider
d) de animator
e) decizional
f) ceremonial
g) de întreprinzător
h) de purtător de cuvânt al clienţilor în vârstă
29. Confruntat cu o multitudine de probleme şi dedicat găsirii de soluţii pentru toate situaţiile din
organizaţie, directorul de la Allianz Ţiriac îşi dovedeşte capacitatea de a fi eficace atunci când:
a) stabileşte obiectivele cele mai adecvate pentru realizarea misiunii firmei şi contribuie
la îndeplinirea lor
b) se situează pe poziţii adverse cu salariaţii, indiferent de problemele apărute
c) nu este preocupat de mediul înconjurător
30. Controlul utilizării resurselor financiare se poate face prin:
a) organizarea de divizii
b) analiza indicatorilor de lichiditate
c) analiza pragului de execuţie bugetară
d) execuţia bugetară
31. Managerul de resurse umane din firma “Marck Ltd.” trebuie să angajeze 3 manageri zonali
de vânzări. Ce tipuri recomandaţi dacă: 1) doreşte să obţină o mai mare motivare a salariaţilor; 2)
vrea să demareze un nou program; 3)vrea să cunoască foarte bine competenţele candidaţilor; 4)
nu doreşte un timp mare de adaptare pe post a noilor angajaţi:
a) recrutare externă
b) recrutare internă
c) recrutare prin interviu
d) recrutare non-selectivă
e) recrutare selective
32. (1) Studiind activitatea managerilor de mai multe organizaţii americane, Henry Mintzberg a
ajuns la concluzia că aceştia îndeplinesc zece “roluri” (ansambluri organizate de comportamente)
(2) Aceste roluri sunt grupate în trei categorii: roluri interpersonale, roluri informaţionale şi
a) Numai prima afirmaţie, marcată cu (1), este adevărată
b) Ambele afirmaţii sunt adevărate
c) Numai a doua afirmaţie, marcată cu (2), este adevărată
33. Primarul oraşului este invitat să participe şi să ţină un discurs la deschiderea anului
universitar. În această situaţie, rolul managerial îndeplinit de primar pentru instituţia sa este:
a) lider
b) nu are rol, fiindcă primarul nu este manager
c) distribuitor de informaţii
d) purtător de cuvânt
e) reprezentant official
34. În cadrul structurii matriciale, un specialist în domeniul financiar:
a) va fi subordonat doar managerului de proiect
b) va fi subordonat doar managerului de divizie
c) va avea dublă subordonare
d) va fi subordonat doar directorului financiar
35. Managerul care este delegat să negocieze un contract cu o altă firmă îndeplineşte rolul de:
a) reprezentant official
b) distribuitor de resurse
c) lider
d) negociator
36. Conform teoriei lui Herzberg factorii: recunoaşterea meritelor, posibilitatea de promovare,
responsabilitatea postului, posibilitatea progresului profesional reprezintă:
a) factori motivatori, ce sunt legaţi de conţinutul muncii, care dacă sunt îndepliniţi produc
satisfacţie în muncă
b) factori de igienă, ce ţin de contextul muncii, care dacă nu sunt îndepliniţi produc
insatisfacţie în muncă
37. Un angajat îşi compără raportul rezultate/contribuţie cu raportul rezultate/contribuţie al
colegului său şi constată că este dezavantajat financiar. Conform teoriei echităţii (S. Adams),
acesta percepe:
a) echitate
b) inechitate (suprarecompensare)
c) inechitate (subrecompensare)
d) nici unul dintre celelalte răspunsuri
38. Structura organizatorică a unei firme este influenţată de:
a) mediul de afaceri în care operează firma
b) stilul de management practicat în organizaţia respectivă
c) strategiile promovate de firmă
39. Ideea principală a teoriei aşteptărilor este aceea că o persoană devine motivată să depună un
anumit efort dacă se aşteaptă ca efortul depus să conducă la un anumit rezultat apreciat valoros
pentru sine.
a) fals
b) adevărat
40. Vasilică Vasilescu este managerul companiei de vânzări produse en-gros Vasilescu Co., fiind
o persoană care refuză orice sugestie din partea angajaţilor. Stilul de leadership adoptat se
încadrează în tipologia “vedeţi, ce v-aţi face voi fără mine”, fiind preocupat de scoaterea în
evidenţă a propriilor merite, iar în situaţiile de eşec el se străduieşte să micşoreze propria
răspundere, plasând responsabilitatea în sarcina subordonaţilor. În care tipologie de leader se
încadrează managerul Vasilică Vasilescu?
a) Majoritar
b) Paternalist
c) Manipulator
d) Laissez-faire
e) Condescendent
f) Democrat
g) Autoritar
41. Kellogg are o gamă de produse diversificată (39 de branduri), adresându-se mai multor
segmente de piaţă (nişe), segmente ce acoperă toate grupele de vârstă de la 3 ani în sus. Ultimele
cercetări realizate de Kellogg au descoperit o grijă sporită a consumatorilor pentru sănătate,
astfel că noua strategie a companiei este de a fi primii care promovează alimentaţia sănătoasă
prin produse adaptate, în Campania “Get the Balance Right”. Ce tipuri de strategii a abordat
compania?
a) de creştere – diversificarea produselor
b) funcţională – de marketing
c) defensivă
d) de tip concurenţial – diferenţierea produselor
42. Plata directă a unui angajat, de la firma DEDEMAN, este compusă din:
a) salariul pentru munca depusă şi câştigurile suplimentare, dependente de nr. orelor
lucrate
b) stimulente materiale corelate cu specificul muncii efectuate (ex. maşină de serviciu,
telefon, laptop etc.)
c) câştiguri din participarea la împărţirea profitului realizat
43. Pentru a decide care este cea mai performantă universitate din ţară, pe baza rezultatelor lor
din domeniile didactic şi cercetare, ar putea fi utilizată:
a) Metoda regretului minim
b) Metoda speranţei matematice
c) Metoda Leader
d) Metoda prudenţei
e) Metoda utilităţii decizionale
44. În urma măririi, în ultimii 2 ani, a propriei cote de piaţă de la 30% la 60%, firma SWIFT Ltd.
a eliminat de pe piaţă principalul concurent. Acesta a fost nevoit să concedieze întregul său
personal, circa 2500 de oameni. Din punct de vedere etic:
a) comportamentul firmei SWIFT a fost etic, date fiind condiţiile de concurenţă între
firme
b) comportamentul directorilor firmei concurente a fost immoral
c) comportamentul firmei SWIFT a fost legal dar, din păcate, immoral
d) comportamentul firmei SWIFT a fost profund immoral
45. Stările naturii, ca elemente importante în conturarea unei situaţii decizionale, reflectă:
a) ansamblul situaţiilor ce pot avea loc ca urmare a acţiunilor factorilor necontrolabili de
către decident, situaţii şi rezultate diferite pentru una şi aceeaşi variantă decizională considerate
b) ansamblul liniilor de acţiune posibile asupra factorilor din mediul natural al
organizaţiei
c) ansamblul obiectivelor urmărite de către dicident
46. Compania Green din Marea Britanie are un call-center la Iaşi, ca centru suport pentru relaţiile
……… subcontract unei companii specializate. Forma de organizare rezultată este:
a) sediu satelit
b) holding
c) organizaţie în reţea
47. Managementul resurselor umane include următoarele activităţi:
a) Dezvoltarea resurselor umane
b) Menţinerea resurselor umane
c) Asigurarea cu resurse umane
d) Structurarea resurselor umane
48. Promovarea unor activităţi în domenii de afaceri care se diferenţiază clar de domeniul de
afacere current al firmei, reprezintă o strategie:
a) de dezinfecţie
b) de diferenţiere
c) defensivă
d) de diversificare
e) de integrare orizontală
49. Managementul:
a) este o colecţie de soluţii organizatorice ideale, obligatoriu de aplicat
b) orientează eforturile organizaţiei spre atingerea scopurilor acesteia
c) foloseşte efortul organizaţiei pentru atingerea scopurilor managerilor
50. Un restaurant local doreşte să angajeze 7 imigranţi în locul vechilor ospătari care au părăsit
firma. Sfera de autoritate a managerilor care vor superviza noii angajaţi:
a) va creşte
b) va descreşte
c) va rămâne constantă
51. Un antreprenor caută investitori pentru implementarea unei idei de afaceri. Criteriile sale de
selecţie sunt: 1) suma pusă la dispoziţie de investitor; 2) procentul din profit care îi revine
investitorului; 3) perioada de timp până la virarea contribuţiei de către investitori. Din punctul
de vedere al antreprenorului, ce fel de criterii sunt?
a) 1 criteriu de maxim, 2 criteriu de minim, 3 criteriu de minim
b) 1 criteriu de maxim, 2 criteriu de minim, 3 criteriu de maxim
c) 1 criteriu de minim, 2 criteriu de maxim, 3 criteriu de minim
d) 1 criteriu de maxim, 2 criteriu de maxim, 3 criteriu de minim
e) 1 criteriu de minim, 2 criteriu de minim, 3 criteriu de minim
52. Ştirea “Fuziune media cu miros de petrol” apărută în revista Capital, conform căreia
acţionarii Companiei PETROM, pun la dispoziţie fonduri de investiţii pentru a se implica în
afaceri cu holdingul Media Pro, evidenţiază intenţia aceste implementări a unei strategii:
a) de diversificare concetrică
b) de redresare
c) de integrare orizontală
e) de integrare vertical
53. Pentru managerii de la compania ARNO, în procesul de fundamentare a deciziilor,
concurenţa locală reprezintă:
a) un obiect de luat în considerare
b) un criteriu decizional
d) un factor intern de influenţă
54. Cultura organizaţională a firmei S.C. “MATRIX” S.A. se caracterizează prin următoarele
trăsături: - raţionamentele principale pot fi definite prin următoarele formulări: tot ceea ce nu este
interzis prin lege este legal, este foarte bine, dacă nu suntem siguri, punem juriştii să verifice
- principala preocupare este profitabilitatea, iar codul de etică a afacerilor are un caracter intern.
O astfel de orientare caracterizează:
a) organizaţia imorală
b) organizaţia etică
c) organizaţia orientată spre respectarea legalităţii
d) organizaţia orientată spre respectarea principiilor eticii
e) organizaţia responsabilă
55. Un manager care acceptă greşelile angajaţilor, dar le impune în schimb să îşi corecteze
comportamentul şi care obţine rezultate positive în activitate are un stil de leadership:
a) autoritar
b) permisiv
c) democrat
56. Asigurarea cu resurse umane a unei companii, include activităţi referitoare la:
a) concedierea angajaţilor
b) evaluarea performanţelor salariaţilor
c) recrutarea şi selecţia angajaţilor
57. Angajarea unui nou director economic, în locul celui demis va avea ca efect:
a) alungirea piramidei ierarhice
b) păstrarea liniilor ierarhice
c) schimbarea liniilor ierarhice
58. Spre deosebire de misiune, viziunea organizaţiei:
a) descrie schimbarea care va rezulta pe termen lung, ca urmare a activităţii depuse de
organizaţie
b) se detaliază prin prezentarea sistemului de valori adoptat
c) descrie raţiunea de a fi a organizaţiei, scopul ei fundamental
59. În legătură cu stadiile de dezvoltare morală ale unei firme se poate afirma că:
a) nu este necesară o perioadă determinată de timp pentru ca organizaţia să treacă la un
alt stadiu de dezvoltare
b) dezvoltarea morală nu este un process continuu
c) evoluţia spre stadiul “organizaţie etică” este un proces ireversibil
d) organizaţia îşi poate începe activitatea în orice stadiu, dar pentru a avea profit trebuie
să ajungă ca o “organizaţie responsabilă”
e) toate organizaţiile trec prin toate treptele de dezvoltare morală
60. Sandu Prescură, un manager de primă linie la o instituţie publică, îşi desfăşoară activitatea în
majoritatea timpului la o echipă pe care o conduce. El urmăreşte activităţile subordonaţilor şi
intervine imediat atunci când constată o abatere se spune că domnul Sandu Prescură aplică:
a) supervizarea
b) un control concomitent
c) analiza cost-beneficiu
d) execuţia bugetară
61. Caracterizarea stilurilor de leadership în funcţie de interesul pentru oameni şi rezultate arată
că:
a) există întotdeauna o corelaţie strânsă între interesul pentru oameni şi cel pentru
rezultate
b) există manageri care manifestă un interes major atât pentru oameni, cât şi pentru
rezultate
c) există manageri care nu manifestă interes pentru oameni şi nici pentru rezultate
62. Salariaţii care sunt nemulţumiţi de faptul că promovarea în firmă se face pe criterii subiective
se află pe următoarea treaptă din piramida ierarhiei nevoilor a lui Abraham Maslow:
a) a nevoilor de securitate, fiindcă sunt stresaţi de acest fapt
b) a nevoilor de stimă, fiindcă nu sunt apreciaţi în funcţie de meritele pe care le au
c) a nevoilor sociale, fiindcă nu sunt agreaţi de către manageri
63. În activitatea de control managerial, măsurarea performanţelor efective are o frecvenţă mai
mare:
a) la nivelurile superioare ale structurii organizatorice
b) la nivelurile de la bază ale structurii organizatorice
64. Maria este angajată ca membru într-o echipă de proiect cu specialişti din mai multe domenii.
Acest proiect va fi derulat pe o perioadă de 3 ani. Din punctul de vedere al structurii
organizatorice, putem spune că Maria:
a) lucrează într-o firmă cu o structură organizatorică temporară
b) are un post parţial
c) face parte dintr-un grup de lucru (task force)
d) are un post cu perioadă determinate
65. In cadrul acestei structure organizatorice ,managerii datorita pregatirii lor ,tind sa fie
preocupati de propriile “imperii”,promovand cu prioritate interesele departamentelor pe
care le conduc.
b) Structura geografica
c) Structura guvernamentala
d) Structura simpla
66) Cu cat autoritatea este mai corect si mai precis definite de la managerul general pana la
a) Responsabilitatea luarii deciziilor
b) Profunzimea muncii angajatilor
c) Eficienta mijloacelor de comunicare si a sistemului decisional

b) Printr-un pret mai scazut decat al concurentilor
68) John Popescu vrea sa aiba fiecare aspect al afacerii sub control .El concepe modelele
complexe de rapoarte scrise pe care angajatii trebuie sa le respecte lunar.Realizarea
rapoartelor consuma mult timp si angajatii sunt nemultumiti .El incearca sa-si usureze
munca ,preluand mecanic unele parti din rapoartele din lunile anterioare . Considerand
acestea .se poate spune ca :
a) John va intampina dificultati ,deoarece niciodata nu va primi rapoartele la
timp
b) John greseste deoarece aplica un control ineficient
c) John realizeaza activitatea de control intr-o maniera nepotrivita ,fara sa ia in
considerare aspectele comportamentale ale controlului
d) John este imdreptatit sa procedeze asa deoarece angajatii trebuie sa stie cine
este seful
69) Conform majoritatii specialistilor ,functiile esentiale ale managementului sunt:

a) Recompensarea
b) Controlul
c) Rectrutarea
d) Antrenarea si coordonarea
e) Comunicarea
f) Planificarea
70) John Popescu absolvent al facultatii de mecanica ,poseda abilitati specific managerilor
(orientare strategica 60% ,dezvoltarea relatiilor inter-umane 30% ,cunostinte de
specialitate 10%) Pe ce post l-ati angaja intr-o firma constructoare de masini?
a) Director general
b) Sef serviciu contabilitate
c) Sef atelier prelucrari mecanice
71) Conform Teoriei ierarhiei nevoilor (Abraham Maslow ) atunci cand un anjajat nu lipseste
de la serviciu nici o zi ,de teama sa nu-si piarda locul de munca :
a) Se va afla pe treapta nevoilor de stima
b) Se va afla pe treapta nevoilor fiziologicce
c) Se va afla pe treapta nevoilor de Securitate
72) In cadrul firmei Computerbook ,managerii se confrunta cu un flux de lucru greoi,
multe intreprinderi si un consum excesiv de resurse ,acestea sunt simptomele unei:
a) organizari formale
b) organizari eficiente
c) organizari informale
d) organizari neeficiente
73) Oportunitatea adoptarii deciziilor de grup este in corelatie directa cu:

a) urgenta adoptarii deciziei
c) nivelul ierarhic al deciziilor
74) ”Ne vom stradui sa fim un lider ,nu un outsider ,cheltuind pentru cercetare-dezvoltare
,in anul 2002 ,cel putin 10% din veniturile brute planificate “ este un obiectiv :
a) definit in mod neclar
c)nu este un obiectiv,ci un slogan
75) Cultura organizational a unei investitii bisericesti cuprinde urmatoarele elemente:

a) eroii
b) simbolurile
c) ceremoniile
76) La firma Decimo se decide evaluarea performantei ( pe baza cunostintelor si
abilitatilor ) angajatii pentru a se determina care sunt nevoile de pregatire profesionala si
care este structura viitorului program de formare pentru angajati .Situatia prezantata arata
ca:
a)se va realiza un control ante-factum
b) se va realiza un control concomitent
c)se va realiza un control preventiv
d) nu se va realiza un control
77) Managerul Jony pop seful departamentului investitii este un manager cu charisma
,viziune ,idei inovatoare si capabil sa convinga fara effort angajatii sa obtina rezzultatele
pe care le doreste Totusi , in ultima vreme angajatii il percep ca fiind neetic fiindca
angajeaza si promoveaza persoanele pe care le prefera el ,actionand inechitabil si in
interes personal In acest context se poate afirma ca managerul are un stil de leadership:
a) charismatic ,dar neetic ,fiindca actioneaza in interes personal
b) autoritar, fiindca angajeaza si promoveaza pe cine vrea el
c) charismatic, etic, fiindca determina angajatii sa aiba rezultate
d) democrat, fiindca angajatii obtin rezultate
78) Printre dezavantajele structurii pe unitati descentralizate de profit ( divizii) se

numera:
a)Colaborarea intre divizii
b) Cresterea personalului functional
c) Responzabilizarea managerilor pentru pierderi
79) Jon popescu angajat al departamentuluii de resurse Umane al unei companii

multinationale trebuie sa realizeze proietarea postului de agent de vanzari ,pentru care urmeaza
sa se realizeze un process de recrutare si selectie ,john va trebui sa precizeze in fisa lui
a) cifra de afacere din ultimii 3 ani
b) cerintele privind trasaturile de personalitate necesare angajatului pentru a putea
ocupa postul
c) performanta medie a angajatilor de vanzari pr ultimele 3 luni
d)nr de angajati al companiei
e)atributiile specific postului de agent vanzari
80) Atunci cand la sfarsit de an , agentul de vanzari constata ca ceea ce i-a oferit managerul
drept comision in functie de vanzarile facute ,este inferior asteptarilor sale , conform teoriei lui
Vroom se face referire la:
b)instrumentalitate
c)leadership neadecvat
d)expectant
e) nevoi de autorealizare
81) Spre deosebire de misiune , viziunea organizatiei :

a)descrie ratiunea de a fi a organizatiei , scopul ei fundamental
b)se detaliaza prin prezentarea sistemului de valori adoptat
c)descrie schimbarea care va rezulta pe termen lung ca urmare a activitatii depuse
de organizatie
82) Organizatiile al caror unir rationament este castigul iar practicile manageriale sunt de obicei
in afara legii sunt organizatii:
a) etice
b)imorale
c)responsabile
83) La fundamentarea deciziilor multidimensionale o prima problema care se impune a fi

solutionata consta in:
a) alegerea celei mai bune variante
b)compatibilizarea rezultatelor pentru toate criteriile considerate
c)eliminarea riscului decisional
d)eliminarea importantei relative a criteriilor de decizie
84) Unul dintre cei mai mari producatori de ciocolata din Romania s-a confruntat acum cativa
ani cu o situatie financiara foarte nefavorabila si a cautat un investitor strain . In acest caz firma a
vizat:
a)o strategie de redresare
b) o stategie de stabilitate
c) o strategie de integrare orizontala
d) o stategie de crestere
85) La nivelul unei firme , cultura organizational

a) reprezinta ideologia organizatiei
b) reflecta mix-ul personalitatilor si al stilurilor de leadership
c) configureaza structura organizatorica a firmei
86) Conform teoriei ierarhice nevoilor (A.Maslow), atunci cand un salariat este foarte stresat de
pericolul de pericolul potential al pierderii locului sau de munca, el va tinde:
a) sa se urce pe treapta nevoilor socialee si de iubire
b) sa coboare treapta nevoilor fiziologice
c) sa urce pe treapta nevoilor de autorealizare (autoimplinire)
d) sa ramana pe treapta nevoilor de Securitate
87) Pentru a putea utiliza criteriile de decizie exista cateva conditii care trebuie indeplinite. Intre
acestea se numara:
a) criteriile trebuie sa aiba un sens de preferinta
b) criteriile trebuie sa aiba un atribut bine precizat
c) criteriile trebuie sa aiba o scara a valorilor
d) criteriile trebuie sa aiba coeficienti de importanta
88) Contractele de exclusivitate cu distribuitorii se practica in cadrul:
a) strategiei de stabilitate
b) strategiei ofensive
c) strategiei defensive
89) Pentru firma EuroLine, cu peste 57.000 salariati, specializata pe producerea de televizoare,
aspiratoare si masini de spalat, cea mai indicate structura organizatorica este:
a) pe unitati descentralizate de profit(pe divizii)
b) matriceala
c) functionala
90) Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate?
a) functiile managementului sunt specifice atat managerilor, cat si personalului de
executie
b) unele dintre functiile managementului sunt realizate doar de firmele mari
c) functile managementului sunt exercitate in proportii diferite de catre managerii
aflati de diverse niveluri ierarhice
d) functiile de baza ale managementului sunt: planificarea, oganizarea, antrenarea
si coordonarea, controlul.
91) in cadrul firmei TEST CONSULTING, managerii pot utiliza in mod eficace urmatoarele
procedure de selectie a personalului de specialitate:
a) verificarea referintelor candidatilor
b) analiza preferintelor ideologice ale candidatilor
c) testarea cunostintelor profesionale ale candidatilor
92) Care dintre urmatoarele tipuri de structure organizatorice face posibila aparitia unor confuzii
in randurile angajatilor, acestora nefiidu-le suficient de clar catre cine si ce trebuie raportat?
b) structura matriceala
c) structura pe divizii
93) Geert Hofstede considera ca exista o cultura care corespunde conceptului din antropologie,
ce include tipare de gandire, simtire si actiune, pe care o defineste ca fiind:
a) Cultura ca software mental.
94) Firma japoneza NISSAN, cunoscuta la nivel mondial pentru automobilele pe care le
produce, are o cultura organizational cu o orientare pe termen lung. Care din urmtoarele aspect o
caracterizeaza?
a) Recompensarea prin cresterea prestigiului ca urmare a recunoasterii efortului
depus in timp
b) Sisteme transparente si masurabile de recompensare in functie de
performantele concrete
c) Orientarea catre traditii si valori de gandire
d) Pragmatism si orientare spre valori vizand performanta imediata
e) Angajarea si promovarea sunt pe baza de aptitudini si reguli impersonale
95) Daca intri in domenii de afacere complet diferite si fara nicio legatura cu domeniul current al
firmei:
a) este vorba despre o strategie de diversificare prin conglomerate
96) Ce rol poate indeplini directorul ethnic in cadrul unei organizatii?
a) lider
b) perturbator de iinformatii
c) purtator de cuvant
d) distribuitor de resurse
97) Grupul MOL considerand etica si codul de etica esentiale pentru succesul operatiunilor sale,
atat in interiorul cat si in afara grupului. Comportamentul etic al managerilor sai este determinat
de factori precum:
a) regementarile guvernamentale
b) regulametele interne
c) caracteristicile individuale
d)puncta tari ale organizatiei
e) gradul de profitabilitate
f) pasiunea sociala
98) Primarul orasului este chemat sa tina un discurs, ce rol are?
a) lider
b) distribuitor de informatii
c) purtator de cuvant
d) nu are rol, fiindca nu este manager
99) Cultura organizationala a organizatiilor responsabile este caracterizata prin:
a) orientarea codurilor de etica mai mult spre exterior si preocuparea pentru un
public mai diferit
b) reflectarea esentei valorilor organizationale, codurile de etica devenind
documente active in aplicarea strategiilor firmei
c) promovarea unui echilibru intre etica si profit
d) orientarea elementelor sale mai mult spre legalitate decat spre etica
100) Stirea ,, Fuziune medie cu miros de petrol,, aparuta in revista Capital conform careia
actionarii companiei PETROL S.R.L. pune la dispozitie fonduri de investitii pentru a se implica
cu holding-ul Media Pro evidentiaza intentia acesteia de implementare a unei strategii:
a) de diversificare prin conglomerare
101) Asigurarea cu resurse umane a unei companii, include activitati referitoare la:
a) concedierea angajatilor
b) evaluarea performantelor salariatilor
c) recrutarea si selectia angajatilor
102) Prevenirea incertitudinii semnifica masura in care membrii unei culture se simt amenintati
de situatii incerte sau de comportamente neconventionale. Care din urmatoarele caracteristici
sunt specific unui indice de prevenire al incertitudinii scazut?
a) rezolvarea conflictelor se face prin negociere si compromise
b) motivarea apare prin realizarea de sine si stima, prin sentimental de apartenenta
la grup
c) este toleranta fata de comportamente care se abat de la norme si sustinerea
ideilor inovatoare
d) se porneste de la premise ca nu trebuie sa existe mai multe reguli decat este
necesar
103) In cadrul unei situatii decizionale, factorii de influenta pot fi:
a) controlabili de catre decident
b) necontrolabili de catre decident
GRILE MANAGEMENT
1) Care este ordinea de importanta a calitatilor/abilitatilor pe care trebuie sa le

aiba un bun manager de prima linie (de nivel inferior)?
a) Capacitatea de orientare strategica; capacitatea de a dezvolta relatii umane;
cunostinte profesionale de specialitate
b) Cunostinte profesionale de specialitate; capacitate de a dezvolta
relatii umane;capacitate de orientare strategica
c) Capacitate de a dezvolta relatii umane; capacitate de ortentare strategica;
cunostinte profesionale de specilaitate
2) Care dintre urmatoarele ipostaze (ansambluri de comportamante) sunt, dupa

Henry Mitzberg, roluri decizionale ale managerilor?
c) Lider
3)Care dintre urmatoarele cai de actiune sunt in conceptia lui Thomas Peters,
factori de management?
a) Contactul continuu cu clienţii
b) Dezvoltarea problemelor dupa metoda "incelx:are si eroare"
c) Selectia stiintifica a angajatnor
4) Conform studiilor intreprinse de Henry Mintzbecg, in ump ce exercita functiile

managementului, managerii pot indeplini:
a) Doar rolurile de planificator, organizatoc si controlor
c) Doar rolurne de regulator de perturbatii si distribuitor de resurse
5) Bernhard Gorg, unul dintre cei mai reputati profesori de management, fost
director IBM pentru Europa, afirma urmatoarele: "Ce retea de manageri talentati va
intrece toate celelalte solicitari ale pietei. Cererea in aceasta categorie nu mai poate fi
satisfacuta si este de asteptat ca distanata dintre cerere si oferta sa creasca si mai
departe ... Astazi s-au schimbat multe lucruri — notiunea de manager a devenit un
bun comun, foarte multi tineri doresc sa devina manageri si unele intreprinderi fac
din acest titlu un adevarat cult, prin care impart societatea in doua: in manageri, ca
fiind acele persoane care "poseda", si in non-manageri, ca fiind acei care "nu
poseda...". Care dintre urmatoarele formulari este mai plauzibila?
a) Afirmatiile de mai sus sunt valabile pentru tarile din Europa Occidentala, dar nu
si pentru Romania.
b) Afirmatiile de mai sus sunt valabile pentru toate tarile europene, inclusiv,
in care fie ca vrem, fie ca nu vrem sa acceptam, nu se va putea face noua
discordanta, si reusita in afaceri va fi asigurata de manageri competenti, cu
o substantiala pregatire manageriala.
6) Managementul este cel mai bine descris ca fiind procesul de:
7) La compania "Dorna" S.A. activitatea este organizata conform know-how-ului adus

de proprietarii olandezi. Care credeţi ca este cea mai mare diferenţa dintre managerii si
nonmanagerii acestei organizatii?
a) La manageri accentul cade pe abilitatile de lucru cu oamenii, iar la
nonmanageri, pe abilitatile determinante de cunostintele profesionale de
specialitate
8)Orientarea organizatiei in conformitate cu misiunea si obiectivele de

specialitate este responsabilitatea principala a:
9)Directionarea activitatii unitatii prin aplicarea unor cunostinte de

specialitate este responsabilitatea principala a:
10) Care este ordinea de importanta a calitatilor/abilitatilor pe care trebuie sa le

aiba un bun manager de nivel ierarhic superior?
a) Capacitate de orientare strategica; capacitate de a dezvolta relatii
umane; cunostinte profesionale de specialitate
b) Cunostinte profesionale de specialitate; capacitate de a dezvolta relatii umane;
capacitate de orientare strategica
c) Capacitate de a dezvolta relatii umane; cunostinte profesionale de specialitate;
capacitate de orientare strategica.
11) La acelasi nivel ierarhic, esentiale sunt capacitatea de orientare strategica si

dezvoltarea relatiilor umane, atat in interiorul organizatiei, cat si in raporturile
acesteia cu mediul extern. In plus, Thomas Peters afirma ca "...la acest nivel,
"calitatea" de a fi un bun specialist intr-un domeniu ;ectonai? nu reprezinta o
garantie a reuşitei manageriale"; Care manageri sunt avuti in vedere de afirmatiiie
de mai sus?
12) (I)Studiind activitatea managerilor din mai multe organizatii americane, Henry
Mintzberg (1972) a ajuns la concluzia ca acestia indeplinesc zece "roluri"
(ansambluri organizate de comportamente).
(II)Aceste roluri sunt grupate in trei categorii: roluri interpersonal, roluri
informationale si roluri de reprezentare (lider).
a) Numai prima afirmatie, marcata cu (I ) este adevarata.
b) Numai a doua afrmatie ,marcata (II ) cu adevarata.
13) Rolurile manageriale definite de Mintzbecg (reprezentant oficial, lider,

observator activ etc.) sunt:
a) Grupe complexe de activitati asociate in mod direct cu indeplinirea misiunii organizatiei
b) Ansambluri organizate de comportamente care ilustreaza ceea ce fac "de fapt"
managerii
14) Un factor de succes in management este:

c) Transferarea responsabuitatii, pentru a nu fi facut responsabil de faptele subalternilor
15) Managerii care apreciaza studiile de piaţa riguros executate si le utilizeaza

constient pentru fundamentarea deciziior sunt orientate preponderent spre:
a) Managementul ca arta;
16) Inginerul care este tahnologul firmei de panificatie "Pambac" este:

a) Manager mijlociu
b) Un non-manager
17) Care din urmatoarele ipostaze sunt esentiale in definirea managementului ca

stiinta?

a) Managerii de la niveluri ierarhice superioare realizeaza cu precadere activitati specific
functiilor de planificare si coordonate/antrenare
b) Managerii de la niveluri ierarhice de prima linie realizeaza cu precadere
activitati specifice functiilor de coordonare/antrenare si control
c) Managerii de la niveluri inarhice superioare realizeaza cu precadere activitati
specifice
functiilor de planfficare si organizare
d) Managerii de niveluri inferioare realizeaza cu precadere activitati specifice functiilor
de planificare si control
19) Care dintre urmatoarele activitati sunt specifice functiei de planificare?

b) Stabilirea obiectivelor (a rezultatelor viitoare ce se doreste a fi obtinute)
c) Dimensionarea necesarului de resurse umane, materiale si financiare,
precum si stabilirea modului de utilizare a acestor resurse
20) Care dintre urmatoarele schimbări previzibile vizeaza modul de exercitare a

functiei de organizare?
a) Managerii vor fi mai putin autoritari, vor promova un stil mai .?......incurajand
initiativa si participarea angajatilor la luarea deciziilor;
b) Diminuarea autoritatii managerilor va conduce la reducerea numarului de
niveluri ierarhice din oraganizatii
c) Posturile de munca vor fi adaptabile in functie de caracteristica fiecarei
persoane, iar structura grupurilor de munca va constitui o problema interna a
acestora
21) Problemele ce trebuie solutionate de manageri in cadrul functiei de coordonare-

antrenare sunt urmatoarele: CE se vaface? CAND se va face? CUM se va face DE
CE se va face? CAT va costa si CE venituri vor fi obtinute?
a) Formularea este corecta si completa

a) Directionarea activitatii altora
c) Compararea rezultatelor efective cu obiectivele prestabilite

a)Gruparea sarcinilor de munca pe posturi si compartimente
a) b)Rezolvarea conflictelor dintre subordonati
b) c)Compararea rezultatelor efecive cu bugetul prevazut
c) d)Definirea scopurilor organizatiei
a)
24) La care dintre Functiile managementului se refera activitatile de motivare a
salariatilor, alegere a celor mai bune canale de comunicare si rezolvare a conflictelor?
a) Planificare
b) Organizare
d) Control
25) Cand directorul de vanzari compara rezultatele efective cu previziunile anuale,

isi exercita functia de:
a) Planificare
c) Control
d) Organizare
26) (1) Regasindu-se la toate nivelurile ierarhice, functiile managarnentului nu

difera ca forma de manifestare si continut
(2) Ele au o pondere diferita pe vertical piramidei ierarhice, in sensul ca la nivelurile
ierehice superioare se exercita cu precadere cele de planificare si organizare, nivelurilor
inferioare fiindu-le carcateristice functie de coordonare-enumenare si control
a) Numai prima afirmaţie, marcata cu (1), este adevatata
b) Numai a doua afirmatie, marcata cu (2), este adevarata
27) Care dintre urmatoarele mutatii posibile sunt veritabile tendinte de schimbare a
modului de exercitare a functiei de antrenare-coordonare?
a) Managerii vor fi mai puţin autoritari, vor promova un stil mai neribil,
facilitand deciziile de grup;
b) Structurile organizatorice vor fi tot mai stabile, centralizarea pronuntata a deciziilor
permitand organizatiilor sa-si imbunatateasca eficienta si eficacitatea;
c) Satisfacera nevoilor psihologice ale angajatilor va avea o importanta tot
mai mare in asigurarea motivatiei pentru munca.

29) In viitor, in exercitarea functiei de coordonare si antrenare, managerii vor fi

mai putin autoritari, vor promova un stil mai fiexibil si vor accentua adoptarea
deciziilor individuale in conditii de certitudine.
30) Care dintre urmatoarele elemente pot fi considerate drept competente

semnificative ale culturii organizationale?
c)Programele de dezvoltare a
personalului
d)Ceremoniile organizate periodic sau ocazional
31) Sloganurile, ca elemente ale culturii organizationale, sunt fraze succinte care
pot exprima:
a) Valorile principale la care adera majoritatea angajatilor organizaţiei
c) Caracteristicile de excepţie ale produselor sau serviciilor oferite clienţilor
32) Principalii factori care determina un comportament mai mult sau mai
putin etic in organizatii sunt:
a)Regulamentele interne ale organizatiilor
b)Caracteristicile individuale ale angajatilor
c)Situatia economica a organizatiilor( gradul de profitabilitate a firmelor)
d) Reglementarile guvernamentale privind practica afacerilor
33.//////////////////////////////////
a) Un aspect precizat prin strategic al firmei
b) O strategie de control a performantelor salariatilor___

a) Ceremoniile de premiere a salariatilor;
b) Logo-ul firmei;
c) Preocuparea pentru calitate si inovare;
d) Obiectivele strategice de natura economica.
35) Care dintre urmatoarele elemente pot fi folosite drept simboluri pentru a
sugera valorile impartasite in comun de către membrii unei organizaţii?
a) Planurile
b) Standardele
c) Obiectivele
36) In teoria managementului frazele care exprima in mod succint valorile

esentiale promovate prin cultura organizationala (manageriala) sunt denumite?
b) Sloganuri
c) Coduri de etica
37) Care dintre urmatoarele entitati pot fi considerate elemente ale culturii
organizationale dintr-o firma de comert "en-detail"?
a) Uniformele vanzatorilor;
b) Sloganul "Clientul nostru, stapanul nostru;
c) Amplasarea magazinelor firmei;
38) Care dintre urmatoarele actiuni pot contribui semnificativ la asigurarea

unui comportament etic in afaceri?
a) Formularea clara a obiectivelor politicilor si regulilor de conduita in
organizatie
b) Utilizarea unor metode moderne de optimizare a deciziilor
c) Evaluarea salariatilor prin luarea in considerare atat a standardelor de
performanta,cat si a celor de comportament carect fata de client, angajat,
proprietari etc.
39) Un rationament de tipul "Daca este legal este foarte bine; daca nu
suntem siguri, punem juristii sa verifice" este tipic organizatiilor:
a) Imorale
b) Ilegale
40) "Ideologia firmei" este acelasi lucru cu:

a) Misiunea firmei
b) Cultura organizationala
c) Strategia organizationala
41) Cultura organizationala a firmei S.C. "ONIX" S.A se caracterizeaza
prin urmatoarele trasaturi: valoarea dominanata este profitul, iar preocuparea
pentru corectitudine in afaceri apare numai dupa ce firma a fost surprinsa ca
face afaceri incorecte; rationamentele unei astfel de firme sunt: "nu am stiut
pana acum"; "toata lumea face asa"; "nu putem fi descoperiti". O astfel de
orientare, caracterizeaza:
d) Organizatia orientata spre respectarea principiilor eticii
42) Cultura organizationala a firmei S.C. "MATR.DC" S.A. se

caractetizeaza prin urmatoarele trasaturi:
-Rationamentele principale pot fi definite prin urmatoarele formulari: tot
ceea ce nu este interzis prin lege este permis; daca este legal este foarte bine;
daca nu suntem siguri, punem juristii sa verifice
-Principala preocupare este profabilitatea, iar codul de etica a afacerilor,
daca exista, are un carcater intern.
O astfel de orientare caracterizeaza:
43) Cultura organizationala a firmei S.C. "RAVEX" S.A. se caracterizeaza

prin urmatoarele trasaturi: "Organizatia incepe sa accepte atitudinea
cetateanului responsabil, dar are inca o mentalitate reactiva, fiind preocupata
de problemele eticii in scopul schimbarii imaginii nefavorabile ca urmare a unor
actiuni din trecut, Codurile de conduita in afaceri sunt mai mult orientative
spre exterior si reflecta preocupare pentru un public mai diferit". O astfel dé
44) Cultura organizationala a firmei S.C. "DELTA" S.A. se caracterizeaza prin

urmatoarele trasaturi: "Valorile eticii sunt o parte a culturii organizationale,
servind la orientarea managerilor si salariatilor in diferite situatii. Efortul pentru
crearea unui climat etic incepe sa devina evident iar, in solutionarea oricarei
probleme, se tine seama atat de efcienta cat si de implicatiile etice. Managerii
incearca sa adopte un comportamnet etic, iar codurile de etica devin documente
active, reflectand esenta valorilor organizationale". O astfel de orientare,
caracterizeaza:
45) Cultura organizationala a firmei S.C. "GAMA SUPER" SA, se

caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: "Prin cultura organizationala se
promoveaza un echilibru intre etica si profit, ira? valorile etice stau la baza
comportamentului actiunilor individuale. Prin sistemul de sanctiuni se urmareste
penalizarea si corectarea comportamentului acelora care iau decizii neetice". O
astfel de orientare, carcaterizeaza:
46) O firma din domeniul chimic, care polueaza mediul inconjurator dar care
ofera locuri de munca pentru populaţia din zona este:.
a) O firma imorala
c) O firma morala
47) Intr-o economie concurentiala, codurile de etica ale organizatiilor servesc

pentru:
c) Promovarea tuturor "valorilor cheie" ale organizatiei
d) Punerea in evidenta a celor mai puternice atribute ale tehnologiilor de fabricaţie
48) Cultura manageriala a organizatiilor responsabile este caracterizata prin:

a) Orientarea codurilor de etica mai mult spre exterior si preocuparea
pentru un public mai diferit
c) Reflectarea esentei valorilor organizationale, codurile de etica devenind
documente active in aplicarea strategiilor firmei
b)

a) Personalului propriu
51) Prin achizitionarea pachetului majoritar de actiuni de la Banca Romana

de Dezvoltare (BRD), grupul financiar-bancar franca "Societe General" a
urmarit realizarea unei strategii:
a) De integrare verticala
b) De diversificare
c) De concentrare
52) In analiza SWOT prin investigarea factorilor externi sunt puse in evidenta:
a) Punctele tari si panctele slabe ale firmei analizate
c) Oportunitatue si amenintarile pentru firma analizata
53) Principiul "loveste si fugi" conform caruia sunt dezvoltate actiuni de scurta durata,
in locuri, momente si conditii prielnice, sta la baza:
a)Ofensivei strategice de amploare
b)Ofensivei trategice intr-un domeniu cu caracter de pionerat
c)Ofensivei asuprapunctelor tari ale competitorilor
54) Intrarea intr-un domeniu de afaceri complet diferit si fara nici o legatura cu
domeniul (domeniiie) curent(e) al(e) firmei este o strategie de:
c) Integrare verticala
55) Compania Mobifon a adoptat in ultimmul an o strategie de diferentiere. Aceasta

consta in
a) Diferentierea mai pronuntata a produselor/serviciilor proprii, unele fata de altele,
pentru crearea unei game sortimentale cat mai largi si acoperirea, pe aceasta cale, a
breselor care ar putea ataca competitorii
b) Realizarea unei game de produse/servicii cu atribute specifice, inexistente la
produsele/serviciilor concurentilor
c) Diferentierea preturilor de vanzare a produselor/serviciilor proprii fata de cele ale
concurentilor
56) Firma CROWN INTERNATIONAL, producătoare de băuturi racoritoare, care

s-a decis sa-si producă si propriile ambalaje, va aplica o strategie generu??
(corporatista) de tip:
a) Focalizat asupra unui segment de piata
57) Magazinul alimentar de la parterul unui bloc poate aplica urmatoarea strategie
concurentiala:
a) Concentrarea;
b) Dezvoltarea produsului;
c) Dezvoltarea pietei;
d) Focalizarea asupra unui segment de piata.
59) Prin formulatea si comunicarea misiunii firmei se realizeaza:

a) Cunoasterea de catre angajati a obiectiveior individuale ce le revin;
b) Personalizarea (individualizarea) firmei;
c) Implementarea strategiilor preconizate.
a)
61) De regula, cele mai mari sanse de success il are strategia de diversificare:
b) Concentrica
c) In amonte
d) In aval

63) Prin lansarea pe piata a produsului Kent cu flitru Chorcoal, firma

producatoare a aplicat o strategie de:
b) Integrare in amonte
c) Diversificare
64) Enuntul "Producem medicamente, contribuind astfel la mentinerea si

imbunatatirea sanatatii dumneavoastra n poate fi considerat:
c) O defintre a misiunii firmei, orientate pe produs si pe piata
65) Care dintre urmatoarele cai pot fi utilizate cu success pentru dezvoltarea unei
strategii ofensive?
c) Introducerea modelelor sau sortirnentelor care se aseamana cu cele pe care
competitorii deja le realizeaza sau intentioneaza sa le realizeze
66) Completati fraza ___________

"Absorbind o firma romanesca cu produse similare', compania Lafarge e
realizat o strategie de ______________ in timp ce firma romaneasca absorbita a
urmat o strategie de lichidare"
c) Diversificare
67) La care dintre domenii de performanta trebuie sa se refere obiectivele

organizatonale?
b) Productivitatea
c) Profitabilitatea
68) In cadrul firmelor regasim atat obiective economice cat si obiective sociale, dar
din pacate, sunt intotdeauna divergente.
a) Adevarat
b) Fals
69) Promovarea unor activitati in domenii de afaceri care se diferentiaza clar de

domeniul de afaceri curent al firmei reprezinta o strategie:
a) De diversificare
b) De diferentiere
c) Defensiva
e) De dezinvestire
70) Firma "HappyBaby" producatoare de jucarii este decisa sa produca in viitor si

jocuri pe calculator. In acest caz firma va aplica o strategie de tip:
c) Diversificare conglomerata
71) Sponsorizarea cu bauturi racoritoare realizata de firma European Drinks la

"Sarbatorile Iasului" a fost un obiectiv:
a) Economic
b) Social
72) Pentru a defini corect obiectivele organizationale, managerii firmei Orange au

adoptat opinia lui Peter Drucker, care considera ca acestea trebuie sa se refere la
performantele pe care firma le va obtine in urmatoarele domenii:
b) Inovarea
73) S.C. Antibiotice S.A. a decis sa aplice managementul prin obiective, deoarece
pentru managerii diferitelor subunitati, aceasta presupune ca avantaje:
74) Extinzandu-si raza de activitate si in afara domeniului asigurarilor auto,

managerii firmei USAA ofera acum o gama variata de servicii de consultant si
planificare. financiara, servicii bancare. Ei aplica o strategie de:
b) "stoarcere"
75) Prin megafuziunea HP-Compaq, managerii celor doua companii au urmarit cu

precadere:
a) O mai buna valorificare a atuurilor tehnologice si manageriale pe care le au in
industria calculatoarelor
b) O diminuare a riscurilor strategice asumate, prin concentrarea activitatii intr-un singur
domeniu de afaceri
76) Atunci cand situatiei decizionale abordate i se poate asocia o matrice a
rezultatelor (RU), in funcţie de variantele decizionale (Vj) si starile naturii (ED), si un
vector al probabilitatilor de aparitie a starilor naturii (Pi), avem de a face cu o
decizie:
77) Intre dimensiunea orizontului decizional si gradul de incertitudine a proceselor

decizionale exista o relatie de dependent. Care decizii presupun, de regula, un grad mai
mare de incertitudine?
c) Decizii tactice

c) Un grad mai mare de responsabilitate asumata de participantii la actului decizional
d) Un grad mai mare de intelegere a deciziilor, prin participarea la fundamentarea
lor
79) Pentru reliefarea cat mai fidela a continutului procesului de fundamentare si

adoptare a deciziilor, pot fi luate in considerare urmatorele etape:
1) obtinerea unui set complet de informatii pentru recunoasterea adevaratei
probleme;
2) evaluarea liniilor de actiune;
3) adoptarea deciziilor;
4) cercetarea prospectiva a evolutiei variabilelor decizionale;
5) stabilirea elementelor constitutive;
6) controlul aplicarii deciziilor;
7) implementarea deciziilor.
Succesiunea corecta a etapelor este urmatoarea:
a) 1,3,4,2,5,7,6
b) 1,5,4,2,3,7,6
c) 6,5,4,2,3,7,1
d) 1,7,4,2,3,5,6
80) Informatiile utilizate in procesul decizional pot avea ca surse, in functie de

domeniul abordat:
d) Membrii mai putin experimentati ai grupului folosesc procesul de luare a
deciziilor in grup pentru a se antrena
82) Afirmatia "pentru a lua decizii optime ai nevoie de cat mai multe informatii"
este:
a) Corecta, pentru managerii care doresc sa promoveze cat mai rapid pe functii
superioare
c) Adevarata, pentru nivelurile manageriale superioare si falsa pentru managerii de
prima linie
83) Care dintre afirmatiile de mai jos sunt adevarate in cazul urmatoarei formulari:
"Pentru a putea lua o decizie, este necesar a fi indeplinite cel putin urmatoarele
conditii principale:"
84) (1) Liniile de actiune sunt de complexitate diferita, incepand eu cele mai simple,
de genul "se executa operatia A, B sau C..." , pana la cele mai complexe, care
presupun combinarea unei multitudini de modalitati de actiune in definirea unei
anumite variante.
(2) De regula, liniile de actiune din sfera deciziilor strategice au un coutinut
simplu, bine individualizat, pe cand cele din domeniul deciziilor operative sunt
definite printr-o multitudine de actiuni simple. Care dintre afirmatiile de mai sus
sunt adevarate?
a) Numai prima afirmatie notata cu 1 este adevarata
b) Numai a doua afirmatie, notata 2 cu este adevarata
c) Ambele afirmaţii sunt adevarate
85) Pentru ca obiectivele (criteriile decizionale) sa fie drept repere reale in procesul de
fundamentare a deciziilor, ele trebuie sa satisfaca o serie de cerinte. Care dintre
urmatoarele cerinte sunt corecte?
a) Sa se refere la aspecte majore ale firmei;
b) Sa fie precis definite, cuantificabile si sa existe un sistem riguros de masurare a
lor
86) Prima problema ce trebuie solutionata in cazul adoptarii deciziilor

multidimensionale este:

88) Reteaua de supermagazine "Globusn promoveaza un stil de management

participativ, cu luarea frecventa a deciziilor in grup. Care sunt principalele avantaje
ale acestui tip de decizii?
89) Starile naturii, ca elemente importante in conturarea unei situatii decizionale,

reflecta:
b) Ansamblul situatiilor pot avea loc ca urmare a actiunilor factorilor necontrolabili de
catre decident, situatii ce pot conduce la rezultate diferite pentru una si aceiasi varianta
decizionala considerata
c) Ansamblul liniilor de actiune posibile din mediul natural al organizatiei
90) Intr-un mediu iastabil si complex din punct de vedere decizional vom avea un
grad de incertitudine:
a) Scazut
b) Moderat ridicat
c) Moderat scazut
d) Ridicat
91) Dupa gradul de cunoastere a comportamentului procesului de studiat
putem avea decizii in conditii:
a) De certitudine
b) De incertitudine
c) De risc
d) Speculative
e) Echilibrate
92) In ghidul de apreciare a oportunitatii adoptarii in grup a deciziilor se pot

identifica o serie de specificatii legate de:
b) Existenta comunicatiilor care sa permita participarea angajatilor la adoptarea
deciziilor
d) Nevoia de afiliere la diferite grupuri de decidenti
93) In procesul de fundamentare a deciziilor, managerii firmei Compact X trebuie

sa tina cont atat de variabilele de conjuctura, cat si de variabilele de tendinta. Care
dintre urmatoarele elemente sunt variabile de tendinta?

95) In organizarea structurala a unei firme pot fi definite, dupa criteriul functional,
urmatoarele compartimente:
a) Marketing
c) Financiar
d) Management
96) Care dintre urmatoarele tipuri de structuri organizatorice face posibila aparitia
unor confuzii in randurile angajatilor, acestora nefiindu-le suficient de clar catre
cine si ce trebuie raportat?
a) Structura funcţionala
c) Structura pe diviza
97) Care dintre urrnatoarele tipuri de structuri organizatorice favorizeaza cresterea

cheltuielilor de administratie prin multiplicarea personalului functional plasat in
departamente aflate pe diverse niveluri ierarhice?
c) Structura functionala
98) La departamentarea unei firme din industria prelucratoare pot fi luate in
considerare urmatoarele criterii de grupare a activitatilor:
b) Clientii serviti
c) Structura functionala
99) Structura oraganizatorica a companiei DELTA SOFT poate fi asimilata cu o

piramida aplatizata. Ea este carcaterizata de:
100) Pentru o firma de talie mare, cu operatiuni in domenii de afaceri diverse, cea
mai eficace structura organizatorica este, de regula:
101) Sfera de autoritate (numita si norma de conducere sau pondere ierarhica) este
un parametru important in functie de care se face distributia autoritatii intr-o
organizatie. Ea reprezinta:
a) Numarul de persoane/posturi conduse in mod nemijlocit de către un manager
b) Ponderea activitatilor decizionale in totalul activitatii realizate de catre un manager
102) Distorsionarea informatiilor in circuitul lor catre varful piramidei ierarhice este
un dezavantaj care poate sa apara mai frecvent in cazul structurilor organizatorice:
a) Matriceale
b) Aplatizate
103) In care dintre urrnatoarele structuri organizatorice regasim intotdeauna un

compartiment financiar?
104) Sfera de autoritate (numita si norma de conducere sau pondere ierarhica) este
un parametru determinat de numarul de persoane/posturi conduse in mod nemijlocit
de catre un manager. Marimea acestui parametru poate fi influentata de urrnatorii
factori:
a) Natura si compleritatea sarcinilor de manca realizate de catre subordonati
b) Marimea salariilor managernor
105) Care dintre urmatoarele tipuri de structuri organizatorice ignora principiul

unitatii de comanda, angajatii avand in mod curent doi sefi imediat superiori?
106) In prezent, structura organizatorica cea mai frecvent intalnita in firmele

europene si americane de talie mare este:
a) Structuca functionala
e)
107) Adoptarea deciziilor cat mai aproape de locul de implemenatare si cresterea
motivatiei angajatilor prin participarea lor la adoptarea deciziilor constituie
avantaje potentiale ale organizatiilor:

a) Unitatile de munca ( compartimentele) delimitate prin diviziunea orizontala a
muncii;
b) Relatiile de autoritate stabilite prin diviziunea pe verticala a muncii
c) Dezvoltate de manageri in virtutea rolului de agenti de legatura
109) Ce structura organizatorica este preferabila pentru o firma de consultanta in

management si marketing, la care realizarea proiectelor (studiilor) oferite clientilor
presupune participarea mai multor specialisti din domenii diferite:
b) Matriceala
110) La firma Pepsi-Cola s-a procedat la descentralizarea activitatii la nivelul

fiecarei unitati de afaceri. Aceasta inseamna ca firma a adoptat o structura;
a) Simpla
b) Functionala
c) Pe divizii
111) Care este ordinea fireasca se individualizare a noilor compartimente intr-o

firma cu organizare simpla?
112) Prin hotararea Consi]iului Judetean lasi, s-a decis angajarea a 5 economisti la
departamentul "Strategii de dezvoltare economica zonala". Care dintre urmatoarele
metode/proceduri pot fi folosite la selectia personalului?
a) Interviurile
c) Testarile
f) Metada managementului prin obiective (MBO)
113) In Regulamentul de organizare si functionare a "Bancii Romane de Dezvoltare

— Groupe Societe Generale", la capitolul "Asigurarea CD resurse umane", sunt
prevazute urmatoarele activitati/etape: (I) selectia; (II) planificarea resurselor
umane; (III) descrierea posturilor si specificarea responsabilitatilor; (IV) recrutarea;
(V) analiza posturilor. Care este succesiunea corecta a acestor etape?
a) II, III, V, I
114) La compania 'VINUL? ROMANESC S.A. sistemul de evaluare a

performantelor se bazeaza pe o singura evaluare anuala. Ce eroare de evaluare are
cele mai mari sanse sa apara in aceste conditii?
a) Efectul de halou
b) Partinirea
115) Stimularea performanteior individuale prin asigurarea perspectivelor de

promovare este un avantaj important al:
116) Identificatea si atragerea persoanelor care doresc sa ocupe un post vacant

poarta denumirea de:
117) In cadrul firmei CONSULTING, activitatea de dezvoltare a personalului:

a) Este orientata mai mult pe cariera si mai putin pe post
b) Asigura potentialul de perspective a organizatiei in ceea ce priveste resursele
umane
118) Managerul de personal din cadrul firmei AUDIO GALAXY urmareste atent
procesul de evaluare a performantelor angajatilor din organizatie, intrucat este
constient ca:
b) Evaluarea permite mentinerea atitudinilor angajatului intr-o stare non-confictuala
119) In cadrul firmei TEST CONSULTING, managerii pot utiliza in mod eficace
urmatoarele proceduri de selectie a personalului de specialitate:
b) Analiza preferintelor ideologice ale candidatilor
121) Pentru instruirea si dezvoltarea personalului, managerii firmei Nefivork

Computers pot utiliza urmatoareie metode:
b) Autoevaluarea
122) Managementul prin obiective este o metoda care poate fi utilizata cu succes:
a) In planificare (stabilirea obiectivelor individuale si a actiunilor ce trebuie
întreprinse)
123) Managerul care este impresionat de faptul ca un nou salariat este fost sportiv
de performanta recunoscut poate risca o eroare de evaluare a perfoanantei de tipul:
a) Efectul de halou
b) Partinirea
124) O faculatate cu profil economic care doreste sa angajeze un economist pentru

departamentul administrativ si da un anunt printre studentii sai va realiza:
c) Selecţie
125) Un studiu efectuat pentru un grup de 6 angajati ai firrnei MIrffi,X

Bucureşti a evidentiat ca la acestia se manifesta urmatoarele categorii de nevoi:
(II) Preocuparea de a-si imbunatati pregatirea profesionala pentru a fi
recunoscuţi, de colegi si sefii ierarhici, ca cei mai buni profesionisti din
intreprindere;
(III) Dorinta de a se muta din locuinta actuala, datorita unor cauze precum:
cartier cu grad ridicat de risc din punct de vedere al criminalitatii; imobil
cu grad redus de rezistenta seismic; traseu inadecvat al transportului
public local
(IV) Obtinerea unei cresteri salariale, in vederea achizitionarii unor articole de
imbracaminte si hrana si a imbunatatirii conditiilor de locuit;
(V)Dezvoltarea unor relatii colegiale si de amicitie cu ceilalti salariati din cadrul
departamentului
Care este ierarhizarea cea mai plauzibila a acestor nevoi, conform teoriei lui
Maslow, daca se incepe cu cele situate la baza piramidei si se iau in considerare
urmatoarele doua criterii: succesiunea si gradul de intensitate a manifestarii nevoilor?
a) I,II,IV,V
b) IV, II, f, m, V
c) IV,III,V,II,I
d) IV, V, II, III
126) Noul manager diviziei PHILIPS Romania, fiind preocupat de imbunatatirea

performantelor firmei, a hotarat sa aplice o serie de metode specifice de motivare a
salariatilor sai. Care din urmatoarele metode este cea mai adecvata?
a) Aplicarea intocmai a modelelor motivationale, folosite cu succes la filiala din
Taiwan, unde a lucrat pana in prezent;
b) Satisfacera nevoilor presonale specifice ale angajatilor si aplicarea
principiilor firmei privind evaluarea performantelor si sistemul de
dimensionare a salariilor;
c) Exercitarea puterii sale coercitive si aplicarea intocmai a reglementarilor firmei
privind evaluatea performantelor si sistemul de dimensionare a salariilor
127) Faptul ca angajatii unei firme sunt nemultumiti de maniera inechitabila in care
se realizeaza promovarile, desi sistemul de remunerare ii satisface integral, dovedeste
ca managerii firmei respective sunt insuficient de preocupati de asigurarea factorilor:
a) Motivatori
b) De igiena
128) Conform teoriei ierarhiei nevoilor (Abraham Maslow), atunci cand salariatul
este foarte stresat de pericolul potential al producerii unui accident la locul sau de
munca, el va tinde:
129) In cazul teoriei factarilor duali (F. Herzberg), salarizarea (recompensarea)

personalului. reprezinta un factor;
a) De igiena
b) Motivator
c) De satisfactie
d) De securitate

c) Nevoi de putere
d) Nevoi de autorealizare.
132) Salariatii care sunt nemultumiti de faptul ca promovarea in firma se face pe
criterii subiective se face pe urmariarea treapata din piramida ierarhiei nevoilor a
lui Abraham Maslow:
c) A nevoilor de stima, fiindca nu sunt apreciati in functie de capacitatile pe care
le au
133) "Cine nu va termina proiectul pana marti va fi sanctionat, dar cine il va termina
pana luni va primi 10% in plus la salariu" este o afirmaţie care este specifica
manageruiui ce utilizeaza:
134) In cazul in care salariatii de la firma "Minerul" fac greva fiindca nu li s-a
asigurat ratia zilnica de lapte si nici nu li s-a acordat cresterea salariala promisa,
conform teoriei lui Herzberg, managementul nu asigura:
135) Prin studierea procedurilar. manageriale de la firma SC "MEXAN" Cluj,

societate mixta cu capital privat romano-olandez, s-a constatat ca, in cea mai mare
parte a departamentelor, randamentul grupurilor de lucru, in prezenta sau in absenta
managerului, nu prezinta oscilatii semnificative. Aceasta constatare ne duce la
concluzia ca stilul de management practicat de majoritatea managerilor din aceasta
firma este:
a) Autoritar
b) Democratic
c) Paternalist
136) In urma concursului pe care 1-ati sustinut la firma COREX, ati obtinut postul de
"asistent manager" pentru departamentul Marketing, in care isi desfasoara
activitatea 29 de salariati. Obtinerea acestui post constituie pentru dumneavaastra o
buna oportunitate pentru dezvoltarea carierei si, in aceasta perspectiva, intentionati
sa aplicati cunostintele dobandite la disciplina de Management. Pentru aceasta,
intentionati sa promovaţi cel mai adecvat stil de management.Care sunt factorii pe
care ii veti lua in considerare?
a) Calitatile, caracteristicile si structura psihica a celorlalti manageri din cadrul
firmei;
b) Caracteristicile subordonatilor (nivelul de educatie si pregatire profesionala,
aptitudinile, coeziunea, solidaritatea, etc);
137) Care dintre urmatoarele formulari reflecta corect continutul stilului de

management?
a) Stilul de management rezulta din imbinarea responsabilitatii managerului fata de
misiunea si obiectivele firmei si cooperarea ce se stabileste intre acesta si ceilalti
salariati
c) Stilul de management exprima modalitatile in care managerii isi exercita
atributiile ce le revin privind functiile managementului, fiind definit de atitudinea fata
de subordonati.
138) Dusan Wilms, director general la Metro Cash&Carry Romania, spane ca "un
bun manager nu este cel care vede doar cifrele, ci acela care este preocupat de
oameni, ii striga pe nume, le cunoaşte mentalitatea si stie sa ii motiveze". Ce stil de
management este acesta?
a) Stilul altruist
b) Stilul 9-9
c) Stilul permisiv
139) Caracterizarea stilurilor de management in functie de interesul pentru oameni si

rezultate arata ca:
a) Exista manageri care manifesta un interes major atat pentru oameni, cat si pentru
rezultate
140) Care diatre formularile de mai jos pot constitui consecinte ale practicarii unui stil
democratic?
a) Diminuarea randamentului grupului ce lucra in absenta managerului
b) Participarea activa si cu interes sporit a subalternilor la realizarea sarcinilor de
munca
141) Dupa Tannenbaum si Schmidt, atunci cand managerul ia decizii si isi convinge
colaboratorii (subalternii) de temeinicia lor, stilul de management reflecta:
c) Un echilibru intre zona de exercitare a autoritatii si cea de manifestare a libertatii
colaboratorilor (subalternilor)
142) Care dintre urrnatoarele elemente pot influenta in mod semnificativ stilul de
management practicat de un individ dintr-o firma de software?
143) Managerul de la departamentul achizitii care se teme sa accepte propunerea

de pret a unui furnizor fiindca superiorul sau nu este in firma dovedeste ca nu are:
a) Autonomie functionala
144) Care dintre urmatoarele tipuri de control pot fi utilizate cu success in
managementul unei firme:
c) Control corectiv
145) Pentru directorul general al unei firme, standardele individuale de performanta

se suprapun, in mare masura, cu:
146) Care dintre urmatoarele enunturi pot constitui etape importante intr-un
proces de control managerial:
c) Masurarea performantelor efectuate
d) Compararea performantelor cu standardele prevazute
147) Evidenta consumului de materii prime pe produse sau urmarirea si

raportarea zilnica a productiei fabricate sunt activitati de control cu caracter
preponderent:
a) Preventiv
b) Corectiv
148) Examinarea abilitatilor unor candidate la ocuparea unui post de munca

vacant sau realizarea unui test de pi2ta pentru lansarea unui nou produs sunt
exemple de control:
a) Corectiv
b) Preventiv
149) Existenta obiectivelor este:

a) Indispensabila pentru realizarea functiei de control
c) consecinta a strategiei alese
150) In departamentul??? managerial, masurarea performantelor efective

are o frecventa mai mare:
a) La nivelurile superioare strucurii organizatorice
1. Un angajat care a plecat la o alta companie ca urmare a posibilitatii obtinerii unei
recompense salariale mai mari, constata ca relatiile personale sunt mai putin favorabile decat
in firma de la care a plecat. Conform teoriei lui Frederick Herzberg aceasta apreciere vizeaza
un element specific:
a) Factorilor externi
b) Factorilor motivatori
c) Factorilor intamplatori
d) Factorilor de mediu
e) Factorilor igienici
2. Cultura organizationala a organizatiilor responsabile este caracterizata prin
a) Reflectarea esentei valorilor organizationale, codurile de etica devenind documente active in

aplicarea strategiilor firmei
b) Orientarea codurilor de etica mai mult spre exterior si preocupare pentru un public mai
diferit
c) Promovarea unui echilibru intre etica si profit
d)
Orientarea elementelor sale mai mult spre legalitate decat spre etica
3) Firma japoneza NISSAN, cunoscuta la nivel mondial pentru automobilele pe care le produce, are
o cultura organizationala cu o orientare pe termen lung. Care din urmatoarele aspecte o
caracterizeaza?
A. recompensarea prin cresterea prestigiului ca urmare a recunoasterii efortului depus

in timp
B. angajarea si promovarea sunt pe baza de aptitudini si reguli impersonale;
C. sisteme transparente si masurabile de recompensare in functie de performantele

concrete
D. orientarea catre traditii si valori de gandire
E. pragmatism si orientare spre valori vizand performanta imediata
4. Printre dezavantajele strucuturii pe unitati descentralizate de profit(divizii) se numara:
A) colaborarea intre indivizi
c) responsabilizarea managerilor pentru pierderi

John Popescu absolvent al facultatii de mecanica poseda abilitati specifice managerilor . Pe ce post l-
ati angaja pe JOHNNY intr-o firma constructoare de masini :
A. director general
B. sef serviciu contabilitate
C. sef atelier prelucrari mecanice
6) Grupul MOL considerand etica si codul de etica esentiale pentru sucesul operatiunilor sale
atat in interiorul cat si inafara grupului . Comportamentul etic al managerilor sai este determinat de
factori precum :
A. reglementarile guvernamentale
B. regulamentele interne
C. caracteristicile individuale
D. punctele tari ale organizatiei
E. gradul de profitabilitate
F. presiunea sociala
7) Conform majoritatii specialistilor, functiile esentiale ale managementului sunt:
A. recompensarea
B. organizarea
C. controlul
D. recrutarea
E. antrenarea si coordonarea
F. comunicarea
G. planificarea
8) Managementul:
A. este o colectie de solutii organizatorice ideale, obligatoriu de aplicat
B. orienteaza eforturile organizatiei spre atingerea scopurilor acesteia
C. x`foloseste efortul organizatiei pentru atingerea scorurilor managerilor
9) "Conceptiile sau manierele de interpretare a ceea ce este bine,adevarat sau de dorit

pentru organizatie" reprezinta definitia:
A. culturii
B. normelor
C. viziunii
D. simbolurilor
E. valorilor
10) Managementul resurselor umane include urmatoarele activitati:
a) dezvoltarea resurselor umane
b) mentinerea resurselor umane
c) asigurarea cu resurse umane
d) structurarea resurselor umane
11) Managerul care este delegat sa negocieze un contract cu o alta firma indeplineste rolul de:
A. reprezentant oficial
B. distribuitor de resurse
C. lider
D. negociator
12) Ce rol poate indeplini directorul tehnic in cadrul unei organizatii ?
A. lider
B. purtator de cuvant
C. perturbator de informatii
D. distribuitor de resurse
13) Geert Hofstede considera ca exista o cultura care corespunde conceptului din antropologie,
ce include tipare de gandire, simtire si actiune, pe care o defineste ca fiind:
A. cultura in sens restrans
B. rafinament al mintii
C. civilizatie
D. cultura ca software mental
E. cultura organizational
14. Managerul Joghny Pop, seful departamentului investitii este un manager cu carisma, viziune, idei
inovatoare si capabil sa convinga fara effort angajatii sa obtina rezultatele pe care le doreste. Totusi,
in ultima vreme angajatii il percep ca fiind neglijent fiindca angajeaza si promoveaza persoanele pe
care le prefera el, actionand inechitabil si in interes personal. In acest context se poate afirma ca
managerul are un stil de leadership:
a) carismatic dar neetic, fiindca actioneaza in interes personal
c) carismatic etic, fiindca determina angajatii sa aiba rezultate
d) democratic, fiindca angajatii obtin rezultate
15) Structura organizatorica a unei firme este influentata de
A. mediul de afaceri in care opereaza firma
B. stilul de management practicat in organizatia respectiva
C. strategiile promovate de firma
16) Cu cat autoritatea este mai corect si mai precis definita, de la managerul general pana la
managerii de prima linie, cu atat vor fi mai clare:
A. responsabilitatea luarii deciziilor
B. profunzimea muncii angajatilor
C. eficienta mijloacelor de comunicare si a sistemului decizionat
A. printr-un nivel calitativ foarte ridicat
B. printr-un pret mai scazut decat al concurentilor
C. printr-un nume de marca recunoscut ca fiind de exceptie
18) In cadrul unei situatii decizional, factorii de influenta pot fi:
A. controlabili de catre decident
B. necontrolabili de catre decident

19) In functie de scenariul de intervievare folosit, managerul de resurse umane poate
utiliza urmatoarele tipuri de interviuri:
A. structurate, de grup si de tip situatie problema
B. de grup, panel si singular
C. de grup, structurate si orientate spre zona locala de recrutare
20) Spre deosebire de misiune, viziunea organizatiei:
A. descrie schimbarea care va fi rezultata pe termen lung, ca urmare a activitatii

depuse de organizatie
B. se detaliaza prin prezentarea sistemului de valori adoptat
C. descrie ratiunea de a fi a organizatiei, scopul ei fundamental
21) Functia de control urmareste:
A. precizarea unor masuri colective care sa inlature abaterile de la standarde (Missed)
B. sesizarea si masurarea abaterilor de la standardele stabilite (Missed)
C. verificarea permanenta a modului in care se desfasoara activitatile , comparativ cu

standardele si programele
D. verificarea modului in care la stabilirea misiunii firmei s-a tinut seama de obiectivele
departamentale
comportamentul are un stil de lidership
A. autoritar
B. permisiv
C. democrat
23) Atunci cand, la sfarsit de an, agentul de vanzari constata ca ceea ce i-a oferit managerul drept
comision in functie de vanzarile facute este inferior asteptarilor sale, conform teoriei lui Victor Vroom
se face referire la:
A. insatisfactie
B. instrumentalitate
C. leadership neadecvat
D. expectanta
E. nevoie de autorealizare
24) Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la evaluarea performantelor sunt false:
A. salariatii de pe pozitii echivalente nu se pot evalua intre ei
B. are la baza criteriile stabilite de catre sindicate, pentru a nu crea nemultumiri
C. sunt urmarite rezultatele fizice ale muncii angajatilor, nu si caracteristicile personale,

datorita distorsiunilor care pot sa apara
25) In ceea ce priveste efectele crizei financiare asupra stilului de leadership al managerului sunt
adevarate afirmatiile:
A. stilul de leadership poate ramane neschimbat
B. stilul de leadership va fi masculin
C. stilul de leadership va fi axat pe o distanta mare fata de putere
D. stilul de leadership poate suferi modificari
E. stilul de leadership va trebui sa fie, in mod predominant, paternalist, specific

perioadelor
26) Din categoria factorilor motivationali al teoriei lui Herzberg fac parte:
A. relatii interpersonale
B. recunoastere
C. responsabilitate
D. avansare
E. conditii de munca
F. realizari
27) Eficienta unei companii petroliere creste daca managerul acestuia obtine:
A. aceeasi cifra de afaceri utilizand mai putine resurse
B. o cifra de afaceri mai mare pentru acelasi input
C. acelasi output cu un consum mai mare de resurse
28. Prevenirea incertitudinii semnifica masura in care membrii unei culture se simt amenintati de
situatii incerte sau de comportamente neconventionale. Care dintre urmatoarele caracteristici sunt
specific unui indice de prevenire al incertitudinii scazut?
a)rezolvarea conflictelor se face prin negociere si compromise
b) motivarea apare prin realizare de sine si stima, prin sentimental de apartenenta la grup
c) este tolerate fata de comportamente care se abat de la norme si sustinere ideilor inovatoare
d) se porneste de la premise ca nu trebuie sa existe mai multe reguli decat este necesar
e) exista nevoia emotionala de a fi in permanenta ocupat si de a munci din greu
29. Mircea Lupu observa urmatoarele trasaturi ale managerului sau: foloseste sistemul conventional
de sanctionare a subordonatilor pentru a-I face sa actionize in directia dorita, este ineficace in
realizarea.. organizationale esentiale, porneste de la cultura, obiectivele si structura existente in
cadrul organizatiei pe managerul sau:
A. lider transformator
B. lider democrat-consultativ
C. lider tranzactional
D. lider patern
30) In cadrul acestei structuri organizatorice, managerii, datorita pregatirii lor, tind sa fie
preocupati de propriile "imperii", promovand cu prioritate interesele departamentelor pe care le
conduc :
A. Structura functionala
B. Structura geografica
C. Structura guvernamentala
D. Structura simpla
aspecte o caracterizeaza
A. pragmatism si orientare spre valori vizand performanta imediata
B. angajarea si promovarea sunt pe baza de aptitudini si reguli impersonale
C. sisteme transparente si masurabile de recompensare in functie de performantele

concrete
D. recompensare prin cresterea prestigiului ca urmare a recunoasterii efortului depus in

timp
E. orientare catre traditie si valori de gandire

32) Asigurarea cu resurse umane a unei companii, include activitati referitoare la:
A. Concedierea angajatilor
B. Evaluarea performantelor salariatilor
C. Recrutarea si selectia angajatilor
33) Managerul de resurse umane din firma Marck Ltd. trebuie sa angajeze trei manageri zonali de
vanzari. Ce tip de recrutare ii recomandati: 1) doreste sa obtina o mai mare motivare a salariatilor 2)
vrea sa demareze un nou program de pregatire 3) vrea sa cunoasca foarte bine competentele
candidatilor 4) nu doreste un timp mare de adaptare pe post a noilor angajati?
a) recrutare prin interviu
b) recrutare selectiva
d) recrutare non-selectiva
e) recrutare externa
34) Stirea ‚Fuziune medie cu miros de petrol'' aparuta in revista capital conform careia actionarii
companiei PETROL S.R.L pune la dispozitie fonduri de investitii pentru a se implica cu holdingul Media
Pro evidentiaza intentia acesteia de implementare a unei strategii:
A. de diversificare concentrata
B. de redresare
C. de integrare orizontala
D. de diversificare prin conglomerare
E. de integrare verticala
35) Daca intri in domenii de afaceri complet diferite si fara nicio legatura cu domeniul curent al
firmei:
A. este vorba despre o strategie de diversificare prin conglomerate
B. Raspuns gresit, nu bifa !
C. Strategia integrarii verticale
D. Strategia integrarii orizontale

36) Primarul orasului este chemat sa tina un discurs, ce rol are ?
A. lider
B. nu are un rol, fiindca primarul nu este manager
C. distribuitor de informatii
D. purtator de cuvant
E. reprezentant oficial
4) Conform teoriei ierarhiei nevoilor ( Abraham Maslow ), atunci cand un angajat nu lipseste de
la serviciu nici o zi de teama sa nu isi piarda locul de munca :
A. Se va afla pe treapta nevoilor de stima
B. Se va afla pe treapta nevoilor fiziologice
C. Se va afla pe treapta nevoilor de securitate
5) Conform teoriei lui Hezberg factorii:recunoasterea meritelor, posibilitatea de

promovare,responsabilitatea postului, posibilitatea progresului profesional reprezinta:
A. factori de igiena, ce tin de contextul muncii, care daca sunt indepliniti produc
insatisfactie in munca
B. factori motivatori, ce sunt legati de continutul muncii, care daca sunt indepliniti
produc satisfactie in munca
pentru sine :
A. True
B. False
Grile management
1) „Conceptiile sau manierele de interpretare a ceea ce este bine, adevarat sau dorit de
organizatie „ reprezinta definitia :
a) Valorilor
2) Compania locala YLY^VILY vinde clientilor sai produse diluate din punct de vedere al
caracteristicilor chimice , utilizate pentru igienizarea spatiilor in spitalele din Romania . Din
punct de vedere etic , in ce stadiu de dezvoltare morala se afla compania :
b) firma imorala
3) Geert Heofstede considera ca exita o cultura care raspunde conceptului din antropologie ,
ce include tiparul de gandire , simtire si actiune , pe care o defineste ca fiind :
a) cultura in sens restrans
b) rafinament al mintii
c) civilizatie
d) cultura ca software mental
4) In cadrul companie WWW toti membrii organizatiei agreeaza si isi asuma un set specific de
comportamente dezirabile ,daca afirmatia anterioara este adevarata acest lucru evidentiaza faptul
ca:
b) cultura organizationala este puternica
5) Prevenirea incertitudinii semnifica masura in care membri unei culturi se simt amenintati de
situatii incerte sau de comportamente neconventionale . Care din urm caracteristici sunt specifice
unui indice de prevenire al incertitudinii scazut :
b) motivarea apare prin realizare de sine si stima , prin sentimentul de apartenenta la grup
c) este toleranta fata de comportamente care se abat de la norme si sustinere ideiilor inovatoare
d) se porneste de la premisa ca nu trebuie sa existe mai multe reguli decat este necesar
aspecte o caracterizeaza :
a) recompensare prin cresterea prestigiului ca urmare a recunoasterii efortului depus in timp
c) sisteme transparente si masurabile de recompensare in functie de performantele concrete
d) orientare catre traditie si valori de gandire
e) pragmatism si orientare spre valori vizand performanta imediata
7) Grupul MOL considerand etica si codul de etica esentiale pentru sucesul operatiunilor sale atat
in interiorul cat si inafara grupului . Comportamentul etic al managerilor sai este determinat de
factori precum :
a) caracteristicile individuale
c) reglementarile guvernamentale
d) gradul de profitabilitate
e) regulamentele interne
f) presiunea sociala
------FARA PUNCTE TARI -----------
8) Compania Microsoft Romania are cultura organizationala adaptata la cultura nationala a acestei
tari care are un indice al distantei fata de putere ridicat . Ce consecinte ale acestei pozitionari vor
intalni managerii expatriati care vor conduce operatiunile din Romania :
b) in cadrul organizatiei tendintele de centralizare vor fi frecvente
d) seful ideal va fi considerat autocratul binevoitor
9) Conform modului de definire a stadiilor de dezvoltare morala a unei firme se poate afirma ca :
b) organizatia isi poate incepe activitarea in orice stadiu , dar pt a avea profit trebuie sa ajunga cat
mai repede in stadiu de organizatie responsabila
c) nu este necesara o perioada determinata de timp pentru ca organizatia sa treaca la un al stadiu

de dezvoltare morala
e) dezvoltarea morala nu este un proces continuu
10) Oportunitatea adaptarii deciziilor de grup este in corelatie directa cu :
a) urgenta adaptarii deciziei
c) nivelul ierarhic al decidentilor
11) John Popescu angajat in cadrul departamentului de resurse umane al unei companii
multinationale trebuie sa realizeze proiectarea postului de agent de vanzari , pentru care urmeaza
sa se realizeze un proces de recrutare si selectie. John va trebuie sa preciseze in fisa postului :
b) cerintele privind trasaturile de personalitate necesare a angajatului pentru a putea ocupa postul
e) atributii specifice postului de agent vanzari
12) Cultura organizationala a organizatiilor responsabile este caracterizata prin :
b) orientarea codurilor de etica mai mult spre exterior si preocuparea pt un public mai diferit
13) „Ne vom stradui sa fim un lider ,nu un outsider cheltuind pentru cercetare-dezvoltare , in anul
2002 cel putin 10 % din veniturile brute planificate „ este un obiectiv :

14) Atunci cand la sfarsit de an agentul de vanzari constata ca ceea ce i-a oferit managerul drept
comision in functie de vanzarile facute este inferior asteptarilor sale , conform teoriei lui Victor
Vroom se face referire la:
b) instrumentalitate
15) Plata directa a unui angajat de la firma DEDEMAN este compusa din :
a) salariul pentru munca depusa si castigurile suplimentare , dependente de numarul de ore lucrate
??????????????????????????????????/
16) Pentru a decide care este cea mai performanta universitate din tara , pe baza rezultatelor din
domeniul didactic si cercetare ar putea fi utilizata :
b) Metoda sperantei matematice
??????????????????
17) In urma maririi in ultimii 2 ani a propriei cote de piata de la 30-60% firma SWIFT a eliminat de
pe piata un concurent . Acesta a fost nevoit sa concedieze intregul sau personal circa 2500 de
oameni din punct de vedere etic :
c) comportamenul firmei SWIFT a fost legal dar din pacate imoral
????????????????
18) „Angajam bucatar” :
a) Desrierea postului
19) Starile naturii , ca elemente importante in conturarea unei situatii decizionale reflecta :
a) ansamblul situatiilor ce pot avea loc ca urmare a actiunilor factorilor necontrolabili de catre
decident rezultate diferite pentru una si aceeasi varianta decizionala considerata
20) Compania GREEN din UK are un Call-Center la IASI , ca centrul suport pentru relatiile cu clientii.
Acest centru este subcontractat unei companii specializate , forma de organizare este :
c) organizatie in retea
21) MIRCEA LUPU observa urmatoarele trasuturi ale managerului sau :
c) lider tranzactional
22) Managerul de resurse umane include urmatoarele activitati :

a) DEZVOLTAREA resurselor umane
c) ASIGURAREA cu resurse umane
23) KELLBOGG are o gama de produse diversificate .............. „GET THE BALANCE RIGHT’’ . Ce tipuri
de strategii a abordat compania ? :
a) de crestere – diversificarea produselor
22) VASILICA VASILESCU este managerul companiei de vanzari prosuse EN-GROSS ,VASILESCU CO :
g) AUTORITAR
pentru sine :
a) ADEVARAT
24) Structura organizatorica a unei firme este influentata de :
c) strategiile promovate de firma
25) Un angajat isi compara raportul rezultate/contributie cu acelasi raport cu a colegului sau si
constata ca este dezavantajat financiar . Conform teoriei echitatii acesta percepe :
c) INECHITATE (SUBRECOMPENSARE)
26) Conform teoriei lui HERZBERG factorii : recunoasterea meritelor , posibilitatea de promovare ,
responsabilitatea postului , posibilitatea progresului profesional reprezinta :
a) FACTORi MOTIVATORI
27) Managerul care este delegat sa negocieze un contract cu o alta firma , indeplineste rolul de :
a) reprezentant oficial
28) In cadrul structurii matriciale un specialist in domeniul financiar :
c) va avea dubla subordonare
29) PRIMARUL ORASULUI este chemat sa tina un discurs . Ce rol are ?
a) LIDER
30) CULTURA organizationala a firmei MARTIX :
c) organizatie orientata spre respectarea legalitatii
31) Pentru managerii de la compania ARNO in procesul de fundamentarea deciziilor , concurenta
locala reprezinta :
32) Stirea ‚Fuziune medie cu miros de petrol’’ aparuta in revista capital :
33) Asigurarea cu resurse umane a unei companii include activitati referitoare la :
c) Recrutare si selectie angajatiilor
comportamentul are un stil de lidership :
c) democrat
35) ION ROMAN este manager la firma BEST HR . Ce metoda foloseste ?
d) METODA LEADER-ULUI
36) In urma unei investitii de 150.000 . In acest caz este :
c) dezvoltarea pietei
37) Angajarea unui nou director economic in locul celui demis va avea ca efect :
b) pastrarea liniilor ierarhice
38) In cadrul structuri organizatorice managerii datorita pregatirii lor tind sa fie preocupati de
propriile imperii promovand cu prioritate interesele departelor pe care le conduc :
39) Cu cat autoritatea este mai corect si mai precis definita , de la managerul general pana la
a) responsabilitatea luarii deciziilor
40) Strategia de diferentiere produsului sau serviciului poate fi realizata :
41) John Popescu vrea sa aiba fiecare aspect al afacerii sub control .Considerand acestea se poate
spune ca :
b) John greseste deoarece aplica un control eficient
c) John realizeaza activitatea de control intr-o maniera nepotrivita fara sa ia in considerare
aspectele comportamentale ale contrololui
d) John este indreptatit sa procedeze asa deoarece angajatii trebuie sa stie cine este SEFUL
42) Conform majoritatii specialistilor , functiile esentiale ale managementului :
Planificare
Organizare
Antrenare-coordanre
Control
43) John Popescu absolvent al facultatii de mecanica poseda abilitati specifice managerilor . Pe ce
post l-ati angaja pe JOHNNY intr-o firma constructoare de masini :
a) director general
44) Conform Teoriei lui ABRAHAM MASLOW atunci cand un angajat nu lipseste de la locul de
munca :
c) se va afla pe treapta nevoilor de SECURITATE
45) Dupa gradul de cunoastere a impactului factorilor din mediul organizational , deciziile sunt
clasificate in :
c) in conditii de certitudine , in conditii de risc , respectiv incertitudine
46 ) In cadrul firmei COMPUTERBOOK SRL managerii se confrunta un flux de lucru greoi si un
consum excesiv de resurse . Acestea sunt simptome :
D) organizari neeficiente
47) De regula cele mai sanse de succes le are strategia de diversificare :
a) concentrica
48) Functia de control urmareste :
a) precizarea unor masuri colective care sa inlature abaterile de la standarde

b) sesizarea si masurarea abaterilor de la standardele stabilite
c) verificarea permanenta a modului in care se desfasoara activitatile , comparativ cu standardele
si programele
49) Din categoria factorilor MOTIVATORI ai teoriei lui Herzberg fac parte :
b) recunoasterea
c) responsabilitate
d) avansare
f) realizari
50) SC ROMPREST SRL compania specializata in domeniul ridicarii si procesarii rezidurilor menajere
decide sa il trimita pe Vasilica Prigon :
d) reprezentat oficial
51) Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la evaluarea performantelor sunt false :
a) salariatii de pe pozitii echivalente nu se pot evalua intre ei
52) Ce rol poate indeplinii directorul tehnic:
a) lider
b) purtator de cuvant
c) distribuitor de resurse
d) perturbator de informatii
53) Care din urmatoarele afirmatii sunt false :
a) Structura organizatorica are un caracter stabil , schimbarile ample fiind indezirabile datorita
efectelor lor destabilizatoare .

54) In functie de scenariul de intervievare folosit, managerul de RU poate utiliza urmatoarele tipuri
de interviuri :
b) de grup , panel , singular
55) Cultura organizationala a unei institutii bisericesti cuprinde :
a) eroii
b) simbolurile
c) ceremoniile
56) La firma DECIMO se decide evaluarea performantei :
d) nu se va efectua un control
57) MANAGERUL DE Resurse Umane MARCK LTD decide :
58) Intrarea intr-un domeniu diferit de afaceri:
b) de diversificare de tip conglomerat
59) Manager Johny POP :
a) carismatic , dar neetic fiindca actioneaza in interes personal
60) Printre dezavantajele structurii pe unitati descentralizate de profit :
61) Un manager al unei companii producatoare pastile si medicamente :
e) decizional
g) de intreprinzator
62) Care dintre urmatoarele entitati pot fi considerate elemente ale culturii organizationale dintr=o
firma de comert EN-DETAIL:
a) uniformele vanzatorilor
b) sloganul „clientul nostru stapanul nostru „
d) preocupare pentru corectitudine in vanzari si in practicile de marketing
fara amplasare magazinul firmei
63) Care dintre urmatoarele afirmatii este corect formulata :
a) Ionescu poate avea un stil adecvat de leadership
64) Eficenta unei companii petroliere creste daca managerul obtine :
a) aceeasi cifre de afaceri utilizand mai putine resurse
b) o cifra de afaceri mai mare pentru acelasi input
65) In ceea ce priveste efectele crizei financiare asupra stilului de leadership al managerului :
c) stilul de leadership va fi axat pe o distanta mare de putere
d) stilul de leadership poate suferi modificari
e) stilul de leadership va trebui sa fie , in mod predominant , paternalist specific perioadelor dificile
GRILE MANAGEMENT
1) Care este ordinea de importanta a calitatilor/abilitatilor pe care trebuie sa le aiba un bun manager de prima linie (de nivel
inferior)?
a) Capacitatea de orientare strategica; capacitatea de a dezvolta realtii umane; cunostinte profesionalee de specialitate
b) Cunostinte profesionale de specialitate; capacitate de a dezvolta relatii uman; capacitate de orientare strategic
c) Capacitate de a dezvolta relatii umane; capacitate de orientare strategica; cunostinte profesionale de specilaitate
-----------------------------------------------------
2) Care dintre urmatoarele ipostaze (ansambluri de comportamante) sunt, dupa Henry Mitzberg, roluri decizionale ale
managerilor?
c) Lider
-----------------------------------------------------
3) Care dintre urmatoarele cai de actiune sunt, in conceptia lui Thomas Peters, factori de success in management?
a) Contactul continuu cu clientii
b) Dezvoltarea problemelor dupa metoda “incercare si eroare”
c) Selectia stiintifica a angajatilor
-----------------------------------------------------
4) Conform studiilor intreprinse de Henry Mintzberg, in timp ce exercita functiile managementului, managerii pot indeplini:
a) Doar rolurile de planificator, organizator si controlor
c) Doar rolurile de regulator de perturbatii si distribuitor de resurse
-----------------------------------------------------
5) Bernhard Gorg, unul dintre cei mai reputati profesori de management, fost director IBM pentru Europa, afirma urmatoarele:
“Cererea de manageri talentativa intrece toate celelalte solicitari ale pietei … Cererea in aceasta categorie nu mai poate fi satisfacuta si
este de asteptat ca distanata dintre cerere si oferta sa creasca si mai departe … Astazi s-au schimbat multe lucruri – notiunea de manager
a devenit un bun comun, foarte multi tineri doresc sa devina manageri si unele intreprinderi fac din acest titlu un adevarat cult, prin care
impart societatea in doua clase: in manageri, ca fiind acele persoane care “poseda”, si in non-manageri, ca fiind acei care “nu poseda…”.
Care dintre urmatoarele formulary este mai plauzibila?
a) Afirmatiile de mai sus sunt valabilepentru tarile din Europa Occidentala, dar nu si pentru Romania.
b) Afirmatiile de mai sus sunt valabile pentru toate tarile europene, inclusive, in care fie ca vrem, fie ca nu vrem sa acceptam,
nu se va putea face noua discordanta, si reusita in afaceri va f asigurata de manageri competent, cu o substantial pregatire
manageriala.
-----------------------------------------------------
6) Managementul este cel mai bine descries ca fiind procesul de:
-----------------------------------------------------
7) La compania “Dorna” S.A. activitatea este organizata conform know-how-ului adus de proprietarii olandezi. Care credeti ca
este cea mai mare diferenta dintre managerii si nonmanagerii acestei organizatii?
a) La manageri accentual cade pe abilitatile de lucru cu oamenii, iar la nonmanageri, pe abilitatile determinante de
cunostintele profesionale de specialitate
-----------------------------------------------------
8) Orientarea organizatiei in conformitate cu misiunea si obiectivele de specialitate este responsabilitatea principala a:
-----------------------------------------------------
9) Directionarea activitatii unitatii prin aplicarea unor cunostinte de specialitate este responsabilitatea principala a:
-----------------------------------------------------
10) Care este ordinea de importanta a calitatilor/abilitatilor pe care trebuie sa le aiba un bun manager de nivel ierarhic superior?
a) Capacitate de orientare strategica; capacitate de a dezvolta relatii umane; cunostinte profesionale de specialitate
b) Cunostinte profesionale de specialitate; capacitate de a dezvolta relatii umane; capacitate de orientare strategic
c) Capacitate de a dezvolta relatii umane; cunostinte profesionale de specialitate; capacitate de orientare strategic
-----------------------------------------------------
1
11) La acelsai nivel ierarhic, esentiale sunt capacitatea de orientare strategic si dezvoltarea relatiilor umane, atat in interiorul
organizatiei, cat si in raporturile acesteia cu mediul extern. In plus, Thomas Peters afirma ca “…la acest nivel, “calitatea” de afi un bun
specialist intr-un domeniu sectorial nu reprezinta o garantie a reusitei managerial”.
Care manageri sunt avuti in vedere de afirmatiile de mai sus?
-----------------------------------------------------
12) (1) Studiind activitatea managerilor din mai multe organizatii americane, Henry Mintzberg (1973) a ajuns la concluzia ca
acestia indeplinesc zece “roluri” (ansambluri organizate de comportamente).
(2) Aceste roluri sunt grupate in trei categorii: roluri interpersonal, roluri informationale si roluri de reprezentare (lider).
a) Numai prima afirmatie, marcata cu (1), este adevarata.
b) Numai a doua afirmatie ,marcata cu (2), este adevarata.
-----------------------------------------------------
13) Rolurile managerial definite de Mintzberg (reprezentant oficial, lider, observatory active etc.) sunt:
a) Grupe complexe de activitati associate in mod direct cu indeplinirea misiunii organizatiei
b) Ansambluri organizate de comportamente care ilustreaza ceea ce fac “de fapt” managerii
-----------------------------------------------------
14) Un factor de success in management este:
c) Transferarea responsabilitatii, pentru a nu fi facut responsabil de faptele subalternilor
-----------------------------------------------------
15) Managerii care apreciaza studiile de piata riguros executate si le utilizeaza constient pentru fundamentarea deciziilor sunt
orientate preponderant spre:
a) Managementul ca arta
-----------------------------------------------------
16) Inginerul care este tahnologul firmei de panificatie “Pambac” este:
a) Un manager mijlociu
b) Un non-manager
-----------------------------------------------------
17) Care din urmatoarele ipostaze sunt esentiale in definirea managementului ca stiinta?
-----------------------------------------------------
a) Managerii de la niveluri ierarhice superioare realizeaza cu precadere activitati specific functiilor de planificare si
coordonare/antrenare
b) Managerii de la niveluri ierarhice de prima linie realizeaza cu precadere activitati specifice functiilor de
coordonare/antrenare si control
c) Managerii de la niveluri ierarhice superioare realizeaza cu precadere activitati specifice functiilor de planificare si
organizare
d) Managerii de la niveluri inferioare realizeaza cu precadere activitati specific functiilor de palnificare si control
-----------------------------------------------------
19) Care dintre urmatoarele activitati sunt specific functiei de planificare?
b) Stabilirea ibiectivelor (a rezultatelor viitoare ce se doreste a fi obtinute)
c) Dimensionarea necesarului de resurse umane, material si financiare, precum si stabilirea modului de utilizare a acestor
resurse
-----------------------------------------------------
20) Care dintre urmatoarele schimbari previzibile vizeaza modul de exercitare a functiei de organizare?
a) Managerii vor fi mai putin autoritari, vor promova un stil mai flexibil, incurajand initiativa si participarea angajatilor la luarea
deciziilor
b) Diminuarea autoritatii managerilor va conduce la reducerea numarului de niveluri ierarhice din oraganizatii
c) Posturile de munca vor fi adaptabile in functie de caracteristicile fiecarei persoane, iar structura grupurilor de munca va
constitui o problema interna a acestora
-----------------------------------------------------
21) Problemele ce trebuie solutionate de manageri in cadrul functieie de coordonare-antrenare sunt urmatoarele: CE se va face?
CAND se va face? CUM se va face? DE CE se va face? CAT va costa si CE venituri vor fi obtinute?
b) Formularea este corecta dar incomplete
-----------------------------------------------------
2
a) Directionarea sctivitatii altora
c) Compararea rezultatelor effective cu obiectivele prestabilite
-----------------------------------------------------
a) Gruparea sarcinilor de munca pe posture si compartimente
b) Rezolvarea conflictelor dintre subordonati
c) Compararea rezultatelor efecive cu bugetul prevazut
d) Definirea scopurilor organizatiei
-----------------------------------------------------
24) La care dintre functiile managementului se refera activitatile de motivare a salariatilor, alegere a celor mai bune canale de
comunicare si rezolvare a conflictelor?
a) Planificare
b) Organizare
d) Control
-----------------------------------------------------
25) Cand directorul de vanzari compara rezultatele efective cu previziunile anuale, isi exercita functia de:
a) Planificare
c) Control
d) Organizare
-----------------------------------------------------
26) (1) Regasindu-se la toate nivelurile ierarhice, functiile managamentului nu difera ca forma de manifestare si continut
(2) Ele au o pondere diferita pe vertical piramidei ierarhice, in sensul ca la nivelurile ierehice superioare se exercita cu precadere cele
de planificare si organizare, nivelurilor inferioare fiindu-le carcateristice functiile de coordonare-antrenare si control
a) Numai prima afirmatie, marcata cu (1), este adevarata
b) Numai a doua afirmatie, marcata cu (2), este adevarata
-----------------------------------------------------
27) Care dintre urmatoarele mutatii posibile sunt veritabile tendinte de schimbare a modului de exercitare a functiei de antrenare-
coordonare?
a) Managerii vor fi mai putin autoritari, vor promova un stil mai flexibil, facilitand deciziile de grup
b) Structurile organizatorice vor fi tot mai stabile, centralizarea pronuntata a deciziilor permitand organizatiilor sa-si
imbunatateasca eficienta si eficacitatea
c) Satisfacera nevoilor psihologice ale angajatilor va avea o importanta tot mai mare in asigurarea motivatiei pentru munca
-----------------------------------------------------
-----------------------------------------------------
29) In viitor, in exercitarea functiei de coordonare si antrenare, managerii vor fi mai putin autoritari, vor promova un stil mai
flexibil si vor accentua adoptarea deciziilor individuale in conditii de certitudine.
-----------------------------------------------------
30) Care dintre urmatoarele elemente pot fi considerate drept competente semnificative ale culturii organizationale?
c) Programele de dezvoltare a personalului
d) Ceremoniile organizate periodic sau ocazional
-----------------------------------------------------
31) Sloganurile, ca elemente ale culturii organizationale, sunt fraze succinte care pot exprima:
a) Valorile principale la care adera majoritatea angajatilor organizatiei
c) Caracteristicile de exceptie ale produselor sau serviciilor oferite clientilor
-----------------------------------------------------
32) Principalii factori care determina un comportament mai mul sau mai putin etic in oraganizatii sunt:
a) Regulamentele interne ale organizatiilor
b) Caracteristicile individuale ale angajatilor
c) Situatia economica a organiatiilor (gradul de profitabilitate al firmelor)
d) Reglemantarile guvernamentale privind practica afacerilor
-----------------------------------------------------
33) Festivitatea de premiere a salariatilor performanti din cadrul unei firme reprezinta:
a) Un element al culturii organizationale
3
b) Un aspect precizat prin planul strategic al firmei
c) O strategie de control a performantelor salariatilor
-----------------------------------------------------
a) Ceremoniile de premiere a salariatilor
b) Logo-ul firmei
c) Preocuparea pentru calitate si inovare
d) Obiectivele strategice de natura economica
-----------------------------------------------------
35) Care dintre urmatoarele elemente pot fi folosite drept simboluri pentru a sugera valorile impartasite in comun de catre
membrii unei organizatii?
a) Planurile
b) Standardele
c) Obiectivele
-----------------------------------------------------
36) In teoria managementului frazele care exprima in mod cuccint valorile esentiale promovate prin cultura organizationala
(manageriala) sunt denumite?
b) Sloganuri
c) Coduri de etica
-----------------------------------------------------
37) Care dintre urmatoarele entitati pot fi considerate elemente ale culturii organizationale dintr-o firma de comert “en-detail”?
a) Uniformele vanzatorilor
b) Sloganul “Clientul nostrum, stapanul nostrum”
c) Amplasarea magazinelor firmei
-----------------------------------------------------
38) Care dintre urmatoarele actiuni pot contribui semnificativ la asigurarea unui comportament etic in afaceri?
a) Formularea clara a obiectivelor politicilor si regulilor de conduit in organizatie
b) Utilizarea unir metode modern de optimizare a deciziilor
c) Evaluarea salariatilor prin luarea in considerare atat a standardelor de performanta, cat si a celor de comportament corect
fata de client, angajati, proprietari etc.
-----------------------------------------------------
39) Un rationament de tipul “Daca este legal este foarte bine; daca nu suntem siguri, punem juristii sa verifice” este tipic
organizatiilor:
a) Imorale
b) Ilegale
-----------------------------------------------------
40) “Ideologia firmei” este acelasi lucru cu:
a) Misiunea firmei
b) Cultura organizational
c) Strategia organizational
-----------------------------------------------------
41) Cultura organizationala a firmei S.C. “ONIX” S.A. se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: valoarea dominanata este
profitul, iar preocuparea pentru corectitudine in afaceri apare numai dup ace firma a fost surprinsa ca face afaceri incorecte;
rationamentele unei astfel de firme sunt: “nu am stiut pana acum”; “toata lumea face asa”; “nu putem fi descoperiti”. O astfel de
-----------------------------------------------------
42) Cultura organizationala a firmei S.C. “MATRIX” S.A. se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
-Rationamentele principale pot fi definite prin urmatoarele formulari: tot ceea ce nu este interzis prin lege este permis; daca
este legal este foarte bine; daca nu suntem siguri, punem juristii sa verifice
- Principala preocupare este profabilitatea, iar codul de etica a afacerilor, daca exista, are un carcater intern.
O astfel de orientare caracterizeaza:
-----------------------------------------------------
43) Cultura organizationala a firmei S.C. “RAVEX” S.A. se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: “Organizatia incepe sa
accepte atitudinea cetateanului responsabil, dar are inca o mentalitate reactiva, fiind preocupata de problemele eticii in scopul
4
schimbarii imaginii nefavorabile ca urmare a unor actiuni din trecut. Codurile de conduit in afaceri sunt mai mult orientative spre
exterior si reflecta o preocupare pentru un public mai diferit”. O astfel de orientare, caracterizeaza:
-----------------------------------------------------
44) Cultura organizationala a firmei S.C. “DELTA” S.A. se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: “Valorile eticii sunt o parte a
culturii organizationale, servind la orientarea managerilor si salariatilor in diferite situatii. Efortul pentru crearea unui climate tic incepe
sa devina evident iar, in solutionarea oricarei problem, se tine seama atat de eficienta cat si de implicatiile etice. Managerii incearca sa
adopte un comportamnet etic, iar codurile de etica devin documente active, reflectand esenta valorilor organizationale”. O astfel de
-----------------------------------------------------
45) Cultura organizationala a firmei S.C. “GAMA SUPER” S.A. se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: “Prin cultura
organizational se promoveaza un echilibru intre etica si profit, ira valorile tice stau la baza comportamentului actiunilor individuale. Prin
sistemul de sanctiuni se urmareste penalizarea si corectarea comportamentului acelora care iau decizii neetice”. O astfel de orientare,
carcaterizeaza:
-----------------------------------------------------
46) O firma din domeniul chimic, care polueaza mediul inconjurator dar care ofera locuri de munca pentru populatia din zona este:
a) O firma imorala
c) O firma morala
-----------------------------------------------------
47) Intr-o economie concurentiala, codurile de etica ale organizatiilor servesc pentru:
c) Promovarea tuturor “valorilor cheie” ale organizatiei
d) Punerea in evidenta a celor mai puternice attribute ale tehnologiilor de fabricatie
-----------------------------------------------------
48) Cultura managerial a organizatiilor responsabile este caracterizata prin:
a) Orientarea codurilor de etica mai mult spre exterior si preocuparea pentru un public mai diferit
c) Reflectarea esentei valorilor organizationale, codurile de etica devenind documente active in aplicarea strategiilor firmei
-----------------------------------------------------
a) Numai personalului propriu
-----------------------------------------------------
-----------------------------------------------------
51) Prin achizitionarea pachetului majoritar de actiuni de la Banca Romana de Dezvoltare (BRD), grupul financiar-bancar francez
“Societe General” a urmarit realizarea unei strategii:
a) De integrare vertical
b) De diversificare
c) De concentrare
-----------------------------------------------------
52) In analiza SWOT prin investigarea factorilor externi sunt puse in evident:
c) Oportunitatile si amenintarile pentru firma analizata
-----------------------------------------------------
53) Principiul “loveste si fugi” conform caruia sunt dezvoltate actiuni de scurta durata, in locuri, moment si conditii prielnice, sta
la baza:
5
a) Ofensivei strategice de amploare
b) Ofensivei trategice intr-un domeniu cu caracter de pionerat
c) Ofensivei asupra punctelor tari ale competitorilor
-----------------------------------------------------
54) Intrarea intr-un domeniu de afaceri complet diferit si fara nici o legatura cu domeniul (domeniile) current (e) al (e) firmei este
o strategie de:
c) Integrare vertical
-----------------------------------------------------
55) Compania Mobifon a adoptat in ultimmul an o strategie de diferentiere. Aceasta consta in:
a) Diferentierea mai pronuntata a produselor/serviciilor proprii, unele fata de altele, pentru crearea unei game sortimentale cat
mai largi si acoperirea, pe aceasta cale, a breselor care ar putea ataca competitorii
b) Realizarea unei game de produse/servicii cu atribute specific, inexistente la produsele/serviciilor concurentilor
c) Diferentierea preturilor de vanzare a produselor/serviciilor proprii fata de cele ale concurentilor
-----------------------------------------------------
56) Firma CROWN INTERNATIONAL, producatoare de bauturi racoritoare, care s-a decis sa-si produca si propriile ambalaje, va
aplica o strategie generala (corporatica) de tip:
a) Focalizare asupra unui segment de piata
-----------------------------------------------------
57) Magazinul alimentar de la parterul unui bloc poate aplica urmatoarea strategie concurentiala:
a) Concentrarea
b) Dezvoltarea produsului
c) Dezvoltarea pietei
d) Focalizarea asupra unui segment de piata
-----------------------------------------------------
-----------------------------------------------------
59) Prin formularea si comunicarea misiunii firmei se realizeaza:
a) Cunoasterea de catre angajati a obiectivelor individuale ce le revin
b) Personalizarea (individualizarea) firmei
c) Implementarea strategiilor preconizate
-----------------------------------------------------
-----------------------------------------------------
61) De regula, cele mai mari sanse de success le are strategia de diversificare:
b) Concentrica
c) In amonte
d) In aval
-----------------------------------------------------
-----------------------------------------------------
63) Prin lansarea pe piata a produsului Kent cu flitru Chorcoal, firma producatoare a aplicat o strategie de:
b) Intergrare in amonte
c) Diversificare
-----------------------------------------------------
64) Enuntul “Producem medicamente, contribuind astfel la mentinerea si imbunatatirea sanatatii dumneavoastra” poate fi
considerat:
c) O definire a misiunii firmei, orientate pe produs si pe piata
-----------------------------------------------------
65) Care dintre urmatoarele cai pot fi utilizate cu success pentru dezvoltarea unei strategii ofensive?
6
c) Introducerea modelelor sau sortimentelor care se aseamana cu cele pe care competitorii déjà le realizeaza sau intentioneaza sa
le realizeze
-----------------------------------------------------
66) Completati fraza
“Absorbind o firma romanesca cu produse similar, compania Lafarge e realizat o strategie de ___________, in timp ce firma
romaneasca absorbita a urmat o strategie de lichidare”
c) Diversificare
-----------------------------------------------------
67) La care dintre domenii de performanta trebuie sa se refere obiectivele organizatonale?
b) Productivitatea
c) Profitabilitatea
-----------------------------------------------------
68) In cadrul firmelor regasim atat obiective economice cat si obiective sociale, dar din pacate, acestea sunt intotdeauna divergente.
a) Adevarat
b) Fals
-----------------------------------------------------
69) Promovarea unor activitati in domenii de afaceri care se diferentiaza clar de domeniul de afaceri current al firmei reprezinta o
strategie:
a) De diversificare
b) De diferentiere
c) Defensive
e) De dezinvestire
-----------------------------------------------------
70) Firma “HappyBaby” producatoare de jucarii este decisa sa produca in viitor si jocuri pe calculator. In acest caz firma va aplica
o strategie de tip:
c) Diversificare conglomerate
-----------------------------------------------------
71) Sponsorizarea cu bauturi racoritoare realizata de firma European Drinks la “Sarbatorile Iasului” a fost un obiectiv:
a) Economic
b) Social
-----------------------------------------------------
72) Pentru a define correct obiectivele organizationale, managerii firmei Orange au adoptat opinia lui Peter Drucker, care
considera ca acestea trebuie sa se refere la performantele pe care firma le va obtine in urmatoarele domanii:
b) Inovarea
-----------------------------------------------------
73) S.C. Antibiotice S.A. a decis sa aplice managementul prin obiective, deoarece pentru managerii diferitelor subunitati, aceasta
presupune ca avantaje:
-----------------------------------------------------
74) Extinzandu-si raza de activitate si in afara domeniului asigurarilor auto, managerii firmei USAA ofera acum o gana variata de
servicii de consultant si planificare financiara, servicii bancare. Ei aplica o strategie de:
a) Diversificare concentric
b) “stoarcere”
-----------------------------------------------------
75) Prin megafuziunea HP-Compaq, managerii celor oua companii au urmarit cu precadere:
a) O mai buna valorificare a atuurilor tehnologice si managerile pe carele au in industria calculatoarelor
b) O diminuare a riscurilor strategice asumate, prin concentrarea activitati intr-un singur domeniu de afaceri
-----------------------------------------------------
76) Atunci cand situatiei decizionale abordate i se poate asocia o matrice a rezultatelor (Rij), in functie de variantele decizionale
(Vj) si starile naturii (Ei), si un vector al probabilitatilor de aparitie a starilor naturii (Pi), avem de a face cu o decizie:
7
-----------------------------------------------------
77) Intre dimensiunea orizontului decisional si gradul de incertitudine a proceselor decizionale exista o relatie de dependent. Care
decizii presupun, de regula, un grda mai mare de incertitudine?
c) Decizii tactice
-----------------------------------------------------
c) Un grad mai mare de responsabilitate asumata de participantii la actul decisional
d) Un grad mai mare de intelegere a deciziilor, prin participarea la fundamentarea lor
-----------------------------------------------------
79) Pentru reliefarea cat mai fidela a continutului procesului de fundamentare si adoptare a deiziilor, pot fi luate in considerare
urmatorele etape: (1) obtinerea unui set complet de informatii pentru recunoasterea adevarate problem; (2) evaluarea liniilor de actiune;
(3) adoptarea deciziilor; (4) cercetarea prospective a evolutiei variabilelor decizionale; (5) stabilirea elementelor constitutive; (6)
controlul aplicarii deciziilor; (7) implementarea deciziilor. Succesiunea corecta a etapelor este urmatoarea:
a) 1, 3, 4, 2, 5, 7, 6
b) 1, 5, 4, 2, 3, 7, 6
c) 6, 5, 4, 2, 3, 7, 1
d) 1, 7, 4, 2, 3, 5, 6
-----------------------------------------------------
80) Informatiile utilizate in procesul decisional pot avea ca surse, in functie de domeniul abordat:
-----------------------------------------------------
d) Membrii mai putin experimentati ai grupului folosesc procesul de luare a deciziilor in grup pentru a se antrena
-----------------------------------------------------
82) Afirmatia “pentru a lua decizii optime ai nevoie de cat mai multe informatii” este:
a) Corecta, pentru managerii care doresc sa promoveze cat mai rapid pe functii superioare
c) Adevarata, pentru nivelurile managerial superioare si falsa pentru managerii de prima linie
-----------------------------------------------------
83) Care dintre afirmatiile de mai jos sunt adevarate in cazul urmatoarei formulari: “Pentru a putea lua o decizie, este necesar a fi
indeplinite cel putin urmatoarele conditii principale:”
-----------------------------------------------------
84) (1) Liniile de actiune sunt de complexitate diferita, incepand cu cele mai simple, de genul “se executa operatia A, B sau C…”,
pana la cele mai complexe, care presupun combinarea unei multitudini de modalitati de actiune in definirea unei anumite variante.
(2) De regula, liniile de actiune din sfera deciziilor strategice au un continut simplu, bine individualizat, pe cand cele din
domeniul deciziilor operative sunt definite printr-o multitudine de actiuni simple.
Care dintre afirmatiile de mai sus sunt adevarate?
a) Numai prima afirmatie, notata cu (1), este adevarata
b) Numai a doua afirmatie, notata cu (2), este adevarata
-----------------------------------------------------
85) Pentru ca obiectivele (criteriile decizionale) sa serveasca drept repere reale in procesul de fundamentare a deciziilor, ele
trebuie sa satisfaca o serie de cerinte. Care dintre urmatoarele cerinte sunt corecte?
a) Sa se refere la aspectele majore ale firmei
b) Sa fie precis definite, cuantificabile si sa existe un system riguros de masurare a lor
-----------------------------------------------------
86) Prima problem ace trebuie solutionata in cazul adoptarii deciziilor multiimensionale este:
8
-----------------------------------------------------
-----------------------------------------------------
88) Reteaua de supermagazine ”Globus” promoveaza un stil de management participative, cu luarea frecventa a deciziilor in grup.
Care sunt principalele avantaje ale acestui tip de decizii?
-----------------------------------------------------
89) Starile naturii, ca elemente importante in conturarea unei situatii decizionale, reflecta:
b) Ansamblul situatiilor ce pot avea loc ca urmare a actiunilor factorilor necontrolabili de catre decident, situatii ce pot
conduce la rezultate diferite pentru una si aceeasi varianta decizionala considerate
c) Ansamblul liniilor de actiune posibile asupra factorilor din mediul natural al organizatiei
-----------------------------------------------------
90) Intr-un mediu instabil si complex din punct de vedere decisional vom avea un grad de incertitudine:
a) Scazut
b) Moderat ridicat
c) Moderat scazut
d) Ridicat
-----------------------------------------------------
91) Dupa gradul de cunoastere a comportamentului procesului de studiat putem avea decizii in conditii:
a) De certitudine
b) De incertitudine
c) De risc
d) Speculative
e) Echilibrate
-----------------------------------------------------
92) In ghidul de apreciare a oportunitatii adoptarii in gru a deciziilor se pot identifica o serie de specificatii legate de:
b) Existenta comunicatiilor, care sa permita participarea angajailor la adoptarea deciziilor
d) Nevoia de afiliere la anumite grupuri de decidenti
-----------------------------------------------------
93) In procesul de fundamentare a deciziilor, managerii firmei Compact X trebuie sa tina cont atat de variabilele de conjuctura, cat
si de variabilele de tendinta. Care dintre urmatoarele elemente sunt variabile de tendinta?
-----------------------------------------------------
-----------------------------------------------------
95) In organizarea structurala a une firme pot fi definite, dupa criteriul functional, urmatoarele compartimente:
a) Marketing
c) Financiar
d) Management
-----------------------------------------------------
96) Care dintre urmatoarele tipuri de structure organizatorice face posibila aparitia unor confuzii in randurile angajatilor, acestora
nefiindu-le sufficient de clar catre cine si ce trebuie raportat?
c) Structura pe divizii
-----------------------------------------------------
97) Care dintre urmatoarele tipuri de structure organizatorice favorizeaza cresterea cheltuielilor de administratie prin
multiplicarea personalului functional plasat in departamente aflate pe diverse niveluri ierarhice?
9
c) Structura functional
-----------------------------------------------------
98) La departamentarea unei firme din industria prelucratoare pot fi luate in considerare urmatoarele criteria de grupare a
activitatilor:
b) Clientii serviti
c) Elementele predominante ale culturii organizationale
-----------------------------------------------------
99) Structura oraganizatorica a companiei DELTA SOFT poate fi asimilata cu o piramida aplatizata. Ea este carcaterizata de:
-----------------------------------------------------
100) Pentru o firma de talie mare, cu operatiuni in domenii de afaceri diverse, cea mai eficace structura organizatorica este, de
regula:
-----------------------------------------------------
101) Sfera de autoritate (numita si norma de conducere sau pondere ierarhica) este un parametru important in functie de care se
face distributia autoritatii intr-o organizatie. Ea reprezinta:
a) Numarul de persoane/posture conduse in mod nemijlocit de catre un manager
b) Ponderea activitatilor decizionale in totalul activitatilor realizate de catre un manager
-----------------------------------------------------
102) Distorsionarea informatiilor in circuitul lor catre varful piramidei ierarhice este un dezavantaj care poate sa apara mai frecvent
in cazul structurilor organizatorice:
a) Matriceale
b) Aplatizate
-----------------------------------------------------
103) In care dintre urmatoarele structuri organizatorice regasim intotdeauna un compartiment financiar?
-----------------------------------------------------
104) Sfera de autoritate (numita si norma de conducere sau pondere ierarhica) este un parametru determinat de numarul de
persoane/posture conduse in mod nemijlocit de catre un manager. Marimea acestui parametru poate fi influentata de urmatorii factori:
a) Natura si complexitatea sarcinilor de munca realizate de catre subordonati
b) Marimea salariilor managerilor
-----------------------------------------------------
105) Care dintre urmatoarele tipuri de structure organizatorice ignora principiul unitatii de comanda, angajatii avand in mod
current doi sefi imediat superiori?
-----------------------------------------------------
106) In present, structura organizatorica ceam mai frecvent intalnita in firmele europene si americane de talie mare este:
-----------------------------------------------------
107) Adoptarea deciziilor cat mai aproape de locul de implemenatare si cresterea motivatiei angajatilor prin participarea lor la
adoptarea deciziilor constituie avantaje potentiale ale organizatiilor:
-----------------------------------------------------
a) Unitatile de munca (compartimentele) delimitate prin diviziunea orizontala a muncii
b) Realtiile de autoritate stabilite prin diviziunea vertical a muncii
c) Relatiile interpersonal dezvoltate de manageri in virtutea rolului de agenti de legatura
-----------------------------------------------------
109) Ce structura organizatorica este preferabila pentru o firma de consultant in management si marketing, la care realizarea
proiectelor (studiilor) oferite clientilor presupune participarea mai multor specialist din domenii diferite:
10
b) Matriceala
c) Conglomerat
-----------------------------------------------------
110) La firma Pepsi-Cola s-a procedat la descentralizarea activitatii la nivelul fiecarei unitati de afaceri. Aceasta inseamna ca firma a
adoptat o structura:
a) Simpla
b) Functionala
c) Pe divizii
-----------------------------------------------------
111) Care este ordinea fireasca se individualizare a noilor compartimente intr-o firma cu organizare simpla?
-----------------------------------------------------
112) Prin hotararea Consiliului Judetean Iasi, s-a decis angajarea a 5 economisti la departamentul “Strategii de dezvoltare
economica zonala”. Care dintre urmatoarele metode/proceduri pot fi folosite la selectia personalului?
a) Interviurile
c) Testarile
f) Metoda managementului prin obiective (MBO)
-----------------------------------------------------
113) In Regulamentul de organizare si functionare a “Bancii Romane de Dezvoltare – Groupe Societe Generale”, la capitolul
“Asigurarea cu resurse umane”, sunt prevazute urmatoarele activitati/etape: (I) selectia; (II) planificarea resurselor umane; (III)
descrierea posturilor si specificarea responsabilitatilor; (IV) recrutarea; (V) analiza posturilor.
Care este succesiunea corecta a acestor etape?
a) II, III, V, IV, I
-----------------------------------------------------
114) La compania TUTUNUL ROMANESC S.A. sistemul de evaluare a performantelor se bazeaza pe o singura evaluare anuala. Ce
eroare de evaluare are cele mai amri sanse sa apara in aceste conditii?
a) Efectul de halou
b) Partinirea
-----------------------------------------------------
115) Stimularea performantelor individuale prin asigurarea perspectivelor de promovare este un avantaj important al:
-----------------------------------------------------
116) Identificarea si atragerea persoanelor care doresc sa ocupe un post vacant poarta denumirea de:
-----------------------------------------------------
117) In cadrul firmei TEST CONSULTING, activitatea de dezvoltare a personalului:
a) Este orientate mai mult pe cariera si mai putin pe post
b) Asigura potentialul de perspective a organizatiei in ceea ce priveste resursele umane
-----------------------------------------------------
118) Managerul de personal din cadrul firmei AUDIO GALAXY urmareste atent procesul de evaluare a performantelor angajatilor
din organizatie, intrucat este constient ca:
b) Evaluarea permite mentinerea atitudinilor angajatului intr-o stare non-conflictuala
-----------------------------------------------------
119) In cadrul firmei TEST CONSULTING, managerii pot utilize in mod eficace urmatoarele procedure de selectie a personalului de
specialitate:
b) Analiza preferintelor ideologice ale candidatlor
-----------------------------------------------------
11
-----------------------------------------------------
121) Pentru instruirea si dezvoltarea personalului, managerii firmei Network Computers pot utilize urmatoarele metode:
b) Autoevaluarea
-----------------------------------------------------
122) Managementul prin obiective este o metoda care poate fi utilizata cu scucces:
a) In planificare (stabilirea obiectivelor individuale si a ctiunilor ce trebuie intreprinse)
-----------------------------------------------------
123) Managerul care este impresionat de faptul ca un nou salariat este fost sportive de performanta recunoscut poate risca o eroare
de evaluare a performantei de tipul:
a) Efectul de halou
b) Partinirea
-----------------------------------------------------
124) O faculatate cu profil economic care doreste sa angajeze un economist pentru departamentul administrativ si da un anunt
printre studentii sai va realize:
c) Selectie
-----------------------------------------------------
125) Un studiu efectuat pentru un grup de 6 angajati ai firmei MINEX Bucuresti a evidentiat ca la acestia se manifesta urmatoarele
categorii de nevoi:
(II) Preocuparea de a-si imbunatati pregatirea profesionala pentru a fi recunoscuti, de colegi si sefii ierarhici, ca cei mai
buni profesionisti din intreprindere
(III) Dorinta de a se muta din locuinta actual, datorita unor cauze precum: cartier cu grad ridicat de risc din punct de
vedere al criminalitatii; imobil cu grad redus de rezistenta seismic; traseu inadecvat al transportului public local
(IV) Obtinerea unei cresteri salariale, in vederea achizitionarii unor articole de imbracaminte si hrana si a imbunatatirii
conditiilor de locuit
(V) Dezvoltarea unor relatii colegiale si de amicitie cu ceilalti salariati din cadrul departamentului
Oare este ierarhizarea cea mai plauzibila a acestor nevoi, conform teoriei lui Maslow, daca se incepe cu cele situate la baza
piramidei si se iau in considerare urmatoarele doua criteria: succesiunea si gradul de intensitate a manifestarii nevoilor?
a) I, III, II, IV, V
b) IV, II, I, III, V
c) IV, III, V, II, I
d) IV, V, I, II, III
-----------------------------------------------------
126) Noul manager al diviziei PHILIPS Romania, fiind preocupat de imbunatatirea performantelor firmei, a hotarat sa aplice o
serie de metode specifice de motivare a salariatilor sai. Care din urmatoarele metode este cea mai adecvata?
a) Aplicarea intocmai a modelelor motivationale, folosite cu succes la filial din Taiwan, unde a lucrat pana in present
b) Satisfacera nevoilor presonale specifice ale angajatilor si aplicarea principiilor firmei privind evaluarea performantelro si
sistemul de dimensionare a salariilor
c) Exercitarea puterii sale coercitive si aplicarea intocmai a reglementarilor firmei privind evaluarea performantelor si sistemul
de dimensionare a salariilor
-----------------------------------------------------
127) Faptul ca angajatii unei firme sunt nemultumiti de maniera inechitabila in care se realizeaza promovarile, desi sistemul de
remunerare ii satisface integral, dovedeste ca managerii firmei respective sunt insuficient preocupati de asigurarea factorilor:
a) Motivatori
b) De igiena
-----------------------------------------------------
128) Conform teoriei ierarhiei nevoilor (Abraham Maslow), atunci cand un salariat este foarte stresat de pericolul potential al
producerii unui accident la locul sau de munca, el va tinde:
-----------------------------------------------------
129) In cazul teoriei factorilor duali (F. Herzberg), salarizarea (recompensarea) personalului reprezinta un factor:
a) De igiena
b) Motivator
12
c) De satisfactie
d) De securitate
-----------------------------------------------------
-----------------------------------------------------
c) Nevoi de putere
d) Nevoi de autorealizare
-----------------------------------------------------
132) Salariatii care sunt nemultumiti de faptul ca promovarea in firma se face pe criteria subiective se afla pe urmatiarea treapata
din piramida ierarhiei nevoilor a lui Abraham Maslow:
c) A nevoilor de stima, fiindca nu sunt apreciati in functie de capacitatile pe care le au
-----------------------------------------------------
133) “Cine nu va termina proiectul pana marti va fi sanctionat dar cine ii va termina pana luni va primi 10% in plus la salariu” este o
afirmatie care este specifica managerului ce utilizeaza:
-----------------------------------------------------
134) In cazul in care salariatii de la firma “Minerul” fac greva fiindca nu li s-a asigurat ratia zilnica de lapte si nici nu li s-a acordat
cresterea salariala promise, conform teoriei lui Herzberg, managementul nu asigura:
-----------------------------------------------------
135) Prin studierea procedurilor manageriale de la firma SC “MEXAN” Cluj, societate mixta cu capital privat romano-olandez, s-a
constatat ca, in cea mai mare parte a departamentelor, randamentul grupurilor de lucru, in prezenta sau in absenta managerului, nu
prezinta oscilatii semnificative.
Aceasta constatare ne duce la concluzia ca stilul de management practicat de majoritatea managerilor din aceasta firma este:
a) Autoritar
b) Democratic
c) Paternalist
-----------------------------------------------------
136) In urma concursului pe care l-ati sustinut la firma COREX, ati obtinut postul de “asistent manager” pentru departamentul
Marketing, in care isi desfasoara activitatea 29 de salariati. Obtinerea acestui post constituie pentru dumneavoastra o buna oportunitate
pentru dezvoltarea carierei si, in aceasta perspective, intentionati sa aplicati cunostintele dobandite la disciplina de Mangament. Pentru
aceasta, intentionati sa promovati cel mai adecvat stil de management.
Care sunt factorii pe care ii veti lua in considerare?
a) Calitatile, caracteristicile si structura psihica a celorlalti manageri din cadrul firmei
b) Caracteristicile subordonatilor (nivelul de educatie si pregatire profesionala, aptitudinile, coeziunea, solidaritatea etc.)
-----------------------------------------------------
137) Care dintre urmatoarele formulari reflecta corect continutul stilului de management?
a) Stilul de management rezulta din imbinarea responsabilitatii managerului fata de misiunea si obiectivelor firmei si
cooperarea ce se stabileste intre acesta si celilalti salariati
c) Stilul de management exprima modalitatile in care managerii isi exercita atributiile ce le revin privind functiile
managementului, fiind definit de atitudinea fata de subordonati
-----------------------------------------------------
138) Dusan Wilms, director general la Metro Cash&Carry Romania, spune ca “un bun manager nu este cel care vede doar cifrele, ci
acela care este preocupat de oameni, ii striga pe nume, le cunoaste mentalitatea si stie sa ii motiveze”.
Ce stil de management este acesta?
a) Stilul altruist
b) Stilul 9.9
c) Stilul permisiv
-----------------------------------------------------
139) Caracterizarea stilutilor de management in functie de interesul pentru oameni si rezultate arata ca:
a) Exista manageri care manifesta un interes major atat pentru oameni, cat si pentru rezultate
13
-----------------------------------------------------
140) Care dintre formularile de mai jos pot constitui consecinte ale practicarii unui stil democratic?
a) Diminuarea randamentului grupului de lucru in absenta managerului
b) Participarea active si cu interes sporit a subalternilor la realizarea sarcinior de munca
-----------------------------------------------------
141) Dupa Tannenbaum si Schmidt, atunci cand managerul ia decizii si isi convinge colaboratorii (subalternii) de temeinicia lor,
stilul de management reflecta:
c) Un echilibru intre zona de exercitare a autoritatii sic ea de manifestare a libertatii colaboratorilor (subalternilor)
-----------------------------------------------------
142) Care dintre urmatoarele elemente pot influenta in mod semnificativ stilul de management practicat de un individ dintr-o
firma de software?
-----------------------------------------------------
143) Managerul de la departamentul achizitii care se teme sa accepte propunerea de pret a unui furnizor fiindca superiorul sau nu
este in firma dovedeste ca nu are:
a) Autonomie functional
-----------------------------------------------------
144) Care dintre urmatoarele tipuri de control pot fi utilizate cu success in managementul unei firme:
c) Control corectiv
-----------------------------------------------------
145) Pentru directorul general al unei firme, standardele individuale de performanta se suprapun, in mare masura, cu:
-----------------------------------------------------
146) Care dintre urmatoarele enunturi pot constitui etape importante intr-un proces de control managerial:
c) Masurarea performantelor efective
d) Compararea performantelor efective cu standardele prevazute
-----------------------------------------------------
147) Evidenta consumului de materii prime pe produse sau urmarirea si raportarea zilnica a productiei fabricate sunt activitati de
control cu caracter preponderant:
a) Preventiv
b) Corectiv
-----------------------------------------------------
148) Examinarea abilitatilor si cunostintelor unor candidate la ocuparea unui post de munca vacant sau realizarea unui test de
piata pentru lansarea unui nou produs sunt exemple de control:
a) Corectiv
b) Preventiv
-----------------------------------------------------
149)Existenta obiectivelor este:
a) Indespensabila pentru realizarea functiei de control
c) O consecinta a strategiei alese
-----------------------------------------------------
150)In activitatea de control managerial, masurarea performantelor effective are o frecventa mai mare:
a) La nivelurile superioare ale strucurii organizatorice
-----------------------------------------------------
14
TESTE GRILA
1. Managementul este:
a. stiinta si arta
b. arta de a conduce oamenii
c. stiinta de a conduce un grup de oameni
2. Ca stiinta, managementul studiaza:

a. procesele de management si executie, în urma carora se obtin bunuri
economice
b. procesele de munca si relatiile de management
c. procesele de management si relatiile de management
3. Functiile managementului sunt:

a. previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea, control-evaluarea
b. previziunea, organizarea, coordonarea, motivarea, evaluarea
c. previziunea, organizarea, reglarea, coordonarea, antrenarea
4. Previziunea consta în:

a. stabilirea obiectivelor organizatiei si ale subdiviziunilor organizatorice ale
acesteia
b. precizarea modalitatilor de motivare a salariatilor
c. stabilirea componentelor procesuale si structurale
5. Rezultatele exercitarii previziunii sunt:

a. componentele procesuale
b. strategiile si politicile globale si partiale
c. componentele structurale
6. Organizarea, ca functie a managementului si activitate distincta, presupune:

a. defalcarea obiectivelor pâna la nivel functiune
b. delimitarea si dimensionarea componentelor procesuale (functiuni, activitati,
atributii, sarcini) si structurale
c. stabilirea metodelor si tehnicilor de management
7. Coordonarea consta în:

a. armonizarea deciziilor si actiunilor personalului din subordine, pentru a se
asigura realizarea obiectivelor
b. transmiterea de mesaje informationale privind adoptarea de decizii si initierea
de actiuni în mediul aplicativ
c. transmiterea de mesaje informationale privind realizarea obiectivelor si
aplicarea deciziilor în domeniul condus
8. Comunicarea si motivarea reprezinta:

a. doua functii importante ale managementului firmei
b. suportul functiilor de coordonare si antrenare
c. suportul sistemului informational si al functiunii resurse umane
9. Antrenarea presupune:
a. adoptarea de decizii prin care se determina participarea personalului la
stabilirea si realizarea obiectivelor, luând în considerare factorii ce-l
motiveaza
b. acordarea de recompense/sanctiuni functie de rezultatele obtinute în procesele
de munca
c. adoptarea de decizii prin care se determina participarea personalului la
realizarea obiectivelor, luând în considerare factorii motivationali
10. Motivarea, ca suport al antrenarii, trebuie sa fie:

a. complexa, diferentiata si graduala
b. diferentiata, operativa si stabila
c. graduala, la sfârsit de luna si mobilizatoare
11. Componentele (subsistemele) sistemului de management sunt:

a. subsistemele metodologic, informatic, organizatoric, motivational
b. subsistemele metodologic, decizional, informational, organizatoric
c. subsistemele metodologic, decizional, motivational, organizatoric
12. Rezultatele exercitarii proceselor de management sunt:

a. deciziile, în general
b. deciziile si actiunile necesare pentru aplicarea lor
c. deciziile de management
13. „Îmbinarea recompenselor/sanctiunilor materiale cu cele moral-spirituale”

reprezinta continutul unei cerinte impuse motivarii. Precizati-o din enumerarea de
mai jos:
a. diferentialitatea motivarii
b. gradualitatea motivarii
c. complexitatea motivarii
14. Competenta manageriala propriu-zisa implica posedarea de catre manageri a unor

cunostinte, calitati si aptitudini, precum:
a. capacitatea de a conduce, dorinta de a conduce
b. abilitatea în a dirija oamenii, cunostinte manageriale
c. capacitatea de autoperfectionare, cunostinte despre sistemul de management
Care dintre acestea constituie calitati si aptitudini manageriale?
15. Stilul participativ de management se caracterizeaza printre altele, prin:

a. folosirea pe scara redusa a delegarii si consultarii subordonatilor
b. folosirea pe scara larga a delegarii si consultarii subordonatilor
c. situarea pe primul plan a relatiilor de autoritate de stat-major
16. Utilizarea timpului de lucru de catre manageri înregistreaza mai multe deficiente.
Care din urmatoarele exprima aspecte ale structurii necorespunzatoare a utilizarii
timpului de lucru:
a. ponderea redusa a timpului afectat muncii de conceptie, de perspectiva
b. proportie mare a timpului destinat muncii de documentare
c. depasirea duratei zilei de munca
17. Managerul este:

a. orice persoana care, în virtutea sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor
circumscrise postului ocupat, adopta decizii prin care influenteaza deciziile si
actiunile altor persoane
b. orice persoana situata în etajul superior al organizatiei, ce adopta decizii ce
influenteaza deciziile si actiunile altor persoane
c. numai directorul general al firmei
18. Unele din modalitatile majore de eficientizare a muncii manageriale se regasesc

printre elementele de mai jos:
1. îmbunatatirea raporturilor cu subordonatii
4. îmbunatatirea raporturilor cu suprasistemele din care face parte firma
5. perfectionarea structurii organizatorice
6. respectarea programului de lucru de 8 ore
8. acordarea unei atentii deosebite relatiilor de cooperare
Aratati ce combinatii sunt corecte:
a. 1-2-3
b. 3-4-5
c. 6-7-8
19. Daca ati fi managerul general al unei firme, cum ati proceda pentru a îmbunatati
raporturile cu subordonatii?
a. prin exercitarea unui control permanent si sanctionarea exemplara a celor cu
abateri
b. prin îmbunatatirea controlului si maximizarea motivarii acestora
c. prin organizarea de sedinte si punerea în discutie a celor vinovati
20. Care din variantele prezentate mai jos sunt metode de programare si organizare a
muncii managerului?
1. managementul prin obiective
2. delegarea
3. programul si graficul de activitate
4. sedinta
5. agenda
6. diagnosticarea
7. dosarul cu probleme complexe
8. tabloul de bord
Alegeti combinatia de variante cea mai buna din urmatoarele:
a. 1-2-3
b. 3-5-7
c. 4-6-8
21. „Functia de legatura si filtru pentru solicitarile de contacte directe, convorbiri

telefonice etc.” este o functie a:
a. managerilor executivi
b. managerului general
c. secretariatului conducerii
22. Care din aspectele prezentate mai jos reprezinta functii ale secretariatului
managementului?
a. functia de tratare a informatiilor
b. functia de asistare directa a managerului
c. functia de participare la diverse reuniuni, în calitate de reprezentant al
managerului
23. Care din variantele de mai jos exprima colaboratorii moderni ai managerului?
a. asistentii manageriali, consultantii manageriali
b. secretariatul conducerii
c. ambele variante sunt corecte
24. Ce caracteristici de sistem are o firma?

a. sistem inchis, sistem dependent de mediul ambiant, sistem socio-economic
b. sistem socio-economic, sistem tehnico-material, sistem deschis
c. sistem preponderent managerial, sistem preponderent operational, sistem
organic adoptiv
25. Deosebirea dintre o firma nationala si una internationala este data, în principal,
de:
a. apartenenta statala
b. gradul de descentralizare manageriala
c. organismele participative de management
26. Care din elementele prezentate în continuare constituie argumente în favoarea

schimbarii manageriale la nivel de firma?
a. lipsa unui sistem de obiective care sa vizeze firma si componentele sale
procesuale si structurale; patrunderea capitalului strain în România
b. delimitarea si dimensionarea unor componente procesuale si structurale cu rol
decisiv în functionarea firmei
c. lipsa unui sistem categorial de obiective care sa vizeze firma si componentele
sale procesuale si structurale; multiplicarea si diversificarea influentelor
exercitate de mediul ambiant, national si international
27. Cea mai complexa modalitate de schimbare manageriala se regaseste printre
elementele prezentate mai jos:
a. restructurarea
b. reproiectarea manageriala
c. reorganizarea
Va rugam s-o identificati.
28. Metodologia de reproiectare manageriala cuprinde mai multe etape, prezentate în

continuare:
1. documentarea preliminara
2. managementul strategic (fundamentarea, elaborarea si aplicarea
strategiilor)
3. diagnosticarea
4. elaborarea studiului de marketing
5. reproiectarea propriu-zisa s sistemului de management (metodologica,
decizionala, informationala, organizatorica)
6. operationalizarea noului sistem de management si evaluarea eficientei
acestuia
7. îmbogatirea si modernizarea instrumentarului managerial
8. perfectionarea organizarii procesuale si structurale
Care din combinatii exprima cel mai bine astfel de etape?
a. 1-2-4
b. 2-5-6
c. 3-7-8
29. Etapa de reproiectare propriu-zisa a managementului firmei începe cu

subsistemul metodologic si continua cu:
a. subsistemele decizional, informational, organizatoric
b. subsistemele organizatoric, decizional, informational
c. subsistemele informational, decizional, organizatoric
30. Strategia firmei cuprinde:

a. misiunea firmei, obiectivele si modalitatile de realizare (optiuni strategice)
b. climatul de munca, informatiile necesare, resursele financiare
c. resursele necesare realizarii obiectivelor, termenele de realizare si climatul de
munca
31. Reproiectarea manageriala se recomanda:

a. firmelor aflate în declin economico-financiar si managerial
b. firmelor care „merg” bine, dar la orizont se întrevad „nori negri” ce pot
influenta situatia lor economica si manageriala
c. ambele variante sunt corecte
32. Strategiile de redresare, consolidare si dezvoltare se delimiteaza dupa criteriul:

a. sfera de cuprindere
c. natura obiectivelor si a principalelor optiuni strategice
33. Care din elementele prezentate mai jos sunt caracteristici ale strategiilor de
redresare?
a. urmeaza unei perioade de declin economic si managerial, pun accent pe
aspectele cantitative si urmaresc obiective apropiate ca nivel de rezultatele
obtinute într-o perioada anterioara, dar nu imediat precedenta
b. urmeaza unei perioade de declin economic si managerial, pun accent pe
aspectele calitative si urmaresc obiective identice ca nivel cu rezultatele
obtinute într-o perioada anterioara
c. urmeaza unei perioade de declin economic si managerial, îmbina aspectele
cantitative cu cele calitative si urmaresc obiective superioare nivelului
rezultatelor dintr-o perioada anterioara
34. Strategiile de restructurare si de reproiectare manageriala se delimiteaza dupa

criteriul:
a. dinamica obiectivelor
b. natura obiectivelor si a principalelor optiuni strategice
c. sfera de cuprindere
35. Metodologia managementului strategic cuprinde mai multe etape, regasite în

enumerarea de mai jos.
1. elaborarea studiului de diagnosticare
2. fundamentarea strategiei
3. asigurarea premiselor strategice
4. elaborarea strategiei
5. elaborarea de strategii si politici partiale
6. implementarea (aplicarea) strategiei
7. asigurarea climatului de munca favorabil schimbarilor strategice
8. asigurarea conditiilor materiale, financiare, umane si manageriale necesare
aplicarii strategiei
Va rugam sa le identificati printre variantele de mai jos:
a. 1-2-3
b. 5-7-8
c. 2-4-6
36. În categoria fundamentelor strategiei se înscriu:

a. studiile de diagnosticare si de marketing, studiile ecologice
b. studiile tehnologice
c. strategia globala a firmei, strategiile partiale
37. Studiul de diagnosticare se concretizeaza, în principal, în:

a. depistarea cauzala a principalelor puncte forte si slabe
b. determinarea cauzelor ce genereaza punctele forte
c. determinarea cauzelor ce genereaza puncte slabe
38. Realizarea unui studiu de diagnosticare necesita parcurgerea unui multor etape si
faze:
2. pregatirea diagnosticarii
3. analiza ecnomico-financiara
4. analiza viabilitatii economice si manageriale
5. evidentierea cauzala a punctelor forte si slabe
6. determinarea potentialului de viabilitate
7. analiza pietei specifice
8. formularea de recomandari
Care din combinatiile de mai jos le exprima cel mai bine?
a. 2-1-4-5-6-8
b. 2-1-3-5-6-7
c. 2-1-4-5-7-8
39. Se da urmatoarea situatie: „Societatea comerciala „Avântul” S.A. a înregistrat, la

sfârsitul anului trecut, un profit de 150 mil. lei, ceea ce a permis continuarea
procesului de retehnologizare si o mai buna imagine a firmei pe piata interna”.
Aratati, de pe pozitia unui studiu de diagnosticare, ce aspecte importante au fost
omise în redactarea acestui punct slab!
a. cauzele si efectele
b. termenul de comparatie si cauzele
c. termenul de comparatie si efectele
40. Sunteti managerul general al unei firme supuse procesului de restructurare. Pentru
ce tip de diagnosticare veti opta?
a. diagnosticare globala, diagnosticare mixta
b. diagnosticare propriu-zisa, diagnosticare partiala
c. diagnosticare globala, autodiagnosticare
41. Completati definitia urmatoare cu unele din cuvintele regasite mai jos:
„Strategia cuprinde ansamblul ..................., principalele modalitati de realizare,
împreuna cu resursele alocate, în vederea obtinerii avantajului competitiv
potrivit misiunii organizatiei”!
a. obiectivelor majore ale organizatiei, pe termen lung
b. obiectivelor majore ale organizatiei pe termen mediu si lung
c. obiectivelor organizatiei
42. Se da urmatorul caz: SC PROSPERITATEA S.A. a înregistrat în ultimii 3 ani o

înrautatire a situatiei economice, concretizata în scaderea dramatica a productiei,
disponibilizarea masiva a personalului si lipsa profitului. Managementul firmei
este pus în situatia de a elabora strategia pentru urmatorii 5 ani. Aratati pentru ce
tip de strategie trebuie sa opteze daca se ia în considerare dinamica obiectivelor:
a. de redresare
b. de consolidare
c. de dezvoltare
43. Analiza SWOT valorifica:

a. punctele forte si punctele slabe, oportunitatile si vulnerabilitatile
b. recomandarile diagnosticarii
c. cauzele generatoare de puncte forte si slabe
44. În categoria premiselor strategiei se înscriu:
a. luarea în considerare a fazei ciclului de viata în care se afla firma; luarea în
considerare a principalilor stakeholders
b. studiile de diagnosticare si studiile de marketing
c. studiile ecologice, strategia nationala
45. Asigurarea transferului international de know-how managerial este:

a. o premisa strategica
b. o etapa a elaborarii strategiei
c. un fundament al strategiei
MANAGEMENT
1. Aratati care dintre variantele prezentate mai jos reprezinta functii ale managementului firmei:
b. previziune, cercetare-dezvoltare, organizare, productie, salarizare
c. previziune, organizare, planificare, conducere, motivare
d. previziune, coordonare, decizie, comerciala, financiar-contabila
e. previziune, organizare, cercetare-dezvoltare, comunicare, personal
2. Precizarea modalitatilor de realizare a obiectivelor este un element de continut al functiei:

a. previziune
b. organizare
c. coordonare
d. antrenare
e. control-evaluare

4. Unele componente ale strategiei se afla printre elementele prezentate mai jos. Va rugam sa le
identificati:
5. Expresia „Se refera la unul sau mai multe elemente de importanta pentru consumatori, ceea ce ii
determina sa cumpere produsul sau serviciul respectiv” este un element de caracterizare a:
a. obiectivelor strategice


e. practic de orice manager individual si de grup, indiferent de pozitia ierarhica din cadrul organizatiei
9. Care dintre elementele prezentate in continuare nu constituie cerinte de rationalitate (parametrii

calitativi) pentru decizia de management:
a. fundamentarea stiintifica
b. date-informatii, circuite informationale, documente informationale, mijloace de tratare a informatiei
c. date-informatii, circuite si fluxuri informationale, procedure informationale, calculatorul electronic
d. date-informatii, circuite si fluxuri informationale, documente informationale, mijloace de tratare a
informatiei
e. date-informatii, circuite si fluxuri informationale, procedure informationale, mijloace de tratare a
informatiei
12. Sistemul informational indeplineste mai multe functii in cadrul managementului firmei, regasite
printre elementele prezentate in continuare:
5. functia operationala
6. functia de documentare
7. functia de asigurare a exercitarii unor procese de management in esalonul superior al managementului
firmei
8. functia de eliminare a unor deficiente de informare a managerilor.
Care dintre combinatiile de mai jos reflecta cel mai bine aceste functii?
b. 1,5,6

b. modificarea mesajului informational prin transmiterea repetata pe circuite informationale paralele a
acelorasi infomatii
Ce alte subdiviziuni organizatorice cunoasteti din cele prezentate in continuare:
a. functia, nivelul ierarhic si relatiile organizatorice
15. Exista vreo diferenta intre post si functie, ca principale compenente ale structurii organizatorice

17. Una dintre variantele organizatorice ale managementului prin proiecte este „managementul prin
proiecte cu stat major”. Care dintre elementele prezentate mai jos reprezinta caracteristica
definitorie a acestei variante:
a. acordarea responsabilitatii realizarii proiectului unei personae desemnate drept conducator de proiect
b. raspunderea pentru realizarea proiectului revine in exclusivitate conducerii formale a firmei, alcatuita din
managerul general si managerii executivi
c. raspunderea pentru realizarea proiectului revine atât conducatorului de proiect, cât si managementului de
nivel superior, alcatuit din managerul general si managerii executivi
d. raspunderea pentru realizarea proiectului revine managerului tehnic si compartimentelor de cercetare-
dezvoltare din subordinea sa
e. raspunderea pentru realizarea proiectului revine unui colectiv de proiect in subordinea nemijlocita
a conducatorului de proiect

d. atributiile, respronsabilitatile si competentele compartimentelor functionale si operationale
e. posturile, functiile si obiectivele firmei

c. mixt

d. diagnosticarii
e. sedinte
21. Promovarea si utilizarea managementului prin exceptii influenteaza, cu prioritate:

a. subsistemul organizatoric ???
23. Schema cerintei de interventie decizionala sau schema de alerta este specifica:
24. Realizarea unui studiu de diagnisticare implica mai multe etape. Alegeti-le din enumerarea
prezentata in continuare:
3. identificarea si interpretarea simptomelor semnificative
4. precizarea cauzelor care provoaca disfunctionalitati
5. precizarea cauzelor care provoaca puncte forte
7. stabilirea disfunctionalitatilor si a cauzelor care le genereaza
8. elaborarea de recomandari
d. 2,3,4,5,8
25. Care dintre variantele de mai jos exprima cel mai bine sensul expresiei:„Atribuirea temporara a
exercitaii unei sarcini de catre manager subordonatului sau nemijlocit, impreuna cu competentele si
raspunderea necesare?”
b. delegare

2. “insarcinarea”
3. atribuirea competentei formale (autoritatii)
4. acordarea responsabilitati
8. efectuarea delegarii numai intre un manager si un subordonat nemijlocit al acestuia
Care dintre variantele de mai jos sunt componente ale delegarii?
c. 2,3,4
27. Posibilitatea de diminuare a responsabilitatii in munca a persoanlor implicate este o limita a:
a. diagnosticarii
b. delegarii
c. sedintei
e. descentralizarii

a. starea de spirit a personalului, ce tinde sa prevaleze intr-o anumita perioada, reflectarea evolutiilor
organizatiei
performantele
d. ansamblul valorilor, credintelor si aspiratiilor, conturate in decursul timpului in fiecare organizatie
organizatie
29. Aratati care dintre elementele prezentate mai jos nu constituie modalitati de manifestare a
culturii organizationale:
a. istorioarele si miturile
b. simbolurile ???
30. Precizati care dintre componentele majore ale culturii organizationale exprima anumite
conceptii si promoveaza anumite valori si comportamente in cadrul firmei?
a. simbolurile
c. comportamentele
31. Aratati care dintre variantele de mai jos nu constituie functii ale culturii organizationale:
a. directionarea salariatilor si grupurile de salariati in vederea realizarii obiectivelor organizationale
1. solida pregatire manageriala si profesionala
2. folosirea pe scara larga a delegarii si consultarii subordonatilor
7. situarea pe primul plan a relatiilor de autoritate de stat major
8. situarea pe primul plan a relatiilor de autoritate de control
Aratati care din acestea caracterizeaza stilul participativ de management?
a. 1,2,5
33. Precizati care dintre elementele de mai jos nu constituie determinanti ai leadership-ului:
a. situatia manageriala
d. calitati native
34. Construirea de sisteme de motivare si comunicatii perfectionate bazate pe incredere reciproca

recunoscute ca atare de toti componentii organizatiei este o caracteristica a stilului de leadership:
a. autocratic
b. birocratic
c. laissez-faire
d. democratic
e. symbiotic
1. stabilirea obiectivelor fundamentale
2. stabilirea celorlalte categorii de obiective
3. remodelarea subsistemelor decizional, informational si organizatoric
Care dintre grupele de variante prezentate in continuare este cea mai corecta?
c. 1,2,3,6
36. Determinarea nevoilor informationale ale beneficiarilor de informatii plasate in diverse ipostaze
ierarhice este:
a. etapa a metodologiei de concepere, completare, transmitere si utilizare a tabloului de bord
b. etapa a reproiectarii sistemului informational
37. Principalele decizii si actiuni ce urmeaza a fi adoptate si initiate pentru realizarea obiectivelor se
regasesc in urmatoarea componenta a managementului prin obiective:
a. sistemul de obiective
c. instructiunile

b. organigrama
c. fisa postului


2. acordarea de recompense/sanctiuni in functie de specificitatea persoanei, a colectivului din care face
parte si a situatiei la care se refera
4. acordarea de recompense/sanctiuni in fiecare zi
5. acordarea de recompense materiale si moral -spirituale in exclusivitate
6. acordarea de sanctiuni materiale si moral -spirituale cu preponderenta
7. acordarea de recompense/sanctiuni in functie de nevoile prioritare ale individului (fiziologice, de
securitate si siguranta etc.)
Precizati care dintre combinatiile de variante prezentate mai jos constituie caracteristici ale
motivarii, ca suport al antrenarii:
d. 4,5,6
41. Principalele obiective ale analizei posturilor pot fi grupate in mai multe categorii care se regasesc
printre urmatoarele elemente:
2. stabilirea standardelor de munca;
3. sustinerea altor activitati de personal;
Mentionati care din combinatiile de mai jos reflecta cât mai corect categoriile in care pot fi grupate
principalele obiective ale analizei postului:
b. 2, 3, 5

a. acea metoda folosita in management pe baza constituirii unei echipe interdisciplinare, de manageri si
executanti, al carei continut principal consta in identificarea punctelor forte si slabe ale domeniului
analizat, cu evidentierea cauzelor ce le genereaza
b. reunirea mai multor persoane pentru un scurt interval de timp sub coordonarea unui manager, in vederea
solutionarii in comun a unor sarcini cu caracter informativ sau decizional
c. atribuirea temporara de catre un manager a uneia dintre sarcinile sale de serviciu unui subordonat,
insotita si de competenta si responsabilitatea corespunzatoare
d. un ansamblu de informatii curente, referitoare la principalele rezultate ale activitatii firmei sau a
unora dintre ele si la factorii principali ce conditioneaza derularea lor eficace si eficienta

a. teoria ierarhiei nevoilor, teoria succesului a lui McClelland, teoria lui Herzberg, teoria ERG
b. teoria nazuintelor, teoria echitatii
44. Modelul caracteristicilor postului contine mai multe variabile sau mai multe componente care se
regasesc printre elementele urmatoare:
3. feedback-ul intrinsec si feedback-ul extrinsec;
4. varietatea calificarii sau diversitatea aptitudinilor;
5. intensitatea nevoilor de dezvoltare a personalului;
6. importanta sau semnificatia sarcinii;
7. perceperea sau intelegerea continutului postului;
8. cunoasterea rezultatelor reale ale activitatii.
Care dintre combinatiile prezentate reflecta cel mai corect variabilele sau componentele modelului
caracteristicilor postului?
a. 3, 4, 5, 6, 7

a. calitatea
b. cantitatea
c. pret
d. timp

a. aparitia in structura organizatorica a societatii comerciale a functiei de conducator de produs sau
de grupa de produse


c. primul functioneaza dupa anumite norme, fixate anterior iar al doilea presupune o implicare directa a
membrilor sai

b. numarul angajatilor cu o vechime mai mare de x ani (Sx) si diferenta dintre numarul total al angajatilor
si Sx
52. Care din functiile lui Fayol reprezinta, de fapt, functia de conducere?
a. sociala ???
b. umana
c. ecologica
d. administrativa
53. La nivelul intreprinderilor mici, top managementul este reprezentat de:
a. presedinte
56. Recrutarea interna prezinta o serie de avantaje care se regasesc printer urmatoarele elemente:
2. timpul aferent activitatilor de orientare si indrumare pe posturi a noilor angajati este mult mai
diminuat;
7. incurajeaza un nou mod de gândire in cadrul organizatiilor si poate preveni sau corecta unele obligatii
contractuale de durata;
Precizati care dintre combinatiile prezentate reflecta cel mai corect principalele avantaje ale
recrutarii interne.
c. 2,4,8


59. Dupa F. Herzberg, adevarata responsabilitate a functiei de personal trebuie sa fie:
a. gestiunea personalului
b. relatiile umane
60. Regiile autonome si intreprinderile publice sunt tipuri de intreprinderi grupate dupa criteriul:
a. forma juridical
c. dimensiuni
61. Care dintre tipurile de decizii, de mai jos, sunt extrem de numeroase?
a. strategice
b. tactice
c. curente
d. aleatorii

2. impiedica infuzia de suflu proaspat si nu favorizeaza promovarea unor idei noi;
3. provoaca aparitia de posturi vacante in lant;
5. favorizeaza manifestarea principiului lui Peter;
6. politica de recrutare poate presupune in mod gresit ca angajatii dispun de calitatile necesare
pentru a fi promovati;
7. permite diminuarea cheltuielilor cu pregatirea personalului.
c. 2, 3, 5, 6


a. certitudine
b. incertitudine
c. risc
67. Recrutarea externa prezinta o serie de avantaje care se regasesc printre urmatoarele elemente:
3. probabilitatea ca angajatii sa nutreasca asteptari sau perspective inadecvate sau sa devina dezamagiti si
nemultumiti de organizatie este mult mai redusa;
6. motivarea personalului creste, iar ambianta morala se
imbunatateste;
recrutarii externe?
e. 1, 4, 5, 7


70. Etapa organizarii stiintifice a muncii constituie o aplicare a teoriei:

a. X
b. Y
d. bifactoriale
71. Termenul de „management al resurselor umane” se refera la urmatoarele aspecte:

a. utilizarea resurselor umane
72. În procesul de adaptare impus de necesitatea cresterii performantei unei organizatii, rolul
primordial il detine:
73. Tendinta marcata de elaborare a teoriei generale a conducerii se inregistreaza in etapa:

a. organizarii

salariatilor?
76. Care dintre principiile generale ale managementului stipuleaza faptul ca dimensionarea,
structurarea si combinarea tuturor proceselor si relatiilor manageriale este necesar sa aiba in
vedere maximizarea efectelor economicosociale, cuantificabile si necuantificabile ale firmei in
vederea obtinerii avantajului competitiv?
a. principiul managementului participativ
d. principiul asigurarii concordantei dintre parametrii sistemului de management al firmei si caracteristicile
sale esentiale si ale mediului ambiant

a. universala
b. statistica ???
c. specializata
d. matematica
1. identificarea, atragerea si evaluarea candidatilor se realizeaza mult mai dificil;
2. timpul necesar orientarii, adaptarii si integrarii pe posturi a noilor angajati este mult mai mare,
ceea ce atrage costuri suplimentare;
4. pot aparea nemultumiri, descurajari, chiar unele probleme majore sau unele aspecte de morala in
rândul propriilor angajati;
6. exista riscul de a angaja candidati care, ulterior, nu dovedesc sau nu se por mentine la potentialul
inalt pe care l-au demonstrat in timpul procesului de selectie;
7. implica elaborarea unor programe adecvate de pregatire profesionala.
a. 1, 2, 4, 6

80. În cazul Teoriei X atitudinea fata de munca, respectiv potentialul angajatilor sunt:
a. de indiferenta, respectiv scazut

b. la scoala
d. toate acestea
82. Consilierea angajatului in dezvoltarea carierei se realizeaza de preferinta de catre:

a. un specialist in resurse umane
83. Nu gasesc necesara existenta teoriei stiintifice a conducerii adeptii scolii:

a. clasice
b. empirica
d. sistemica
b. comunicarea se realizeaza in mare masura in scris, punând accent pe documente si stampile ca mijloace
principale de realizare si control al activitatilor

salariatilor
b. decurge din rolul lor in exercitarea drepturilor si responsabilitatilor salariatilor din cadrul firmei
c. reprezinta o premisa indispensabila pentru stabilirea si finalizarea obiectivelor firmelor de catre
actionari si manageri
86. Elaborarea oricarui sistem de salarizare trebuie sa aiba in vedere unele principii generale care se
regasesc printre elementele de mai jos:
Care dintre combinatiile prezentate reflecta cel mai corect principiile generale ce trebuie avute in
vedere la elaborarea oricarui sistem de salarizare?
a. 2, 4, 6, 7


c. planificarea, organizarea si controlul resurselor financiare, tehnice, umane si informationale
necesare pentru obtinerea comportamentului dorit
b. autorealizare
c. stima de sine


b. relatiile umane
urmatoarele masuri:
b. valorificarea relatiilor personale si a credibilitatii lor, stabilizarea relativa a relatiilor economice
e. incercarea de segmentare a pietelor, desfasurarea unei politici de profit rationale, care sa asigure
un echilibru relativ intre pretul de vânzare si costuri
94. Pornind de la diversitatea sistemelor de salarizare legate de rezultate, incercarile de clasificare a

acestora au in vedere urmatoarele elemente:
4. metoda de stabilire a resurselor;
5. unitatea al carui randament este masurat si recompensat;
6. programele de protectie;
7. relatia intre variatile randamentului si salariu;
8. sistemul de recompense;
Aratati care dintre combinatiile de mai jos reflecta cel mai corect elementele avute in vedere in
incercarile de clasificare a sistemelor de salarizare legate de rezultate
b. 2, 4, 5, 6, 7, 8
96. Potrivit teoriei lui Maslow, factorii care motiveaza oamenii se leaga de:
a. sistemul de salarizare
d. autorealizare
97. Au inteles, pentru prima oara, ca este necesar sa se studieze efectele atitudinii colective si ale
climatului colectiv asupra resurselor in munca, reprezentantii scolii:
a. clasice
b. empirica
c. relatiilor umane
d. sistemica

a. iau decizii

a. planificarea
b. controlul
c. organizarea
d. viitorul ???

b. structura activitatilor, concentrarea autoritatii, controlul fluxului muncii, dimensionarea relativa a
activitatilor auxiliare si functionale din cadrul intreprinderii
c. controlul fluxului muncii, formalizarea, configuratia, specializarea, dimensionarea relativa a activitatilor
auxiliare si functionale din cadrul intreprinderii

102. Managementul prin obiective este:
a. o metoda de management

104. În functie de sursa producatoare, motivatia poate fi:

a. pozitiva si negativa
105. Modelul caracteristicilor postului contine mai multe variabile sau mai multe componente care
se regasesc printre elementele urmatoare:
a. 3, 4, 5, 6, 7
106. În esenta sa, activitatea de management vizeaza transformarea informatiilor de stare in:
a. actiuni
b. indicatori
c. decizii
107. Abordata ca sistem, structura organizatorica a unei organizatii cuprinde:

a. relatii organizatorice, sistemul de obiective, componente organizatorice
b. relatii organizatorice, sistemul de obiective, componente organizatorice, ordinea componentelor
organizatorice

a. un sistem de management ce asigura previziunea, controlul si evaluarea activitatilor firmei si ale
principalelor sale componente procesualesi structurare cu ajutorul bugetelor
b. un sistem de management ce consta in exercitarea principalelor procese de management prin implicarea
unui grup de proprietari si/sau manageri si executanti, utilizând o gama variata de modalitati
c. un sistem simplificat de management bazat pe vehicularea ascendenta selectiva a informatiilor care
reflecta abateri de la limitele de toleranta stabilite si pe concentrarea celor mai buni manageri si
specialisti in zonele decizionale si operationale cheie pentru competitivitatea firmei
c. 2, 3, 5, 6
111. Principalele elemente de diferentiere a politicii de strategia organizatiei se afla printre aspectele
enumerate mai jos:
3. concretizare in planul anual
4. orizont de timp mai redus, de regula un an
Aratati care dintre combinatiile prezentate in continuare reflecta cel mai bine aceste particularitati:
d. 1,3,4,8
Care dintre combinatiile prezentate in continuare reprezinta premise ale elaborarii strategiei?
b. 2,4,6,8
113. Elaborarea propriu-zisa a strategiei implica un scenariu evidentiat de una dintre variantele de
mai jos. Va rugam sa aratati care dintre acestea prezinta logic un asemenea scenariu:
a. formularea misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor strategice, dimensionarea
resurselor, fixarea termenelor, precizarea configuratiei de ansamblu a strategiei
b. formularea misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor strategice, dimensionarea
resurselor, stabilirea avantajului competitiv, precizarea configuratiei de ansamblu a
strategiei
c. formularea misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor strategice, dimensionarea
resurselor, fixarea termenelor, stabilirea avantajului competitive ???
e. formularea misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor strategice, dimensionarea
resurselor, fixarea termenelor, elaborarea strategiei si politicii globale
114. Ansamblul fazelor prin intermediul carora se pregateste, adopta, aplica si evalueaza decizia
manageriala defineste:
a. actul decisional ???
115. Utilizarea timpului de lucru de catre manageri inregistreaza mai multe deficiente. Dintre
acestea amintim:
4. proportie redusa a timpului destinat muncii de documentare
5. fragmentarea excesiva a timpului de lucru
Aratati care dintre combinatiile de mai jos exprima asoecte ale structurii necorespunzatoare a
utilizarii timpului de lucru: d. 4,5,7
116. Una dintre modalitatile majore de eficientizare a muncii managerilor se regaseste printre
elementele de mai jos:
8. acordarea unei atentii deosebite relatiilor de colaborare, de cooperare
Care dintre combinatiile urmatoare exprima cel mai corect astfel de modalitati?
e. 1,6,8

a. descompunerea proceselor de munca in elemente componente, analiza acestor componente, cu
scopul regruparii lor in functie de diferite criterii, in vederea realizarii obiectivelor cu un plus de
eficienta
b. armonizarea desfasurarii proceselor de munca fizica si intelectuala in cadrul organizatiei, cu scopul
indeplinirii in conditii de eficienta maxima a obiectivelor stabilite
c. stabilirea tuturor proceselor de munca fizica si intelectuala care concura la realizarea obiectivelor
organizatiei
d. planificarea tuturor proceselor de munca fizica si intelectuala de care depinde realizarea in conditii de
eficienta maxima a obiectivelor organizatiei
e. alegerea celor mai adecvate metode si tehnici de management, prin folosirea carora se poate imbunatati
activitatea managerilor din cadrul organizatiei
a. atributia este reprezentata de ansamblul sarcinilor executate periodic de personal cu cunostinte
specifice unui domeniu restrans, care concura la realizarea unui obiectiv specific
b. activitatea este reprezentata de ansamblul atributiilor omogene ce se indeplinesc de personal ce poseda
cunostinte de specialitate dintr-un domeniu mai restrans, cu scopul indeplinirii obiectivelor derivate de
gradul II
c. functiunea este reprezentata de ansamblul activitatilor omogene si/sau complementare desfasurate de
personal de o anumita specialitate, folosind metode si tehnici specifice, cu scopul indeplinirii obiectivelor
derivate de gradul I
d. functiunea reprezinta o componenta de baza (elementara) a unui process complex, sau un proces de
munca simplu, desfasurat cu scopul realizarii unui obiectiv individual, care de regula se atribuie unei
singure persoane
e. sarcina reprezinta o componenta de baza(elementara) a unui proces de munca simplu, desfasurat cu
scopul realizarii unui obiectiv individual, care de regula se atribuie unei singure personae
2. salariul in regie
3. salariul nominal
5. salariul real
6. salariul minim
Alegeti combinatia integral adevarata.
e. 2,3,5
120. Stimulentele individuale asigura o legatura intre.........fiecarui angajat si recompensele ce le

obtine. Completati cu varianta corecta.
a. salariul aferent
c. sporurile
d. performantele
e. aprecierile

a. reprezinta sumele de bani obtinute de catre angajati, ca procente din profit, in functie de combinatia
intregii organizatii
122. Intre complexitatea si dificultatea unui post si nivelul remuneratiei exista o corelatie pozitiva ce
poate fi exprimata printr-o............... Completati cu varianta corecta.
a. egalitate
b. parabola
123. Indicati varianta neadevarata. Politica salariala a firmei ar trebui sa asigure:

a. o fluctuatie de personal mai mare
124. Modelele salariale de dezvoltare dualista de tipul Ranis-Fei cuprind atat elemente:
a. normale cat si radicale
125. Modelele salariale marxiste cuprind adesea mecanisme de natura:
a. normale si radicale
126. In majoritatea celor mai recente modele salariale denumite “radicale” de pe piata muncii gasim
elemente:
127. Cine a afirmat ca: “pretul natural al muncii insasi, estimat in alimente si articole de prima
necesitate..variaza in timp intr-o tara si difera foarte sensibil de la o tara la alta” dupa “obiceiurile
si cutumele locuitorilor”
a. Ranis
b. Ricardo
c. F. Taylor
d. Stern
e. Bliss
128. Managementul comparat se ocupa de studiul..........si diferentelor din practica manageriala

locala din diferite tari. Completati cu varianta corecta.
a. managementului
b. stiintei
c. similaritatilor
d. asimilarilor
e. sistemelor
129. In ce tara se prefera specializarea, se delega putin, coordonarea este mai rara, iar managerii de
nivel superior sunt numerosi?
a. Germania
b. Franta
c. Italia
d. Anglia
e. S.U.A.
130. In ce tara in majoritatea intreprinderilor se regaseste o structura organizatorica de tip holding,

preferandu-se descentralizarea in planul deciziilor, cu mijloace de coordonare la diferite niveluri?
a. Germania
b. Franta
c. S.U.A.
d. Anglia
e. Japonia
131. Indicati varianta neadevarata. Daca ar trebui sa se sintetizeze valorile vietii americane, acestea
ar putea fi reprezentate, in principal, de urmatoarele:
a. individualism

a. reprezinta motivarea realizata prin mijloacele clasice ce vizeaza satisfacerea aspiratiilor si asteptarilor de
ordin pecuniar ale salariatilor
c. se realizeaza prin folosirea preponderenta a motivatiilor generatoare de satisfactii sporite la salariati
d. consta in determinarea salariatului sa se implice, sa depuna efort si sa obtina rezultate in cadrul sau


sau

salariati

137. Indicati varianta neadevarata. Perfectionarea profesionala la locul de munca a personalului

include:
a. indrumarea
b. coaching-ul
d. mentoringul
138. Perfectionarea profesionala in afara locului de munca nu se poate realiza prin:

a. mentoring
b. prelegere
c. simpozioane
139. Mentionati varianta neadevarata. La baza conceperii si exercitarii managementului firmelor se

afla un ansamblu de principii:
c. principiul salarizarii tuturor factorilor implicati in firma in functie de performantele economice
e. principiul eficientei si eficacitatii
141. Productivitatea muncii este un factor de influenta a:

a. resurselor de munca
c. ratei plecarilor
d. demisionarilor
142. Pe termen scurt ajustarea resurselor umane se face prin:

a. concedieri
b. promovari
c. somaj partial
143. Continutul activitatii de conducere a resurselor umane se refera la activitati:

a. strategice, de consultanta si operationale
144. Dilema unui manager, in privinta rolului organizatiei este:

a. responsabilitatea economica vs. responsabilitatea sociala ???
responsabilitatea:
146. Daca un angajat beneficiaza de o marire a salariului in cadrul aceluiasi nivel de incadrare,
atunci el este:
a. promovat
b. avansat ???
c. transferat
d. expatriat
147. Identificati varianta incorecta. Sedintele se pot clasifica in sedinte:

a. decizionale
b. de informare
c. organizationale
d. de armonizare
e. de explorare
148. Identificati varianta neadevarata. Etapele sedintei sunt:

a. desfasurarea
b. pregatirea
c. elaborarea
d. deschiderea
e. finalizarea
149. Identificati varianta neadevarata. Principalele elemente componente ale procesului de delegare
sunt:
a. insarcinarea
150. Identificati varianta neadevarata. Tabloul de bord trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte
minime:
a. integralitatea
b. rigurozitatea
c. economicitatea
e. echilibrarea

c. evidentiaza faptul ca armonizarea diferitelor metode manageriale este dependenta de influenta factorilor
mediului ambiant

mediului ambiant
d. trateaza managementul din patru perspective distincte: management stiintific, administrativ, relatiile si
comportamentul uman, stiinta managementului

mediului ambiant

155. Identificati varianta adevarata.In raport cu domeniul de activitate, intreprinderile sunt:

a. specializate
b. financiare
c. prelucratoare
e. joint-venture
156. Identificati varianta adevarata.Dupa caracterul materiei prime, intreprinderile se pot clasifica
in intreprinderi:
a. specializate
b. financiare
c. prelucratoare
e. joint-venture
157. Identificati varianta adevarata. In functie de apartenenta nationala, intreprinderile se pot

clasifica in intreprinderi:
a. specializate
b. financiare
c. prelucratoare
e. joint-venture
158. Identificati varianta adevarata. In raport cu nivelul de specializare, intreprinderile se pot

a. financiare
b. universale
c. prelucratoare
e. sezoniere
159. Unele dintre calitatile de baza necesare unui manager se regasesc mai jos. Un raspuns este
gresit. Identificati-l.
a. cooperare
b. oportunism ???
c. curiozitate
160. Din punct de vedere multidimensional, in gruparea stilurilor de management sunt utilizate
urmatoarele criterii:
e. c si d
161. Prin stil de management intelegem:

a. modalitatea de delegare a autoritatii
162. Completati afirmatia cu varianta potrivita. “Un prim obiectiv al analizei posturilor il
constituie...........muncii, realizata, in primul rand prin studiul metodelor de munca, pentru ca, in
cele din urma, diferitele posturi sa devina mai eficiente”.
a. organizarea
b. concretizarea
c. gestionarea
d. intelegerea
e. simplificarea
163. Stabilirea standardelor de munca este un obiectiv al analizei posturilor care se realizeaza prin
studiul .................de munca.
a. metodelor
b. timpului
c. tehnicilor
d. sarcinilor
e. posibilitatilor
164. Recrutarea personalului este un domeniu specific:

a. managerului general
165. Identificati varianta corecta. In urma unui examen de selectie de personal pot apare mai multe
tipuri de decizii:
a. organizatorice
c. obligatorii
d. structurale
e. motivationale
166. Subiectul managementului îl constituie:

a. managerii angajatii
c. managerii
d. angajatii
e. organizatia ???
167. Obiectul managementului agentului economic îl constituie:

a. managerii si angajatii ???
c. managerii
d. angajatii
e. organizatia
168. În cadrul unei economii agentul economic reprezinta:

a. un sistem închis
169. Identificati varianta neadevarata. In functie de momentul exercitarii, actiunile de

control-reglare pot fi:
a. postoperative
b. preventive
c. operative
d. neoperative
170. Strategia si politica agentului economic reprezinta o concretizare esentiala a:

a. previziunii
b. organizarii
c. coordonarii ???
d. antrenarii
171. Identificati varianta neadevarata. Dupa tipul si natura abordarilor obiectivele strategice pot fi
de:
a. privatizare
b. inovationale
c. redresare
d. specializare
e. diversificare
172. Organizarea manageriala reprezinta:

a. o etapa a procesului managerial
173. Organizarea formala a unei firme este bazata pe acte normative si dispozitii manageriale si
cuprinde:
4. organizarea structurala
5. organizarea matriceala
Alegeti combinatia adevarata.
d. 2,4
174. Alegeti varianta incorecta. In ansamblul ei, structura organizatorica a unei firme, abordata ca
sistem, cuprinde:
175. Indicati varianta neadevarata. In conceptia lui H. Mintzberg, fiecare organizatie este alcatuita
din urmatoarele elemente:
a. nivelul strategic
e. tehnostructura
176. Indicati varianta neadevarata. Structura operationala reprezinta acea componenta a structurii
organizatorice definita prin :
a. modul de organizare interna
d. relatiile de cooperare ce se stabilesc intre unitati de productie in vederea realizarii directe a obiectului de
activitate al firmei
177. Indicati varianta neadevarata. Procesul de analiza, proiectare, evaluare si imbunatatire a

structurii organizatorice presupune respectarea unor cerinte, cum sunt:
a. crearea si dependenta compartimentelor de munca
b. asigurarea unui stat major ori a unor servicii functionale competente
c. folosirea delegarii
178. Indicati varianata neadevarata. Procesul de analiza si proiectare a structurii organizatorice a

unei firme presupune urmatoarele etape:
179. Deciziile care vizeaza o perioada mare de timp, influentand activitatea de ansamblu a firmei
sunt deciziile:
a. tactice
b. strategice
c. curente
d. repetitive
e. unipersonale
180. Deciziile care vizeaza o perioada de timp redusa, se adopta la niveluri medii si inferioare de
conducere, de regula in conditii de certitudine, sunt deciziile:
a. tactice
b. strategice
c. curente
d. repetitive
e. unipersonale
181. Deciziile de restructurare a activitatii sunt decizii:

a. tactice
b. strategice
c. curente
d. repetitive
e. aleatorii
182. Deciziile de investitii sunt decizii:

a. tactice
b. strategice
c. curente
d. repetitive
e. periodice
183. Indicati varianta neadevarata. Metodele specializate de optimizare a procesului decizional sunt:
a. arborele decizional
184. Indicati varianta adevarata. Metodele universale de optimizare a procesului decizional sunt:
MANAGEMENTUL- STIINTA A CONDUCERII
1. A definit managementul ca fiind “echivalent cu persoanele de conducere”:

a). P. Drucker
2. A considerat ca “managementul presupune personae care directioneaza activitatea celorlalti si

care isi realizeaza activitatea determinandu-i pe ceilalti sa si-o realizeze pe lor”:
c). P. Drucker
3. A considerat ca “ managementul reprezinta arta de a mobiliza intreaga inteligenta a tuturor in

serviciul socpului urmarit de intreprindere”:
c). K. Matsushita
4. Functiile managementului sunt:

a). stabilirea obiectivelor, prognoza, organizarea, comunicarea, resursele umane, decizia,
controlul
5. Paternitatea conceptului de “management stiintific”

c). Frederick W. Taylor
6. A definit managementul ca “arta conducatorilor de a realiza unele lucruri folosind eforturile

altor oameni”
e). J. Maisse
7. Care din principiile de mai jos nu se regasesc printre cele enumerate de H. Fayol:
c). centralizarea, lant scalar, impartirea activitatilor si a responsabilitatilor
STILURI DE CONDUCERE. TIPURI DE MANAGERI
1. In raportul manageri-leaderi actioneaza principiul corespunzator caruia:

b). numai managerii performanti care reprezinta modele sunt leaderi
2. Se afla in avangarda profesiei sale prin aptitudini deosebite:

a) conducatorul
3. Capacitatea managerial a conducatorilor presupune un complex de caracteristici:

c) valori, capacitati, cunostinte
4. Sunt energici, au mare capacitate de a lua decizii, dar practica un management tehnicist,
subestimand rolul principal al subordonatilor, managerii:
a). Autocratii
5. Se bucura de mare prestigiu si mare autoritate, managerul:

d). Conducator
6. Criteriile si metordele de selectare a managerilor internationali sunt:

a). flexibilitatea, adaptabilitatea la culture diferite, independenta si increderea in fortele proprii,
cunoasterea de limbi straine, instruirea si educatia.
1
7. Tinand cont de treapta ierarhica, managerii se clasifica in:
a). manageri de linia intai, de mijloc si de varf
8. Manageii capabili sa gandesca international:

a). sunt toleranti fata de neobisnuit si necunoscut
9. Este fidel principiului “ Eu sunt platit sa gandesc, tu esti platit sa muncesti”, conducatorul:
d). Autocrat
10. Managerul populist se caracterizeaza prin:

a).preocuparea accentuate pentru problemele personalului si preocuparea scazuta pentru
performante.
CULTURA ORGANIZATIONALA MANAGERIALA
1. Formele de manifestare ale culturii organizationale, in mare parte intangibile, sunt:

a). simboluri, norme comportamentale, ritualuri, prestigiu si autoritate
2. Printre factorii care determina cultura unei organizatii se numara:

a). traditia, tehnica si tehnologia utilizate, marimea firmei, scopul si obiectivele acesteia,
patronatul si managerii
3. Capacitatea manageriala a firmei:

c). este atat a managerului, cat si a organizatiei
4. Cele doua nivele ale culturii organizationale sunt:

a).nivelul vizibil si invizibil
5. Formarea capacitatii manageriale ca o parte a culturii comunitatii este o problema:

d) de invatare individuala si socio colectiva
6. Nivelul invizibil al culturii organizationale cuprinde:

d). valori, cunostinte, motivatie
7. Salariatii oconsidera ca firma se preocupa si este interesata atat de competenta lor profesionala
cat si de situatia lor personala potrivit culturii organizationale:
d). orientare generala intraorganizationala
8. Mentalitate de tipul “totul sau nimic” este o trasatura a culturii de tip:

d) baiat dur
9. A definit cultura organizationala ca fiind “credintele, valorile si ipotezele impartasite care exista
intr-o organizatie”;
c)Gary Johns
10. Cultura organizationala anteprenoriala in Romania, comparativ cu cea birocratica, se

caracterizeaza prin:
c). deschidere si consideratie fata de clienti
2
SCOLI, CURENTE SI METODE DE CONDUCERE
1. Considera conducatorul un centru de comunicatii:

c). Scoala sistemelor de comunicare
2. Presupune un management strategic care necesita scenarii alternative
b). conducerea pe baza de proiecte
3. Se concentreaza asupra selectarii din mai multe variante a unui anumit curs de actiune:
c). Scoala deciziei
4. Se bazeaza in mod hotarator pe analiza studiilor de caz:
c). Scoala empirica
5. Detecteaza cu anticipatie problemele intreprinderii:
b). conducerea previzionara
6. Diferitele niveluri ierarhice sunt informate numai cu privire la nerealizari in conducerea:
a). prin exceptie
7. Sistemele (curentele) de management pot fi grupate in:
a)tehnicist, bazat pe relatiile umane
8. Are ca punct de plecare efortul de descifrare a viitorului, conducerea:
b). previzionala
9. Sunt scoli de conducere:
c). functionala, empirica, grupul scolilor relatiilor umane, deciziei, sistemelor de comunicare, prin
matematica
10. Pune accentual pe relatiile interpersonale:
b). grupul scolilor relatiilor umane
11. Urmareste sa asigure eficienta activitatii prezente si viitoare prin extrapolarea aspectelor
positive din trecut in viitor:
b) conducerea prin rezultate
12. Acorda o atentie prioritara stimularii introducerii ideilor novatoare in activitatea unitatii
conduse:
c). conducerea prin inovare
ETICA- CERINTA A UNOR PERFORMANTE DURABILE IN MANAGEMENT
1. Managerii au fata de angajati obligatiile de a respecta drepturile:

a). la libertate, de intimidate, la un salariu corect
2. Fata de actionari, in spiritual eticii, managerii au urmatoarele obligatii:

a) de supunere, de intimitate , la un salariu corect
3. Se reduce la un anumit conformism (“atat pot atat fac”):

c). Posibilului
4. Porneste de la propria experienta a subiectului, etica:

c). Convingerii
5. Cele mai multe decizii etice:

a). au consecinte nesigure pe termen scurt
6. Factorii cu influenta directa asupra nerespectarii principiilor etie sunt:

d). Lacomia, contradictiile interculturale, presiunile concurentiale, (+valorile individuale in
conflict cu scopurile firmei)
3
7. Denuntarea este rezervata conceptual:
a). numai greselilor morale serioase
8. Caracteristicile eticii sunt:

a) extinderea consecintelor dincolo de granitele entitatii, producerea de evenimente variate,
aparitia unor consecinte nesigure pe termen scurt
9. Cele mai multe decizii etice, dar si cele care contravin comportamentului etic au , pe termen
lung:
c). consecinte generale dar si individuale
10. Reprezinta metode de imbunatatire a performantelor in etica manageriala:

a). auditul social, codul etic, comitetul de etica, (+ denuntarea)
11. Are scopul de a comunica angajatilor standardele organizatiei intr-un limbaj simplu:
b). Codul etic
INTREPRINDEREA- UN SISTEM COMPLEX IN VIATA SOCIO ECONOMICA
1. Sintetizeaza relatia dintre intreprindere si mediu,dintre piata interna si externa, urmarind

optimizarea acestui raport, strategia :
c) strategia de piata
2. Propune o combinare duala de autoritate orizontala si verticala :

c) structura matriceala
3. Se bazeaza pe un flux direct de autoritate ce porneste de la seful executive pana la subordonati :

a) stuctura ierarhic-lineara
4. Inteprinderea, ca sisytem, cuprinde urmatoarele subsisteme:

c) operational, informational,decisional,relational
5. Structura functionala in mamagement a fost fundamentata de :

a) F. Taylor
6. Presupune crearea unei oferte relative specializate dar cu grad ridicat de modernitate strategia :
a) concentrarii
Politica sociala a intreprinderii cuprinde :

a) etica profesionala, responsabilitatea si sensibilitatea sociala
8. Compartimentul de stat major din cadrul intreprinderilor structurate ierarhic-functional :

a) controleaza deciziile privitoare la conducerea superioara a intreprinderii
9. Stuctura ierarhic- lineara prezinta urmatorul dezavantaj

b) devine ineficienta in cazul unei intreprinderi mari , cu activitati diversificate
10. Are drept caracteristica principala inglobarea de noi domenii in amonte, strategia :
e) integrarii pe verticala
4
DECIZIA- FUNCTIE FUNDAMENTALA A MANAGEMENTULUI
1. Tinand cont de gradul de cunoastere, deciziile sunt:

b) in conditii de certitudine, de risc, de incertitudine
2. Multimea criteriilor decizionale reprezinta

a) totalitatea punctelor de vedere ale decidentului
3. Tinand cont de orizontul de timp si implicatii, deciziile pot fi:

a) strategice, tactice, operative,(+ curente )
4.Metodele de solutionare a deciziilor in conditii de incertitudine sunt:

a )echiprobabilitatilor, pesimista, optimista, a regretelor
5. Conditiile indeplinite de decizie sunt :

a) completa, clara, fundamentata stiintific, oportuna, eficienta
6. Decizia reprezinta
b)alegerea din mai multe variante posibile a celei optime
7. In functie de esalonul managerial deciziile se iau la nivel:

a)superior, mediu, inferior
8. Conbtibuie la realizarea de obiective derivate deciziile:

c) tactice
9. Presupune ca decidentul nu cunoaste starea adevarata, dar cunoaste distributia posibilitatii,

decizia:
b) in conditii de risc
10. Din punct de vedere al rezultatului catre se obtine, jocurile se clasifica astfel:
a) jocuri cu suma nula, jocuri cu suma constanta, jocuri cu suma inconstanta
MANAGEMENTUL SCHIMBARII INTR-O SOCIETATE DINAMICA
1. In abordarea managementului schimbarii prin invatare se cunosc mai multe etape :

b) ignoranta inconstienta, ignoranta constienta, cunoasterea constienta si cunoasterea
inconstienta
2. Excesul de incertitudine :
b ) mareste rezistenta la schimbare
3.Tipurile de mamageri refractari la schimbare sunt :

5
c) incapatanati, blazati, intoleranti, justificatori
4. Schimbarile pot fi :
a ) natural-evolutive, reactive, planificate, impuse, participative, in negociere
5. Considera ca individual adult nu se dezvolta, nu se transforma, ci devine constient de “ ce exista “:

b) scoala psihanalitica
6. Schimbarile datorate imbatranirii echipamentelor si a oamenilor sunt:

c) natural-evolutive
7. Factorii interni care influenteaza schimbarile in cadrul organizatiei sunt :

a) relatiile interpersonale, procesele de comunicare, stilul de conducere (+ procesele de luare a
deciziilor)
8. A definit managementul schimbarii ca fiind “actiunea de a inlocui un lucru cu altul sau pe cineva
cu altcineva “:
c) Alexandru Puiu
9. Influenteaza cumulate in vederea asigurarii succesului schimbarii urmatorii factori :

b) agentul schimbarii, persoanele influentate de schimbare, obiectul schimbarii, tipul de
schimbare,evaluarea schimbarii
6
1.Mircea nu s-a gandit niciodata ca odata cu dezvoltarea afacerii sale in domeniul productiei de
incaltaminte va trebui sa evidentieze rolul fiecarui departament, a relatiilor dintre departamente si a
ierarhiei de management. Acestea se refera la:
a) Antrenarea si coordonarea activitatilor

b) Elaborarea structurii organizatorice
c) Planificarea strategica a firmei
d) Redefinirea misiunii si strategiei de vanzare a produselor
2. Victor Popescu, student in anul II la Management, invata pentru examen subiectul ‘’ Rolul mediului
extern in proiectarea structurii organizatorice ‘’ . Considerand ca el cunoaste foarte bine mediul celor
trei industrii de mai jos,care dintre concluziile formulate de el sunt corecte?
a) Firmele producatoare de computer actioneaza intr-un mediu complex si turbulent, motiv

pentru care structurile lor organizatorice ar trebui sa fie descentralizate, de tip organic
b) Universitatile actioneaza in conditiile unui mediu complex si stabil, structurile recomandate
fiind cele centralizate, de tip birocratic
c) Imbuteliatorii de bauturi racoritoare actioneaza,de regula, intr-un mediu complex si
dinamic,prin urmare se recomanda descentralizarea birocratica
3.Un specialist dintr-o firma de consultant, analizand cultura organizationala a mai multor firme mici si
mijlocii dintr-o anumita zona geografica, a gasit urmatoarele elemente comune: descentralizare ,
inexistenta privilegiilor si simbolurilor specific statutului managerilor , accent pe performanta si
competitive, manageri increzatori, stapani pe ei insisi. Aceasta situatie poate fi explicata prin
urmatoarele niveluri ale dimensiunilor culturale nationale:
a) Colectivism si orientare pe termen scurt

b) Distanta fata de putere mare si prevenirea incertitudinii scazuta
c) Masculinitate si distanta fata de putere redusa
d) Individualism ridicat si feminitate
4. Rezultate scontate ale deciziilor strategice, pe termen lung, adoptate de managerii firmei
producatoare de accesorii auto Expert Alarm Security pot fi afectate negative ca urmare a:
a) Actiunii factori necontrolabili , cu multiple ‘’ starii ale naturii ‘’ posibile

b) Deciziilor curente adoptate anterior
5. Un restaurant local doreste sa angajeze 7 imigranti in locul vechilor ospatari care au parasit firma.
Sfera de autoritate a managerilor care vor superviza noii angajati:
a) Va ramane constanta
b) Va creste
c) Va descreste
6. Domnul John Popescu este manager la firma Decimo. El este plecat 20 de zile pe luna in delegatii
pentru afaceri,la intoarcerea din delegatii,domnul Popescu organizeaza sedinte pentru a vedea
problemele care au aparut in firma cat timp a fost plecat. Performantele obtinute au fost intotdeauna
bune chiar daca managerul este aproape mereu plecat in delegatii. Se poate afirma ca managerul
practica un stil de leadership:
a) Autoritar
b) Laissez-faire
c) Democratic
d) Condescendent
1. In cadrul companiei Watson Wyatt Worlwide toti membrii organizatiei agreeaza si isi asuma un
set specific de comportamente dezirabile. Daca afirmatia anterioara este adevarata, acest lucru
evidentiaza faptul ca :
a. Cultura organizationala este slaba
b. Cultura organizationala este puternica
c. Exista o misiune si o viziune a companiei
d. Actionarii adopta principiile eticii
2. Sandu Prescura, manager de prima linie la o institutie publica, isi desfasoara activitatea in
majoritatea timpului alaturi de echipa pe care o conduce. El urmareste activitatilor
subordonatilor si intervine imediat atunci cand constata o abatere. Putem spune ca domnul
Sandu Prescura aplica :
a. Un control concomitant
b. Executia bugetara
c. Supervizarea
d. Analiza cost-bebeficiu
3. (1) In activitatea desfasurata de managerii superiori sunt esentiale aptitudinile conceptuale si

cele profesionale. (2) Aptitudinile conceptuale le permit sa sesiseze principalele tendinte ale
mediului si sa orienteze organizatia astfel incat sa poata valorifica oportunitatile si sa se
protejeze de amenintari, in timp ce aptitudinile profesionale sunt necesare pentru a aplica in
executarea unor activitati concrete cunostintele de specializare detinute sau pentru a indruma
personalul din subordine.
a. Ambele afirmatii sunt false
b. Numai afirmatia marcata cu (2) este adevarata
c. Ambele afirmatii sunt adevarate
d. Numai afirmatia marcata cu (1) este adevarata
4. Cultura organizationala se autodefineste si nu poate fi modificata :

a. Fals
b. Adevarat
5. Comunicarea criteriilor de evaluare a angajatilor dupa efectuarea..

a. Prevazuta in Codul Muncii
b. Neetica
c. Prevazuta in Contractul Individual de Munca
d. Prevazut in Codul de Etica
6. Prin procesul de planificare se realizeaza urmatoarele :

a. Se stabilesc strategiile si mai apoi sunt formulate obiectivele ce trebuie indeplinite
b. Se stabilesc obiectivele si se formuleaza strategiile organizatiei
7. Spalatoria auto RED CAR WASH care va opta si pentru infiintarea unui centru de comercializare
are urmatoarea strategie :
a. Dezvoltarea produsului
b. Integrare in amonte
c. Diversificare concentrica
d. Diversificare de tip conglomerate
8. Liderul autoritar binevoitor este acea persoana care :

a. Este foarte dur, sever, uneori violent fata de subordonati
b. Asculta opiniile subalternilor si asigura participarea acestora in stabilirea obiectivelor
c. Asculta opiniile subalternilor, dar face numai ce crede el de cuviinta
9. Compania Microsoft are in Romania o cultura organizationala adaptata la cultura nationala a

acestei tari care are un indice al distantei fata de putere ridicat. Ce consecinte ale acestei
pozitionari vor intalni managerii expatriate care vor conduce operatiunile din Romania ?
a. Invocarea privilegiilor si simbolurilor statutului managerilor nu vor fi bine privite de catre
ceilalti
b. In cadrul organizatiei, tendintele de centralizare vor fi frecvente
c. Ierarhia va reflecta importanta rolurilor, stabilita in mod conventional
d. Seful ideal va fi considerat autocratul binevoitor
e. Subordonatii se vor astepta sa fie consultati in ceea ce fac
10. Care dintre urmatoarele dimensiuni ale culturii, propuse de Geert Hosftede, este definite ca
fiind “masura in care membrii unei culturi se asteapta si accepta ca puterea sa fie inegal
distribuita in societate” ?
a. Masculinitate
b. Distanta fata de putere
c. Orientarea pe termen scurt
d. Indulgenta fata de putere
e. Individualism
11. O facultate cu profil economic care doreste sa angajeze un economist pentru departamentul
administrativ si da un anunt printre studentii sai va realiza :
a. Recrutare externa
b. Recrutare interna
c. Selectie
1.Care dintre urmatoarele formulari sunt actiuni esentiale ce trebuie intreprinse de manageri in procesul
de implementarele a valorilor?
a) Asigurarea suportului motivational in vederea sustinerii de catre toti salariatii a valorilor

organizatiei
b) Impunerea de catre lider a setului de valori care trebuie promovat
c) Incorporarea valorilor in codurile de conduit si dezvoltarea unor programe specific de
pregatire
d) Acordarea unei atentii explicite valorile in selectia salariatilor
e) Informarea tuturor salariatilor asupra valorilor
2. Criteriile utilizabile in clasificarea pe tipuri a departamentelor unei organizatii sunt:
a) Lungimea liniilor ierarhice

b) Produsele realizate sau serviciile prestate
c) Natura activitatilor
d) Strategiile departamentelor
e) Numarul de relatii dintre subalterni
f) Clientii organizatiei
g) Zona geografica
3. Intre caracteristicile comune ale organizatiilor regasim pe urmatoarele:
a) Urmaresc un scop specific ai indivizilor

b) Sunt compuse din oameni
c) Au o structura formala
4. Stabilirea sistemului de recompensare a salariatilor presupune luarea in considerare a urmatoarelor

elemente:
a) Capacitatea firmei de a asigura conditii de lucru atractive pentru angajati

b) Varsta angajatului
c) Starea sociala a angajatului
d) Puterea de negociere a sindicatelor
e) Capacitatea firmei de a plati
5. Firma S.C. Computer S.R.L. este condusa de un lider democratic. Acest lucru presupune urmatoarele
comportamente din partea lui:
a) Asigurarea participarii subalternilor la repartizarea sarcinilor

b) Formarea unor grupuri care sa-i promoveze imaginea in interiorul si in exteriorul organizatiei
c) Manifestarea unui interes minim pentru oameni si rezultate
d) Evitarea oricaror interventii in organizarea si coordonarea grupului
6. Programele de orientare si integrare a noilor angajati reprezinta:
a) Programe de instruire si dezvoltare manageriala

b) O prima forma de instruire aplicata noului venit
c) Procese de invatare continua
d) Programe de dezvoltare a carierei
7. Metoda arborelui decizional este o metoda ce poate fi utilizata pentru adoptarea deciziilor de
management in urmatoarele conditii:
a) Incertitudine
b) Risc
c) Certitudine
8. Cu un capital romanesc privat, Grupul Conex este unul dintre principalele grupuri industrial din
Romania. Prin cele trei de afaceri – productie, comert si servicii industrial – grupul ofera piese si
componente pentru industria auto, utilaje si echipamente complexe industriale. Principalele avantaje ale
formei de organizare a Grupului Conex sunt?
a) Cresterea riscurilor integrarii lantului de productie prin separarea verigilor

b) Integrarea activitatilor pe lanturi de fabricatie, cu pastrarea simultana a flexibilitatii unor
unitati mici de afaceri
c) Imposibilitatea adaptarii strategiilor la specificul local pentru firmele care reprezinta grupul
in diferite regiuni
d) Alinierea strategica la cel mai inalt nivel
e) Firmele din grup care au client si firmele din afara grupului vor avea dificultati in
prioritizarea eforturilor de service ale celor doua categorii de categorii de client
9. Care dintre afirmatiile urmatoare privind structurile organizatorice sunt false:
a) Structura organizatorica are un caracter stabil ; schimbarile ample fiind indezirabile datorita
efectelor lor destabilitzatoare
b) Performantele unei organizatii puternic descentralizate sunt intotdeauna mai bune decat ale
unei organizatii centralizate
c) Structura organizatorica trebuie astfel elaborata incat sa permita realizarea strategiei firmei
d) Structura organizatorica este o diagrama cu mai multe niveluri
e) Srtuctura organizatorica cunoaste forme variate in functie de rata profitabilitatii firmei
10. Atunci cand aleg nivelul de efort depus in organizatii , oamenii sunt influentati atat de valoarea
absoluta a recompenselor primite,cat si de valoarea relative a acestor recompense,data de comparatia
cu recompensele si eforturiile altora ( teoria motivationala a echitatii ) . Perceptii privind echitatea sau
inechitatea pot sa apara indeosebi atunci cand managerii iau decizii ce privesc:
a) Stabilirea salariilor individuale

b) Selectia furnizorilor de materii prime,materiale si servicii
c) Promovarea angajatilor pe posture vacante
d) Modernizarea echipamentului de productie
11. La achizitionarea unui apartament sunt folosite drept criterii situarea ( la boulevard sau in planul
secund ) si nivelul de zgomot ambiental. Avand in vedere dependenta inversa dintre criterii, ce elemente
vor fi determinante in luarea acestei decizii ?
a) Coeficientii de importanta a criteriilor

b) Orizontul decizional
c) Gradul de incertitudine
d) Tipul deciziei ( individuala sau de grup )
12. Care dintre urmatoarele aspecte i-ar putea crea insatisfactie lui John Popescu la munca ( conform
teoriei motivationale – F.Herzberg) :
a) Salarizarea nu este proportionala cu rezultatele, asa cum si-ar dori

b) Seful il verifica permanent in tot cee ace face si insista pe detalii irelevante
c) Colegii il apreciaza pentru competentele pe care le are
d) Are sanse sa promoveze in urmatorii 2 ani
e) Munca pe care o desfasoara este interesanta
13. Urmarind rapoartele saptamanale , direectorul societatii ‘’ ASIGRO ‘’ observa o depasire constanta
pe .. luni a obiectivelor, ca numar de polite de asigurare incheiate, pentru 90% dintre agentii firmei.
Aceasta determinare a unor dintre obiective si rezultatele efective:
a) Nu este o actiune specifica procesului de control, abaterile pozitive nefiind relevante

b) Este o actiune specifica procesului de control
15. ‘’ Un astfel de manager este capabil sa inteleaga orice situatie interculturala, se adapteaza, este
flexibil, astfel incat, in functie de noi informatii si realitati , isi pot modifica in permanenta atitudinile,
comportamentele si perceptiile cu privire la problemele pe care le gestioneaza ‘’ . Se refera la:
a) Un manager cu adevarat competent

b) Un manager global
c) Un manager orientat spre nou
16. Un manager al unei companii producatoare de medicamente a inlocuit productia de antibiotic cu

producerea de medicamente anti-imbatranire . In aceasta situatie ,managerul a indeplinit un rol:
a) De legatura cu non-managerii
b) Interpersonal
c) De lider
d) De animator
e) Decizional
f) Ceremonial
g) De intreprinzator
h) De purtator de cuvant al clientilor in varsta
17. Confruntat cu o multitudine de probleme si dedicate gasirii de solutii pentru toate situatiile din
organizatie, directorul de la Allianz Tiriac isi dovedeste capacitatea de a fi eficace atunci cand:
a) Stabileste obiective cele mai adecvate pentru realizarea misiunii firmei si contribuie la
indeplinirea lor
b) Se situeaza pe pozitii pe pozitii adverse cu salariatii, indiferent de problemele aparute
c) Nu este preocupat de mediul inconjurator
18. Controlul utilizarii resurselor financiare se poate face prin:
a) Organizarea de divizii
b) Analiza indicatorilor de lichiditate
c) Analiza pragului de executie bugetara
d) Executia bugetara
19. Procesul de MBO ( management prin obiective ) cuprinde urmatoarele etape:
a) Monitorizarea permanenta a modului de desfasurare a activitatii subordonatilor

b) Examinarea periodica de catre superiori a performantelor individuale si evaluarea
subordonatilor
c) Stabilirea obiectivelor si a planurilor de actiune, necesare pentru realizarea lor
d) Implementarea actiunilor prevazute si subcontrolul realizarii obiectivelor
20. In legatura cu stadiile de dezvoltare morala ale unei firme se poate afirma ca:
a) Nu este necesara o perioada determinate de timp pentru ca organizatia sa treaca la un alt

stadiu de dezvoltare
b) Dezvoltarea morala nu este un process continuu
c) Evolutia spre stadiul ‘’ organizatie etica ‘’ este un proces ireversibil
d) Organizatia isi poate incepe activitatea in orice stadiu,dar pentru a avea profit trebuie sa
ajunga ‘’ organizatie responsabila ‘’
e) Toate organizatiile trec prin toate treptele de dezvoltare morala .
21. In cotidianul Romania libera a aparut urmatorul enunt “Compania MELDAROM SA angajeaza
personal pentru Departamentul Relatii Publice. Postul vizeaza urmatoarele activitati pregatirea dosarului
de presa…. Si alte evenimente, participarea ca purtator de cuvant pentru …”. Acest enunt… specifice ale:
a) descrierii postului
b) atat descrierii cat si specificarii postului
c) nici descrierii nici specificarii postului
d) specificarii postului
22. Valorile:
a) sunt regulli de conduita prin care se descrie ce ar trebui facut in di…
b) sunt conceptii sau maniere de interpretare si ceea ce este bine, adevarat sau de dorit pentru o
organizatie
c) deriva din norme
d) au un caracter de generalitate mai mare decat al normelor
1. Grupul MOL considera etica si Codul de etica esentiale pentru succesul operatiunilor sale, atat in
interiorul, cat si in afara Grupului. Comportamentul etic al managerilor sai este determinat de
factori precum:
a) Gradul de profitabilitate
b) Caracteristicile individuale
c) Punctele tari ale organizatiei
d) Presiunea sociala
e) Regulamentele interne
f) Reglementarile guvernamentale
2. Prevenirea incertitudinii semnifica masura in care membrii culturii se simt amenintati in situatii
incerte sau de comportamente neconventionale. Care dintre urmatoarele caracteristici sunt
specifice unui indice de prevenire a incertitudinii scazut :
a) motivarea apare prin realizarea de sine si stima, prin sentimentul de apartenenta la grup
b) rezolvarea conflictelor se face prin negociere si compromis
c) este toleranta fata de comportamentele care se abat de la norme si sustinerea ideilor

inovatoare
d) exista nevoia emotionala de a fi in permanenta ocupat si de a munci din greu
e) se porneste de la premisa ca nu trebuie sa existe mai multe reguli decat este necesar
3. Geert Hofstede considera ca exista o cultura care corespunde conceptului din antropologie, ce
include tipare de gandire, simtire si actiune, pe care o defineste ca fiind:
a) Civilizatie
b) Cultura ca software mental
c) Cultura in sens restrans
d) Cultura organizationala
e) Rafinament al mintii
4. Firma japoneza NISSAN, cunoscuta la nivel mondial pentru automobilele pe care le produce are
o cultura organizationala ... orientare pe termen lung. Care dintre urmatoarele aspecte o
caracterizeaza?
a) pragmatism si orientare spre valori vizand performanta imediata
b) Angajarea si promovarea sunt pe baza de aptitudini si reguli impersonale
c) Sisteme transparente si masurabile de recompensare in functie de performantele concrete
d) Recompensare prin cresterea prestigiului ca urmare a recunoasterii efortului depus in timp
e) Orientarea catre traditie si valori de gandire

5. In ceea ce priveste efectele crizei financiare asupra stilului de leadership al managerilori sunt
adevarate urmatoarele :
a) Stilul de leadership poate ramane neschimbat
b) Stilul de leadership va fi masculin
c) Stilul de leadership va fi aflat pe o distanta mare fata de putere
d) Stilul de leadership poate suferi modificari
e) Stilul de leadership va trebui sa fie in mod predominant paternalist specific perioadei dificile
6. Ion Roman este manager de resurse umane la firma Best HR. Firma sa doreste sa angajeze un
director pentru departamentul de marketing, post care a ramas vacant. In urma procesului de
recrutare au ramas in concurs 4 candidati. Ce metoda decizionala ar putea aplica domnul Roman
ca sa angajeze pe cel mai bun dintre cei 4 candidati?
a) Arborele decizional
b) Metoda intuitiva
c) Metoda Leader-ului
d) Metoda matriceala
7. Eficienta unei companii petrolifere creste daca managerul acesteia obtine:
a) Aceeasi cifra de afaceri utilizand mai putine resurse
b) O cifra de afaceri mai mare pentru acelasi input
c) Acelasi output cu un consum mai mare de resurse
8. Care dintre urmatoarele afirmatii este corect formulata:
a) Ionescu este un bun leadership
b) Ionescu poate obtine rezultate prin leadership
c) Ionescu poate avea un stil adecvat de leadership
d) Ionescu poate avea capacitate de leadership

9. Dupa gradul de cunoastere a impactului factorilor din mediu organizational, deciziile sunt
clasificate in:
a) Strategice, tactice si operationale
b) Unicriteriale si multicriteriale
c) In conditii de certitudine, conditii de risc, respectiv de incertitudine
10. Care dintre urmatoarele entitati pot fi considerate elemente ale culturii organizationale dintr-o
firma de comert „en-detail”?
A) Uniformele vanzatorilor
B) Sloganul „clientul nostru, stapanul nostru”
C) Amplasarea magazinelor firmei
D) Preocuparea pentru corectitudine in vanzari si practicile de marketing
11. Un manager al unei companii producatoare de medicamente a inlocuit productia de antibiotice

cu producerea de medicamente anti-imbatranire. In aceasta situatie, managerul a indeplinit un
rol:
a) De legatura cu non-managerii
b) Interpersonal
c) De lider
d) De animator
e) Decizional
f) Ceremonial
g) De intreprinzator sigur
h) De purtator de cuvant al clientilor in varsta
12. Confruntat cu o multitudine de probleme si dedicat gasirii de solutii pentru toate situatiile din
organizatie, directorul de la Alliaz Tiriac isi dovedeste capacitatea de a fi eficace atunci cand:
a) Stabileste obiectivele cele mai adecvate pentru realizarea misiunii firmei si contribuie la
indeplinirea lor
b) Se situeaza pe pozitii adverse cu salariatii indiferent de problemele aparute
c) Nu este preocupat de mediul inconjurator

13. Functia de control urmareste:
a) Precizarea unor masuri corective care sa inlature abaterile de la standarde
b) Sesizarea si masurarea abaterilor de la standardele stabilite
c) Verificarea permanenta a modului in care se desfasoara activitatea, comparativ cu

standardele si programele
d) Verificarea modului in care la stabilirea misiunii firmei s-a tinut cont de obiectivele
departamentale
14. „Angajam bucatar. Principalele sale reponsabilitati sunt propunerea si pregatirea meniurilor,
evaluarea necesarului de aprovizionare, coordonarea echipei de bucatari.” Acest anunt de
recrutare contine informatii preluate din:
a) Descrierea postului
b) Specificarea postului
15. Din categoria factorilor motivatori ai teoriei lui Herzberg fac parte:
a) Relatiile interpersonale
b) Recunoasterea
c) Responsabilitatea
d) Avansarea
e) Conditiile de munca
f) Realizari
16. SC Romprest SRL companiei specializata in domeniul ridicarii si procesarii rezidurilor menajere
decide sa il trimita pe Vasilica Prigon manager de operatiuni specifice selectarii rezidurilor la
Conferinta Internationala a Procesatorilor din Domeniu organizata in localitatea elvetiana Davos.
Ce rol indeplineste managerul Prigon in acest caz?
a) Observator activ
b) Distribuitor de resurse
c) Negociator
d) Reprezentant oficial
e) Lider
17. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la evaluarea performantelor sunt false:
a) Salariatii de pe pozitii echivalente nu se pot evalua intre ei
b) Are la baza criteriile stabilite de sindicate pentru a nu crea nemultumiri
c) Sunt urmarite rezultatele fizice ale angajatilor nu si caracteristicile personale datorita

distorsiunilor care pot sa apara
18. Ce rol poate indeplini directorul tehnic in cadrul unei organizatii:
a) Lider
b) Purtator de cuvant
c) Perturbator de informatii
19. Un functie de scenariul de intervievare folosit managerul de resurse umane poate utiliza
urmatoarele tipuri de interviuri:
a) Structurate, de grup si de tip situatie problema
b) De grup, panel si singular
c) De grup, structurate si orientate spre zona locala de recrutare
20. Un angajat care a plecat la o alta companie ca urmarea posibilitatii obtinerii unei recompense
salariale mai mari constata ca relatiile personale sunt mai putin favorabile decat in firma de la
care a plecat. Conform teoriei lui Frederick Herzberg aceasta apreciere vizeaza un element
specific:
a) Factorilor externi
b) Motivatori
c) Intamplatori
d) De mediu
e) Igienici
21. Pentru un foarte bun cercetator in cadrul institutului National de Cercetare-dezvoltare Resurse
Petroliere (INCDRP) Bucuresti exista riscul sa devina un manager neperformant pe postul de
director general al acestui institut?
a) Nu deoarece pentru manageri cunostiintele profesionale sunt cele mai importante
b) Nu pentru ca experienta lui in domeniu poate sa creasca performantele in postul managerial

c) Da deoarece „calitatea” de a fi un bun specialist intr-un domeniu nu reprezinta o garantie a
reusitei manageriale
22. Managerul care este delegat sa negocieze un contract cu o alta firma indeplineste rolul de:
a) Negociator
b) Distribuitor de resurse
c) Lider
d) Reprezentant oficial
23. In cadrul unei situatii decizionale factorii care influenteaza pot fi :
a) Controlabili de catre decidenti
b) Necontrolabili de catre decidenti
1. Managementul :
a. Foloseste efortul organizatiei pentru atingerea scopurilor manageriale
b. Este o colectie de solutii organizatorice ideale, obligatoriu de aplicat
c. Clienteaza eforturile organizationale spre atingerea scopurilor acesteia

MANAGEMENT
Titular curs:
lect. univ. dr. Carmen Claudia Aruștei
carmen.arustei@gmail.com
MS Teams
sala B501 (et.2)
Avertisment!
Acest document este proprietate intelectuală a autorilor Neștian Ștefan

Andrei și Aruștei Carmen Claudia. Forma lui actuală a fost concepută pentru
a fi difuzată electronic, prin intermediul portalului facultății, studenților de la
programul de licență Informatica Economica si Statistica si Previziune Economica,
din cadrul FEAA, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași.
Postarea pe internet in zone de stocare-descărcare sau punerea lui la

dispoziția altora prin orice alte mijloace electronice, pot fi făcute doar cu
acordul scris al autorului. Acordul poate fi obținut în urma unei cereri trimise
pe adresa nestian@uaic.ro
Încărcarea fără acordul autorului a documentului în site-uri de stocare-

descărcare a materialelor didactice, cu utilizarea numelui autorului pentru
identificarea acestui material didactic, reprezintă o ofensă adusă statutului
profesional al acestuia și atrage după sine plata unor daune interese.
De ce disciplina Management
la
Informatică economică/
Statistică și previziune
economică?
Și pentru că (Robbins & Coulter):
• Managementul este universal aplicabil
• Realitatea arată că managementul este necesar în toate
organizațiile, indiferent de tip sau dimensiune, la toate
nivelurile ierarhice din interiorul unei organizații, în toate ariile
dintr-o organizație, indiferent de locație – poți înțelege și
evalua managementul unei organizații, veni cu propuneri sau
schimba organizația
• Realitatea muncii: vei fi manager sau vei avea un manager
(și unele responsabilități manageriale)
• Cariera managerială aduce atât recompense, cât și

provocări.
Managementul în câteva citate
Dacă angajezi oameni care sunt mai mici decât

tine, vei deveni o companie de pitici. Dacă
angajezi oameni care sunt mai mari decât tine,
vei deveni o companie de giganţi.
David Ogilvy (British Advertising Executive)
Definiția convențională a managementului

este să realizezi munca prin intermediul
oamenilor, dar adevăratul management este
să realizezi oamenii prin muncă.
Agha Hasan Abedi (CEO al unei bănci pakistaneze)
Cei mai buni lideri de companii nu arată
niciodată spre fereastră pentru a da vina pe
condiţiile externe; ei privesc în oglindă şi spun:
“Noi sunt responsabili pentru rezultatele
noastre”.
Jim Collins (consultant de afaceri, autor, profesor de
sustenabilitate și creștere)
Interesul meu este în viitor pentru că

acolo am să îmi petrec restul vieţii.
Charles Kettering (american inventator, inginer, om
de afaceri, deținătorul a 140 de patente și invenții)
Obiective le cursului
• Însuşirea elementelor teoretice şi metodologice ale
managementului
• Însuşirea terminologiei şi a limbajului specific

managementului
• Dezvoltarea aptitudinilor de lucru cu oamenii
• Dezvoltarea capacităţii de analiză a problematicii

manageriale
• Dezvoltarea aptitudinilor de sinteză a problematicii

MODALITATE DE EVALUARE
Cum îți îndeplinești obiectivul la
Management?
TIP DETALII
Seminar : 40 % - detalii la titulari seminar
Teste la curs : 20 %
Evaluare pe La curs vor fi susținute mai multe (minim 2) teste de 10-20 de minute, din
parcurs materia prezentată recent (din cursurile din ultimele 2 săptămâni). Testele
(EVP) vor fi grilă, vor fi anunțate, vor avea loc pe platforma Moodle.
Contribuţii la derularea cursului: maxim 1 punct bonus adăugat la nota de
EVP
Examen final: 40 %
Evaluare
Examenul se va susține în sesiune (săptămânile 15-16) şi include toată
finală
materia predată.
1. Obținerea notei minime 5 la examen
Condiții
2. Obținerea notei minime 5 calculate prin luarea în considerare a notei de la
promovare
examen și a notei de la EVP.
Manualul – sursa de bază pentru
documentare
Structura disciplinei
Partea I. Introducere în management
Cap. 1. Problematica managementului
Cap. 2. Organizaţia, mediul şi stakeholderii
Cap. 3. Cultura organizaţională
Cap. 4. Etica şi responsabilitatea socială a
organizaţiei
Partea a II-a: Planificarea strategică
Partea a III-a: Organizarea
Partea a IV-a: Antrenarea și coordonarea
Partea a V-a: Controlul

Capitolul 1.
PROBLEMATICA
MANAGEMENTULUI
DA sau NU
1. Ați făcut vreodată un plan pentru o

excursie/petrecere?
2. Aţi cerut/ rugat pe cineva să facă ceva pentru

voi?
3. Folosiţi agende pentru a vă organiza timpul?
4. Aţi putea realiza singur un pod? Un centru

comercial?
5. Ce parte din stilul de viaţă actual se datorează

eforturilor unor grupuri mari de oameni?
Capitolul 1. Problematica managementului
1.1. Conceptul de management

1.1.1. Definirea managementului
1.1.2. Eficacitatea şi eficienţa în management
1.1.3. Funcţiile managementului
1.2. Managerii: categorii, competenţe, roluri şi

carieră managerială
1.2.1. Categorii de manageri şi principalele
competenţe
1.2.2. Cariera managerială
1.2.3. Rolurile managerilor
1.2.4. Caracteristicile activităţii managerilor
Veţi şti:
• Ce este managementul;
• Care sunt funcţiile managementului şi cum se

exercită ele în diferite sisteme de management;
• Care sunt principalele categorii de manageri,

care sunt rolurile lor într-o organizaţie şi ce
competențe îi sunt necesare managerului
performant. Veţi putea evalua cât de performanţi
sunt managerii din jurul dumneavoastră.
Conceptul de management - Definire
Managementul înseamnă procesul de

realizare eficientă şi eficace, prin
planificare, organizare, coordonare şi
control, a unor activităţi prin şi cu alţi
oameni, în vederea atingerii obiectivelor
organizaţionale.
Conceptul de management – definire
Termeni semnificativi:
• obiective organizaţionale;
• eficienţă şi eficacitate;
• funcţiile managementului (planificare, organizare,
coordonare şi control);
• resurse;
• proces;
• asumarea responsabilităţii de către manageri, a fi
orientat spre mediul înconjurător şi a lua decizii vizând
finalitatea firmei;
• a avea încredere în subordonaţi, a le delega atribuţii şi
a aprecia oamenii în funcţie de rezultatele obţinute.
”There is nothing so useless as doing
efficiently that which should not be
done.”
”Nu este nimic mai inutil decât să faci

eficient ceea ce nu trebuie făcut.”
Peter Drucker
Diferenţa dintre eficienţă şi eficacitate
• Eficienţa:
• estimează efortul depus pentru atingerea
obiectivelor/eficacităţii;
• CUM facem?
• Raport output/input sau rezultat/efort
• Eficacitatea
• este o măsură a gradului de realizare a
obiectivelor
• CE facem?
• A face acțiunile care trebuie/sunt necesare
Eficienţa Managerii stabilesc obiective Managerii stabilesc în mod
managerială neadecvate, dar iau măsurile corect obiectivele, iau măsuri
(folosirea necesare pentru realizarea adecvate şi folosesc în mod
resurselor) acestora, folosind resursele eficient resursele
Rezultat: o bună calitate a unor Rezultat: produsele sunt

produse de care clienţii nu au solicitate de clienţii, având
nevoie calitatea şi preţurile pe care le
doresc
ridicată
Managerii stabilesc obiective Managerii stabilesc în mod
neadecvate, iau măsuri corect obiectivele, dar iau
necorespunzătoare şi irosesc măsuri neadecvate şi irosesc
resursele resursele
Rezultat: slabă calitate a Rezultat: produsele sunt cele

produselor pe care clienţii nu le dorite de clienţii, dar au o
doresc calitate prea redusă sau sunt
scăzută prea scumpe
scăzută ridicată
Eficacitate (stabilirea corectă a obiectivelor şi îndeplinirea lor)
Factori de succes în management
• Orientarea către acţiune;
• Utilizarea unor forme simple de organizare şi
perfecţionarea personalului;
• Contactul continuu cu clienţii;
• Îmbunătăţirea productivităţii salariaţilor; ex.
gamification
• Autonomia operaţională şi încurajarea
întreprinzătorilor;
• Orientarea spre afaceri-cheie şi cu valoare mare;
• Orientarea fiecărui salariat către ceea ce ştie să
facă mai bine;
• Utilizarea unui sistem riguros de control.
Planificarea Organizarea
FUNCŢIILE
MANAGEMENTULUI
Antrenarea şi
coordonarea Controlul
Funcţiile managementului
Trăsături caracteristice
• sunt specifice managerilor;
• se exercită fie la nivelul întregii organizaţii, fie într-un

domeniu anume;
• se exercită în toate organizaţiile, indiferent de profilul

şi dimensiunile lor şi la toate nivelurile ierarhice;
• diferă ca formă de manifestare şi conţinut şi de la un

compartiment la altul;
• au o pondere diferită pe verticala piramidei ierarhice.

Manageri
superiori
Manageri
mijlocii
Manageri de
primă linie
Funcţia de planificare
Planificarea are drept scop
elaborarea unor orientări privind
desfăşurarea activităţilor viitoare
şi presupune stabilirea misiunii, a
obiectivelor, a mijloacelor
necesare şi a strategiilor.
Probleme de planificare
• CE se va face ?
• CUM se va face ?
• CÂND se va face ?
• DE CE se va face ?
• CÂT va costa ?
Funcţia de organizare
Organizarea constă în
stabilirea cadrului
organizatoric optim
care să permită
desfăşurarea activităţii în
condiţii de eficienţă şi
profitabilitate.
Funcţia de organizare – cadrul
organizatoric optim cu privire la:
• structura de organizare;
• organismele componente şi relaţiile din cadrul
acestora;
• sistemul informaţional, a cărui configuraţie
trebuie să corespundă structurii de organizare a
firmei;
• delegarea autorităţii pe diferite niveluri ierarhice
ale firmei şi descentralizarea activităţilor acesteia
Funcţia de antrenare şi coordonare
Antrenarea şi coordonarea
reprezintă ansamblul de acţiuni
vizând orientarea angajaților în
scopul realizării obiectivelor
organizaţionale şi a sincronizării
acestora într-o combinaţie
optimă, astfel încât desfăşurarea
lor să se realizeze în condiţii de
eficienţă şi profitabilitate.
Cerinţe
• buna comunicare, atât la nivelul întregii

firme cât şi al fiecărui grup de lucru;
• eşalonarea raţională a competenţelor
decizionale pe diferite niveluri ierarhice;
• promovarea delegării autorităţii şi
responsabilităţii;
• atentă şi judicioasă selectare şi pregătire
a angajaților.
Funcţia de control
Controlul constă în:
• verificarea permanentă şi completă a
modului în care se desfăşoară activităţile,
comparativ cu standardele şi programele,
• sesizarea şi măsurarea abaterilor de la aceste
standarde şi programe,
• precizarea cauzelor şi a măsurilor corective
pentru înlăturarea lor .
Cerinţe
• sistem informaţional care să permită
vehicularea rapidă a informaţiilor privind
standardele de performanţă;
• efectuarea controlului direct, la locul acţiunii;
• analiza cauzelor abaterilor şi tratarea
diferenţiată a acestora în funcţie de
importanţa lor;
• evitarea suprapunerii dintre activităţile de
control şi cele de evidenţă.
În loc de concluzii
„A conduce, înseamnă a te dedica unei idei, unui vis, unei
viziuni despre ce se poate întâmpla.” – Benazir Bhutto
„Câştigători sunt aceia care restructurează maniera în care
informaţia circulă în întreprinderea lor.” – Bill Gates
„Cel mai bun manager este cel care ştie să găsească
talentele pentru a face lucrurile şi care ştie de asemenea
să-şi înfrâneze dorinţa de a se amesteca în timp ce aceştia
o fac.” – Theodore Roosevelt
„Managementul este arta luării deciziilor pornind de la
informaţii insuficiente.” – Roy Rowan
MANAGEMENT
Titular curs:
lect. univ. dr. Carmen Claudia Aruștei
carmen.arustei@gmail.com
MS Teams
sala B501 (et.2)
Avertisment!

programul de licență Informatica Economica si Statistica si Previziune
Economica, din cadrul FEAA, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași.

acordul scris al autorului. Acordul poate fi obținut în urma unei cereri
trimise pe adresa nestian@uaic.ro

Cursul trecut am discutat despre:

1.1.1. Definirea managementului
1.1.2. Eficacitatea şi eficienţa în management
1.1.3. Funcţiile managementului
Manageri
superiori
Manageri
mijlocii
Manageri de
primă linie
Astăzi vom discuta despre:
1.2. Managerii: categorii, competenţe, roluri şi

carieră managerială
1.2.1. Categorii de manageri şi principalele
competenţe
1.2.2. Cariera managerială
1.2.3. Rolurile managerilor
1.2.4. Caracteristicile activităţii managerilor
«Candidatul ideal a promovat cu summa
cum laude, a fost căpitanul echipei de
fotbal sau rugby în şcoala sa, merge de cel
puţin două ori pe săptămână la teatru sau
la operă şi … are succes la femei.» (fostul
preşedinte al IBM World Trade Corporation)
citat de Bernhard Görg, în Viitorul managerilor. Managerii

viitorului,
Ed. Institutul European, Iaşi, 1997, pag. 30
Cine este şi cine
nu este manager?
1. supervizor 10. secretară şefă

2. asistent manager 11. preşedinte
3. inspector 12. şef de serviciu
4. director de 13. manager-asistent
programe
14. şef lucrări
5. vicepreşedinte
15. director financiar
6. asistentă şefă
16. şef de echipă
7. şef proiect
17. şef de fermă
8. director comercial
18. expert contabil
9. şef depozit
Cine arată şi cine nu ca un manager?
1 ◼ 3
◼ 4
2
5 ◼ 7
◼ 8
6
9 ◼ 11
◼ 12
10
Cine arată şi cine nu arată ca un
manager?
Elemente distinctive
 Comunicare
 Formă fizică bună
 Stare psihică bună
 Activităţi specifice
Atenţie
 Corect îmbrăcaţi?!?
 După o anumită vârstă?!?
 Genul
 Mediu
Categorii de manageri şi principale
competențe
În funcție de tipurile de responsabilități
îndeplinite, managerii sunt:
Non – manageri (personal de execuţie)

Manageri superiori
Funcţii/Posturi
• preşedinte
• vicepreşedinte
• director comercial
• şef de fermă
• CEO, COO, CFO
Competența esenţială:
Conceptuală, de
orientare strategică
a organizaţiei
Dacă 100 de oameni obișnuiţi ar ști ce înseamnă
viaţa unui top manager, doar 2 sau 3 și-ar dori să
ajungă în acea poziţie:
„Viaţa de top manager este foarte grea. Oamenii
care sunt plătiţi cu milioane de dolari trebuie să
rezolve milioane de probleme. Nu au viaţă
personală, sunt epuizaţi de responsabilităţi.
Oamenii de rând nu știu acest lucru. Ei vor numai
imaginea pe care un om de top o lasă în societate,
vor numai admiraţia pe care societatea o are faţă
de acea persoană.“ (Radu Furnică - Head-hunter)
Being powerful is like being a lady. If
you have to tell people you are, you
aren't. Margaret Thatcher
Să fii puteric e la fel cum e o doamnă.

Dacă trebuie să le spui oamenilor că
ești, atunci nu ești.
Manageri mijlocii
Funcţii/Posturi
• manager de divizie
• şef de serviciu, dacă...
• director financiar,
dacă...
Competența esenţială
Capacitatea de a
dezvolta relaţii umane
Cât de necesari mai sunt managerii de
mijloc?
http://hrmanageronline.ro/middle-managementul-intre-nice-to-have-si-must-have
Alfred Chandler- ”The Visible Hand”

 Preiau, modelează și transmit informația
 De la top management către primă linie/operațional
 De la operațional la top management
 Crearea unui climat favorabil comunicării și cooperării,
implicare în eficiența funcțională a echipelor (de ex. o forta de
vanzari mai bine coordonata, canale mai bune de distributie,
networking mai bun etc.)
Tehnologia este noul manager (Lynda Gratton)
În corpul uman lucrurile nu funcționează corespunzător fără celule

de legătură, țesuturi care să conducă informațiile către creier. (prof. S.
Spear senior lecturer MIT– consultant Toyota, Intel)
Manageri de primă linie
Funcţii / Posturi
• supervizor
• asistentă şefă
• secretară şefă
• manager-asistent
• şef de echipă
Competența
esenţială
Competențe
profesionale
Competențe manageriale și tipuri de
manageri (R.L. Katz, 1955)
Sursa: https://managementmania.com/en/managerial-skills-
according-to-katz , accesat la data 26.02.2019
Cine este şi cine nu este manager?
DA
 supervizor ATENŢIE
 vicepreşedinte ▪ director de
 asistentă şefă programe
 director comercial
 secretară şefă ▪ şef proiect
 preşedinte ▪ şef depozit
 şef de serviciu
 manager-asistent
NU
 director financiar ▪ asistent managerial
 şef de echipă ▪ inspector
 şef de fermă ▪ şef lucrări (universitar)
▪ expert contabil
Cariera managerială
Cariera - succesiune de posturi pe care

o persoană le ocupă sau le poate
ocupa în decursul vieţii active,
 este asociată cu şansele de evoluţie ale
individului în una sau mai multe
organizaţii.
Semnale (în general) bune:
- rotirea prin departamente / filiale
- cursuri de pregătire
- atribuirea unui mentor
Cariera managerială
Vârsta (în RO-2012 Vârsta directorilor de companii
vârsta medie era de (în SUA)
47,4 ani) %
54 1980
relaţia cariera
60
46 45
50 2002
profesională - cariera 40
30
25
managerială
18
20
5 3 2
10 1 1
relaţia politică - cariera 0
70 şi
managerială
Sub 40 40 - 49 50 - 59 60 - 69
Vârsta
peste
Sursa: C. Freedman, 2003 Route to the Top.
http://www.chiefexecutive.net/depts/routetotop2003
Erori în practica managerială... şi din România
”Cei mai mulţi români aflaţi în funcţii de conducere sunt foarte competenţi din punct de vedere
tehnic, dar nu au pregătirea necesară unui bun manager”, a apreciat preşedintele Asociaţiei
Oamenilor de Afaceri Canadieni din România, John Saroudis.
 Promovarea unui bun profesionist într-un post de

conducere.
❖ Dacă nu are aptitudini de dezvoltare a relaţiilor umane şi
capacitate de orientarea strategică, are toate şansele să
devină un manager incompetent.
❖ Principiul lui Peter: suntem promovaţi până ne atingem
propria incompetenţă; caurmare, organizaţiile sunt pline cu
manageri incompetenţi
 Un manager superior consideră că postul ocupat îi conferă

şi „autoritatea” de cel mai bun specialist, luând o serie de
decizii în locul celor care au autoritatea adoptării acestor
hotărâri.
❖ Dacă implicaţiile negative tind să ia amploare,
responsabilitatea este transmisă spre cel mai de jos nivel
ierarhic posibil.
1.2.3. Rolurile managerilor (H. Mintzberg)
- ansambluri organizate de comportamente
Rolurile interpersonale
reprezentant oficial (simbol) -
sarcini cu caracter ceremonial;
lider - asigură angajarea şi

perfecţionarea angajaților,
coordonarea şi motivarea lor;
persoană de legătură -
realizarea unor contacte cu
persoane din afara unităţii
conduse - networking
Rolurile informaţionale
observator activ (monitor) -

urmăreşte în permanenţă
activitatea internă şi mediul
extern
difuzor - informaţiile culese sunt

transmise membrilor unităţii
purtător de cuvânt - transmiterea

de informaţii unor persoane din
afara unităţii conduse
Rolurile decizionale
 întreprinzător - îmbunătăţiri cu consecinţe
îndelungate unităţii;
 regulator de perturbații- reacţionează faţă de
evenimentele neprevăzute, urmărind să
elimine sau să diminueze consecinţele
nefavorabile;
 distribuitor de resurse - repartizarea resurselor
disponibile la nivelul întregii unităţi;
 negociator - fixarea condiţiilor contractuale,
rezolvarea disputelor din cadrul unităţii şi
dintre unitate şi mediul său.
Ce rol îndeplinește managerul
atunci când:
 Sună un partener pentru a-l felicita de ziua lui?
 Comunică unui partener că poate aloca maxim 3
angajați din firmă pentru proiectul lor comun?
 Hotărâște ca 3 angajați să facă parte dintr-un
proiect alături de un partener?
« … un pic de Harvard, un pic
de Hollywood şi un pic de prinţ
prusac.»
modelul managerilor din Deutsche Bank, descris de
ziare pe baza stilului lui Alfred Herrhausen
citat de Bernhard Görg, în Viitorul managerilor. Managerii viitorului,

Ed. Institutul European, Iaşi, 1997, pag. 33
1.2.4. Caracteristicile activității
managerilor
 Managerii sunt răspunzători pentru activitatea lor
și a subordonaților
 Asigură un echilibru între scopurile și prioritățile
aflate în competiție – vezi diagramă prioritizare
 Gândesc analitic și conceptual
 Acționează ca mediatori
 Aplică un stil adecvat fiecărei situații în parte
 Reprezintă un simbol
Concluzii curs 2
 Există 3 categorii de manageri: de top, de mijloc, de

primă linie
 Exită 3 competețe de bază ale managerilor. Pentru a fi
manager de succes, competențele care rămân
constante sunt cele interpersonale, apoi în funcție de
nivelul ierarhic cresc în importanță cele tehnice,
respectiv cele conceptuale.
 Ca urmare a activității lor, managerii au diferite
comportamente clasificate de Minzberg în 10 roluri
manageriale.
Regulament de ordine interioara
art. 1. Șeful este șef.
art. 2. Șeful are dreptate.
art. 3. Șeful are întotdeauna dreptate.
art. 4. Cand seful nu are dreptate se aplica art. 2 si 3
art. 5. Subalternul este dator sa faca eforturi fizice si intelectuale sa para
mai prost decat seful.
art. 6. Seful niciodata nu intarzie, el este retinut.
art. 7. Seful niciodata nu bea, el gusta.
art. 8. Seful nu pierde timpul, el supravegheaza.
art. 9. Seful nu minte, el este dezinformat.
art. 10. Seful nu tipa, nu se cearta, el da sfaturi.
art. 11. Seful nu doarme, el mediteaza.
art. 12. Seful nu toarna, el face caracterizari.
art. 13. Seful nu linguseste pe sefii sai, el le recunoaste meritele.
art. 14. La sef se intra cu pareri personale si se iese cu parerile lui.
art. 15. Daca iti critici seful iti critici norocul.
art. 16. Sa nu faci propuneri sefului, ca te pune sa le rezolvi.
art. 17. Nu trebuie sa doresti moartea sefului, ci sa faci in asa fel sa si-o
doreasca singur.
1.3. ORGANIZAȚIA și
MEDIUL ACESTEIA
1.3.1. Organizația și managementul
acesteia
Organizația = grup organizat de oameni care
lucrează împreună în vederea atingerii unui scop
specific (Robbins și Coulter, 2012)
scop bine definit – rațiunea de a fi
este compusă din oameni – efort fizic și
intelectual
are o structură formală
Tipuri de organizații
Organizații private, organizații de stat, proprietate
mixtă, ONG-uri (fundații, asociații, federații,
cluburi; economie socială)
Microîntreprindere (max. 10 angajați); IMM (mici:
10-49 angajați; mijlocii: 50-249 angajați); mari
(peste 250 angajați)
Personalitate juridică: S.R.L., S.C.S., S.N.C.,
S.A.,S.C.A.
Natura activității: agricole, industriale/
producătoare, servicii, distribuție, etc.
« Încă înainte de a fi producător de unelte,
fierarul este producător de cultură »
Reinaud Sainsaulieu
Avertisment!

programul de licență Informatica Economica si Statistica si Previziune Economica, din
cadrul FEAA, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași.

acordul scris al autorului. Acordul poate fi obținut în urma unei cereri trimise
pe adresa nestian@uaic.ro

CAPITOLUL 2:
CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ
Structură curs
2.1. Conceptul de cultură și impactul

culturii naționale asupra culturii
organizaționale
2.2. Elementele culturii organizaţionale
2.3. Orientarea culturii în spiritul de înaltă

performanţă
Veţi şti:
➢ Înce constă cultura organizaţională
➢ Factorii ce influențează creionarea culturii
organizaționale
➢ Cum aceasta poate fi orientată spre
performanţă;
➢ Cum ar putea fi orientat sistemul de valori

şi ce efecte s-ar obţine pe planul
performanţelor organizaţionale;
2.1. Conceptul de cultură și impactul culturii
naționale asupra culturii organizaționale
Conceptul de cultură
organizaţională
 Conceptul de cultură organizaţională îşi are
rădăcinile în ştiinţele sociale, în antropologie,
sociologie, psihologie socială şi comportament
organizaţional.
 În perioada 1980 – 1990, cultura organizaţională a

început să fie tot mai mult analizată, companiile vest-
europene şi cele nord-americane fiind preocupate să
înţeleagă şi să explice performanţele superioare ale
companiilor japoneze de la acea vreme.
Definiţia culturii
Cultura desemnează ansamblul

normelor şi valorilor, reprezentărilor
partajate, felurilor de a simţi, gândi
şi acţiona care fondează o societate,
o etnie sau un grup specific.
Domenii ale managementului în
sfera culturalului
- Management intercultural – administrează
diferenţele culturale în scopul obţinerii rezultatelor
pozitive de către o organizaţie aflată în relaţie cu alte
zone culturale
- Management comparat – stabileşte şi analizează

diferenţele între stilurile de management marcate de
elemente de natură culturală
- Management internaţional – are ca misiune

generalizarea practicilor manageriale
Definiţie - Cultura organizaţională
Reprezintă
modul specific de gândire, simţire şi
acţiune, pe care oamenii dintr-o
organizaţie l-au învăţat
ca urmare a ansamblului de proceduri

concepute de manageri, dar şi a
influenţei mediului social în care au
trăit şi s-au format.
Cultură organizaţională / cultură naţională
O organizaţie îşi desfăşoară activitatea într-un spaţiu naţional

sau multinaţional,
Iar angajații au o anumită specificitate din punct de vedere al

valorilor sociale, religioase, estetice,
 cultura organizaţională este puternic influenţată de

trăsăturile caracteristice ale unor niveluri de cultură de
rang superior, dintre care cultura naţională are cea mai
puternică influenţă.
Cultura naţională
Geert Hofstede, consideră că există
o „cultură în sens restrâns” =

civilizaţie sau rafinament al minţii
(educaţia, arta şi literatura)
o „cultură ca software mental” =

conceptul de cultură din
antropologie, care include tipare de
gândire, simţire şi acţiune
2.1.2. Dimensiunile culturii naţionale
A. Hofstede G.
 Distanţa faţă de putere (IDP)

 Individualismul (IDV)
 Masculinitatea (MAS)
 Prevenirea incertitudinii (IPI)
 Orientarea pe termen lung/ scurt
(OTL)
 Indulgență vs. Restricție (IDL)
Exemple
 America de Nord: SUA; Canada

 America de Sud: Mexic; Argentina
 Lumea arabă
 Asia: Japonia, India
 Australia
 Europa: Germania, Marea Britanie
Suedia, Olanda
Franţa, Italia
Grecia, Cehia
Indicele distanţei faţă de putere (IDP)
semnifică măsura în care membrii unei culturi se aşteaptă şi acceptă ca
puterea să fie inegal distribuită în societate şi în organizaţii.
IDP MARE IDP MIC
Ierarhia din cadrul organizaţiei = Ierarhia = importanţa rolurilor,
inegalitatea dintre indivizi şi grupuri; stabilită în mod convenţional;
Centralizarea este frecventă; Este promovată ideea descentralizării;
Diferenţe mari de salarii între Diferenţe mai mici de salarii între
posturile din vârful piramidei posturile de la vârful piramidei
ierarhice şi cele de la baza acesteia; ierarhice şi cele de la baza acesteia;
Subordonaţii aşteaptă să li se spună Subordonaţii aşteaptă să fie consultaţi
ce au de făcut; şi să aibă iniţiativă în ceea ce fac;
Şeful ideal este autocratul binevoitor Şeful ideal promovează un leadership
(un „tată bun”); participativ;
Privilegiile şi simbolurile statutului Invocarea privilegiilor şi simbolurilor

managerilor sunt de aşteptat să fie statutului managerilor nu sunt bine
frecvent invocate / utilizate. privite de către ceilalţi.
Media mondială: 55
SUA 40 Germania 35
Canada 39 Marea Britanie 35
Mexic 81 Suedia 31
Argentina 49 Olanda 38
Lumea arabă 80 Franţa 68
Japonia 54 Italia 50
India 77 Grecia 60
Australia 36 Cehia 57
ROMÂNIA ?? – estimați valoarea IDP.
Individualism (IDV) / colectivism
reflectă gradul în care drepturile individului au un rol important în
cadrul societăţii .
IDV MARE IDV MIC
Relaţiile angajat-angajator Relaţiile angajat-angajator
stabilite în baza unui contract, stabilite mai mult în termeni
presupus ca fiind reciproc morali, ca o legătură de
avantajos; familie;
Angajarea şi promovarea sunt Deciziile de angajare şi
pe bază de aptitudini şi reguli promovare sunt influenţate de
impersonale; grupurile de interese;
Se practică mai mult un Se practică mai ales un
management al indivizilor; management al grupurilor;
Sarcinile de muncă sunt mai Relaţiile inter-personale sunt
importante decât relaţiile mai importante decât sarcinile
inter-personale. de muncă.
Individualism (IDV) / colectivism
Media mondială: 43
SUA 91 Germania 67
Mexic 30 Suedia 71
India 48 Grecia 35
ROMÂNIA ?? – estimați valoarea IDV.
Masculinitate (MAS) / feminitate
reflectă gradul de diferenţiere a rolului social al sexelor, predominanţa valorilor
considerate specific masculine / feminine.
MASCULINE FEMININE
Se aşteaptă de la Managerii îşi pun în

manageri să fie valoare intuiţia, urmărind
încrezători, stăpâni pe ei realizarea consensului;
înşişi; Accent pe calitatea
Accent pe competiţie şi condiţiilor de muncă şi
performanţă; performanţă;
Rezolvarea conflictelor în Rezolvarea conflictelor
mod tranşant, prin prin negociere şi
confruntare directă. compromis.
Masculinitate (MAS) / feminitate
Media mondială: 50
SUA 62 Germania 66
Mexic 69 Suedia 5
India 56 Grecia 57
ROMÂNIA ?? – estimați valoarea MAS.
Indicele de prevenire a incertitudinii (IPI)
este orientat asupra nivelului de toleranţă pentru incertitudine şi
ambiguitate în societate.
IPI RIDICAT IPI REDUS
Nevoia emoţională de reguli, chiar Se porneşte de la premisa că nu
dacă acestea nu vor fi niciodată trebuie să existe mai multe reguli
operaţionale în întregime; decât este necesar;
Nevoia emoţională de a fi în Munca este dimensionată astfel încât

permanenţă ocupat şi de a munci din să nu ducă la inconfort şi repulsie;
greu; Precizia şi punctualitate sunt atitudini
Precizia şi punctualitate sunt care se învaţă prin educaţie;
considerate ca fiind implicite;
Rezistenţă la schimbare şi tendinţă de Toleranţă faţă de comportamente
suprimare a ideilor şi care se abat de la norme şi
comportamentelor care se abat de la susţinerea ideilor inovatoare;
reguli şi norme;
Motivare prin securitate şi apartenenţă. Motivare prin realizare de sine, stimă
şi sentimentul de aparenţă la grup.
Indicele de prevenire a incertitudinii (IPI)
Media mondială: 64
SUA 46 Germania 65
Mexic 82 Suedia 29
India 40 Grecia 112
ROMÂNIA ?? – estimați valoarea IPI.
Orientarea pe termen lung (OTL) / scurt
reflectă măsura în care o societate acceptă sau nu dedicarea pe termen lung,
orientarea către tradiţie şi valori de gândire.
Orientarea pe termen lung Orientarea pe termen scurt
Orientarea către tradiţie şi Pragmatism şi orientare spre valori

valori de gândire; vizând performanţa şi excelenţa;
Orientarea valorilor Orientarea spre etică datorită

organizaţionale spre etica efectelor ce pot fi obţinute pe planul
muncii, loialitate şi performanţelor şi a prestigiului;
corectitudine;
Recompensare prin Sisteme transparente şi măsurabile

creşterea prestigiului ca de recompensare în funcţie de
urmare a recunoaşterii performanţele concrete.
efortului depus în timp.
Orientarea pe termen lung (OTL)
Media mondială: N.A.
SUA 26 Germania 83
Mexic 24 Suedia 53
India 21 Grecia 45
ROMÂNIA ?? – estimați valoarea OTL.
Tabelul 3.6. Dimensiuni ale culturii naţionale pe zone geografice
Dimensiuni ale culturii naţionale (Geert Hofstede)
Indicele de
Zone geografice Distanţa Orientarea
Individua- Masculini- prevenire a
faţă de lism tate
pe termen
incertitu-
putere lung
dinii
Asia 70.8 26.8 53.8 56.3 74.0
Africa 67.5 37.5 50.5 55.8 20.5
SUA şi Canada 39.5 85.5 57.0 47.0 26
America de Sud 68.2 22.1 49.3 75.2 56.5
Australia şi Noua Zeelandă 29.0 84.5 59.5 50 30.5
Europa 46.4 59.3 47.7 70.6 30.6
România 90 30 42 91 ….
52
Sursa: http://www.geert-hofstede.com
Site nou: https://www.hofstede-insights.com/product/compare-countries/

Completare dimensiuni Hofstede
 Indulgence (toleranța) – Restraint (constrângere)
 tendința de a controla dorințele și impulsurile, în baza
modalității în care am fost crescuți
 Romania – 20 = orientare spre cinism, pesimism; fără accent pe
relaxare și satisfacerea dorințelor, recompensarea pentru
rezultate; dacă acest lucru este făcut - normele sociale nu sunt
respectate și simți că „faci ceva greșit”.
https://www.hofstede-insights.com/country-comparison/romania/
B. Modelul Globe
 Nouă dimensiuni sunt evaluate prin prisma valorilor şi a

practicilor existente.
Fig. 3.1. Valori ale culturii naționale din România și media mondială, conform
model GLOBE
Fig. 3.2. Valori și practici ale culturii naționale din România, conform model
GLOBE
Particularităţi ale exercitării funcţiilor
managementului - Planificarea
SUA România Japonia
pe termen
Orientare prioritară pe termen scurt pe termen lung
scurt
în grup, prin
Luarea deciziilor individuală individuală
consens
Antrenarea număr mic,
persoanelor printr-
număr mic număr mare
în luarea şi o filieră
transmiterea deciziilor birocratică
Partea piramidei de la bază spre
ierarhice în care se superioară superioară vârf
adoptă deciziile şi invers
rapidă. greoaie.
Modalitate de luare şi greoaie, înceată,
Greoaie (luarea)
implementare a necesitând necesitând
Rapidă(implem.)
deciziilor unele unele
compromisuri compromisuri
Particularităţi ale exercitării organizării

individualizate individualizate pe
Responsabilităţi foarte clar pe fiecare salariat colective
fiecare salariat prin fişa postului
Formale
Structuri formale (centralizare informale
(descentralizare
organizatorice birocratică) (adaptabile)
organică)
Relaţia identificarea
cu profesia / > >
<
adeziunea faţă de
firmă
slab conturată, trăsături

manifestându-se distincte, foarte
orientată spre
Cultura unele practici şi puternice.
competenţă şi
organizaţională mentalităţi specifice Elementele
acţiune
sistemului de tradiţionale sunt
comandă dominante
Particularităţi ale exercitării antrenării şi coordonării
Schimbări frecvente Mobilitate redusă Mobilitate redusă
Promovare rapidă Promovare relativ lentă Promovare lentă
Loialitate pentru profesie Loialitate pentru profesie Loialitate faţă de firmă
Evaluare frecventă a Evaluarea sumară a Evaluarea performanţelor pentru
performanţelor performanţelor noii angajaţi
Promovarea se bazează pe Promovarea se bazează pe Promovarea se bazează pe criterii
performanţe vechime şi criterii specifice multiple
Atitudine ezitantă în Fonduri minime pentru Formarea şi perfecţionarea este o
formare şi perfecţionare formare şi perfecţionare investiţie pe termen lung
Insecuritatea postului Insecuritatea postului Angajarea se face pe viaţă
Liderul acţionează ca De regulă, şeful formal nu Liderul acţionează ca mediator şi
decident şi şef al grupului este şi liderul grupului. membru al grupului
Stil directiv, ferm Stil directiv, autoritar Stil paternalist
Opinii divergente care Opinii divergente care Îmbinarea valorilor, ceea ce
afectează cooperarea afectează cooperarea favorizează cooperarea
Confruntări „faţă în faţă” Confruntări „faţă în faţă” Orientarea spre armonie
Comunicaţii de sus în jos Comunicaţii de sus în jos Comunicaţii de jos în sus

Particularităţi ale exercitării controlului

Controlul se Controlul se efectuează Controlul se
efectuează prin prin superiori şi efectuează prin
superiori organisme specializate egali
Este orientat spre Este orientat spre Este orientat spre

performanţele respectarea procedurilor performanţele
individuale şi normelor grupului
Scopul constă în Scopul vizează

Scopul controlului
identificarea şi corectarea greşelilor,
vizează salvarea
prevenirea recuperarea pagubelor şi
imaginii
greşelilor sancţionarea vinovaţilor
Factorii de influenţă în formarea şi
evoluţia culturii organizaţionale
 Mărimea organizaţiei
 Gradul de integrare a activităţii
 Caracteristicile mediului şi gradul de adaptare la
mediu
 Istoria organizaţiei
 Managerii şi în special managerii superiori
 Situaţia economico-financiară a organizaţiei,
resursele de care dispune şi cele la care are acces
Caracteristici care individualizează cultura
organizaţională
 Identitatea membrilor
 Orientarea spre grup
 Orientarea spre oameni
 Gradul de integrare a unităţilor componente
 Exercitarea controlului
 Tolerarea riscului
 Criteriile de recompensare
 Tolerarea conflictelor
 Orientarea spre rezultate sau procese
 Gradul de deschidere faţă de mediul înconjurător
Modele – dimensiuni ale culturii
organizationale (pozitionare pe axe)
 Modelul Hofstede: 6 dimensiuni

 Modelul Fons Trompenaars: 7 dimensiuni
 Modelul valorilor competitive ( Cameron & Quinn) –
2 dimensiuni – 4 tipuri de culture
 Alte dimensiuni (prof. Nica): 2 dimensiuni
2.2. Elementele culturii
organizaţionale
 Nivel de la suprafaţă (elemente

observabile, vizibile):
simboluri fizice, întâmplări, sloganuri,
eroi, ceremonii
 Nivel de adâncime (elemente

neobservabile în mod direct):
valori, norme comportamentale,
întâmplări, limbaj, simboluri etc.
Valori şi norme
 Valorile sunt definite ca fiind

concepţii sau maniere de
interpretare a ceea ce este bine,
adevărat sau de dorit pentru o
organizaţie.
 Normele sunt reguli de conduită

prin care se descriu ce ar trebui
făcut în diferite situaţii
organizaţionale.
Concordanţa între valorile promovate de fondatori şi
cei mai importanţi lideri şi valorile asumate de
majoritatea angajaţilor
Cultură labilă (slabă)

(o slabă acceptare a
comportamentelor aşteptate sau un
set neclar de norme
comportamentale)
Cultură puternică
(Toţi membrii organizaţiei
agreează şi își asumă un set
specific de comportamente
dezirabile)
Ierarhia primelor zece valori în unele companii
din România din alte ţări

1. Executarea întocmai a dispoziţiilor 1. Satisfacţia clienţilor
şefilor ierarhici
2. Respectarea ordinii şi a disciplinei 2. Comportament etic / integritate
3. Respectarea procedurilor 3. Responsabilitate
4. Satisfacţia clienţilor 4. Respectul pentru ceilalţi
5. Asumarea responsabilităţii 5. Comunicaţii deschise /
6. Orientarea spre inovare continuă, sinceritate
spre îmbunătăţirea procedurilor 6. Profitabilitate
7. Responsabilitatea socială 7. Lucrul în echipă
8. Respectarea angajamentelor 8. Inovaţie / schimbare
managerilor 9. Învăţare continuă
9. Comportament etic şi integritate (îmbunătăţirea activităţii)
10. Stimularea lucrului în echipă şi a 10. Interes pentru păstrarea
colaborării între salariaţi condiţiilor de mediu
Operaţionalizarea sistemului de valori
Sistemul de valori trebuie instituţionalizat prin politici
şi practici de conduită reală.
Acţiunile esenţiale ce trebuie întreprinse în procesul

de implementare a valorilor sunt următoarele:
 încorporarea valorilor în codurile de conduită şi

dezvoltarea unor programe specifice de pregătire;
 acordarea unei atenţii explicite valorilor în selecţia
salariaţilor;
 informarea tuturor salariaţilor asupra valorilor,
explicarea procedurilor şi perfecţionarea
managerilor;
 asigurarea suportului motivaţional în vederea
susţinerii de către toţi salariaţii a valorilor
organizaţiei.
Întâmplările
 Sunt evenimente care au avut loc în trecut şi care au
semnificaţii importante asupra valorilor ce definesc
cultura organizaţională
 Exemple:
1. Bill Gates, la câteva luni de la înfiinţarea Microsoft,
văzând cât de bine merg lucrurile a spus unui asociat:
“Dacă lucrurile merg aşa de bine în continuare, cred
că într-o bună zi am putea avea chiar 30 de angajaţi!”
2. diamantul de 1 mil. $ a fost transportat într-un simplu
pachet învelit în hârtie maro
Simbolurile
 Sunt obiecte, reprezentări grafice ori cromatice, acte,
evenimente etc. cu o anumită semnificaţie pentru
firmă, prin care se încearcă transmiterea unui mesaj
sau crearea unei atitudini
 AUDI : Another Ugly Deutsche
Invention
 BMW : Brings Me Women
 FIAT : Failure in Italian
Automotive Technology
 FORD : Fix Or Repair Daily
 HYUNDAI : Hope You
Understand Nothing's Driveable
And Inexpensive...
 VOLVO :Very Odd Looking
Vehicular Object
 PORSCHE : Proof Of Rich
Spoiled Children Having
Everything
 DACIA : Daca Ai Cap Ia-ti Alta
Eroii
 Personalităţi importante
ale căror trăsături de
caracter corespund celor
mai puternice atribute ale
culturii organizaţionale
Sloganurile
 Fraze care exprimă, în mod
succint, valorile-cheie ale
organizaţiei.
 Exemple:
 “Hear me, Know me, Grow me”
– Tetra Pak
 ”Be What's Next” – Microsoft
 “Have a Break, Have a Kit Kat”
Ceremoniile
 Sunt organizate cu ocazia unor evenimente speciale
pentru promovarea valorilor „cheie” ale culturii
manageriale
 Forumuri naţionale, celebrarea zilei de editare a primului

timbru, întreceri sportive
2.3. Orientarea culturii în spiritul de înaltă performanță
 Orientarea spre acțiune  Promovarea climatului

 Orientarea valorilor spre acțiune inovativ
 Managerii acestor firme fac,  Încurajare angajați spre
stabilesc, experimentează exprimare idei, creativi,
inițiativă; alocare sumă de bani
pentru asta
 Sprijinire și încurajare angajați
cu idei să încerce în toate
direcțiile , acordându-le
autonomie în experimentare
 Încurajare încercări și tolerare
eventualele nereușite
Debate.
 Se poate vorbi despre un model de cultură

organizațională ideală?
 În ce tipuri de organizații se manifestă cultura

organizațională?
Cultura este „cheia” excelenţei organizaţionale iar
leadership-ul este unul dintre factorii care
contribuie la crearea culturii.
Edgar Schein - Organizational Culture and Leadership

„Cu cât energia umană trebuie să fie
mai mare, cu atât trebuie să fie mai
puternic înrădăcinată în pământul natal.”
Matsushita Konosuke
(fondator Matsushita.co)
Locale...
Adrian Stanciu – Partner, Human Synergistics.
 Cultura se face, nu se contemplă
 Cultura organizațională este o ființă vie. Nu poți
face nicio schimbare fără ea și nicio strategie, oricât ar fi
de bună, nu funcționează fără cultura potrivită.
 Cultura nu se schimbă făcând un simplu training.
Orice ai învăța la curs, oricât impact ar avea asupra ta ce
afli la curs, dacă te întorci în aceeași realitate și nu o poți
schimba, atunci nu poți aplica ce ai învățat.
 Valorile trebuie trăite, nu doar scrise pe pereți (…)
 Atenție la concordanța dintre valori și obiective. De
exemplu, ce se întâmplă dacă valoarea nr. 1 e satisfacția
clientului, iar obiectivul nr. 1 e profitul?
FELICITĂRI !!!!!
Deja ştiţi (sau cel puţin
aveţi idee despre):
•ce este cultura organizaţională şi care este

impactul elementelor componente asupra
organizaţiilor
•care sunt elementele care ajută la

identificarea culturii organizaţionale
•cum poate fi creată/modificată cultura unei

organizaţii
CAPITOLUL 3.
ETICA ȘI RESPONSABILITATEA
SOCIALĂ A ORGANIZAȚIEI
Avertisment!
Acest document este proprietate intelectuală a autorilor Neștian Ștefan Andrei și

Aruștei Carmen Claudia. Forma lui actuală a fost concepută pentru a fi difuzată
electronic, prin intermediul portalului facultății, studenților de la programul de
licență Informatica Economica si Statistica si Previziune Economica, din cadrul
FEAA, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași.
Postarea pe internet in zone de stocare-descărcare sau punerea lui la dispoziția

altora prin orice alte mijloace electronice, pot fi făcute doar cu acordul scris al
autorului. Acordul poate fi obținut în urma unei cereri trimise pe adresa
nestian@uaic.ro
Încărcarea fără acordul autorului a documentului în site-uri de stocare-descărcare

a materialelor didactice, cu utilizarea numelui autorului pentru identificarea
acestui material didactic, reprezintă o ofensă adusă statutului profesional al
acestuia și atrage după sine plata unor daune interese.
3.1 Etica în afaceri
3.1.1. De ce este necesară etica în afaceri
3.1.2. Etica afacerilor în context internațional
3.1.3. Responsabilitățile și dilemele etice ale
managerilor
3.1.4. Factori ce determină comportamentul etic al
managerilor
3.1.5. Stadii de dezvoltare morală ale unei organizații
3.2. Responsabilitatea socială

3.2.1. Ce este responsabilitatea socială
3.2.2.De la obiective sociale și responsabilitate socială
3.2.3. Acțiuni ale organizațiilor responsabile social
3.1. Etica în afaceri
De ce este necesară etica în afaceri și în relație cu cine
se manifestă.
Ce sunt dilemele etice.
Factori ce determină comportamentul etic al
managerilor.
Stadii de dezvoltare morală ale unei organizații.

Ce este responsabilitatea socială
Cum identificăm o organizație responsabilă social
ETICĂ MORALĂ
Ethos (gr.) - caracter, obicei, Mos – moris (lat.) - obicei,
morav. regulă.
1. totalitatea normelor de 1. ansamblul normelor de
conduită morală corespunzând conviețuire, de comportament
unei anumite clase sau a oamenilor unii faţă de alţii şi
societăți; faţă de colectivitate şi a căror
încălcare nu este sancţionată
2. știință care se ocupă cu de lege, ci de opinia publică;
studiul principiilor morale, cu
legile lor de dezvoltare şi cu 2. disciplina ştiinţifică ce se
rolul lor în viața socială. ocupă cu normele de
comportament ale oamenilor
în societate.
Cei 3 C ai eticii
Etica în afaceri = studiul situațiilor, activităților, deciziilor
prin care se investighează ce este corect și incorect în
mediul afacerilor
Angajați: angajare; promovare; transferare;
schimbare din funcţie; retrogradare; demitere;
concediere; salarii; premii; sancţiuni;
Proprietari/Acționari: profituri; riscuri;
Clienţi:
calitatea produselor şi serviciilor; informaţii
asupra conţinutului produselor; preţ;
responsabilităţi şi servicii după vânzare;
Comunitate: protejarea mediului; sprijin bănesc şi
material pentru servicii de sănătate, educaţie,
învăţământ, cultură.
Concurenți? Instituții publice? Parteneri?
 profituri uriaşe obţinute prin fraudă şi
corupţie
 criza morală cu care se confruntă mediul
afacerilor
 atitudini incorecte faţă de proprii salariaţi
 concurenţa neloială
 poluarea mediului înconjurător
 manipularea consumatorului printr-o
publicitate incorectă
 utilizarea în interes personal a unor informaţii
rezervate iniţiaţilor bursei
➢ respectarea unor termene de livrare
sau respectarea normelor de calitate
➢ încadrarea în limitele bugetului sau
siguranţa condiţiilor de lucru
➢ responsabilitatea faţă de clienţi,
comunitate, angajaţi sau acţionari
➢ calitate sau preţul produselor etc.
 respectarea legilor şi a standardelor (etica
normativă); respectarea obiceiurilor şi
normelor unei anumite comunităţi (etica
contractului social); regulile de
comportament în afaceri (etica relaţiilor de
afaceri);
 consecinţele acţiunilor (etica rezultatelor);
 conştiinţa fiecăruia (etica personalistă).

Figura 3.4. Categorii de acțiuni ale companiilor din punct de
vedere al eticii și legalității
Standardele
etice şi Probleme etice
Aşteptările
(diferenţe între aşteptările
sociale societăţii
societăţii şi practicile concrete
ale firmelor)
Practicile
concrete ale
firmelor
 reglementările guvernamentale
 codurile de etică
 caracteristicile individuale
 regulamentele interne și strategiile
companiilor
 presiunea socială şi gradul de
profitabilitate.
„Corupţia cuprinde comisioanele oculte şi toate celelalte demersuri
care implică persoane investite cu funcţii publice sau private, care şi-
au încălcat obligaţiile ce decurg din calitatea lor de funcţionar public,
de angajat privat, sau dintr-o altă relaţie de acest gen, în vederea
obţinerii de avantaje ilicite, indiferent de ce natură, pentru ele sau
pentru alţii”.
Sursa: Grupul Multidisciplinar privind Corupţia - GMC, înfiinţat de Comitetul
Miniştrilor al Consiliului Europei, 1994)
Cauze sistemice ale corupţiei:

• monopolul
• lipsa de transparenţă
• puterea discreţionară
Indicele de Percepție a Corupției România (0-foarte coruptă,
100-foarte ”curată”) – Transparency International
• 2018, locul 47, locul 24 din 28 în UE, locul
61 din 180 de țări analizate;
• 2020, locul 69
 Cod de etică;
 Cod de conduită;
 Cod de practici în afaceri;
 Crez moral;
 Cod de valori
Codurile etice includ principalele responsabilităţi ale companiei
faţă de :
• Consumatori:
• importanţa satisfacerii consumatorilor,
• calitatea, siguranţa / protecţia consumatorilor,
• corectitudinea preţurilor,
• serviciile după vânzare;
• Parteneri de afaceri:
• promptitudine în achitarea facturilor,
• respectarea tuturor prevederilor contractuale,
• cooperare în obţinerea calităţii şi eficienţei,
• neacceptarea nici unui fel de mită,
• comisioane sau a excesului de ospitalitate;
• Salariaţi:
• modul în care compania valorifică resursele umane,
• recrutarea şi selecţia,
• formarea şi perfecţionarea,
• condiţiile de lucru, egalitatea şanselor,
• recompensarea, pensionarea,
• protecţia împotriva discriminărilor şi a hărţuirii;
Codurile etice includ principalele responsabilităţi ale companiei
faţă de :
• Acţionari :
• protejarea investiţiilor făcute în companie,
• asigurarea eficienţei investiţiilor,
• acurateţea informaţiilor privind situaţia economico-financiară;
• Comunitate:
• obligaţia companiei de a proteja şi a conserva mediul,
• implicarea în acţiuni în interesul comunităţii, în activităţi educative şi
caritabile.
• Unele coduri cuprind şi o serie de prevederi privind climatul

organizaţional, discriminările, conflictul de interese, cadourile şi gratuităţile.
Crezul moral al firmei
Johnson & Johnson
•Noi credem că prima noastră responsabilitate este faţă de
medici, asistente şi pacienţi, faţă de mame şi toţi
ceilalţi care folosesc produsele noastre. Pentru a
rezolva problemele lor, tot ceea ce facem trebuie să fie de
cea mai înaltă calitate.
Trebuie să acţionăm continuu pentru reducerea costurilor şi
menţinerea unor preţuri rezonabile.
•Comenzile clienţilor trebuie onorate cu eficienţă şi

promptitudine.
•Furnizorii şi distribuitorii noştri trebuie să aibă ocazia de
a realiza un profit adecvat.
Suntem responsabili în faţa salariaţilor noştri, bărbaţi şi
femei, care lucrează cu noi în întreaga lume. (...)
Ei trebuie să aibă sentimentul siguranţei locului de muncă.
Răsplata muncii trebuie să fie corectă şi adecvată, iar locul

de muncă să fie sigur, ordonat şi curat.
Salariaţii trebuie să se simtă liberi să facă sugestii şi critici.

Pentru personalul calificat trebuie să asigurăm condiţii egale
de muncă, dezvoltare şi promovare.
Trebuie să asigurăm o conducere competentă, bazată pe

justiţie şi etică.
•Suntem răspunzători faţă de comunităţile în care trăim şi lucrăm, ca
şi faţă de comunitatea mondială în ansamblu.
Trebuie să fim buni cetăţeni - să ajutăm acţiunile de binefacere şi să plătim
taxele ce ne revin. Trebuie să încurajăm îmbunătăţirea condiţiilor de
sănătate şi educaţie.
•Trebuie să menţinem în bună stare proprietatea pe care avem privilegiul

de a o folosi, să protejăm mediul înconjurător şi resursele naturale.
Responsabilitatea finală este faţă de acţionarii noştri. Afacerile trebuie să
aducă un profit solid.
•Trebuie să experimentăm idei noi. Cercetarea şi programele de inovare-

dezvoltare trebuie continuate, iar greşelile plătite. Trebuie achiziţionate
echipamente noi, asigurate noi condiţii pentru lansarea de noi produse.
Trebuie să ne facem rezerve pentru situaţii potrivnice.
Atât timp cât vom acţiona după aceste principii, acţionarii noştri vor
realiza beneficii pentru banii investiţi.
Sursa: Johnson & Johnson, 2003 Annual Report

Caracteristicile individuale
Încă din copilărie, fiecare persoană îşi dezvoltă un set propriu de valori
care este influenţat de părinţi, profesori, prieteni, societate. Fiecare
persoană învaţă să distingă între „bine” şi „rău”, între „corect” şi „incorect”,
structura psihică şi sistemul de educaţie având un puternic impact.
Regulamentele interne
Membrii unei organizaţii tind să respecte conduita prescrisă de

regulamentele de organizare şi funcţionare, regulamentele de ordine
interioară, diversele norme interne pentru unele activităţi specifice
sau fişele posturilor.
etica = lux ???
Firma producătoare de ţigări pe care o
conduceţi a fost dată în judecată de o casă
de asigurări de sănătate pentru recuperarea
cheltuielilor suplimentare înregistrate de
aceasta pentru tratarea bolilor asociate
tabagismului.
Ce poziţie adoptaţi?
Organizaţii imorale
Unicul raţionament este câştigul, practicile
manageriale ale acestor firme sunt, de regulă, în afara
legii.
Organizaţii orientate spre respectarea legalităţii

Tot ceea ce nu este interzis prin lege este permis; dacă
este legal, este foarte bine; dacă nu suntem siguri,
punem juriştii să verifice.
 Organizaţii responsabile
Atitudinea „cetăţeanului responsabil”, managerii
sunt mai sensibili la cerinţele sociale
 Organizaţii orientate spre respectarea

principiilor eticii
Managerii încearcă să adopte un comportament
etic, dar le lipseşte experienţa.
 Organizaţii etice
 echilibru între etică şi profit, iar valorile etice stau
la baza comportamentului zilnic al acţiunilor
individuale
nu toate organizaţiile trec prin toate treptele
de dezvoltare morală;
organizaţia îşi poate începe activitatea în
orice stadiu;
dezvoltarea morală nu este un proces
continuu;
nu este necesară o anumită perioadă de timp
pentru ca o organizaţie să poată trece dintr-
un stadiu de dezvoltare morală în altul.
Organizațiile sunt supuse necesității permanente de a-și schimba

atitudinea și tiparele de interacțiune cu stakeholderii lor.
Asumarea de către companii a unor obiective și acțiuni cu finalitate
social = responsabilitate social corporatistă (RSC);
Specifică firmelor private; ca excepție și celor publice și non-profit, dacă
acțiunile lor depășesc aria de activitate.
RSC=demers voluntar, care, pornind de la respectarea legislației în

vigoare, determină firmele să integreze preocupările sociale și de
mediu atât în acțiunilelor, cât și în relațiile cu părțile implicate.
(Freeman,1984)
Părțile implicate = indivizi sau grupuri care sunt afectate direct sau indirect
prin activitățile organizației;
De prim rang: angajații, acționarii, investitorii, clienții, furnizorii, guvernul,
comunitatea
De rang doi: media, grupurile de interese–nu determină supraviețuirea firmei
Care este cel mai important efect al creşterii responsabilităţii sociale a companiei ?
45
40
40 38 37
SUA
35 Medie ţări europene
30 27
Anglia
25 23 22
20 18 17
14
15 12
10 8 7 8
6
5 3
0
Recrutarea şi Creşterea Promovarea Sprijinpentru Atractivitatea
menţinerea vânzărilor tranzacţiilor şi a depăşirea acţiunilor
salariaţilor iniţiativelor situaţiilor de companiei
strategice criză
 Ce organizatii responsabile social cunoasteti?
 Ce programe de responsabilitate sociala

promoveaza ele?
 Principiile promovate prin codul de etică pot fi monitorizate prin:
◦ Responsabilul de etică;
◦ Consiliul sau comisia de etică a organizației –consiliere, soluționare
cazuri, traininguri;
◦ Consiliul de etică profesională;
◦ Cercuri voluntare de etică –dileme etice.
Auditul de etică –evaluarea gradului în care sunt respectate principiile

eticii;
 imagine favorabilă;
 clarificare situație actuală; viitoare îmbunătățiri, identificare arii-

problemă/ vulnerabilități
 programe de monitorizare pe bază de interviu a climatului etic
MANAGEMENT
1. Aratati care dintre variantele prezentate mai jos reprezinta functii ale managementului firmei:
b. previziune, cercetare-dezvoltare, organizare, productie, salarizare
c. previziune, organizare, planificare, conducere, motivare
d. previziune, coordonare, decizie, comerciala, financiar-contabila
e. previziune, organizare, cercetare-dezvoltare, comunicare, personal
2. Precizarea modalitatilor de realizare a obiectivelor este un element de continut al functiei:

a. previziune
b. organizare
c. coordonare
d. antrenare
e. control-evaluare

4. Unele componente ale strategiei se afla printre elementele prezentate mai jos. Va rugam sa le
identificati:
5. Expresia „Se refera la unul sau mai multe elemente de importanta pentru consumatori, ceea ce ii
determina sa cumpere produsul sau serviciul respectiv” este un element de caracterizare a:
a. obiectivelor strategice


e. practic de orice manager individual si de grup, indiferent de pozitia ierarhica din cadrul organizatiei
9. Care dintre elementele prezentate in continuare nu constituie cerinte de rationalitate (parametrii

calitativi) pentru decizia de management:
a. fundamentarea stiintifica
b. date-informatii, circuite informationale, documente informationale, mijloace de tratare a informatiei
c. date-informatii, circuite si fluxuri informationale, procedure informationale, calculatorul electronic
d. date-informatii, circuite si fluxuri informationale, documente informationale, mijloace de tratare a
informatiei
e. date-informatii, circuite si fluxuri informationale, procedure informationale, mijloace de tratare a
informatiei
12. Sistemul informational indeplineste mai multe functii in cadrul managementului firmei, regasite
printre elementele prezentate in continuare:
5. functia operationala
6. functia de documentare
7. functia de asigurare a exercitarii unor procese de management in esalonul superior al managementului
firmei
8. functia de eliminare a unor deficiente de informare a managerilor.
Care dintre combinatiile de mai jos reflecta cel mai bine aceste functii?
b. 1,5,6

b. modificarea mesajului informational prin transmiterea repetata pe circuite informationale paralele a
acelorasi infomatii
Ce alte subdiviziuni organizatorice cunoasteti din cele prezentate in continuare:
a. functia, nivelul ierarhic si relatiile organizatorice
15. Exista vreo diferenta intre post si functie, ca principale compenente ale structurii organizatorice

17. Una dintre variantele organizatorice ale managementului prin proiecte este „managementul prin
proiecte cu stat major”. Care dintre elementele prezentate mai jos reprezinta caracteristica
definitorie a acestei variante:
a. acordarea responsabilitatii realizarii proiectului unei personae desemnate drept conducator de proiect
b. raspunderea pentru realizarea proiectului revine in exclusivitate conducerii formale a firmei, alcatuita din
managerul general si managerii executivi
c. raspunderea pentru realizarea proiectului revine atât conducatorului de proiect, cât si managementului de
nivel superior, alcatuit din managerul general si managerii executivi
d. raspunderea pentru realizarea proiectului revine managerului tehnic si compartimentelor de cercetare-
dezvoltare din subordinea sa
e. raspunderea pentru realizarea proiectului revine unui colectiv de proiect in subordinea nemijlocita
a conducatorului de proiect

d. atributiile, respronsabilitatile si competentele compartimentelor functionale si operationale
e. posturile, functiile si obiectivele firmei

c. mixt

d. diagnosticarii
e. sedinte
21. Promovarea si utilizarea managementului prin exceptii influenteaza, cu prioritate:

a. subsistemul organizatoric ???
23. Schema cerintei de interventie decizionala sau schema de alerta este specifica:
24. Realizarea unui studiu de diagnisticare implica mai multe etape. Alegeti-le din enumerarea
prezentata in continuare:
3. identificarea si interpretarea simptomelor semnificative
4. precizarea cauzelor care provoaca disfunctionalitati
5. precizarea cauzelor care provoaca puncte forte
7. stabilirea disfunctionalitatilor si a cauzelor care le genereaza
8. elaborarea de recomandari
d. 2,3,4,5,8
25. Care dintre variantele de mai jos exprima cel mai bine sensul expresiei:„Atribuirea temporara a
exercitaii unei sarcini de catre manager subordonatului sau nemijlocit, impreuna cu competentele si
raspunderea necesare?”
b. delegare

2. “insarcinarea”
3. atribuirea competentei formale (autoritatii)
4. acordarea responsabilitati
8. efectuarea delegarii numai intre un manager si un subordonat nemijlocit al acestuia
Care dintre variantele de mai jos sunt componente ale delegarii?
c. 2,3,4
27. Posibilitatea de diminuare a responsabilitatii in munca a persoanlor implicate este o limita a:
a. diagnosticarii
b. delegarii
c. sedintei
e. descentralizarii

a. starea de spirit a personalului, ce tinde sa prevaleze intr-o anumita perioada, reflectarea evolutiilor
organizatiei
performantele
d. ansamblul valorilor, credintelor si aspiratiilor, conturate in decursul timpului in fiecare organizatie
organizatie
29. Aratati care dintre elementele prezentate mai jos nu constituie modalitati de manifestare a
culturii organizationale:
a. istorioarele si miturile
b. simbolurile ???
30. Precizati care dintre componentele majore ale culturii organizationale exprima anumite
conceptii si promoveaza anumite valori si comportamente in cadrul firmei?
a. simbolurile
c. comportamentele
31. Aratati care dintre variantele de mai jos nu constituie functii ale culturii organizationale:
a. directionarea salariatilor si grupurile de salariati in vederea realizarii obiectivelor organizationale
1. solida pregatire manageriala si profesionala
2. folosirea pe scara larga a delegarii si consultarii subordonatilor
7. situarea pe primul plan a relatiilor de autoritate de stat major
8. situarea pe primul plan a relatiilor de autoritate de control
Aratati care din acestea caracterizeaza stilul participativ de management?
a. 1,2,5
33. Precizati care dintre elementele de mai jos nu constituie determinanti ai leadership-ului:
a. situatia manageriala
d. calitati native
34. Construirea de sisteme de motivare si comunicatii perfectionate bazate pe incredere reciproca

recunoscute ca atare de toti componentii organizatiei este o caracteristica a stilului de leadership:
a. autocratic
b. birocratic
c. laissez-faire
d. democratic
e. symbiotic
1. stabilirea obiectivelor fundamentale
2. stabilirea celorlalte categorii de obiective
3. remodelarea subsistemelor decizional, informational si organizatoric
Care dintre grupele de variante prezentate in continuare este cea mai corecta?
c. 1,2,3,6
36. Determinarea nevoilor informationale ale beneficiarilor de informatii plasate in diverse ipostaze
ierarhice este:
a. etapa a metodologiei de concepere, completare, transmitere si utilizare a tabloului de bord
b. etapa a reproiectarii sistemului informational
37. Principalele decizii si actiuni ce urmeaza a fi adoptate si initiate pentru realizarea obiectivelor se
regasesc in urmatoarea componenta a managementului prin obiective:
a. sistemul de obiective
c. instructiunile

b. organigrama
c. fisa postului


2. acordarea de recompense/sanctiuni in functie de specificitatea persoanei, a colectivului din care face
parte si a situatiei la care se refera
4. acordarea de recompense/sanctiuni in fiecare zi
5. acordarea de recompense materiale si moral -spirituale in exclusivitate
6. acordarea de sanctiuni materiale si moral -spirituale cu preponderenta
7. acordarea de recompense/sanctiuni in functie de nevoile prioritare ale individului (fiziologice, de
securitate si siguranta etc.)
Precizati care dintre combinatiile de variante prezentate mai jos constituie caracteristici ale
motivarii, ca suport al antrenarii:
d. 4,5,6
41. Principalele obiective ale analizei posturilor pot fi grupate in mai multe categorii care se regasesc
printre urmatoarele elemente:
2. stabilirea standardelor de munca;
3. sustinerea altor activitati de personal;
Mentionati care din combinatiile de mai jos reflecta cât mai corect categoriile in care pot fi grupate
principalele obiective ale analizei postului:
b. 2, 3, 5

a. acea metoda folosita in management pe baza constituirii unei echipe interdisciplinare, de manageri si
executanti, al carei continut principal consta in identificarea punctelor forte si slabe ale domeniului
analizat, cu evidentierea cauzelor ce le genereaza
b. reunirea mai multor persoane pentru un scurt interval de timp sub coordonarea unui manager, in vederea
solutionarii in comun a unor sarcini cu caracter informativ sau decizional
c. atribuirea temporara de catre un manager a uneia dintre sarcinile sale de serviciu unui subordonat,
insotita si de competenta si responsabilitatea corespunzatoare
d. un ansamblu de informatii curente, referitoare la principalele rezultate ale activitatii firmei sau a
unora dintre ele si la factorii principali ce conditioneaza derularea lor eficace si eficienta

a. teoria ierarhiei nevoilor, teoria succesului a lui McClelland, teoria lui Herzberg, teoria ERG
b. teoria nazuintelor, teoria echitatii
44. Modelul caracteristicilor postului contine mai multe variabile sau mai multe componente care se
regasesc printre elementele urmatoare:
a. 3, 4, 5, 6, 7

a. calitatea
b. cantitatea
c. pret
d. timp

a. aparitia in structura organizatorica a societatii comerciale a functiei de conducator de produs sau
de grupa de produse


c. primul functioneaza dupa anumite norme, fixate anterior iar al doilea presupune o implicare directa a
membrilor sai

b. numarul angajatilor cu o vechime mai mare de x ani (Sx) si diferenta dintre numarul total al angajatilor
si Sx
52. Care din functiile lui Fayol reprezinta, de fapt, functia de conducere?
a. sociala ???
b. umana
c. ecologica
d. administrativa
53. La nivelul intreprinderilor mici, top managementul este reprezentat de:
a. presedinte
56. Recrutarea interna prezinta o serie de avantaje care se regasesc printer urmatoarele elemente:
2. timpul aferent activitatilor de orientare si indrumare pe posturi a noilor angajati este mult mai
diminuat;
7. incurajeaza un nou mod de gândire in cadrul organizatiilor si poate preveni sau corecta unele obligatii
contractuale de durata;
recrutarii interne.
c. 2,4,8


b. relatiile umane
60. Regiile autonome si intreprinderile publice sunt tipuri de intreprinderi grupate dupa criteriul:
a. forma juridical
c. dimensiuni
61. Care dintre tipurile de decizii, de mai jos, sunt extrem de numeroase?
a. strategice
b. tactice
c. curente
d. aleatorii

c. 2, 3, 5, 6


a. certitudine
b. incertitudine
c. risc
67. Recrutarea externa prezinta o serie de avantaje care se regasesc printre urmatoarele elemente:
3. probabilitatea ca angajatii sa nutreasca asteptari sau perspective inadecvate sau sa devina dezamagiti si
nemultumiti de organizatie este mult mai redusa;
6. motivarea personalului creste, iar ambianta morala se
imbunatateste;
recrutarii externe?
e. 1, 4, 5, 7


70. Etapa organizarii stiintifice a muncii constituie o aplicare a teoriei:

a. X
b. Y
d. bifactoriale
71. Termenul de „management al resurselor umane” se refera la urmatoarele aspecte:

a. utilizarea resurselor umane
72. În procesul de adaptare impus de necesitatea cresterii performantei unei organizatii, rolul
primordial il detine:
73. Tendinta marcata de elaborare a teoriei generale a conducerii se inregistreaza in etapa:

a. organizarii

salariatilor?
76. Care dintre principiile generale ale managementului stipuleaza faptul ca dimensionarea,
structurarea si combinarea tuturor proceselor si relatiilor manageriale este necesar sa aiba in
vedere maximizarea efectelor economicosociale, cuantificabile si necuantificabile ale firmei in
vederea obtinerii avantajului competitiv?
a. principiul managementului participativ

a. universala
b. statistica ???
c. specializata
d. matematica
1. identificarea, atragerea si evaluarea candidatilor se realizeaza mult mai dificil;
2. timpul necesar orientarii, adaptarii si integrarii pe posturi a noilor angajati este mult mai mare,
ceea ce atrage costuri suplimentare;
4. pot aparea nemultumiri, descurajari, chiar unele probleme majore sau unele aspecte de morala in
rândul propriilor angajati;
6. exista riscul de a angaja candidati care, ulterior, nu dovedesc sau nu se por mentine la potentialul
inalt pe care l-au demonstrat in timpul procesului de selectie;
7. implica elaborarea unor programe adecvate de pregatire profesionala.
a. 1, 2, 4, 6

80. În cazul Teoriei X atitudinea fata de munca, respectiv potentialul angajatilor sunt:
a. de indiferenta, respectiv scazut

b. la scoala
d. toate acestea
82. Consilierea angajatului in dezvoltarea carierei se realizeaza de preferinta de catre:

a. un specialist in resurse umane
83. Nu gasesc necesara existenta teoriei stiintifice a conducerii adeptii scolii:

a. clasice
b. empirica
d. sistemica
b. comunicarea se realizeaza in mare masura in scris, punând accent pe documente si stampile ca mijloace
principale de realizare si control al activitatilor

salariatilor
b. decurge din rolul lor in exercitarea drepturilor si responsabilitatilor salariatilor din cadrul firmei
c. reprezinta o premisa indispensabila pentru stabilirea si finalizarea obiectivelor firmelor de catre
actionari si manageri
86. Elaborarea oricarui sistem de salarizare trebuie sa aiba in vedere unele principii generale care se
regasesc printre elementele de mai jos:
Care dintre combinatiile prezentate reflecta cel mai corect principiile generale ce trebuie avute in
vedere la elaborarea oricarui sistem de salarizare?
a. 2, 4, 6, 7


c. planificarea, organizarea si controlul resurselor financiare, tehnice, umane si informationale
necesare pentru obtinerea comportamentului dorit
b. autorealizare
c. stima de sine


b. relatiile umane
urmatoarele masuri:
b. valorificarea relatiilor personale si a credibilitatii lor, stabilizarea relativa a relatiilor economice
e. incercarea de segmentare a pietelor, desfasurarea unei politici de profit rationale, care sa asigure
un echilibru relativ intre pretul de vânzare si costuri
94. Pornind de la diversitatea sistemelor de salarizare legate de rezultate, incercarile de clasificare a

acestora au in vedere urmatoarele elemente:
4. metoda de stabilire a resurselor;
5. unitatea al carui randament este masurat si recompensat;
6. programele de protectie;
7. relatia intre variatile randamentului si salariu;
8. sistemul de recompense;
Aratati care dintre combinatiile de mai jos reflecta cel mai corect elementele avute in vedere in
incercarile de clasificare a sistemelor de salarizare legate de rezultate
b. 2, 4, 5, 6, 7, 8
96. Potrivit teoriei lui Maslow, factorii care motiveaza oamenii se leaga de:
a. sistemul de salarizare
d. autorealizare
97. Au inteles, pentru prima oara, ca este necesar sa se studieze efectele atitudinii colective si ale
climatului colectiv asupra resurselor in munca, reprezentantii scolii:
a. clasice
b. empirica
c. relatiilor umane
d. sistemica

a. iau decizii

a. planificarea
b. controlul
c. organizarea
d. viitorul ???

b. structura activitatilor, concentrarea autoritatii, controlul fluxului muncii, dimensionarea relativa a
activitatilor auxiliare si functionale din cadrul intreprinderii
c. controlul fluxului muncii, formalizarea, configuratia, specializarea, dimensionarea relativa a activitatilor
auxiliare si functionale din cadrul intreprinderii

102. Managementul prin obiective este:
a. o metoda de management

104. În functie de sursa producatoare, motivatia poate fi:

a. pozitiva si negativa
105. Modelul caracteristicilor postului contine mai multe variabile sau mai multe componente care
se regasesc printre elementele urmatoare:
a. 3, 4, 5, 6, 7
106. În esenta sa, activitatea de management vizeaza transformarea informatiilor de stare in:
a. actiuni
b. indicatori
c. decizii
107. Abordata ca sistem, structura organizatorica a unei organizatii cuprinde:

a. relatii organizatorice, sistemul de obiective, componente organizatorice
b. relatii organizatorice, sistemul de obiective, componente organizatorice, ordinea componentelor
organizatorice

a. un sistem de management ce asigura previziunea, controlul si evaluarea activitatilor firmei si ale
principalelor sale componente procesualesi structurare cu ajutorul bugetelor
b. un sistem de management ce consta in exercitarea principalelor procese de management prin implicarea
unui grup de proprietari si/sau manageri si executanti, utilizând o gama variata de modalitati
c. un sistem simplificat de management bazat pe vehicularea ascendenta selectiva a informatiilor care
reflecta abateri de la limitele de toleranta stabilite si pe concentrarea celor mai buni manageri si
specialisti in zonele decizionale si operationale cheie pentru competitivitatea firmei
c. 2, 3, 5, 6
111. Principalele elemente de diferentiere a politicii de strategia organizatiei se afla printre aspectele
enumerate mai jos:
3. concretizare in planul anual
4. orizont de timp mai redus, de regula un an
Aratati care dintre combinatiile prezentate in continuare reflecta cel mai bine aceste particularitati:
d. 1,3,4,8
Care dintre combinatiile prezentate in continuare reprezinta premise ale elaborarii strategiei?
b. 2,4,6,8
113. Elaborarea propriu-zisa a strategiei implica un scenariu evidentiat de una dintre variantele de
mai jos. Va rugam sa aratati care dintre acestea prezinta logic un asemenea scenariu:
a. formularea misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor strategice, dimensionarea
resurselor, fixarea termenelor, precizarea configuratiei de ansamblu a strategiei
b. formularea misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor strategice, dimensionarea
resurselor, stabilirea avantajului competitiv, precizarea configuratiei de ansamblu a
strategiei
c. formularea misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor strategice, dimensionarea
resurselor, fixarea termenelor, stabilirea avantajului competitive ???
e. formularea misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor strategice, dimensionarea
resurselor, fixarea termenelor, elaborarea strategiei si politicii globale
114. Ansamblul fazelor prin intermediul carora se pregateste, adopta, aplica si evalueaza decizia
manageriala defineste:
a. actul decisional ???
115. Utilizarea timpului de lucru de catre manageri inregistreaza mai multe deficiente. Dintre
acestea amintim:
4. proportie redusa a timpului destinat muncii de documentare
5. fragmentarea excesiva a timpului de lucru
Aratati care dintre combinatiile de mai jos exprima asoecte ale structurii necorespunzatoare a
utilizarii timpului de lucru: d. 4,5,7
116. Una dintre modalitatile majore de eficientizare a muncii managerilor se regaseste printre
elementele de mai jos:
8. acordarea unei atentii deosebite relatiilor de colaborare, de cooperare
Care dintre combinatiile urmatoare exprima cel mai corect astfel de modalitati?
e. 1,6,8

a. descompunerea proceselor de munca in elemente componente, analiza acestor componente, cu
scopul regruparii lor in functie de diferite criterii, in vederea realizarii obiectivelor cu un plus de
eficienta
b. armonizarea desfasurarii proceselor de munca fizica si intelectuala in cadrul organizatiei, cu scopul
indeplinirii in conditii de eficienta maxima a obiectivelor stabilite
c. stabilirea tuturor proceselor de munca fizica si intelectuala care concura la realizarea obiectivelor
organizatiei
d. planificarea tuturor proceselor de munca fizica si intelectuala de care depinde realizarea in conditii de
eficienta maxima a obiectivelor organizatiei
e. alegerea celor mai adecvate metode si tehnici de management, prin folosirea carora se poate imbunatati
activitatea managerilor din cadrul organizatiei
a. atributia este reprezentata de ansamblul sarcinilor executate periodic de personal cu cunostinte
specifice unui domeniu restrans, care concura la realizarea unui obiectiv specific
b. activitatea este reprezentata de ansamblul atributiilor omogene ce se indeplinesc de personal ce poseda
cunostinte de specialitate dintr-un domeniu mai restrans, cu scopul indeplinirii obiectivelor derivate de
gradul II
c. functiunea este reprezentata de ansamblul activitatilor omogene si/sau complementare desfasurate de
personal de o anumita specialitate, folosind metode si tehnici specifice, cu scopul indeplinirii obiectivelor
derivate de gradul I
d. functiunea reprezinta o componenta de baza (elementara) a unui process complex, sau un proces de
munca simplu, desfasurat cu scopul realizarii unui obiectiv individual, care de regula se atribuie unei
singure persoane
e. sarcina reprezinta o componenta de baza(elementara) a unui proces de munca simplu, desfasurat cu
scopul realizarii unui obiectiv individual, care de regula se atribuie unei singure personae
2. salariul in regie
3. salariul nominal
5. salariul real
6. salariul minim
Alegeti combinatia integral adevarata.
e. 2,3,5
120. Stimulentele individuale asigura o legatura intre.........fiecarui angajat si recompensele ce le

obtine. Completati cu varianta corecta.
a. salariul aferent
c. sporurile
d. performantele
e. aprecierile

a. reprezinta sumele de bani obtinute de catre angajati, ca procente din profit, in functie de combinatia
intregii organizatii
122. Intre complexitatea si dificultatea unui post si nivelul remuneratiei exista o corelatie pozitiva ce
poate fi exprimata printr-o............... Completati cu varianta corecta.
a. egalitate
b. parabola
123. Indicati varianta neadevarata. Politica salariala a firmei ar trebui sa asigure:

a. o fluctuatie de personal mai mare
124. Modelele salariale de dezvoltare dualista de tipul Ranis-Fei cuprind atat elemente:
a. normale cat si radicale
125. Modelele salariale marxiste cuprind adesea mecanisme de natura:
a. normale si radicale
126. In majoritatea celor mai recente modele salariale denumite “radicale” de pe piata muncii gasim
elemente:
127. Cine a afirmat ca: “pretul natural al muncii insasi, estimat in alimente si articole de prima
necesitate..variaza in timp intr-o tara si difera foarte sensibil de la o tara la alta” dupa “obiceiurile
si cutumele locuitorilor”
a. Ranis
b. Ricardo
c. F. Taylor
d. Stern
e. Bliss
128. Managementul comparat se ocupa de studiul..........si diferentelor din practica manageriala

locala din diferite tari. Completati cu varianta corecta.
a. managementului
b. stiintei
c. similaritatilor
d. asimilarilor
e. sistemelor
129. In ce tara se prefera specializarea, se delega putin, coordonarea este mai rara, iar managerii de
nivel superior sunt numerosi?
a. Germania
b. Franta
c. Italia
d. Anglia
e. S.U.A.
130. In ce tara in majoritatea intreprinderilor se regaseste o structura organizatorica de tip holding,

preferandu-se descentralizarea in planul deciziilor, cu mijloace de coordonare la diferite niveluri?
a. Germania
b. Franta
c. S.U.A.
d. Anglia
e. Japonia
131. Indicati varianta neadevarata. Daca ar trebui sa se sintetizeze valorile vietii americane, acestea
ar putea fi reprezentate, in principal, de urmatoarele:
a. individualism



sau

salariati

137. Indicati varianta neadevarata. Perfectionarea profesionala la locul de munca a personalului

include:
a. indrumarea
b. coaching-ul
d. mentoringul
138. Perfectionarea profesionala in afara locului de munca nu se poate realiza prin:

a. mentoring
b. prelegere
c. simpozioane
139. Mentionati varianta neadevarata. La baza conceperii si exercitarii managementului firmelor se

afla un ansamblu de principii:
c. principiul salarizarii tuturor factorilor implicati in firma in functie de performantele economice
e. principiul eficientei si eficacitatii
141. Productivitatea muncii este un factor de influenta a:

a. resurselor de munca
c. ratei plecarilor
d. demisionarilor
142. Pe termen scurt ajustarea resurselor umane se face prin:

a. concedieri
b. promovari
c. somaj partial
143. Continutul activitatii de conducere a resurselor umane se refera la activitati:

a. strategice, de consultanta si operationale
144. Dilema unui manager, in privinta rolului organizatiei este:

a. responsabilitatea economica vs. responsabilitatea sociala ???
responsabilitatea:
146. Daca un angajat beneficiaza de o marire a salariului in cadrul aceluiasi nivel de incadrare,
atunci el este:
a. promovat
b. avansat ???
c. transferat
d. expatriat
147. Identificati varianta incorecta. Sedintele se pot clasifica in sedinte:

a. decizionale
b. de informare
c. organizationale
d. de armonizare
e. de explorare
148. Identificati varianta neadevarata. Etapele sedintei sunt:

a. desfasurarea
b. pregatirea
c. elaborarea
d. deschiderea
e. finalizarea
149. Identificati varianta neadevarata. Principalele elemente componente ale procesului de delegare
sunt:
a. insarcinarea
150. Identificati varianta neadevarata. Tabloul de bord trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte
minime:
a. integralitatea
b. rigurozitatea
c. economicitatea
e. echilibrarea

mediului ambiant

mediului ambiant

mediului ambiant

155. Identificati varianta adevarata.In raport cu domeniul de activitate, intreprinderile sunt:

a. specializate
b. financiare
c. prelucratoare
e. joint-venture
156. Identificati varianta adevarata.Dupa caracterul materiei prime, intreprinderile se pot clasifica
in intreprinderi:
a. specializate
b. financiare
c. prelucratoare
e. joint-venture
157. Identificati varianta adevarata. In functie de apartenenta nationala, intreprinderile se pot

a. specializate
b. financiare
c. prelucratoare
e. joint-venture
158. Identificati varianta adevarata. In raport cu nivelul de specializare, intreprinderile se pot

a. financiare
b. universale
c. prelucratoare
e. sezoniere
159. Unele dintre calitatile de baza necesare unui manager se regasesc mai jos. Un raspuns este
gresit. Identificati-l.
a. cooperare
b. oportunism ???
c. curiozitate
160. Din punct de vedere multidimensional, in gruparea stilurilor de management sunt utilizate
urmatoarele criterii:
e. c si d
161. Prin stil de management intelegem:

a. modalitatea de delegare a autoritatii
162. Completati afirmatia cu varianta potrivita. “Un prim obiectiv al analizei posturilor il
constituie...........muncii, realizata, in primul rand prin studiul metodelor de munca, pentru ca, in
cele din urma, diferitele posturi sa devina mai eficiente”.
a. organizarea
b. concretizarea
c. gestionarea
d. intelegerea
e. simplificarea
163. Stabilirea standardelor de munca este un obiectiv al analizei posturilor care se realizeaza prin
studiul .................de munca.
a. metodelor
b. timpului
c. tehnicilor
d. sarcinilor
e. posibilitatilor
164. Recrutarea personalului este un domeniu specific:

a. managerului general
165. Identificati varianta corecta. In urma unui examen de selectie de personal pot apare mai multe
tipuri de decizii:
a. organizatorice
c. obligatorii
d. structurale
e. motivationale
166. Subiectul managementului îl constituie:

a. managerii angajatii
c. managerii
d. angajatii
e. organizatia ???
167. Obiectul managementului agentului economic îl constituie:

a. managerii si angajatii ???
c. managerii
d. angajatii
e. organizatia
168. În cadrul unei economii agentul economic reprezinta:

a. un sistem închis
169. Identificati varianta neadevarata. In functie de momentul exercitarii, actiunile de

control-reglare pot fi:
a. postoperative
b. preventive
c. operative
d. neoperative
170. Strategia si politica agentului economic reprezinta o concretizare esentiala a:

a. previziunii
b. organizarii
c. coordonarii ???
d. antrenarii
171. Identificati varianta neadevarata. Dupa tipul si natura abordarilor obiectivele strategice pot fi
de:
a. privatizare
b. inovationale
c. redresare
d. specializare
e. diversificare
172. Organizarea manageriala reprezinta:

a. o etapa a procesului managerial
173. Organizarea formala a unei firme este bazata pe acte normative si dispozitii manageriale si
cuprinde:
4. organizarea structurala
5. organizarea matriceala
Alegeti combinatia adevarata.
d. 2,4
174. Alegeti varianta incorecta. In ansamblul ei, structura organizatorica a unei firme, abordata ca
sistem, cuprinde:
175. Indicati varianta neadevarata. In conceptia lui H. Mintzberg, fiecare organizatie este alcatuita
din urmatoarele elemente:
a. nivelul strategic
e. tehnostructura
176. Indicati varianta neadevarata. Structura operationala reprezinta acea componenta a structurii
organizatorice definita prin :
a. modul de organizare interna
d. relatiile de cooperare ce se stabilesc intre unitati de productie in vederea realizarii directe a obiectului de
activitate al firmei
177. Indicati varianta neadevarata. Procesul de analiza, proiectare, evaluare si imbunatatire a

structurii organizatorice presupune respectarea unor cerinte, cum sunt:
a. crearea si dependenta compartimentelor de munca
b. asigurarea unui stat major ori a unor servicii functionale competente
c. folosirea delegarii
178. Indicati varianata neadevarata. Procesul de analiza si proiectare a structurii organizatorice a

unei firme presupune urmatoarele etape:
179. Deciziile care vizeaza o perioada mare de timp, influentand activitatea de ansamblu a firmei
sunt deciziile:
a. tactice
b. strategice
c. curente
d. repetitive
e. unipersonale
180. Deciziile care vizeaza o perioada de timp redusa, se adopta la niveluri medii si inferioare de
conducere, de regula in conditii de certitudine, sunt deciziile:
a. tactice
b. strategice
c. curente
d. repetitive
e. unipersonale
181. Deciziile de restructurare a activitatii sunt decizii:

a. tactice
b. strategice
c. curente
d. repetitive
e. aleatorii
182. Deciziile de investitii sunt decizii:

a. tactice
b. strategice
c. curente
d. repetitive
e. periodice
183. Indicati varianta neadevarata. Metodele specializate de optimizare a procesului decizional sunt:
184. Indicati varianta adevarata. Metodele universale de optimizare a procesului decizional sunt:
1) In cadrul acestei structure organizatorice ,managerii datorita pregatirii lor ,tind sa fie preocupati
de propriile “imperii”,promovand cu prioritate interesele departamentelor pe care le conduc.
b) Structura geografica
c) Structura guvernamentala
d) Structura simpla
2) Cu cat autoritatea este mai correct si mai precis definite de la managerul general pana la
a) Responsabilitatea luarii deciziilor
b) Profunzimea muncii angajatilor
c) Eficienta mijloacelor de comunicare si a sistemului decisional

b) Printr-un nume de marca recunoscut ca fiind de exceptie
4) John Popescu vrea sa aiba fiecare aspect al afacerii sub control .El concepe modelele complexe
de rapoarte scrise pe care angajatii trebuie sa le respecte lunar.Realizarea rapoartelor consuma
mult timp si angajatii sunt nemultumiti .El incearca sa-si usureze munca ,preluand mecanic unele
parti din rapoartele din lunile anterioare . Considerand acestea .se poate spune ca :
a) John va intampina dificultati ,deoarece niciodata nu va primi rapoartele la timp
b) John greseste deoarece aplica un control ineficient
c) John realizeaza activitatea de control intr-o maniera nepotrivita ,fara sa ia in considerare
aspectele comportamentale ale controlului
d) John este imdreptatit sa procedeze asa deoarece angajatii trebuie sa stie cine este seful
5) Conform majoritatii specialistilor ,functiile esentiale ale managementului sunt:

a) Recompensarea
b) Controlul
c) Rectrutarea
d) Antrenarea si coordonarea
e) Comunicarea
f) Planificarea
6) John Popescu absolvent al facultatii de mecanica ,poseda abilitati specific managerilor (orientare
strategica 60% ,dezvoltarea relatiilor inter-umane 30% ,cunostinte de specialitate 10%) Pe ce
post l-ati angaja intr-o firma constructoare de masini?
a) Director general
b) Sef serviciu contabilitate
c) Sef atelier prelucrari mecanice
7)Conform Teoriei ierarhiei nevoilor (Abraham Maslow ) atunci cand un anjajat nu lipseste de la
serviciu nici o zi ,de teama sa nu-si piarda locul de munca :
a) Se va afla pe treapta nevoilor de stima
b) Se va afla pe treapta nevoilor fiziologicce
c) Se va afla pe treapta nevoilor de Securitate
8)In cadrul firmei Computerbook ,managerii se confrunta cu un flux de lucru greoi, multe
intreprinderi si un consum excesiv de resurse ,acestea sunt simptomele unei:
a) organizari formale
b) organizari eficiente
c) organizari informale
d) organizari neeficiente
9) Oportunitatea adoptarii deciziilor de grup este in corelatie directa cu:

a) urgenta adoptarii deciziei
c) nivelul ierarhic al deciziilor
10)”Ne vom stradui sa fim un lider ,nu un outsider ,cheltuind pentru cercetare-dezvoltare ,in
anul 2002 ,cel putin 10% din veniturile brute planificate “ este un obiectiv :
a) definit in mod neclar
c)nu este un obiectiv,ci un slogan
11) Cultura organizational a unei investitii bisericesti cuprinde urmatoarele elemente:

a) eroii
b) simbolurile
c) ceremoniile
12) La firma Decimo se decide evaluarea performantei ( pe baza cunostintelor si abilitatilor )

angajatii pentru a se determina care sunt nevoile de pregatire profesionala si care este structura
viitorului program de formare pentru angajati .Situatia prezantata arata ca:
a)se va realiza un control ante-factum
b) se va realiza un control concomitent
c)se va realiza un control preventiv
d) nu se va realiza un control
13) Managerul Jony pop seful departamentului investitii este un manager cu charisma ,viziune
,idei inovatoare si capabil sa convinga fara effort angajatii sa obtina rezzultatele pe care le
doreste Totusi , in ultima vreme angajatii il percep ca fiind neetic fiindca angajeaza si
promoveaza persoanele pe care le prefera el ,actionand inechitabil si in interes personal In acest
context se poate afirma ca managerul are un stil de leadership:
a) charismatic ,dar neetic ,fiindca actioneaza in interes personal
c) charismatic, etic, fiindca determina angajatii sa aiba rezultate
d) democrat, fiindca angajatii obtin rezultate
14)Printre dezavantajele structurii pe unitati descentralizate de profit ( divizii) se numera:

a)Colaborarea intre divizii
b) Cresterea personalului functional
c) Responzabilizarea managerilor pentru pierderi
15)Jon popescu angajat al departamentuluii de resurse Umane al unei companii multinationale
trebuie sa realizeze proietarea postului de agent de vanzari ,pentru care urmeaza sa se realizeze un
process de recrutare si selectie ,john va trebui sa precizeze in fisa lui
a) cifra de afacere din ultimii 3 ani
b) cerintele privind trasaturile de personalitate necesare angajatului pentru a putea ocupa postul
c) performanta medie a angajatilor de vanzari pr ultimele 3 luni
d)nr de angajati al companiei
e)atributiile specific postului de agent vanzari
16) Atunci cand la sfarsit de an , agentul de vanzari constata ca ceea ce i-a oferit managerul drept
comision in functie de vanzarile facute ,este inferior asteptarilor sale , conform teoriei lui Vroom se face
referire la:
b)instrumentalitate
c)leadership neadecvat
d)expectant
e) nevoi de autorealizare
17)Spre deosebire de misiune , viziunea organizatiei :

a)descrie ratiunea de a fi a organizatiei , scopul ei fundamental
b)se detaliaza prin prezentarea sistemului de valori adorptat
c)descrie schimbarea care va rezulta pe termen lung ca urmare a activitatii depuse de organizatie
18)Organizatiile al caror unir rationament este castigul iar practicile manageriale sunt de obicei in afara
legii sunt organizatii:
a) etice
b)imorale
c)responsabile
19) La fundamentarea deciziilor multidimensionale o prima problema care se impune a fi solutionata

consta in:
a) alegerea celei mai bune variante
b)compatibilizarea rezultatelor pentru toate criteriile considerate
c)eliminarea riscului decisional
d)eliminarea importantei relative a criteriilor de decizie
20) Unul dintre cei mai mari producatori de ciocolata din Romania s-a confruntat acum cativa ani cu o
situatie financiara foarte nefavorabila si a cautat un investitor strain . In acest caz firma a vizat:
a)o strategie de redresare
b) o stategie de stabilitate
c) o strategie de integrare orizontala
d) o stategie de crestere
21) La nivelul unei firme , cultura organizational

a) reprezinta ideologia organizatiei
b) reflecta mix-ul personalitatilor si al stilurilor de leadership
c) configureaza structura organizatorica a firmei
22) Transavia , cel mai mare procesator de carne de pasare de pe piata locala, detine ferma zootehnia
,nutreturi combinate si in ultimii ani s-a concentratpe constructia unui sistem de productie integrat prin
preluarea in teren arabil . Firma a aplicat
a) o stategie de integrare in amonte
b) o stategie de inttegrare pe orizontala
c) o stategie de dominare globala prin costuri scazute
d)o strategie de diversificare prin conglomerate
23) Enuntul “ producem si comercializam dulciuri pe piata Europei de Est” poate fi considerat:
a) o difinire a misiunuii firmei ,orientate atat pe produs cat sip e piata
b) o difinire a misiunuii firmei ,orientate pe produs
c) o difinire a misiunuii firmei ,orientate pe piata
23)La achizitionarea unui apartament sunt folosite drep criterii, situarea ( la bulevard sau in planul
secund ) si nivelul de zgomot ambiental. Avand in vedere dependenta inversa dintre criterii ce elemente
vor fi determinate in luarea acestei decizii
a)gradul de incertitudine
b) tipul deciziei ( individuala sau de grup )
c) coeficientii de importanta a criteriilor
d) orizontul decizional
24) Care dintre urmatoarele astepecte poate crea insatisfactie lui John Popescu la munca ( conform
teoriei motivationale F Herzberg )
a) Salarizarea nu este proportionate cu rezultatele asa cum si-ar dori
b)Seful il verifica permanent in tot ceea ce face si insista pe detalii irelevante
c)Colegii il apreciaza pentru competentele pe care le are
d) Are sanse sa promoveze in urmatorii 2 ani
e) Munca pe care o desfasoara este interesanta
25)Urmarint rapoartele saptamanale , directorul societatii de asigurare ASIGRO observa o depasire

constata pe ultima luna a obiectivelor ca nr de polite de asigurare incheiate , pentru 90% dintre agentii
firmei Aceasta determinare a dintre obiective si rezultatele effective:
a) nu este o actiune specifica procesului de control, abaterile positive nefiind relevante
b)este o actiune spefica procesului de control
26)Atunci cand aleg nivelul de effort depus in organizatii , oameniisunt influentati atat de valoarea
abosluta a recompenselor primate cat si de valoarea relativa a acestor recompense data de comparatia
cu recompensele si eforturile altora (teoria motivationala a echitatii Perceptii privind echitarea sau
inechitarea pot sa apara indeosebi atunci cand managerii iau decizii ce privesc:
a) modernizarea echipamentelor de productie
b) stabilirea salariilor individuale
c) promovarea angajatilor pe posture vacante
d) selectia furnizorilor de materii prime , materiale si servicii
27) O piramida ierarhica aplatizata are drept efect :
a) Costuri reduse cu managementul
b)aparitia frecventa a fenomenelor de scurtcircuitare a informatiilor
c) cresterea birocratiei
d) Adoptarea deciziilor cel mai aproape de locul de implementare
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI
FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR
Panaite NICA Aurelian IFTIMESCU
MANAGEMENTUL
ORGANIZAŢIILOR
Suport de curs pentru MASTER ZI
Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”
Iaşi, 2014
Contribuţia autorilor:
Panaite NICA: capitolele 1, 2, 3 (colaborare), 5, 6 (colaborare), 8

Aurelian IFTIMESCU: capitolele 3 (colaborare), 4, 6 (colaborare), 7, 9
Copyright © 2014, Panaite NICA, Aurelian IFTIMESCU

Toate drepturile asupra prezentei ediţii sunt rezervate. Ediția a fost concepută pentru a fi difuzată electronic, prin
intermediul portalului facultății, studenților de la programe de master din cadrul Facultății de Economie și Administrarea
Afacerilor, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași.
Reproducerea parţială sau integrală a textelor, prin orice mijloc, precum şi a graficii copertei, fără acordul scris al
autorilor este interzisă şi se va pedepsi conform legislaţiei în vigoare.
Postarea pe internet in zone de stocare-descărcare sau punerea lui la dispoziția altora prin orice alte mijloace electronice,
pot fi făcute doar cu acordul scris al autorilor. Acordul poate fi obținut în urma unei cereri adresate facultății sau
autorilor.
CUPRINS
Capitolul 1. PROBLEMATICA MANAGEMENTULUI ..................................................................................... 5
1.1. Conceptul de management .................................................................................................. 5

1.2. Curente în gândirea şi practica managerială ........................................................................ 9
1.3. Managerii: categorii, aptitudini, roluri şi cariera managerială ............................................. 12
1.4. Calitatea managementului şi principiul excelenţei în management .................................... 16
Capitolul 2. CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ ŞI ETICA AFACERILOR .............................................................. 19

2.1. Cultura organizaţională ..................................................................................................... 19
2.2. Etica afacerilor ................................................................................................................... 28
Capitolul 3. MISIUNE, OBIECTIVE ŞI STRATEGII ...................................................................................... 35

3.1. Misiunea organizaţiei ......................................................................................................... 35
3.2. Obiectivele organizaţiei ...................................................................................................... 37
3.3. Strategiile organizaţiei ........................................................................................................ 40
3.4. Concretizarea misiunii, obiectivelor şi strategiilor prin sistemul de planificare strategică al
unei organizaţii .................................................................................................................. 45
Capitolul 4. DECIZII DE MANAGEMENT .................................................................................................. 49

4.1. Decizii şi situaţii decizionale ............................................................................................... 49
4.2. Tipuri de decizii .................................................................................................................. 52
4.3. Structura procesului decizional ........................................................................................... 53
4.4. Decizii individuale şi decizii de grup .................................................................................. 54
Capitolul 5. ORGANIZAREA ŞI STRUCTURILE ORGANIZATORICE DE MANAGEMENT ...................................... 58

5.1. Organizarea ca proces de diviziune a muncii ....................................................................... 58
5.2. Conţinutul structurii organizatorice .................................................................................... 59
5.3. Elaborarea structurilor organizatorice ................................................................................. 62
5.4. Tipuri de structuri organizatorice ........................................................................................ 64
Capitolul 6. ACTIVITĂŢI ALE MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE ...................................................... 70

6.1. Planificarea resurselor umane ............................................................................................. 70
6.2. Asigurarea cu resurse umane ............................................................................................. 74
6.3. Menţinerea şi dezvoltarea resurselor umane ........................................................................ 77
Capitolul 7. MOTIVAŢIA ÎN MUNCĂ ………………………………........................................................ 83

7.1. Conceptul de motivaţie ....................................................................................................... 83
7.2. Teorii ale motivaţiei bazate pe nevoi .................................................................................. 84
7.3. Teorii procesuale ale motivaţiei …………............................................................................ 87
Capitolul 8. LEADERSHIP ........................................................................................................................ 94
8.1. Conceptul de leadership şi factorii de influenţă ....................................................................... 94
8.2. Teorii de leadership bazate pe trăsăturile liderilor ……................................................................ 97
8.3. Stiluri de leadership bazate pe comportament ……..................................................................... 98
8.4. Leadership-ul participativ: implicarea subordonaţilor în adoptarea deciziilor ........................ 100
8.5. Alte abordări în cercetările actuale privind liderii şi leadership-ul ....................................... 101
Capitolul 9. CONTROLUL MANAGERIAL ……............................................................................................... 104

9.1. Procesul de control managerial ........................................................................................... 104
9.2. Metode şi instrumente de control managerial ...................................................................... 108
BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................................... 113

Capitolul 1
PROBLEMATICA
MANAGEMENTULUI
Î
„ n management, viitorul aparţine profesioniştilor, în politică, amatorilor“. Aşa îşi intitula
Bernhard Gőrg, profesor de management şi fost director IBM pentru Europa, unul dintre
capitolele cărţii sale Managerii viitorului. Viitorul managerilor.
Să-i dăm crezare şi … să pornim la lucru!
Vă rugăm să citiţi cu atenţie acest capitol. Opriţi-vă şi reflectaţi asupra acelor pasaje
care vi se par mai „nefireşti“ sau care vă atrag atenţia prin ceva anume. Faceţi conexiuni cu
situaţii din experienţa dumneavoastră. Citiţi despre abilităţile managerului performant,
comparaţi-le cu cele ale şefului dumneavoastră; citiţi despre principiul excelenţei în
management, comparaţi-l cu managementul din organizaţia dumneavoastră. Parcurgeţi testele
de autoevaluare şi rezolvaţi aplicaţiile din finalul capitolului.
Veţi şti:
♦ Ce este managementul;
♦ Cum au evoluat abordările conceptuale şi practicile manageriale;
♦ Care sunt principalele categorii de manageri, care sunt rolurile lor într-o organizaţie şi
ce abilităţi îi sunt necesare managerului performant. Veţi putea evalua cât de
performanţi sunt managerii din jurul dumneavoastră; veţi putea să-i consiliaţi;
♦ Care sunt funcţiile managementului şi cum se exercită ele în diferite organizaţii.
Definirea managementului. Baza obiectivă a apariţiei şi dezvoltării managementului a

constituit-o activitatea comunităţilor umane, managementul fiind un proces de orientare a activităţii
oamenilor în scopul realizării unor obiective.
Pe măsura dezvoltării societăţii omeneşti, preocupările în domeniul managementului s-au
intensificat, managementul începând să fie considerat ca o formă specifică de muncă intelectuală, cu o
funcţie bine precizată, bazată pe un important fond, în continuă creştere, de cunoştinţe ştiinţifice. Cu
toate acestea, abia la începutul secolului al XIX-lea managementul a început să fie considerat ca o
activitate distinctă, desfăşurată pe diferite niveluri ierarhice, iar primele lucrări dedicate în
exclusivitate acestei problematici au apărut la începutul secolului al XX-lea. Cunoştinţele de
management au devenit indispensabile în administrarea oricărei afaceri, fie că aceasta se dezvoltă într-
o firmă mică, fie într-o mare societate transnaţională.
În literatura de specialitate s-au exprimat diferite opinii privind conţinutul şi sfera de cuprindere
a managementului, definiţiile fiind mai generale sau mai analitice. În acelaşi timp, managementului i
se dau diferite accepţiuni, fiind considerat ca proces, ca un grup de persoane (managerii) sau ca o
artă / ştiinţă.
5
Pornind de la accepţiunea de proces, în definirea managementului, profesorul Richard L. Daft
consideră că acesta presupune atingerea obiectivelor organizaţionale într-o manieră eficace şi
eficientă, ca urmare a planificării, organizării, coordonării şi controlului resurselor.
Într-o viziune asemănătoare, A.M. Hitt, R.D. Middlemist şi R.L. Mathis apreciază că
managementul reprezintă integrarea şi coordonarea eficace şi eficientă a resurselor în scopul
atingerii obiectivelor organizaţionale.
Deplasând centrul de greutate spre accepţiunea de grup de persoane (manageri) şi activităţi /
atitudini ale acestora, conform Asociaţiei Americane de Management, managementul presupune: a
obţine rezultate prin alţii, asumându-se responsabilităţi pentru aceste rezultate; a fi orientat spre
mediul înconjurător; a lua decizii vizând finalitatea firmei; a avea încredere în subordonaţi,
încredinţându-le responsabilităţi pentru rezultatele vizate, a le recunoaşte posibilitatea de a greşi şi a
primi favorabil iniţiativele lor; a descentraliza sistemul organizatoric şi a aprecia oamenii în funcţie
de rezultatele obţinute.
Din cele trei definiţii de mai sus, pot fi identificaţi câţiva termeni semnificativi:
• obiective organizaţionale (rezultate dorite a fi obţinute);
• eficienţă şi eficacitate;
• funcţiile managementului (planificare, organizare, coordonare şi control);
• resurse (oameni; metode; piaţă; bani; mijloace tehnice şi materiale; timp);
• asumarea responsabilităţii de către manageri, a fi orientat spre mediul înconjurător şi a lua
decizii vizând finalitatea firmei;
• a avea încredere în subordonaţi, a le delega atribuţii şi a aprecia oamenii în funcţie de
rezultatele obţinute.
Rezultă că managementul înseamnă procesul de realizare eficientă şi eficace, prin planificare,
organizare, coordonare şi control, a unor lucruri prin şi cu alţi oameni, în vederea atingerii
obiectivelor organizaţionale.
Eficacitatea şi eficienţa în management. Eficacitatea şi eficienţa vizează două

aspecte: ce facem şi cum facem.
Eficienţa presupune a face lucrurile bine (cum trebuie) şi se referă la relaţia dintre inputuri şi
outputuri. Eficienţa reprezintă astfel o măsură a cât de bine sau cât de productiv au fost folosite
resursele organizaţiei pentru atingerea obiectivelor. De exemplu, dacă obţinem un output mai mare
pentru acelaşi input, avem o eficienţă îmbunătăţită. De asemenea, avem o creştere a eficienţei atunci
când obţinem acelaşi rezultat (output) cu un consum mai mic de resurse. Întrucât managerii au de a
face cu resurse rare (oameni, pieţe, bani, echipamente), ei sunt preocupaţi de utilizarea eficientă a
acestora. Prin urmare, managementul are în vedere minimizarea costului resurselor în scopul realizării
obiectivelor.
Managementul are în vedere, de asemenea, stabilirea celor mai adecvate obiective pentru
realizarea misiunii şi realizarea acestora. În termeni manageriali, numim această abilitate eficacitate.
Eficacitatea presupune a stabili cele mai adecvate obiective şi a face lucrurile care trebuie
pentru realizarea acestora. O organizaţie este eficace atunci când managerii stabilesc cele mai
adecvate obiective şi întreprind activităţile necesare pentru realizarea lor.
Deşi eficienţa şi eficacitatea sunt termeni diferiţi, de regulă sunt strâns legaţi între ei. De
exemplu, este foarte uşor să fii eficace dacă nu te preocupă eficienţa.
Probabil că o firmă ar putea produce filtre de cafea mult mai performante şi mai durabile dacă
nu ar ţine cont de costurile manoperei şi ale materialelor folosite. În mod similar, unele întreprinderi
de stat – de exemplu, cele din domeniul transportului în comun sau de alte utilităţi publice (energie,
apă, gaz metan) au fost criticate pentru faptul că sunt relativ eficace, dar extrem de ineficiente.
Aceasta înseamnă că întreprinderile respective îşi îndeplinesc obiectivele, dar fac aceasta cu costuri
foarte mari din banii publici.
Rezultă că managementul este preocupat atât de stabilirea corectă a obiectivelor şi de
realizarea lor (eficacitate), cât şi de a face acest lucru într-un mod cât mai eficient posibil.
6
O eficienţă ridicată este însoţită, de regulă, de o bună eficacitate. Managementul deficitar se
explică, cel mai adesea, fie prin ineficienţă şi ineficacitate, fie prin eficacitate realizată prin
ineficienţă.
Aşa cum rezultă din definiţiile de mai sus, managementul presupune a obţine rezultate prin
alţii (întregul personal al unei organizaţii), dar managerii trebuie să-şi asume responsabilitatea
acestor rezultate. Calitatea managerilor este dată de eficienţa şi performanţele organizaţiei conduse. În
consecinţă, nu pot exista manageri performanţi, valoroşi, dar care conduc organizaţii ce tind spre
faliment.
Factori de succes în management

1. Orientarea către acţiune;
2. Utilizarea unor forme simple de organizare şi perfecţionarea personalului;
3. Contactul continuu cu clienţii;
4. Îmbunătăţirea productivităţii salariaţilor;
5. Autonomia operaţională şi încurajarea întreprinzătorilor;
6. Orientarea spre afaceri-cheie şi cu valoare mare;
7. Orientarea fiecărui salariat către ceea ce ştie să facă mai bine;
8. Utilizarea unui sistem riguros de control.
Sursa: Thomas J. Peters - Putting Excellence into Management. In: “Business Week”, July 21, p.196 (pe baza unui
studiu efectuat de către McKinsey & Company în 37 de firme, considerate ca fiind cele mai bine conduse
din lume) managementului
1.1.3. Funcţiile
În definirea funcţiilor managementului există o

multitudine de puncte de vedere privind numărul, denumirea şi Planificarea Organizarea
conţinutul lor concret.
Cu toate acestea, majoritatea specialiştilor consideră ca
fiind esenţiale următoarele funcţii: planificarea; organizarea; FUNCŢIILE
antrenarea şi coordonarea; controlul (figura 1.1). MANAGEMENTULUI
Funcţiile managementului pot fi definite printr-o serie de
trăsături caracteristice, astfel:
• activităţile care alcătuiesc funcţiile managementului sunt
specifice managerilor;
Antrenarea şi Controlul
• se exercită fie la nivelul întregii organizaţii, fie într-un coordonarea
domeniu anume, în raport cu nivelul ierarhic la care se
situează managerul; Figura 1.1. Funcţiile
• se exercită în toate organizaţiile, indiferent de profilul şi managementului
dimensiunile lor şi la toate nivelurile ierarhice;
• diferă ca formă de manifestare şi conţinut şi de la un compartiment la altul;
• au o pondere diferită pe verticala piramidei ierarhice, în sensul că la nivelurile ierarhic
superioare se exercită cu precădere funcţiile de planificare şi organizare, nivelurilor de la baza
piramidei ierarhice fiindu-le caracteristice îndeosebi funcţiile de antrenare şi control.
Funcţia de planificare. Planificarea presupune stabilirea obiectivelor ce vor fi urmărite, a
acţiunilor ce vor fi întreprinse şi a mijloacelor ce vor fi utilizate pentru realizarea obiectivelor
propuse.
De modul cum se realizează această funcţie, Probleme de planificare
de capacitatea managerilor de a se orienta cu ce trebuie soluţionate de manageri
precădere asupra problemelor de perspectivă ale
evoluţiei firmei depinde realizarea celorlalte 1. CE se va face ? 3. CUM se va face ?
funcţii. 2. CÂND se va face ? 4. DE CE se va face ?
5. CÂT va costa ?
Planificarea duce la diminuarea incertitu-
7
dinii prin anticiparea schimbării. Ca o consecinţă a planificării, managerii se orientează spre viitor şi
anticipează schimbările prin elaborarea unor planuri strategice şi operaţionale de acţiune.
În esenţă, activităţile specifice funcţiei de planificare sunt următoarele:
• stabilirea misiunii firmei, a raţiunii ei de a fi în raport cu principalii ei parteneri, clienţii
• formularea obiectivelor, a rezultatelor scontate a fi obţinute în viitor
• elaborarea strategiilor, a măsurilor şi acţiunilor principale ce vor fi întreprinse pentru îndeplinirea
misiunii şi a obiectivelor pe termen lung ale firmei
• programarea acţiunilor necesare pentru implementarea strategiilor, stabilirea ordinii de succesiune
a acestor acţiuni în funcţie de importanţa şi condiţionările reciproce, precum şi precizarea duratei
de realizare a fiecărei acţiuni
• planificarea resurselor umane, materiale şi financiare necesare, precum şi stabilirea modului de
utilizare a acestora.
Funcţia de organizare. Organizarea constă în gruparea tuturor activităţilor şi a resurselor
firmei într-o manieră raţională, astfel încât să fie înlesnită îndeplinirea obiectivelor propuse.
Realizarea acestei funcţii vizează definirea clară a tuturor elementelor care determină cadrul
organizatoric al firmei (structura de organizare cu subunităţile componente şi relaţiile dintre ele;
sistemul informaţional, a cărui configuraţie trebuie să corespundă structurii de organizare a firmei;
delegarea autorităţii pe diferite niveluri ierarhice ale firmei şi descentralizarea activităţilor acesteia).
Cerinţele pe care le presupune realizarea funcţiei de organizare sunt următoarele: dinamismul
continuu, în scopul asigurării flexibilităţii firmei, a adaptării permanente a tuturor elementelor la
schimbările ce se produc în interiorul şi în afara ei; identificarea soluţiilor optime prin luarea în
considerare a tuturor intercondiţionărilor.
Funcţia de antrenare şi coordonare. Antrenarea şi coordonarea constau într-un ansamblu
de acţiuni vizând orientarea, ghidarea personalului în scopul realizării obiectivelor organizaţionale
şi sincronizarea acţiunii oamenilor, astfel încât desfăşurarea activităţii acestora să se realizeze în
condiţii de eficienţă şi eficacitate. Realizarea acestei funcţii presupune precizarea de către manager a
responsabilităţilor fiecărui subordonat şi urmărirea modului în care se corelează eforturile individuale
cu cele ale grupului (departament, subunitate etc.).
Munca, fiind un proces social, reclamă existenţa unor relaţii
Simptomele lipsei de coordonare adecvate în fiecare grup de lucru; managerul îşi exercită
• Lipsa de precizie a scopurilor funcţiile sale asupra subordonaţilor, iar rezultatele pe care
urmărite; aceştia le obţin depind de capacitatea sa de a-i antrena, de a-i
• Acţiuni neadecvate; face să realizeze ceea ce se aşteaptă de la ei.
• Nesincronizarea acţiunilor;
• Definirea imprecisă a Cerinţele realizării eficiente a acestei funcţii sunt
responsabilităţilor. următoarele: existenţa unui bun sistem de comunicaţii, atât
la nivelul întregii firme, cât şi al fiecărui grup de lucru;
eşalonarea raţională a competenţelor decizionale pe diferite niveluri ierarhice, în funcţie de
implicaţiile deciziilor şi de volumul informaţiilor; promovarea delegării autorităţii şi responsabilităţii;
atentă şi judicioasă selectare şi pregătire a personalului.
Funcţia de control. Controlul constă în verificarea permanentă şi completă a modului în care
se desfăşoară activităţile, comparativ cu standardele şi programele, în sesizarea şi măsurarea
abaterilor de la aceste standarde şi programe, precum şi în precizarea cauzelor şi a măsurilor
corective pentru înlăturarea lor.
Realizarea funcţiei de control managerial presupune următoarele cerinţe: existenţa unui sistem
informaţional care să permită vehicularea rapidă a informaţiilor privind standardele de performanţă şi
performanţele (rezultatele) efective; efectuarea controlului direct, la locul acţiunii; analiza cauzelor
abaterilor şi tratarea diferenţiată a acestora în funcţie de importanţa lor; evitarea suprapunerii dintre
activităţile de control şi cele de evidenţă.
8
1.2. Curente în gândirea şi practica managerială
Crearea unui fond considerabil de literatură în domeniul managementului a dus la apariţia

unor puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte practicile managementului. În funcţie de
caracteristicile de bază ale acestor concepţii, este posibilă identificarea unor diverse curente şi şcoli
de management.
În lucrările autorilor români sunt considerate ca şcoli de management următoarele: şcoala
empirică; şcoala psihologică; şcoala sistemelor sociale; şcoala teoriei deciziei; şcoala sistemelor de
comunicare; şcoala matematică. Având în vedere problematica abordată şi poziţiile definitorii faţă de
principalele elemente ale managementului, pot fi considerate ca principale şcoli: şcoala clasică, şcoala
relaţiilor umane şi managementul modern.
Şcoala clasică. Cei mai de seamă reprezentanţi ai şcolii clasice sunt Frederick W.
Taylor, Henri Fayol şi Max Weber. Ei au creat şi cele trei curente de bază ale concepţiei clasice:
managementul ştiinţific (Frederick W. Taylor); managementul administrativ (Henri Fayol);
managementul birocratic (Max Weber).
F. W. Taylor (1856 - 1915) şi-a concentrat atenţia îndeosebi asupra conducerii atelierelor,
preconizând reorganizarea activităţii de supraveghere şi îndrumare pe baza principiului separării
activităţii de planificare şi coordonare, de cea de execuţie şi a coordonării activităţii pe domenii. El a
preconizat înlocuirea structurilor ierarhice de tip militar cu organizarea funcţională, considerând că un
manager, oricât de bine pregătit ar fi, nu poate îndeplini un număr prea mare de atribuţii diferite.
Concepţia lui Taylor, expusă în lucrarea sa fundamentală, Principles of Scientific Management
(1911), poate fi sintetizată în 11 principii: înlocuirea metodelor tradiţionale, bazate pe experienţă, prin
metode ştiinţifice, fundamentate pe analiza tuturor elementelor producţiei, structurilor, proceselor şi
mecanismelor; selectarea salariaţilor pe baza unor metode fundamentate în mod ştiinţific; antrenarea
şi instruirea salariaţilor; colaborarea între salariaţi şi administraţie în scopul aplicării unor principii de
organizare ştiinţifică a întregii activităţi; diviziunea muncii intelectuale şi fizice; amplificarea
conţinutului economic al activităţii personalului tehnic; analiza procesului de muncă prin
descompunerea în elemente componente; evidenţa strictă a timpului de muncă şi normarea muncii;
unificarea şi standardizarea S.D.V.-urilor şi proceselor tehnologice; controlul tehnic al operaţiilor
tehnologice; aplicarea salarizării în acord pe baza unor indicatori specifici; stricta delimitare între
funcţiile de conducere şi cele de execuţie.
Henry Fayol (1841 - 1925) a abordat problemele managementului din punctul de vedere al
întreprinderii, în ansamblul ei. El a evidenţiat pentru prima dată funcţiile întreprinderii (tehnică;
comercială; financiară; de securitate; de contabilitate; administrativă), arătând că între acestea există o
strânsă interdependenţă şi că, în raport cu natura activităţilor sau tipul întreprinderii, importanţa lor
poate fi diferită. Detaliind conţinutul funcţiei administrative, Fayol identifică cinci atribute ale
acesteia, care au fost păstrate până astăzi în teoria modernă a managementului. Acestea sunt:
prevederea, organizarea, comanda, coordonarea şi controlul.
În concepţia sa, principiile managementului sunt următoarele: diviziunea muncii; autoritatea;
disciplina; unitatea de comandă (fiecare salariat trebuie să primească instrucţiuni, cu privire la o
anumită operaţie, numai de la o singură persoană); unitatea de direcţie (acelaşi obiectiv va fi
direcţionat de un singur manager, utilizând un singur plan); subordonarea intereselor individuale faţă
de cele organizaţionale; remunerarea (cinstită, corectă); centralizarea (soluţie optimă pentru fiecare
caz în parte); ierarhia; comenzile (materialele şi oamenii se vor găsi în locurile şi la timpul potrivit);
echitatea (managerii trebuie să fie corecţi şi amabili cu subordonaţii); stabilitatea personalului;
iniţiativa; spiritul de echipă.
Max Weber (1864 - 1920), considerat ca fiind întemeietorul managementului birocratic, ia în
consideraţie o serie de principii ale managementului, printre care: munca va fi divizată şi vor fi clar
definite autoritatea şi responsabilitatea celui care trebuie să intervină pentru a da ordine; posturile sunt
organizate într-o ierarhie a autorităţii; toate actele administrative şi deciziile vor fi emise numai în
9
scris; ţinerea unei arhive stricte pentru o perioadă cât mai mare de timp; managerii vor stabili reguli şi
proceduri ferme; regulile sunt impersonale şi vor fi aplicate, în mod identic, tuturor salariaţilor.
Deşi opiniile reprezentanţilor şcolii clasice diferă de la un curent la altul, pot fi conturate
următoarele probleme comune: fixarea obiectivelor generale şi definirea cât mai precisă a lucrărilor de
executat; repartizarea salariaţilor pe componente structurale; delegarea de autoritate; definirea
responsabilităţilor şi controlul realizării sarcinilor; studiul relaţiilor dintre salariaţi; organizarea
muncii la nivel de atelier.
Şcoala relaţiilor umane. Numeroşi sociologi şi psihologi au supus conceptele clasice
unor severe critici. Ei au reproşat acestora faptul că nu ţin seama de comportamentul uman, că
membrii unei organizaţii sunt consideraţi ca elemente pasive. Contribuţii însemnate la abordarea
managementului prin prisma comportamentului uman au fost aduse de Elton Mayo, Mary Parker
Follett, Abraham Maslow, Frederick Herzberg, Douglas McGregor, Kurt Lewin, Chester I. Barnard,
William Ouchi şi alţii.
Elton Mayo (1880 - 1949), unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai acestui curent a
investigat comportamentul uman, coordonând faimoasele experimente de la Hawthhorne. Obiectivele
originale ale acestor experimente efectuate la Western Electric Company (Chicago) între anii 1927 şi
1932 au constat în determinarea factorilor de influenţă asupra performanţelor muncitorilor.
Elton Mayo şi colaboratorii săi de la Harvard University, School of Business Administration,
au concluzionat că eficienţa şi performanţele muncitorilor depind atât de aspectele fizice ale muncii
(buna iluminare, mărimea salariului, perioada de odihnă etc.), cât şi de o serie de factori privind
relaţiile umane.
Mary Parker Follett (1868 - 1933) s-a numărat printre primii cercetători care au intuit
importanţa abordării echipei de muncă în studiile de management. Ea a studiat atât performanţele
individuale, cât şi pe cele ale grupurilor de muncă, concluzionând că managerii pot stimula munca în
echipă şi dezvoltarea spiritului de cooperare dintre lucrători. Follet a sugerat că una dintre cele mai
importante probleme manageriale este armonizarea şi coordonarea eforturilor grupurilor de muncă.
Managerii şi muncitorii trebuie să-i considere, unii pe ceilalţi, ca fiind parteneri, cu care lucrează
pentru atingerea aceloraşi scopuri.
Abraham Maslow (1908 - 1970). Psiholog şi cercetător în ştiinţele comportamentului,
Maslow a inventat conceptul de „ierarhie a nevoilor“ pentru a explica rădăcinile şi geneza motivaţiei
umane. Teoria ierarhiei nevoilor, dezvoltată în lucrarea Motivaţie şi personalitate (1970) are la bază
următorul postulat: „odată ce nevoile fiziologice (hrană, locuinţă, securitate personală) au fost
satisfăcute, nevoile de tip superior (amiciţie, stimă, autodesăvârşire etc) vor întregi potenţialul uman
şi personalitatea individului“.
Frederick I. Herzberg (1923-2000). Pornind de la chestionarea a 200 de economişti şi
ingineri cu privire la momentele din timpul muncii în care aceştia se simt bine sau nu, Herzberg a
împărţit factorii care influenţează motivaţia în două categorii: factori igienici şi motivatori. După
opinia sa, satisfacţia în muncă se datorează motivatorilor, iar insatisfacţia, factorilor igienici. Pe baza
factorilor duali, Herzberg a dezvoltat un program de „îmbogăţire“ a muncii prin care urmăreşte ca
satisfacerea nevoii de lărgire a responsabilităţilor să fie însoţită de diminuarea supervizării excesive.
Viziunea şcolii relaţiilor umane, în care managementul se identifică în mare parte cu studiul
comportamentului uman, poate fi sintetizată în următoarele idei principale: motivarea personalului şi
îmbunătăţirea climatului de muncă; evitarea superspecializării serviciilor şi a personalului;
constituirea echipelor de lucru în funcţie de preferinţele reciproce; acordarea unei importanţe oficiale
echipei sau grupului de muncă pentru creşterea gradului de cooperare; înlocuirea autorităţii oficiale
(dreptul de a lua decizii) cu autoritatea reală.
Managementul modern. Ideile teoriei clasice, precum şi abordările manageriale prin
prisma comportamentului şi-au găsit numeroase concretizări în activitatea firmelor de astăzi. Teoriilor
şi conceptelor de management le-au fost integrate o serie de elemente din alte ştiinţe: matematică,
10
fizică, teoria informaţională şi altele. S-au conturat astfel diferite modalităţi de abordare a
problemelor manageriale, între care abordarea sistemică şi teoria probabilităţilor. Se poate vorbi astfel
despre o teorie integratoare a managementului, care să permită orientarea strategică a firmelor.
Printre exponenţii cei mai autorizaţi ai managementului modern de astăzi, menţionăm pe
Herbert A. Simon, Peter F. Drucker, Thomas Peters, Robert Waterman, Henry Mintzberg, Keuichi
Ohmae, Alex. F. Osborne şi alţii.
Herbert A. Simon (născut în 1916) are o contribuţie esenţială la dezvoltarea teoriei deciziei.
Ca o recunoaştere a contribuţiilor sale în domeniul managementului, în anul 1978, i s-a decernat
premiul Nobel pentru economie. H.A. Simon a descris procesul de luare a deciziilor ca fiind format
din următoarele etape: determinarea situaţiilor care cer luarea deciziilor; construirea şi analiza
evenimentelor determinate de fiecare acţiune (act de concepţie); selecţia unei acţiuni dintre cele
posibile (activitate de alegere).
H. Simon distinge două clase de decizii: programate şi neprogramate. Deciziile programate
(repetitive) pot fi adoptate prin tehnici tradiţionale (proceduri standard, sisteme de obiective
secundare, structuri de organizare) sau moderne (cercetare operaţională, analiză matematică,
modelare, simulare). La adoptarea deciziilor neprogramate pot fi utilizate tehnici tradiţionale
(judecată, raţionamente formale, creativitate, reguli empirice) şi moderne (tehnici euristice). H. Simon
a analizat şi o serie de alte fenomene organizaţionale, cum ar fi: conflictele personale sau colective şi
comportamentul de aderare la organizaţie.
Peter F. Drucker (născut în 1909). Lucrarea care l-a impus ca unul dintre cei mai de seamă
gânditori şi practicieni în management este The Practice of Management (1954), în care dezvoltă
managementul prin obiective (MBO).
În concepţia sa, obiectivele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie operaţionale şi
motivante; să permită concentrarea resurselor şi eforturilor; să fie multiple; să fie stabilite în sectoare-
cheie (marketing, inovaţie, echipamente, productivitate, responsabilitate socială, profit); să permită
repartizarea muncii în funcţie de structura firmei. În opinia lui Peter Drucker, problema esenţială a
oricărei firme o constituie creşterea productivităţii. Succesul oricărei firme se datorează organizării
responsabilităţilor lucrătorilor şi pentru aceasta sunt necesare următoarele: o muncă organizată (cu
standarde, bine controlată); autocontrolul; perfecţionarea personalului şi diminuarea rezistenţei la
schimbare. În toate lucrările sale, Peter Drucker insistă asupra finalităţii organizaţiei şi a
responsabilităţilor sociale ale managerilor.
Thomas Peters şi Robert Waterman vor rămâne în istoria literaturii economice prin lucrarea
de mare succes În căutarea excelenţei (In Search of Excellence), considerată ca fiind cea mai bună
carte în domeniul afacerilor. Mitul pentru excelenţă, dezvoltat de Peters în prima lucrare a fost
dezvoltat în O pasiune pentru excelenţă (A Passion for Excellence), scrisă împreună cu Nancy
Austin. Această a doua carte a avut la bază un studiu, început în 1977, care a vizat analiza
structurilor, strategiilor, sistemelor de management, stilurilor manageriale, dexterităţilor, resurselor
umane şi sistemului de valori în 43 dintre cele mai competitive firme din lume.
Henry Mintzberg (născut în 1939) este de părere că managerii pregătiţi în şcolile de
management ar trebui să facă apel, într-o mai mare măsură, la priceperea şi abordarea originală a
problemelor decât la similitudinea unor situaţii. După opinia lui Mintzberg, rolul managerului este
determinant pentru că numai el poate face ca firma să meargă bine, iar talentele şi resursele să nu fie
risipite. Mintzberg militează pentru crearea unei noi şcoli de management în care „profesorii să-şi
revizuiască, în mod drastic, cunoştinţele lor despre educaţia managerială“, astfel încât să creeze o
balanţă între „analitic şi intuiţie“.
Kenichi Ohmae, denumit şi „Domnul Strategie“, este considerat de Financial Times ca cel
mai important guru japonez în management. Consultant, timp de peste 20 de ani, în cadrul firmei
McKinsey & Company, Inc., Ohmae a avut un rol esenţial în dezvoltarea metodelor de management
strategic, aria sa de expertiză fiind în domeniul formulării strategiilor creative şi a dezvoltării
conceptelor organizaţionale de implementare a acestor strategii, atât în sectorul privat, cât şi în cel
11
public. Kenichi Ohmae, profesor de management în Tokio şi Pennsylvania este autor a peste 100 de
cărţi, devenind celebru îndeosebi prin lucrarea „Gândirea strategului: arta afacerilor japoneze“ (The
Mind of Strategist: The Art of Japanese Business), apărută în anul 1982. Ideea centrală, în jurul
căreia gravitează concepţia lui Ohmae este aceea că „în planificarea strategică se pot utiliza atât
analiza cât şi intuiţia“.
Al. F. Osborne este considerat creatorul, în anul 1939, a metodei de dezvoltare a ideilor
creatoare, cunoscută sub numele de brainstorming (brain + storm). Brainstorming-ul constă într-un
sistem de obţinere a ideilor creatoare, emise de un panel de 10 – 12 participanţi, în cadrul unei
reuniuni cu un obiectiv bine conturat, după o procedură specifică, asociată unei „furtuni a creierelor“.
1.3. Managerii: categorii, aptitudini, roluri şi cariera managerială
Categorii de manageri şi principale aptitudini. Managerii, ca persoane

investite cu autoritate şi responsabilitate decizională privind folosirea eficientă a principalelor resurse
ale organizaţiei (oameni, pieţe, maşini şi instalaţii, materiale, bani şi timp), exercită atribuţii de
planificare, organizare, coordonare-antrenare şi control, fiind situaţi pe diferite niveluri ale piramidei
ierarhice.
Raţiunea de a fi a unui manager, misiunea lui de bază, este de a face afaceri profitabile pentru firmă, de a-şi
orienta colaboratorii şi subordonaţii spre ceea ce se aşteaptă de la ei. Managerul stabileşte obiective,
organizează, motivează şi comunică, stabileşte standarde şi evaluează, dezvoltă potenţialul oamenilor.
(Peter Drucker, The Practice of Management)
Avându-se în vedere trăsăturile generale ale responsabilităţilor îndeplinite, managerii pot fi

împărţiţi în trei categorii: managerii superiori (top-manageri; senior manageri); manageri mijlocii;
manageri de primă linie (supervizori).
Pentru îndeplinirea responsabilităţilor, oricărui manager, de la directorul general sau
preşedintele unei mari companii multinaţionale până la şeful unui compartiment dintr-o firmă mică, îi
sunt necesare trei categorii de aptitudini: aptitudini conceptuale; aptitudini umane; aptitudini
profesionale (figura 1.2, tabelul 1.1).
Manageri Aptitudini
superiori conceptuale
(Capacitate de
Manageri orientare Aptitudini
Figura 1.2. Categorii mijlocii strategică) umane
de manageri şi (Capacitate de
principalele aptitudini a dezvolta
necesare Manageri de relaţii umane)
primă linie Aptitudini
profesionale
Non – manageri (Cunoştinţe profesionale
(personal de de specialitate şi capacitatea
execuţie) de a le aplica)
12
Categorii de manageri şi aptitudinile lor esenţiale
Tabelul 1.1
Categorii de
Funcţii concrete şi abilităţi esenţiale
manageri
Manageri superiori I. Funcţii: preşedinte, director general, CEO (Chief Executive Officer),
vicepreşedinte, director comercial etc.
II. Aptitudinea esenţială: Conceptuală, de orientare strategică a organizaţiei
(aptitudinea de a rezolva problemele din punct de vedere al întregii organizaţii,
concepute ca un sistem).
Manageri mijlocii I. Funcţii: manager de divizie, director de producţie (când există şi funcţia de
vicepreşedinte), şef de departament, şef de serviciu (dacă are în subordine şefi de
birou).
II. Aptitudinea esenţială: Capacitatea de a dezvolta relaţii umane (aptitudinea
de a asigura eficacitatea activităţilor, de a coordona şi de a dezvolta relaţii inter-
personale armonioase).
Manageri de primă I. Funcţii: manager zonal de vânzări, asistent al managerului de resurse umane, şef
linie echipă de proiect, şef de birou, supervizor.
II. Aptitudinea esenţială: Cunoştinţe profesionale (aptitudinea de a folosi
instrumente şi metode, de a aplica în mod concret cunoştinţe specifice şi de a
conduce procesele).
Aptitudinile conceptuale constau în capacitatea managerilor de a asigura orientarea

strategică a organizaţiei, ca un tot unitar, în acord cu misiunea şi obiectivele stabilite, de a formula şi
implementa strategii eficiente şi eficace.
Aptitudinile conceptuale îi permit managerului:
• să perceapă modul în care activităţile specifice diverselor funcţii ale managementului se
interacţionează;
• să sesizeze principalele tendinţe ale mediului şi să orienteze organizaţia astfel încât să poată
valorifica oportunităţile şi să se protejeze de ameninţări;
• să identifice impactul unor modificări procedurale în unele componente structurale asupra
performanţelor organizaţionale.
Aptitudinile umane permit crearea unui climat favorabil cooperării şi comunicării deschise
între componenţii grupurilor de lucru, precum şi armonizarea intereselor individuale cu interesele de
grup şi cele organizaţionale. Un astfel de climat este propice dezvoltării unei culturi organizaţionale
orientate spre performanţă şi inovare, constituind bazele „organizaţiei care învaţă“ (learning
organization).
Aptitudinile profesionale sunt date de totalitatea cunoştinţelor profesionale de specialitate pe
care managerul este capabil să le aplice în efectuarea unor activităţi concrete sau în îndrumarea
personalului din subordine, care execută aceste operaţii şi are nevoie de sprijinul managerului.
Din figura 1.4 rezultă că, la nivelurile ierarhice superioare, esenţiale sunt capacitatea de
orientare strategică a firmei şi dezvoltarea relaţiilor umane, atât în interiorul organizaţiei, cât şi în
raporturile acesteia cu mediul extern. La acest nivel, „calitatea“ de a fi un bun specialist într-un
domeniu sectorial nu reprezintă o garanţie a reuşitei manageriale. Thomas Peters, unul dintre cei mai
autorizaţi specialişti americani în management, afirma că un excelent profesionist într-un domeniu
anume, fie el şi înrudit cu unul dintre domeniile de activitate ale firmei, are toate şansele să devină
„un strateg incompetent“. Dată fiind practica firmelor româneşti de supralicitare a celei de a treia
categorii de responsabilităţi – managerul ca specialist sectorial – în detrimentul primelor două, putem
13
aprecia că majoritatea deficienţelor şi incapacitatea de adaptare la noile condiţii de funcţionare ale
economiei se datorează sistemului de promovare în funcţiile manageriale la nivel superior şi mediu.
Cele trei categorii de aptitudini, având o importanţă diferită de la un nivel ierarhic la altul, în
funcţie de specificul responsabilităţilor acestor manageri, fac ca rezultatele bune obţinute de un
manager de pe un anumit nivel ierarhic să nu fie o garanţie pentru succesul acestuia în cazul
promovării pe un post de pe un nivel ierarhic superior.
Cariera managerială. Cariera, ca succesiune de posturi pe care o persoană le ocupă sau

le poate ocupa în decursul vieţii active, este asociată cu şansele de evoluţie ale individului în una sau
mai multe organizaţii.
Posturile pe care le poate ocupa o persoană pot fi atât posturi de execuţie, cât şi posturi de
management. De regulă, în cariera profesională se începe prin ocuparea unor posturi de execuţie,
punându-se în valoare cunoştinţele profesionale de specialitate, dobândite în procesul de formare
iniţială.
Cariera managerială a unei persoane (figura 1.3) începe fie după o anumită perioadă, în care
cel în cauză, pe diferite posturi de execuţie, şi-a pus în valoare cunoştinţele de specialitate şi şi-a
îmbunătăţit abilităţile practice concrete, fie direct, ca în cazul celor patru situaţii de mai sus.
Cariera managerială reprezintă succesiunea posturilor de management pe care o persoană le
poate ocupa pe parcursul vieţii active. Dacă faza iniţială (explorare) este asociată, de regulă, cu
posturi manageriale de primă linie (şef de birou, şef de departament), pe măsura însuşirii abilităţilor
privind lucrul cu oamenii şi a orientării strategice dar şi a obţinerii unor rezultate concrete este posibil
accesul – în fazele de consacrare şi stabilizare – la posturi de management de la nivelurile ierarhice
superioare. Accesul la posturile manageriale superioare este posibil fie în cadrul aceleiaşi organizaţii,
fie în altele.
Ridicate
B
Performanţe manageriale
A
Figura 1.3. C
Fazele carierei
manageriale
A Evoluţie normală a carierei
Scăzute
Excepţii („carieră prelungită”

B şi C şi „dezangajare timpurie”)
25 30 35 40 45 50 55 60 65
Consacrare Stabilizare Dezangajare

Explorare (progres) (menţinere) (declin)
Faze ale carierei manageriale
Finalul carierei – dezangajarea – presupune trecerea managerului din posturile executive în cele
de consultanţă, de consiliere sau de membri ai unor consilii cu rol de sprijin al managerului executiv
în orientarea strategică a companiei.
Relaţia între cariera profesională şi cariera managerială. Cariera profesională poate include
sau nu cariera managerială. Există o multitudine de posturi de specialitate care nu presupun
responsabilităţi manageriale. A nu accede, pe parcursul carierei profesionale, la un post managerial,
nu semnifică un eşec în carieră. Un specialist de înaltă clasă poate deveni un reputat expert într-o
anumită problemă sau domeniu fără a ocupa un post managerial. În mod similar, promovarea unui
14
cercetător de excepţie într-un post de management poate duce la plafonarea profesională şi la declinul
carierei acestuia.
În ţări cu anumite trăsături culturale, printre care şi România, în care „distanţa faţă de putere“
este mare (Hofstede, 1996), există tendinţa de a se asocia nivelul ierarhic al postului ocupat de un
individ cu valoarea sa. Această asociere poate duce la comportamente aberante, atât din partea
managerilor, care sunt tentaţi să desconsidere activitatea şi rolul celorlalţi, cât şi din partea non-
managerilor, prin adoptarea unor poziţii îngăduitoare.
Rolurile managerilor. Funcţiile de bază ale managementului sunt grupe complexe de

activităţi, asociate în mod direct cu îndeplinirea misiunii organizaţiei. Pentru realizarea acestor funcţii,
managerii dezvoltă procese elementare de comunicare, decizie şi influenţare.
Profilul profesional al directorilor generali din companiile multinaţionale (în procente)

Tabelul 1.2
din care:
Specialitatea studiilor
Total Canada America
universitare SUA Europa Altele **)
şi *) latină
Management şi marketing 37 26 57 32 42 53
Economie de ramură 20 24 16 19 16 6
Finanţe şi contabilitate 23 24 19 29 21 31
Drept 13 11 24 3 11 6
Inginerie 42 41 40 42 53 50
Ştiinţe sociale 17 14 24 19 11 25
Ştiinţe umanistice 13 15 12 10 5 6
Altele 7 7 4 10 11 13
*) Australia şi Noua Zeelandă. **) Liban, Indonezia, Israel, Filipine, Taiwan, Turcia.
Notă: Au fost luate în studiu 287 de companii multinaţionale, dintre care: 153 (SUA); 68 (Europa de Vest); 22 (Anglia);
11 (Australia şi Noua Zeelandă); 19 (America latină); 16 (Liban, Indonezia, Israel, Filipine, Taiwan, Turcia).
Totalul depăşeşte 100 % datorită studiilor universitare multiple ale managerilor.
Sursa: Ruth Shaeffer, Developing New Leadership in a Multinational Environment, The Conference Board, Inc., New
York, 1985, p. 12.
Structurarea activităţii manageriale, pe baza a ceea ce managerii fac „de fapt“, a fost propusă în
literatura de specialitate de către Henry Mintzberg. Studiind munca unor manageri de nivel înalt din
mai multe organizaţii americane, Mintzberg (1973) a ajuns la concluzia că aceştia îndeplinesc zece
roluri (ansambluri organizate de comportamente), grupate în trei categorii: interpersonale,
informaţionale şi decizionale.
Rolurile interpersonale decurg în mod direct din autoritatea formală cu care sunt învestiţi
managerii şi implică, în mod fundamental, dezvoltarea unor relaţii interumane. Aceste roluri sunt:
reprezentant oficial (simbol), lider şi agent de legătură..
Manageri
I. ROLURI superiori
INTERPERSONALE
Figura 1.5.
1. Reprezentant
Rolurile oficial II. ROLURI
managerilor 2. Lider Manageri
INFORMAŢIONALE
3. Persoană de mijlocii
legătură
1. Observator activ
2. Difuzor de informaţii III. ROLURI
3. Purtător de DECIZIONALE
cuvânt 1. Întreprinzător
2. Regulator de perturbaţii Manageri
3. Distribuitor de resurse de primă
4. Negociator linie
15
Ca reprezentant oficial, managerul îndeplineşte diferite sarcini cu caracter ceremonial, cum ar fi,
de exemplu, participarea la unele întruniri ale diverselor asociaţii nelucrative din cadrul comunităţii în
care operează unitatea. Ca lider, managerul asigură angajarea şi perfecţionarea personalului din
subordine, precum şi animarea şi motivarea acestuia. Rolul de legătură constă în realizarea unor
contacte cu persoane din afara unităţii conduse, altele decât cele de pe lanţul ierarhic, şi aceasta în
interesul unităţii conduse.
Rolurile informaţionale presupun recepţionarea şi transmiterea informaţiilor de către manageri,
fiind facilitate, în mare măsură, de relaţiile interpersonale pe care aceştia le dezvoltă.
Mintzberg atribuie managerilor trei roluri informaţionale mai importante: observator activ,
difuzor şi purtător de cuvânt.
În rolul său de observator activ (monitor), managerul urmăreşte în permanenţă activitatea
desfăşurată în cadrul unităţii, precum şi mediul extern în care aceasta operează, pentru a capta acele
informaţii considerate necesare în procesul de management. Atunci când informaţiile culese sunt
transmise membrilor unităţii pe care o conduce, managerul acţionează ca difuzor.
În sfârşit, prin transmiterea de informaţii unor persoane din afara unităţii conduse, fie ele din
cadrul firmei, fie din mediul extern al acesteia, managerul îndeplineşte de fapt un rol de purtător de
cuvânt.
Rolurile decizionale cuprind ansamblul activităţilor desfăşurate de manageri ca decidenţi. Din
această perspectivă, Mintzberg vede managerii interpretând patru roluri: întreprinzător, regulator de
perturbaţii, distribuitor de resurse şi negociator.
Ca întreprinzător, managerul aduce îmbunătăţiri cu consecinţe relativ îndelungate unităţii de care
este responsabil, încercând să o adapteze mai bine condiţiilor în care operează (de exemplu, prin
schimbarea structurii organizatorice, introducerea de noi produse etc.).
Ca regulator de perturbaţii, managerul reacţionează faţă de evenimentele neprevăzute, urmărind
să elimine sau să diminueze consecinţele nefavorabile sau să potenţeze consecinţele benefice ale acestor
evenimente. Exemplu: căutarea răspunsului potrivit la o campanie publicitară agresivă a unui concurent.
Unul dintre cele mai importante roluri ale managerului este acela de distribuitor de resurse,
adică de responsabil pentru repartizarea resurselor disponibile la nivelul întregii unităţi către elementele
organizatorice din subordine. Deciziile implicate de elaborarea bugetelor anuale sunt cele mai bune
exemple în această privinţă.
În sfârşit, prin rolul său de negociator, managerul contribuie la rezolvarea disputelor, atât din
cadrul unităţii, cât şi dintre unitate şi mediul său.
Prin consecinţele lor, activităţile implicate de rolurile decizionale ale managerilor au o
importanţă deosebită pentru succesul unei firme. În plus, rolurile informaţionale şi interpersonale
deservesc, în mare măsură, pe cele decizionale.
1.4. Calitatea managementului şi principiul excelenţei în

management
Calitatea produselor şi a organizaţiilor, în ansamblul lor, sunt determinate de modul de

concepere şi de punere în practică a sistemelor şi procedurilor de management. „De ce unele
întreprinderi sunt competitive, profitabile, au un personal motivat, interesat de ceea ce fac, în timp ce
altele ajung să funcţioneze în pierderi şi dau faliment?“ – se întreba Peter Drucker. Răspunsul îl dă
tot el: „Esenţa tuturor acestor stări constă în calitatea şi performanţele managementului“. Opinii
similare întâlnim şi la alţi doi mari guru ai managementului, Philip Crosby şi W. Edward Deming,
care apreciază că peste 80% din deficienţele de calitate ale produselor sau organizaţiilor se datorează
sistemului de management.
Un rol esenţial în asigurarea calităţii îl au senior-managerii şi pentru aceasta ei trebuie să se
autoperfecţioneze, să-şi definească precis obiectivele, să-şi asume responsabilităţi şi să măsoare
16
periodic progresele înregistrate. Managerii au o influenţă hotărâtoare asupra rezultatelor obţinute. De
modul în care ei acţionează depinde însăşi existenţa organizaţiilor.
Abordările practice şi metodologice s-au dezvoltat o dată cu evoluţia conceptului de calitate,
prin trecerea de la asigurarea calităţii produselor (QA) la managementul calităţii (QM) şi de aici la
managementul calităţii totale (TQM), un rol deosebit avându-l Joseph M. Juran, Philip Crosby şi W.
Edward Deming.
Un impact deosebit asupra teoriei şi practicilor manageriale l-a avut principiul excelenţei al lui
Thomas Peters, conform căruia, în management, lucrurile nu pot fi bune sau aproape bune; în
management, totul trebuie să fie excelent pentru ca firma să reuşească.
Pe baza unei ample documentări în 43 de firme situate în topul mondial al competitivităţii,
Peters a elaborat un număr de 45 de percepte pe care trebuie să le aibă în vedere orice manager, de la
orice nivel ierarhic. În esenţă, cele 45 de percepte formulate de Peters pot fi sintetizate astfel:
• revoluţionaţi calitatea şi faceţi din procesul de producţie un instrument de marketing;
• fiţi total dedicaţi serviciului şi îndeplinirii responsabilităţilor;
• fiţi total dedicaţi satisfacerii nevoilor clienţilor; ascultaţi clienţii, ultimii utilizatori, furnizorii şi
comercianţii;
• străduiţi-vă să fiţi unici;
• supra-investiţi în oameni, puneţi pe prim plan salariile, serviciile şi distribuţia;
• dezvoltaţi o strategie inovatoare şi ignoraţi răspunsul „nu s-a inventat încă“;
• faceţi din „spiritul inovativ“ o „raţiune a existenţei“ pentru fiecare dintre salariaţi; măsuraţi
progresul realizat ca urmare a oricărei inovări, perfecţionări; faceţi din salariaţii cei mai
inventivi adevăraţi eroi, campioni ai firmei dumneavoastră;
• investiţi timp în recrutarea personalului; asiguraţi-vă cu personal pentru toate funcţiile şi
stimulaţi lucrul în echipă;
• „debarasaţi-vă“ cât mai rapid de cei incompetenţi ori rezistenţi la schimbare; reconcepeţi rolul
managerilor mijlocii, astfel încât să-i transformaţi din „gardieni“ în „mediatori“;
• simplificaţi procedurile birocratice, reduceţi „hârtiile“ şi distrugeţi „aparatul“;
• orientaţi-vă cu precizie asupra a „ceea ce trebuie schimbat“ şi a „urgenţei acestei schimbări“;
• conduceţi prin exemplul personal, folosiţi un management „vizibil“ şi utilizaţi metode cât mai
simple pentru a stimula înţelegerea şi participarea celorlalţi;
• faceţi ca procedurile de control să fie cât mai simple şi mai eficiente;
• cereţi salariaţilor să fie loiali faţă de firmă şi integri în toate acţiunile pe care le întreprind
pentru şi în numele firmei; fiţi un exemplu pentru ei.
Verificaţi-vă cunoştinţele şi ...

... aplicaţi-le
a. Autoevaluarea cunoştinţelor
1. Care este ordinea de importanţă a calităţilor / abilităţilor pe care trebuie să le aibă un bun
manager de prima linie (de nivel inferior)?
a) Capacitate de orientare strategică; capacitate de a dezvolta relaţii umane; cunoştinţe
profesionale de specialitate;
b) Cunoştinţe profesionale de specialitate; capacitate de a dezvolta relaţii umane; capacitate
17
de orientare strategică;
c) Capacitate de a dezvolta relaţii umane; capacitate de orientare strategică; cunoştinţe
profesionale de specialitate.
2. Care dintre următoarele ipostaze (ansambluri organizate de comportamente) sunt, după Henry
Mintzberg, roluri decizionale ale managerilor?
a) Observator activ (monitor); c) Lider;
b) Regulator de perturbaţii; d) Distribuitor de resurse.
3. Care dintre următoarele căi de acţiune sunt, în concepţia lui Thomas Peters, factori de succes în
management?
a) Contactul continuu cu clienţii; b) Selecţia ştiinţifică a angajaţilor;
c) Autonomia operaţională şi încurajarea întreprinzătorilor.
4. Orientarea organizaţiei în conformitate cu misiunea şi obiectivele strategice stabilite este
responsabilitatea esenţială a:
a) managerilor superiori; c) managerilor de primă linie;
b) managerilor mijlocii; d) directorilor generali.
5. Direcţionarea activităţii unităţii conduse prin aplicarea unor cunoştinţe de specialitate este
responsabilitatea principală a:
a) managerilor superiori; c) managerilor de primă linie;
b) managerilor mijlocii; d) directorilor generali.
6. Rolurile manageriale definite de Mintzberg (reprezentant oficial, lider, observator activ etc.) sunt:
a) grupe complexe de activităţi asociate în mod direct cu îndeplinirea misiunii organizaţiei;
b) ansambluri organizate de comportamente care ilustrează ceea ce fac „de fapt“ managerii.
7. (1) Studiind activitatea managerilor din mai multe organizaţii americane, Henry Mintzberg
(1973) a ajuns la concluzia că aceştia îndeplinesc zece roluri (ansambluri organizate de
comportamente).
(2) Aceste roluri sunt grupate în trei categorii: roluri interpersonale, roluri informaţionale şi
a) Numai prima afirmaţie, marcată cu (1), este adevărată.
b) Numai a doua afirmaţie, marcată cu (2), este adevărată.
c) Ambele afirmaţii sunt adevărate.
8. Care dintre următoarele funcţii sunt, potrivit lui Henry Fayol, funcţii ale întreprinderii?
a) Comercială; c) De antrenare; e) De control.
b) Financiară; d) De contabilitate;
b. Aplicaţii
1. Analizaţi, pe exemplul unei organizaţii, posibilităţile de concretizare a factorilor de succes în

management.
• Care sunt principalele concluzii?
• Schiţaţi un plan, pentru o perioadă de un an, care să permită concretizarea unora dintre
aceşti factori de succes în cadrul organizaţiei analizate. Care sunt factorii de influenţă şi
şansele de realizare a obiectivelor din acest plan?
2. Care viziune este dominantă în organizaţiile româneşti: „managementul ca artă“ sau
„managementul ca ştiinţă“? De ce? Care sunt principalele implicaţii?
3. Analizaţi responsabilităţile celor trei categorii de manageri. Cum explicaţi faptul că un foarte
bun manager de primă linie, promovat în categoria top-managerilor, poate deveni incompetent?
18
Capitolul 2
CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ ŞI
ETICA AFACERILOR
Cultura organizaţională şi etica afacerilor constituie, fără îndoială, două dintre cele mai
neglijate probleme manageriale în firmele româneşti, dar aici există poate şi cele mai mari
rezerve de îmbunătăţire a performanţelor acestor companii. Numai că pentru aceasta sunt
necesare anumite competenţe şi abilităţi specifice pe care cei mai mulţi manageri nu le posedă.
Sau poate nici nu conştientizează importanţa acestora. Dumneavoastră le-aţi putea obţine citind
cu atenţie acest capitol.
Opriţi-vă şi reflectaţi asupra acelor pasaje care vi se par mai importante sau care vă
atrag atenţia prin ceva anume. Faceţi conexiuni cu situaţii din experienţa dumneavoastră.
Parcurgeţi testele de autoevaluare şi rezolvaţi aplicaţiile din finalul capitolului.
Veţi şti:
♦ În ce constă cultura organizaţională şi cum aceasta poate fi orientată spre
performanţă;
♦ Cum ar putea fi orientat sistemul de valori şi ce efecte s-ar obţine pe planul
performanţelor organizaţionale;
♦ Cât de important este climatul etic pentru performanţele manageriale şi cât de mari
sunt pierderile firmelor româneşti ca urmare a fenomenului de corupţie;
♦ Aţi putea elabora un cod etic pentru organizaţia în care vă desfăşuraţi activitatea.
Dacă veţi fi suficient de convingător, acesta ar putea fi chiar aplicat.
2.1. Cultura organizaţională
Conceptul de cultură organizaţională. Fiecare organizaţie, indiferent de mărimea

şi domeniul ei de activitate, are o cultură organizaţională proprie, care depinde de propria ei istorie, de
modul de abordare a problemelor şi de practicile de conducere ale activităţilor. Cultura
organizaţională reflectă mixul personalităţilor şi al stilurilor de leadership, ea punându-şi amprenta
asupra modului în care vor fi realizate lucrurile, se vor efectua schimbările, se va manifesta
personalitatea organizaţională şi climatul psihosocial. Folosind o analogie simplă, cultura reprezintă
pentru o organizaţie ceea ce pentru un individ este personalitatea sa. Mac Millan consideră cultura ca
fiind ideologia acelei organizaţii, iar T. Peters şi R. Waterman apreciază că ea este rezultatul efortului
managerilor de orientare a personalului în „spiritul unei prestaţii excelente“. Cultura îşi are originea în
interacţiunea relaţiilor interpersonale la nivel organizaţional.
Conceptul de cultură organizaţională îşi are rădăcinile în ştiinţele sociale, în antropologie,
sociologie, psihologie socială şi comportament organizaţional. Primele studii specifice datează din
perioada anilor 1970 (Clark, 1972; Pettigrew, 1973). Apoi, Schein (1985) contribuind la conturarea
conceptului de cultură organizaţională, a abordat posibilităţile de analiză şi de intervenţie în
19
modificarea acesteia. În perioada 1980 – 1990, cultura organizaţională a început să fie tot mai mult
analizată, companiile vest-europene şi cele nord-americane fiind preocupate să înţeleagă şi să explice
performanţele superioare ale companiilor japoneze.
Cultura organizaţională a fost abordată într-o manieră raţională de către Peters & Waterman
(1982), într-o perspectivă funcţională de către Schein (1985) sau într-o manieră metaforică de către
antropologi, precum Geertz (1993). Unii autori precum Schein (1992) şi Pettigrew (1985) prezintă
cultura organizaţională ca fiind implicarea valorilor comunicate, dar nu fac distincţie clară între
valorile liderilor acestor organizaţii şi valorile celorlalţi membri ai organizaţiei.
În fine, Hofstede (1997) defineşte cultura Cultura este „cheia” excelenţei organizaţionale
organizaţională ca fiind „programarea colectivă a iar leadership-ul este unul dintre factorii care
modului de gândire prin care membrii unei contribuie la crearea culturii.
organizaţii se deosebesc de cei ai altei organizaţii“. El Edgar Schein - Organizational Culture and
argumentează că valorile fondatorilor şi ale celorlalţi Leadership
membri ai organizaţiei au un rol însemnat, dar modul
în care aceste culturi afectează gândirea membrilor
obişnuiţi ai acestor organizaţii va fi determinat de Cultura organizaţională influenţează
practicile adoptate. comportamentul oamenilor, aspiraţiile lor în
carieră, formarea profesională şi statutul lor
Ţinând seama de toate aceste opinii, putem în societate.
defini cultura organizaţională ca fiind modul
specific de gândire, simţire şi acţiune, pe care oamenii dintr-o organizaţie l-au învăţat ca urmare a
ansamblului de proceduri concepute de manageri, dar şi a influenţei mediului social în care au trăit
şi s-au format. Cultura organizaţională este reprezentată de sistemul de valori, de convingerile
comune ale membrilor organizaţiei privind existenţa şi funcţionarea acesteia, de ritualuri, mituri şi
întâmplări care determină modul în care angajaţii gândesc şi acţionează.
Datorită faptului că o organizaţie îşi desfăşoară activitatea într-un spaţiu naţional sau
multinaţional, în care personalul are o anumită specificitate din punct de vedere al valorilor sociale,
religioase, estetice, cultura organizaţională este puternic influenţată de trăsăturile caracteristice ale
unor niveluri de cultură de rang superior, dintre care cultura naţională are cea mai puternică
influenţă.
Cultura naţională, în opinia lui F. Fukuyama [1995] este „un model moral intrinsec, ce poate
consta din idei, valori şi relaţii“. Societatea îşi reglează comportamentul cu ajutorul unor coduri
morale, formate din modele privind ideile, valorile şi relaţiile. Acestea sunt dezvoltate prin tradiţie,
repetiţie, exemple şi sunt întărite prin imagini, obiceiuri şi opinii sociale.
Geert Hofstede [1996], unul dintre cei mai autorizaţi cercetători ai culturii naţionale, consideră
că există o „cultură în sens restrâns“, adică „ o civilizaţie“ sau „rafinament al minţii“, care se
concretizează în rezultate cum ar fi educaţia, arta şi literatura şi o „cultură ca software mental“, care
corespunde conceptului de cultură din antropologie, care include tipare de gândire, simţire şi acţiune.
Conform modelului de analiză elaborat de Hofstede, cultura naţională poate fi caracterizată prin
cinci dimensiuni: distanţa faţă de putere, individualismul, masculinitatea, prevenirea incertitudinii şi
orientarea pe termen lung.
1. Indicele distanţei faţă de putere (IDP) semnifică măsura în care membrii unei culturi se
aşteaptă şi acceptă ca puterea să fie inegal distribuită în societate şi în organizaţii. Un indice al
distanţei faţă de putere mare reflectă inegalităţi din punct de vedere al accesului oamenilor la putere
şi avuţie. Aceste societăţi sunt orientate spre sistemul de caste, cu posibilităţi reduse de mobilitate şi
de progresare ale cetăţenilor. Un indice al distanţei faţă de putere redus semnifică faptul că în acele
societăţi, egalitatea şanselor şi oportunitatea oamenilor de a accede la un status mai bun sunt evidente.
Impactul situaţiei concrete a culturii naţionale din punct de vedere al acestei dimensiuni asupra
culturii organizaţionale este redat în tabelul 2.1.
20
Tabelul 2.1
IDP ridicat IDP scăzut
• Ierarhia din cadrul organizaţiei reflectă inegalitatea • Ierarhia reflectă importanţa rolurilor, stabilită în
dintre indivizi şi grupuri; mod convenţional;
• În cadrul organizaţiilor, centralizarea este • În cadrul organizaţiilor este promovată ideea
frecventă; descentralizării;
• Subordonaţii aşteaptă să li se spună ce au de • Subordonaţii aşteaptă să fie consultaţi şi să aibă
făcut; iniţiativă în ceea ce fac;
• Şeful ideal este autocratul binevoitor (un „tată • Şeful ideal promovează un leadership participativ;
bun“); • Invocarea privilegiilor şi simbolurilor statutului
• Privilegiile şi simbolurile statutului managerilor managerilor nu sunt bine privite de către ceilalţi.
sunt de aşteptat să fie frecvent invocate / utilizate.
2. Individualismul (IDV). Un nivel ridicat de individualism reflectă faptul că drepturile

individului au un rol important în cadrul societăţii. În aceste societăţi, indivizii tind să dezvolte un
mare număr de relaţii libere, oamenii preocupându-se de propriile interese şi de cele ale familiei lor
restrânse (familia nucleu). Un nivel scăzut de individualism (colectivismul) este specific societăţilor
cu un mare grad de colectivism, cu legături strânse între indivizi. În acest caz, oamenii se aşteaptă ca
alţii din grupul lor (familia extinsă, clanul, organizaţia) să le apere interesele în schimbul loialităţii
manifestate faţă de grupul respectiv. Impactul situaţiei concrete a culturii naţionale din punct de
vedere al acestei dimensiuni asupra culturii organizaţionale este redat în tabelul 2.2.
Individualismul (IDV)
Tabelul 2.2
IDV ridicat IDV scăzut
• Relaţiile angajat-angajator stabilite în baza unui • Relaţiile angajat-angajator stabilite mai mult în
contract; termeni morali;
• Angajarea şi promovarea sunt pe bază de aptitudini • Deciziile de angajare şi promovare sunt influenţate
şi reguli impersonale; de grupurile de interese;
• Se practică mai mult un management al indivizilor; • Se practică mai ales un management al grupurilor
• Sarcinile de muncă sunt mai importante decât cu interese distincte;
relaţiile inter-personale. • Relaţiile inter-personale sunt mai importante decât
sarcinile de muncă.
3. Masculinitatea (MAS), ca dimensiune culturală, presupune diferenţierea clară a rolului

social al sexelor, accentuează nevoia de afirmare de sine, de succes profesional şi material. O
masculinitate înaltă semnifică o mare diferenţiere între sexe, bărbaţii dominând societatea într-o
proporţie semnificativă. La polul opus, masculinitatea scăzută (feminitate) semnifică un grad redus
al discriminării, femeile fiind tratate în mod egal cu bărbaţii în toate aspectele societăţii. Feminitatea
culturală estompează rolul social al sexelor, valorizând preocuparea pentru relaţii umane agreabile şi
calitatea vieţii. Impactul situaţiei concrete a culturii naţionale din punct de vedere al acestei
dimensiuni asupra culturii organizaţionale este redat în tabelul 2.3.
Masculinitatea (MAS)
Tabelul 2.3
MAS ridicată MAS scăzută
• Se aşteaptă de la manageri să fie încrezători, • Managerii îşi pun în valoare intuiţia, urmărind
stăpâni pe ei înşişi; realizarea consensului;
• Accent pe competiţie şi performanţă; • Accent pe calitatea condiţiilor de muncă şi
• Rezolvarea conflictelor în mod tranşant, prin performanţă;
confruntare directă. • Rezolvarea conflictelor prin negociere şi
compromis.
21
4. Prevenirea incertitudinii semnifică măsura în care membrii unei culturi se simt ameninţaţi de
situaţii incerte sau comportamente neconvenţionale. Indicele de prevenire a incertitudinii (IPI) este
orientat asupra nivelului de toleranţă pentru incertitudine şi ambiguitate în societate. Un IPI ridicat
indică faptul că acea ţară are o toleranţă redusă pentru incertitudine şi ambiguitate şi drept urmare,
elaborează un număr mare de reglementări şi norme. Un IPI scăzut semnifică faptul că acea ţară este
mai tolerantă pentru o varietate de opinii. Este cazul societăţilor mai puţin orientate pe reguli, mai
deschise să accepte schimbarea şi dispuse să-şi asume un mai mare risc. Impactul situaţiei concrete a
culturii naţionale din punct de vedere al acestei dimensiuni asupra culturii organizaţionale este redat
în tabelul 2.4.
5. Orientarea pe termen lung (OTL) reflectă măsura în care o societate acceptă sau nu
dedicarea pe termen lung, orientarea către tradiţie şi valori de gândire. OTL ridicată semnifică
orientarea către valorile pe termen lung, respectul pentru tradiţie şi o puternică etică a muncii, unde
recompensarea pe termen lung este considerată ca fiind rezultatul muncii de zi cu zi. În culturile cu o
OTL redusă, schimbările pot fi făcute mult mai rapid. Impactul situaţiei concrete a culturii naţionale
din punct de vedere al acestei dimensiuni asupra culturii organizaţionale este redat în tabelul 2.5.
Prevenirea incertitudinii (IPI)

Tabelul 2.4
IPI ridicată IPI scăzută
• Nevoia emoţională de reguli, chiar dacă acestea nu • Se porneşte de la premisa că nu trebuie să existe
vor fi niciodată operaţionale în întregime; mai multe reguli decât este necesar;
• Nevoia emoţională de a fi în permanenţă ocupat şi • Munca este dimensionată astfel încât să nu ducă la
de a munci din greu; inconfort şi repulsie;
• Precizia şi punctualitatea sunt considerate ca fiind • Precizia şi punctualitatea sunt atitudini care se
implicite; învaţă prin educaţie;
• Rezistenţă la schimbare şi tendinţă de suprimare a • Toleranţă faţă de comportamente care se abat de la
ideilor şi comportamentelor care se abat de la norme şi susţinerea ideilor inovatoare;
reguli şi norme; • Motivare prin realizare de sine, stimă şi
• Motivare prin securitate şi aparenţă. sentimentul de aparenţă la grup.
Orientarea pe termen lung (OTL)

Tabelul 2.5
OTL ridicată OTL scăzută
• Orientarea către tradiţie şi valori de gândire; • Pragmatism şi orientare spre valori vizând
• Orientarea valorilor organizaţionale spre etica performanţa şi excelenţa;
muncii, loialitate şi corectitudine; • Orientarea spre etică datorită efectelor ce pot
• Recompensare prin creşterea prestigiului ca fi obţinute pe planul performanţelor şi a
urmare a recunoaşterii efortului depus în prestigiului;
timp. • Sisteme transparente şi măsurabile de
recompensare în funcţie de performanţele
concrete.
Caracteristicile culturii naţionale căreia îi aparţin indivizii unei organizaţii îşi pun amprenta
asupra culturii acelei organizaţii.
Într-o anumită măsură, cultura unei organizaţii este asemănătoare cu cea a unei societăţi,
oferind o imagine a modului în care: reflectă regulile nescrise privind interacţiunea (membrii unei
organizaţii îşi pot exprima ideile în mod liber?); membrii unei organizaţii trebuie să acţioneze după
reguli şi norme stricte privind modul în care acţionează; există şi este aplicat un sistem de evaluare a
impactului acţiunilor individuale asupra rezultatelor organizaţionale; prin cultura organizaţiei se pune
accentul pe exercitarea puterii sau pe un comportament organizaţional democratic.
22
Conform opiniilor exprimate de Hofstede (1997), culturile naţionale diferă îndeosebi din
punct de vedere al valorilor, în timp ce culturile organizaţionale sunt specifice prin practicile folosite,
care sunt cele mai vizibile părţi ale culturii şi care pot fi orientate în anumite limite. Astfel, este de
dorit ca valorile fondatorilor şi ale altor lideri importanţi să devină practici pentru ceilalţi membri ai
organizaţiei. Acest lucru nu este simplu pentru că cele mai multe valori au fost însuşite din familie şi
din şcoală. În această viziune este importantă concordanţa care se realizează între valorile promovate
de fondatori şi cei mai importanţi lideri, pe de o parte, şi valorile asumate de majoritatea angajaţilor,
pe de altă parte. Din acest punct de vedere, pot exista organizaţii cu o cultură puternică şi organizaţii
cu o cultură labilă, slabă.
Formarea şi evoluţia unei culturi organizaţionale este un Cultură labilă (slabă)
proces complex, de durată care se realizează în condiţiile acţiunii (o slabă acceptare a
unui complex de factori, dintre care pot fi menţionaţi: mărimea comportamentelor aşteptate sau un
set neclar de norme
organizaţiei; gradul de integrare a activităţii; caracteristicile comportamentale)
mediului şi gradul de adaptare la mediu; istoria organizaţiei;
personalitatea fondatorului; evenimentele importante prin care a
trecut organizaţia; managerii; situaţia economico-financiară a
organizaţiei; resursele de care dispune şi cele la care are acces (a Cultură puternică
se vedea şi caseta următoare). (Toţi membrii organizaţiei agreează
şi îşi asumă un set specific de
Cultura permite obţinerea unor importante avantaje şi pe comportamente dezirabile)
planul imaginii, a prestigiului unei organizaţii. Din acest punct de
vedere, pentru a fi eficace, cultura organizaţională trebuie să fie vizibilă atât prin tipul clădirilor,
birourilor, unităţilor de distribuţie, cât şi prin imaginea proiectată de mesajele publicitare şi sistemul
de relaţii publice.
Principalele caracteristici prin care se individualizează o cultură organizaţională sunt
următoarele:
1. Identitatea membrilor: gradul în care angajaţii se identifică cu organizaţia;
2. Orientarea spre grup: măsura în care activităţile sunt organizate în jurul grupurilor sau a
persoanelor individuale;
3. Orientarea spre oameni: gradul în care deciziile managerilor iau în considerare efectele
deciziilor asupra personalului organizaţiei;
4. Gradul de integrare a unităţilor componente: măsura în care unităţile componente sunt
încurajate să acţioneze într-o manieră coordonată sau independentă;
5. Exercitarea controlului: măsura în care regulile, reglementările, sistemul de supervizare sunt
folosite pentru controlul comportamentului salariaţilor;
6. Tolerarea riscului: măsura în care angajaţii sunt încurajaţi să fie inovativi şi să-şi asume
riscul;
Un studiu efectuat de compania de consultanţă Watson Wyatt Worldwide pe 51 firme incluse în lista „Fortune
750“, în baza rezultatelor din anii 1999 şi 2001, a dus la concluzia că peste 47% din creşterea valorii de piaţă a
acestor companii s-a datorat îmbunătăţirii culturii organizaţionale şi în special a modului de promovare a
valorilor în domeniul resurselor umane.
Principalele practici identificate şi contribuţia acestora la creşterea valorii de piaţă (%) a companiilor
analizate au fost următoarele:
• Îmbunătăţirea sistemului de recompensare şi creşterea responsabilităţii ........ 16,5 %;
• Colegialitatea şi creşterea flexibilităţii la locul de muncă ...……..............… 9,0 %;
• Îmbunătăţirea recrutării şi angajamentul pentru excelenţă ….….............… 7,9 %;
• Folosirea tehnologiilor moderne privind resursele umane (sisteme
interactive de răspuns vocal, intranet) .…………………………….................... 6,5%.
Sursa: Bruce Pfau, Ira Kay, Corporate culture. The Hidden Human Resource: Shareholder Value, in: „Optimize“,
Strategy & Execution for Business Technology Executives, June, 2002,
http://www.optimizemag.com/issue/008/culture.htm.
23
7. Criteriile de recompensare: măsura în care creşterea salariului şi promovarea sunt acordate
după criterii de performanţă a salariaţilor sau pe bază de vechime, favoritism sau alţi factori
care nu sunt legaţi de performanţe;
8. Tolerarea conflictelor: gradul în care angajaţii sunt încurajaţi să-şi exprime opiniile contrare
şi să critice în mod deschis;
9. Orientarea: măsura în care managerii sunt orientaţi pe rezultate sau pe tehnici şi proceduri
pentru obţinerea acestor rezultate;
10. Gradul de deschidere faţă de mediul înconjurător: gradul în care organizaţia monitorizează şi
răspunde la semnalele din mediul înconjurător.
Elementele culturii organizaţionale. Unele dintre elementele culturii organizaţionale

sunt vizibile din afara organizaţiei, ca o reflectare a practicilor în aport cu partenerii de afaceri,
comunitatea sau instituţiile guvernamentale, în timp ce altele sunt sesizabile numai la o analiză atentă.
Datorită acestui fapt, cultura organizaţională poate fi analizată la două niveluri: de suprafaţă
şi de adâncime.
Principalele elemente ale culturii organizaţionale sunt: sistemul de valori, normele,
simbolurile, întâmplările, eroii, sloganurile şi ceremoniile.
Valori şi norme. Valorile constituie elementul esenţial al culturii organizaţionale. Datorită acestui
fapt, cultura mai poate fi definită şi ca un sistem de valori-cheie, de concepţii, modalităţi de înţelegere
şi norme stabilite pentru membrii unei organizaţii. Datorită caracterului complex, sistemul de valori
îşi pune amprenta asupra concepţiei de ansamblu privind cultura unei organizaţii.
Valorile sunt definite ca fiind concepţii sau maniere de interpretare a ceea ce este bine,
adevărat sau de dorit pentru o organizaţie. Ca urmare a valorilor promovate de manageri şi asumate
mai mult sau mai puţin de către angajaţi, pot fi reliefate două dimensiuni: una preferată, dezirabilă şi
una nedorită.
În funcţie de aceste două dimensiuni vor fi judecate: răul în raport cu binele; nefirescul în
raport cu naturalul; anormalul în raport cu normalul; paradoxalul în raport cu logicul; iraţionalul în
raport cu raţionalul; urâtul în raport cu frumosul. Valorile permit formularea standardelor privind
căile de acţiune posibile şi modul în care vor fi judecate. Pentru a deveni operaţionale este necesar ca
valorile să fie convertite în norme clare pentru toţi angajaţii, practice şi posibil de aplicat în activitatea
curentă.
Normele sunt reguli de conduită prin care se descriu ce ar trebui făcut în diferite situaţii
organizaţionale. Din punct de vedere al constanţei aplicării zilnice, oamenii tind să fie mai sensibili la
norme decât la valori. Valorile sunt principii mai generale şi adesea este nevoie ca acestea să fie
interpretate pentru a le aplica la situaţii specifice. În timp ce normele sunt instrumente clare care
ghidează interacţiunea organizaţională, valorile servesc la alegerea modelelor alternative de acţiune.
Valorile şi normele sunt promovate prin formare profesională şi prin orientare concretă.
Analiza intensităţii de manifestare a valorilor în acţiunile managerilor sau a gradului de
asumare a acestor valori de către angajaţii unei organizaţii permite caracterizarea culturii
organizaţionale.
Analiza valorilor şi a mijloacelor / instrumentelor de promovare a acestora a făcut posibilă
identificarea dimensiunilor în baza cărora s-au elaborat diverse modele de evaluare şi comparare a
culturii organizaţionale. Dintre acestea, un rol deosebit în procesul de evaluare îl au modelele de
cultură organizaţională elaborate de Hofstede şi Trompenaars.
Investigând cu mijloace specifice cercetării sociologice valorile şi climatul organizaţional
caracteristice unor organizaţii din Olanda şi Danemarca, Hofstede a pus în evidenţă şase dimensiuni
culturale care diferenţiau semnificativ unităţile analizate:
24
• orientarea către proces în raport cu orientarea către rezultate (focalizarea atenţiei asupra
mijloacelor sau asupra obiectivelor);
• orientarea către salariaţi în raport cu orientarea către muncă (o preocupare mai mare pentru
oameni şi problemele lor sau pentru ce se întâmplă la posturile de muncă);
• abordarea parohială în raport cu abordarea profesională (angajaţii se identifică cu
organizaţia sau organizaţia este considerată ca fiind un loc distinct de viaţa lor privată, unde
sunt trataţi prin prisma competenţei şi a contribuţiilor lor la realizarea obiectivelor
organizaţionale);
• sistem deschis în raport cu sistem închis (vizează relaţiile şi atitudinea pe care organizaţia o
are faţă de noii veniţi în firmă şi faţă de indivizii din afara ei. În organizaţiile percepute ca
sisteme deschise, ca urmare a unor politici explicite, noii veniţi întâlnesc un mediu prietenos,
relaţii armonioase de muncă, oamenii fiind dispuşi să-i accepte. În sistemele închise, angajaţii
sunt necooperanţi, secretoşi, iar mediul, ostil);
• controlul redus în raport cu controlul intens (modul în care este conceput şi exercitat
controlul în cadrul organizaţiei);
• orientarea pragmatică în raport cu orientarea normativă (vizează cu precădere orientarea
faţă de clienţi. În organizaţiile pragmatice, accentul principal este pus pe îndeplinirea
cerinţelor clienţilor, rezultatele fiind mai importante decât respectarea riguroasă a
procedurilor interne).
Aşa cum afirmă Hofstede, cele şase dimensiuni sunt descriptive, dar nu şi prescriptive, nici o
poziţie prin ea însăşi nefiind bună sau rea. Ceea ce este bun sau rău depinde de fiecare caz, de ceea ce
este bine pentru organizaţie şi pentru orientarea ei strategică. Drept urmare, modelul lui Hofstede
serveşte la realizarea unor comparaţii între culturile diferitelor organizaţii sau între subculturile
aceleiaşi organizaţii.
Studierea manifestărilor concrete ale valorilor, a normelor şi a instrumentelor de promovare
ale acestora în companiile româneşti ne-a permis formularea a încă două dimensiuni relevante pentru
identificarea îmbunătăţirilor necesare. Acestea sunt:
a) orientarea spre climatul autoritar în raport cu orientarea spre comunicaţii, încredere şi
respect între colaboratori;
b) ce li se cere salariaţilor în raport cu ce li se oferă salariaţilor.
O dată ce sistemul de valori a fost definit, el trebuie instituţionalizat prin politici şi practici de
conduită reală.
Acţiunile esenţiale ce trebuie întreprinse în procesul de implementare a valorilor sunt
următoarele:
• încorporarea valorilor în codurile de conduită şi dezvoltarea unor programe specifice de
pregătire;
• acordarea unei atenţii explicite valorilor în selecţia salariaţilor;
• informarea tuturor salariaţilor asupra valorilor, explicarea procedurilor şi perfecţionarea
managerilor;
• asigurarea suportului motivaţional în vederea susţinerii de către toţi salariaţii a valorilor
organizaţiei.
În procesul de implementare a valorilor, o atenţie deosebită va fi acordată domeniilor în care
organizaţia este vulnerabilă. Efortul de implementare a valorilor este permanent, se manifestă la toate
nivelurile şi pentru toate aspectele.
Întâmplările. Unele organizaţii fac apel la evenimente care au avut loc în trecut şi care au
semnificaţii importante asupra valorilor ce definesc cultura organizaţională. Aceste fapte, întâmplări
sunt transformate în adevărate mituri şi sunt povestite fiecărui nou angajat. Orice salariat de la Ford
află încă din prima zi cum a distrus Ford prima maşină pe care a realizat-o pentru că una dintre
25
portiere nu se închidea etanş. De fapt, mesajul transmis noului angajat este acela că „nimic nu iese pe
poarta fabricii dacă nu este perfect“.
Simbolurile sunt obiecte, reprezentări grafice ori cromatice, acte, evenimente etc. cu o anumită
semnificaţie pentru firmă, prin care se încearcă transmiterea unui mesaj sau crearea unei atitudini.
Simbolurile pot sugera puterea organizaţiei, calitatea produselor, tradiţia, climatul organizaţional etc.
Unele organizaţii folosesc piese de artă sau o misiune pentru a simboliza valorile importante.
Eroii. Adesea, firmele îşi aleg personalităţi importante ale căror trăsături de caracter corespund
celor mai puternice atribute ale culturii organizaţionale, eroii servind ca modele pentru salariaţi. De
regulă, eroii sunt persoane reale (fondatorii organizaţiei sau alte personalităţi importante). Alteori,
eroii au un caracter mitic.
Sloganurile. Pentru definirea într-o formă cât mai
simplă a culturii organizaţionale şi pentru comunicarea ei Sloganuri
către proprii salariaţi, clienţi sau alţi parteneri de afaceri, se
folosesc fraze care exprimă, în mod succint, valorile-cheie Antibiotice Iaşi: „Ştiinţă şi suflet!“
ale organizaţiei. Adesea, ele îşi elaborează un imn propriu
Minnesota Mining and
pe care salariaţii îl cântă cu ocazia unor ceremonii. Manufactoring -3M: „Niciodată nu
Ceremoniile la care participă salariaţii, membrii va fi stopată ideea unui produs nou“.
lor de familie, precum şi principalii parteneri de afaceri sau Lanţul de magazine Bruno: „Noi
membrii comunităţii sunt organizate cu ocazia unor ştim că munciţi din greu pentru banii
evenimente speciale pentru promovarea valorilor „cheie“ pe care îi cheltuiţi aici şi pentru asta
ale culturii manageriale. Astfel de ceremonii se organizează noi vă suntem recunoscători“.
la anumite perioade de timp sau cu prilejul acordării unor
premii salariaţilor proprii (pentru rezultate meritoase sau
pentru un comportament etic deosebit). La astfel de ceremonii, nelipsite sunt imnurile companiilor. În
casetele de mai jos, redăm două dintre aceste imnuri.
Imnul companiei Matsushita Electric: Imnul companiei IBM:

„Să ne unim mintea şi forţa „Tot înainte, tot înainte
şi să facem totul pentru a mări producţia Acesta e spiritul care ne-a adus faima.
trimiţând produsele noastre în lume Suntem mari, vom fi şi mai mari.
mereu, peste orice obstacol Noi nu vom eşua, indiferent de ce vom face!
ca apa care iese din izvor. Scopul nostru este de a servi omenirea,
Creşti întreprindere, creşti, creşti, creşti! Produsele noastre sunt apreciate în toată lumea,
Armonie şi sinceritate. Reputaţia noastră sclipeşte ca un giuvaer.
Aceasta este Matsushita Electric.“ Noi ne-am creat drumul nostru
şi suntem siguri că vom cuceri noi pieţe.
Sursa: H. Khan - The Emerging Japanese Superstate: Pentru IBM, care merge tot înainte!"
Challenge and Response, Prentice - Hall Inc., Englewood
Cliffs, 1971). Sursa: Rapoartele anuale ale firmei IBM (1991 - 2002).
Orientarea culturii în spiritul de înaltă performanţă se realizează în strânsă

legătură cu satisfacerea motivaţională a salariaţilor, cu realizarea sentimentului de „mulţumire“, o
puternică influenţă având-o practicile manageriale din firmele japoneze. Managementul trebuie să fie
orientat, în mod deliberat, spre politici şi practici care să se inspire din realizările de excepţie ale
propriilor salariaţi. Pentru succesul dezvoltării unei astfel de culturi, salariaţii trebuie trataţi cu respect
şi încurajaţi să aibă iniţiativă, să fie creativi în tot ceea ce fac. În acest scop, este necesar ca managerii
să stabilească standarde rezonabile, clare şi să le acorde subordonaţilor suficientă autonomie pentru a
excela. Orientarea culturii manageriale în spiritul de înaltă performanţă are două caracteristici de
bază: orientarea spre acţiune şi promovarea climatului inovativ.
26
Orientarea spre acţiune. Managerii din firmele de succes îşi orientează valorile spre acţiune.
Ei nu-şi irosesc timpul în discuţii sterile şi banii pentru crearea unor soluţii exotice. Managerii acestor
firme „fac, stabilesc, experimentează“.
Hewlett-Packard a creat o listă de concepte şi valori ale culturii manageriale care au fost esenţiale pentru
La J.C. Penney Company se consideră că regula de „aur” care duce la succesul promovării unei astfel de
succesele firmei de după anul 1970. Cunoscută sub numele de „Calea H-P“ (The H-P Way), aceasta
culturi este următoarea: „Tratează salariaţii şi consumatorii aşa cum ţi-ar place ţie însuţi să fii tratat“.
include următoarele reguli:
Aici, termenul de salariat este înlocuit cu cel de asociat.
• crede în oameni;
• acordă libertate de acţiune şi recunoaşte rezultatele de performanţă;
• acţionează cu responsabilitate în beneficiul organizaţiei;
• stimulează colaborarea şi ajutorul reciproc dintre salariaţi;
• sprijină formarea relaţiilor informale şi adresează-te prin folosirea prenumelui;
• dezvoltă comunicaţii deschise;
• străduieşte-te pentru ridicarea performanţelor, dăruindu-te.
Aceste valori sunt reflectate în activităţile şi atribuţiile zilnice. Unităţile sunt de mici dimensiuni, astfel încât
indivizii să se poată cunoaşte, iar birourile sunt în permanenţă deschise. Managerii îşi manifestă
disponibilitatea de a merge şi a se întâlni în permanenţă cu salariaţii.
Sursa: Rapoarte anuale (1991 - 2001).
Şeful executiv al unei companii americane de periferice pentru computere afirmă: „Noi
spunem salariaţilor noştri să facă cel puţin zece greşeli pe zi. Dacă nu au făcut asta, înseamnă că nu
au încercat destul să-şi perfecţioneze munca lor“. Charles Knight d'Emerson afirma: „Aptitudinea
eşecului este necesară. Nu veţi putea inova dacă nu sunteţi capabil să acceptaţi eroarea“. Campionii
trebuie să facă un mare număr de tentative şi experimentări pentru a reuşi.
Promovarea climatului inovativ. Indivizii şi grupurile de salariaţi sunt încurajaţi să-şi
dezvolte ideile, să fie creativi, să aibă iniţiativă şi pentru aceasta firmele cheltuiesc sume importante.
Oamenii cu idei sunt sprijiniţi şi încurajaţi să încerce în toate direcţiile, acordându-li-se autonomie în
experimentare. Pentru stimularea unui climat inovativ, managerii încurajează încercările şi tolerează
eventualele nereuşite. De exemplu, la IBM se acordă premii importante pentru succese de prestigiu,
iar cei care au avut insuccese sunt încurajaţi pentru a încerca din nou. Stimularea climatului inovativ
presupune ca managerii să adopte cât mai puţine decizii de detaliu. Ei trebuie să conducă strategia
organizaţiei, dar să nu dicteze asupra modului în care va fi realizată fiecare operaţiune în parte.
Managerii trebuie să efectueze o cât mai corectă evaluare a fiecărei situaţii şi pentru aceasta ei au
de îndeplinit câteva condiţii: să fie flexibili, ţinând deschise mai multe opţiuni; să pună cât mai multe
întrebări; să solicite informaţii de la specialişti; să încurajeze subordonaţii pentru a participa la
dezvoltarea alternativelor şi la propunerea de soluţii; să fie orientaţi spre găsirea unor soluţii de
consens.
2.2. Etica afacerilor
27
De ce este necesară etica în afaceri ? Considerată mult timp „un factor
rezidual“ şi neglijată, etica afacerilor a devenit în ultimii ani tema a numeroase colocvii, cursuri,
seminarii, dezbateri organizate pe plan internaţional.
Profituri uriaşe obţinute prin fraudă şi corupţie, criza morală cu care se confruntă mediul
afacerilor, atitudini incorecte faţă de proprii salariaţi, concurenţa neloială, poluarea mediului
înconjurător, manipularea consumatorului printr-o publicitate incorectă, utilizarea în interes personal a
unor informaţii rezervate iniţiaţilor bursei, iată câteva din subiectele care au adus în prim plan
problematica eticii în lumea afacerilor.
Conform unui studiu menţionat mai jos rezultă că responsabilitatea socială şi etica afacerilor
reprezintă principalul factor care determină imaginea companiei, devansând o serie de alţi factori, cum
ar fi calitatea / reputaţia mărcii şi fundamentele afacerii. În consecinţă, şi decizia de cumpărare este
influenţată în mare măsură de imaginea pe care compania o are privind modul de exercitare a
responsabilităţilor sociale şi comportamentul etic în afaceri. În unele domenii, cum ar fi de exemplu
comercializarea medicamentelor şi a produselor alimentare, importanţa acestor factori este chiar mai
mare.
Un studiu efectuat în mai 1999 pe 25000 de cetăţeni din 23 de ţări, situate pe şase continente, a dus
la concluzia că cei mai importanţi factori care determină imaginea companiilor sunt:
• Responsabilitatea socială şi comportamentul etic (56 % – ponderea respondenţilor care au considerat
acest factor ca fiind foarte important);
• Calitatea / reputaţia mărcii (40 %);
• Fundamentele afacerii (34 %).
În Anglia, studiul a dus la concluzia că:
• 17 % dintre subiecţii intervievaţi au boicotat produsele companiilor pe considerente de comportament
etic al acestora;
• 19 % au ales anumite produse sau servicii pentru că firmele în cauză aveau o bună reputaţie din punct
de vedere al comportamentului etic;
• 28 % au procedat după ambele considerente, în acelaşi timp (au boicotat produsele companiilor pe
considerente de comportament etic al acestora şi au ales anumite produse sau servicii pentru că firmele
în cauză aveau o bună reputaţie din punct de vedere al comportamentului etic).
Sursa: Winning with integrity. Business in the Community, Business Impact Project Team. http: www. Business-
impact.org; http: www.bitc.org.uk
Deşi există unele deosebiri de la o ţară la alta, cele mai importante componente ale
responsabilităţii sociale şi comportamentului etic în afaceri sunt următoarele: atitudinea faţă de
salariaţi; caracteristicile generale ale managementului companiei (corporate governance); valorile
etice; relaţiile cu toţi cei implicaţi pe canalele de achiziţie şi distribuţie; impactul asupra mediului;
transparenţa financiară; dialogul cu acţionarii; abordarea etică a activităţilor de marketing; investiţiile
pentru comunitate; relaţiile cu ONG-urile.
Cele mai importante efecte ale comportamentului etic şi ale creşterii responsabilităţii sociale
ale companiei sunt următoarele: recrutarea şi menţinerea celor mai buni salariaţi; creşterea vânzărilor
şi îmbunătăţirea performanţelor organizaţionale; promovarea tranzacţiilor şi a iniţiativelor strategice;
sprijin pentru depăşirea perioadelor de criză; creşterea atractivităţii pentru acţiunile companiilor.
Ceea ce este de reţinut de către managerii unei companii ce provine dintr-o ţară în care
climatul de afaceri este puternic afectat de corupţie, comportament neetic şi economie subterană este
faptul că vor avea serioase dificultăţi în poziţionarea pe o piaţă şi comercializarea produselor proprii,
iar aceste dificultăţi nu vor putea fi depăşite dacă organizaţia nu-şi dezvoltă strategii proprii, cu măsuri
„vizibile“, prin care să se detaşeze de climatul economic de ansamblu al ţării de provenienţă.
Nevoia de moralitate în afaceri este din ce în ce mai acută pentru că:
28
• la baza oricărei relaţii fructuoase de afaceri stă respectul, cinstea şi încrederea faţă de
partener;
• o atitudine neetică faţă de proprii salariaţi poate duce la scăderea performanţelor
organizaţionale pe termen lung;
• degradarea imaginii publice ca urmare a unui comportament neetic (publicitate incorectă,
produse de slabă calitate sau care pun în pericol siguranţa consumatorului, implicarea în
scandaluri de corupţie, încălcarea legislaţiei) este dăunătoare oricărei organizaţii;
• în lumea afacerilor, greşelile sunt sancţionate prompt, comportamentul neetic nu se uită şi
mai ales nu se iartă uşor. Astfel de greşeli pun capăt carierelor celor descoperiţi că practică
un comportament incorect;
• deşi ar putea să pară costisitoare pe termen scurt, etica în afaceri este foarte profitabilă pe
termen lung.
În lumea afacerilor, managerii sunt puşi adesea în faţa unor dileme etice. Prin deciziile pe care
trebuie să le ia, sunt nevoiţi să acorde prioritate unor valori în detrimentul altora (respectarea unor
termene de livrare sau respectarea normelor de calitate, încadrarea în limitele bugetului sau siguranţa
condiţiilor de lucru, responsabilitatea faţă de clienţi, comunitate, angajaţi sau acţionari, calitate sau
preţul produselor etc.).
Interogaţia etică este drumul ce trebuie urmat pentru a găsi răspunsul corect la dilemele morale,
pentru a soluţiona arbitraje dificile şi pentru a alege între imperative contrarii.
Interpretarea dilemelor etice se poate realiza în raport cu: respectarea legilor şi a standardelor
(etica normativă); consecinţele acţiunilor (etica rezultatelor); respectarea obiceiurilor şi normelor
unei anumite comunităţi (etica contractului social); conştiinţa fiecăruia (etica personalistă); regulile
de comportament în afaceri (etica relaţiilor de afaceri).
Responsabilităţile etice. Etica managerială este determinată de regulile şi principiile

care definesc conduita corectă în afaceri. Adesea este dificil să determinăm ce este corect şi ce este
incorect, aceasta depinzând de standardele specifice acceptate de societate. Domeniile la care se
referă responsabilităţile etice ale unei firme şi aspectele implicate sunt următoarele: proprietari
(profituri; riscuri); salariaţi (angajare; promovare; transferare; schimbare din funcţie; retrogradare;
demitere; concediere; salarii; premii; sancţiuni); clienţi (calitatea produselor şi serviciilor; informaţii
asupra conţinutului produselor; preţ; responsabilităţi şi servicii după vânzare); comunitate (protejarea
mediului; sprijin bănesc şi
material pentru servicii de
Probleme etice sănătate, educaţie, învăţământ,
Standardele etice şi sociale
Aşteptările
(diferenţe între aşteptările cultură).
societăţii
societăţii şi practicile
maxime
concrete ale firmelor)
Figura 2.1. Evoluţia în timp a

importanţei problemelor etice
Practicile
concrete ale
firmelor
Minime
Pentru asigurarea caracterului

etic al afacerilor, managerii
1960 1970 1980 1990 2000 t trebuie să întreprindă urmă-
toarele acţiuni: formularea
clară a obiectivelor, politicilor, regulilor şi a codului de conduită; iniţierea unor programe de pregătire
etică pentru toţi salariaţii; utilizarea standardelor etice în procesul de evaluare a salariaţilor; asumarea
de către manageri a responsabilităţii privind abaterile de la etică; încurajarea salariaţilor să promoveze
un comportament etic; apelarea la specialişti pentru analiza comportamentului etic.
29
Factorii care determină etica în afaceri. Principalii factori care determină
comportamentul etic al organizaţiilor sunt reglementările guvernamentale, codurile de etică,
caracteristicile individuale, regulamentele interne, presiunea socială şi gradul de profitabilitate.
Reglementările guvernamentale interzic anumite activităţi, procese de producţie sau folosirea
unor materiale. Companiile trebuie să cunoască aceste prevederi şi să le respecte. Datorită
caracterului lor imperativ, reglementările guvernamentale fac ca activităţile unei organizaţii să fie
legale sau ilegale. Dacă reglementările legale sunt insuficiente şi permit desfăşurarea unor activităţi
incorecte sau care ar leza interesele partenerilor, afacerile pot fi legale, dar neetice, incorecte. Această
situaţie este frecvent întâlnită în practicile firmelor din România, datorită inexistenţei unui sistem
legislativ coerent. În alte situaţii, chiar sensul reglementărilor legale determină caracterul neetic al
unor afaceri.
În formarea unui mediu de afaceri prielnic, numit generic economie funcţională de piaţă, o
importanţă capitală o are şi aplicarea nediscriminatorie a prevederilor legislative. Orice acţiune de
aplicare incoerentă a sistemului de reglementări legale, aplicarea selectivă şi discriminatorie a
legislaţiei, favorizarea unor companii şi oameni în detrimentul altora afectează funcţionalitatea
sistemului economic şi generează apariţia fenomenului de corupţie.
10
9 9.9 10.0 9.8 10.0 9.9 9.7 9.7 9.7 9.7 9.6 9.4 Figura 2.2. Evoluţia
8 indicelui de percepţie a
IPC max
7 corupţiei pentru România în
6
IPC perioada 1999 – 2007
ROMANIA
5 Sursa: Transparency
3.7
International. Corruption
4 3.4 3.0 3.3 3.0 3.1
Perceptions Index 2007,
2.9 2.8 2.8 2.9
2.6
3 http://www.transparency.org/cpi/
(0 < ICP< 10, unde: 10 – nivel

2
minim posibil al corupţiei
IPC min percepute; 0 – nivel maxim posibil
1 1.8 0.4 1.8
1.4 1.5 1.3 1.3 1.3 1.4 al corupţiei percepute)
1.2 1.2
0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Indicele de percepţie a corupţiei pentru România (figura 2.3), calculat de Transparency

International (TI), precum şi o serie de alte evaluări ale unor instituţii internaţionale, precum Banca
Mondială (WB), Forumul Economic Mondial (WEF) şi altele reflectă o înrăutăţire a situaţiei până în
2002 şi o uşoară redresare ulterioară, cu implicaţii negative asupra modului de exercitare a
managementului companiilor româneşti. În acest sens, a se vedea metodologia şi evaluările „indicelui
de percepţie a corupţiei“, calculat de Transparency International, http://www.transparency.org/cpi.
Codurile de etică. Într-o economie concurenţială modernă corectitudinea în afaceri este unul din
elementele definitorii pentru succes. Datorită acestui fapt, firmele încearcă să dezvolte la proprii
salariaţi un comportament etic. Codurile de etică ale firmelor se adresează atât personalului propriu,
ele servind în procesul de încadrare pe funcţii, promovare şi salarizare, cât şi partenerilor de afaceri.
Promovarea valorilor din codurile de etică se realizează prin comitete de etică. Aceste
comitete de etică sunt plasate în structura organizatorică a unei companii, de regulă, la nivelul
managerilor superiori.
Caracteristicile individuale. Încă din copilărie, fiecare persoană îşi dezvoltă un set propriu de
valori care este influenţat de părinţi, profesori, prieteni, societate. Fiecare persoană învaţă să distingă
30
între „bine“ şi „rău“, între „corect“ şi „incorect“, structura psihică şi sistemul de educaţie având un
puternic impact.
Regulamentele interne. Membrii unei organizaţii tind să respecte conduita prescrisă de
regulamentele de organizare şi funcţionare, regulamentele de ordine interioară, diversele norme
interne pentru unele activităţi specifice sau fişele posturilor.
Crezul moral al firmei Johnson & Johnson
Noi credem că prima noastră responsabilitate este faţă de medici, asistente şi pacienţi, faţă de mame şi toţi
ceilalţi care folosesc produsele noastre. Pentru a rezolva problemele lor, tot ceea ce facem trebuie să fie de
cea mai înaltă calitate.
Trebuie să acţionăm continuu pentru reducerea costurilor şi menţinerea unor preţuri rezonabile.
Comenzile clienţilor trebuie onorate cu eficienţă şi promptitudine. Furnizorii şi distribuitorii noştri
trebuie să aibă ocazia de a realiza un profit adecvat.
Suntem responsabili în faţa salariaţilor noştri, bărbaţi şi femei, care lucrează cu noi în întreaga lume.
Fiecare trebuie considerat ca un individ aparte.
Trebuie să le respectăm demnitatea şi să le recunoaştem meritele.
Ei trebuie să aibă sentimentul siguranţei locului de muncă.
Răsplata muncii trebuie să fie corectă şi adecvată, iar locul de muncă să fie sigur, ordonat şi curat.
Salariaţii trebuie să se simtă liberi să facă sugestii şi critici. Pentru personalul calificat trebuie să asigurăm
condiţii egale de muncă, dezvoltare şi promovare.
Trebuie să asigurăm o conducere competentă, bazată pe justiţie şi etică.
Suntem răspunzători faţă de comunităţile în care trăim şi lucrăm, ca şi faţă de comunitatea mondială în
ansamblu.
Trebuie să fim buni cetăţeni – să ajutăm acţiunile de binefacere şi să plătim taxele ce ne revin. Trebuie să
încurajăm îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate şi educaţie.
Trebuie să menţinem în bună stare proprietatea pe care avem privilegiul de a o folosi, să protejăm mediul
înconjurător şi resursele naturale.
Responsabilitatea finală este faţă de acţionarii noştri. Afacerile trebuie să aducă un profit solid.
Trebuie să experimentăm idei noi. Cercetarea şi programele de inovare-dezvoltare trebuie continuate, iar
greşelile plătite. Trebuie achiziţionate echipamente noi, asigurate noi condiţii pentru lansarea de noi produse.
Trebuie să ne facem rezerve pentru situaţii potrivnice.
Atât timp cât vom acţiona după aceste principii, acţionarii noştri vor realiza beneficii pentru banii investiţi.
Sursa: Johnson & Johnson, 2003 Annual Report
Presiunea socială şi gradul de profitabilitate au o influenţă esenţială asupra eticii afacerilor şi a

responsabilităţilor sociale. În situaţii dificile sau de criză, firmele sunt tentate să facă rabat de la
responsabilităţile sociale şi standardele etice. Manifestări similare apar şi atunci când presiunea
socială este foarte puternică. În astfel de situaţii, responsabilităţile sociale sunt primele care vor fi
afectate.
Stadii de dezvoltare morală ale unei organizaţii. Dezvoltarea morală a unei

organizaţii este determinată de cultura sa, de valoarea membrilor săi, în special a managerilor,
precum şi de succesul său în rezolvarea problemelor şi realizarea obiectivelor.
În analiza stadiilor de dezvoltare morală a unei organizaţii pot fi avute în vedere următoarele
ipoteze: nu toate organizaţiile trec prin toate treptele de dezvoltare morală; organizaţia îşi poate începe
activitatea în orice stadiu; dezvoltarea morală nu este un proces continuu; nu este necesară o anumită
perioadă de timp pentru ca o organizaţie să poată trece dintr-un stadiu de dezvoltare morală în altul.
31
În funcţie de caracteristicile specifice, pot fi organizaţii: imorale, orientate spre respectarea
legalităţii, responsabile, orientate spre principiile eticii.
Organizaţii imorale. Tributare unui sistem de valori în care unicul raţionament este câştigul,
practicile manageriale ale acestor firme sunt, de regulă, în afara legii. În dorinţa de a reuşi cu orice
preţ, nu manifestă nici un respect faţă de principiile eticii. Valoarea dominantă este profitul, iar
preocuparea pentru etică apare numai după ce organizaţia a fost surprinsă că face afaceri incorecte.
Raţionamentele unei astfel de firme sunt: nu am ştiut până acum; toată lumea face aşa; nu putem fi
descoperiţi; munciţi din greu şi cât mai repede. Nu au un cod de etică.
Organizaţii orientate spre respectarea legalităţii. Cultura organizaţională se bazează pe
respectarea legilor, raţionamentele lor fiind de genul: tot ceea ce nu este interzis prin lege este
permis; dacă este legal, este foarte bine; dacă nu suntem siguri, punem juriştii să verifice. Ele aderă
mai mult la legalitate decât la etica afacerilor. Principala preocupare este profitabilitatea, iar codul de
etică a afacerilor, dacă există, are un caracter intern.
Organizaţii responsabile, în cadrul cărora cultura organizaţională cuprinde şi un alt sistem de
valori decât profitul şi legalitatea. Organizaţia începe să accepte mai mult atitudinea „cetăţeanului
responsabil“, iar managerii sunt mai sensibili la cerinţele sociale, recunoscând că organizaţia are şi
responsabilităţi în acest domeniu.
Organizaţia are încă o mentalitate reactivă, fiind preocupată de îmbunătăţirea
comportamentului etic pentru schimbarea imaginii nefavorabile ca urmare a unor acţiuni din trecut.
Codurile de conduită în afaceri sunt mai mult orientate spre exterior. Trecerea în acest stadiu este
adesea determinată de evenimente exterioare, care obligă organizaţia să acţioneze cu metode opuse
celor anterioare.
Organizaţii orientate spre respectarea principiilor eticii. În astfel de organizaţii are loc o
schimbare esenţială în cultura organizaţională, care este mai puţin reactivă. Valorile eticii devin o
parte a culturii organizaţionale, servind la orientarea managerilor şi a salariaţilor în diferite situaţii. Se
realizează, în acelaşi timp, un mai mare echilibru între profituri şi etică.
Efortul pentru crearea unui climat etic începe să devină mai evident iar, în soluţionarea
oricărei probleme, se ţine seama atât de eficienţă, cât şi de implicaţiile etice. Managerii încearcă să
adopte un comportament etic, dar le lipseşte experienţa. Codurile de etică devin documente active,
reflectând esenţa valorilor organizaţionale.
Organizaţii etice. În cadrul acestor organizaţii, prin cultura organizaţională se promovează un
echilibru între etică şi profit, iar valorile etice stau la baza comportamentului zilnic al acţiunilor
individuale. Prin sistemul de sancţiuni se urmăreşte penalizarea şi corectarea comportamentului
acelora care iau decizii greşite. Deciziile sunt juste, cinstite şi profitabile, iar la fundamentarea lor se
are în vedere un set de valori, care pot fi definite astfel: tratează pe ceilalţi, în mod curent, cu respect,
preocupare şi cinste, aşa cum tu însuţi ai dori să fii tratat; fabrică şi vinde produse, astfel încât să fii
satisfăcut atunci când tu şi familia ta le-aţi folosi; tratează mediul înconjurător ca şi cum ar fi
proprietatea ta.

... aplicaţi-le
1. Care dintre următoarele elemente pot fi considerate drept componente semnificative ale culturii
organizaţionale?
32
c) Ansamblul valorilor împărtăşite în comun de angajaţi;
d) Gradul de pregătire profesională a angajaţilor;
e) Programele de dezvoltare a personalului;
f) Ceremoniile organizate periodic sau ocazional.
2. Sloganurile, ca elemente ale culturii organizaţionale, sunt fraze succinte care pot exprima:
a) valorile principale la care aderă majoritatea angajaţilor organizaţiei;
b) obiectivele calitative ale organizaţiei;
c) caracteristicile de excepţie ale produselor sau serviciilor.
3. În teoria managementului, frazele care exprimă în mod foarte succint valorile esenţiale promovate
prin cultura organizaţională sunt denumite:
a) obiective calitative; b) sloganuri; c) coduri de etică.
4. Principalii factori care determină un comportament mai mult sau mai puţin etic în organizaţii sunt:
a) regulamentele interne;
b) caracteristicile individuale ale angajaţilor;
c) reglementările guvernamentale privind practica afacerilor.
5. Care dintre următoarele elemente pot fi folosite drept simboluri pentru a sugera valorile
împărtăşite în comun de către membrii unei organizaţii ?
a) Planurile; c) Obiectele;
b) Standardele; d) Reprezentările grafice.
6. Care dintre următoarele entităţi pot fi considerate elemente ale culturii organizaţionale dintr-o
companie de comerţ en détail ?
a) Uniformele vânzătorilor; c) Preocuparea pentru corectitudine în
b) Amplasarea magazinelor; vânzări şi în practicile de marketing.
7. Care dintre următoarele acţiuni pot contribui semnificativ la asigurarea unui comportament etic în
afaceri ?
a) Formularea clară a obiectivelor, politicilor şi regulilor de conduită;
b) Utilizarea unor metode moderne de optimizare a deciziilor;
c) Evaluarea salariaţilor prin luarea în considerare atât a standardelor de performanţă, cât şi
a celor de comportament corect faţă de clienţi, angajaţi, proprietari etc.
8. Cultura organizaţională a companiei S.C. ONIX S.A. se caracterizează prin următoarele trăsături:
valoarea dominantă este profitul, iar preocuparea pentru corectitudine în afaceri apare numai după
ce organizaţia a fost surprinsă că face afaceri incorecte; raţionamentele unei astfel de firme sunt:
nu am ştiut până acum; toată lumea face aşa; nu putem fi descoperiţi. O astfel de orientare,
caracterizează:
a) organizaţia imorală; b) organizaţia responsabilă;
b) organizaţia orientată spre respectarea legalităţii; d) organizaţia etică.
b. Aplicaţii
1. În baza unuia dintre modelele prezentate, identificaţi valorile şi importanţa acestora într-o
organizaţie din România. Rezultatele obţinute concordă cu cele prezentate în AMA 2002 Corporate
Values Survey, AMA Research, April/May 2002, American Management Association, New York,
http://www.amanet.org/research/pdfs/2002_corp_value.pdf? În ce constau diferenţele? Care sunt
implicaţiile şi ce concluzii puteţi desprinde?
2. Folosind datele pagina web a lui Geert Hofstede (http://www.geert-hofstede.com), analizaţi
principalele caracteristici ale culturii naţionale din România, prin comparare cu cele ale altor ţări
europene. Care sunt principalele concluzii? În ce mod, aceste trăsături ale culturii naţionale
influenţează cultura organizaţiilor din România?
33
3. Analizaţi următoarele dileme etice. Cum veţi proceda dacă v-aţi confrunta cu astfel de situaţii? Ce
efecte ar putea avea asupra dumneavoastră sau asupra organizaţiei adoptarea unei anumite decizii?
a. Descoperi că unul dintre produsele firmei este defect, iar responsabilul de produs, deşi cunoaşte acest
lucru, nu a spus nimic.
b. Descoperi o eroare în proiectarea unui produs nou, care va duce la defectarea acestuia după
câteva ore de funcţionare la client, dar atunci când comunici eroarea, eşti ignorat.
c. Afli că bunurile din proprietatea organizaţiei sunt utilizate de unul dintre şefii tăi.
d. Unul dintre şefii ierarhici face presiuni asupra ta pentru a te determina să induci în eroare un
client privind o serie de defecte ascunse ale produsului pe care vrea să îl cumpere.
34
Capitolul 3
MISIUNE, OBIECTIVE ŞI STRATEGII
În exercitarea funcţiei de planificare, un rol esenţial revine definirii corecte a misiunii,

obiectivelor şi strategiilor organizaţiilor.
Nu cunoaştem să existe vreo companie de prestigiu care să nu-şi fi definit cât mai clar
misiunea, pentru a se individualiza, a se detaşa net de eventualii competitori.
O firmă care declară că vrea să facă pâine, înseamnă că şi-a stabilit obiectul de activitate.
O firmă care îşi stabileşte cum să procedeze astfel încât, dacă într-o unitate comercială sunt
diferite sortimente de pâine, fabricate de alţi 30 de competitori, clientul să aleagă pâinea făcută
de ea, însemnă că şi-a definit misiunea.
care vi se par mai importante sau care vă atrag atenţia prin ceva anume. Faceţi conexiuni cu
situaţii din experienţa dumneavoastră. Citiţi despre obiectivele din organizaţii performante,
comparaţi-le cu cele ale organizaţiei dumneavoastră. Parcurgeţi testele de autoevaluare şi
rezolvaţi aplicaţiile din finalul capitolului.
Veţi şti:
♦ Ce sunt misiunea şi obiectivele unei organizaţii, care este rolul lor în creşterea
performanţelor organizaţionale şi cum pot fi ele formulate;
♦ Ce tipuri de strategii sunt mai frecvent promovate de către firme;
♦ Care sunt principalele elemente ale planificării strategice şi cum aţi putea proceda
într-un caz concret.
3.1. Misiunea organizaţiei
Definirea misiunii. Misiunea unei organizaţii exprimă raţiunea de a fi a acelei

organizaţii în raport cu principalii ei parteneri, clienţii sau beneficiarii produselor/serviciilor oferite.
Prin misiune este precizat specificul activităţilor de bază întreprinse şi este sugerată, uneori făcând
apel la emoţii şi sentimente, direcţia spre care se îndreaptă organizaţia în viitor.
O misiune corect formulată trebuie să răspundă la următoarele întrebări: Cine este organizaţia ?
Ce face ea ? Încotro se îndreaptă ?
În cazul unei firme (organizaţie orientată spre profit), formularea misiunii are drept scop
personalizarea, individualizarea firmei. Ea arată prin ce se va deosebi o firmă de celelalte firme, care
vor fi identitatea proprie, caracterul şi drumul pe care îl va parcurge în dezvoltarea ei. Fără precizarea
clară a ceea ce doreşte sau nu doreşte, a sensului pe care îl va da activităţii viitoare, o firmă nu poate
deveni un lider în domeniul său de activitate. Misiunea poate fi stabilită atât pentru firmă, în
ansamblul ei, cât şi pentru fiecare afacere în parte (figura 3.1).
Definirea misiunii unei firme, precum şi a fiecărei afaceri în parte trebuie să permită înţelegerea
şi specificarea afacerii/afacerilor în care firma este implicată şi să precizeze momentul în care se va da
un alt curs orientării strategice. În acelaşi timp, misiunea trebuie comunicată într-o formă clară,
interesantă şi concisă.
35
Înţelegerea şi definirea afacerilor. Înţelegerea unei afaceri este primul pas în
definirea unei afaceri, dar acesta nu este întotdeauna uşor de făcut. De multe ori se trece uşor peste el
sau chiar este neglijat. Definirea a ceea ce face şi a ceea ce nu face o firmă nu este întotdeauna o
activitate uşoară şi poate duce la stabilirea unor obiective şi strategii total eronate.
Pentru a demonstra importanţa înţelegerii afacerilor, să luăm cazul firmei Coca Cola. Este ea
implicată în afaceri cu băuturi răcoritoare, caz în care strategia vânzărilor poate fi orientată îngust pe
acţiuni ce vizează produse specifice (Coca Cola, Sprite, Fanta) şi în afaceri cu băuturi nealcoolice, caz
în care managementul trebuie să se gândească la poziţionarea strategică a produselor Coca-Cola pe
piaţa care include sucuri de fructe, lapte, apă minerală, cafea, ceai etc.
Să luăm şi un alt exemplu. În ce fel de afaceri este implicată o firmă care produce aparatură
electronică ? În afaceri cu aparate de radio şi televizoare (definire orientată pe producţie), în
aparatură pentru transmiterea informaţiilor prin mass-media (definire orientată pe tipul de nevoi pe
care le satisface) sau în afaceri cu electronică (definire orientată pe tehnologie).
N iv e lu l 1 M is iu n e a O b ie c tiv e g e n e r a le S t r a t e g ii g e n e r a le
O r g a n i z a ţ ie o r g a n iz a ţie i a le o r g a n iz a ţ ie i ( c o r p o r a t iv e )
(fir m ă ) ( f ir m e i)
N iv e lu l 2 M is iu n i O b ie c tiv e S t r a t e g ii
A fa c e ri a le a f a c e r ilo r a le a f a c e r ilo r d e a fa c e ri
N iv e lu l 3
D o m e n ii O b ie c tiv e S t r a t e g ii
f u n c ţio n a le f u n c ţio n a le
fu n c ţio n a le
P la n u r i
N iv e lu l 4 O b ie c tiv e
o p e r a ţio n a le
D e p a rta m e n te d e p a r ta m e n t a le
d e p a r ta m e n t a le
N iv e lu l 5 P la n u r i
P o s tu ri d e O b ie c tiv e
o p e r a ţio n a le
in d iv id u a le
m uncă in d iv id u a le
Figura 3.1. Misiunea, obiectivele şi strategiile firmei

În funcţie de modul în care va fi concepută o afacere, vor fi elaborate şi celelalte elemente ale
procesului de management.
Procesul de definire a misiunii unei afaceri va fi orientat asupra identificării grupurilor de
consumatori, definirii nevoilor ce vor fi satisfăcute, a procedurilor şi metodelor pe care firma le va
aplica pentru a asigura satisfacerea nevoilor clienţilor (tabelul 3.1).
Definirea misiunii firmei sau afacerii
Tabelul 3.1
Elemente care definesc misiunea Întrebări la care trebuie să răspundă misiunea
Grupurile de consumatori CINE va fi satisfăcut ?
Nevoile consumatorilor CE nevoi vor fi satisfăcute ?
Modalităţile specifice de satisfacere a nevoilor CUM vor fi satisfăcute nevoile consumatorilor ?
Având în vedere aceste elemente, misiunea firmei McDonald's, de exemplu, a fost formulată
astfel: „... să fim cea mai bună afacere din lume în domeniul restaurantelor cu servire rapidă. A fi cei
mai buni înseamnă să oferim calitate, servire, curăţenie şi valoare de nivel remarcabil, astfel încât
fiecare client din orice restaurant al nostru să fie mulţumit“ (http://www.mcdonalds.com).
Atunci când firma este mai diversificată sau tinde să se diversifice, misiunea întregii organizaţii
este formulată în termeni mai generali, pentru a da direcţie şi sens tuturor afacerilor din subordine. De
exemplu, spre sfârşitul anului 2002, compania Microsoft şi-a reformulat misiunea, astfel: „Să oferim
36
posibilitatea oamenilor şi întreprinderilor din întreaga lume să-şi realizeze întregul lor potenţial“
(http://www.microsoft.com).
Alte formulări de misiuni ale firmelor sau afacerilor acestora sunt prezentate în tabelul 3.2.
Modalităţi de definire a misiunii unei afaceri
Tabelul 3.2
Domeniul de Definirea misiunii orientate pe:
activitate al firmei Produs Piaţă
Contribuim la creşterea productivităţii muncii
Aparate de copiat Producem echipament de copiat
de birou
Producem şi vindem fertilizanţi Contribuim la creşterea productivităţii
Îngrăşăminte
pentru soluri agriculturii
Aparate electro- Producem ventilatoare, becuri şi
Noi asigurăm un climat confortabil în locuinţe
tehnice tuburi fluorescente
Editură ştiinţifică Tipărim enciclopedii şi cărţi de ştiinţă Culegem şi distribuim informaţii ştiinţifice
3.2. Obiectivele organizaţiei
Tipuri de obiective. În management, termenul obiectiv desemnează un rezultat ce se

doreşte a fi obţinut în viitor ca urmare a activităţii ce va fi prestate. Pentru o firmă, obiectivele
stabilite pot viza organizaţia în ansamblul ei (obiective organizaţionale, considerate şi obiective
strategice, pe termen lung) sau diferite unităţi de afaceri, domenii funcţionale, departamentele şi
locuri de muncă din structura organizatorică a firmei.
Obiectivele dau o imagine concretă asupra orientării generale a organizaţiei, în funcţie de
scopul urmărit şi misiunea organizaţiei. Ele trebuie să fie concretizate în acţiuni specifice, altfel riscă
să rămână în stadiul de deziderate şi bune intenţii. Când dorinţele sunt concretizate şi măsurate prin
obiective manageriale, priorităţile pot fi apreciate în mod corect după un sistem clar de evaluare,
resursele pot fi alocate în mod optim, responsabilităţile pot fi stabilite cu claritate, fiecare manager
sau executant fiind apreciat după rezultatele obţinute.
Peter Drucker consideră că, pentru o firmă, obiectivele organizaţionale trebuie să se refere la
performanţele pe care firma le va obţine în următoarele domenii: menţinerea şi dezvoltarea pieţei;
inovarea; productivitatea; resursele fizice şi financiare; profitabilitatea; performanţele
managementului şi dezvoltarea firmei; performanţele şi atitudinea lucrătorilor; responsabilităţile
publice.
O firmă are atât responsabilităţi economice, cât şi responsabilităţi sociale. Neglijarea
responsabilităţilor sociale are efecte indirecte asupra performanţelor economice, concretizate în
scăderea motivaţiei şi loialităţii salariaţilor proprii, în degradarea imaginii firmei. Datorită acestor
considerente, o firmă competitivă va căuta să realizeze, în permanenţă, un echilibru dinamic între
obiectivele sale economice şi cele sociale.
Alături de obiectivele organizaţionale cu caracter strategic, un rol important îl au şi obiectivele
pe termen scurt, care servesc la precizarea diferitelor momente secvenţiale de realizare a obiectivelor
organizaţionale. Obiectivele pe termen scurt trebuie să decurgă din obiective sau grupe de obiective
pe termen lung, să permită măsurarea progreselor făcute în realizarea obiectivelor generale ale firmei
şi să aibă un caracter realist în raport cu capacitatea organizaţiei, piaţa şi celelalte condiţii de mediu.
Pentru a fi operaţionale în procesul de planificare şi control, obiectivele trebuie să fie SMART,
adică: specifice, concrete, axate pe rezultate şi nu pe activităţi; măsurabile, să permită cuantificarea
rezultatelor obţinute; posibil de atins, realizabile în condiţiile date; relevante, consistente, semnificative
în raport cu orientările strategice ale companiei; raportate la o perioadă de timp bine precizată.
În tabelele 3.4 şi 3.5 sunt prezentate câteva modalităţi dedefinire a unor obiective
organizaţionale.
Obiective definite în mod clar
37
Tabelul. 3.4
Denumire Observaţii
- Ne vom strădui să fim lider, nu outsider, vizând să - Indică intenţia de a rămâne o firmă competitivă din
introducem în fabricaţie noi produse şi cheltuind punct de vedere tehnologic şi de a cheltui pentru
pentru cercetare-dezvoltare cel puţin 5% din aceasta
veniturile brute. 5 % din veniturile obţinute.
- Obţinerea unui profit anual de min.8%. - Clar, concret şi uşor de măsurat.
- Urmărim a produce cele mai durabile, mentenabile - Orientarea de a fi un lider în privinţa calităţii
şi apreciate produse comparativ cu cele ale produselor.
concurenţilor.
Obiective definite în mod neclar

Tabelul 3.5
Denumire Observaţii
- Obiectivul nostru este acela de a maximiza - Nu este posibil de măsurat.
vânzările (valoric şi fizic).
- A obţine maximum de rezultate cu minimum de - Formulare mult prea vagă.
cheltuieli.
- Vom orienta responsabilităţile noastre către - Formulare vagă. Imposibil de măsurat.
acţionari, clienţi şi public.
Stabilirea obiectivelor. Maniera în care sunt stabilite obiectivele diferitelor entităţi

organizatorice din cadrul unei firme (unităţi de afaceri, divizii, departamente, locuri de muncă)
condiţionează în bună măsură eficacitatea utilizării lor în procesul de management.
În mod tradiţional, obiectivele sunt stabilite în cascadă, adică sunt impuse de sus în jos,
pornind de la obiectivele strategice ale întregii organizaţii şi mergând, prin defalcare pe diferitele
subunităţi componente, până la locurile de muncă de la baza piramidei ierarhice. Desigur, procedând
în felul acesta se asigură coerenţa şi convergenţa diferitelor obiective din cadrul organizaţiei.
Realismul şi capacitatea lor de mobilizare pot fi însă serios afectate, mai ales într-un mediu de afaceri
dinamic şi complex, cum este cel căruia trebuie să-i facă faţă multe firme contemporane.
O alternativă eficace la maniera tradiţională de stabilire a obiectivelor o poate constitui
managementul prin obiective (MPO). Acesta este un sistem de planificare şi control conceput şi
aplicat pentru prima dată, la începutul anilor '50, de către Peter Drucker, cunoscut profesor şi consultant
în management.
În esenţă, MPO este o metodă de convertire a obiectivelor generale ale organizaţiei în obiective
specifice pentru subunităţile organizaţiei şi indivizii care o compun, prin negociere între manageri şi
subordonaţi, şi de evaluare a indivizilor în funcţie de performanţele lor efective şi obiectivele astfel
stabilite. Pentru managerii diferitelor subunităţi din cadrul organizaţiei, obiectivele individuale se
suprapun în mare măsură cu obiectivele subunităţilor conduse.
Procesul de MPO cuprinde trei etape mai importante: stabilirea obiectivelor şi a acţiunilor
necesare pentru îndeplinirea lor; implementarea acţiunilor prevăzute şi autocontrolul realizării
obiectivelor; examinarea periodică de către superiori a performanţelor individuale şi evaluarea
subordonaţilor.
Stabilirea obiectivelor şi a planurilor de acţiune constituie, la rândul ei, un proces complex, cu
mai multe etape, corespunzătoare diferitelor niveluri organizatorice ale firmei (vezi şi figura 3.2).
38
Sensul de parcurgere a acestor
etape este tot de sus în jos,
1. Stabilirea obiectivelor şi planificarea acţiunilor pornind de la obiectivele
strategice ale întregii organizaţii
Obiective generale ale organizaţiei
şi mergând până la obiectivele
individuale ale lucrătorilor
operativi. La stabilirea
Obiective ale diviziilor
obiectivelor diferitelor entităţi
Obiective ale departamentelor organizatorice ale firmei
(subunităţi sau locuri de muncă)
Obiective individuale participă însă atât managerii
Acţiuni necesare imediat superiori ai entităţilor
pentru îndeplinirea obiectivelor respective, cât şi indivizii
Feedback
responsabili de activitatea
desfăşurată la nivelul entităţilor.
Odată obiectivele individuale
2. Implementarea acţiunilor planificate.
Autocontrolul realizării obiectivelor
stabilite, angajaţii îşi pot
planifica ei înşişi acţiunile
necesare pentru atingerea
3. Examinarea periodică de către superiori a performanţelor acestor obiective, evident pe
individuale. baza planurilor de nivel
Evaluarea subordonaţilor superior, a politicilor şi
procedurilor promovate în
Figura 3.2 Procesul de management prin obiective organizaţie.
Implementarea acţiunilor
prevăzute şi autocontrolul realizării obiectivelor. În timpul executării acţiunilor propuse, angajaţii au
posibilitatea să-şi evalueze în permanenţă progresele realizate spre atingerea obiectivelor fixate de
comun acord cu superiorii, declanşând, dacă este cazul, acţiuni corective în limita competenţelor lor
decizionale.
Examinarea periodică de către superiori a performanţelor individuale şi evaluarea
subordonaţilor. Acţiunea presupune măsurarea rezultatelor individuale, compararea lor cu obiectivele
fixate, evaluarea, pe această bază, a subordonaţilor, sprijinirea şi recompensarea lor corespunzătoare.
Operaţiunea de evaluare a performanţei individuale poate fi făcută în comun de către manager şi
subordonat. În urma parcurgerii acestei etape, atunci când este necesar, procesul este reluat de la prima
etapă, prin reformularea obiectivelor şi/sau a acţiunilor necesare. Feedback-ul astfel realizat imprimă
procesului MPO un caracter de continuitate.
Introducerea sistemului de MPO poate genera atât o serie de efecte pozitive (avantaje) cât şi
unele efecte negative (dezavantaje).
Avantaje şi dezavantaje ale MPO

Tabelul 3.6.
Avantaje Dezavantaje
1. Duce la creşterea realismului obiectivelor 1. Poate genera un consum exagerat de timp pentru
organizaţiei şi a componentelor sale. întocmirea unor documente şi proceduri.
2. Stimulează dezvoltarea unui comportament 2. MPO nu pot rezolva toate problemele cu care se
participativ şi responsabil al personalului şi confruntă o organizaţie, ba chiar poate genera noi
îmbunătăţirea folosirii timpului de muncă al probleme: dacă evaluarea performanţelor nu este
managerilor ca urmare a diminuării activităţilor de realizată corespunzător, poate duce la conflicte
supraveghere şi control. între manageri şi subalternii.
39
3. Permite managerilor de pe diferite niveluri ierarhice 3. Pentru unele organizaţii puternic ierarhizate, cu un
şi personalului de execuţie să ştie ce se aşteaptă de stil excesiv de autoritar, stabilirea relaţiilor de
la ei, având o imagine clară privind rolurile colaborare între şefi şi subalterni poate fi
specifice în cadrul organizaţiei. imposibilă, iar introducerea MPO nu poate avea
4. Permite identificarea problemelor şi îi încurajează efectele scontate.
pe manageri si subordonaţi să stabilească planuri de 4. Stabilirea unor obiective nerealiste, imposibil de
acţiune şi termene ţintă de rezolvare a problemelor. realizat, poate avea un impact demobilizator,
5. Duce la îmbunătăţirea comunicări organizaţionale. ducând la diminuarea interesului dar şi a
performanţelor angajaţilor.
6. Asigură cunoaşterea obiectivelor organizaţionale şi
orientarea activităţii spre atingerea lor, ducând la 5. Obiectivele stabilite pot fi în total dezacord cu
creşterea motivării întregului personal valorile angajaţilor.
prin corelarea mai strânsă a recompenselor (inclusiv 6. Dacă angajaţii nu sunt dispuşi să-şi asume
salariale) cu performanţele individuale. responsabilitatea îndeplinirii obiectivelor, preferând
7. Asigură dezvoltarea personalului prin raportarea să se implice cât mai puţin în soluţionarea
rezultatelor obţinute la cele scontate. problemelor organizaţiei, aplicarea MPO nu
rezolvă problemele ci le amplifică.
Cunoaşterea înlesnirilor şi neajunsurilor potenţiale ale sistemului MPO, precum şi întreprinderea

acelor acţiuni care să limiteze riscurile apariţiei unor consecinţe nedorite sunt fundamentale pentru
asigurarea succesului unei astfel de organizări a procesului managerial.
3.3. Strategiile organizaţiei
Cuvântul „strategie“ provine din terminologia militară, fiind folosit pentru prima dată de
grecii antici pentru a desemna arta şi ştiinţa conducerii forţelor în timpul războiului. În management,
strategia arată măsurile sau acţiunile principale pe care managerii planifică să le întreprindă pentru
a îndeplini unul sau mai multe obiective pe termen lung.
Scopul strategiei este acela de a stabili CUM vor fi obţinute rezultatele vizate prin obiectivele
strategice, în funcţie de condiţiile interne şi de factorii externi.
Pentru o firmă, principalele caracteristici ale unei strategii eficace sunt următoarele:
• are un puternic caracter antreprenorial, în sensul că managerii au de ales între direcţii
alternative de iniţiere şi dezvoltare a afacerilor;
• permite menţinerea competitivităţii organizaţiei;
• permite ca acţiunile necesare să fie întreprinse la momentul oportun.
Strategiile sunt formulate şi implementate la diverse niveluri ale managementului unei firme.
Din acest punct de vedere, putem avea strategii generale (corporative), strategii concurenţiale (de
afaceri) şi strategii funcţionale (vezi figura 3.1).
Strategii generale (corporative). Strategia dezvoltată la nivelul cel mai înalt al unei
firme se numeşte strategie generală sau corporativă. Prin ea se stabilesc domeniile de afaceri
abordate şi modul cum vor fi alocate resursele organizaţiei pentru susţinerea operaţiunilor din aceste
domenii de afaceri.
Există o serie de alternative generice care pot fi utilizate cu succes pentru configurarea unei
strategii corporative eficace. Aceste alternative pot fi grupate în trei categorii: (a) strategii de creştere,
(b) strategia stabilităţii şi (c) strategii de descreştere (figura 3.3).
a) Strategiile de creştere constau în extinderea semnificativă a volumului de activitate, ceea
ce determină, în mod normal, creşterea substanţială a vânzărilor şi a veniturilor. Evident, amplificarea
volumului de activitate presupune, de cele mai multe ori, un important efort investiţional, adică un
mare consum de resurse.
Pot exista mai multe motive pentru care o firmă promovează o strategie de creştere. Dintre
acestea, mai importante sunt următoarele: în anumite domenii de afaceri, cu o mare dinamică a
schimbărilor, numai unităţile de talie mare pot supravieţui; interesul acţionarilor şi al altor investitori
40
este ca firma să crească, pentru că în felul acesta creşte valoarea capitalului bursier (a cotaţiei
acţiunilor la bursă) şi speranţa de recuperare a capitalurilor investite.
D e z v o lta re a p ie ţe i
C o n c e n tr a re D e z v o lta re a p ro d u s u lu i
In te g ra re o riz o n ta lă
In te g ra re în a m o n te
C r e ş te re I n te g r a re
v e r tic a lă
Strategii generale (corporative)
In te g ra re în a v a l
D iv e rs ific a re c o n c e n tric ă
D iv e r sific a re
D iv e rsific a re c o n g lo m e ra t
S ta b ilita te
R e d re sa re
D e sc re şte re „ S to a rc e re ”
D e z in v e stiţie
L ic h id a re
Figura 3.3. Alternative generice ale strategiilor generale (corporative)
Principalele strategii de creştere sunt: concentrarea, integrarea verticală şi diversificarea.

Strategia concentrării apare atunci când firma urmăreşte extinderea volumului de activitate în
domeniul de afaceri curent. Dintre companiile care au promovat cu succes strategia concentrării,
putem să menţionăm firmele americane Coca-Cola şi McDonald's.
Există trei posibilităţi de bază pentru realizarea unei strategii de concentrare: dezvoltarea
pieţei, dezvoltarea produsului şi integrarea orizontală. Desigur, este posibilă şi o combinare a acestor
opţiuni.
Dezvoltarea pieţei se realizează prin câştigarea unei părţi mai mari din piaţa curentă, prin
extinderea în noi zone geografice şi prin adăugarea unor noi segmente de piaţă. Coca-Cola a promovat
o strategie de dezvoltare a pieţei încă de la începuturile ei. Ea a acumulat o importantă parte din piaţa
băuturilor răcoritoare prin largi campanii de publicitate şi prin extinderea în noi zone geografice,
astfel încât, în prezent, este foarte bine cunoscută prin produsele ei în marea majoritatea ţărilor lumii.
Un alt exemplu sugestiv de creştere prin dezvoltarea pieţei este cel al grupului francez Carrefour,
numărul 1 din Europa şi numărul 2 din lume în domeniul de afaceri al marii distribuţii (hipermagazine
şi supermagazine). Grupul respectiv are acum operaţiuni importante atât în Franţa, cât şi în restul
Europei (inclusiv în România), în cele două Americi şi în Asia.
Dezvoltarea produsului constă în îmbunătăţiri calitative aduse produsului sau serviciului de
bază sau adăugarea unui produs sau serviciu strâns înrudit, care poate fi vândut prin canalele de
marketing existente. Proiectarea şi introducerea în fabricaţie de către Dacia Groupe Renault, în anul
41
2004, a unui automobil low-cost de succes (Dacia Logan), precum şi extinderea rapidă a gamei de
produse cu noi modele (Logan MCV, Logan Van, Logan Pick-up, Sandero, Sandero Stepway) este un
exemplu sugestiv de strategie de dezvoltare a produsului.
Integrarea orizontală înseamnă extinderea operaţiunilor dintr-un domeniu de afaceri deja
exploatat, prin achiziţii de competitori sau fuziuni cu competitori din acel domeniu de afaceri. Astfel,
doi giganţi din domeniul IT – companiile americane Hewlett Packard şi Compaq – au fuzionat în anul
2002 dând naştere celui mai mare producător de computere din lume şi detronându-l din această
poziţie pe compatriotul lor Dell. La noi în ţară, companiile de retail Flamingo (comerţ cu produse IT)
şi Flanco (comerţ cu articole electrocasnice) fuzionează în 2006, formând o nouă entitate, compania
Flamingo International.
Strategia concentrării are avantajul că permite firmei ce o promovează să-şi valorifice mai bine
atu-urile tehnologice şi manageriale pe care le are într-un anumit domeniu de afaceri. Principalul
neajuns al acestui tip de strategie constă în faptul că, prin orientarea majorităţii resurselor într-un
singur domeniu de afaceri, firma poate avea greutăţi semnificative în cazul apariţiei unor schimbări
defavorabile neaşteptate.
Strategia integrării verticale constă în extinderea operaţiunilor unei firme în domenii de
afaceri conexe, exploatate până atunci de furnizorii sau clienţii firmei. Prin pătrunderea în domenii de
afaceri furnizoare, se realizează o integrare în amonte (exemplu: decizia firmei Kosarom, important
producător de mezeluri, de a intra în domeniul producţiei de carne de pasăre şi de porc).
Deplasarea afacerilor şi în domenii valorificate de clienţii produselor sau serviciilor curente ale
organizaţiei sau în domeniul distribuţiei propriilor produse constituie integrarea în aval. Astfel,
grupul Jolidon, cunoscut producător român de lenjerie intimă are o strategie consecventă de integrarea
în aval, prin extinderea continuă a reţelei de magazine proprii din România şi din alte ţări europene
(Ungaria, Italia, Franţa).
Principala raţiune pentru care o firmă este tentată să promoveze o strategie de integrare
verticală este creşterea profitabilităţii activităţii ei de ansamblu. Printr-o strategie de integrare în
amonte, firma poate obţine o creştere a calităţii materiilor prime şi o reducere a costurilor acestora.
Printr-o acţiune de integrare în aval, firma îşi poate spori în mod direct profiturile realizate sau poate
urmări o creştere a calităţii produsului final oferit consumatorului.
Promovarea unei strategii de integrare verticală presupune, de multe ori, un angajament
financiar substanţial din partea firmei, precum şi existenţa unor competenţe manageriale în domeniile
adiacente. De aceea, numai puţine firme reuşesc să urmeze cu succes o astfel de strategie.
Strategia diversificării constă în promovarea unor activităţi în domenii de afaceri care se
diferenţiază în mod clar de domeniul de afaceri curent al firmei.
Atunci când diversificarea se realizează prin pătrunderea în domenii de afaceri diferite de cel
curent, dar oarecum înrudite (prin produse, pieţe sau tehnologii) avem de a face cu o diversificare
concentrică. Astfel, creşterea impresionantă a companiei americane General Electric s-a realizat
iniţial prin dezvoltarea afacerilor în domenii relativ înrudite din punct de vedere tehnologic: produse
şi echipamente de iluminat, aparatură electrocasnică, aparatură medicală, echipamente energetice
(turbine, generatoare etc.), echipamente industriale, echipamente pentru transporturi feroviare
(inclusiv locomotive). Achiziţionarea studiourilor de producţie cinematografică Columbia Pictures de
către compania japoneză Sony este însă un exemplu de diversificare concentrică bazată pe produse
înrudite (respectiv sistemele video produse de Sony şi filmele realizate şi comercializate de către noua
divizie Sony Pictures pe casete video, CD-uri, DVD-uri).
Dacă diversificarea se realizează prin intrarea în domenii de afaceri complet diferite şi fără nici
o legătură cu domeniul curent al firmei, atunci este vorba de o diversificare prin conglomerare. O
astfel de strategie a avut în vedere în ultimele decenii General Electric, prin pătrunderea în forţă în
domenii de afaceri cum ar fi servicii financiare (bănci şi asigurări), comunicaţii (reţeaua de
televiziune NBC), industria materialelor sintetice (mase plastice, răşini sintetice, diamante
industriale).
Principala raţiune de a fi a strategiilor de diversificare o constituie necesitatea distribuirii
riscurilor, astfel încât o firmă să nu fie dependentă de un singur domeniu de afaceri, mai ales atunci
42
când acel domeniu se bazează pe pieţe saturate sau în declin (cazul marilor companii americane
producătoare de ţigări). Un alt motiv esenţial de promovare a unor strategii de creştere prin
diversificare îl constituie speranţa obţinerii unor profituri mai mari şi mai stabile.
Experienţa ultimelor decenii a arătat că diversificarea concentrică este preferabilă celei prin
conglomerare, multe dintre companiile care au promovat ultimul tip de strategie întâmpinând mari
dificultăţi în gestionarea unor afaceri foarte diferite.
b) Strategia stabilităţii este promovată de o firmă atunci când aceasta este satisfăcută de
situaţia curentă şi doreşte să păstreze status quo-ul. Adoptând o astfel de strategie, firma face puţine
schimbări în ceea ce priveşte produsele, pieţele sau metodele sale de producţie. Volumul activităţilor
rămâne în general acelaşi, iar dacă apare o anumită creştere, aceasta este lentă şi neagresivă.
Strategia stabilităţii poate fi aplicată atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Pe termen
scurt, strategia este folosită de toate tipurile de firme, în alternanţă cu alte strategii (de creştere sau de
descreştere). Pe termen lung, strategia stabilităţii este promovată îndeosebi de firme mici, proprietate
individuală (care nu sunt împinse spre creştere de către acţionari) şi de către unele companii mai mari,
care operează în domenii de afaceri aflate în stadiu de maturitate.
Un exemplu tipic de promovare a strategiei stabilităţii pe termen lung îl prezintă firma
americană E.L. McIlheney, producătoare a sosului marca Tobasco, lider pe piaţa americană a sosurilor
condimentate. Prima fabrică de producere şi îmbuteliere a sosului Tobasco a fost pusă în funcţiune în
1905. De-a lungul anilor a fost urmată, în mod consecvent, o strategie a stabilităţii. Ingredientele
necesare, reţeta, metodele de producţie (îmbuteliere, etichetare, ambalare) şi de distribuţie au rămas
stabile. O a doua fabrică de sos Tobasco a fost pusă în funcţiune abia în anul 1980. Între anii 1926 şi
1980 a fost operată doar o singură majorare a preţului.
c) Strategiile de descreştere vizează reducerea, în diverse proporţii, a volumului operaţiilor
unei organizaţii în vederea contracarării unei tendinţe nefavorabile sau pentru rezolvarea unei situaţii
critice conjuncturale. Există mai multe tipuri de strategii de descreştere posibile: redresarea,
„stoarcerea“, dezinvestiţia, lichidarea.
Redresarea este o strategie de reducerea parţială a volumului de activitate a unei firme prin
renunţarea la realizarea unor produse şi/sau servicii mai puţin rentabile, reducerea unor activităţi de
marketing, concedierea unei părţi din personal etc. Scopul strategiei este îmbunătăţirea substanţială a
eficienţei operaţiunilor rămase în vederea reluării ulterioare a creşterii. Redresarea este mutaţia
strategică pe care au încercat-o majoritatea întreprinderilor industriale din România în anii ‘90. Din
păcate, puţine dintre ele au reuşit stabilizarea şi apoi reluarea creşterii sănătoase. Unul dintre
exemplele fericite o constituie întreprinderea metalurgică ALRO Slatina.
„Stoarcerea“ presupune exploatarea intensivă a unităţii prin reducerea la minimum a
investiţiilor necesare şi maximizarea profiturilor urmărite pe termen scurt. O astfel de strategie – care
vizează, pe termen lung, ieşirea de pe piaţă – este frecvent utilizată atunci când creşterea viitoare a
pieţei este îndoielnică sau când rămânerea în domeniul de afaceri respectiv presupune eforturi
investiţionale pe care firma nu doreşte să le facă. În anii 90, multe întreprinderi româneşti de stat au
fost privatizate supuse apoi de către noii proprietari unor strategii deliberate de stoarcere.
Dezinvestiţia înseamnă vânzarea integrală sau parţială a activelor unei unităţi de afaceri viabile.
Vânzarea integrală poate fi planificată atunci când proprietarii sau managerii au o viziune pesimistă
asupra viitorului unităţii vizate sau doresc să obţină rapid contravaloarea activelor deţinute de acea
unitate (eventual pentru a o investi în alte unităţi mai profitabile). Dezinvestiţia parţială poate fi
asociată cu o strategie de redresare a unităţii de afaceri căreia i se vând o parte din active.
În orice caz, o societate pe acţiuni cotată la bursă trebuie să-şi integreze planurile de
dezinvestiţii într-o strategie globală solid fundamentată, atractivă şi clar explicată în documentele
oficiale date publicităţii. Acest lucru disipează neîncrederea acţionarilor (actuali sau potenţiali) şi
contribuie la menţinerea sau chiar creşterea preţului acţiunilor tranzacţionate.
Lichidarea presupune dizolvarea unei întregi organizaţii, ceea ce implică dispariţia acesteia ca
entitate operaţională. Strategia de lichidare poate fi luată în considerare atunci când organizaţia este
afectată de dificultăţi insurmontabile, generate îndeosebi de faptul că produsele sau serviciile pe care
le oferă nu mai sunt cerute pe piaţă.
43
Strategii concurenţiale (de afaceri). Prin strategia sa generală, o firmă precizează
ce domenii de afaceri va aborda şi cum vor fi distribuite resursele ei între aceste domenii. Apoi,
pentru fiecare domeniu de afaceri avut în vedere sau pentru fiecare unitate care operează într-un
domeniu de afaceri distinct, firma stabileşte acţiunile pe care intenţionează să le întreprindă pentru a
fi competitivă în domeniu, adică elaborează o strategie concurenţială sau de afaceri.
Deşi există o diversitate de strategii concurenţiale pe care le poate promova o firmă într-un
domeniu de afaceri dat, pot fi luate în considerare trei alternative strategice fundamentale: dominarea
globală prin costuri scăzute, diferenţierea produsului sau serviciului şi focalizarea asupra unui
segment de piaţă.
Dominarea globală prin costuri este o strategie prin care firma îşi propune să producă şi să
desfacă produsele sau serviciile sale având costuri mai mici decât cele ale concurenţilor ei de pe
întreaga piaţă. O astfel de performanţă se poate realiza prin acordarea unei atenţii deosebite metodelor
de producţie, cheltuielilor indirecte, clienţilor marginali, precum şi prin raţionalizarea costurilor în
unele domenii ca marketingul şi cercetarea-dezvoltarea. Dominarea globală prin costuri poate fi
realizată şi prin valorificarea unor avantaje pe care firma le deţine deja faţă de ceilalţi competitori,
cum ar fi o cotă de piaţă mai mare sau accesul favorabil la materiile prime.
Acest tip de strategie se aplică atunci când: preţul este elementul principal al competiţiei;
produsele sunt relativ standardizate; există puţine căi de diversificare a produselor; stabilitatea
preferinţelor consumatorilor este mare.
Exemple ilustrative de promovare cu succes a unei strategii de dominare globală prin costuri
sunt companiile multinaţionale producătoare de detergenţi Procter & Gamble (cu brandurile Ariel,
Tide şi Bonux), Unilever (cu brandurile Dero şi Omo) şi Henkel (cu brandurile Persil şi Rex).
Diferenţierea produselor sau serviciilor constă în realizarea unor astfel de produse sau
servicii care să fie percepute ca unice în domeniile de afaceri respective. Există multe aspecte prin
care se poate diferenţia un produs sau un serviciu: imaginea de marcă (Rolex, în industria ceasurilor,
Ritz-Carlton, în industria hotelăriei), tehnologia utilizată (Apple, pentru calculatoarele Macintosh,
playerele multimedia iPod şi telefoanele mobile iPhone), calitatea deosebită a produsului (BMW,
pentru automobile, Nestlè, în industria alimentară), serviciile postvânzare (IBM, în domeniul
tehnologiei informaţionale) şi altele.
Adoptarea unei strategii de diferenţiere nu înseamnă că va fi neglijată problema costurilor, ci că
firma va încerca să valorifice principalele avantaje care decurg din diferenţiere. Aceste sunt:
• datorită loialităţii clienţilor faţă de marca respectivă şi a disponibilităţii lor de a accepta preţuri
mai mari pentru produsele cu aceeaşi marcă, firma poate obţine profituri mai mari;
• aceeaşi loialitate a clienţilor îi asigură firmei o poziţie forte în faţa competitorilor, iar
posibilitatea de a vinde la preţuri mai mari îi permite o mai mare flexibilitate în relaţiile cu
furnizorii (pot fi acceptate oferte mai scumpe).
Strategia diferenţierii este oportună atunci când se urmăreşte: obţinerea unei superiorităţi
tehnice concretizată în produse de calitate net superioară, vândute la preţuri mai mari, sau pentru a se
oferi clienţilor mărfuri de o valoare superioară, cu acelaşi preţ cu concurenţii de pe piaţă.
Focalizarea asupra unui anumit segment de piaţă este o strategie ce se bazează pe ideea că
organizaţia este capabilă să deservească un anumit segment al pieţei mai bine decât ceilalţi
competitori care au în vedere întreaga piaţă. Un asemenea segment de piaţă poate fi constituit dintr-un
grup aparte de cumpărători, o zonă geografică a pieţei sau o anume parte a liniei de produs. Odată
stabilit segmentul de piaţă asupra căruia se vor focaliza eforturile organizaţiei, acţiunile efective
constau tot în realizarea unei poziţii dominante prin costuri scăzute sau prin diferenţierea
produsului/serviciului.
O astfel de strategie este eficace atunci când: segmentul de piaţă este suficient de mare pentru a
fi profitabil; segmentul de piaţă are o creştere potenţială mare; segmentul de piaţă nu este crucial
pentru competitorii importanţi; vânzătorii au o abilitate deosebită în acest segment; firma are resursele
şi deprinderile necesare, astfel încât specializarea să fie profitabilă.
44
Strategii funcţionale. Strategiile funcţionale arată modul în care domeniile funcţionale
intenţionează să acţioneze pentru realizarea obiectivelor şi strategiilor formulate la nivel de companie
şi de unităţi de afaceri. Ele urmăresc dezvoltarea unor competenţe distinctive pentru a oferi companiei
sau unităţilor de afaceri avantaje concurenţiale durabile.
De regulă, strategiile funcţionale sunt grupate în câteva categorii mai importante: strategii de
marketing, strategii de producţie/operaţiuni, strategii financiare, strategii de resurse umane.
3.4. Concretizarea misiunii, obiectivelor şi strategiilor prin sistemul

de planificare strategică al unei organizaţii
Planificarea strategică porneşte de la misiunea organizaţiei şi constă în evaluarea mediului

extern şi a mediului intern, analiza capacităţii organizaţionale de a valorifica elementele favorabile
(oportunităţile, din mediul extern, şi punctele tari, din mediul intern) şi de a diminua impactul
elementelor defavorabile (ameninţările, din mediul extern, şi punctele slabe, din mediul intern),
elaborarea planurilor strategice (obiective şi strategii), precum şi implementarea, urmărirea şi
revizuirea planurilor strategice (figura 3.4).
Definirea misiunii
organizaţiei
Implementarea, Evaluarea mediului
urmărirea şi extern 1
5 revizuirea planurilor ( „oportunităţi” şi
strategice „ameninţări”)
Figura 3.4.
Procesul de
Elaborarea Evaluarea mediului
planificare
3
4 planurilor strategice intern strategică
(obiective şi 2
(puncte “tari” şi puncte
strategii) Analiza capacităţii “slabe”)
organizaţionale de
valorificare a ele-
mentelor favorabile
În procesul de planificare strategică, un loc important îl deţine analiza impactului pe care l-ar
putea avea în viitor diverşii factori de influenţă: externi (figura 3.5) şi interni (figura 3.6).
Clienţi
(Nevoi, preferinţe, comportamente)
Factori economici Concurenţi

(Inflaţie, rata dobânzii, (Produse, servicii, preţuri, Figura 3.5.
şomaj, venituri) tehnologii etc.) Factori externi
care influen-
Factori sociali Factori politici ţează planurile
(Trendul populaţiei, condiţiile PLANURI (Sisteme politice, sistemul
de locuit) de alegeri etc.)
Factori culturali
(Sistem de valori, nevoi, Legislaţie, reglementări
mentalităţi) guvernamentale
Furnizori
(Resurse materiale, financiare, umane)
45
Managementul Cultura
(Leadership, sistemele şi organizaţională
metodele de (Sisteme de valori,
management) mentalităţi)
Resurse financiare Resurse materiale Figura 3.6. Factori

(Lichidităţi, posibilităţi de PLANURI (Echipamente, clădiri, interni care influenţează
materii prime)
împrumut) planurile
Resursele umane Resurse

(calificarea, relaţiile de informaţionale
muncă, sindicatele) (Date, informaţii,
cunoştinţe)
Una dintre cele mai folosite metode pentru analiză mediului şi elaborarea planurilor strategice
este metoda SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats) care ia în considerare, pentru
factorii interni, punctele tari şi punctele slabe, iar pentru factorii externi, oportunităţile şi
ameninţările (tabelul 3.7).
Matricea SWOT pentru analiza situaţiei strategice a unei firme

Tabelul 3.7
FACTORI INTERNI
FACTORI Puncte tari (S) Puncte slabe (W)
EXTERNI
Întocmiţi o listă cu 5 – 10 puncte tari Întocmiţi o listă cu 5 – 10 puncte slabe
Strategii SO Strategii WO
Oportunităţi (O)
Întocmiţi o listă cu 5 Elaborarea unor strategii bazate pe Elaborarea unor strategii de valorificare a
- 10 oportunităţi valorificarea punctelor tari şi a oportunităţilor, în condiţiile evitării
oportunităţilor manifestării punctelor slabe
Ameninţări Strategii ST Strategii WT

(T) Elaborarea unor strategii care să Elaborarea unor strategii care să permită
Întocmiţi o listă cu 5 permită valorificarea punctelor tari în evitarea manifestării punctelor slabe în
- 10 ameninţări condiţii ostile de mediu (ameninţări) condiţii ostile de mediu (ameninţări)
În funcţie de caracteristicile manageriale, definite prin viziunea asupra modului de implicare în

afaceri, dar şi de situaţia concretă în care se află organizaţia la un moment dat din punct de vedere al
raportului între punctele tari şi cele slabe sau al mediului de afaceri (manifestarea oportunităţilor sau a
ameninţărilor), poate fi adoptată oricare dintre cele patru categorii de strategii. Important este ca
strategia să fie realistă, posibil de realizat cu mijloacele pe care le are la dispoziţie şi să ofere
maximum de satisfacţie din punct de vedere al obiectivelor urmărite.
După ce influenţele factorilor din mediul intern şi extern au fost minuţios analizate, se trece la
elaborarea unui sistem de planuri în care gradul de detaliere a obiectivelor şi a acţiunilor ce urmează a
fi întreprinse creşte pe măsură ce se coboară spre componentele de la baza structurii de organizare:
departamente şi posturi. Concomitent cu elaborarea acestor planuri (figura 3.7), are loc şi stabilirea
standardelor de performanţă.
46
Misiune
Strategii
Obiective strategice 2
1 (Manageri superiori şi specialişti în
planificare)
Feedback
Planuri intermediare
Urmărire şi control
3
6 (Manageri mijlocii, în colaborare cu
specialişti)
Planuri operative
(Manageri de primă linie, în colaborare cu 4
5 Implementare managerii mijlocii, prin consultarea
personalului de execuţie)
Figura 3.7. Procesul secvenţial de planificare
Aceste activităţi de planificare la care participă managerii de pe diferite niveluri ierarhice se

efectuează într-o succesiune logică şi sunt urmate de implementarea concretă, de urmărirea, controlul
şi revizuirea obiectivelor / strategiilor în funcţie de rezultatele obţinute.
Datorită faptului că mediul extern devine tot mai complex, iar manufacturarea şi
comercializarea produselor vor necesita anticiparea unor elemente cu mult înainte de obţinerea
rezultatelor finale, este de aşteptat ca rolul procesului de planificare strategică să fie din ce în ce mai
important, iar metodele utilizate din ce în ce mai sofisticate.

... aplicaţi-le
• Prin formularea şi comunicarea misiunii unei organizaţii se realizează :
• cunoaşterea de către angajaţi a obiectivelor individuale ce le revin;
• personalizarea (individualizarea) organizaţiei.
• O misiune bine definită pentru o afacere a firmei trebuie să sugereze:
• ce nevoi ale clienţilor vor fi satisfăcute;
• când vor fi satisfăcute nevoile clienţilor;
• cum vor fi satisfăcute nevoile clienţilor.
• Care manieră de definire a misiunii firmei (afacerii) oferă cea mai mare flexibilitate în planificarea
strategică ?
• Definirea orientată spre produs;
• Definirea orientată spre tehnologie;
• Definirea orientată spre piaţă (nevoile consumatorilor).
• În management, termenul „obiectiv“ desemnează:
• un rezultat ce se doreşte a fi obţinut în viitor;
• o acţiune ce se doreşte a fi întreprinsă în viitor;
47
• o procedură ce urmează a fi dezvoltată în viitor.
• „Ne vom strădui să fim lider pe piaţa naţională, cheltuind pentru cercetare-dezvoltare, în anul
2006, cel puţin 10% din veniturile brute planificate“ este:
• un obiectiv definit în mod clar; c) un obiectiv definit în mod neclar.
• un slogan, nu un obiectiv;
• Care dintre următoarele formulări pot fi considerate obiective bine (clar) definite pentru o firmă:
• realizarea unui volum de vânzări de 200 miliarde lei în anul 2006, în Regiunea Nord-Est;
• îmbunătăţirea substanţială a calităţii produselor oferite clienţilor;
• ocuparea poziţiei de lider pe piaţa naţională a băuturilor răcoritoare până în anul 2009;
• realizarea unei profitabilităţi maxime în următorii 2 ani.
• Măsurile sau acţiunile pe care o organizaţie intenţionează să le întreprindă pentru obţinerea
rezultatelor scontate pe termen lung sunt încorporate în:
• obiectivele organizaţiei; b) strategiile organizaţiei; c) procedurile organizaţiei.
• Puţine firme reuşesc să promoveze cu succes o strategie de integrare verticală, deoarece:
• incertitudinea este mai mare în domeniile de afaceri din aval şi amonte;
• sunt necesare competenţe manageriale specifice altor domenii de afaceri decât cele deja
exploatate.
• În analiza SWOT, prin investigarea factorilor interni sunt determinate:
• punctele tari şi punctele slabe ale firmei analizate;
• standardele de performanţă utilizate;
• oportunităţile şi ameninţările care se conturează pentru firma analizată.
• De regulă, cele mai mari şanse de succes le are strategia de diversificare:
• de tip conglomerat; c) prin dezvoltarea pieţei;
• concentrică; d) prin dezvoltarea produsului.
• Strategia diferenţierii produsului sau serviciului poate fi realizată:
• printr-un preţ mai scăzut decât al concurenţilor;
• printr-un nivel calitativ foarte ridicat;
• printr-un nume de marcă recunoscut ca fiind de excepţie.
• Prin megafuziunea HP-Compaq, managerii celor două renumite companii din industria
calculatoarelor au urmărit cu precădere:
• o mai bună valorificare a atu-urilor tehnologice şi manageriale pe care le au în industria în
care operează;
• o diminuare a riscurilor strategice asumate, prin concentrarea activităţi într-un singur
domeniu de afaceri.
48
Capitolul 4
DECIZII DE MANAGEMENT
Munca managerilor combină în proporţii diferite activităţi relaţionale, informaţionale şi

decizionale. Toate aceste activităţi trebuie realizate în mod impecabil. Totuşi, prin însăşi esenţa
lor, deciziile – ca modalităţi de alegere şi implementare a căilor de acţiune necesare îndeplinirii
obiectivelor organizaţionale – constituie segmentul cel mai reprezentativ al activităţii manageriale,
cel de care depinde în mod hotărâtor succesul sau insuccesul unei firme. Celelalte componente ale
prestaţiei managerilor (cu caracter informaţional şi relaţional) sunt subordonate proceselor
decizionale, sprijinindu-le în fazele prealabile sau ulterioare actului decizional ca atare.
Vă rugăm să citiţi cu atenţie acest capitol. Opriţi-vă asupra acelor concepte, idei sau
metode care vă „spun ceva“ şi vă invită la reflecţie. Nu ezitaţi să le asociaţi cu situaţii
decizionale concrete, cu care v-aţi confruntat deja sau prin care urmează să treceţi. Parcurgeţi
testele de autoevaluare şi rezolvaţi aplicaţiile din finalul capitolului.
Veţi şti:
♦ Care sunt elementele tipice ale situaţiilor decizionale de management şi cu ce tipuri de
decizii se confruntă mai frecvent managerii;
♦ Care sunt etapele principale ale unui proces decizional eficace;
♦ Cum pot fi abordate situaţiile decizionale în condiţii de certitudine, risc şi
incertitudine;
♦ Cum puteţi identifica cea mai bună soluţie atunci când doriţi realizarea mai multor
obiective;
♦ Cum aţi putea să vă sistematizaţi informaţiile atunci când intervin o serie de factori de
risc. Doriţi un câştig mai mare? S-ar putea ca şi riscul să fie mai mare. Vi-l asumaţi?
4.1. Decizii şi situaţii decizionale
Evoluţia permanentă a factorilor din mediul operaţiunilor unei organizaţii generează în mod
frecvent situaţii problemă pe care managerii trebuie să le soluţioneze prin decizii specifice.
În general, a decide înseamnă a lua o hotărâre, a alege dintre mai multe alternative, iar o
decizie este o hotărâre luată în urma examinării unei probleme (a unei situaţii), o soluţie adoptată
dintre mai multe soluţii posibile (Dicţionarul explicativ al limbii române).
Pentru a înţelege mai bine conceptul de decizie, completăm aceste definiri concise cu câteva
precizări utile:
• decizia este luată ca urmare a apariţiei unei probleme, percepută de regulă ca o discrepanţă
între situaţia existentă şi cea dorită
• decizie înseamnă o alegere între mai multe soluţii alternative posibile (dacă nu există cel puţin
două soluţii opţionale la dispoziţia decidentului nu putem vorbi de decizie)
49
• alegerea este făcută în urma unui proces de examinare, de reflecţie asupra condiţiilor situaţiei
decizionale şi a posibilităţilor ei de soluţionare, ceea ce presupune mai multe activităţi şi nu doar
actul de alegere ca atare.
Exisă câteva elemente esenţiale în configurarea şi soluţionarea oricărei situaţii decizionale:
decidentul, obiectivele, performanţele curente, factorii de influenţă a performanţelor, problema
identificată, criteriile de decizie, soluţiile alternative posibile, consecinţele aşteptate ale soluţiilor
alternative şi soluţia aleasă sau decizia propriu-zisă (figura 4.1). Cunoaşterea acestor elemente este
indispensabilă pentru identificarea diferitelor tipuri de decizii manageriale şi pentru înţelegerea
proceselor decizionale din organizaţii.
1. Decidentul este individul sau grupul de indivizi care ia decizia. Într-o organizaţie, grupul de
decizie poate fi:
• entitate formal constituită, cu funcţionare permanentă sau temporară (consiliu de administraţie,
comitet de direcţie, comisie de lucru);
• un ansamblu difuz de persoane ale căror puncte de vedere trebuie luate în considerare de către
responsabilul formal al deciziei în procesul de fundamentare a acesteia.
Pe lângă alegerea ca atare a unei linii de acţiune, decidentul hotărăşte informaţiile considerate
relevante pentru definirea problemei, interpretează obiectivele organizaţionale şi le transformă în
criterii operaţionale, controlează opţiunile luate în considerare şi maniera lor de evaluare. În plus, cel
care ia decizia, fie el individ sau grup de indivizi, este responsabil în mod frecvent şi de
implementarea deciziei reţinute. Toate aceste considerente fac evident faptul că decidentul este cel
mai important element al oricărei decizii de management.
2. Obiectivele reflectă, de regulă, rezultate (performanţe) viitoare ce se doreşte a fi obţinute. În

întreprinderi sunt dezvoltate ansambluri complexe de obiective, diferenţiate după criterii multiple:
interesele partenerilor, orizontul de timp, nivelul ierarhic, domeniul funcţional şi altele. Pentru decident,
obiectivele definesc situaţia scop sau situaţia dorită.
3. Performanţele (rezultatele) efective arată măsura în care obiectivele dorite sunt

îndeplinite. Ele definesc situaţia
efectivă sau situaţia iniţială din
procesul de decizie. Problema
decizională
4. Factorii de influenţă a
performanţelor au în vedere Factori Criterii
elementele din mediul organizaţional de influenţă de decizie
intern şi extern, care influenţează în
mod semnificativ activităţile Soluţii
Performanţe
organizaţiei şi rezultatele lor. În Decident
efective alternative
funcţie de capacitatea decidentului de
a modifica acţiunea acestor factori în
Consecinţele
favoarea realizării obiectivelor sale Obiective solutiilor
(ale unităţii conduse), putem distinge alternative
două categorii importante de factori Soluţia
de influenţă: controlabili şi aleasă
necontrolabili de către decident. (decizia)
Factorii controlabili
determină cursurile de acţiune pe care Figura 4.1 Elementele unei situaţii decizionale
decidentul le poate lua în considerare
pentru soluţionarea problemei abordate. Majoritatea acestor factori sunt plasaţi în mediul intern, dar
există şi situaţii în care decidentul poate controla, cel puţin parţial, unele elemente din mediul extern (de
exemplu, stimularea cererii pentru un anumit produs al firmei prin publicitate şi promovarea vânzărilor).
50
Factorii necontrolabili acţionează independent de voinţa şi capacitatea de intervenţie a
decidentului, determinând anumite constrângeri sau oportunităţi de luat în considerare la soluţionarea
problemei. Diferitele niveluri sau stări pe care le pot avea aceşti factori – şi care pot conduce la rezultate
diferite pentru una şi aceeaşi soluţie alternativă considerată – au fost denumite „stări ale naturii“, tocmai
datorită independenţei lor faţă de decident.
Evoluţia viitoare a factorilor necontrolabili poate fi mai mult sau mai puţin previzibilă în
momentul deciziei. Unii factori necontrolabili au stări ale naturii unice, cu apariţii considerate certe în
orizontul de timp decizional. Pentru alţi factori de influenţă necontrolabili pot apărea însă stări ale
naturii diferite, mutual exclusive pe acelaşi orizont de timp decizional. Marea majoritate a deciziilor
strategice, pe termen lung, sunt afectate de astfel de factori cu multiple stări posibile ale naturii.
Important pentru decident este să identifice aceste stări şi să aprecieze, cât mai corect posibil,
probabilităţile lor de apariţie.
5. Problema decizională. Perceperea unor diferenţe semnificative între obiectivele urmărite
şi performanţele efective corespunzătoare poate fi semnalul existenţei unei/unor probleme pentru
decident. Uneori discrepanţa între situaţia dorită şi cea efectivă sugerează direct problema reală, cauza
fiind evidentă; alteori această discrepanţă nu este decât un simptom, iar adevărata problemă
(adevărata cauză) trebuie relevată prin investigarea factorilor de influenţă a performanţelor. Există şi
situaţii în care pot să se manifeste mai multe cauze simultan, caz în care apar de fapt mai multe
probleme.
De exemplu, defectarea întâmplătoare a unei maşini complexe poate fi o problemă simplă
pentru şeful de atelier: starea dorită este „maşină în funcţiune“, starea efectivă este „maşină în pană“,
iar soluţia evidentă este chemarea echipei de întreţinere pentru repunerea ei în funcţiune. Dacă însă
maşina respectivă începe să se defecteze în mod frecvent, problema devine mai complexă, mai puţin
evidentă. Care sunt cauzele care pot determina o astfel de situaţie ? Un prim factor îl poate constitui
maşina însăşi, starea ei de uzură avansată. Un al doilea factor posibil îl constituie calitatea
necorespunzătoare a materiei prime sau a materialelor utilizate. Al treilea factor de luat în
consideraţie poate fi operatorul uman, sub aspectul nivelului de calificare şi a modului de respectare a
disciplinei tehnologice. Problema reală poate fi una dintre aceste cauze. Dacă, să zicem, este vorba de
uzura avansată a maşinii (starea efectivă = „maşină cu fiabilitate scăzută“), atunci starea dorită devine
„maşină cu fiabilitate ridicată“, iar soluţia trebuie să conducă la realizarea acestui obiectiv. Dacă, pe
lângă uzura avansată a maşinii, sunt semnalate şi lipsuri calitative importante ale materiei prime
utilizate, atunci avem de fapt două probleme ce trebuie soluţionate prin decizii corespunzătoare.
6. Criteriile de decizie, numite şi criterii de preferinţă, sunt caracteristici ale soluţiilor
alternative care permit diferenţierea acestora după măsura în care ele conduc la situaţia dorită. Aceste
caracteristici derivă direct din obiectivele urmărite de către decident. Întrucât unităţile conduse de
manageri au de regulă obiective multiple, marea majoritate a deciziilor din organizaţii operează cu mai
multe criterii de preferinţă.
În exemplul cu maşina care se defectează frecvent din cauza uzurii ei avansate, soluţiile
alternative ar putea fi evaluate şi preferate după trei criterii: fiabilitatea maşinii, productivitatea maşinii şi
costul total (de asigurare a unei maşini cu fiabilitate ridicată şi de exploatare a acestei maşini).
Pentru a fi cu adevărat utile în procesul de decizie, criteriile trebuie să îndeplinească trei
condiţii:
• să aibă un atribut bine precizat (de exemplu, fiabilitate sau productivitate sau cost total),
• să aibă o scară a valorilor, cu unitatea de măsură specificată (de exemplu, media timpului de
bună funcţionare, exprimată în ore, pentru fiabilitate),
• să aibă un sens de preferinţă evident (maximizare sau minimizare).
7. Soluţiile alternative sunt variantele de acţiune posibile dintre care decidentul trebuie să
aleagă. Complexitatea lor este diferită de la o problemă la alta sau chiar în cadrul aceleiaşi probleme:
unele au în vedere o singură acţiune, altele un ansamblu de acţiuni (linii de acţiune). Soluţiile alternative
sunt concepute pe baza cunoaşterii influenţei factorilor controlabili asupra performanţelor urmărite. De
51
fapt, acţiunile prevăzute în soluţiile alternative nu sunt altceva decât transformări posibile ale factorilor
controlabili.
De exemplu, în cazul problemei cu maşina uzată, alternativele decizionale ar putea fi:
modernizarea maşinii printr-o reparaţie capitală, achiziţionarea unei maşini noi sau închirierea unei
maşini prin sistemul leasing. Aceste soluţii potenţiale derivă din capacitatea decidentului (şeful de
atelier, eventual, împreună cu managerii de la nivel superior) de a schimba situaţia echipamentelor din
unitatea condusă.
8. Consecinţele soluţiilor alternative reprezintă rezultatele estimate a fi obţinute prin aplicarea
soluţiilor considerate. În cazul existenţei mai multor criterii decizionale, rezultatele soluţiilor propuse vor
reflecta fiecare dintre aceste criterii, iar
pentru alegerea unei soluţii va fi Matricea consecinţelor
construită o matrice a consecinţelor Tabelul 4.1
(rezultatelor) prevăzute (tabelul 4.1). Variante
Criterii de decizie
În plus, atunci când în situaţia decizionale
decizională intervin mai multe stări ale C1 C2 …. Cj …. Cn
naturii, trebuie evaluate, în măsura V1 r11 r12 r1j r1n
posibilului, rezultatele viitoare
V2 r21 r22 …. r2j …. r2n
corespunzătoare fiecărei combinaţii
dintre variantele decizionale şi ... ... ... ... ...
respectivele stări ale naturii, şi aceasta Vi ri1 ri2 …. rij …. rin
din punctul de vedere al fiecărui criteriu
de decizie în parte. Ca urmare, pentru ... ... ... ... ...
diferitele criterii luate în considerare Vm rm1 rm2 …. rmj …. rmn
avem câte o matrice a consecinţelor
specifică (tabelul 4.2).
Matricea consecinţelor în cazul apariţiei
9. Soluţia aleasă (decizia mai multor stări ale naturii
propriu-zisă) este varianta de acţiune
reţinută pentru a fi pusă în aplicare. Ea Tabelul 4.2
poate fi mai uşor sau mai greu de găsit, Stări ale Variante decizionale
mai bună sau mai puţin bună, dar naturii V1 V2 …. Vj …. Vn
întotdeauna o soluţie există. E1 r11 r12 r1j r1n
Observaţie. În vorbirea curentă, E2 r21 r22 …. r2j …. r2n
ca şi în literatura de specialitate (în limba ... ... ... ... ...
română) nu se face întotdeauna distincţie
între decizie, situaţie decizională şi Ei ri1 ri2 …. rij …. rin
luarea deciziei, termenii fiind consideraţi ... ... ... ... ...
în mod frecvent echivalenţi.
Em rm1 rm2 …. rmj …. rmn
4.2. Tipuri de decizii
Elementele generice ale situaţiilor decizionale, considerate în mod individual sau în diferite
combinaţii, pot constitui criterii utile pentru dezvoltarea unei vaste tipologii a deciziilor de management.
În cele ce urmează, vom examina doar câteva tipuri de decizii mai importante pentru înţelegerea
proceselor decizionale din organizaţii.
1. După orizontul de timp al obiectivelor urmărite şi incidenţa acestor obiective asupra
organizaţiei sau componentelor sale, deciziile sunt grupate, într-o manieră devenită clasică, în trei
categorii: strategice, tactice şi operative.
Deciziile strategice vizează un orizont larg de timp, afectează întreaga organizaţie şi sunt luate la
nivelul cel mai înalt al managementului.
52
Deciziile tactice au în vedere orizonturi medii de timp, influenţează numai o parte a organizaţiei
şi sunt luate la niveluri ierarhice medii.
Deciziile operative au un orizont de timp foarte redus, vizează atingerea obiectivelor unor unităţi
de talie mică sau indivizi şi sunt luate la niveluri ierarhice inferioare.
2. După numărul criteriilor de preferinţă avute în vedere, deciziile pot fi unicriteriale sau
multicriteriale. În management, şi îndeosebi în managementul organizaţiilor economice, marea
majoritate a deciziilor sunt multicriteriale.
3. După gradul de cunoaştere a impactului factorilor din mediul organizaţional asupra
rezultatelor viitoare ale unităţii, sunt diferenţiate în mod frecvent trei categorii de decizii: în condiţii de
certitudine, în condiţii de risc şi în condiţii de incertitudine. Distincţia între condiţiile de incertitudine şi
cele de risc a fost introdusă în literatura de specialitate de către cercetătorul american F. Knight în anul
1920.
Condiţiile de certitudine apar atunci când decidentul este complet informat asupra problemei
decizionale (cunoaşte adevăratele cauze ale diferenţelor între situaţia curentă şi cea dorită), soluţiile
alternative sunt evidente, iar rezultatele viitoare ale acestor soluţii sunt clare şi sigure. Odată identificate
soluţiile alternative şi rezultatele lor potenţiale, luarea deciziei devine o chestiune foarte simplă: este
aleasă soluţia cu cel mai bun rezultat prevăzut.
Deciziile în condiţii de veritabilă certitudine sunt mai degrabă excepţii pentru majoritatea
managerilor din firmele de astăzi. Totuşi, multe decizii operaţionale curente, rutiniere, pot fi considerate
a fi în condiţii de certitudine sau aproape de certitudine, ceea ce permite utilizarea unor metode mai mult
sau mai puţin elaborate de optimizare a lor.
Condiţiile de risc apar atunci când evoluţia factorilor necontrolabili poate determina apariţia
unor stări ale naturii diferite, iar decidentul este capabil:
• să definească în mod corect problema decizională,
• să identifice stările naturii posibile şi să aprecieze probabilităţile de apariţie ale acestor stări,
• să specifice soluţiile alternative posibile,
• să anticipeze consecinţele viitoare ale soluţiilor alternative în cazul manifestării diferitelor stări
ale naturii.
O problemă importantă în cazul deciziilor în condiţii de risc o constituie stabilirea
probabilităţilor de apariţie a stărilor naturii. În funcţie de natura, volumul şi fiabilitatea informaţiilor
disponibile, probabilităţile respective pot fi estimate în două moduri: obiectiv şi subiectiv. Probabilităţile
obiective sunt determinate pe baza unor fapte şi cifre concrete, care reflectă, de regulă, evenimente
trecute. Firmele de asigurări, de exemplu, utilizează în mod frecvent astfel de probabilităţi atunci când
iau decizii privind nivelul primelor de asigurare. Probabilităţile subiective sunt formulate de către
specialişti pe baza unor procese de judecată. Astfel de procese sunt influenţate de competenţele,
experienţa, intuiţia şi caracteristicile de personalitate (cum ar fi propensiunea sau aversiunea pentru
asumarea riscului) ale indivizilor respectivi. Decizia de lansare pe piaţă a unui produs nou, diferit de cele
curente, poate avea la bază prognoze ale vânzărilor făcute prin estimarea unor astfel de probabilităţi
subiective.
Condiţiile de incertitudine apar atunci când, din lipsa unor informaţii suficiente şi fiabile,
decidentul fie nu poate defini corect problema decizională, fie nu poate estima probabilităţile de apariţie
ale stărilor naturii, fie nu poate anticipa rezultatele viitoare ale soluţiilor alternative pentru stările naturii
posibile. Marea majoritate a deciziilor de management sunt marcate de un anumit grad de incertitudine,
care variază substanţial în funcţie de complexitatea şi dinamica mediului extern în care operează firmele.
4.3. Structura procesului decizional
După cum am văzut, luarea deciziei nu se limitează la actul în sine de alegere dintre mai multe
alternative posibile, ci presupune un proces (o succesiune de activităţi) de examinare şi reflexie
asupra condiţiilor situaţiei decizionale şi a posibilităţilor ei de soluţionare. Ansamblul activităţilor
53
premergătoare momentului alegerii, plus alegerea în sine conturează totuşi doar o viziune restrânsă
asupra procesului decizional. Literatura de specialitate, oglindind cu fidelitate practicile curente din
organizaţii, operează mai degrabă cu o viziune extinsă a procesului decizional, incluzând în acesta şi
activităţi ulterioare momentului alegerii, cum ar fi: implementarea şi controlul aplicării deciziei.
Structura procesului decizional – respectiv, numărul, conţinutul şi legăturile dintre activităţile (etapele)
procesului – este ilustrată in figura 4.2.
1. Investigarea mediului intern şi
Recunoaşterea extern (culegerea informaţiilor). Managerii
existenţei unei probleme
trebuie să urmărească în permanenţă
evenimentele semnificative din mediul în care
Investigarea mediului intern şi extern (culegerea informaţiilor)
operează unităţile lor pentru a capta orice

Identificarea problemei
semnal care indică apariţia unor probleme şi
pentru a rezolva aceste probleme prin decizii.
Specificarea Sursele de provenienţă a informaţiilor utilizate
criteriilor de decizie în luarea deciziilor sunt de două categorii:
formale şi informale.
Generarea
soluţiilor alternative
Figura 4.2. Structura procesului
decizional eficace
Evaluarea
Informaţiile formale parvin managerilor prin
soluţiilor alternative
sistemele informaţionale oficiale ale
organizaţiei. Pentru a fi utile decidenţilor,
Alegerea unei soluţii informaţiile produse şi oferite de sistemele
informaţionale trebuie să fie veridice (exacte),
adecvate (prezentate într-o formă care să
asigure utilizarea lor cu uşurinţă) şi oportune
Implementarea deciziei
(disponibile atunci când este nevoie de ele).
Pe lângă sistemele informaţionale
organizaţionale, managerii utilizează în mod
Controlul deciziei frecvent şi reţele de comunicare informală
pentru a-şi procura informaţii. De multe ori,
managerii preferă aceste informaţii informale şi le utilizează cu succes pentru a lua decizii, îndeosebi
atunci când au de soluţionat probleme complexe şi slab structurate.
2. Recunoaşterea existenţei unei probleme. Pe baza informaţiilor obţinute prin sistemele
formale sau informale ale organizaţiei, managerii captează acele semnale care indică apariţia unei
probleme, adică o dificultate (efectivă sau potenţială) sau o oportunitate. Uneori semnalele sunt clare, iar
angajarea într-un proces decizional este un act pur raţional. Alteori semnalele sunt mai puţin precise, mai
difuze; managerul are doar un vag sentiment că ceva nu este în ordine sau că o oportunitate importantă ar
putea fi exploatată. Recunoaşterea existenţei unei probleme apare în acest caz mai mult intuitiv.
3. Identificarea problemei. O dată ce nevoia de a lua o decizie a devenit evidentă, trebuie
identificată adevărata problemă care a generat situaţia decizională. Aceasta înseamnă că trebuie stabilite
cauzele reale ale situaţiei, deoarece semnalele percepute în faza de recunoaştere a nevoii de decizie nu
sunt, de multe ori, decât simptome ale unor cauze mai profunde.
Clarificarea problemei decizionale necesită:
• identificarea factorilor de influenţă a performanţelor (controlabili sau necontrolabili de către
decident),
• stabilirea naturii şi evaluarea intensităţii legăturii dintre factori şi performanţe,
• evidenţierea mutaţiilor semnificative din evoluţia factorilor de influenţă, mutaţii care pot explica
diferenţele între situaţia efectivă şi cea dorită.
54
4. Specificarea criteriilor de decizie. Identificarea factorilor cauzali aflaţi la originea problemei
reale permite avansarea în procesul decizional, prin specificarea criteriilor de evaluare a soluţiilor
alternative potenţiale. Aceste criterii fie reflectă obiective organizaţionale formale, relevante pentru
situaţia respectivă, fie sunt criterii de performanţă noi – impuse de factorii cauzali depistaţi – şi
neutilizate încă la nivelul unităţii în care s-a manifestat problema.
O bună specificare a criteriilor de decizie presupune formularea criteriilor, cu precizarea
caracteristicilor indispensabile clarităţii lor (atribut, scară de valori, sens de preferinţă) şi stabilirea
importanţei relative a criteriilor, în cazul deciziilor multicriteriale.
5. Generarea soluţiilor alternative. Cunoaşterea factorilor controlabili cu incidenţă
semnificativă asupra performanţelor urmărite permite decidentului să imagineze acţiunile sau seturile de
acţiuni care pot conduce la realizarea obiectivelor.
În funcţie de natura problemei abordate, conceperea soluţiilor alternative poate fi relativ simplă
(decizii structurate, rutiniere) sau mult mai complexă, mai laborioasă (decizii slab structurate). Acest din
urmă caz impune de multe ori recurgerea la investigaţii suplimentare (pentru a lărgi baza informaţională
disponibilă), consultarea unor experţi şi, nu în ultimul rând, promovarea gândirii creatoare, generatoare
de idei şi soluţii noi şi neobişnuite, potenţial aplicabile pentru rezolvarea problemelor abordate.
6. Evaluarea soluţiilor alternative. Această etapă a procesului decizional presupune
înţelegerea şi aprecierea consecinţelor fiecărei soluţii alternative identificate în etapa precedentă. De
fapt, evaluarea unei opţiuni decizionale este de multe ori o operaţiune complexă care necesită, pe lângă
aprecierea performanţelor aşteptate (din punctul de vedere al criteriilor deja stabilite), şi estimarea
fezabilităţii şi vulnerabilităţii opţiunii respective. Abordarea logică a evaluării pare chiar a impune
estimarea prealabilă a fezabilităţii, după care urmează aprecierea performanţelor şi a vulnerabilităţii
(riscului).
Evaluarea fezabilităţii unei soluţii are în vedere determinarea necesarului de resurse impus de
aplicarea soluţiei respective şi aprecierea măsurii în care acest necesar poate fi acoperit din resursele
disponibile sau din cele care pot fi obţinute. Dacă o anumită resursă necesară nu este disponibilă sau nu
poate fi procurată, atunci opţiunea este nefezabilă.
Evaluarea performanţelor presupune aprecierea rezultatelor viitoare ale soluţiilor, din punctul
de vedere al criteriilor de decizie reţinute. Pentru deciziile în condiţie de certitudine, evaluarea
performanţelor este relativ simplă. Pentru deciziile în condiţii de risc şi de incertitudine, problema
anticipării performanţelor viitoare ale soluţiilor alternative poate fi mult mai complicată.
O etapă intermediară în acest caz o constituie prognoza evoluţiei factorilor necontrolabili pe
orizontul decizional dat. Atunci când este posibilă apariţia mai multor stări ale naturii ca urmare a
evoluţiei acestor factori, trebuie încercată determinarea rezultatelor soluţiilor alternative pentru fiecare
stare a naturii în parte (matricea rezultatelor), pentru fiecare criteriu decizional reţinut. În plus, este de
dorit ca prin prognoză să fie estimate şi probabilităţile de apariţie a stărilor naturii, ceea ce permite
evaluarea fiecărei variante decizionale prin valoarea sperată a rezultatelor.
Evaluarea riscului (a vulnerabilităţii) unei soluţii alternative constă în aprecierea măsurii în
care implementarea acelei soluţii poate genera rezultate nesatisfăcătoare din punctul de vedere al
criteriilor de performanţă stabilite.
Există diferite posibilităţi de apreciere a riscului. O modalitate simplă, utilizată îndeosebi în
evaluări preliminare, constă în determinarea celui mai nefavorabil rezultat posibil al soluţiei analizate
(din punctul de vedere al unui anumit criteriu) şi apoi formularea unei întrebări de genul: „Suntem
dispuşi să acceptăm un astfel de rezultat ?“ Răspunsul ferm negativ poate avea semnificaţia unui grad de
risc inacceptabil de mare. O altă metodă, specifică deciziilor în condiţii de risc, constă în exprimarea
riscului inerent unei opţiuni decizionale prin coeficientului de variaţie a rezultatelor opţiunii respective,
corespunzătoare diferitelor stări ale naturii prognozate. De regulă, coeficientul de variaţie se calculează
raportând abaterea standard a rezultatelor la valoarea sperată a rezultatelor. Un coeficient de variaţie
mare este asimilat cu un grad de risc ridicat al opţiunii evaluate.
7. Alegerea unei soluţii presupune selecţionarea dintre soluţiile alternative imaginate şi evaluate
în etapele precedente a acelei soluţii fezabile care se crede că va aduce, prin implementare, cea mai mare
55
satisfacţie din punctul de vedere al criteriilor de performanţă specificate, în condiţiile unui grad de risc
considerat ca acceptabil.
8. Implementarea deciziei. În procesul de soluţionare a unei probleme decizionale, momentul
alegerii uneia dintre variantele (liniile) de acţiune disponibile este urmat, în mod firesc, de punerea în
practică a acelei variante. Aplicarea soluţiei prevăzute poate fi, la rândul ei, o problemă mai mult sau mai
puţin complexă. Implementarea eficace a deciziilor de management impune totuşi, în mod frecvent,
realizarea unor activităţi suplimentare, de planificare, organizare şi antrenare.
Prin planificare sunt detaliate secvenţele de acţiuni ce urmează a fi întreprinse, obiectivele
derivate urmărite şi responsabilităţile asignate. De altfel, însuşi termenul de implementare implică ideea
de plan sau de program: a implementa înseamnă „a pune în practică, a executa în conformitate cu un
anumit plan sau cu o anumită procedură“ (Webster’s Dictionary).
Prin organizare, în cursul procesului de implementare, sunt procurate şi distribuite resursele
necesare, iar prin comunicare, leadership şi motivare se asigură antrenarea oamenilor la realizarea
deciziei luate.
9. Controlul aplicării deciziei. Punerea în aplicare a soluţiei preferate nu asigură în mod
automat realizarea obiectivelor urmărite. Controlul periodic al modului cum sunt realizate acţiunile
prevăzute prin planul de implementare şi evaluarea periodică a rezultatelor acestor acţiuni sunt
indispensabile. Dacă implementarea nu produce rezultate satisfăcătoare, managerii sunt obligaţi să
iniţieze acţiuni corective, desigur, pe baza unor noi decizii. În plus, datorită faptului că factorii de impact
din mediul intern şi extern sunt într-o continuă schimbare, urmărirea şi controlul aplicării deciziei pot
pune în evidenţă necesitatea modificării deciziei luate – prin alegerea altei soluţii – sau a obiectivelor
specificate. Feedback-ul oferit de această etapă poate chiar sugera nevoia de redefinire a problemei şi de
reluare a întregului proces decizional.
4.4. Decizii individuale şi decizii de grup
Responsabilitatea adoptării deciziilor revine în mod exclusiv managerilor. Ei pot adopta aceste
decizii în mod individual sau în cadrul unor grupuri formale (consiliu de administraţie, comitet de
direcţie, comisie de lucru) sau informale.
În condiţiile creşterii continue a complexităţii problemelor decizionale cu care sunt
confruntaţi managerii, un loc important îl ocupă deciziile de grup, care permit utilizarea cunoştinţelor
şi experienţei mai multor specialişti, contribuind la conturarea unei decizii din mai multe puncte de
vedere.
Luarea în grup a deciziilor are avantaje evidente dar, în anumite condiţii, poate prezenta şi
inconveniente demne de luat în seamă.
Avantajele deciziilor de grup sunt, în esenţă, următoarele:
• Un mai mare volum de cunoştinţe şi experienţă decât în cazul adoptării deciziei de către o
singură persoană. Ca urmare, pot fi generate mai multe idei şi pot fi evaluate mai bine aceste
idei;
• Deciziile sunt mai bine înţelese de oamenii care participă la procesul de fundamentare;
• Acceptarea deciziilor şi angajarea oamenilor în implementarea lor sunt mai bune atunci când
deciziile sunt luate în grup.
Dezavantajele deciziilor de grup au în vedere următoarele aspecte:
• Subordonaţii, din motive de securitate, au tendinţa de a se ralia la opiniile şefilor lor;
• Presiunea pentru consens manifestată în cadrul grupului poate descuraja susţinerea unor puncte
de vedere divergente;
• Consumul de timp este mai mare decât în cazul deciziilor individuale şi, de aceea, deciziile de
grup sunt mai costisitoare;
• Responsabilitatea în luarea deciziilor este mai diluată.
56
... aplicaţi-le
1. Stările naturii, ca elemente importante în conturarea unei situaţii decizionale, reflectă:

a) ansamblul obiectivelor urmărite de către decident;
b) ansamblul situaţiilor ce pot avea loc ca urmare a acţiunilor factorilor necontrolabili de
către decident, situaţii ce pot conduce la rezultate diferite pentru una şi aceeaşi variantă
decizională considerată;
c) ansamblul liniilor de acţiune posibile asupra factorilor din mediul natural al organizaţiei.
2. Atunci când situaţiei decizionale abordate i se poate asocia o matrice a rezultatelor, în funcţie de
variantele decizionale considerate şi stările naturii anticipate, şi un vector al probabilităţilor de
apariţie a stărilor naturii, avem de a face cu o decizie:
a) în condiţii de certitudine;
b) în condiţii de risc (incertitudine de gradul I);
c) în condiţii de incertitudine (incertitudine de gradul II).
3. În structura unui proces decizional pot apărea următoarele etape: (1) identificarea (definirea)
problemei, (2) evaluarea soluţiilor alternative, (3) alegerea unei soluţii, (4) specificarea criteriilor
de decizie, (5) recunoaşterea existenţei unei probleme, (6) generarea soluţiilor alternative, (7)
controlul aplicării deciziei, (8) implementarea deciziei. Care este succesiunea în care trebuie
parcurse aceste etape pentru a avea un proces decizional cât mai raţional şi eficace ?
a) 6, 3, 7, 1, 4, 2, 8, 5; c) 5, 7, 6, 8, 2, 4, 1, 3;
b) 5, 1, 4, 6, 2, 3, 8, 7; d) 2, 4, 3, 1, 7, 8, 5, 6.
4. În cazul unei decizii strategice, evaluarea unei soluţii alternative este, de multe ori, o operaţiune
complexă care presupune, pe lângă aprecierea performanţelor aşteptate din punctele de vedere ale
criteriilor de decizie stabilite, şi:
a) evaluarea gradului de risc al soluţiei respective;
b) evaluarea gradului de originalitate al soluţiei respective;
c) evaluarea fezabilităţii soluţiei respective.
57
Capitolul 5
ORGANIZAREA ŞI STRUCTURILE
ORGANIZATORICE DE
MANAGEMENT
Structura organizatorică trebuie astfel elaborată încât să permită realizarea strategiei
organizaţiei. În acest scop, la determinarea designului organizatoric se vor avea în vedere, în
primul rând, factorii cheie şi obiectivele critice care provin din misiunea şi strategia generală a
organizaţiei.
situaţii din experienţa dumneavoastră şi comparaţi cu organizaţia în care vă desfăşuraţi
activitatea. Parcurgeţi testele de autoevaluare.
Veţi şti:
♦ Ce este organizarea şi structura organizatorică a unei companii;
♦ Care sunt factorii determinanţi în elaborarea unei structuri organizatorice şi care
sunt componentele acesteia;
♦ Care sunt principalele tipuri de structuri şi prin ce se caracterizează. Veţi putea
evalua condiţiile concrete ale organizaţiei în care vă desfăşuraţi activitatea şi aţi
putea identifica posibilităţile de îmbunătăţire ale structurii organizatorice.
5.1. Organizarea ca proces de diviziune a muncii
Procesul de organizare constă în gruparea activităţilor necesare pentru îndeplinirea obiectivelor

unei firme şi atribuirea fiecărei grupe unui manager, care are autoritatea necesară pentru orientarea,
antrenarea şi coordonarea oamenilor ce realizează aceste activităţi.
În esenţă, organizarea este un proces de diviziune a muncii, de precizare a responsabilităţilor şi
a autorităţii. Raţiunea de a fi a organizării derivă din necesitatea stabilirii ierarhiilor şi a autorităţii
necesare îndeplinirii obiectivelor. Se realizează în acelaşi timp o cât mai eficientă comunicare în şi
între grupuri, prin definirea cât mai clară a canalelor de comunicaţii. A organiza activitatea unei firme
înseamnă, înainte de toate, a realiza o diviziune a muncii, atât pe verticală, cât şi pe orizontală.
Stabilirea ierarhiilor şi a autorităţii. Diviziunea verticală a muncii presupune
stabilirea ierarhiilor, a liniilor de autoritate, precum şi a fluxului de comunicaţii din interiorul
organizaţiei.
Autoritatea este instrumentul prin care un manager este abilitat să-şi exercite libertatea de
acţiune în scopul realizării condiţiilor necesare pentru obţinerea unor rezultate în concordanţă cu
obiectivele organizaţiei. Cu cât autoritatea este mai corect şi mai precis definită cu atât va fi mai clară
responsabilitatea luării deciziilor.
Cele mai importante principii ale organizării vizând autoritatea sunt următoarele:
58
• Principiul delegării autorităţii către managerii care au capacitatea de a realiza obiectivele.
• Principiul universalităţii responsabilităţii de la managerii de pe prima linie până la şeful
executiv. În virtutea acestui principiu, superiorii nu sunt absolviţi de responsabilitatea
organizării activităţii subordonaţilor.
• Principiul corespondenţei dintre autoritate şi responsabilitate.
• Principiul unicităţii relaţiilor de autoritate. Cu cât sunt mai clare raporturile între superior şi
subordonat, se reduce riscul unor instrucţiuni sau acţiuni contradictorii.
• Principiul nivelului de adoptare a deciziilor. Ca urmare a acestui principiu, deciziile trebuie
adoptate la nivelul de autoritate precizat. Tendinţele managerilor superiori de a lua hotărâri
care aparţin sferei de autoritate ale subordonaţilor direcţi sau ale managerilor de la baza
piramidei ierarhice de a „trimite“ problemele spre rezolvare către şefii ierarhici pot provoca
perturbaţii în desfăşurarea normală a procesului de management.
Departamentarea. Diviziunea orizontală a muncii porneşte de la faptul că munca specializată
este mai eficientă, realizându-se prin departamentarea / separarea activităţilor şi gruparea lor în
posturi şi departamente. La înfăptuirea diviziunii orizontale a muncii într-o organizaţie se au în vedere
două aspecte ale activităţilor desfăşurate la fiecare post de muncă: sfera de cuprindere a muncii şi
profunzimea muncii.
Sfera de cuprindere a muncii este dată atât de numărul de lucrări sau operaţii distincte, cât şi
de frecvenţa cu care acestea se repetă în cursul realizării sarcinilor prevăzute pentru un post de
muncă sau un compartiment. Cu cât numărul activităţilor distincte este mai mic şi frecvenţa realizării
lor mai mare, sfera de cuprindere este mai redusă.
Profunzimea muncii se referă la ponderea lucrărilor sau activităţilor pentru care titularul
unui post de muncă are libertatea să-şi planifice şi să-şi organizeze propria activitate.
Sfera de cuprindere a muncii şi profunzimea muncii servesc la ierarhizarea posturilor şi a
departamentelor.
Cele mai importante principii ale organizării avute în vedere la departamentarea unei firme
sunt următoarele:
• Principiul echilibrului, conform căruia pentru a fi eficace, o structură trebuie să asigure
echilibrul între diferite componente organizaţionale.
• Principiul flexibilităţii. Cu cât structura unei firme este mai flexibilă, mai adaptabilă în funcţie
de impactul unor factori externi, cu atât ea poate răspunde mai prompt la acele mutaţii
determinate de îndeplinirea obiectivelor şi promovarea celor mai adecvate strategii.
5.2. Conţinutul structurii organizatorice
Structura organizatorică poate fi caracterizată prin: posturi / locuri de muncă, sfera de

autoritate a managerilor, departamente, niveluri ierarhice şi relaţii interumane.
Posturile. Posturile de muncă sunt definite de totalitatea sarcinilor omogene din punct de
vedere al naturii şi complexităţii lor, desemnate în mod permanent şi organizat, conform
particularităţilor unui loc de muncă. Postul reprezintă cea mai simplă subdiviziune organizatorică.
Definirea postului presupune precizarea tuturor elementelor care condiţionează existenţa lui:
conţinutul concret şi volumul sarcinilor, autoritatea, responsabilităţile şi legăturile.
În raport cu natura acestor elemente, posturile pot fi împărţite în două categorii: posturi de
management, care au o sferă largă de responsabilităţi şi autoritate, implicând sarcini de coordonare a
altor posturi; posturi de execuţie, cu responsabilităţi şi autoritate limitate, restrânse la executarea unor
lucrări, rezolvarea unor probleme sau obţinerea unor rezultate concret definite, neimplicând
coordonarea altor posturi. Specificarea elementelor care definesc postul se realizează prin fişa
postului.
59
Sfera de autoritate. Sfera de autoritate, numită în unele lucrări normă de conducere
sau pondere ierarhică, reprezintă numărul persoanelor / posturilor conduse în mod nemijlocit de
către un manager.
Influenţată de o multitudine de factori (natura şi complexitatea sarcinilor, nivelul de
competenţă al managerilor, gradul de delegare a autorităţii), sfera de autoritate este variabilă atât pe
verticală, crescând o dată cu coborârea pe scară ierarhică, datorită simplificării şi creşterii
repetabilităţii sarcinilor, cât şi pe orizontală, fiind mai redusă în cadrul departamentelor care
realizează activităţi de concepţie (tehnice, economice) şi mai mare în departamentele în care lucrările
de rutină au o pondere mare.
Nivelurile ierarhice. Nivelurile ierarhice sunt determinate de poziţiile succesive pe
care le au faţă de şeful executiv (directorul general) al organizaţiei, managerii diferitelor
departamente de muncă, situaţi pe aceleaşi linii ierarhice.
După poziţia pe care o au faţă de
0 A şeful executiv al organizaţiei,
nivelurile ierarhice pot fi ordonate
conform figurii 5.1.
1 B C D Ordonarea departamentelor în
raport cu poziţia lor faţă de şeful
Filieră ierarhică executiv nu înseamnă în mod
obligatoriu că cele situate pe
2 E F G H acelaşi nivel ierarhic sunt
echivalente şi din punct de vedere
al competenţei lor decizionale în
3 cadrul organizaţiei.
I J K
Figura 5.1. Nivelurile ierarhice

Canalele pe care sunt vehiculate
deciziile de la locul de adoptare la cel de implementare, precum şi informaţiile de la locul de recoltare
la organele de decizie, se numesc linii sau filiere ierarhice. Ansamblul liniilor ierarhice, stabilite între
diferite organisme, plasate pe niveluri ierarhice, formează o piramidă ierarhică (figura 5.2).
Principalele elemente ale
1 piramidelor ierarhice sunt:
2
înălţimea (H), care reflectă
numărul de niveluri ierarhice, şi
3
baza piramidei (B), a cărei
H
4 mărime este direct proporţională
1
…..
cu numărul total de executanţi din
H 2 unitatea respectivă şi sfera de
3
autoritate.
Stabilirea numărului de niveluri
B
B ierarhice se face ţinându-se seama
Piramide alungite Piramide aplatizate
de o serie de factori de influenţă,
Figura 5.2. Piramide ierarhice dintre care, mai importanţi, sunt
următorii: dimensiunea organiza-
ţiei, sfera de autoritate, diversitatea activităţilor şi sarcinilor, tipul şi complexitatea producţiei,
competenţa managerilor.
Luând în considerare mărimea organizaţiei, exprimată prin numărul salariaţilor (P) şi sfera de
autoritate (n), numărul de niveluri ierarhice (N) poate fi determinat conform relaţiei:
log P
N =
log n
60
Efectele piramidelor ierarhice alungite şi aplatizate
Tabelul 5.1
Natura efectelor
Pozitive Negative
• Existenţa unor posturi specializate. • Alungirea circuitelor informaţionale şi
• Cunoştinţe profunde pe zone mai întârzierea adoptării deciziilor.
Piramide alungite
restrânse. • Distorsionarea informaţiilor în vehicularea lor

• Posibilitatea aprofundării problemelor. spre şi dinspre vârful piramidei ierarhice.
• Fundamentarea mai riguroasă a deciziilor • Apariţia fenomenelor de „scurt-circuitare“ a
de către fiecare manager. informaţiilor.
• Creşterea birocraţiei şi a costurilor cu
managementul.
• Comunicaţii directe şi adoptarea deciziilor • Cuprinderea cu dificultate de către manageri a
cât mai aproape de locul de implementare. tuturor problemelor ce trebuie soluţionate.
Piramide aplatizate
• Informaţii corecte, obţinute direct de la • „Încărcarea“ excesivă a managerilor şi

sursă. insuficienta fundamentare a deciziilor.
• Operativitate decizională prin reducerea
timpilor de transmitere a informaţiilor şi
deciziilor.
• Creşterea motivaţională a salariaţilor.
• Costuri reduse cu managementul.
Departamentele. Departamentele reprezintă acele componente organizaţionale formate

dintr-un număr de salariaţi care sunt subordonaţi unei autorităţi unice şi care execută în mod
permanent acelaşi tip de activităţi.
În funcţie de modul de individualizare a atribuţiilor dintr-un anumit domeniu de activitate,
departamentele pot fi simple sau complexe (figura 5.3).
Deşi sunt mai puţin folosite, departamentele complexe permit o folosire mai eficientă a
timpului managerilor şi evitarea constituirii unor niveluri ierarhice suplimentare în cadrul
organigramelor. În acelaşi timp, acest tip de departament permite elaborarea unor structuri
organizatorice echilibrate, în care numărul de legături formale să fie cât mai redus.
O caracteristică esenţială a departamentului este aceea că el se creează în scopul îndeplinirii
unor activităţi şi atribuţii cu caracter permanent. Această caracteristică vizând permanenţa activităţilor
este foarte importantă pentru că, de regulă, există tendinţa constituirii unor noi departamente ori de
câte ori apare o nouă problemă sau volumul şi complexitatea activităţilor sunt în creştere.
Departament simplu Departamente complexe
Şef Şef Şef

departament departament departament
Adj. şef Adj. şef

departament departament
Personal de execuţie
Figura 5.3. Departamente simple şi complexe

Departamentele unei firme se pot grupa după activităţile specifice (aprovizionare; pregătirea,
programarea şi urmărirea producţiei; resurse umane etc.), după domeniul funcţional (departamente de
61
cercetare-dezvoltare, de producţie, comerciale, financiar-contabile sau de personal), după volumul de
activitate şi numărul de persoane (servicii, birouri, grupe, pentru departamentele funcţionale; fabrici,
secţii, ateliere şi formaţii de lucru, pentru departamentele de producţie).
Relaţiile. Relaţiile reprezintă legăturile care se stabilesc, în mod curent, între posturile şi
departamentele unei organizaţii.
Din punct de vedere al naturii lor, relaţiile care apar în procesul de management se pot
împărţi în: relaţii de autoritate, care au un caracter formalizat, fiind reglementate prin diferite norme
şi regulamente; relaţii de cooperare, preponderent neformalizate, servesc la îndeplinirea atribuţiilor
complexe care presupun aportul mai multor persoane; relaţii de control al activităţii unor persoane
sau departamente.
Studiind relaţiile interpersonale care se stabilesc în procesul de management, V.A. Graicunas
a ajuns la concluzia că, dacă numărul membrilor unui grup (departament) creşte liniar, numărul
relaţiilor maxim posibile, care pot fi stabilite între membrii acelui grup, creşte în progresie
geometrică.
5.3. Elaborarea structurilor organizatorice
Structura organizatorică a unei firme este influenţată de o multitudine de factori de natură

economică, politică, tehnologică şi socială. Adesea, experţii în management au încercat să găsească o
metodă de elaborare a configuraţiei optime a structurii organizatorice, dar au ajuns la concluzia că o
astfel de metodă, general valabilă, ar putea duce la crearea unei structuri birocratice şi inflexibile, în
care oamenii şi factorii de mediu ar fi neglijaţi.
În elaborarea structurii organizatorice, echipa de analişti/manageri trebuie să aibă în vedere că
nu există o organizare ideală şi nici reguli universal valabile. Cea mai bună structură organizatorică
este aceea care răspunde cel mai bine necesităţilor curente ale organizaţiei.
Structura organizatorică având un caracter dinamic, schimbările sunt nu numai inevitabile, ci
şi tipice. Adaptarea structurii se face în funcţie de necesităţile interne şi de resursele umane pe care le
are organizaţia. Structura organizatorică trebuie să fie orientată pe activităţi-cheie pentru obţinerea
rezultatelor-cheie.
Abordând problematica organizării structurale, James Stoner consideră că variabilele care
afectează organizarea structurală a unei firme sunt: strategia, mediul înconjurător, tehnologia şi
dimensiunea organizaţiei. Primul obiectiv al echipei de management este deci să stabilească o
legătură între structura organizatorică şi aceste variabile.
Strategia. James Stoner consideră că impactul strategiei generale a unei firme asupra
structurii organizatorice se concretizează în următoarele: strategia presupune sarcini organizatorice
care sunt elementele de bază ale structurii organizatorice; strategia influenţează alegerea unei anumite
tehnologii şi a personalului necesar pentru realizarea celorlalte sarcini; strategia determină caracterul
specific de manifestare a factorilor de mediu.
Corelarea structurii organizatorice cu strategia generală a organizaţiei se poate realiza prin
următoarele proceduri:
• identificarea posturilor-cheie şi a cerinţelor ce trebuie îndeplinite pentru implementarea cu
succes a strategiei;
• înţelegerea modului în care posturile strategice critice, departamentele şi personalul
contribuie la realizarea strategiei;
• constituirea unor unităţi strategice critice pe afaceri / funcţionale în configuraţia blocului
structural;
62
• determinarea gradului de autonomie ce trebuie acordat fiecărei unităţi organizatorice şi a
costurilor de descentralizare a deciziilor;
• determinarea modului de coordonare a diferitelor subunităţi structurale.
În toate aceste acţiuni nu pot fi adoptate soluţii generale întrucât importanţa activităţilor
diferă de la o organizaţie la alta
Înainte de a se începe elaborarea propriu-zisă a designului organizaţional, echipa de analişti
trebuie să găsească un răspuns la următoarele întrebări pentru identificarea activităţilor strategice
cheie: ce posturi vor fi dezvoltate în mod performant pentru ca strategia să reuşească? în ce domenii
performanţele ar putea fi mai slabe, existând riscul unor nereuşite privind aplicarea strategiei ?
Răspunsurile la aceste întrebări ne vor indica activităţile-cheie şi ne vor furniza primele
indicii asupra modului în care va trebui concepută configuraţia structurală.
Problemele pe care echipa de proiectare a structurii organizatorice trebuie să le rezolve sunt,
în principal, următoarele: înţelegerea relaţiilor dintre activităţi; gruparea activităţilor în subunităţi
organizaţionale distincte; determinarea gradului de autoritate şi independenţă ce trebuie acordat
fiecărei subunităţi; asigurarea unui sistem de coordonare a activităţii subunităţilor.
Mediul extern. Mediul extern al organizaţiei are un rol important în elaborarea structurii
organizatorice şi în dezvoltarea ulterioară a acesteia.
În funcţie de gradul de stabilitate a factorilor de influenţă pot exista două tipuri de mediu:
mediu stabil şi mediu dinamic, care, la rândul său poate fi fluctuant sau turbulent. Din punct de vedere
al complexităţii sale, mediul poate fi simplu sau complex.
Într-un mediu stabil, organizaţia reacţionează cu mare dificultate la schimbările neaşteptate ale
pieţei. Nevoile clienţilor rămân constante lungi perioade de timp, iar legile care vizează activitatea
unei firme sau dezvoltarea unei producţii specifice nu suferă schimbări esenţiale. Apariţia noilor
tehnologii este rară, iar cheltuielile destinate cercetării au un nivel redus. Procedurile tind spre
standardizare, iar structurile organizatorice capătă un caracter birocratic. În cazul unui mediu simplu,
în care acţionează un număr redus de factori, organizaţia tinde spre standardizarea proceselor de
muncă, iar structurile organizatorice devin tot mai centralizate. Firmele care acţionează în condiţiile
unui mediu complex au tendinţa de a standardiza cunoştinţele necesare şi calificarea muncitorilor,
organizarea fiind mai descentralizată (figura 5.4).
Într-un mediu dinamic, organizaţia trebuie să fie pregătită pentru a face faţă noilor condiţii ale
pieţei şi schimbărilor frecvente ale nevoilor clienţilor.
Într-un mediu fluctuant, apariţia
Stabil Dinamic noilor tehnologii este mai frecventă,
impunând eforturi suplimentare de
cercetare.
Centralizare birocratică Centralizare organică

Simplu
Figura 5.4. Influenţa mediului

(standardizarea
proceselor de muncă) (supervizare directă) extern asupra organizării structurale
Schimbări esenţiale care afectează

Descentralizare Descentralizare organică activitatea unei firme şi dezvoltarea
Complex
birocratică (adaptare în funcţie

(standardizarea producţiei pot apărea cu rapiditate.
de necesităţi)
cunoştinţelor şi a
Când mediul capătă un caracter
calificării muncitorilor)
turbulent, organizaţia trebuie să fie
pregătită pentru schimbări bruşte ale pieţei. Aceste modificări pot fi determinate de noile dezvoltări
tehnologice sau de lansarea unor noi produse de către competitori.
Mediul turbulent apare, de regulă, în sectoarele de înaltă tehnologie, modă sau în producţia de
computere. Structurile organizatorice vor fi orientate spre o centralizare organică, în cazul unui mediu
simplu, sau spre o descentralizare organică (adaptare în funcţie de necesităţi), atunci când mediul este
complex.
63
În România, înainte de 1989, mediul era, în general, simplu şi stabil. În consecinţă, şi
structurile organizatorice erau centralizate, de tip birocratic. În prezent, în majoritatea domeniilor a
crescut complexitatea mediului (tot mai mulţi parteneri de afaceri şi clienţi, cu nevoi tot mai
diversificate), iar schimbările se produc cu rapiditate. În astfel de condiţii, structurile organizatorice ar
trebui să fie descentralizate, de tip organic.
Natura activităţilor şi tehnologiilor. Structura organizatorică este influenţată, în

egală măsură, de natura activităţilor organizaţiei şi de tehnologiile de fabricaţie. Activităţile care se
desfăşoară în cadrul unei organizaţii pot avea caracter productiv sau neproductiv. În anul 1960, Joan
Woodward a analizat 100 de firme pentru a stabili legătura dintre procesele tehnologice şi structurile
organizatorice. Toate firmele au fost clasificate în funcţie de activităţile lor productive, în trei grupe:
producţia de unicate şi de serie mică; producţia de serie mare şi de masă; procese de producţie sau
producţie automatizată. Ca rezultat al studiului său, Woodward conchide că: tehnologia mai complexă
cere un număr mai mare de manageri şi de niveluri ierarhice, ducând la alungirea structurii
organizatorice şi la creşterea gradului de coordonare şi supervizare; timpul de control al managerilor
de pe prima linie creşte de la producţia de unicate la producţia de masă, descrescând la producţia
automatizată; cei mai mulţi manageri din cadrul firmelor cu complexitate tehnologică ridicată
prestează şi alte activităţi cu caracter administrativ. Semnificaţia acestor concluzii este aceea că,
pentru fiecare tip de tehnologie, structura organizatorică prezintă aspecte specifice.
Dimensiunea organizaţiei. Îndemânările, experienţa şi atitudinea angajaţilor au un rol

important în definirea configuraţiei structurale ale unei firme. Structura organizaţiei este influenţată
de dimensiune, apreciată prin prisma numărului de salariaţi. Pe măsură ce dimensiunea unei
organizaţii creşte, evoluează şi structurile organizatorice, atât în dimensiune, cât şi în complexitate.
5.4. Tipuri de structuri organizatorice
În elaborarea structurii organizatorice pot fi folosite diferite criterii de distribuire a autorităţii şi

responsabilităţii în cadrul organizaţiei. Din acest punct de vedere, dincolo de structura simplă, care este
tipică organizaţiilor noi, de mici dimensiuni, pot exista diferite tipuri de structuri, dintre care mai
utilizate sunt următoarele: structura funcţională, structura geografică, structura pe unităţi
descentralizate de profit (divizii), structura pe unităţi strategice de afaceri şi structura matriceală.
Structura funcţională. Acest tip de structură organizatorică (figura 5.5) poate fi utilizată, cu
bune rezultate în firmele mici şi mijlocii cu o singură afacere, în care activităţile „cheie“ sunt bine
definite prin scopuri şi arie de specializare. Poate fi aplicată şi în firmele integrate vertical, care sunt
dominant orientate spre producţie.
Punctul nevralgic la aceste structuri este coordonarea strategică ce trebuie să traverseze

unităţile funcţionale, întrucât managerii aflaţi în posturi funcţionale, datorită pregătirii lor:
• au tendinţa de a-şi dezvolta propriul domeniu, specific profesiei;
• nu vorbesc, de regulă, acelaşi „limbaj“, subevaluând rolul celorlalte domenii şi strategii;
• tind să fie preocupaţi numai de propriul „imperiu“, promovându-şi propriile interese; se creează
aşa-numita „viziune tunel“, în care raţionamentele de genul ce este mai bine pentru organizaţie
sunt înlocuite cu cele de forma ce este mai bine pentru sectorul de activitate de care răspund;
• apar o serie de conflicte între managerii funcţionali ai întreprinderii (producţie, comercială,
financiar-contabilă), directorul general trebuind să consume o mare parte din timpul său pentru
soluţionarea diferendelor ce apar în mod frecvent.
64
Director general
Plan – dezv.
Oficiu juridic
Director Director Director Director

marketing producţie financiar resurse umane
Vânzări Dezvolt. thg. Contabilitate Adm. personal
Promovare Producţie Analize fin. Recompense
Cercetări mkt. Achiziţii Trezorerie Training
Preţuri Mentenanţă Mgt. credite Rel. muncă
Figura 5.5. Structura funcţională
Principalele avantaje şi dezavantaje ale structurii funcţionale sunt următoarele:

a) Avantaje:
• Permite centralizarea controlului strategic al rezultatelor;
• Este bine adaptată problematicii companiilor cu o singură afacere;
• Permite realizarea unei legături strânse cu strategia prin desemnarea activităţilor „cheie“
ca departamente funcţionale;
• Permite folosirea învăţării/experienţei asociate cu specializarea funcţională;
• Este eficientă acolo unde activităţile sunt de rutină şi cu grad mare de repetare;
• Simplifică procesul de recrutare, perfecţionare şi conducere a personalului din fiecare
compartiment.
b) Dezavantaje:
• Pune probleme de coordonare funcţională;
• Poate duce la conflicte şi rivalităţi între funcţii;
• Poate provoca super specializarea şi managementul limitat, îngust;
• Blochează dezvoltarea managerilor cu experienţă transfuncţională pentru că scara
promovării este limitată;
• Trimite responsabilitatea profitului/pierderilor către vârful structurii organizatorice;
• Pentru specialiştii funcţionali, importanţa problemelor din aria funcţionala proprie este
prioritară faţă de problemele organizaţiei;
• Miopia funcţională lucrează adesea împotriva relaţiilor de conducere, a cooperării şi a
adaptării prin schimbare;
• Favorizează centralizarea excesivă.
Structura geografică. Acest tip de structură (figura 5.6) este specific organizaţiilor cu
o sferă largă de activitate, ale căror nevoi strategice diferă de la o arie geografică la alta.
Structura geografică este aplicată în companiile de energie electrică, ciment, lanţurile de
restaurante sau unele activităţi de poştă şi telecomunicaţii.
65
Preşedinte (Director general)
Servicii funcţionale
- Finanţe-contabilitate
- Resurse umane
- Marketing
- Juridic
- Cercetare-dezvoltare

zona geografică zona geografică zona geografică zona geografică
A B C D
- Resurse umane
- Financiar
- Servicii consumatori
Producţie Inginerie Marketing
Figura 5.6. Structura geografică
De exemplu, Pfizer International are fabrici în 27 de ţări şi vinde în peste 100 ţări produse
farmaceutice, agricole, chimice şi petrochimice; zece manageri ai ariilor geografice răspund direct
faţă de preşedintele companiei şi exercită supervizarea managerilor pe ţări.
Responsabilităţile fiecărui manager de arie geografică vizează planificarea, dezvoltarea şi
conducerea afacerilor străine în concordanţă cu politicile şi obiectivele strategice ale organizaţiei.
Managerii pe ţări au responsabilitatea obţinerii profitului.
Principalele avantaje şi dezavantaje ale structurii geografice sunt următoarele:
a) Avantaje:
• Permite adaptarea strategiei la necesităţile fiecărei ţări / zonă geografică;
• Delegarea responsabilităţii profitului / pierderilor către cel mai de jos nivel strategic;
• Perfecţionarea coordonării funcţionale cu cerinţele pieţei. Avantaje pentru economia
operaţiunilor locale.
b) Dezavantaje:
• Dificultăţi serioase în menţinerea imaginii şi reputaţiei de la o arie la alta, când managerii
exercită o autoritate puternică;
• Poate duce la o dublare a personalului funcţional la nivel de organizaţie şi zone
geografice.
Structura pe unităţi descentralizate de profit (divizii) presupune gruparea

activităţilor pe afaceri şi linii de producţie. Acest tip de structură, folosită pentru prima dată de către
Du Pont şi General Motors în anul 1920, este aplicată în prezent în peste 60 % din firmele americane
mari.
Separarea afacerilor / diviziilor de producţie a fost necesară pentru că diversificarea
producţiei a făcut activitatea managerilor specializaţi deosebit de complexă. Acest tip de structură
permite implementarea strategiei prin gruparea activităţilor-cheie împreună cu alte afaceri sub acelaşi
acoperiş funcţional. Crearea unităţilor distincte de afaceri este însoţită de descentralizarea activităţii la
nivelul fiecărei divizii. Prin urmare, creşte libertatea în a formula şi implementa cea mai adecvată
strategie de afaceri, asigurând motivaţia şi contabilizarea rezultatelor proprii. Fiecare unitate
acţionează ca un centru de profit. Descentralizarea unităţilor de profit poate crea adesea serioase
66
probleme pentru organizaţie, deoarece nu există nici un mecanism pentru coordonarea strategică
privind activităţile care traversează mai multe divizii. Datorită acestui fapt, pentru realizarea unei
viziuni de ansamblu, este necesar un mecanism de coordonare strategică.
Preşedinte
(Director general)
- Cercetare-dezvoltare
- Finanţe-contabilitate
- Personal
- Marketing
- Juridic
Director Director Director

afacerea / produsul A afacerea / produsul B afacerea / produsul C
Departamente Departamente Departamente

funcţionale funcţionale funcţionale
Figura 5.7. Structura pe unităţi descentralizate de profit

Pepsi-Cola are trei divizii de importanţă majoră (băuturi nealcoolice; gustări; restaurante).
Fiecare divizie are propriul marketing, cercetare-dezvoltare şi alte funcţii. Birourile corporaţiei sunt
create pentru a superviza activităţile şi a exercita controlul financiar al fiecărei divizii.
La compania Du Pont, fiecare divizie poate adopta cea mai bună organizare structurală în
funcţie de propriile interese (divizia uleiuri are o organizare funcţională pentru că activităţile sale sunt
standardizate; divizia de produse plastice are o organizare matriceală). La General Motors, fiecare
divizie de operaţii auto este organizată pe produse bazate pe acelaşi tip de automobile (Oldsmobile,
Buick, Pontiac, Cadillac, Chevrolet).
Principalele avantaje şi dezavantaje ale structurii pe unităţi descentralizate de afaceri sunt
următoarele:
a) Avantaje
• Oferă o descentralizare logică şi inteligentă a responsabilităţilor şi o delegare a autorităţii
în organizaţiile diversificate;
• Permite evidenţierea şi raportarea fiecărei strategii la nivel de afaceri în raport cu propria
evoluţie;
• Permite fiecărei unităţi descentralizate de profit să se organizeze în jurul activităţilor cheie
proprii şi a cerinţelor funcţionale;
• Pune în mod clar responsabilitatea profiturilor/pierderilor pe managerii unităţii
descentralizate de profit.
b) Dezavantaje
• Poate duce la o creştere a personalului funcţional la nivel de organizaţie şi în unităţile
descentralizate de profit;
• Poate duce la o rivalitate între divizii şi la competiţia pentru resurse între diviziile
aceleiaşi firme;
• Autonomia afacerilor/diviziilor limitează coordonarea, blocând unele scopuri şi obiective
strategice;
• Poate duce la distorsionarea informaţiilor către vârful piramidei ierarhice;
• Maximizarea rezultatelor pe termen scurt în detrimentul celor pe termen lung;
• Este posibil transferul de preţuri între divizii.
67
Structura matriceală. Structura matriceală, ca formă specifică de organizare, are două
sau mai multe linii de autoritate şi surse de apreciere a performanţelor şi a recompenselor salariaţilor
(figura 5.8).
Printr-o astfel de organizare, toate categoriile de manageri (de produs, funcţionali, de arii
geografice, la nivel de afaceri) pot primi responsabilităţi de importanţă strategică, ce pot varia de la o
perioadă la alta, în funcţie de priorităţile organizaţiei. În unele cazuri (General Electric, Texas
Instruments, Citibank, Shell Oil, Boeing, Dow Chemical), organizarea matriceală se limitează la o
anumită porţiune a structurii organizatorice sau la unele funcţii mai importante ale organizaţiei.
Întrucât o astfel de structură are un caracter complex, pot apărea şi unele confuzii, managerilor de
primă linie şi executanţilor nefiindu-le suficient de clar către cine şi ce trebuie raportat.
În esenţă, matricea organizaţională este un sistem de soluţionare, prin negociere, a conflictului
dintre strategie şi priorităţile operative ale organizaţiei. Ea permite folosirea unor noi modalităţi de
diversificare a organizaţiei pe produse, grupuri de clienţi, tehnologii sau linii de afaceri.
Principalele avantaje şi dezavantaje ale structurii matriceale sunt următoarele:
a) Avantaje
• Permite acordarea unei atenţii formalizate pentru fiecare dimensiune a priorităţilor
strategice;
• Face posibilă verificarea şi balansarea diferitelor puncte de vedere competitive;
Preşedinte (Director general)

comercial financiar producţie personal
Manager Produs / Specialişti Specialişti Specialişti Specialişti

Proiect 1 funcţionali funcţionali funcţionali funcţionali



Figura 5.8. Structura matriceală
• Facilitează diversificarea companiilor pe baza elementelor strategice;

• Promovează luarea deciziilor pe baza a ceea ce este mai important pentru organizaţie,
considerată ca un tot unitar;
• Încurajează cooperarea, rezolvarea conflictelor şi coordonarea activităţilor strategice.
b) Dezavantaje
• Relaţiile ierarhice şi funcţionale sunt foarte complexe, fiind dificil de menţinut balanţa
între liniile de autoritate;
• Este posibilă apariţia unor decizii contradictorii şi a conflictelor între managerii diferitelor
linii de autoritate;
• Personalitatea managerilor poate avea un rol prioritar, în raport cu importanţa obiectivelor
strategice.
68
În cadrul acestei structuri, afacerile (produse, proiecte etc.) şi liniile funcţionale formează un
grilaj de autoritate limitată care se exercită asupra activităţilor din fiecare unitate (celulă a matricei).
Subordonaţii au în mod continuu o subordonare multiplă, atât pe linie de produs sau proiect, cât şi faţă
de managerul compartimentului funcţional. În felul acesta, se creează un nou tip de climat
organizaţional, în care principiul unităţii de comandă nu mai este respectat, datorită existenţei mai
multor „şefi direcţi“ şi a mai multor canale de raportare.
Structura de tip conglomerat. Adesea, marile companii, cu o producţie

diversificată, utilizează o structură de tip conglomerat, în care sunt folosite, pe diferite niveluri
ierarhice, mai multe principii de constituire a designului structural. Principalul avantaj al unei astfel
de structuri constă în adaptabilitatea organizării la specificul activităţii fiecărei unităţi componente.

... aplicaţi-le
Autoevaluarea cunoştinţelor
1. O piramidă ierarhică aplatizată are drept efecte:

a) apariţia frecventă a fenomenelor de scurt-circuitare a informaţiilor;
b) adoptarea deciziilor cât mai aproape de locul de implementare;
c) costuri reduse cu managementul;
d) creşterea birocraţiei.
2. În organizarea structurală a unei firme pot fi definite, după criteriul funcţional, următoarele
departamente:
a) Marketing; b) Coordonare/antrenare; c) Financiar; d) Management.
3. Care dintre următoarele tipuri de structuri organizatorice favorizează creşterea cheltuielilor de
administraţie prin multiplicarea personalului funcţional plasat în departamente aflate pe diverse
niveluri ierarhice ?
a) Structura funcţională; c) Structura pe unităţi descentralizate de profit.
b) Structura matriceală;
4. Care dintre următoarele tipuri de structuri organizatorice fac posibilă apariţia unor confuzii în
rândurile angajaţilor, acestora nefiindu-le suficient de clar către cine şi ce trebuie raportat ?
a) Structura funcţională; b) Structura matriceală; c) Structura pe divizii.
5. La departamentarea unei firme din industria prelucrătoare pot fi luate în considerare următoarele
criterii de grupare a activităţilor:
a) Produsele realizate; b) Clienţii serviţi;
c) Elementele predominante ale culturii organizaţionale.
6. Care dintre următoarele tipuri de structuri organizatorice ignoră principiul unităţii de comandă,
angajaţii având în mod curent doi şefi imediat superiori ?
a) structura pe divizii; b) structura funcţională; c) structura matriceală.
69
Capitolul 6
ACTIVITĂŢI ALE
MANAGEMENTULUI RESURSELOR
UMANE
Asigurarea, menţinerea şi dezvoltarea resurselor umane ale firmelor sunt preocupări

majore în managementul modern. Activităţile impuse de realizarea acestor deziderate oferă
suportul indispensabil antrenării eficace a angajaţilor la realizarea obiectivelor organizaţionale.
Vă rugăm să citiţi cu atenţie subiectele tratate în capitolul următor. Parcurgeţi apoi
Veţi şti:
♦ Care sunt principalele activităţi ale managementului resurselor umane;
♦ În ce constă analiza posturilor şi importanţa ei pentru organizaţie;
♦ Cum poate fi făcută estimarea necesarului viitor de personal;
♦ Care sunt cele mai importante aspecte în procesele de recrutare şi selecţie a
personalului;
♦ Ce înseamnă formarea profesională şi cum trebuie ea organizată;
♦ Cum poate fi făcută o bună evaluare a performanţelor în muncă;
♦ Care sunt principalele forme de recompensare practicate în întreprinderi.
6.1. Planificarea resurselor umane
Managementul resurselor umane reuneşte un ansamblu de activităţi prin care se asigură

planificarea, procurarea, menţinerea şi dezvoltarea celor mai importante resurse ale unei
organizaţii, respectiv cele umane (figura 6.1). Aceste activităţi sunt realizate de manageri cu sprijinul
substanţial, îndeosebi în organizaţiile mari, al unor specialişti cu abilităţi şi cunoştinţe avansate în
domeniu.
Principalul efort impus de planificarea resurselor umane este concentrat în două direcţii:
analiza posturilor şi estimarea necesarului viitor de personal.
Analiza posturilor de muncă. Un post de muncă este definit de totalitatea

sarcinilor de muncă, a atribuţiilor şi responsabilităţilor desemnate în mod permanent şi organizat unei
persoane, conform particularităţilor locului de muncă deservit. Aceste sarcini, atribuţii şi
responsabilităţi, împreună cu condiţiile de muncă şi cunoştinţele, aptitudinile şi abilităţile necesare
ocupantului postului sunt evidenţiate – în urma unui proces complex de investigare şi studiu, numit
analiza postului – într-un document specific ce poartă numele de fişa postului (în partea finală a
capitolului este redat un formular de realizare a fişei postului).
70
Planificarea
resurselor umane
1. Analiza posturilor Menţinerea şi dezvoltarea

a) Descrierea posturilor
resurselor umane
b) Specificarea posturilor
2. Estimarea necesarului de personal 1. Asigurarea climatului de muncă,
protecţia muncii şi siguranţa posturilor
2. Formarea profesională
3. Evaluarea performanţelor
Asigurarea 4. Recompensarea
cu resurse umane
1. Recrutare
2. Selecţie
Figura 6.1. Activităţi în managementul resurselor umane
Cele mai eficace metode de analiză a posturilor sunt: intervievarea, ancheta prin chestionar şi
analiza funcţională a postului.
Intervievarea, ca metodă de culegere a informaţiilor pertinente despre postul de muncă
investigat, presupune ca analistul să viziteze locul de muncă şi să discute cu deţinătorul postului
respectiv şi cu superiorul acestuia. O manieră eficace de a proceda o constituie intervievarea
structurată pe baza unui plan de discuţii, în care să fie consemnate toate aspectele ce interesează în
analiză: atribuţii şi responsabilităţi, condiţii de muncă, cunoştinţe, aptitudini şi abilităţi necesare,
nivelul educaţiei etc. În timpul interviului şi imediat după aceea, analistul trebuie să formuleze o serie
de judecăţi de valoare cu privire la informaţiile ce vor fi reţinute şi la gradul lor de importanţă pentru
configurarea fişei postului.
Chestionarul este un mijloc general de înregistrare a informaţiilor despre postul de muncă
analizat, constând din întrebări, deschise sau închise, incluse într-un formular. Acesta se înmânează
ocupanţilor posturilor analizate şi managerilor direcţi pentru a fi completat cu răspunsurile cerute (în
mod independent de către titularii posturilor şi şefii acestora). Este indicat totuşi ca ancheta prin
chestionar să fie completată cu ancheta prin interviu.
Chestionarul de analiză a posturilor poate avea următoarea structură: titlul postului;
departamentul, organizaţia; descrierea conţinutului muncii (sarcinile de muncă executate); atribuţii şi
responsabilităţi ce revin ocupantului postului; maşini şi echipamente utilizate; programul de lucru;
mediul de activitate (condiţiile de muncă); situaţii de risc; aptitudini fizice şi psihice necesare;
abilităţi particulare necesare; cerinţe educaţionale şi de pregătire profesională.
Analiza funcţională a postului este o metodă prin care se încearcă obţinerea unui instrument
unic de analiză a postului care să poată fi folosit pentru o mare varietate de posturi. Conform acestei
abordări, toate posturile pot fi descrise în termeni legaţi de nivelurile de implicare faţă de oameni,
date şi lucruri.
Principalele premise ale analizei funcţionale a postului sunt:
• trebuie făcută o distincţie clară între sarcinile postului, care constau în activităţi desfăşurate
la locul de muncă, şi funcţiile postului care reprezintă scopul activităţilor de muncă;
• toate posturile sunt legate de date, oameni şi lucruri;
• angajaţii utilizează resursele fizice în relaţie cu lucrurile, resursele în relaţie cu datele şi
resursele interpersonale în relaţie cu oamenii;
71
• funcţiile DOL (Date, Oameni, Lucruri) sunt ierarhic ordonate de la complex la simplu;
• performanţa umană implică abilităţi de adaptare, funcţionale şi de conţinut. Abilităţile de
adaptare sunt acelea care fac un individ capabil să se integreze într-un anumit mediu
organizaţional. Abilităţile funcţionale sunt acelea care-l fac pe individ capabil să relaţioneze
cu date, oameni şi lucruri. Abilităţile funcţionale sunt dezvoltate de obicei prin educaţie şi
training. Abilităţile de conţinut sunt abilităţi cerute pentru a executa anumite operaţii
particulare, abilităţi dobândite de obicei prin exerciţiu, acumulând experienţă.
Nivelurile de realizare a funcţiilor DOL la un anumit post sunt estimate prin utilizarea unor
scări de valori unice. De exemplu, pentru funcţia privind lucrul cu datele sunt utilizate următoarele
poziţii pe scara de valori (de la complex la simplu): sintetizare, coordonare, analiză, compilare,
calculare, copiere, comparare.
Analiza posturilor are două componente mai importante: descrierea posturilor şi specificarea
posturilor.
a. Descrierea postului presupune precizarea sarcinilor de muncă ce trebuie realizate la acel
post, a condiţiilor de muncă specifice, precum şi a performanţelor (rezultatelor) ce se aşteaptă a fi
obţinute de către ocupantul postului. Descrierea postului priveşte mai mult munca ce trebuie depusă.
Întrebări care pot servi la descrierea postului

a) Scopul postului
Care este scopul final al postului? Care sunt rezultatele dorite a fi obţinute?
b) Explicarea a ceea ce persoana trebuie să facă
Care este cea mai importantă activitate? Care sunt activităţile secundare? Cât de des îndeplineşte aceste
activităţi? Care este natura şi scopul deciziilor pe care trebuie să le ia în îndeplinirea activităţilor?
c) Specificarea modului în care persoana trebuie să-şi îndeplinească sarcinile
Ce metode, îndemânări şi/ori tehnologii foloseşte? Care sunt condiţiile generale de muncă (loc, program
de activitate, avantajele, colegii)?
d) Standardele de excelenţă pentru acel post
Ce standarde procedurale sunt stabilite pentru acel post? Ce standarde sunt stabilite pentru aspectele
privind relaţiile cu clienţii? Cum este măsurată calitatea?
e) Descrierea legăturii cu alte posturi
Ce contacte interne şi externe vor fi dezvoltate? Care este sistemul de raportare?
b. Specificarea postului presupune identificarea caracteristicilor personale (a cunoştinţelor,

abilităţilor, deprinderilor) pe care trebuie să le aibă ocupantul postului de muncă pentru a-şi
îndeplini cât mai bine sarcinile (tabelul 6.1).
Spre deosebire de descrierea postului, care priveşte mai mult munca ce trebuie depusă,
specificarea postului caracterizează mai degrabă omul ce trebuie să presteze această muncă.
Caracteristici personale
Tabelul 6.1
inteligenţă; memorie; capacitate de organizare şi de gestiune a timpului; nivelul vocabularului
Manageri şi fluenţa exprimării; personalitate; creativitate; sociabilitate; dinamism; spirit de iniţiativă şi
de decizie; autonomie, sens al responsabilităţii; încredere în sine
inteligenţă; memorie; capacitate de a învăţa pe baza experienţei; atenţie; nivelul vocabularului
Personal de
şi corectitudinea scrierii; aptitudini în redactarea unei adrese; dinamism; iniţiativă; autonomie;
birou
încredere în sine; rezistenţă la stres; spirit de organizare.
inteligenţă; memorie; capacitate de a învăţa pe baza experienţei; atenţie;
Comercianţi nivelul vocabularului; aptitudini specifice; dinamism; iniţiativă; energie şi disciplină;
perseverenţă; încredere în sine; rezistenţă la agresiune; dorinţă de progres; autonomie
inteligenţă concretă; memorie; capacitate de a învăţa; atenţie; dexteritate; vigilenţă; forţă
Personal
fizică; vivacitate; rezistenţă la munci de rutină; spirit de echipă; rapiditate/precizie;
muncitor
punctualitate
72
Întrebări care pot servi la specificarea postului
a) Cunoştinţele strict necesare pentru îndeplinirea postului (Ce trebuie să ştie persoana despre post, metode,
produse/servicii şi clienţi?; Ce nivel educaţional trebuie să aibă?; Ce pregătire-formare este necesară?
b) Abilităţile strict necesare ale persoanei (Ce are de făcut în mod concret?; Ce abilităţi vor fi necesare?; Ce abilităţi,
privind lucrul cu oamenii, fac parte din sarcinile postului?)
c) Trecerea în revistă a altor abilităţi şi caracteristici ale comportamentului(În plus, faţă de abilităţile strict necesare,
ce abilităţi mai sunt de dorit pentru îndeplinirea postului?)
d) Specificarea standardelor pentru abilităţi (Cum este definit nivelul de excelenţă pentru cunoştinţe şi abilităţi
personale?; Care sunt indicatorii observabili pentru acest post?)
Descrierea rezultatelor aşteptate a fi obţinute (Care sunt rezultatele dorite a fi obţinute?; Cum se vor măsura
performanţele?)
Estimarea necesarului de personal. Determinarea necesarului viitor de personal

este un proces complex cu două componente esenţiale: previziunea cererii de personal şi previziunea
ofertei interne de personal.
Cererea viitoare de personal, pe un orizont de planificare dat, poate fi estimată pornind de
la planurile strategice de ansamblu ale organizaţiei (vezi figura 6.2). Scopul este acela de a aprecia
care sunt diferitele tipuri de posturi de muncă (funcţii, meserii) de care organizaţia are nevoie în viitor
şi ce număr de posturi (locuri) de muncă vor fi necesare pentru fiecare tip de post.
Informaţiile necesare pot fi preluate din sistemele informaţionale interne ale organizaţiei (de
exemplu, din sistemul de planificare a vânzărilor, sistemul de planificare a capacităţilor de producţie,
sistemul de analiză şi proiectare a posturilor de muncă etc.) sau pot fi procurate din surse externe
(statistici guvernamentale, asociaţii ale producătorilor/operatorilor din anumite ramuri de activitate,
firme specializate care oferă acces on-line pentru consultarea unor baze de date publice etc.).
Numărul de posturi de muncă estimat, pe total şi pe categorii de personal, constituie necesarul
brut de personal.
Cultura Structura Piaţa Constrângeri

organizaţională organizaţională muncii legislative
Obiective şi Necesarul Constrângeri

Obiective şi strategii
strategii privind brut de tehnologice
organizaţionale
resursele umane personal
Misiunea Analiza şi Surse informaţionale Constrângeri

firmei proiectarea externe financiare
posturilor de muncă
Figura 6.2. Factori de influenţă a necesarului brut de personal
Oferta viitoare de personal, pe acelaşi orizont de planificare dat, poate fi estimată pornind
de la disponibilul de personal existent în organizaţie. Informaţiile preluate din sistemele de evidenţă a
personalului, de evidenţă a posturilor (locurilor) de muncă şi de analiză a posturilor de muncă sunt
relativ uşor convertite într-un disponibil curent de personal care specifică, pentru fiecare tip de post
de muncă (categorie de personal), numărul de persoane care deţin abilităţile / deprinderile /
cunoştinţele necesare pentru ocuparea unui post de acel tip.
Disponibilul curent de personal este apoi convertit într-un disponibil previzionat de personal,
pe orizontul de planificare dat, în principal prin extrapolarea tendinţelor deja manifestate de evoluţia
„naturală“ a personalului (pensionări, demisii, transferări, promovări etc.).
73
Scăzând din necesarul brut de personal disponibilul previzionat de personal, se determină un
necesar net de personal, pentru fiecare categorie de personal (tip de post de muncă) în parte. Acest
necesar net de personal poate fi pozitiv sau negativ, ceea ce va impune, la momentul oportun,
declanşarea unor acţiuni corespunzătoare: recrutare, selecţie, formare profesională, transferare,
promovare, în primul caz; restrângerea personalului prin concediere, încurajarea pensionării înainte de
termen, încurajarea plecărilor benevole etc., în al doilea caz.
6.2 Asigurarea cu resurse umane
Recrutarea personalului. Recrutarea personalului constă în atragerea şi

constituirea unui lot de candidaţi potriviţi pentru a ocupa unul sau mai multe posturi de muncă
vacante.
Recrutarea poate fi făcută din două surse: din interiorul organizaţiei şi din exteriorul
organizaţiei.
a. Recrutarea din interior presupune identificarea persoanelor din cadrul organizaţiei care ar
putea ocupa un loc de muncă devenit vacant şi care, în prezent, ocupă o altă poziţie mai puţin
importantă.
Recrutarea din interior poate fi substanţial îmbunătăţită prin dezvoltarea unor proceduri
specifice de evidenţă a resurselor umane şi de inventariere a posibilităţilor de înlocuire a titularilor cu
alte persoane existente deja în organizaţie. O astfel de inventariere a posibilităţilor de înlocuire pe post
oferă garanţia că, în situaţii de criză, pentru orice titular de post mai există încă 2 – 3 persoane care au
cunoştinţele şi abilităţile necesare. Se pot contura astfel programe raţionale de formare profesională,
avându-se în vedere atât necesităţile prezente, cât şi cele de perspectivă. În plus, sistemul constituie şi
un factor de presiune asupra titularilor posturilor, care ştiu că, dacă performanţele lor sunt sub nivelul
acceptat, în orice moment alte 2 – 3 persoane sunt apte să-i înlocuiască.
Recrutarea cu prioritate din interior este o politică de personal utilizată frecvent în organizaţii
datorită avantajelor ei: este motivantă pentru angajaţi, iar potenţialii candidaţi pentru ocuparea unui
loc de muncă vacant sunt mult mai bine cunoscuţi decât cei din exterior.
Exagerarea promovării cu prioritate din interior poate avea şi unele inconveniente:
insuficienta preocupare pentru îmbunătăţirea performanţelor, angajaţii ştiind că, atunci când le vine
rândul, au şanse mari să fie promovaţi; lipsa ideilor noi, proaspete, pe care oamenii din exterior le pot
aduce cu ei la noul loc de muncă.
b. Sursele externe de recrutare pot fi şcoli, colegii, universităţi, alte firme sau instituţii,
populaţia neocupată dintr-un anumit areal geografic. Recrutarea din surse externe se poate realiza prin
anunţuri în mijloacele de informare în masă, recrutare directă din şcoli şi universităţi sau prin apelul la
serviciile oferite de firme şi agenţii specializate de recrutare.
Selecţia personalului. Selecţia presupune alegerea unui individ, considerat a fi cel mai
potrivit pentru ocuparea unui post de muncă vacant, dintre toţi indivizii lotului constituit prin
recrutare. Dacă, în urma recrutării, lotul de candidaţi nu cuprinde cel puţin două persoane, nu putem
vorbi de o selecţie de personal.
Selecţia personalului poate fi un proces complex, cu mai multe etape: selecţia preliminară;
interviul preliminar; testarea; verificarea referinţelor; interviul de angajare; examinarea medicală;
selecţia propriu-zisă (vezi figura 6.3).
Aceste etape nu sunt întotdeauna obligatorii. Depinde de caracteristicile postului de muncă
vacant, de resursele disponibile pentru selecţie şi de alte aspecte concrete ale situaţiei date, dacă sunt
parcurse sau nu toate etapele enumerate.
1. Selecţia preliminară constă în analiza documentelor prezentate de candidaţi (cereri, CV-
uri, scrisori de intenţie, diplome de studii, permise de conducere, certificate de cunoaştere a limbilor
străine) pentru a elimina din start pe cei cu calificare insuficientă pentru ocuparea postului vacant.
74
2. Interviul preliminar constă într-o discuţie sumară între solicitantul postului şi un
specialist din cadrul departamentului „Resurse umane“, prin
care sunt clarificate unele aspecte din documentele Baza de selecţie iniţială
prezentate şi sunt furnizate solicitantului informaţii succinte
privind cerinţele postului de muncă şi marja de salariu în Selecţia preliminară
care s-ar putea încadra. În felul acesta pot fi eliminate, încă
din start, persoanele cu nepotriviri evidente pentru postul Interviul preliminar
respectiv sau care devin dezinteresate în urma discuţiei
avute. Testarea
3. Testarea. Un test utilizat în procesul de selecţie Verificarea referinţelor

furnizează, de fapt, o mostră de comportament pentru a face
inferenţe (deducţii) cu privire la comportamentul sau Interviul de angajare
performanţele viitoare ale individului testat. În practica
selecţiei sunt folosite diferite tipuri de teste: de cunoştinţe, Examinarea
de aptitudini, de inteligenţă, de personalitate. medicală
Pentru a fi cu adevărat utile, testele trebuie să
îndeplinească două condiţii mai importante: să fie valide şi Selecţia,
să fie fiabile. alegerea
propriu-zisă
Fig. 6.3. Etapele procesului de selecţie a angajaţilor
Baza de selecţie finală

4. Verificarea referinţelor constă în culegerea
unor informaţii privind performanţele şcolare sau
performanţele de la locurile de muncă anterioare ale solicitanţilor, de la alte persoane decât de la
solicitanţi. Cel mai frecvent utilizate sunt referinţele de la locurile de muncă anterioare. În acest caz,
informaţiile pot fi obţinute fie din scrisori de referinţă (redactate de foşti şefi ai solicitanţilor şi aduse
de aceştia), fie din investigaţii întreprinse de către specialiştii din departamentul „Resurse umane“,
prin intervievarea foştilor managerii ai solicitanţilor. Minuţiozitatea verificării referinţelor depinde de
importanţa postului pentru care se face selecţia.
5. Interviul de angajare presupune o discuţie mai amplă între solicitantul postului şi
persoana care conduce interviul. Aceasta din urmă poate fi managerul postului de muncă scos la
concurs sau un specialist din cadrul departamentului „Resurse umane“.
Interviurile de angajare pot fi structurate sau nestructurate.
Interviul structurat are la bază o listă de întrebări prestabilite ce constituie un veritabil plan de
discuţie. Majoritatea interviurilor utilizate în selecţie este de acest tip.
Interviurile nestructurate nu au la bază liste de întrebări prestabilite, ci se desfăşoară prin
discuţii cu caracter mai general, intervievaţii exprimându-se liber şi consistent pe diverse teme date.
Acestea din urmă pot fi formulate prin întrebări de genul „Vorbiţi-ne despre fostul dumneavoastră loc
de muncă“ sau „Cum credeţi că veţi soluţiona problemele de la postul de muncă pe care îl solicitaţi ?“
Desigur, pentru a fructifica informaţiile potenţiale dintr-un astfel de interviu, persoana care
intervievează trebuie să fie bun psiholog şi fin observator.
Există şi alte tipuri de interviuri care pot fi folosite în procesul de selecţie. Exemple:
interviurile de grup, în care mai mulţi candidaţi sunt antrenaţi într-o discuţie cu privire la un anumit
subiect ales de către echipa de selecţie, interviurile în condiţii de stres, în care intervievatul este plasat
în defensivă, fiind supus unui tir încrucişat de întrebări (pentru a depista persoanele foarte emotive).
Pentru a asigura o anumită eficacitate interviului de angajare, atât cel care intervievează, cât şi
cel intervievat trebuie să respecte unele reguli de conduită.
75
Reguli pentru intervievator
1. Să cunoască bine descrierea postului;

2. Să stabilească nivelul abilităţilor, aptitudinilor, cunoştinţelor, capacităţilor, exigenţelor cerute de post;
3. Să cunoască CV-ul fiecărui candidat;
4. Să pregătească cu atenţie interviul, în sensul stabilirii cu anticipaţie a întrebărilor ce vor fi adresate
candidaţilor;
5. Să pregătească informaţiile pe care candidaţii le pot cere despre post şi organizaţie;
6. Să respecte programul de desfăşurare a interviului (data, ora, locul);
7. Să nu întrerupă desfăşurarea interviului pentru motive minore;
8. Să nu grăbească desfăşurarea interviului;
9. Să conducă interviul în aşa fel încât să obţină de la candidat toate informaţiile necesare pentru a lua o
decizie;
10. Să trateze candidaţii cu consideraţie, iar climatul să fie destins;
11. Să coreleze gestica intervievaţilor (limbajul trupului) cu răspunsurile primite;
12. Să asculte cu atenţie pe fiecare candidat şi să nu-l întrerupă prea des;
13. Să asigure candidaţilor posibilitatea de a pune întrebări;
14. Să facă evaluarea candidaţilor imediat după interviu, pentru a nu greşi în aprecieri;
15. Să nu facă discriminări rasiale, politice, de gen, prin întrebările adresate;
16. Să încheie interviul în termeni amabili şi să comunice data când se vor anunţa rezultatele.
Reguli pentru intervievat
1. Să nu vină cu răspunsuri învăţate pe de rost de acasă;

2. Să fie pregătit să răspundă la orice întrebare;
3. Să asculte atent ce îl întreabă cel care conduce interviul;
4. Să nu ezite când răspunde la întrebări;
5. Să dea răspunsuri scurte şi inteligibile;
6. Să evite detaliile, deoarece, la nevoie, se vor cere;
7. Să nu dea informaţii eronate, deoarece orice informaţie poate fi verificată;
8. Să nu se subaprecieze, dar nici să nu se supraaprecieze;
9. Să manifeste interes real pentru postul vacant, prin întrebări la obiect adresate celor ce intervievează.
Întrebări care trebuie evitate într-un interviu de angajare

1. Întrebările care nu duc la un răspuns sincer.
Ex: „Cum v-aţi împăcat cu colegii de muncă ?“. De obicei se răspunde: „Bine“;
2. Întrebări care conduc spre un anumit răspuns.
Ex: „Vă place să colaboraţi cu colegii ?“. Răspunsul va fi „Desigur“ sau „Da“;
3. Întrebările privind rasa, religia, naţionalitatea, starea civilă;
4. Întrebările care vizează obţinerea unor informaţii deja existente în curriculum vitae sau în formularul de
angajare.
Ex: „În ce liceu aţi învăţat ?“, „Când aţi terminat facultatea ?“ etc. Se poate, în schimb, întreba: „Care
au fost materiile dumneavoastră preferate şi de ce ?“;
5. Întrebări care nu au legătură cu postul.
76
Întrebări care ar putea fi utilizate într-un interviu de angajare
1. Cine sunteţi dumneavoastră, Doamnă/Domnişoară/Domnule X ?
Ca răspuns, solicitantul trebuie să formuleze o frază mai deosebită, care să atragă atenţia şi să îi scoată în
evidenţă calităţile.
2. De ce căutaţi un serviciu ?
Răspunsul trebuie să corespundă realităţii („Am fost concediat“, „Nu mi s-a mărit salariul conform
promisiunii“ etc.). Un răspuns valorizant ar pute fi: „Munca pe care o făceam nu corespundea pregătirii şi
aspiraţiilor mele de realizare profesională“.
3. Ce puteţi oferi firmei noastre ?
Pentru a formula un răspuns pertinent, solicitantul trebuie să aibă informaţii concrete despre activitatea
organizaţiei respective.
4. Care sunt punctele dumneavoastră forte ?
Calităţile (punctele forte) vor fi prezentate succint şi fără emfază: „Ştiu să lucrez cu oamenii“, „Sunt
ordonat“, „Mă descurc în situaţii dificile“ etc.
5. Care sunt punctele dumneavoastră slabe ?
Este important să se răspundă cinstit la această întrebare, dar tot atât de important este să prezentăm un
defect într-o lumină cât mai puţin nefavorabilă.
6. Vorbiţi-ne despre unul dintre eşecurile dumneavoastră.
Va fi apreciat în mod negativ răspunsul care susţine inexistenţa eşecurilor anterioare. La fel de
nefavorabile este şi exagerarea propriilor insuccese.
7. Prezentaţi-ne una dintre realizările dumneavoastră.
Se va prezenta o realizare deosebită din activitatea de până în acel moment.
8. Aţi dori să vă referiţi la unele aspecte pe care nu le-am abordat ?
Este momentul să se întrebe despre caracteristicile concrete ale postului.
6. Examinarea medicală are rolul de a stabili măsura în care solicitanţii postului au calităţile
fizice necesare pentru realizarea sarcinilor de muncă prevăzute. Importanţa restricţiilor medicale în
selecţie şi angajare este totuşi relativă, dat fiind interesul societăţii de a stimula integrarea profesională
a persoanelor cu handicapuri fizice uşoare.
7. Decizia de selecţie (alegerea finală) constă în reţinerea pentru angajare a aceluia dintre
candidaţi despre care se crede, în urma parcurgerii etapelor precedente, că va avea cele mai bune
performanţe în muncă.
De regulă, decizia finală este luată de managerul departamentului din care face parte postul
vacant. Există şi situaţii când decizia de selecţie este luată de specialişti din departamentul „Resurse
umane“, în special pentru posturile vacante de execuţie, cu un nivel mai modest de calificare. Uneori,
în luarea deciziilor de selecţie pot fi antrenaţi şi membrii subunităţii organizatorice căreia îi aparţine
postul vacant (viitorii colegi). Acest lucru poate îmbunătăţi decizia (fiind o decizie de grup) şi poate
favoriza integrarea noului angajat în colectivul respectiv.
6.3. Menţinerea şi dezvoltarea resurselor umane
Formarea profesională. Formarea profesională reprezintă o modalitate prin care se

asigură schimbarea sistematică a comportamentului angajaţilor, pregătindu-i astfel încât să poată
obţine performanţele solicitate de posturile ocupate. Formarea este orientată pe persoană şi are drept
scop îndeplinirea, în cât mai bune condiţii, a responsabilităţilor, în acord cu standardele firmei.
Formarea profesională diferă de la o firmă la alta şi, în cadrul aceleiaşi firme, de la un
departament la altul.
Unele firme acordă o atenţie mai scăzută formării profesionale. Ele angajează, de regulă,
oameni deja pregătiţi, certificaţi de diferite autorităţi şi organisme profesionale. Dacă într-o astfel de
77
firmă este angajată o persoană mai puţin calificată, atunci ea este formată de un alt angajat, iar
managerul sau proprietarul verifică periodic gradul de asimilare a noilor cunoştinţe sau dexterităţi
practice. Alte firme au programe extinse de pregătire profesională, pentru diferite orizonturi de timp.
Un instrument util de planificare a formării profesionale în astfel de firme îl constituie formularul
privind posibilităţile de promovare şi necesităţile de pregătire a resurselor umane.
În strânsă corelare cu necesităţile firmei, dar şi cu posibilităţile de promovare se pot dezvolta
programe de formare specifice. În aceste situaţii, se parcurg etapele prezentate în figura 6.4.
Organizarea formării profesionale trebuie să ia în
considerare următoarele deziderate: Etapa 1.Stabilirea
nevoilor de formare
• orientarea spre formarea unor deprinderi profesională
specifice postului. Personalul care intră în
contact cu clienţii, de exemplu, trebuie să
aibă mai multe cunoştinţe despre marfa Etapa 4.Evaluarea Etapa 2.Conceperea
programului de formare programului de formare
vândută şi capacităţi de comunicare, decât profesională profesională
abilităţi de operare într-un registru de
casă;
• tratarea tuturor angajaţilor ca având şanse
Etapa 3.Administrarea
potenţiale de avansare; programului de formare
• recalificarea periodică a personalului;
• dezvoltarea programelor de formare Figura 6.4. Etapele unui program de formare
profesională pornind de la ceea ce fac şi profesională
trebuie să facă angajaţii în munca lor. De
exemplu, angajaţii din servicii trebuie să aibă o bună atitudine faţă de clienţi. Pregătirea
trebuie să fie orientată spre seminarii prin care sunt formate abilităţi de a întreţine o atmosferă
cât mai destinsă. Oamenii trebuie să înveţe cum să-şi facă bine meseria;
• însuşirea viziunii şi a valorilor organizaţiei. Managerii de vârf vor folosi programele de
formare ca pe un prilej de a transmite viziunea lor despre viitorul organizaţiei. Cea mai bună
formare este realizată prin exemple şi este de preferat ca cele mai bune exemple să vină de la
vârful piramidei ierarhice.
Evaluarea performanţelor constă în aprecierea gradului în care salariaţii îşi îndeplinesc
responsabilităţile ce le revin, în raport cu postul ocupat. Acest procedeu mai este numit clasificarea /
evaluarea salariaţilor sau evaluarea rezultatelor.
Procesul de evaluare a performanţelor este definit de Robert Bosquet ca fiind un ansamblu de
proceduri standardizate vizând obţinerea informaţiilor, într-un sistem de ierarhie managerială, privind
comportamentul profesional al personalului firmei.
În practică, procesul de evaluare cunoaşte o serie de particularităţi determinate de condiţiile
concrete în care ea se efectuează, de scopurile urmărite şi de metodele utilizate. Evaluarea
performanţelor poate avea un rol benefic, atât pentru organizaţie, cât şi pentru indivizi numai dacă este
efectuată în mod corect.
Evaluarea poate fi şi o sursă de nemulţumiri. Atunci când într-o întreprindere sindicatul este
puternic, evaluarea performanţei se efectuează în condiţii mai dificile întrucât sindicatele doresc să
pună accentul principal pe vechime şi nu pe performanţe. Evaluarea performanţelor poate fi: evaluare
informală şi evaluare sistematică.
Evaluarea informală este întreprinsă ori de câte ori aceasta este necesară. Relaţiile zilnice între
manager şi salariat oferă multiple ocazii prin care poate fi evaluată performanţa salariatului. Evaluarea
informală, realizată prin conversaţie sau prin examinare, se utilizează îndeosebi atunci când timpul
disponibil fiind limitat, nu permite întreruperea activităţii celui examinat.
Evaluarea sistematică are un caracter formal şi presupune un contact oficial între manager şi
salariat, consemnarea impresiilor şi a observaţiilor privind performanţa salariaţilor efectuându-se în scris.
78
În acest caz, managerul poate fi asistat de un specialist în evaluarea resurselor umane pentru a se asigura
că evaluarea sa este corectă.
Obiectivele evaluării. Sistemul de evaluare asigură legătura dintre recompensa pe care un
salariat speră să o primească şi productivitatea pe care o realizează, succesiunea normală fiind:
productivitate – evaluarea performanţei – recompensă. Dacă unul dintre aceste elemente lipseşte sau
este incorect definit, atunci salariaţii nu mai primesc recompensele pe care le merită. Evaluarea
performanţelor permite acordarea măririlor de salarii pe bază de merite şi nu în funcţie de vechime.
Indiferent de metoda folosită, înţelegerea scopului final al evaluării are un rol esenţial. Când
evaluarea este folosită pentru dezvoltarea salariatului ca resursă, rezultatele sunt bune. Când managerii
folosesc acest sistem ca pe o ameninţare sau nu-i înţeleg limitele, sistemul dă greş.
Rezultatele sunt bune atunci când managerii înţeleg menirea evaluării şi o aplică în mod corect.
De aceea, orice evaluare ar trebui să cuprindă şi afirmaţii de genul: iată punctele tale tari şi cele slabe şi
iată calea prin care le poţi reduce pe cele slabe.
Criteriile de evaluare vizează fie trăsăturile de personalitate ale indivizilor, fie rezultatele şi
evenimentele trecute care au fost obţinute sau au avut loc într-o perioadă determinată.
Alegerea criteriilor de evaluare presupune identificarea prealabilă a celor mai importante
caracteristici de personalitate, responsabilităţi şi tipuri de activităţi specifice fiecărui post. Identificarea
cât mai corectă a cerinţelor de performanţă presupune elaborarea prealabilă a unei liste cuprinzând
obiectivele ce trebuiesc îndeplinite.
Pentru aceasta se pot folosi următoarele surse de informaţii: cerinţele clientului; activităţile care
fac obiectul muncii; descrierea postului; planurile strategice ale organizaţiei; responsabilităţile sau
obiectivele şefului ierarhic; opiniile celor care execută activităţi similare.
Printre criteriile de evaluare putem menţiona: caracteristicile personale (aptitudini,
comportament şi personalitate); competenţa (cunoştinţe pentru exercitarea atribuţiilor postului);
caracteristicile profesionale (vigilenţă, disponibilitate, autocontrol); interesul pentru resursele alocate
postului; orientarea spre excelenţă; preocuparea pentru interesul general al firmei; adaptabilitatea la post;
capacitatea de decizie; capacitatea de inovare; spiritul de echipă; delegarea responsabilităţilor şi
antrenarea personalului; comunicarea (receptarea şi transmiterea informaţiilor).
Cine face evaluarea performanţelor? Evaluarea performanţelor se poate efectua astfel:
• managerii îşi evaluează şi clasifică subordonaţii;
• subordonaţii îşi evaluează / clasifică superiorii;
• salariaţii de pe poziţii echivalente se evaluează / clasifică între ei;
• autoevaluarea;
• evaluarea performanţelor de către evaluatori externi.
Prima modalitate de efectuare a evaluării este cea mai folosită. În majoritatea organizaţiilor,
superiorul direct are responsabilitatea evaluării, aprobarea rezultatelor aparţinând şefului ierarhic al
acestuia. În practică sunt aplicate şi diverse alte combinaţii ale metodelor de mai sus.
Metode de evaluare a performanţelor. La evaluarea performanţelor se folosesc o serie de
metode care pot fi grupate în:
• metode de ierarhizare pe categorii (scări de ierarhizare grafică; liste de verificare; alegere
forţată);
• metode comparative (ierarhizare simplă; comparare pe perechi; distribuţie forţată);
• teste de personalitate;
• metode descriptive (incidentul critic; eseul);
• metode bazate pe comportament (metoda scărilor de evaluare şi de ierarhizare);
• managementul prin obiective.
Dintre acestea, o aplicabilitate mai amplă o au: metoda listelor de verificare, distribuţia forţată şi
incidentul critic.
Metoda listelor de verificare permite evidenţierea gradului în care există o corespondenţă între
anumite afirmaţii / calificative / dexterităţi / obiective şi performanţele angajatului. Lista poate fi
elaborată în aşa fel încât afirmaţiilor şi calificativelor să le corespundă anumiţi coeficienţi de importanţă.
79
De obicei, aceşti coeficienţi nu sunt cunoscuţi de cel care efectuează, în mod direct, evaluarea. Aceste
liste cuprind informaţii de genul: termină lucrul la timp; rareori este de acord să facă ore suplimentare;
este cooperant şi săritor; acceptă critica; se străduieşte să-şi îmbunătăţească performanţele. Pentru fiecare
afirmaţie se identifică diferite grade, corespunzător situaţiei în care se găseşte cel evaluat.
Distribuţia forţată constă în efectuarea comparaţiilor pe o scară gradată. Conform acestei
metode se porneşte de la premisa că performanţele salariaţilor permit plasarea lor în cele cinci zone
(excelenţi, buni, medii, slabi şi foarte slabi) după o pondere care urmează distribuţia normală a lui Gauss.
Dezavantajul acestei metode constă în faptul că şeful direct are deseori reţineri în a plasa un salariat pe
prima sau pe ultima poziţie a listei. De asemenea, în cazul grupurilor mici de salariaţi nu sunt suficiente
elemente pentru obţinerea unei distribuţii de tip Gauss.
Incidentul critic. Prin această metodă, managerul înregistrează toate elementele extreme
(incidente critice) privind aspectele favorabile şi defavorabile ale activităţii salariatului. Lista
incidentelor critice este întocmită pentru fiecare salariat, pe întreaga perioadă de evaluare. Această
metodă, folosită împreună cu altele, serveşte la evidenţierea argumentelor pentru care un angajat a fost
evaluat într-un anumit fel. Aplicarea corectă a metodei presupune definirea clară a situaţiilor care pot
constitui un incident, evitându-se astfel apariţia unor diferenţe semnificative de la un manager la altul. Pe
de altă parte, este necesar ca managerul să-şi noteze zilnic unele remarci privind subiecţii evaluaţi, ceea
ce duce la un mare consum de timp. Metoda poate avea şi efecte pe plan psihologic, salariaţii fiind
îngrijoraţi de cele ce îşi notează şeful despre ei, însemnările căpătând semnificaţia unei liste negre.
Surse generatoare de erori în procesul de evaluare. În procesul de evaluare intervin o
multitudine de cauze care pot să altereze rezultatele. Aceste erori se datorează, în mare parte, celor care
evaluează, dar frecvenţa apariţiei lor este favorizată de natura metodei utilizate. De aceea, este util ca cei
care efectuează evaluările să ştie unde şi când pot apărea aceste erori, dar şi cum pot fi ele prevenite.
Principalele erori care pot apărea în procesul de evaluare a performanţelor sunt: utilizarea unor
standarde variabile de la un salariat la altul; impactul evaluării de moment; subiectivismul evaluatorului;
severitatea diferită a evaluatorilor; efectul de halou, datorită căruia, chiar dacă sunt folosite mai multe
criterii de evaluare, aprecierea din punct de vedere al criteriului principal estompează toate celelalte
evaluări; erori de contrast, generate de compararea persoanelor între ele şi nu cu standardele de
performanţă.
Comunicarea rezultatelor şi reacţiile salariaţilor. După ce evaluările au fost efectuate,
rezultatele urmează a fi comunicate celor în cauză, astfel încât ei să cunoască poziţia lor în cadrul
organizaţiei. Comunicarea rezultatelor poate înlătura eventualele neînţelegeri de ambele părţi.
În timpul comunicării, managerul va pune accentul pe consultarea salariaţilor şi pe
identificarea căilor de îmbunătăţire a performanţelor, evitând a se limita la afirmaţii de genul „iată
cum sunteţi voi cotaţi“. Accentuând necesitatea dezvoltării, a perfecţionării, ambele părţi au
posibilitatea de a cântări performanţele obţinute şi de a evalua posibilităţile de îmbunătăţire.
Comunicarea rezultatelor evaluării reprezintă o bună ocazie de a dialoga, dar şi un pericol; este o
experienţă emoţională pentru ambele părţi, deoarece managerul trebuie să comunice atât aprecieri
laudative, cât şi critici constructive. Dar, chiar şi aprecierile pozitive, dacă nu sunt transmise într-un mod
abil, pot provoca reacţii de adversitate.
Recompensarea angajaţilor este principala cale de menţinere a resurselor umane
într-o organizaţie, fiind, în acelaşi timp, şi pârghia esenţială de motivare a oamenilor în procesul
muncii prestate pentru organizaţie. Într-o economie de piaţă, principalul mod de recompensare îl
constituie banii.
80
Sumă fixă (SF)
Salarii în
Sumă fixă (SF) + Sporuri (SP) funcţie de
timpul lucrat
Facilităţi (recompense indirecte)
Sisteme de recompensare
(SF) + (SP) + Sumă timp suplimentar (TS)
Cotă parte din realizări (C) Salarii în

funcţie de + =
realizări
C1 pentru normă + C2 pentru depăşiri (C2 > C1) cantitative
Sumă variabilă în funcţie de performanţe (PERF)

Salarii în
funcţie de
criterii de
evaluare
Sumă fixă (SF) + (PERF)
multiple
Figura 6.5 Forme de recompensare financiară

Recompensele băneşti oferite de firme sunt, în general, de două tipuri: recompense directe
(salarii) şi recompense indirecte (facilităţi).
Recompensele financiare directe pot fi sub diverse forme (figura 6.5):
• plata în funcţie de timpul lucrat, numită şi plata în regie, cu o sumă fixă şi un ansamblu de
sporuri (munca de noapte, condiţii de muncă deosebite);
• plata în funcţie de realizări cantitative, numită şi plata în acord, „pe bucată“, cu forma ei
particulară – acordul progresiv – care presupune sume mai mari pentru depăşirea normei;
• plata în funcţie de performanţe, care presupune evaluarea indivizilor după o serie de criterii
multiple şi recompensarea lor bănească pe baza performanţelor individuale astfel evaluate.
Recompensele financiare indirecte, oferite angajaţilor în calitatea lor de membri ai
organizaţiei, pot fi şi ele de mai multe feluri: participări la împărţirea profitului (gratificaţii),
distribuiri de acţiuni, facilităţi financiare pentru continuarea studiilor, facilităţi de îngrijire a sănătăţii,
facilităţi pentru asigurări de pensii, indemnizaţii pentru şomaj şi multe altele.

... aplicaţi-le
5. Analiza posturilor are drept obiectiv imediat:

a) rotaţia posturilor; c) îmbogăţirea posturilor;
b) evaluarea posturilor; d) descrierea şi specificarea posturilor.
6. Stimularea performanţelor individuale prin asigurarea perspectivelor de promovare este un avantaj
important al:
a) recrutării interne; b) recrutării externe;
b) retribuirii în acord; d) evaluării posturilor de muncă.
7. Prin hotărârea Consiliului Judeţean Iaşi, s-a decis angajarea a 5 economişti la departamentul
81
„Dezvoltare economică zonală“. Care dintre următoarele metode/instrumente pot fi folosite la
selecţia personalului ?
a) Metoda managementului prin obiective (MBO); b) Interviul;
b) Metoda scărilor valorice ale comportamentului; d)Testul scris;
e) Metoda incidentelor critice.
8. Care dintre următoarele elemente sunt erori frecvent întâlnite în procesul de evaluare a
performanţelor ?
a) Impactul disproporţionat al evenimentelor recente;
b) Compararea performanţelor efective cu standardele prestabilite;
c) Luarea în considerare a incidentelor critice.
b. Aplicaţii
1. Să presupunem că faceţi parte din comisia de selecţie pentru angajarea unei persoane pe un post de
vânzător, în cadrul unui raion cu produse electrocasnice. Conform opiniei lui J.R. Abbey
(Hospitality Sales and Marketing, Educational Institute of the American Hotel & Motel
Association, Michigan, 1996, p. 80), în cadrul interviului pot fi folosite următoarele întrebări:
− Ce vă place mai mult în lucrul cu clienţii ?
− Care este cea mai importantă problemă pe care aţi învăţat-o din experienţa dumneavoastră cu clienţi ?
− Cum vă organizaţi timpul pentru a maximiza eficacitatea în efectuarea serviciului ?
− Cum realizaţi programarea clienţilor ?
− Cum procedaţi, în mod concret, pentru a servi clienţii ?
− Ce informaţii este bine să aveţi despre competitori ?
− Cum aţi depăşit dificultăţile pe care le-aţi avut cu clienţii (se va descrie o situaţie concretă pentru a arăta
cum a procedat)? Care a fost cel mai dificil lucru pe care l-aţi învăţat în procesul de servire a clienţilor?
− Ce procedee folosiţi pentru a prospecta şi a influenţa solicitările clienţilor?
a) Ce alte întrebări aţi mai folosi pentru o cât mai corectă evaluare a candidaţilor?
b) Explicaţi raţionamentele folosite în procesul de selecţie.
2. Printre procedurile folosite în evaluarea performanţelor este şi evaluarea activităţii managerilor de

către angajaţi. Folosind chestionarul de mai jos, încercaţi să evaluaţi performanţele şefului
dumneavoastră. Mai daţi chestionarul la alţi 5 –6 colegi şi interpretaţi rezultatele obţinute.
În ce măsură sunteţi de acord, pe scara 1 - 5 puncte (1 – nu sunt de loc de acord; 5 - sunt de acord în totalitate), cu
următoarele zece afirmaţii?
1. Eu pot vorbi cu şeful meu oricând doresc 1 2 3 4 5
2. Atunci când vorbesc cu el, şeful meu mă ascultă ce îi spun 1 2 3 4 5
3. Favoritismul nu este o problemă în grupul meu de muncă 1 2 3 4 5
4. Şeful meu mă ajută să îmi îndeplinesc mai bine sarcinile de muncă 1 2 3 4 5
5. Şeful meu mă ascultă cu interes atunci când vin, din proprie iniţiativă, cu sugestii de îmbunătăţire 1 2 3 4 5
a activităţii
6. Şeful meu îmi cere sugestii despre modul în care ar trebui să desfăşurăm munca în cadrul 1 2 3 4 5
departamentului
7. Şeful meu îmi spune atunci când rezultatele mele sunt bune 1 2 3 4 5
8. Şeful meu mă tratează cu respect 1 2 3 4 5
9. Şeful ne informează în permanenţă despre sarcinile şi despre modul în care sunt apreciate 1 2 3 4 5
rezultatele grupului nostru
10. Şeful nu mă tutelează în activitatea pe care o desfăşor, dându-mi libertatea să îmi îndeplinesc cât 1 2 3 4 5
mai bine responsabilităţile şi să am satisfacţia că sunt în stare să fac aceste lucruri
82
Capitolul 7
MOTIVAŢIA ÎN MUNCĂ
În societăţile moderne, majoritatea oamenilor lucrează în organizaţii de diferite tipuri.

Munca susţinută presupune însă un mare consum de efort fizic şi intelectual. Şi, uneori, chiar
sacrificii. Ce îi determină totuşi pe oameni să o facă ? Sau să o dorească cu atâta ardoare,
atunci când nu au acces la ea (vezi şomerii) ?
Pentru a răspunde la aceste întrebări, vă rugăm să citiţi cu atenţie capitolul ce urmează.

Opriţi-vă mai mult asupra acelor idei sau modele relevante pentru dumneavoastră. Încercaţi apoi
să apreciaţi în ce măsură pot fi ele utilizate pentru a explica propriile comportamente motivate.
Parcurgeţi testele de autoevaluare şi rezolvaţi aplicaţiile din finalul capitolului.
Veţi şti:
♦ Cum poate fi definit conceptul de motivaţie în muncă;
♦ Care sunt principalele nevoi ce incită oamenii să muncească şi cum pot fi ele ierarhizate;
♦ Care sunt factorii generatori de satisfacţie şi de insatisfacţie în muncă;
♦ Cum contribuie performanţele individuale şi recompensele organizaţionale la formarea

şi întreţinerea motivaţiei angajaţilor;
♦ Cum influenţează sentimentele de echitate sau inechitate motivaţia în muncă.
7.1. Conceptul de motivaţie
Motivaţia indivizilor ce activează în organizaţii a constituit de multă vreme un subiect de maxim

interes pentru manageri şi cercetători. Intensificarea spectaculoasă a concurenţei în mediile de afaceri
contemporane (globalizarea pieţelor de tot felul obligă!) face problema motivaţiei încă şi mai importantă
pentru organizaţiile ce operează în astfel de condiţii. Într-adevăr, fără un înalt nivel de performanţă şi
calitate în prestaţia angajaţilor, succesul şi chiar supravieţuirea unei firme sunt astăzi de neconceput. Iar
performanţa şi calitatea pot fi obţinute, în primul rând, prin motivaţie în muncă.
Dar ce este motivaţia şi, în particular, motivaţia în muncă ?
În general, prin motivaţie se înţelege „o stare interioară care îl determină pe un individ să se
comporte de o manieră care să îi asigure atingerea unui anumit scop“ [Certo, 1997]. Desigur, o firmă
are diferite tipuri de parteneri – clienţi, angajaţi, investitori – şi, din această perspectivă, poate fi
interesată de motivaţia ce susţine comportamentul specific al acestor parteneri diverşi (motivaţia de
cumpărare, motivaţia în muncă, motivaţia de a investi).
În ceea ce priveşte motivaţia în muncă, aceasta poate fi definită ca fiind disponibilitatea unui
individ de a depune un efort intens şi susţinut pentru a realiza obiectivele organizaţionale, cu speranţa
că efortul depus va conduce la realizarea unor obiective individuale. Aceste obiective individuale,
83
generate, în ultimă instanţă, de nevoile sau trebuinţele pe care le resimte individul, sunt veritabilele
motive ce îl determină să acţioneze, să muncească în organizaţii.
Motivaţia în organizaţii constituie o noţiune deosebit de complexă, al cărei conţinut nu poate fi
riguros disecat şi evidenţiat, întrucât motivele de acţiune ale angajaţilor nu pot fi observate şi măsurate
direct, ci sunt deduse din comportamentul oamenilor. Această complexitate explică, de altfel, şi existenţa
unor numeroase teorii care încearcă să clarifice esenţa motivaţiei şi procesul de formare a ei. Câteva
dintre aceste teorii, grupate în două categorii – teorii ale motivaţiei bazate pe nevoi şi teorii procesuale
ale motivaţiei – vor fi prezentare în cele ce urmează.
7.2. Teorii ale motivaţiei bazate pe nevoi
Una dintre primele probleme pe care teoreticienii motivaţiei au încercat să o rezolve se referă la
conţinutul acesteia: ce motivează oamenii, ce îi pune pe aceştia în mişcare şi îi determină să cheltuiască
efort, imaginaţie şi perseverenţă ?
La aceste întrebări, câţiva eminenţi psihologi de la mijlocul secolului XX încearcă să răspundă
prin conceptul de „nevoie“. În principiu, o nevoie resimţită de o persoană este o trăire internă ce face ca
anumite lucruri sau stări de lucruri să pară atractive pentru acea persoană. Tocmai pentru că au nevoi
(de ordin fiziologic şi psihologic) pe care doresc să şi le satisfacă, oamenii se angajează în
comportamente motivate.
Fenomenul se produce astfel: o nevoie nesatisfăcută provoacă o tensiune internă ce stimulează
dorinţa de acţiune a individului; această dorinţă de acţiune declanşează un comportament ce vizează
realizarea unui obiectiv specific; prin atingerea obiectivului respectiv, nevoia este satisfăcută şi tensiunea
internă este redusă. Desigur, în cazul motivaţiei în muncă, obiectivele individuale derivate din nevoile
resimţite trebuie să fie compatibile cu cele ale organizaţiei.
Putem spune, aşadar, că oamenii motivaţi sunt cei aflaţi în stare de tensiune. Pentru a disipa
această tensiune, ei consumă efort (cu atât mai intens, cu cât tensiunea este mai mare). Dacă prin efortul
depus se ajunge la satisfacerea nevoii, tensiunea este înlăturată. Această schemă generală de reducere a
tensiunii printr-un comportament adecvat stă la baza teoriilor motivaţionale centrate pe nevoi.
Teoria ierarhiei nevoilor. Prima şi cea mai cunoscută teorie motivaţională centrată pe
nevoi a fost dezvoltată de psihologul american Abraham Maslow şi are la bază conceptul de „ierarhie
a nevoilor“. Pornind de la un mare număr de observaţii clinice, Maslow (1954) ajunge la concluzia că
nevoile umane, deşi foarte diverse, pot fi grupate în cinci categorii principale, iar aceste categorii de
nevoi pot fi aranjate într-o anumită ierarhie, în funcţie de ordinea de preferinţă în care sunt ele, de
regulă, satisfăcute.
Foarte concis, nevoile din modelul piramidal al lui Maslow sunt următoarele:
1. Nevoi fiziologice. Au în vedere funcţionarea normală a organismului uman, asigurată prin apă,
hrană, îmbrăcăminte, adăpost, odihnă şi altele. Pentru angajaţii unei organizaţii, aceste nevoi
pot fi satisfăcute prin salarii şi condiţii fizice de muncă acceptabile.
2. Nevoi de securitate. Se referă, în esenţă, la crearea sentimentului că nevoile fiziologice vor
putea fi satisfăcute şi în viitor. Factorii organizaţionali care contează mult în această privinţă
sunt: securitatea postului de muncă, facilităţile oferite în situaţii de muncă critice (boală,
şomaj, pensionare anticipată), asigurarea unui mediu structurat şi ordonat pentru a evita
anxietatea.
3. Nevoi sociale. Includ nevoile de apartenenţă, acceptare, afecţiune, prietenie etc. Astfel de
nevoi pot fi satisfăcute printr-o organizare care să permită interacţiunea cu colegii, şansa de a
lucra în echipă, posibilitatea de a dezvolta relaţii interumane agreabile prin activităţi comune
(sportive, distractive etc.).
4. Nevoi de stimă. Au în vedere atât stima de sine (dată de sentimentul de a fi competent,
independent, puternic, încrezător în forţele proprii), cât şi stima din partea altora, manifestată
prin recunoaştere şi aprecierea meritelor proprii în organizaţie şi în societate. O muncă ce
oferă autonomie, responsabilitate, statut, precum şi un sistem de recompense echitabil sunt
factori ce pot contribui semnificativ la satisfacerea acestor nevoi.
84
5. Nevoi de autorealizare. Se referă la dorinţa inerentă fiecărui individ de a-şi fructifica la
maximum potenţialul de care dispune. Condiţiile organizaţionale propice satisfacerii acestor
nevoi privesc munca însăşi (pretinzând şi stimulând învăţarea, creativitatea, progresul) şi un
sistem organizatoric suficient de flexibil pentru a permite autodezvoltarea şi împlinirea
profesională a individului.
Maslow susţine că numai un singur
nivel al nevoilor motivează o persoană la un
moment dat, determinând-o să acţioneze
corespunzător până când acele nevoi sunt Nevoi de
rezonabil satisfăcute, după care încep să se autorealizare
manifeste nevoile de ordin imediat superior ca
Succesiunea
sursă de motivare. Astfel, oamenii sunt Nevoi de stimă
satisfacerii
motivaţi mai întâi de satisfacerea nevoilor nevoilor
fiziologice, înainte de a fi preocupaţi de Nevoi sociale
nevoile de securitate pe care le resimt, iar o
dată rezolvată problema nevoilor de securitate, Nevoi de securitate
încep să acţioneze pentru satisfacerea nevoile
lor sociale. Procesul continuă, urcând din Nevoi fiziologice
treaptă în treaptă piramida nevoilor până când
se ajunge la dorinţa de autorealizare, care, se
consideră, nu poate fi niciodată complet Figura 7.1. Piramida ierarhiei nevoilor
satisfăcută şi este perpetuu motivatoare (cu
condiţia ca toate celelalte nevoi să fie deja satisfăcute).
Concluzia ar fi aceea că motivaţia resimţită de un individ la un moment dat depinde de
poziţionarea lui în raport cu piramida nevoilor, iar managerii ar trebui să cunoască cât mai bine
poziţiile subordonaţilor lor din această perspectivă, pentru a asigura o motivare eficace în unităţile pe
care le conduc.
Fără îndoială că această concluzie poartă în sine o bună doză de adevăr. Totuşi, critici
importante, şi întemeiate, au fost aduse teoriei lui Maslow. Principalele reproşuri se referă la
următoarele aspecte:
• teoria nu este produsul unor cercetări riguroase în mediul organizaţional, ci doar sinteza unor
observaţii clinice;
• nu este sigur că grupele de nevoi reţinute sunt reprezentative pentru totalitatea trebuinţelor pe
care le resimt oamenii;
• probabil că ierarhia nevoilor propusă nu este valabilă pentru toţi indivizii, mai ales dacă
aceştia aparţin unor culturi sensibil diferite de cea americană;
• evidenţa arată că există indivizi ce pot fi motivaţi de satisfacerea simultană a mai multor
categorii de nevoi, şi nu doar de una singură.
Teoria motivaţie-igienă. Frederick Herzberg, un alt cunoscut cercetător al

fenomenelor motivaţionale, şi-a focalizat atenţia asupra elementelor principale care îi determină pe
oameni să se simtă bine (mulţumiţi) sau să se simtă rău (nemulţumiţi) în organizaţiile în care
muncesc. În urma investigaţiilor întreprinse, Herzberg (1959) ajunge la concluzia că există două grupe
mari de factori care, prin acţiunea lor, pot determina sentimente de satisfacţie sau insatisfacţie în
muncă (figura 7.2).
Factorii din prima grupă, strâns legaţi de conţinutul muncii, se referă la: posibilitatea obţinerii
unor realizări deosebite, recunoaşterea meritelor, munca însăşi (interesantă sau nu), responsabilitatea
asociată cu postul ocupat, posibilităţile de promovare, posibilităţile de progres profesional. Perceperea
pozitivă a acestor factori conduce la satisfacţie în muncă; perceperea lor negativă nu provoacă
insatisfacţie, ci doar determină o stare neutră, caracterizată prin lipsă de satisfacţie.
85
Factorii din cea de-a doua grupă, legaţi mai mult de contextul muncii, au în vedere: administrarea
companiei şi politicile organizaţionale, calitatea supervizării, condiţiile fizice de muncă, salariul,
relaţiile interpersonale (cu superiorii, colegii de acelaşi nivel ierarhic şi subordonaţii), statutul conferit
de poziţia ocupată şi siguranţa postului de muncă
Factori motivatori Factori de igienă
Administrarea şi
Realizări politicile firmei
Recunoaştere Calitatea supervizării
Munca însăşi Condiţii de muncă
Adecvaţi Neadecvaţi Adecvaţi Salariu Neadecvaţi
Responsabilitate
Relaţii interpersonale
Avansare
Statut
Progres profesional
Securitatea postului
Satisfacţie Situaţie neutră Insatisfacţie
Figura 7.2. Factori motivatori şi factori de igienă
. Atunci când aceşti factori sunt percepuţi de către angajaţi ca fiind necorespunzători, apar
sentimente de insatisfacţie în muncă; o percepere corespunzătoare cu aşteptările nutrite nu provoacă,
totuşi, satisfacţie în muncă, ci doar determină absenţa insatisfacţiei.
Herzberg este de părere că numai factorii din prima categorie, legaţi de conţinutul muncii,
declanşează comportamente motivate durabile ce duc la performanţă şi calitate în organizaţii; de
aceea, i-a numit factori motivatori. Important este, susţine Herzberg, ca managerii să-şi concentreze
atenţia asupra configurării adecvate a acestor factori generatori de satisfacţie, pentru a avea
colaboratori puternic motivaţi.
În ceea ce priveşte factorii din grupa a doua, ce ţin de contextul în care se desfăşoară munca,
ideea este că aceştia nu au un potenţial consistent de motivare, rolul lor fiind mai degrabă acela de a
întreţine, prin evitarea insatisfacţiei, condiţiile necesare dezvoltării comportamentelor motivate.
Pentru a convinge, Herzberg face o sugestivă analogie cu organismul uman. Acesta creşte fizic, se
dezvoltă psihic şi se vindecă, în caz de nevoie, printr-un proces intern natural, susţinut de o
alimentaţie adecvată, somn, mişcare şi altele. Practicile igienice –legate de condiţiile de viaţă – nu
provoacă dezvoltarea organismului prin ele însele, ci doar previn îmbolnăvirea acestuia. La fel se
întâmplă şi cu motivaţia în muncă: un individ creşte, se dezvoltă profesional prin realizări,
recunoaştere, responsabilitate, promovare (componente intrinseci ale muncii, ce generează satisfacţie
şi, deci, motivaţie). În schimb, factorii extrinseci ai muncii – cum ar fi salariul, condiţiile fizice de
muncă, relaţiile interpersonale, statutul – nu provoacă dezvoltarea individului prin muncă, ci doar
asigură „igiena“ necesară acestei dezvoltări, prevenind „îmbolnăvirea“ (insatisfacţia în muncă). Ca
urmare, factorii respectivi au fost etichetaţi de către Herzberg drept factori de igienă.
Datorită simplităţii şi originalităţii ei, teoria motivaţie-igienă a lui Herzberg a avut un succes
deosebit printre managerii din lumea occidentală. Meritul ei principal este acela de a fi subliniat
importanţa conţinutului muncii ca factor motivator, ceea ce a condus la declanşarea unei veritabile
mişcări de îmbogăţire a muncii (job enrichment), îndeosebi în organizaţii americane şi vest-europene.
Programele de îmbogăţire a muncii implementate au în vedere, de regulă, reproiectarea
posturilor de muncă în asemenea manieră încât să se asigure:
• creşterea autonomiei angajaţilor;
• delegarea de responsabilităţi sporite;
• încredinţarea unor sarcini de muncă mai complexe, incluzând componente de concepţie,
execuţie şi control;
86
• diversificarea cunoştinţelor şi abilităţilor necesare la locul de muncă şi formarea profesională
adecvată a angajaţilor pentru a accede la astfel de cunoştinţe şi abilităţi;
• un feedback direct şi consistent cu privire la rezultatele muncii prestate.
Principala limită a teoriei lui Herzberg constă în gradul ei redus de generalitate. Studiile
privind aplicarea acestei teorii în practică au confirmat valabilitatea ipotezelor sale doar pentru
anumite categorii de personal, în general specialişti sau manageri (aşa-numitele „gulere albe“). Însă,
chiar şi pentru aceste categorii restrânse, aplicabilitatea teoriei nu s-a dovedit general valabilă,
datorită inerentelor diferenţe interindividuale. În plus, teoria fiind elaborată pe baza unor investigaţii
realizate într-un mediu cu anumite caracteristici economice, sociale şi culturale (cel american), orice
extrapolare mecanică a concluziilor ei pentru organizaţii operând în ţări cu condiţii semnificativ
diferite trebuie privită cu o anumită suspiciune.
7.3. Teorii procesuale ale motivaţiei
Spre deosebire de teoriile motivaţiei bazate pe nevoi, care se străduiesc să arate ce motivează
oamenii, teoriile procesuale ale motivaţiei încearcă să explice cum se motivează oamenii, cum se
formează motivaţia. Două astfel de teorii, mai larg cunoscute şi aplicate în organizaţii, vor fi
prezentate în cele ce urmează.
Teoria aşteptărilor. Prima descriere consistentă a procesului de formare a motivaţiei a
fost oferită de către profesorul american Victor Vroom (1964) şi este larg cunoscută sub denumirea de
teoria aşteptărilor (Expectancy Theory).
Ideea principală care stă la baza acestei teorii este aceea că o persoană devine motivată să
depună un anumit efort dacă se aşteptă ca efortul respectiv să conducă la un anumit rezultat şi dacă
apreciază rezultatul scontat ca fiind valoros pentru sine.
În cazul unui individ ce acţionează într-o organizaţie, rezultatul avut în vedere poate fi divizat
în două componente: performanţa individuală aşteptată (rezultat de nivelul întâi) şi recompensele
organizaţionale aşteptate în cazul realizării performanţei respective (rezultat de nivelul al doilea). Ca
urmare, se poate spune că motivaţia în muncă este determinată de acţiunea conjugată a trei factori:
• aşteptarea (exprimată prin probabilitatea estimată) ca efortul desfăşurat să conducă la un
anumit nivel al performanţei individuale;
• aşteptarea (exprimată prin probabilitatea estimată) ca nivelul de performanţă vizat să aducă
recompense organizaţionale pe măsură;
• atractivitatea (valoarea) recompenselor respective pentru individ, dată de măsura în care
acesta se aşteaptă ca recompensele să contribuie la realizarea obiectivelor sale individuale.
Valoarea percepută a unei recompense poate fi estimată folosind o scară numerică gradată de
la 0 la 1 sau de la 0 la 10.
Vroom a numit aceşti factori, respectiv, expectanţă (E), instrumentalitate (I) şi valenţă (V).
Intensitatea motivaţiei ce determină unui anumit tip de comportament este dată de expresia:
n
M = E ⋅ ∑ I i ⋅ Vi ,
i =1
unde: M este forţa motivaţiei, E este expectanţa, I instrumentalitatea, V este valenţa, iar n este
numărul recompenselor aşteptate.
Desigur, în practică nimeni nu face astfel de calcule riguroase pentru a-şi alege
comportamentul motivat. Însă, chiar dacă dezvoltă raţionamente aproximative, oamenii se bazează
neîndoielnic pe aşteptările şi preferinţele lor pentru a acţiona într-un fel sau altul. Iar formula de mai
sus, dincolo de valoarea ei explicativă, are meritul de a atrage atenţia asupra unui fapt foarte
important: este suficient ca măcar una dintre cele trei variabile (expectanţa, instrumentalitatea, valenţa
recompenselor) să aibă valoare redusă pentru ca motivaţia să fie redusă. De lucrul acesta trebuie să fie
conştienţi, în primul rând, managerii.
87
Expectanţă Instrumentalitate Valenţă
(aşteptarea ca (aşteptarea ca (aşteptarea ca
efortul performanţa recompensele să
să conducă să conducă conducă la realizarea
la performanţă) la recompense) obiectivelor individuale)
Efort E Performanţă I Recompense V Obiective

individual individuală organizaţionale individuale
Figura 7.3. Modelul motivaţional al aşteptărilor (V. Vroom)
Teoria aşteptărilor este una din cele mai larg acceptate şi aplicate teorii ale motivaţiei în
muncă. Fiecare dintre cele trei componente ale ei poate fi influenţată semnificativ de practicile
manageriale.
Expectanţa, adică aşteptarea ca efortul sporit să conducă la performanţe mai mari, poate fi
întreţinută printr-o bună organizare a muncii şi prin procese adecvate de selecţie, orientare şi formare
profesională a angajaţilor.
Instrumentalitatea, adică aşteptarea ca performanţele sporite să aducă recompense mai mari,
poate fi cultivată printr-un sistem de retribuire stimulativ şi prin politici de promovare echitabile.
Valenţa recompenselor organizaţionale, adică atractivitatea lor pentru angajaţi, poate fi
amplificată prin alegerea inteligentă a recompenselor oferite. Pentru aceasta însă, managerii trebuie să
cunoască preferinţele colaboratorilor. Eforturile de comunicare interpersonală eficace sunt
indispensabile în această privinţă. Şi merită făcute, pentru că, de cele mai multe ori, recompensele
înseamnă cheltuieli a căror eficienţă nu poate fi neglijată.
Teoria echităţii. Elaborată de către Stacey Adams, teoria echităţii susţine că oamenii
judecă rezultatele pe care le obţin dintr-o situaţie de muncă (recompensele) prin prisma contribuţiei
lor la acea situaţie de muncă şi că, apoi, compară propriile raporturi recompense/contribuţii cu
raporturile altor persoane relevante pentru ei. Recompensele considerate (output-urile muncii) se
referă mai ales la salarii, premii, alte facilităţi financiare şi materiale, promovări, recunoaşteri ale
meritelor. Contribuţiile (input-urile în procesul muncii) au în vedere efortul depus, studiile,
experienţa, competenţa. Dacă, în urma comparării, propriul raport este perceput ca fiind egal cu
raporturile persoanelor de referinţă, apare sentimentul de echitate. Dacă este percepută o inegalitate
între propriul raport şi raporturile specifice altora, se instalează sentimentul de inechitate (figura 7.4).
Inechitatea în muncă induce indivizilor o stare tensională pe care aceştia se străduiesc să o
reducă sau să o elimine. Căile de acţiune în acest sens pot fi destul de diferite [Adams, 1963]:
• Unii indivizi îşi vor modifica input-urile în procesul de muncă pentru ca acestea să
corespundă cu recompensele primite. Dacă au impresia că sunt prea puţin plătiţi, vor munci
mai puţin. Dacă ajung la concluzia că sunt mai bine plătiţi decât colegii lor, îşi vor spori
eforturile pentru a obţine performanţe individuale mai bune.
• Alţii vor încerca să modifice recompensele pe care le primesc pentru munca prestată,
solicitând organizaţiei majorarea lor sau acţionând pe cale legală pentru a obţine aceste
recompense sporite.
• Dacă încercările de a schimba situaţia rămân infructuoase, unii angajaţi vor încerca să îşi
modifice propria percepţie a inechităţii, prin reconsiderarea statutului postului pe care îl
ocupă sau prin alte procese psihice de „raţionalizare“ a situaţiei date.
88
• Alţi angajaţi vor proceda în mod mult mai radical: dacă simt că au fost trataţi în mod incorect,
vor prefera mai degrabă să părăsească postul de muncă, decât să trăiască cu un sentiment de
inechitate.
Compararea raporturilor Sentimentul de

rezultate/contribuţii* echitate/inechitate
Rezultate (X) Rezultate (Y) Inechitate

< (subrecompensare)
Contribuţii (X) Contribuţii (Y)
Rezultate (X) Rezultate (Y)

= Echitate
Rezultate (X) Rezultate (Y) Inechitate

> (suprarecompensare)
* X = propria persoană Y = o altă persoană (de referinţă)
Figura 7.4 Formarea sentimentului de echitate sau inechitate
Cercetările întreprinse în medii organizaţionale au confirmat, în mare măsură, valabilitatea

teoriei echităţii: într-adevăr, în dimensionarea efortului lor, oamenii sunt influenţaţi atât de valoarea
absolută a recompenselor primite, cât şi de valoarea relativă a acestor recompense, dată de comparaţia
cu recompensele şi eforturile altora.
Percepţia echităţii sau inechităţii poate să apară în multe situaţii generate de deciziile de
management luate: repartizarea sarcinilor de muncă, evaluarea performanţelor, stabilirea salariilor,
distribuirea premiilor, hotărârea promovărilor etc. Managerii trebuie să fie foarte atenţi la astfel de
decizii, pentru că, aşa cum am văzut, atunci când sunt afectaţi de sentimente de inechitate, angajaţii
pot dezvolta comportamente specifice care sunt departe de a fi bune pentru organizaţie.
*
* *
În finalul acestui capitol, o întrebare se impune: chiar trebuie ca managerii să cunoască aceste
teorii ale motivaţiei (eventual, şi altele, neprezentate aici) ? Răspunsul este, fără îndoială, afirmativ,
iar raţiunile sunt, în principal, două: în primul rând, pentru a-şi explica comportamentul oamenilor cu
care lucrează; apoi – şi acesta este lucrul cel mai important –, pentru a alege cele mai potrivite metode
de asigurare a motivării în unităţile conduse. De-a lungul timpului au fost imaginate şi aplicate o
mulţime de astfel de metode. Alături de îmbogăţirea muncii, pe care am prezentat-o deja, mai amintim
aici: plata pe bază de performanţă, plata pe bază de competenţe, recunoaşterea meritelor (prin premii,
distincţii, promovări), consolidarea comportamentelor dezirabile, învăţarea permanentă,
managementul prin obiective.

89
... aplicaţi-le
9. Într-o anchetă privind motivaţia angajaţilor dintr-o firmă, a fost înregistrat următorul răspuns: „Mă
gândesc serios să-mi schimb postul de muncă, întrucât cel la care lucrez acum (1) nu-mi oferă
posibilitatea unor relaţii interpersonale agreabile în cadrul grupului de lucru, (2) nu-mi aduce
recunoaşterea meritată a performanţelor realizate şi (3) nu-mi oferă suficiente posibilităţi de
învăţare şi dezvoltare profesională“. Luând în considerare clasificarea lui A. Maslow, ce tipuri de
nevoi nesatisfăcute are individul interogat ?
a) Nevoi fiziologice;
b) Nevoi de securitate;
c) Nevoi sociale;
d) Nevoi de stimă;
e) Nevoi de autorealizare.
10. Care dintre următorii factori provoacă sentimente de satisfacţie (şi, deci, motivează) atunci când
sunt percepuţi ca fiind corespunzători aşteptărilor angajaţilor ?
a) Munca însăşi;
b) Posibilităţile de promovare;
c) Salariul;
d) Condiţiile de muncă;
e) Recunoaşterea meritelor;
f) Posibilităţile de dezvoltare profesională.
11. Care dintre următoarele acţiuni pot contribui la îmbogăţirea muncii (job enrichment) ?
a) Ameliorarea condiţiilor de muncă;
b) Retribuirea pe bază de performanţe;
c) Încredinţarea unor sarcini de muncă mai complexe, incluzând componente de concepţie,
execuţie şi control;
d) Creşterea autonomiei la locul de muncă.
12. Conform teoriei aşteptărilor (V. Vroom), intensitatea motivaţiei este dată de produsul a trei factori.
Aceştia exprimă:
a) legătura dintre efortul necesar şi performanţa aşteptată;
b) legătura dintre abilităţile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă şi recompensele
cuvenite;
c) legătura dintre performanţa aşteptată şi recompensele aşteptate;
d) legătura dintre recompensele aşteptate şi obiectivele individuale urmărite;
e) legătura dintre recompensele aşteptate şi obiectivele individuale urmărite;
f) legătura dintre necesităţile resimţite de individ şi condiţiile organizatorice care pot
contribui la satisfacerea lor.
13. Expectanţa (aşteptarea) angajaţilor ca eforturile lor sporite să conducă la realizarea unor
performanţe individuale mai bune poate fi amplificată prin următoarele practici manageriale:
a) planificarea resurselor umane;
b) organizarea muncii;
c) selecţia personalului;
d) controlul preventiv;
e) formarea profesională.
90
14. Care dintre următorii cercetători a evidenţiat pentru prima dată importanţa sentimentului de
echitate în procesul de motivare a angajaţilor ?
a) Abraham Maslow; c) Stacey Adams;
b) Frederick Herzberg; d) Douglas McGregor.
b. Aplicaţii
Studiul de caz: Care sunt nevoile ce vă determină să munciţi ?
Ierarhizaţi răspunsurile propuse pentru fiecare dintre întrebările de mai jos, procedând în felul
următor: răspunsului care pare a fi cel mai important sau cel mai adevărat pentru dumneavoastră
acordaţi-i 5 puncte; răspunsului următor, din punct de vedere al gradului de importanţă sau de adevăr
pentru dumneavoastră, acordaţi-i 4 puncte; răspunsului următor acordaţi-i 3 puncte; răspunsului
următor acordaţi-i 2 puncte; răspunsului care este cel mai puţin important sau cel mai puţin adevărat
pentru dumneavoastră acordaţi-i 1 punct.
Exemplu: Muncesc cel mai bine atunci când am posibilitatea:

1 A. să lucrez singur
5 B. să combin munca în grup cu cea individuală
4 C. să vorbesc în public
2 D. să discut cu alţii
3 E. să lucrez în aer liber.
În acest caz, persoanei respective îi place cel mai mult să combine munca socială (de grup) cu cea
solitară şi îi displace cel mai mult să lucreze complet singură.
1. În general, cel mai important lucru pentru mine, la un post de muncă, este dacă:
A. salariul este suficient de mare pentru nevoile mele
B. postul oferă o atmosferă de camaraderie şi, în general, relaţii umane agreabile
C. postul este sigur şi are avantaje sociale atractive (indemnizaţii sau facilităţi oferite în caz
de boală, pensionare, concediere)
D. postul îmi oferă suficientă libertate şi îmi dă posibilitatea să mă exprim pe mine însumi
E. există oportunităţi de avansare bazate pe realizări profesionale.
2. Dacă ar fi să părăsesc un post de muncă, probabil că aş face-o dacă:
A. postul de muncă ar fi periculos, (proceduri de protecţia muncii insuficiente, echipament
inadecvat)
B. păstrarea postului (a angajării) ar fi îndoielnică datorită incertitudinilor din mediului de
afaceri
C. munca respectivă ar fi privită cu dispreţ de către alţii
D. postul ar presupune o activitate solitară, cu puţine oportunităţi de interacţiune umană
E. munca prestată ar fi neinteresantă (nu ar avea nici o semnificaţie pentru mine).
3. Pentru mine, cele mai importante aspecte ale unui post de muncă sunt cele care:
A. ţin de munca însăşi (importanţa şi caracterul provocator/mobilizator al atribuţiilor
asumate)
B. satisfac motivele primare pentru care oamenii muncesc (salarii bune, condiţii bune de
locuit, alte nevoi economice)
C. ţin de avantajele sociale oferite (timp liber pentru odihnă, asigurări pentru sănătate,
asigurări pentru pensie etc.)
D. scot în evidenţă competenţele profesionale pe care le am (recunoaşterea muncii prestate şi
a faptului că sunt printre cei mai buni din organizaţia mea sau din profesia mea)
E. ţin de relaţiile interpersonale ale mediului muncii (oportunitatea de a avea prieteni printre
colegi şi de a fi un membru preţuit al grupului).
91
4. Moralul meu ar avea mult de suferit la un post de muncă la care:
A. viitorul firmei ar fi imprevizibil
B. pentru o muncă de aceeaşi calitate, altor angajaţi li s-ar recunoaşte meritele, iar mie nu
C. colaboratorii mei ar fi neprietenoşi sau ranchiunoşi
D. m-aş simţi incapabil de progres profesional
E. condiţiile fizice ale mediului muncii ar fi inadecvate (temperaturi excesive, iluminat
deficitar, claustrare în spaţii insuficiente etc.)
5. În cazul apariţiei unei oportunităţi de promovare, m-aş gândi în primul rând dacă:
A. postul propus este privit cu respect de alţi oameni, fiind o sursă de prestigiu pentru
deţinătorul său
B. acceptarea postului nu este cumva un pariu riscant, fiind posibil ca mai mult să pierd
decât să câştig prin această schimbare
C. recompensele economice oferite sunt substanţiale
D. oamenii cu care voi lucra îmi plac şi m-aştept să mă înţeleg bine cu ei
E. voi avea posibilitatea să explorez noi domenii ale profesiunii mele şi să prestez o muncă
mai creativă.
6. Tipul de post de muncă ce ar putea activa întregul meu potenţial este cel la care:
A. angajaţii se simt ca într-o familie, participând solidar atât la momentele bune, cât şi la
cele dificile ale organizaţiei
B. condiţiile de muncă (date de echipamentele şi materialele folosite, precum şi de mediul
fizic de lucru) sunt sigure şi sănătoase
C. şefii sunt înţelegători şi există puţine şanse ca să îmi pierd slujba
D. rezultatele muncii prestate sunt în concordanţă cu valorile mele personale
E. îmi sunt recunoscute realizările profesionale.
7. M-aş gândi serios să îmi schimb postul de muncă, în caz că acesta:
A. nu ar fi suficient de sigur sau nu mi-ar oferi avantaje sociale consistente (în caz de boală,
concediere, pensionare)
B. nu mi-ar oferi suficiente posibilităţi de învăţare şi dezvoltare profesională
C. nu mi-ar aduce recunoaşterea meritată a performanţelor realizate
D. nu mi-ar permite cultivarea unor relaţii interpersonale agreabile
E. nu mi-ar oferi suficiente recompense economice.
8. Situaţiile care mi-ar provoca cel mai mare stres la locul de muncă ar fi acelea în care:
A. aş avea neînţelegeri serioase cu colaboratorii
B. aş lucra într-un mediu periculos
C. aş avea un şef imprevizibil
D. nu aş avea posibilitatea să mă exprim pe mine însumi
E. nu aş fi apreciat pentru calitatea muncii mele.
9. Aş accepta un nou post de muncă dacă:
A. postul respectiv ar fi o veritabilă încercare a potenţialului meu
B. postul respectiv ar fi mai bine plătit şi ar avea condiţii mai bune din punct de vedere al
mediului fizic
C. postul respectiv ar fi sigur şi ar oferi avantaje sociale pe termen lung
D. postul respectiv mi-ar aduce un respect mai mare din partea membrilor organizaţiei
E. postul respectiv ar permite cultivarea unor relaţii bune cu colaboratorii şi partenerii
externi.
10. Aş presta bucuros ore suplimentare dacă:
A. activitatea realizată ar fi pasionantă
B. aş avea nevoie de venituri suplimentare
C. ar face ore suplimentare şi colaboratorii mei
D. ar trebui s-o fac pentru a-mi păstra postul
E. organizaţia mi-ar recunoaşte efortul suplimentar depus.
92
Evaluarea răspunsurilor. Completaţi tabloul de evaluare de mai jos, prin înscrierea punctajelor
acordate fiecăruia dintre răspunsurile propuse la cele zece întrebări ale chestionarului. Remarcaţi
faptul că literele prin care sunt codificate răspunsurile au o ordine diferită de la o întrebare la alta.
Apoi, însumaţi, pe coloane, punctajele acordate, înscriind punctajul total calculat pentru fiecare dintre
categoriile de nevoi din tabel.
1. Nevoi 2. Nevoi de 3. Nevoi 4. Nevoi de 5. Nevoi de

fiziologice securitate sociale stimă autorealizare
Răspuns
Răspuns
Răspuns
Răspuns
Răspuns
Punctaj
Punctaj
Punctaj
Punctaj
Punctaj
Întrebarea 1 A C B E D
Întrebarea 2 A B D C E
Întrebarea 3 B C E D A
Întrebarea 4 E A C B D
Întrebarea 5 C B D A E
Întrebarea 6 B C A E D
Întrebarea 7 E A D C B
Întrebarea 8 B C A E D
Întrebarea 9 B C E D A
Întrebarea 10 B D C E A
Punctaj total
Interpretarea rezultatelor. Cele cinci categorii de nevoi corespund elementelor esenţiale ale
modelului ierarhiei nevoilor propus de Abraham Maslow. Categoria cu cel mai mare punctaj total
arată care sunt nevoile cele mai presante pe care le resimţiţi şi care sunt motivatorii principali ai
muncii pe care o depuneţi. Pe de altă parte, punctajele totale mai mici indică grupe de nevoi relativ
satisfăcute sau nevoi pe care, din diferite motive, le ignoraţi pentru moment.
(Adaptat după: G. Manning, şi K. Curtis, Human Behavior: Why People Do What they Do, Vista
Systems/South-Western Publishing, Cincinnati, 1988), 67, 1963
93
Capitolul 8
LEADERSHIP
În comportamentul liderilor există o mare varietate privind modalităţile de influenţare şi

motivare, precum şi de direcţionare a activităţii altor persoane în vederea atingerii obiectivelor
organizaţiei. Aceste particularităţi ale comportamentului fiecărui lider sunt definite prin stilul de
leadership.
Un manager poate promova un leadership care să ducă la creşterea interesului profesional al
angajaţilor, la reducerea tensiunilor inter-personale, la participarea activă şi cu interes sporit al
oamenilor la îndeplinirea obiectivelor organizaţionale. În egală măsură, un leadership inadecvat
poate duce la tensiuni şi conflicte, la diminuarea interesului profesional şi favoritism. În acest caz,
performanţele organizaţionale sunt mediocre, aşa cum sunt şi managerii unor astfel de organizaţii.
situaţii din experienţa dumneavoastră. Parcurgeţi testele de autoevaluare.
Veţi şti:
♦ Ce este leadership-ul şi care sunt factorii de influenţă;
♦ Când un manager devine şi lider? Care sunt trăsăturile liderului eficace?
♦ Care sunt principalele maniere de abordare a stilurilor de leadership, cum pot acţiona
liderii şi care sunt implicaţiile practice;
♦ Ce abordări noi apar în teoria şi practica managerială privind leadership-ul?
8.1. Conceptul de leadership şi factorii de influenţă
Primele cercetări privind leadership-ul au fost întreprinse în jurul anului 1920 pornindu-se de la
premiza că un bun lider este înnăscut şi nu format. În aceste condiţii, cercetările s-au focalizat pe
identificarea trăsăturilor necesare unui lider de succes. Se spera ca astfel să poată fi caracterizate
persoanele care ar urma să fie desemnate în funcţii manageriale. Aceste cercetări nu au dus însă la
rezultate concludente, ceea ce a făcut ca studiile ulterioare să se orienteze spre alte direcţii.
În perioada 1930 – 1950 au fost analizate stilurile de leadership din punct de vedere al
comportamentului şi al impactului lor asupra productivităţii subordonaţilor.
În perioada 1960 – 1980 abordările devin tot mai diverse, preocupările unor cercetători, precum
J. Brown, R. Likert, R. Blake, J. Mouton, R. Tannenbaum, W. H. Schmidt, N. Myers şi alţii,
concretizându-se în identificarea tipologiei leadership-ului şi a elaborării unor modele contextuale /
situaţionale de leadership.
După anul 1980 cercetările efectuate de F.E. Fiedler, P. Hersey, V.H. Vroom, Ph. H. Yetton, A.
G. Jago, R. J. House, T. R. Mitchell au permis elaborarea unor noi abordări precum teoria rutei spre
obiectiv şi identificarea rolurilor unui lider în managementul modern. În prezent, cercetările privind
94
leadership-ul sunt extrem de diversificate, putându-se distinge două abordări de bază: studiile prin
prisma abordării psihologice, în care sunt vizaţi îndeosebi liderii informali şi cercetările care pornesc
de la situaţii concrete de management şi de la acţiunea liderilor în cadrul acestor organizaţii. În cadrul
acestui capitol ne vom orienta pe studierea celei de a doua maniere de abordare a leadership-ului.
Leadership-ul reprezintă procesul de influenţare,
într-un context organizaţional dat, a comportamentului altor Liderii sunt persoane capabile să se
persoane şi de determinare a acestora să acţioneze într-un exprime cu claritate. Ei ştiu ce doresc,
anumit mod sau să urmeze un curs al acţiunii, astfel încât să de ce doresc ceva şi cum să comunice
fie posibilă îndeplinirea obiectivelor (S. C. Certo). Prin altora ceea ce ei doresc pentru a obţine
leadership se inspiră, se motivează şi se direcţionează cooperarea şi susţinerea acestora.
activitatea altor persoane pentru atingerea obiectivelor
grupurilor sau ale organizaţiei. (Waren Bennis - On Becoming a Leader,
London: Arrow, 1998)
Leadership-ul vizează una dintre funcţiile
managementului, cea de antrenare şi coordonare, punând
accentul pe problemele comportamentale.
În abordarea problematicii leadership-ului intervin noţiunile de manager şi lider (figura 8.1).
Grupuri formale, organizaţie Grupuri

informale
MANAGERI LIDERI
(numiţi, cu autoritate formală de a planifica, (pot influenţa comportamentul şi acţiunile
organiza şi controla; pot recompensa şi persoanelor din grupuri informale, fără a avea
penaliza) autoritate în a planifica, organiza şi controla
activitatea organizaţiei)
Calităţi, trăsături şi modalităţi de Calităţi, trăsături şi

acţiune modalităţi de acţiune ale
ale managerilor liderilor
Manageri care nu Lideri care nu sunt

Manageri care sunt şi lideri manageri
sunt lideri (lideri desemnaţi, numiţi)
Figura 8.1. Manageri şi lideri

Dacă preocuparea principală a managerului este ca sarcinile să fie îndeplinite, liderul îşi
focalizează atenţia asupra oamenilor care îndeplinesc aceste sarcini. Pentru a avea succes în afaceri,
managerii trebuie să-şi distribuie în mod raţional atenţia atât asupra proceselor din cadrul organizaţiei,
cât şi asupra oamenilor cu care se vor desfăşura aceste procese.
Orice membru al unei organizaţii poate exercita influenţă asupra celorlalţi, angajându-se astfel în
leadership, numai că cei aflaţi în anumite poziţii manageriale (director general, director, şef de
departament etc.) îndeplinesc roluri formale, având autoritate specifică pentru orientarea şi dirijarea
altora. Existenţa unui rol formal de lider nu reprezintă, în mod automat, o garanţie a unui leadership-ului
eficace. Unii manageri nu reuşesc să exercite o influenţă reală asupra comportamentului celorlalţi, fiind
apreciaţi ca ineficienţi. Leadership-ul presupune a merge dincolo de competenţele formale ale postului
pentru a influenţa comportamentul celorlalţi. Desigur, într-o organizaţie pot apărea şi lideri informali, a
căror capacitate de influenţă se bazează pe simpatie sau apreciere profesională. În cadrul acestui capitol
ne vom ocupa îndeosebi de liderii care sunt şi manageri.
95
Stilul de leadership reprezintă acea cale
specifică pe care managerul o alege pentru a influenţa • Liderul îi influenţează pe alţii;
alte persoane în procesul de planificare, organizare şi • Unde sunt lideri sunt şi adepţi ai
control. Conform opiniilor exprimate de M. Whitman, liderilor;
acele stiluri de leadership care se bazează pe încrederea • Liderul devine „vizibil” atunci când
managerului în subordonaţi, pe tratarea lor cu respect, apare o criză sau o problemă specială;
pe motivarea acestora au drept efect creşterea • Liderul este o persoană care are o idee
performanţelor organizaţionale. Aceşti lideri depun ei clară despre ceea ce vrea să obţină şi de
înşişi eforturi considerabile şi recunosc importanţa ce vrea acest lucru;
fiecăruia în rezultatele obţinute. • Liderul este capabil să gândească şi să
acţioneze în situaţii neobişnuite, având
Stilul de leadership reflectă modul în care un capacitatea de a influenţa acţiunile,
lider gândeşte şi acţionează. După opinia lui J. Adair, gândirea şi sentimentele altor persoane.
stilul de leadership este indisolubil legat de echipa de
M. E. Doyle, M. K. Smith - Classical leadership,
muncă, iar liderii pot asigura un climat stimulativ în http://www.infed.org/leadership
cadrul grupului prin modul în care ei planifică,
controlează, sprijină, se informează şi evaluează performanţele [Adair, 1990].
Promovarea unui stil de leadership adecvat presupune capacitate de adaptare la diferite
situaţii concrete, de sesizare a elementelor esenţiale, tratând diferenţiat probleme aparent similare şi
folosind pentru fiecare situaţie cele mai adecvate metode. Printr-un stil adecvat, un manager îşi poate
extinde rolul dincolo de autoritatea formală pe care i-o conferă poziţia sa în ierarhia organizaţiei,
devenind un lider.
Liderul care îşi exercită autoritatea formală urmăreşte ca lucrurile să fie bine făcute, vizând
finalitatea acţiunilor sale şi ale grupului pe care îl conduce. Liderul face ceea ce trebuie făcut,
preocupându-se de lucrul în sine, impunându-şi astfel o autoritate informală; în felul acesta ajunge să
transforme grupul, devenind un adevărat „arhitect social“.
Cultura organizaţională
Metode şi criterii
Exercitarea puterii de către de promovare a managerilor
manageri
Sisteme de influenţare şi de
Poziţia Calităţile şi carac- motivare
ierarhică teristicile managerilor
Autonomie Situaţia contextuală
filtru Manager Informaţii

Grupuri de filtru
manageri
Obiective organizaţionale şi
Interferenţe raţionamente decizionale
Grupuri de Leadership
subordonaţi
Instrumente de
antrenare Decizii Procese
Figura 8.2. Factori de influenţă ai leadership-ului
96
Leadership-ul este rezultanta acţiunii unui mare număr de factori (figura 8.2), între care un rol
important îl au cultura organizaţională, calităţile şi caracteristicile liderilor, instrumentele de motivare,
poziţia ierarhică, autonomia funcţională şi psihologică, grupurile de manageri şi de subordonaţi şi
sistemul informaţional.
Aceşti factori, la rândul lor, se găsesc într-o relaţie de intercondiţionare, formând un sistem în
care orice modificare a unui element afectează celelalte elemente.
În funcţie de maniera de studiere şi de luarea în considerare a unora dintre factori de mai sus,
precum şi a altora, pot fi identificate următoarele modele de leadership:
• teorii de leadership bazate pe trăsăturile liderilor;
• modele de leadership bazate pe comportament;
• modele de leadership participativ, bazate pe modul de participare a subordonaţilor la adoptarea
deciziilor;
• modele situaţionale, numite şi contextuale sau contingenţiale.
8.2. Teorii de leadership bazate pe trăsăturile liderilor
Prin cercetările întreprinse, îndeosebi în perioada anilor 1920 – 1940, s-a încercat caracterizarea
liderului de succes prin prisma trăsăturilor personale ale acestuia, pornindu-se de la premisa că liderul
este înnăscut şi nu format. S-a sperat astfel că dacă ar fost conceput un profil cât mai complet al
trăsăturilor liderului de succes, ar fi fost posibilă identificarea persoanelor care să fie numite apoi în
posturi manageriale.
Trăsăturile reprezintă caracteristicile personale ale individului, incluzând particularităţile
fizice, abilitatea intelectuală şi personalitatea. Majoritatea studiilor care au încercat să sintetizeze
trăsăturile liderilor au avut un caracter documentar, încercându-se investigarea unui număr cât mai mare
de persoane care s-au remarcat în diferite domenii ale vieţii economico-sociale.
Conform unei cercetări mai recente întreprinse de John Gardner (On Leadership, Free Press,
New York, 1989), liderii de succes tind să aibă următoarele trăsături:
• vitalitate şi vigoare psihică; • nevoia de a se realiza;

• inteligenţă şi raţionament orientat spre • capacitate de a motiva oamenii;
acţiune; • curaj şi fermitate;
• dorinţă de asumare a responsabilităţii; • demn de încredere;
• competenţe concrete; • hotărât;
• înţelegerea celor care îi împărtăşesc ideile şi • încrezător în forţele proprii;
a nevoilor acestora; • dorinţă de afirmare;
• aptitudini în relaţiile cu oamenii; • adaptabilitate şi flexibilitate.
Analizând, în mod comparativ, un mare număr de persoane, S.A. Kirkpatrik şi E. A. Locke

(Leadership: Do Traits Really Matter?, „Academy of Management Executive“, mai 1991, pp. 48 –
60) au identificat şase trăsături prin care liderii se diferenţiază de non-lideri. Acestea sunt:
• Disponibilitatea. Liderii au o mare capacitate de efort, au o înaltă dorinţă de realizare, sunt
ambiţioşi, energici şi manifestă iniţiativă.
• Dorinţa. Liderii au o mare dorinţă de a influenţa şi a conduce pe alţii, manifestând
capacitate de asumare a responsabilităţii.
• Onestitatea şi integritatea. Liderii sunt preocupaţi de dezvoltarea unor relaţii, între ei şi
adepţii lor, bazate pe încredere, adevăr, corectitudine, încercând să facă ceea ce susţin.
• Sunt demni de încredere. Liderii sunt capabili să câştige încrederea adepţilor,
convingându-i de corectitudinea ţelurilor şi a deciziilor pe care le iau.
97
• Inteligenţa. Este necesar ca liderii să fie suficient de inteligenţi pentru a culege, sintetiza şi
interpreta un mare volum de informaţii; în baza acestora îşi pot forma o imagine despre
modul de soluţionare a problemelor, putând lua astfel cele mai bune decizii.
• Cunoştinţe profesionale relevante. Liderii eficace au bune cunoştinţe despre companie,
despre economie, precum şi într-o serie de domenii profesionale specifice. În baza
acestora, liderii sunt capabili să ia informaţii bine documentate şi să înţeleagă implicaţiile
posibile ale acestor decizii.
Analizându-se în mod critic rezultatele obţinute prin aceste studii experimentale, tot mai mulţi
cercetători consideră că rezultatele nu sunt concludente. Nu s-a putut demonstra nici faptul că dacă o
persoană are trăsăturile identificate la liderii de succes, aceasta reprezintă o garanţie că acea persoană
poate, la rândul ei să devină un lider eficace. După cum afirma E. Jennings (1961), în 50 de ani de
cercetări nu s-a ajuns la un set de trăsături de personalitate sau la o serie de calităţi fundamentale, pe
baza cărora să se poate face o diferenţiere logică între persoanele care sunt bune de a deveni lideri şi
ceilalţi. Prin urmare, „nici o trăsătură sau combinaţie de trăsături nu garantează că cineva va fi un lider
de succes“ (Samuel C. Certo, 2000).
Tot mai mulţi cercetători ai leadership-ului şi oameni din lumea afacerilor sunt de acord că
aptitudinile de leadership nu pot fi explicate prin trăsăturile şi caracteristicile înnăscute ale unei
persoane. Problematica leadership-ului este mult mai complexă, fiind influenţată de alte persoane,
grupuri şi situaţii contextuale. Liderul, la rândul său se formează şi nu se naşte. Aşa se explică şi amplele
programe de pregătire în domeniul leadership-ului şi sumele imense pe care marile companii sunt
dispuse să le cheltuiască pentru formarea propriilor salariaţi.
8.3. Stiluri de leadership bazate pe comportament
Un număr considerabil de studii întreprinse în trei universităţi americane (University of Iowa,

Ohio State University şi University of Michigan) au vizat analiza leadership-ului prin prisma
comportamentului managerilor.
Studiile întreprinse în cele trei universităţi au determinat apariţia a tot atâtea maniere distincte de
abordare a stilurilor de leadership în funcţie de comportament:
• stiluri de leadership în funcţie de modul de exercitare a autorităţii (University of Iowa);
• stiluri de leadership în funcţie de comportamentul structural şi consideraţie (Ohio State
University);
• stiluri de leadership în funcţie de comportamentul orientat spre sarcini sau spre salariaţi/oameni
(University of Michigan).
Stiluri de leadership în Autoritarul absolut

Autoritar
funcţie de modul de exercitare a Autoritarul incompetent
autorităţii. Conform uneia dintre cele Autoritarul binevoitor
mai cunoscute cercetări întreprinse de
Kurt Lewin şi colaboratorii săi de la
University of Iowa, în funcţie de Majoritar
Paternalist
maniera de manifestare a autorităţii,
stilurile de leadership pot fi grupate în
trei categorii (figura 8.3): autoritari, Democrat -
democraţi şi permisivi (laisser-faire). consultativ
Ulterior, cercetările au fost extinse de R.
Permisiv Democrat Democrat -
Lippit şi R. K. White, N. Mayer, J. Permisiv cu participativ
(laisser – faire)
Brown şi alţii. discuţii
Liderul autoritar refuză orice Figura 8.3. Stiluri de management în funcţie de

sugestie din partea subalternilor. El este autoritatea liderilor
98
preocupat de realizarea atribuţiilor şi de controlul modului în care se execută sarcinile repartizate. Acest
manager acordă încredere nelimitată măsurilor organizatorice în scopul îndeplinirii obiectivelor. Drept
consecinţe, liderul autoritar declanşează rezistenţa neexpri-mată a subalternilor, determină apariţia
apatiei şi micşorarea interesului subordonaţilor. Un astfel de manager are tendinţa de exagerare a
atitudinii critice, determinând reducerea interesului profesional al subordonaţilor. În absenţa
managerului, randamentul grupului scade în mod simţitor.
Persoanele cu un astfel de stil sunt dinamice, active, generând în jurul lor un climat căruia îi sunt
specifice tensiunile şi conflictele. Ele sunt preocupate mai mult de scoaterea în evidenţă a propriilor
merite decât de performanţele propriu-zise ale organizaţiilor pe care le conduc. Pentru realizarea acestui
scop aceşti lideri folosesc o largă paletă de mijloace, printre care şi formarea unor grupuri pentru a le
promova imaginea, atât în interiorul, cât şi în afara organizaţiei.
Aceşti lideri au în general păreri foarte bune despre ei înşişi, un grad ridicat al încrederii în sine
şi convingerea fermă că posturile superioare de management le revin de drept, ei şi numai ei fiind apţi şi
dotaţi să îndeplinească în mod exemplar aceste responsabilităţi. Din convingerea propriei superiorităţi
derivă şi tendinţa acestor lideri de a-şi menţine propria opinie pe care o impun în adoptarea deciziilor. În
caz de eşec, managerii cu un astfel de stil vor căuta explicaţii exterioare persoanei lor. Ei se vor strădui
să micşoreze propria răspundere, plasând responsabilitatea în sarcina subalternilor. Evitarea
recunoaşterii propriei responsabilităţi într-o situaţie de eşec le reduce şansele de a-şi forma o imagine
realistă despre evenimente şi de a identifica măsurile de corecţie reclamate de situaţiile viitoare similare.
Considerându-se perfecţi, ei nu acceptă ideea că pot greşi şi nu vor fi preocupaţi de identificarea
efectelor negative ale propriului comportament.
Liderul democratic caracterizează managerii care asigură participarea subalternilor atât la
stabilirea obiectivelor, cât şi la repartizarea sarcinilor. Stilul democratic determină reducerea tensiunilor
inter-personale, participarea activă şi cu interes sporit a subalternilor la îndeplinirea sarcinilor.
Randamentul grupului, în prezenţa sau absenţa liderului, nu prezintă oscilaţii semnificative.
Liderul permisiv se caracterizează prin evitarea oricăror intervenţii în organizarea şi
coordonarea grupului, punând accentul pe intervenţia spontană.
Pornind de la aceste trei stiluri, N. Mayer a realizat o clasificare, în care stilurile de
management se împart în trei tipuri de bază şi trei tipuri intermediare (figura 8.3).
Conform aprecierilor lui N. Mayer, efectele cele mai nefavorabile asupra grupului sunt
datorate liderilor paternalişti, care în funcţie de situaţie au manifestări autoritare, dar sunt şi
dezinteresaţi de rezultatele organizaţiei. Liderul paternalist este mai mult preocupat de avantajele
obţinute de un anume grup de interese. Din păcate, prevederile legislative existente în prezent în
România, prin care membrii Consiliilor de administraţie ale celor mai importante instituţii publice
sunt desemnaţi de partide, guvern etc., fac ca aceştia să nu fie preocupaţi de performanţele
organizaţiilor pe care le „conduc“, ci de satisfacerea intereselor grupului pe care îl reprezintă.
Un alt cercetător, J. Brown, pornind de la stilul autoritar şi cel democratic, a identificat
următoarele tipuri de lideri:
• Liderul autoritar, care la rândul său poate fi: absolut, binevoitor, incompetent. Autoritarul
absolut este tipul de lider sever, dur, violent, în faţa căruia subordonaţii nu au nici o şansă de
replică. Autoritarul binevoitor ascultă opiniile subalternilor, dar face numai ceea ce crede el de
cuviinţă. Autoritarul incompetent este despotic, inegal şi nesigur.
• Liderul democratic poate fi şi el democrat-consultativ şi democrat-participativ. Democratul-
consultativ solicită opiniile subordonaţilor, dar ia decizia de unul singur. Democratul-
participativ implică grupul, în mod direct, în adoptarea deciziilor.
Stiluri de leadership în funcţie de comportamentul orientat spre rezultate sau spre

salariaţi/oameni. În paralel cu studiile descrise mai sus, cercetătorii de la University of Michigan,
conduşi de Rensis Likert, şi-au orientat cercetările asupra leadership-ului, scoţând în evidenţă două tipuri
99
de comportament: comportamentul orientat asupra sarcinilor şi comportamentul orientat asupra
salariaţilor. În anul 1964, Robert Blake şi Jane Mouton aveau să publice un studiu în care stilurile de
leadership erau evidenţiate cu ajutorul unei „grile manageriale“ (figura 8.4), care a devenit în prezent
una dintre cele mai comune abordări în domeniu.
Caracterizarea stilurilor de management în funcţie
de interesul pentru oameni şi rezultate, permite ilustrarea 9.1 9.9
unei varietăţi de comportamente posibile. Dintre cele 81
Interesul pentru rezultate

situaţii oferite de reţeaua propusă, autorii au studiat şi
interpretat cinci stiluri de bază (figura 8.4).
Stilul 1.1. Un astfel de lider manifestă un interes
minim atât pentru oameni, cât şi pentru rezultate; efortul lui 5.5
este minim, aşa cum sunt şi rezultatele.
Stilul 1.9. Acest lider este preocupat îndeosebi de
resursele umane, neglijând rezultatele şi performanţele. El
asigură o atmosferă favorabilă, dar rezultatele obţinute nu
sunt la nivelul potenţialului. 1.1 1.9
Stilul 9.1 caracterizează liderul care urmăreşte Interesul pentru oameni
obţinerea performanţelor maxime, dar neglijează latura
umană, motivaţia personalului, ceea ce duce la un climat Figura 8.4. Stiluri de management în
nefavorabil de muncă, cu efecte negative asupra funcţie de interesul pentru oameni şi
productivităţii şi implicit asupra rezultatelor. pentru rezultate
Stilul 5.5. Un astfel de lider urmăreşte un echilibru
între interesul pentru rezultate şi cel pentru oameni. Căutând să evite conflictele, este înclinat spre
anumite compromisuri, iar rezultatele sunt la nivel mediu.
Stilul 9.9. Este tipul de lider care îmbină în mod raţional interesul pentru cele mai bune rezultate
cu preocuparea pentru o cât mai bună satisfacere a cerinţelor şi raporturilor umane. Un asemenea stil de
management generează un climat favorabil, ceea ce influenţează pozitiv randamentul în muncă, evită
conflictele şi compromisurile.
8.4. Leadership-ul participativ: implicarea subordonaţilor în adoptarea

deciziilor
Leadership-ul participativ presupune implicarea subordonaţilor în procesul de adoptare a

deciziilor.
Dintre studiile efectuate, un rol deosebit asupra teoriei şi practicii leadership-ului l-au avut două
modele: modelul de caracterizare a stilurilor de leadership pe tipuri de zone, elaborat de Tannenbaum şi
Schmidt şi modelul situaţional al participării, elaborat de Vroom , Yetton şi Jago. Redăm în continuare
modelul lui Tannenbaum şi Schmidt.
Modelul Tannenbaum – Schmidt constă în identificarea a două tipuri de leadership: leadership
centrat pe manager (zona de exercitare a autorităţii managerului) şi leadership centrat pe subordonaţi
(zona de libertate a subordonaţilor).
În cadrul celor două zone, pot fi caracterizate şapte trepte de exercitare graduală a autorităţii
managerilor (figura 8.5).
După cum rezultă din figura 8.5, modelul descrie o largă gamă de comportamente disponibile
managerilor care iau deciziile. Comportamentul managerului din extremitatea stângă a modelului îl
desemnează pe liderul care ia decizii prin păstrarea unui control ridicat şi prin oferirea unui grad redus de
libertate subordonaţilor. La polul opus se află managerul care exercită un control redus, oferind un mare
grad de libertate subordonaţilor în adoptarea deciziilor. Dacă în primul caz se promovează un leadership
centrat pe manager, în cel de al doilea caz, leadership-ul este centrat pe subordonaţi.
100
B. Zona de libertate a subordonaţilor
Leadership centrat pe subordonaţi
4 5 6 7
1 2 3
A. Zona de exercitare a autorităţii managerului Leadership

centrat pe manager
Zona A Zona B
1. Managerul ia deciziile şi le anunţă; 4. Managerul prezintă problemele şi ia deciziile;
2. Managerul ia deciziile şi îşi convinge 5. Managerul culege sugestii şi ia deciziile;
colaboratorii de temeinicia lor; 6. Managerul delimitează problemele şi cere grupului de
3. Managerul prezintă în proiect deciziile care colaboratori să ia deciziile;
sunt susceptibile de a fi modificate. 7. Managerul permite colaboratorilor să ia decizii în cadrul
unor limite de competenţă bine determinate.
Figura 8.5. Stiluri de leadership în funcţie de zonele de exercitare a autorităţii
8.5. Alte abordări în cercetările actuale privind liderii şi leadership-ul
Liderii organizaţiilor de astăzi se confruntă cu tot mai multe probleme care necesită rezolvări
eficace şi eficiente, dar care pot genera importante reacţii de adversitate. Reducerile masive de personal,
restructurarea activităţii prin renunţarea la unele operaţii tradiţionale şi dezvoltarea altora noi care
necesită alte competenţe şi abilităţi se pot dovedi a fi nepopulare, putând genera mişcări sindicale sau
reacţii de adversitate din partea propriul personal. Drept răspuns la aceste situaţii, organizaţiile se
orientează spre adoptarea unor noi stiluri de leadership care să ducă la creşterea gradului de implicare al
salariaţilor în rezolvarea problemelor majore.
Printre aceste abordări noi, un loc aparte îl deţin următoarele: liderul carismatic şi posibilele
probleme de etică, liderul tranzacţional şi liderul transformator.
Liderul carismatic. Studiile privind liderul carismatic au fost orientate în cea mai mare parte pe
identificarea acelor comportamente care diferenţiază liderul carismatic de cel necarismatic. O serie de
autori au acordat atenţie caracteristicilor personale ale
Carisma – putere spirituală sau calitate
liderului carismatic. Astfel, Robert House a identificat
personală care îi conferă unui individ
trei asemenea trăsături: un grad extrem de înalt de capacitatea de a influenţa ori de a-şi exercita
încredere în forţele proprii; capacitate de a domina pe autoritatea asupra unui mare număr de
alţii; pasiune şi siguranţă în susţinerea propriilor idei. oameni.
Un alt cercetător, Warren Bennis, după ce a studiat 90
(Random House Webster's Unabridged Dictionary)
dintre cei mai proeminenţi lideri americani, a formulat
următoarele competenţe de bază ale acestora: o
puternică viziune a sensului obiectivelor urmărite; capacitate de a comunica viziunea în mod clar către
adepţi şi de a-i face pe aceştia să se identifice cu raţionamentele sale; îşi cunosc propriile puncte tari şi
fac totul pentru a le valorifica.
Liderul carismatic îşi bazează succesul prin aducerea pe prim plan a unor idei sensibile pentru
subordonaţi sau pentru potenţialii adepţi, cum ar fi cele de natură religioasă, problema naţională sau
aspectele privind bunăstarea şi nedreptatea socială, precum şi a unor soluţii neconvenţionale de rezolvare
a acestor probleme.
101
În esenţă, carisma este o trăsătură neutrală din punct de vedere al caracterului etic, dar poate fi
folosită fie în serviciul unor cauze nobile, fie pentru atingerea unor scopuri aberante. Carisma poate duce
la sacrificiu în serviciul unor cauze benefice, dar în egală măsură poate genera fanatism şi megalomanie.
Carisma etică este orientată spre interesele grupului, ale organizaţiei şi ale societăţii în general,
ducând la dezvoltarea creativităţii, a gândirii critice, oferind oportunităţi de dezvoltare şi permiţând
recunoaşterea contribuţiei altora.
Carisma neetică este orientată spre satisfacerea intereselor personale ale liderului, organizaţia şi
subordonaţii fiind simple instrumente de realizare a acestor interese. Liderul carismatic, cu un
comportament neetic, nu este interesat de performanţele organizaţiei conduse decât în măsura în care
acestea îi aduc un câştig direct, pe planul imaginii personale.
Liderul transformator şi liderul tranzacţional. Liderul transformator încearcă să-şi

conştientizeze angajaţii cu privire la problemele majore ale organizaţiei, la modalităţile de rezolvare şi
implicaţiile soluţionării sau a nesoluţionării acestor probleme. Adesea, liderul transformator este asociat
cu liderul carismatic.
Leadership-ul transformator se bazează pe dezvoltarea unui ansamblu de proceduri care să
asigure succesul organizaţional prin influenţarea profundă a convingerilor subordonaţilor în legătură cu
ceea ce trebuie să devină o organizaţie, cu valorile sale şi atitudinea salariaţilor. Prin acest stil de
leadership se creează sentimentele de responsabilitate şi de datorie faţă de organizaţie, stimulându-se noi
modalităţi de abordare şi de soluţionare a problemelor.
În opoziţie cu liderul transformator, o serie de studii evidenţiază existenţa liderului
tranzacţional. Acesta îşi orientează şi îşi motivează subordonaţii în direcţia stabilirii obiectivelor prin
clarificarea rolului şi a sarcinilor pe care le au de îndeplinit. Liderul tranzacţional utilizează sistemul
convenţional de premiere şi sancţionare a subordonaţilor pentru a-i face pe aceştia să acţioneze în
direcţia dorită. Adesea, leadership-ul tranzacţional este asociat cu sistemul militar.

... aplicaţi-le
b. Autoevaluarea cunoştinţelor
1. Prin studierea procedurilor manageriale de la compania S.C. MEXAN S.A. Cluj, societate mixtă cu
capital privat româno-olandez, s-a constatat că, în cea mai mare parte a departamentelor,
randamentul grupurilor de lucru, în prezenţa sau în absenţa liderilor, nu prezintă oscilaţii
semnificative.
Această constatare ne duce la concluzia că stilul de leadership practicat de majoritatea liderilor din
această firmă este:
a) autoritar; d) orientat spre rezultate;
b) democratic; e) birocratic;
c) paternalist; f) de tip contextual
2. Care dintre formulările de mai jos pot constitui consecinţe ale practicării unui stil democratic ?
a) Diminuarea randamentului grupului de lucru în absenţa liderului,
b) Participarea activă şi cu interes sporit a subalternilor la realizarea sarcinilor de muncă;
c) Reducerea tensiunilor inter-personale în grupul de lucru.
102
3. După Tannenbaum şi Schmidt, atunci când liderul ia decizii şi îşi convinge colaboratorii
(subalternii) de temeinicia lor, stilul de leadership reflectă:
a) o zonă mai mare de exercitare a autorităţii sale;
b) o zonă mai mare de libertate a colaboratorilor (subalternilor);
c) un echilibru între zona de exercitare a autorităţii şi cea de manifestare a libertăţii
colaboratorilor (subalternilor).
4. Caracterizarea stilurilor de leadership în funcţie de interesul pentru oameni şi rezultate arată că:
a) există lideri care manifestă un interes major atât pentru oameni, cât şi pentru rezultate;
b) există întotdeauna o corelaţie strânsă între interesul pentru oameni şi cel pentru rezultate;
c) există lideri care nu manifestă interes pentru oameni şi nici pentru rezultate.
5. Care elemente pot influenţa în mod semnificativ stilul de leadership practicat de un individ dintr-o
firmă de software ?
a) Personalitatea individului;
b) Experienţa individului.
6. Modelele situaţionale de leadership, numite şi contextuale sau contingenţiale, descriu modalităţile în

care liderii trebuie să-şi adapteze stilurile în funcţie de diferite comportamente ale subordonaţilor,
precum şi de alte situaţii concrete.
a) formularea este corectă;
b) formularea este incorectă.
7. Citiţi cu atenţie următoarele trei formulări: (1) Liderul transformator încearcă să-şi conştientizeze
angajaţii cu privire la problemele majore ale organizaţiei, la modalităţile de rezolvare şi implicaţiile
soluţionării sau a nesoluţionării acestor probleme; (2) Liderul transformator utilizează sistemul
convenţional de premiere şi sancţionare a subordonaţilor pentru a-i face pe aceştia să acţioneze în
direcţia dorită; (3) Adesea, leadership-ul transformator este asociat cu sistemul militar.
a) numai formularea (1) este corectă;
b) numai formularea (2) este corectă;
c) numai formularea (3) este corectă.
8. În urma concursului pe care l-aţi susţinut la compania COREX, aţi obţinut postul de „asistent
manager“ pentru departamentul Marketing, în care îşi desfăşoară activitatea 29 de salariaţi.
Obţinerea acestui post constituie pentru dumneavoastră o bună oportunitate pentru dezvoltarea
carierei şi, în această perspectivă, intenţionaţi să aplicaţi cunoştinţele dobândite la disciplina de
Management. Pentru aceasta, intenţionaţi să promovaţi cel mai adecvat stil de leadership.
Care sunt factorii pe care îi veţi lua în considerare ?
a) Calităţile, caracteristicile şi structura psihică a celorlalţi manageri din cadrul organizaţiei;
b) Caracteristicile subordonaţilor (nivelul de educaţie şi pregătire profesională, aptitudinile,
coeziunea, solidaritatea etc.);
c) Poziţia ierarhică;
d) Dimensiunea organizaţiei;
e) Gradul de structurare al sarcinilor.
103
Capitolul 9
CONTROLUL MANAGERIAL
Managementul înseamnă planificare, organizare, antrenare şi control. Obiectivele şi

activităţile ce trebuie întreprinse în organizaţii sunt stabilite prin planificare. Gruparea raţională
a activităţilor şi resurselor, precum şi delegarea autorităţii şi responsabilităţii sunt obţinute prin
organizare. Comunicarea, motivarea şi leadershipul sunt ingredientele de bază ale antrenării
oamenilor în realizarea obiectivelor organizaţionale.
Toate acestea nu sunt însă suficiente. Pentru că managementul presupune, în mod
fundamental, a lucra cu oameni şi pentru oameni. Aceştia sunt însă entităţi complexe, cu reacţii
frecvent imprevizibile. De aceea, nevoia de monitorizare, evaluare şi corectare este inerentă. Iar
aceasta înseamnă control managerial.
Vă rugăm să citiţi cu atenţie subiectele tratate în capitolul următor. Parcurgeţi apoi
Veţi şti:
♦ În ce constă procesul de control şi de ce este el important în management;
♦ Care sunt principalele forme de control practicate de manageri;

♦ Care sunt cele mai importante metode şi instrumente utilizate de manageri în procesul
de control.
9.1. Procesul de control managerial
Definirea şi importanţa controlului. Premiza de bază în funcţionarea eficace şi

eficientă a unei organizaţii este ca toate activităţile ei să se desfăşoare conform celor prevăzute prin
planuri. Apariţia unor factori perturbatori, atât din interiorul, cât şi din exteriorul organizaţiei,
generează uneori întreruperi sau desincronizări în desfăşurarea activităţilor prevăzute, ceea ce
determină nevoia de control în organizaţie.
Controlul managerial constă în monitorizarea, evaluarea şi corectarea activităţilor
organizaţionale, astfel încât acestea să contribuie în mod efectiv la îndeplinirea obiectivelor propuse.
Practic, aceasta înseamnă că managerii, urmărind activităţile derulate în zona lor de interes, măsoară
performanţele efectiv realizate (sub aspectul modului de executare a activităţilor şi al rezultatelor
obţinute), compară aceste performanţe cu standardele predeterminate şi iniţiază, dacă este cazul, acţiuni
care să corecteze abaterile semnificative dintre performanţele efective şi standarde.
Esenţa controlului poate fi mai bine sesizată prin examinarea modelului organizaţiei văzute ca
sistem (vezi figura 9.1). Datele cu privire la intrările, transformările şi ieşirile în/din sistemul
operaţional, precum şi anumite date din mediul extern sunt colectate şi prelucrate de sistemul
informaţional al organizaţiei, fiind convertite în informaţii destinate managerilor. Aceştia pot compara
performanţele efectiv realizate în sistemul operaţional cu standardele de performanţă predeterminate
(pe baza obiectivelor şi planurilor de acţiune fixate) şi, în cazul sesizării unor abateri importante, pot
104
lua decizii prin care fie încearcă să schimbe comportamentul elementelor sistemului operaţional,
pentru a aduce performanţele la nivelul standardelor, fie modifică standardele, considerându-le
nerealiste.
Urmărirea şi compararea
performanţelor efective cu
standardele, având în multe cazuri un Sistemul de management
caracter rutinier, sunt realizate în mod
frecvent tot de către sistemul
Sistemul decizional
informaţional, managerii de pe diferite
niveluri ierarhice fiind sesizaţi numai
Informaţii Decizii
în cazul apariţiei unor abateri
semnificative, care impun intervenţia
Sistemul informaţional
lor.
Ideea de bază a tuturor
controalelor organizaţionale este
asigurarea managerilor cu informaţii
oportune privind desfăşurarea faptelor Intrări Transformări Ieşiri
din sfera lor de interes. O dată
Oameni Producţie Produse
asigurate, aceste informaţii pot fi
Bani Marketing Servicii
utilizate în mai multe scopuri: Echipamente Finanţe Bani
• pentru actualizarea planurilor: Materiale Personal Alte efecte
ca urmare a activităţii de control Energie Altele
se poate ajunge la concluzia că
unele planuri (obiective şi Sistemul operaţional
acţiuni) trebuie reformulate;
• pentru prevenirea crizelor: dacă Mediul extern
un manager nu cunoaşte ceea ce
se petrece în zona sa de
autoritate, atunci orice problemă Figura 9.1. Modelul organizaţiei văzute ca sistem
incipientă se poate transforma
într-o situaţie critică;
• pentru evaluarea performanţei angajaţilor şi recompensarea lor de o manieră motivantă;
• pentru protejarea patrimoniului firmei: se are în vedere evitarea utilizării ineficiente a
resurselor, a risipei sau a furturilor.
Tipuri de control. În funcţie de elementele sistemului organizaţie, ale căror performanţe

sunt comparate cu standardele, pot fi puse în evidenţă trei tipuri principale de control: control
preventiv, control concomitent şi control retroactiv.
Controlul preventiv sau controlul ante-factum constă în examinarea informaţiilor din mediul
extern şi a performanţelor intrărilor de resurse în sistem, compararea lor cu standardele deja fixate şi
declanşarea unor acţiuni asupra intrărilor care să sigure prevenirea performanţelor negative în
celelalte componente ale sistemului.
Exemple de control preventiv: examinarea abilităţilor şi cunoştinţelor unor candidaţi la
ocuparea unui post de muncă vacant, testarea pe piaţă a unui nou produs înainte de începerea
investiţiilor cerute de fabricarea şi comercializarea pe scară largă a acelui produs.
Controlul concomitent are în vedere componenta de transformare din sistemul firmă.
Desfăşurându-se pe parcursul derulării procesului de conversie a intrărilor (input) în ieşiri (output),
controlul concomitent oferă un feedback imediat cu privire la eficacitatea şi eficienţa acestui proces,
dând posibilitatea managerilor să intervină prompt pentru a corecta problemele (generatoare de abateri
semnificative între performanţe efective şi standarde) încă de la apariţia lor.
Cea mai frecventă formă de control concomitent este supervizarea directă de către manageri a
activităţilor desfăşurate în unităţile organizatorice conduse. Sistemele informaţionale integrate de
105
tipul ERP (Enterprise Resource Planning), asigurând accesul în timp real la informaţii privind
derularea operaţiunilor curente din diverse domenii funcţionale ale întreprinderii (producţie,
desfacere, finanţe, resurse umane), constituie şi ele instrumente foarte eficace de control managerial
concomitent.
INTRĂRI IEŞIRI
TRANSFORMĂRI
(INPUT) (OUPUT)
Control preventiv Control concomitent Control retroactiv
Anticiparea Corectarea problemelor Corectarea

problemelor în momentul apariţiei lor problemelor după
manifestarea lor
Figura 9.2. Tipuri de control
Controlul retroactiv sau controlul post-factum constă în măsurarea performanţelor ieşirilor din
sistem, compararea lor cu standardele prestabilite şi declanşarea unor acţiuni corective asupra tuturor
elementelor sistemului, pentru a aduce performanţele acestuia la nivelul dorinţelor.
În management, majoritatea controalelor este de tip retroactiv, asigurând conexiunea inversă
prin care se realizează autoreglarea sistemului organizaţiei. Multe rapoarte contabile, financiare, de
producţie sau de vânzări – de exemplu – sunt astfel concepute încât să poată fi utilizate cu uşurinţă în
procesul de control retroactiv al operaţiunilor firmei.
În funcţie de natura performanţelor măsurate şi comparate cu standardele, controlul

managerial poate lua, în principal, două forme: controlul comportamentului subordonaţilor şi
controlul rezultatelor activităţilor realizate.
Controlul comportamentului se bazează pe culegerea şi utilizarea unor informaţii obţinute prin
observarea modului în care subordonaţii îşi realizează sarcinile de muncă. Activitatea unui supervizor
dintr-un atelier de producţie, de exemplu, constă în mare măsură în monitorizarea comportamentului
în muncă al lucrătorilor din atelierul respectiv şi corectarea eventualelor comportamente indezirabile
prin învăţare, exemplu personal, motivare şi altele.
Controlul comportamentului mai este numit şi control personal, întrucât este realizat personal
de către manager.
Controlul rezultatelor are în vedere evaluarea performanţelor activităţilor derulate sub aspectul
rezultatelor obţinute. Aprecierea performanţelor unei firme prin intermediul sistemului de indicatori
financiari (de lichiditate, de îndatorare, de profitabilitate) constituie un bun exemplu de control al
rezultatelor.
Controlul rezultatelor se mai numeşte şi control impersonal, întrucât, de foarte multe ori, nu
impune participarea efectivă a managerului la procesul de măsurare.
Cele două tipuri de control nu se exclud reciproc, ci se îmbină, având ponderi diferite în funcţie
de nivelul ierarhic pe care îl ocupă managerii şi de natura activităţii conduse. La nivelurile superioare
ale unei organizaţii complexe este practicat îndeosebi un control al rezultatelor activităţii derulate în
întreaga organizaţie şi în diferitele subunităţi ale ei. La nivelurile ierarhice inferioare, ponderea mai
mare o are controlul comportamentului angajaţilor, prin monitorizarea şi îndrumarea acestora.
Structura procesului de control. În desfăşurarea procesului de control managerial

pot fi delimitate patru etape mai importante:
• stabilirea standardelor de performanţă;
• măsurarea performanţelor efective;
106
• compararea performanţelor măsurate cu standardele şi identificarea abaterilor;
• stabilirea acţiunilor corective necesare şi implementarea lor.
Prima etapă este strâns legată de funcţia de planificare, celelalte trei sunt specifice funcţiei de
control.
1. Stabilirea standardelor de performanţă. În general, se poate spune că un standard este un
element utilizat ca referinţă pentru a compara alte elemente similare. Un standard de performanţă
arată în termeni precişi ceea ce se aşteaptă de la o activitate sub aspectul modului ei de realizare sau
sub aspectul rezultatului aşteptat.
Unele elemente stabilite în cursul procesului de planificare, cum ar fi: obiectivele cantitative
bine precizate sau planurile permanente de tipul regulilor şi procedurilor standard de operare, pot fi
utilizate direct ca standarde în activitatea de control managerial. Atunci însă când obiectivele stabilite
prin planificare sunt formulate mai vag sau sunt exprimate în termeni calitativi, standardele de
performanţă – ca expresie precisă a rezultatelor aşteptate – trebuie formulate pornind de la obiectivele
planificate.
Într-o organizaţie orientată spre profit pot fi puse în evidenţă mai multe categorii de standarde,
în funcţie de nivelul ierarhic la care se referă performanţa: standarde organizaţionale, funcţionale,
departamentale şi individuale.
Standardele organizaţionale, formulate pe baza obiectivelor strategice ale întregii firme, au în
vedere îndeosebi performanţele cu privire la piaţă şi rezultatele financiare ale firmei. Realizarea unei
cote de piaţă de 24% în anul curent şi obţinerea unei marje a profitului brut de 15% în aceeaşi
perioadă ar putea constitui două importante standarde de performanţă pentru întreaga organizaţie.
Standardele funcţionale sunt derivate din cele organizaţionale, fiind specifice fiecărui domeniu
funcţional din cadrul firmei. De exemplu, funcţia de marketing poate avea drept standard de
performanţă realizarea unui volum al vânzărilor anuale de 400 miliarde lei, iar funcţia de producţie,
reducerea costurilor unitare ale produselor cu 5%.
Standardele departamentale reflectă măsura în care fiecare departament trebuie să contribuie la
realizarea standardelor domeniului funcţional de care aparţine. Dacă avem în vedere funcţia de
marketing, de exemplu, un standard pentru departamentul vânzări ar putea fi vânzarea unui volum de
10.000 bucăţi dintr-un anumit produs al organizaţiei în anul în curs. Un nivel al cheltuielilor de
publicitate de maximum 100.000 lei pe unitatea de produs vândut, în condiţiile comercializării a cel
puţin 10.000 bucăţi, poate constitui un standard pentru departamentul promovare.
Standardele individuale exprimă performanţele ce se aşteaptă de la fiecare individ, la postul lui
de muncă, pentru satisfacerea standardelor departamentului în care îşi desfăşoară activitatea. De
exemplu, vânzarea a 3.000 unităţi de produs pe an poate fi un standard pentru un agent comercial din
departamentul vânzări. La stabilirea standardelor individuale de performanţă trebuie luate în
considerare condiţiile specifice fiecărui post de muncă. Astfel, dacă reluăm exemplul de mai sus, unui
alt agent comercial din acelaşi departament i se poate stabili un standard de minimum 5.000 unităţi de
produs, întrucât operează într-un segment geografic al pieţei cu un potenţial mai mare.
Pentru manageri, standardele individuale de performanţă se suprapun în mare măsură cu
standardele unităţilor organizatorice pe care le conduc.
Dacă firma este structurată pe divizii (unităţi separate de profit, organizate pe domenii de
afaceri, linii de produs sau zone geografice distincte), atunci în procesul de control intervin şi
standardele divizionale. Acestea exprimă nivelurile de performanţă aşteptate de la fiecare divizie în
parte, sub diverse aspecte: poziţia pe piaţă, profitabilitatea, inovarea, calitatea şi altele. General
Electric, de exemplu, este cunoscută pentru standardele mobilizatoare pe care le impune multora din
diviziile sale: a fi nr. 1 sau nr. 2 din punct de vedere al cotei de piaţă deţinute. Desigur, standardele
divizionale sunt fixate în deplină concordanţă cu aşteptările întregii corporaţii (standardele
organizaţionale) şi sunt utilizate, la rândul lor, pentru a dezvolta standarde funcţionale adecvate în
cadrul fiecărei divizii.
2. Măsurarea performanţelor efective. O dată stabilite standarde de performanţă clare, pe baza
unor obiective şi planuri bine fundamentate, măsurarea performanţelor efective nu ar trebui să
constituie o problemă deosebită pentru majoritatea activităţilor de control. Operaţiunile de măsurare
107
presupun culegerea şi prelucrarea unor date cu privire la intrările, transformările şi ieşirile în şi din
diferite activităţi şi, după cum am văzut, pot fi realizate, de multe ori, de diverse componente ale
sistemului informaţional.
Frecvenţa măsurării performanţelor variază în funcţie de natura activităţii urmărite şi de nivelul
ierarhic al performanţei. Astfel, unele performanţe cantitative şi calitative din activitatea de fabricaţie
sunt urmărite zilnic sau chiar mai des, pe când realizările din activitatea de concepţie a produselor
sunt evaluate lunar sau trimestrial. Pe de altă parte, măsurarea performanţelor are o frecvenţă mai
mare la nivelurile inferioare ale organizaţiei şi mai redusă la nivelurile superioare. De exemplu,
performanţele departamentului livrări pot fi urmărite zilnic sau săptămânal; progresele în ceea ce
priveşte obiectivele de creştere pe termen lung ale întregii organizaţii sunt evaluate însă mai rar, o
dată sau de două ori pe an.
Şi complexitatea operaţiunilor de măsurare diferă în funcţie de natura performanţelor urmărite
şi nivelul ierarhic al unităţilor evaluate. Unele performanţe financiare sunt relativ uşor de determinat
la nivelul întregii organizaţii în condiţiile respectării metodologiei contabile adoptate. Cuantificarea
contribuţiei subunităţilor la realizarea acestor performanţe este însă mai dificilă, mai ales atunci când
subunităţile respective nu sunt organizate ca centre separate de profit.
3. Compararea performanţelor efective cu standardele şi determinarea abaterilor. Datorită
faptului că principala resursă a unei organizaţii o constituie oamenii cu comportamentul lor mai mult
sau mai puţin variabil, oarecum supus întâmplării, dar şi datorită incertitudinii crescânde a mediului
de afaceri, rareori se întâmplă ca performanţele efective să se suprapună cu exactitate peste
standardele prevăzute. Ca urmare, încă din etapa de stabilire a standardelor sunt proiectate, în anumite
cazuri, şi limitele de variaţie sau toleranţele în interiorul cărora performanţele măsurate sunt
considerate normale.
4. Stabilirea acţiunilor corective necesare şi implementarea lor. Aceasta este cea mai
importantă etapă a procesului de control. Pentru a găsi căile adecvate de armonizare a performanţelor
efective cu standardele, managerii trebuie să analizeze abaterile constatate, reliefându-le cauzele şi
consecinţele posibile.
Într-o organizaţie lucrativă, cauzele abaterii performanţelor efective de la standarde sunt legate
de acţiunea factorilor externi (concurenţă, condiţii economice generale, reglementări guvernamentale
etc.) sau de acţiunea unor factori interni, cum ar fi: deficienţele de planificare, comunicarea
managerială ineficace, insuficienţa calificării şi/sau a motivării personalului şi alţii.
9.2. Metode şi instrumente de control managerial
Pentru urmărirea progreselor înregistrate de activităţile desfăşurate într-o organizaţie, pot fi

utilizate o multitudine de metode şi instrumente de control. Unele dintre acestea (supervizarea
directă, analiza ratelor financiare, auditurile) sunt specifice funcţiei de control. Altele au fost
dezvoltate şi sunt folosite pentru a servi atât controlul, cât şi planificarea sau chiar organizarea şi
antrenarea oamenilor dintr-o organizaţie. Cele mai cunoscute astfel de metode şi instrumente sunt:
bugetele, analiza pragului de rentabilitate, tehnicile de analiză în reţea, managementul prin
obiective, sistemele informaţionale de management, cultura organizaţională.
Supervizarea directă. Este o metodă relativ simplă de control organizaţional, prin care
managerii monitorizează comportamentul subordonaţilor lor, le explică acestora care sunt
comportamentele recomandabile în diferite situaţii de muncă şi intervin, dacă este cazul, pentru a
iniţia acţiuni corective specifice. Una dintre liniile de forţă ale supervizării directe este învăţarea prin
puterea exemplului. Supervizorul, prin însăşi modul lui de comportament, poate oferi subordonaţilor
modele de urmat, contribuind la îmbunătăţirea competenţelor profesionale ale acestora şi la creşterea
gradului lor de motivare. Un alt avantaj al supervizării directe este coordonarea facilă a oamenilor din
unitatea condusă.
Supervizarea directă poate avea însă şi unele inconveniente. Primul dintre acestea se referă la
costurile implicate: întrucât un manager poate superviza în mod eficace doar un număr mic de oameni,
108
este nevoie de mulţi manageri pentru a asigura controlul tuturor activităţilor din organizaţie. Ca
urmare, supervizarea este combinată de regulă cu alte metode de control mai puţin oneroase.
În al doilea rând, supervizarea intensă poate fi demotivantă pentru angajaţi, întrucât este
percepută ca o îngrădire a libertăţii de decizie şi de acţiune în interesul organizaţiei. Mai mult decât
atât, o astfel de situaţie poate genera tendinţe de evitare sau de pasare a responsabilităţii de către cei
supervizaţi. Există metode alternative, cum ar fi: managementul prin obiective sau controlul prin
cultura organizaţională, care pot fi folosite cu succes pentru a evita excesul de supervizare.
Analiza ratelor financiare. În cazul firmelor, managerii utilizează adesea elemente

informaţionale extrase din documentele financiare de bază (bilanţul contabil, contul de profit şi
pierdere şi altele) pentru a evalua eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor realizate. Unii indicatori
ilustraţi în aceste documente pot sugera prin ei înşişi diverse niveluri de performanţă obţinute. Este
cazul, de exemplu, al totalului activelor existente la un moment dat, sau al profitului obţinut într-o
anumită perioadă de timp. Caracterizarea în profunzime a performanţelor financiare impune însă
analiza complexă a unor indicatori suplimentari, calculaţi sub formă de rapoarte între diverse mărimi
preluate din documentele de bază. Aceşti indicatori se numesc rate financiare şi vizează de regulă
patru aspecte mai importante: lichiditatea, îndatorarea, managementul activelor şi profitabilitatea unei
firme.
Prezentăm în continuare câteva dintre cele mai frecvent utilizate rate financiare, determinate pe
baza sistemului anglo-saxon de evidenţă contabilă, sistem ce tinde să se generalizeze pe plan
internaţional.
Ratele de lichiditate măsoară capacitatea unei organizaţii de a-şi onora obligaţiile de plată pe
termen scurt.
• Rata lichidităţii generale (Current Ratio), calculată ca raport între activele circulante (stocuri,
creanţe, disponibilităţi) şi datoriile curente (faţă de furnizori, faţă de salariaţi, faţă de fisc...),
arată în ce măsură poate firma să-şi achite datoriile curente din resursele pe care le deţine sub
formă de bani lichizi sau sub formă de active ce pot fi convertite relativ uşor în bani lichizi.
• Rata lichidităţii reduse (Quick Ratio), determinată prin împărţirea diferenţei dintre activele
circulante şi stocuri la datoriile curente, oferă o măsură mai bună a lichidităţii atunci când
stocurile au o viteză mică de rotaţie sau când sunt dificil de vândut.
Ratele privind îndatorarea explică cum îşi finanţează o firmă operaţiunile curente şi de
perspectivă prin fonduri proprii sau împrumutate.
• Rata îndatorării totale (Total Debt Ratio), egală cu raportul dintre totalul datoriilor şi totalul
activelor, arată ce procent din totalul fondurilor unei firme provine din credite.
• Rata de acoperire a dobânzilor (Times Interest Earned) este calculată împărţind profitul înainte
de plata dobânzilor şi a impozitelor (Earnings Before Interest and Taxes – EBIT) la totalul
cheltuielilor cu dobânzile. Arată de câte ori poate să scadă profitul înainte ca firma să ajungă în
imposibilitatea de a-şi plăti cheltuielile cu dobânzile.
Ratele privind managementul activelor arată cât de eficient sunt utilizate resursele unei
organizaţii.
• Rata rotaţiei stocurilor (Inventory Turnover), determinată prin împărţirea cifrei de afaceri
(valoarea totală a vânzărilor) la valoarea stocurilor, arată de câte ori au fost rulate stocurile
pentru a obţine cifra de afaceri respectivă.
Indicatorul astfel calculat oferă, între altele, o măsură a abilităţii managerilor de a evita
stocurile în exces de materii prime, semifabricate, produse finite şi altele.
• Rata rotaţiei activului total (Total Assets Turnover) este egală cu raportul dintre cifra de afaceri
şi total active. Cu cât raportul este mai mare, cu atât mai eficient sunt utilizarea activele unei
organizaţii în ansamblul lor.
109
Analiza succintă a ratelor financiare ale unei firme (exemplu)
Media
Valoarea
Denumirea ratei domeniului Observaţii
calculată
de afaceri
Rate de lichiditate:
Rata lichidităţii generale 2,4 ori 1,8 ori Firma are o capacitate bună
Active circulante de achitare a obligaţiilor de
plată pe termen scurt
Datorii curente
Rata lichidităţii reduse 0,8 ori 1,1 ori Dacă stocurile sunt greu
vandabile, firma poate avea
Active circulante − Stocuri
serioase dificultăţi de plată a
Datorii curente datoriilor curente.
Rate privind îndatorarea:
Rata îndatorării totale 54% 58% Firma îşi finanţează activele
din credite într-o proporţie
Total Datorii
ceva mai mică decât media
Total Active domeniului de afaceri.
Rata de acoperire a dobânzilor 8,1 ori 6,4 ori Marja bună de acoperire a
dobânzilor din profit îi dă
Profit înainte de dobânzi şi impozite
posibilitatea firmei să se
Cheltuieli cu dobânzile împrumute suplimentar.
Rate privind managementul activelor:
Rata de rotaţie a stocurilor 4,7 ori 6,1 ori Rotaţia stocurilor este cam
lentă. Probabil că firma
Cifra de afaceri
operează cu mai multe
Stocuri stocuri decât este necesar.
Rata de rotaţie a activului total 1,5 ori 2,1 ori Cifră de afaceri este mică
faţă de volumul activelor
Cifra de afaceri
utilizate, probabil datorită
Total active stocurilor mari.
Rate de profitabilitate:
Marja profitului 11,8% 8,4% Marja profitului firmei este
mai mare decât media
Profit net
datorită preţurilor mai mari
Cifra de afaceri şi/sau costurilor mai mici.
Rentabilitatea activelor 10,5% 9,3% Rentabilitatea activelor este
superioară mediei datorită
Profit net
marjei de profit a vânzărilor
Total active foarte mari.
Rentabilitatea capitalurilor proprii 26,7% 15,2% Rentabilitatea capitalurilor
proprii este excelentă, ceea
Profit net
ce face firma atractivă pentru
Capitaluri proprii investitori.
Ratele de profitabilitate măsoară capacitatea unei firme de a obţine profit, capacitate privită din
diferite perspective.
• Marja profitului (Profit Margin on Sales), calculată ca raport între profitul net (după plata
impozitelor) şi cifra de afaceri, arată capacitatea companiei de a produce un venit superior
costului vânzărilor.
• Rentabilitatea activelor (Return on Assets – ROA), egală cu raportul dintre profitul net şi totalul
activelor, exprimă capacitatea întregului capital investit în firmă de a fi rentabil, adică de a
produce profit. În literatura anglo-saxonă această rată este denumită uneori şi rentabilitatea
capitalului investit (Return on Investment – ROI), iar în literatura europeană, rentabilitatea
economică.
• Rentabilitatea capitalurilor proprii (Return on Equity – ROE), calculată prin împărţirea
profitului net (după plata impozitelor) la valoarea capitalurilor proprii, măsoară randamentul
110
acestor capitaluri sub aspectul producerii de venit net (profit). Rentabilitatea capitalurilor
proprii se mai numeşte şi rentabilitate financiară.
Cum utilizează managerii ratele de lichiditate, îndatorare, management al activelor şi
profitabilitate în procesul de control?
În primul rând, prin compararea valorilor realizate de către firmă cu obiectivele prestabilite, cu
nivelurile obţinute în perioadele precedente şi cu performanţele realizate de către alte organizaţii
similare din acelaşi domeniu de afaceri. În al doilea rând, prin stabilirea legăturilor dintre
performanţele de sinteză realizate (rentabilitatea activelor, rentabilitatea capitalurilor proprii) şi
factorii explicativi ai acestor performanţe, factori caracterizaţi, la rândul lor, prin alte rate financiare
sau alţi indicatori primari.
Scopul urmărit este evident: depistarea abaterilor semnificative dintre performanţele efective şi
cele dorite, pe de o parte, şi identificarea cauzelor generatoare de abateri, pentru a iniţia acţiuni
corective adecvate, pe de altă parte.
Auditurile. În general, prin audit se înţelege examinarea şi verificarea conformităţii unei

activităţi specifice sau a situaţiei generale a unei organizaţii cu anumite norme legale sau
manageriale. Două tipuri de audit sunt realizate mai frecvent în întreprinderi: financiare şi
manageriale.
Auditurile financiare sunt investigaţii complexe ale tranzacţiilor financiare realizate într-un
anumit interval de timp, având drept scop principal certificarea corectitudinii cu care sunt aplicate
regulile prevăzute de metodologia contabilă în uz. Asemenea investigaţii pot fi realizate de personal
exterior organizaţiei cercetate (din firme specializate în audit financiar-contabil) sau de personal de
specialitate propriu.
Auditurile manageriale sunt evaluări cuprinzătoare ale unei organizaţii şi ale operaţiunilor sale
dintr-o anumită perioadă, privind dincolo de costuri şi profituri pentru a evidenţia cauzele
performanţelor mai mult sau mai puţin mulţumitoare. Procesul de investigare este complex şi
îndelungat, necesitând un mare volum de informaţii culese din diverse surse: sistemul informaţional al
organizaţiei, date externe publicate sau accesate, chestionare şi interviuri realizate cu angajaţi ai
firmei, clienţi/beneficiari, furnizori şi reprezentanţi ai unor instituţii guvernamentale.
În esenţă, auditul managerial presupune evaluarea tendinţelor principale manifestate de factorii
mediului extern (pieţe, tehnologii etc.), analiza obiectivelor şi strategiilor organizaţiei în lumina
acestor tendinţe şi evaluarea eficacităţii şi eficienţei operaţiunilor derulate. Concluziile rezultate dintr-
o astfel de investigaţie sunt prezentate, sub formă de recomandări, factorilor de decizie de la nivelul
cel mai înalt al organizaţiei.
Auditurile manageriale pot fi şi ele interne (realizate de specialişti proprii) sau externe (conduse
de consultanţi din firme specializate). Folosirea personalului propriu în realizarea auditurilor este mai
puţin costisitoare, dar nu asigură întotdeauna obiectivitatea concluziilor rezultate în urma
investigaţiilor.
Bugetele. Sunt probabil cele mai răspândite instrumente de control managerial. Un buget
este o exprimare în termeni financiari sau numerici a cerinţelor unei activităţi şi a rezultatelor
aşteptate de la acea activitate. De cele mai multe ori, bugetele sunt expresia financiară sau numerică
a planurilor sau programelor unei organizaţii. În timp ce pregătirea unui buget este o funcţiune a
planificării, urmărirea şi administrarea lui este o funcţie de control.
În planificare şi control pot fi folosite multe tipuri de bugete. Mai frecvente sunt:
• bugetele de venituri şi cheltuieli, ca expresii detaliate ale veniturilor şi cheltuielilor planificate;
• bugetele investiţiilor, prin care sunt precizate cheltuielile specifice prevăzute pentru instalaţii,
echipamente, maşini şi alte elemente de investiţii;
• bugetele materialelor, care reflectă cerinţele de materiale în perioada planificată (exprimate în
unităţi fizice).
111
De cele mai multe ori, bugetele sunt exprimate în unităţi monetare. Atunci când sunt exprimate
în unităţi fizice, cum sunt bugetele de materiale, acestea pot fi transformate în unităţi monetare pentru
a fi incorporate într-un buget general.
Ca instrumente de planificare şi control, bugetele au mari avantaje. În anumite condiţii însă, pot
provoca greutăţi în desfăşurarea normală a activităţii datorită rigidităţii lor. Inflexibilitatea bugetelor
este un dezavantaj îndeosebi pentru acele organizaţii care îşi desfăşoară activitatea într-un mediu
caracterizat printr-un înalt ritm al schimbărilor. Pentru a înlătura acest neajuns au fost imaginate
bugete flexibile care variază în funcţie de volumul operaţiunilor dintr-o perioadă dată (producţia şi/sau
vânzările). Astfel de bugete flexibile sunt utilizate îndeosebi pentru venituri şi cheltuieli. Ideea de
bază este aceea de a permite cheltuielilor materiale, cu salariile, de publicitate prevăzute să varieze în
funcţie de volumul operaţiunilor (vânzări, de exemplu) care nu este cunoscut cu precizie dinainte.
Totuşi, şi pentru aceste cheltuieli variabile se fixează nişte limite pentru a asigura informaţia necesară
procesului general de bugetare.
Elaborarea bugetului este o operaţiune care trebuie făcută cu mare atenţie. Faptul că o anumită
cheltuială a fost făcută în trecut este adeseori folosit ca justificare pentru a include din nou acea
cheltuială în buget, deşi poate că situaţia care a generat cheltuiala s-a schimbat de mult. Pe de altă
parte, bugetele pot deveni inflaţioniste atunci când managerii care le întocmesc încarcă unele
cheltuieli pentru că nu ştiu cu cât vor fi reduse de către superiorii lor. De aici, lipsa de realism a unor
bugete de cheltuieli. O modalitate de evitare a acestor impedimente o constituie tehnica de bugetare
cu bază zero, potrivit căreia managerii trebuie să justifice cheltuielile din întregul buget şi din diferite
părţi ale acestuia pornind de la zero.

... aplicaţi-le
c. Autoevaluarea cunoştinţelor
1. Care dintre următoarele tipuri de control pot fi utilizate cu succes în managementul unei firme:
a) control preventiv; c) control corectiv;
b) control impersonal; d) control coercitiv.
2. Evidenţierea consumului de materii prime pe produse sau urmărirea şi raportarea zilnică a
producţiei fabricate sunt activităţi de control de tip:
a) preventiv;
b) concomitent;
c) retroactiv.
3. Examinarea abilităţilor şi cunoştinţelor unor candidaţi la ocuparea unui post de muncă vacant
sau realizarea unui test de piaţă pentru lansarea unui nou produs sunt exemple:
a) de control preventiv;
b) de control concomitent;
c) de control retroactiv.
4. În activitatea de control managerial, măsurarea performanţelor efective are o frecvenţă mai
mare:
a) la nivelurile superioare ale structurii organizatorice;
b) la nivelurile de la baza structurii organizatorice.
112
BIBLIOGRAFIE
1. Adair, J., Understanding Motivation, Talbot Adair Press, London, 1990
2. Adams, S., “Towards an Understanding of Inequity“, Journal of Abnormal and Social Psychology, 67, 1963
3. Argyris, C., Strategy, Change and Defensive Routines, Pitman Publications, London, 1985
4. Armstrong, M., Performance Management, Kogan Page, London, 1997
5. Armstrong, M., A Handbook Of Human Resource Management Practice, BBM, New York, 1999
6. Bennis, W., On Becoming a Leader, Business Books, London, 1989
7. Bentley, T.J., The Management Services Handbook, Pitman Publications, London, 1991
8. Certo, S., Managemenul modern, Editura Teora, Bucureşti, 2002
9. Covey, S.R., Principle-Centered Leadership, Simon&Schuster, London, 1991
10. Crosby, P.B., Quality is free, The Art of Making Quality Certain, McGraw-Hill, New York, 1979
11. Daft, R., Management, The Dryden Press, New York, 1989
12. David, F., Strategic Management. Concepts & Cases, Prentice Hall, New Jersey, 2001
13. Dessler, G., Management. Leading People and Organizations in the 21st Century, Prentice Hall, New
Jersey, 2001
14. Drucker, P., Innovation and Entrepreneurship, Harper&Row, New York, 1985
15. Finger, M. Brand, S.B., The concept of the “learning organization“ applied to the transformation of the
public sector, în: M. Easterby-Smith, L. Araujo, J. Burgoyne (eds), Organizational Learning and the
Learning Organization, Sage, London, 1999
16. Gardner, J., On Leadership, Fee Press, New York, 1989
17. Harrington, H.J., Management total în firma secolului 21, Editura Teora, Bucureşti, 2000
18. Heller, R., Roads to Success, DK Publishing, New York, 2001
19. Hersey, P., Blanchard, K., Johnson, D., Management of Organizational Behavior: Leading Human
Resources, Prentice Hall, Upper Saddle River, New Jersey, 2000
20. Herzberg, F., Mausner, B., Snyderman, B., The Motivation to Work, John Wiley and Sons, New York, 1959
21. Hitt, M., Middlemist, D., Mathis, R., Management. Concepts and Effective Practice, West Publishing
Company, Saint Paul, 1989
22. Hofstede, G., Managementul structurilor multiculturale. Software-ul gândirii, Editura Economică,
Bucureşti, 1996
23. Likert, R., Likert, J.G., New Ways of Managing Conflict, McGraw-Hill, New York, 1976
24. Lippit, R., White, R.K., Autocracy and Democracy: An Experimental Inquiry, Harper&Row, New York, 1960
25. Maslow, A., Motivation and Personality, Harper and Row, New York, 1954
26. Mathis, R., Nica, P., Rusu, C., Managementul resurselor umane, Editura Economică, Bucureşti, 1997
27. McGregor, D., The Human Side of Enterprise, McGraw-Hill, New York, 1960
28. Mintzberg, H., The nature of Managerial Work, Harper&Row, New York, 1973
29. Nica, P., Financial Implications of University Management, în: The policy of higher education funding in
Romania, Paidea, Bucureşti, 2000
30. Nica, P., Iftimescu, A., Management, Sedcom Libris, Iaşi, 2008
31. Peters, T., Waterman, R., Le prix de l'excellence. Les secrets des meilleurs entreprises, InterEditions, Paris,
1983
32. Ross, S., Westerfield, R., Jordan, B., Fundamentals of Corporate Finance, McGraw-Hill, New York, 2003
33. Schein, E., Organizational Culture and Leadership, San Francisco: Jossey Bass, 1992
34. Wheelen, T., Hunger, D., Strategic Management and Business Policy, Prentice Hall, New Jersey, 2000
35. Vroom, V., Work and Motivation, John Wiley and Sons, New York, 1964
113

Grile Management Tot Ce Se Poate

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grile Management Tot Ce Se Poate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MANAGEMENT

6. Strategiile economice se delimiteaza dupa criteriul:

8. Deciziile de management sunt adoptate, la nivelul unei societati comerciale, de catre:

13. Filtrajul, ca deficienta a sistemului informational, consta in:

16. Ce elemente definesc un post?

18. In organigrama sunt vizualizate:

19. Echipa de proiect este utilizata in managementul prin proiecte:

20. „Stabilirea modalitatilor de control” este o etapa a promovarii si utilizarii:

21. Promovarea si utilizarea managementului prin exceptii influenteaza, cu

23. Schema cerintei de interventie decizionala sau schema de alerta este

26. Delegarea se caracterizeaza prin mai multe componente si etape de aplicare:

28. Cultura organizationala este:

30. Precizati care dintre componentele majore ale culturii organizationale

33. Precizati care dintre elementele de mai jos nu constituie determinanti ai

34. Construirea de sisteme de motivare si comunicatii perfectionate bazate pe incredere

36. Determinarea nevoilor informationale ale beneficiarilor de informatii plasate in diverse

38. Reprezentarea grafica a structurii organizatorice este asigurata de:

39. Organizarea este:

40. Cele mai importante trasaturi ale motivarii se refera la:

42. Tabloul de bord este:

43. Teoriile de proces ale motivatiei sunt:

45. Tipul de cultura organizationala „echipa de baseball” este :

48. Elementul fundamental al conducerii prin produs este:

49.Teoria sperantei nu sugereaza faptul ca:

50.Diferenta dintre grupul nonformal si cel informal este aceea ca:

51. Rata fluctuatiei noilor angajati se calculeaza ca raport intre:

52. Care din functiile lui Fayol reprezinta, de fapt, functia de

57. Tipul de cultura organizationala „fortareata” este :

58.Activitatile strategice din cadrul conducerii resurselor umane revin:

61. Care dintre tipurile de decizii, de mai jos, sunt extrem de

62. Deciziile tactice vizeaza:

64. Tipul de cultura organizationala „club” este :

68. Tipul de cultura organizationala „academie” este :

69. Structurile organizatorice „de comanda” sunt specifice:

70. Etapa organizarii stiintifice a muncii constituie o aplicare a

71. Termenul de „management al resurselor umane” se refera la urmatoarele

73. Tendinta marcata de elaborare a teoriei generale a conducerii se inregistreaza

74. Un ciclu decizional presupune parcurgerea etapelor:

76. Care dintre principiile generale ale managementului stipuleaza faptul ca

77. Tabloul decizional este o metoda:

80. În cazul Teoriei X atitudinea fata de munca, respectiv potentialul

81. Formarea culturala a individului are loc:

82. Consilierea angajatului in dezvoltarea carierei se realizeaza de preferinta

83. Nu gasesc necesara existenta teoriei stiintifice a conducerii

85. Dimensiunea organizationala a informatiilor se refera la faptul ca:

87. Pregatirea profesionala are doua componente relativ distincte:

88. Remuneratia se refera la :

91. Cultura organizatiei este:

92. Dupa F. Herzberg, adevarata responsabilitate a functiei de personal

94. Pornind de la diversitatea sistemelor de salarizare legate de rezultate, incercarile de

96. Potrivit teoriei lui Maslow, factorii care motiveaza oamenii se

98. Managerii sunt angajatii care:

99. Domeniul predilect de activitate al managerilor este:

100. Dimensiunile fundamentale ale intreprinderii sunt:

101. Filtrajul consta in:

103. În cadrul culturii tip rol:

104. În functie de sursa producatoare, motivatia

106. În esenta sa, activitatea de management vizeaza transformarea informatiilor de

107. Abordata ca sistem, structura organizatorica a unei organizatii

109. Managementul prin exceptii este:

111. Principalele elemente de diferentiere a politicii de strategia organizatiei se afla printre

113. Elaborarea propriu-zisa a strategiei implica un scenariu evidentiat de una dintre

114. Ansamblul fazelor prin intermediul carora se pregateste, adopta, aplica si