GSTR PR

Îngrijirea pacientului cu
gastrită
CUPRINS
Argument…………………..…………………………………....................................
……………3
Capitolul 1 – Noţiuni de anatomie şi fiziologie ale aparatului stomacului…………………....……4
1.1 Stomacul…………………………..………………………………….……...………4
1.2. Structura stomacului …………………………………………...……………………5
1.3. Vascularizaţia…………….………………………………………………………….6
1.4. Inervaţia…………. ……………………………...………..………………………....6
1.5 Fiziologia stomacului………………………..………………………………………7
Capitolul 2.- Gastrita……………………………..………..………………………………………10
2.1. Definiţie …………………………………………...…………………………..…..10
2.2. Gastrita acută infecţioasă……………………...…………..………...…………….10
2.3. Gastrita flegmonoasă……………………………………...…………….…………12
2.4. Gastrita acută toxică…………………………………………………….…………13
2.5. Gastrita acută hemoragică…..………………………………………………………16
2.6. Gastrita cronică ……………………...…………………………………..…………18
CAPITOLUL 3 – Planul de îngrijire……….. ………………………….…………………...……22
3.1 Procesul de îngrijire …………….………..…………………..………......…...22
3.2 Etapele procesului de îngrijire …………….…………………….…….....…...22
3.3 Nevoile fundamentale ……………..….…...…………………………...……..26
Capitolul 4.- Cazuri practice…………………………………………………………...……….…29
Cazul 1……………………………………………..……………...……………..…29
Cazul 2…………………………………………………………………….…..……39
Cazul 3…………………………………………………...….……………….…...…51
Bibliografie…………………..…….………………………………………………...61
Agenda medicală…………………….………………………...………..……………62
2
gastrită
ARGUMENT
Bolile aparatului digestiv se numără azi printre bolile care afectează cel mai des populaţia.
Gastrita, boala ce afectează mucoasa stomacală, are drept factor cauzator nerespectarea
unui regim de viaţă şi muncă raţional. Fuga după realizările şi împlinirile materiale pune pe plan
secund respectarea unei conduite sanitare în ceea ce priveşte nutriţia organismului.
Astfel tot mai mulţi bolnavi se prezintă la unităţile sanitare acuzând simptomele
caracteristice ale gastritei acute (ale uneia din formele pe care aceasta le îmbracă).
Îngrijirea bolnavilor suferinzi de gastrită acută reprezintă o problemă care se poate rezolva
mai puţin prin tratament medicamentos şi mai mult printr-un regim de viaţă igienico-dietetic, care
este la îndemâna oricui.
De aceea misiunea asistentului medical este de a educa atât pacienţii bolnavi cât şi pe cei
sănătoşi cu privire la modul de viaţă pe care trebuie să-l adopte. Este important ca pacienţii să
evite excesele de orice fel, să evite situaţiile stresante, oboseala prelungită, eforturile fizice intense
şi de durată, să introducă în programul zilnic ore de odihnă şi relaxare, să suprime fumatul, să
evite băuturile alcoolice deoarece distrug mucoasa gastrică, să evite alimentele prea reci sau prea
fierbinţi, prăjelile, rântaşurile şi condimentele care irită mucoasa gastrică.
Odată ce boala s-a produs sarcina asistentului medical este de a îngriji pacientul şi de a-l
conştientiza asupra importanţei respectării regimului alimentar, acesta constituind un adevărat
tratament curativ în afecţiunile digestive.
Lucrarea de faţă cuprinde o parte de teorie în care sunt cuprinse aspecte teoretice despre
boală şi despre procesul de îngrijire şi o parte practică în care sunt prezentate trei cazuri de
pacienţi cu gastrită pe care le-am urmărit în cursul orelor de practică şi la care mi-am adus aportul
la procesul de îngrijire alături de echipa medicală.
3
gastrită
CAPITOLUL I
NOTIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE STOMACULUI
1.1 Stomacul
Stomacul este un organ cavitar abdominal, este segmentul cel mai dilatat al abdomenului.
Se găseşte la etajul superior al cavităţii abdominale (etajul supramezocolic), în loja gastrică, care
este delimitată de diafragm, ficat, mezocolonul transvers şi peretele abdominal. În mod normal
poziţia lui este verticală. Stomacul este fixat în loja gastrică prin următoarele mijloace de fixare:
continuitatea esofagului şi duodenului, pediculii vasculari, ligamentele peritoneale care leagă
stomacul de organele vecine, presiunea abdominală.
Dimensiuni şi capacităţi
Stomacul are forma literei “J” când este gol, iar când este plin moderat are forma unui
cimpoi măsurând 25 cm lungime, 10 cm lăţime, 8 cm grosime. Capacitatea mijlocie atinge 1300
ml.
În anumite împrejurări, mai ales în stările patologice, capacitatea se poate modifica. Un
obstacol la nivelul cardiei (cancer, stenoză) va îngreuna pătrunderea alimentelor în stomac, ceea ce
va duce la micşorarea organului. Un obstacol la nivelul regiunii pilorice va împiedica evacuarea
chimului în duoden, şi astfel va determina creşterea cavităţii gastrice.
Configuraţia externă şi raporturi

Stomacul prezintă trei porţiuni:
- fundul sau marea tuberculozitate este partea cea mai largă şi priveşte spre diafragm.
Reprezintă camera de aer a stomacului şi nu conţine alimente;
- corpul este partea mijlocie;
- porţiunea pilorică sau porţiunea orizontală este partea inferioară cea mai îngustă a
stomacului şi prezintă două segmente: antrul piloric şi canalul piloric.
Stomacul are două feţe: (anterioară şi posterioară), două margini (dreapta şi stânga) şi două
orificii (superior şi inferior).
4
gastrită
Faţa anterioară a stomacului vine în raport cu faţa inferioară a lobului stâng a ficatului pe
care lasă o amprentă numită impresia gastrică, cu peretele anterior al abdomenului şi cu muşchiul
diafragm. Faţa posterioară a stomacului vine în raport, prin bursa omentală cu peretele posterior al
abdomenului, cu splina, cu glanda suprarenală stângă, cu rinichiul stâng şi cu pancreasul.
Marginea dreaptă sau mica curbură este concavă şi este orientată spre dreapta. Ea prezintă o
porţiune verticală, care se întinde de la cardie până la incizura angulară şi o porţiune orizontală,
prin ascendenţă, cuprinde incizura angulară şi prima porţiune a duodenului (bulbul duodenal).
Între mica curbură şi ficat se află un pliu peritoneal care leagă aceste organe, numit micul epiplon
sau epiplonul gastro-hepatic. Marginea stângă sau marea curbură este convexă şi orientată spre
stânga, având o lungime de circa 40 cm. De pe marea curbură a stomacului pornesc multe pliuri
peritoneale şi anume marele epiplon, care acoperă ca un sert organele din cavitatea abdominală,
epiplonul gastro-splenic care leagă stomacul cu splina.
Orificiul superior al stomacului prin care comunică cu esofagul se numeşte cardia şi este
uşor dilatabil, având un muşchi sfincter slab dezvoltat, iar orificiul inferior dinspre intestinul
subţire se numeşte pilor şi este închis printr-un muşchi, sfincterul piloric.
1.2 Structura stomacului

Peretele stomacului este constituit din patru tunici, care, considerate de la exterior la
interior sunt: tunica seroasă, tunica musculară, tunica submucoasă şi tunica mucoasă.
Tunica seroasă este formată din peritoneul visceral. Seroasa înveleşte stomacul aproape în
întregime, lăsând descoperită la nivelul ligamentului gastrofrenic, numai o porţiune care vine în
raport direct cu diafragmul. Ea se continuă cu elementele de susţinere şi fixare a stomacului,
alcătuind epiplonul gastrocolic, gastrohepatic şi ligamentul gastrofrenic.
Tunica musculară este alcătuită din fibre musculare aşezate în trei straturi: stratul extern
format din fibre longitudinale, fiind continuarea fibrelor longitudinale ale esofagului; al doilea
strat conţine fibre aşezate circular; iar cel de-al treilea strat, cel intern, este format din fibre dispuse
oblic (parabolice).
Tunica submucoasă este formată din fibre conjunctive şi fibre elastice.
Tunica mucoasă numită şi mucoasa stomacală, se caracterizează prin aceea că este
prevăzută cu numeroase celule longitudinale numite plici gastrice. Mucoasa are o grosime de 2 cm
şi este formată dintr-un epiteliu cilindric simplu, printre care se află glandele unicelulare, care
secretă mucus şi dintr-un corion, în grosimea căruia se găsesc numeroase glande gastrice în număr
5
gastrită
de aproximativ 40 de milioane, care alcătuiesc aparatul secretor al mucoasei. După poziţia lor,
după structura şi funcţiile pe care le îndeplinesc, glandele gastrice sunt de trei feluri:
- glandele fundice, care sunt glandele principale ale stomacului(numite şi glande proprii),
se află situate în marginea fundică şi a corpului stomacului. Ele sunt glande tubuloase ramificate
sau simple, secretă acid clorhidric, pepsină, lubrifiant şi mucină;
- glande cardiale situate în mucoasa regiunii orificiului cardia, sunt glande tubuloase,
ramificate sau simple şi secretă lipoza stomacală şi lichid alcalin bogat în mucină;
- glande pilorice, situate în regiunea pilorică, sunt glande tubuloase ramificate sau simple,
secretă labferment şi mucină;
Stomacul este menţinut în poziţie prin continuitatea sa cu esofagul şi intestinul subţire, prin
peritoneu, prin legăturile pe care le are cu organele vecine şi prin presarea abdominală.
1.3 Vascularizaţia
Stomacul este vascularizat de ramurile trunchiului celiac. Astfel artera stângă şi artera
gastrică dreaptă se anastomozează de-a lungul micii curburi a stomacului; artera gastroepiplonică
dreaptă se anastomozează cu artera gastroepiplonică stângă de-a lungul marii curburi; arterele
gastrice scurte, ramuri din artera splenică, vascularizează fundul şi feţele stomacului. Ramurile
tuturor acestor artere se anastomozează şi formează trei reţele: reţeaua seroasă, reţeaua musculară
şi reţeaua submucoasă.
Din capilarele acestor reţele se formează venele, care alcătuiesc un plex în submucoasă şi
un al doilea plex în subseroasă şi apoi formează venele stomacului: vena coronară a stomacului,
venele gastroepiplonice (dreapta şi stânga), toate aceste vene se varsă în vena portă şi ramurile ei.
Venele limfatice ale stomacului formează o reţea mucoasă, o reţea musculară şi o reţea
submucoasă. Acestea sunt repartizate în mica curbură.
1.4 Inervaţie
Stomacul are o inervaţie complexă. Ea este formată din fibre provenite din plexul selar
care sunt fibre parasimpatice (din nervii vagi). Aceste fibre pătrund în peretele stomacului unde
formează pliuri simpatico-parasimpatice:
- un plex slab dezvoltat, numit plexul subseros, la suprafaţa tunicii musculare;
- un plex dezvoltat, aşezat în grosimea tunicii musculare, numit plexul Auerbach;
6
gastrită
- un al treilea plex, mai puţin dezvoltat, se numeşte plexul Meissmer, aşezat în

submucoasă. Plexurile sunt formate din fibre nervoase şi din celule nervoase care se distribuie la
fibre musculare şi la celule glandulare ale mucoasei.
1.5 Fiziologia stomacului

Stomacul are două funcţii principale: secretorie şi motorie. Prin aceste funcţii stomacul
realizează digestia gastrică a alimentelor.
Funcţia secretorie constă în elaborarea sucului gastric de către glandele mucoasei gastrice.
Acesta este un lichid incolor, uşor opalescent şi cu o greutate specifică de 1,006-1,009. Cantitatea
de suc gastric secretată de stomac variază între 1-1,5 l în funcţie de alimentaţie.
Componentele sucului gastric şi rolul lor în digestie.
Sucul gastric este alcătuit din apă (99%) şi dintr-o foarte mică proporţie de (1%) de
substanţe anorganice.
Substanţele anorganice sunt reprezentate de acidul clorhidric şi de diferitele săruri de
sodiu, potasiu, calciu, magneziu. Acidul clorhidric, substanţa anorganică principală şi
caracteristică a sucului gastric, este secretat de celule marginale sau parietale ale glandelor
fundice. Rolul fiziologic al acidului clorhidric:
- activează enzimele pilorice din sucul gastric;
- contribuie le solubilizarea nucleoproteinelor şi a colagenului, la precipitarea
cazeinogenului din lapte şi la evacuarea conţinutului gastric;
- împiedică multiplicarea microorganismelor ajunse în stomac odată cu alimentele, deci
are rol antiseptic.
Substanţele organice sunt reprezentate de mucină şi enzime. Mucina este formată din
glicoproteine şi este secretată de celule epiteliale de la suprafaţa mucoasei. Mucoasa împreună cu
apa, electroliţii şi celulele descuamate formează mucusul gastric cu rol de a apăra mucoasa
gastrică împotriva agenţilor mecanici, termici şi chimici. Enzimele sunt reprezentate de pepsină,
lubrefiant şi lipoza gastrică. Pepsina este enzima proteolitică care hidralizează proteinele
alimentare şi produce coagularea laptelui.
Lubrefiantul sau renina gastrică este enzima prezentă în sucul gastric al sugarului şi este
secretat sub formă de preferment şi activat de acidul clorhidric. Are rol în precipitarea
cazeinogenului solubil din lapte, pe care îl transformă în cazeină şi precazeinat de calciu. Lipoza
7
gastrită
gastrică este enzima care acţionează asupra lipidelor alimentare. Ea are o importanţă mare la sugar
şi redusă la adult.
Reglarea secreţiei gastrice se realizează prin două mecanisme principale:
- un mecanism reflex, prin care se realizează reglarea reflexă a secreţiei gastrice;
- un mecanism umoral, prin care se realizează reglarea umorală a secreţiei gastrice.
Reglarea reflexă constă în participarea diferiţilor centri nervoşi în mecanismul de secreţie
al sucului gastric. Arcul reflex al reflexului gastrosecretor este foarte complex. Receptorii se
găsesc în diferite segmente ale aparatului digestiv. Căile aferente sunt numeroase, după sediul
receptorilor. Centrii nervoşi ai arcului reflex sunt situaţi în diferite etaje ale sistemului nervos
central dar cu predominanţă în substanţa reticulară din bulb. Căile aferente sunt reprezentate
sistemului nervos vegetativ şi în deosebi de parasimpatic (nervul vag).
Reglarea umorală constă în participarea la mecanismul de secreţie al sucului gastric a
hormonului numit gastrină, care ia naştere în mucoasa stomacului din regiunea pilorică după 20-40
minute de la ingestia alimentelor, trece apoi în sânge şi ajungând la glandele gastrice le stimulează
secreţia. Procesul gastrosecretor se desfăşoară în trei faze: cefalică, gastrică şi intestinală.
Faza cefalică se realizează exclusiv printr-un mecanism reflex şi anume reflexele
necondiţionate. Contactul alimentelor cu mucoasa bucală este urmat de o abundentă secreţie de
suc gastric bogat în acid clorhidric şi pepsină. Reflexul gastrosecretor se poate obţine şi prin
excitarea organelor de simţ (văz, auz, miros). În acest caz, secreţia gastrică este declanşată printr-
un reflex condiţionat. Faza cefalică are o durată relativ scurtă (sub 30 de minute) dar este
importantă deoarece grăbeşte procesul de digestie şi iniţiază mecanismele fazelor următoare ale
secreţiei gastrice. Faza gastrică are la bază mecanisme nervoase şi umorale. Mecanismul nervos
este declanşat de distensia stomacului pe care o produce prezenţa de alimente. Mecanismul
principal al fazei gastrice este cel umoral. Contactul alimentelor cu mucoasa gastrică stimulează
apariţia hormonului numit gastrină, care este transformat în sânge la nivelul celulelor
gastrosecretorii pe care le activează. Mecanismul umoral acţionează atâta timp cât hrana rămâne în
stomac, fiind astfel responsabil de secreţia unei importante cantităţi de suc gastric.
Când ph-ul acestui suc ajunge în jurul cifrei doi, secreţia de gastrină este oprită printr-un
mecanism de retracţie activă. Faza intestinală a secreţiei gastrice se realizează tot prin ambele
mecanisme, reflexe şi umorale dar cu predominanta evidenţă a celor din urmă. În această fază
secreţia gastrică este declanşată de prezenţa chimului gastric în duoden.
8
gastrită
Funcţia motorie a stomacului: În această noţiune sunt incluse toate mişcările imprimate
pereţilor stomacului de către musculatura acestora în contracţie. Ele sunt de două feluri:
peristaltice şi tonice. Mişcările peristaltice au caracter ondulatoriu, ele pornesc de la cardia şi se
propagă până la pilor, unde se sting sau se continuă până la rect. Mişcările constau în inele
succesive de contracţii şi de relaxări ale musculaturii circulante ale pereţilor.
Mişcările tonice sunt realizate de contracţia întregii musculaturi a stomacului. Ele sunt
mişcări de adaptare a capacităţii stomacului la conţinutul său, asigurând contactul intim al
mucoasei cu alimentele. Contracţiile tonice apar de-a lungul peretelui gastric, începând din
apropierea cardiei şi până la nivelul pilorului. Ele sunt de mai mică intensitate decât cele
peristaltice. Rezultatul mişcărilor este reprezentat, pe de o parte, de amestecarea alimentelor cu
sucul gastric, iar pe de alta, de evacuarea gastrică. În evacuarea gastrică un rol important îl are
sfincterul piloric, care se deschide şi se inchide în mod ritmic. Funcţia ritmică a stomacului se află
sub controlul nervilor simpatici şi parasimpatici precum şi sub control umoral.
Prin mişcările peristaltice şi tonice ale stomacului, alimentele sunt bine amestecate şi
îmbibate cu suc gastric şi transformate într-o masă eterogenă care poartă numele de chim gastric.
În chimul gastric se găsesc proteine, lipide, glucide, în cantităţi diferite, în raport cu compoziţia
alimentelor ingerate.
Proteinele supuse acţiunii pepsinei şi transformate în polipeptide sunt cunoscute sub
denumire de albumoase şi peptone care sunt solubile. Lipidele nu suferă transformări chimice
importante la nivelul stomacului deoarece lipaza gastrică nu poate acţiona asupra lor la ph-ul acid
existent în sucul gastric.
Glucidele rămân de asemenea netransformate din punct de vedere chimic deoarece în sucul
gastric nu există enzime specifice. Desăvârşirea digestiei proteinelor, glucidelor şi lipidelor se face
în sucul gastric.
9
gastrită
CAPITOLUL II
GASTRITA
2.1 Definiţie
Prin termenul de gastrită se înţelege alteraţiile inflamatoare ale pereţilor stomacului în
producerea cărora sunt incriminate atât agresiunile infecţioase şi toxice, cât şi tulburările
funcţionale, nervoase sau hormonale.
Gastritele acute sunt de trei tipuri:
- gastritele de alură infecţioasă cu cele două subdiviziuni:
- gastrita acută catarală;
- gastrita flegmonoasă.
- gastritele acute toxice numite şi corozive, determinate de ingerarea accidentală sau voită a
unor substanţe toxice.
- gastritele acute hemoragice, care la rândul lor pot fi împărţite în două:
- gastrite acute corozive;
- gastrite acute ulceroase (ulcerele acute).
2.2 Gastrita acută infecţioasă

Manifestările clinice variază în funcţie de agresivitatea factorului patogen, de integritatea şi
lezarea anterioară a mucoasei gastrice şi de reactivitatea organismului.
După 4 până la 8 ore după ingerarea factorilor patogeni, apar primele semne caracterizate
prin: greaţă, regurgitări, senzaţii de presiune sau durere în epigastru, urmate la scurt timp de
vărsături alimentare bogate, nedigerate, acide amestecate, cu mucus abundent. După golirea
stomacului vărsăturile sunt bilioase. Simptomele sunt asociate cu dureri de cap, transpiraţii, valuri
de căldură, eructaţii şi miros supărător de ouă clocite.
La examenul clinic se constată tegumente palide, secundare tulburări vasomotorii, limba
saburală, temperatura subfebrilă sau normală. Regiunea epigastrică este sensibilă la palpare.
Tensiunea arterială este normală. În cazuri grave, în urma pierderilor de lichide se întâlneşte
hipertensiune, în urină se constată urobilina crescută, traducând leziuni hepatice asociate. În
10
gastrită
formele severe de gastrită şi gastrite acute repetate secreţia de acid clorhidric dispare pentru o
anumită perioadă de timp.
În funcţie de agresivitatea factorului nociv, procesul inflamator interesează mucoasa şi
stratul muscular. Mucoasa stomacală este congestionată, edemaţiată, acoperită cu mucus.
Gastrita acută catarală (infecţioasă) este provocată de factori multipli:

- factori clinici: alcool, medicamente.
- factori toxiinfecţioşi: alimente alterate prin infecţii microbiene, prin toxine sau purtătoare
de germeni microbieni.
- factori fizici: alimente şi băuturi fierbinţi sau reci.
- factori mecanici: supraîncărcarea şi destinderea succesivă a stomacului cu alimente
ingerate în exces mai ales la indivizi suferinzi anterior de gastrite cronice.
- factori alergici: la anumite persoane, ingerarea de alimente la care organismul este
sensibilizat (fragi, lapte, ouă).
Excitaţiile puternice ale receptorilor chimici, fizici, termici, transmit impulsuri patologice
la scoarţă, determinând tulburări complexe în organism: cefalee, transpiraţii, palpitaţii, reacţii
reflexe produse de excitarea staţiilor vegetative complexe.
Diagnostic
Diagnosticul pozitiv se stabileşte din semnele caracteristice. Se face diagnosticul
diferenţial cu sindroamele abdominale acute: -în colecistita acută: durerea are localizare de
predilecţie în hipocondrul drept, este pronunţată şi iradiază în spate, conjunctivele sunt subicterice;
în urină se găsesc pigmenţi biliari. După dispariţia crizei dureroase starea generală a bolnavilor
este bună.
- în toxiinfecţiile alimentare: tabloul clinic este dominat de sindromul diareei cu fenomene
de duodenită, febră ridicată, evoluţie prelungită a bolii, iar examenul bacteriologic depistează
germenul în cauză.
În general gastrita acută are o evoluţie favorabilă. În formele severe bolnavii pot rămâne cu
sechele de gastrită cronică.
11
gastrită
Tratament
- constă în primul rând în măsuri igienico-dietetice. Iniţial se recomandă repaus la pat şi se
interzice orice fel de alimentaţie; în primele două zile sunt permise numai apă fiartă şi răcită,
infuzii de mentă, muşeţel, sunătoare etc. ulterior alimentaţia este reluată treptat, începând cu supe
de zarzavat limpezi sau cu puţin orez, brânză de vaci, caş proaspăt, făinoase cu apă şi lapte, mere
coapte, supă de carne de vacă fiartă şi tocată. După mese bolnavul va bea o infuzie de mentă şi va
păstra repausul la pat cu comprese călduţe pe abdomen. După aproximativ 7-8 zile se va trece
treptat la o alimentaţie normală. Tratamentul medicamentos constă în primul rând în combaterea
tulburărilor hidroelectrolitice, pe primul plan fiind rehidratarea mai ales în cazul bolnavilor cu
vărsături şi cu diaree intense. Se administrează soluţie glucozată şi cloruro-sodică izotonică, în
cantităţi direct proporţionale cu gradul de deshidratare. Pentru combaterea vărsăturilor şi durerilor
epigastrice se recomandă:
Intramuscular, cu posibilitatea de a repeta administrarea la nevoie.
METOCLOPRAMIDĂ - 10 mg.
TORECAN – o fiolă de 6,5 mg.
SCOBUTIL – o fiolă de 10 mg. în asociere cu PAPAVERINĂ – o fiolă de 40 mg. sau
PLEGOMAZIN ½ fiolă.
În cazul unor agenţi infecţioşi (stafilococi, salmonele), se administrează antibioticele sau
chimioterapicele corespunzătoare.
2.3 Gastrita flegmonoasă

Simptome: tabloul clinic este caracterizat printr-o stare septică cu sindrom abdominal acut.
Debutul este brusc, cu frison, febra cu caracter remitent, putând ajunge până la 40 grade C, dureri
atroce în epigastru, greţuri, vărsături, care împiedică orice ingerare de alimente. Starea generală
este alterată, apar fenomene reci, vărsăturile sunt rare purulente. La examenul fizic se constată
facies peritonial, apăsare abdominală cu sensibilitate exagerată la presiune în epigastru,
leucocitoza (20000-30000), cu polinucleoza şi granulaţii toxice. Radiologic se constată efect de
umplere. Fenomenele clinice se agravează, imitând tabloul unei stări grave abdominale.
Complicaţii: Cea mai gravă complicaţie este perforaţia în cavitatea abdominală liberă
determinând peritonita purulentă generalizată. Perforaţia se poate produce într-un organ de
vecinătate. Trombozele vasculare determină abcese metastazice în ficat, plămân sau alte organe.
12
gastrită
Procesul inflamator purulent cuprinde toate straturile peretelui stomacal. Inflamaţia

purulentă poate fi difuză sau localizată, limitându-se la un abces solitar. Procesul inflamator
interesează sistemul limfatic şi vascular. Vasele limfatice sunt îngroşate iar venele sunt
trombozate, constituind un factor favorizant pentru metastazele septice la distanţă. Conţinutul
stomacului poate avea aspectul unui exudat purulent.
Etiopatogenie:
Inflamaţia este de origine infecţioasă bacteriană, de cele mai multe ori streptococică.
Infecţiile cu stafilococi, coci, pneumococi, proteus, sunt mai rare. În formele primitive orice
eroziune, plagă chirurgicală a mucoasei, leziune ulceroasă poate constitui o poartă de intrare
pentru streptococ. Formele secundare se întâlnesc în endocardită, febra puerperală, osteomielita,
febra tifoidă, gastrita flegmonoasă fiind un simptom în tabloul grav de septicemie.
Diagnostic:
Diagnosticul se face foarte greu, de multe ori îl stabileşte chirurgul în cursul laparatomiei.
Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu sindroame abdominale acute:
- în ulcerul gastric perforat: lipseşte starea septică, abdomenul este retractat, iar la
examenul radiologic se constată imaginea aerică subdiafragmatică.
- în pancreatita acută: abdomenul este balonat fără apărare prea mare, iar glicemia şi
amilazuria sunt crescute. Uneori apare glicozurie.
- în perforaţia colecistitei purulente se găsesc crize hepatice repetate în antecedente.
Durerea are o localizare de predilecţie în hipocondrul drept cu iradieri caracteristice în spate şi
umărul drept.
Evoluţie şi pronostic:
Sunt foarte grave. Moartea survine în ziua a 6-8-a, prin colaps, peritonită generalizată,
perforaţie sau prin stare septică. Formele localizate se pot vindeca.
Tratament:
- constă în primul rând în administrarea de antibiotice în doze mari (printre care şi
penicilina cristalizată G); după o rapidă reanimare se recomandă intervenţie chirurgicală care
constă în drenaj sau gastrectomie parţială, în funcţie de situaţia existentă. Mortalitatea operatorie
este relativ mare (20%). În lipsa tratamentului chirurgical mortalitatea este de 100%.
13
gastrită
2.4 Gastrita acută toxică (corozivă)

Este o formă a gastritei acute. Ea este determinată de substanţe concentrate cu acţiune
necrozivă. Ingestia substanţelor caustice poate fi accidentală sau intenţională la adult în scop de
sinucidere. Substanţele ingerate pot fi acizi puternici, fie baze, fie alte substanţe; tinctura de iod,
biclorura de mercur, acid oxalic, arsenic, azotat de argint.
Simptome
Ingerarea causticului produce leziuni profunde în cavitatea bucală, faringe, esofag şi
stomac. Bolnavii se plâng de durere în gură, retrosternal dar mai ales în regiunea epigastrică, au
salivaţie abundentă şi jenă pronunţată la deglutiţie. Leziunile gastrice profunde provoacă vărsături
cu conţinut bogat în mucus, amestecat cu sânge. În formele severe starea generală se agravează, se
produce colaps cardiovascular cu cianoză, transpiraţii şi extremităţi reci. La examenul fizic se
constată arsuri peribucale în gură şi faringe sub formă de ulceraţii acoperite cu false membrane
difteroide. Tegumentele sunt palide. La presiune, sensibilitate exagerată în zona epigastrică, uneori
apărare musculară. Pulsul este mic, frecvent tensiunea coborâtă, urina conţine albumină,
urebilinogen. Cantitatea de urină este diminuată. Examenul radiologic este indicat în faza de
ameliorare. În această fază se pot distinge leziuni erozive.
În unele cazuri se pot observa leziuni ulcerative localizate pe curbura mică. Relieful
mucoasei este şters în cazul fazelor de evoluţie spre scleroză. Peretele stomacului este rigid şi are
dinamica redusă. Leziunea scleroasă progresivă localizată în regiunea antrală produce stenoze
pilorice.
Complicaţii
a) precoce colaps cardio-vascular, bronhopneumonie, edemul glotei şi hemoragie gastrică.
Perforaţia se întâlneşte rar.
-b) tardive: gastrita cronică anacidă, ulceraţii gastrice, stenoza pilorică, stomac mic scleros,
stenoza esofagiană.
În gastrita corozivă leziunile pot fi difuze sau localizate. Ele sunt caracterizate prin alteraţii
neregulate ale mucoasei care se extind în profunzimea peretelui stomacal, cuprinzând stratul
submucos şi muscular. În funcţie de agentul patogen, leziunile se acoperă cu o crustă de culoare
variată. Histologic se constată o infiltraţie limfocitară a tuturor straturilor. Procesul inflamator
evoluează spre un proces scleros favorizând stenoza.
Etiopatogenie
14
gastrită
Gastrita corozivă se produce după ingerarea de soluţii concentrate, acid de soluţii alcaline,
de metale grele şi a sărurilor lor şi, într-o măsură mai mică de alcool şi cloroform.
Diagnostic
Diagnosticul gastritei corozive se face uşor, din constatarea leziunilor bucale, peribucale, a
durerilor mari în epigastru şi din starea generală alterată.
Prognostic
Prognosticul este în funcţie de concentraţia şi cantitatea substanţei ingerate şi de
precocitatea instituirii tratamentului. Prognosticul este grav în cazuri complicate cu
bronhopneumonii cu colaps cardio-vascular, cu edem al glotei şi cu leziuni seroase esofagiene.
Gastrita corozivă are un prognostic favorabil în intoxicaţiile cu acizi slabi, cu lizol şi cu carbonat
de potasiu.
Tratament
În intoxicaţiile cu acizi sau baze spălăturile gastrice sunt contraindicate. În intoxicaţiile cu
sărurile metalelor grele, cu alcool şi cloroform, spălăturile trebuie făcute cu prudenţă. Evacuarea
conţinutului stomacal se face prin administrare de vomitive, injecţii cu apomorfină 0,01 gr. Se
împiedică acţiunea caustică prin ingerarea de lichide cu efect neutralizant. În intoxicaţii cu soluţii
acide se administrează ca antidot soluţii alcaline de magneziu, bicarbonat de sodiu sau potasiu,
lapte sau albuş de ou. În intoxicaţii cu nitrat de argint – clorura de sodiu; intoxicaţii cu săruri de
zinc – carbonat de sodiu sau potasiu; în intoxicaţii cu săruri de cupru – ferocinat de potasiu, o
linguriţă în ½ pahar cu apă. Durerile se calmează prin injecţii cu atropină şi soluţie anestezică 2%
câte o linguriţă la 2 ore.
Pe regiunea gastrică se aplică punga cu gheaţă. Se prescriu pansamente gastrice: carbonat
de bismut, 3-5 linguriţe pe zi. În cazuri grave, injecţii cu analeptice. Se evită complicaţiile
infecţioase prin injecţii de penicilină. În primele zile se va administra soluţie de glucoză
intravenos. Se trece în mod progresiv la regim de lichide, lapte, supe, făinoase ca şi în gastrita
acută simplă.
Evoluţie
Evoluţia depinde de gradul leziunilor produse de toxic; examenul endoscopic, făcut cu
multă prudenţă, permite o apreciere exactă a severităţii leziunilor; pe baza acestui examen se va
indica laparatomia, urmată de rezecţia zonei necrozate, ce prezintă mare potenţial de perforaţie. În
cazul ingestiei de alcali, corticoterapie, în doză de 60 mg. câte 20 mg. la 8 ore, pare să prevină
evoluţia stenozantă. După încheierea fazei acute, bolnavului i se recomandă un regim de cruţare,
15
gastrită
similar celui din ulcerul gastro-duodenal; evoluţia poate fi favorabilă, dar poate apare o stenoză
pilorică, pentru care se indică tratament chirurgical.
2.5 Gastrita acută hemoragică

Gastrita acută hemoragică este una din cauzele frecvente ale hemoragiei digestive
superioare, alături de ulcerul gastro-duodenal şi de varicele esofagiene. Acest tip de gastrită este
mai bine cunoscut în ultima vreme de când examenele endoscopice se practică pe o scară tot mai
largă. De remarcat este faptul că gastrofibriloscopia trebuie practicată cât mai aproape de debutul
sângerării, existenţa unui interval prea mare de timp putând determina o dispariţie a leziunilor
caracteristice. Din punct de vedere anatomo-patologic, deosebim două tipuri de gastrită
hemoragică ce se individualizează şi prin particularităţi etiologice şi anume: - gastrita erozivă
determinată cel mai des de medicamente (poate fi prezentă şi sub denumirea de gastrită
medicamentoasă).
- ulcerele acute de stres, ce apar în contextul unor stări grave (traumatisme, intervenţii
chirurgicale etc.)
La examenul endoscopic, în primul tip de gastrită hemoragică (erozivă) se constată
multiple leziuni sângerânde, de mici dimensiuni, distribuite pe întreaga suprafaţă a mucoasei
gastrice sau localizate într-o anumită regiune: fund, corp, antrus, alături de eroziuni, se mai
remarcă peteşii, hiperemie difuză, friabilitatea mucoaselor. Examenul histologic arată caracterul
superficial al eroziunilor, care sunt pierderi de substanţe ce nu depăşesc tunica musculară.
În ulcerele acute de stres, endoscopia arată ulceraţii mai intense, în număr redus, iar
biopsia demonstrează o profunzime mai mare decât cea din gastrita erozivă, pierderea de substanţă
depăşind tunica musculară şi ajungând în submucoasă.
Etiologia este diferită în cele două tipuri de gastrită hemoragică. Gastrita erozivă este
determinată în primul rând de medicamente antireumatice, pe primul loc situându-se aspirina.
Administrată pe cale bucală, aspirina poate determina gastrita erozivă în diferite
circumstanţe; astfel unor bolnavi le poate fi nocivă chiar când se administrează în doză mică (un
comprimat pe zi), altora numai când sunt folosite doze mari (12 comprimate pe zi); nocivitatea
este mai mare când comprimatul este înghiţit ca atare, aspirina solubilă sau tamponată este mai
puţin agresivă. În mediul acid din stomac, aspirina neionizată şi liposolubilă se absoarbe prin
difuzie neionică; în condiţiile ph-ului neutru intracelular al peretelui gastric, aspirina devine acid
ionizat, care poate distruge celulele deschizând porţi de intrare pentru digestie. Ingerată în soluţie
16
gastrită
alcalină, aspirina lasă stratul de mucus şi celulele mucoase ale epiteliului mucoasei gastrice,
nealterate, deoarece nu poate fi absorbită de către mucoasa gastrică în forma ei ionizată. Gastrita
erozivă poate fi determinată şi de alte medicamente antiinflamatorii de tipul fenilbutazonei şi
indometacinei, care îşi manifestă efectul agresiv prin inhibarea sintezei postaglandinelor(care au
rol în menţinerea integrităţii mucoasei gastrice). Hormonii glicocorticoizi sunt de asemenea
incriminaţi în producerea gastritelor erozive; ei pot produce hemoragii digestive superioare şi prin
redeşteptarea unor vechi ulcere gastroduodenale. Gastrita hemoragică mai poate fi determinată şi
de alte medicamente: antibiotice cu spectru larg; sulfamide, tuberculostatice, rezerpina,
anticuagulante etc. În producerea gastritei hemoragice mai poate fi incriminată şi ingestia de
alcool. Ulcerele acute de stres apar la bolnavii cu arsuri, septicemie, traumatisme, intervenţii
chirurgicale, stare de şoc, insuficienţă respiratorie, renală sau hepatică. Patogenia acestor ulceraţii
nu este clară, se pare că intervin tulburări circulatorii locale, ce fragilizează mucoasa gastrică,
făcând-o vulnerabilă la acţiunea sucului gastric; asigurarea unei alimentaţii adecvate şi
administrarea de antiacide au făcut ca ulcerele de stres să fie mai puţin adecvate în ultima vreme
Simptome
Simptomatologia gastritelor hemoragice este dominată de sângerare, tradusă prin
hematemeză sau melenă; unii bolnavi prezintă concomitent dureri în epigastru şi greţuri.
Diagnostic
- se face cu ajutorul gastrofibroscopiei, practicată chiar în ziua episodului hemoragic.
Examenul radiologic gastrointestinal cu bariu nu are utilitate, întrucât eroziunile superficiale nu
pot fi puse în evidenţă cu ajutorul acestui examen, un examen foarte atent cu dublu contrast, le
poate totuşi determina.
Tratament
Tratamentul gastritei hemoragice se face prin:
- transfuzie de sânge, care trebuie să se facă cu promptitudine pentru înlocuirea volumului
de sânge pierdut.
- spălături gastrice care favorizează oprirea sângerării, cu soluţii cloruro-sodice izotonice,
la o temperatură cât mai scăzută.
Intervenţia chirurgicală este necesară numai când sângerarea nu poate fi oprită, ceea ce nu
se întâmplă în cazul unor ulceraţii relativ profunde.
17
gastrită
2.6 Gastrita cronică

Gastrita cronică este cea mai frecventă suferinţă a stomacului.
Din punct de vedere morfologic distingem gastrite hipertrofice, atrofice şi mixte. Din
punct de vedere funcţional gastritele se împart în gastrite hiperacide şi anacide. Experienţa clinică
a arătat că, de cele mai multe ori, gastrita hipertrofică este hiperacidă, iar cea atrofică este anacidă,
fără a constitui o regulă. Cele două varietăţi clinice, hipertrofică şi atrofică, sunt etape evolutive
ale procesului inflamator de gastrită cu dezordini secretorii şi motorii diferite..
Inflamaţia cronică a mucoasei gastrice se observă la toate vârstele, cu o frecvenţă mai mare între
20 şi 35 de ani. Ea se întâlneşte mai ales la bărbaţi.
Simptomatologie
Gastrita hipertrofică. În faza iniţială, bolnavii se plâng de senzaţii de plenitudine, presiune
în regiunea epigastrică, eructaţii care apar imediat după mese cu alimente greu digestibile. Pofta de
mâncare este păstrată sau capricioasă. Unii bolnavi suportă bine condimentele. Uneori bolnavii se
plâng de salivaţie abundentă sau gură uscată care îngreunează masticaţia. Vărsăturile se întâlnesc
mai des în gastritele etilice, au caracter matinal şi conţin mucus abundent. După o perioadă de
timp apar arsuri şi dureri fără orar precis. În 65% ele sunt permanente şi se exagerează după mese.
În gastritele antrale durerile pot avea ritmul asemănător ulcerului gastro-duodenal, apar
precoce sau tardiv după mâncare, în unele cazuri apar dimineaţa pe nemâncate.
În interpretarea semnelor trebuie să fim prudenţi, întrucât gastrita hipertrofică poate fi asociată de
ulcer duodenal. În aceste cazuri durerile cu caracter de periodicitate ale ulcerului devin
permanente. Ca şi în boala ulceroasă sunt forme gastrice care evoluează uneori cu semne
dispeptice, fără dureri. Funcţia intestinală este normală. În perioada de dureri mari, bolnavii au
constipaţie, în achilie, diaree cu caracter de putrefacţie, care dispare la tratamentul cu acid
clorhidric şi pepsină. O serie de bolnavi prezintă după mese o serie de tulburări nervoase,
indispoziţie, migrene, ameţeli, valuri de căldură, transpiraţii, stare de slăbiciune. Aceste fenomene
sunt manifestări reflexe produse de stimuli patologici plecaţi de la suprafaţa inflamată a mucoasei
gastrice, inflamaţia exagerând excitabilitatea interoceptorilor mecanici, chimici, termici.
La examenul obiectiv starea generală a bolnavilor este bună, ei nu slăbesc doar în cazul în
care nu se pot alimenta suficient. Limba este saburală. La palpare, sensibilitatea este mai extinsă în
regiunea epigastrică decât în ulcerul peptic gastro-duodenal.
18
gastrită
Examenul sucului gastric.

Gastrita modifică funcţia secretorie glandulară. În gastrita antrală sau ulcerativă se constată
hipersecreţie cu hiperaciditate. La bătrâni sau la gastrita cu evoluţie lungă funcţia secretorie indică
valori scăzute sau anaciditate. Curba acidităţii poate reveni la normal dacă funcţia glandelor nu
este complet compromisă. Un simptom important de gastrită este secreţia bogată în mucus şi
alterarea funcţiei de eliminare a mucoasei gastrice. După injectarea de roşu neutru, eliminarea
colorantului în sucul gastric este absentă sau întârziată.
Examenul gastroscopic.
În diagnosticul gastritei atrofice endoscopia este o metodă suverană.
Gastrita atrofică poate fi difuză sau areolară. Forma difuză este generalizată sau localizată
cu predilecţie în regiunea antrală sau fundică. Mucoasa are o culoare roz, palidă cu nuanţe cenuşiu
roz. Într-o fază evoluată, suprafaţa devine netedă, pliurile mucoasei de pe faţa posterioară dispar
progresiv. Cu timpul mucoasa devine subţire, transparentă. Se distinge reţeaua vasculara cu
arborizare neregulată. Vasele sunt bine vizibile în câmpul endoscopic .Prezenţa lor indică gradul
evolutiv al procesului atrofic. Gastrita areolară se observă mai ales în anemia pernicioasă.
Leziunile sunt segmentare, circumscrise şi sunt caracterizate prin pliuri de culoare albastră sau
cenuşie-verzuie, care contrastează cu restul mucoasei gastrice, de aspect normal. Secreţia gastrică
este absentă.
Se pune întrebarea dacă examenului gastroscopic i se poate acorda o valoare diagnostică
absolută. În interpretarea imaginilor gastroscopice, mai ales a gastritelor superficiale trebuie să fim
prudenţi, întrucât modificări discrete ale mucoasei pot fi determinate şi de unele substanţe
medicamentoase, de alimente iritante sau de perturbări de origine neuroreflexă. De aceea, în
diagnosticul gastritei este necesar întotdeauna să avem o privire sinoptica a datelor clinice,
radiologice si gastroscopice.
Complicaţii.
În evoluţia gastritelor se întâlnesc numeroase complicaţii. Hemoragii gastrice. survin în
gastrita cronică erozivă sau ulcerativă. Simptomele clinice sunt în funcţie de cantitatea sângelui
pierdut.
Enterita sau enterocolita este secundară gastritelor atrofice aclorhidrice. Diareea are un
caracter de putrefacţie şi este bine influenţată de regim corespunzător şi de acid clorhidric.
Manifestări alergice sunt secundare tulburărilor de resorbţie la nivelul intestinului subţire. Este
posibil că în aceste cazuri intervine şi tulburarea funcţiei antitoxice a ficatului
19
gastrită
Perigastrita. Procesul inflamator al mucoasei poate uneori cuprinde şi seroasa, determinând

inflamaţii de vecinătate, fenomene de perigastrită. Ea este localizată pe mica curbură, pe faţa
posterioară sau este generalizată. Semnele clinice sunt caracterizate prin senzaţii de presiune şi
dureri permanente cu iradieri în spate, influenţate mai ales de schimbarea de poziţie sau de
mişcări.
Anatomie patologică
Gastrita cronică se prezintă sub formă hipertrofică şi atrofică.
Gastrita hipertrofică poate fi generalizată sau localizată, cu predilecţie pe faţa posterioară
a regiunii antrale şi curbura mică. Mucoasa este îngroşată, edemaţiată. Pe suprafaţa ei se văd
formaţii mamelonate, verucoase sau eroziuni ulcerative, de dimensiuni variate.
Gastrita atrofică are mucoasa subţiată, transparentă, cu pliuri dispărute. Sunt forme
localizate în placard, mici eroziuni superficiale, caracteristice în anemia perniciosă.
Etiopatogenie
Este greu să precizăm factorii etiologici, care determină gastrita cronică în diferitele cazuri,
întrucât stomacul, mai mult decât orice alt organ, este expus zilnic excitaţiilor mecanice, chimice,
fizice, toxice şi bacteriene.
Gastrita cronică poate fi determinată de cauze multiple:
- Alimentaţia neigienică prin calitatea, cantitatea şi prin ritmul neregulat de administrare,
masticaţie proastă, dentiţie defectă, abuz de medicamente, băuturi reci sau prea fierbinţi. Dintre
medicamentele cu acţiune iritantă amintim salicilatul de sodiu, iodul, bromul, digitala, teocina,
sulfamidele, antitermicele etc.
- Gastritele de origine microbiană se întâlnesc la bolnavi suferind de bronşiectazii, bronşite
putride, abcese pulmonare şi TBC, apărute în urma înghiţirii sputei purulente infectate.
- Gastrita alergică este secundară reacţie anticorp-antigen şi punerii în libertate a
substanţelor de natură histaminică.
Toţi factorii amintiţi, împreună cu alţii, pe care nu-i cunoaştem încă, sunt susceptibili de a
favoriza tulburări ale funcţiilor secretorie şi motorie a stomacului şi de a determina apariţia
modificărilor morfologice într-o etapă avansată.
Diagnostic
Gastrita cronică are simptome asemănătoare cu suferinţa altor organe. Pentru precizarea
diagnosticului, facem apel la examinările de radiologie, gastroscopie şi datele clinice.
Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu o serie de boli şi cu ulcerul gastro-duodenal. Lipsa
20
gastrită
caracterului periodic al durerii, neinfluenţarea ei prin alimentaţie sau alcaline, diferenţiază gastrita
de ulcerul gastric. Semnele dispeptice ca anorexie, inapetenţă, miros urât, limbă saburală, vărsături
mucoase matinale, precum şi tulburările neuroreflexe: ameţeli, migrene sunt caracteristice gastritei
cronice .
Gastrita hipertrofică poate imita tabloul clinic al ulcerului duodenal. În aceste cazuri,
secreţia gastrică este bogată în mucus, valorile de aciditate sunt crescute, iar radiologic, duodenul
are contur regulat. În cazuri dubioase suntem atenţi pentru că înapoia gastritei se poate ascunde
ulcerul peptic. În faza incipientă cancerul gastric se confundă frecvent cu gastrita.
Fenomenele dispeptice, inapetenţa, aclorhidria, durerile vagi, neinfluenţate de alcaline, se
întâlnesc în ambele afecţiuni. Radiografiile în serie şi gastroscopia lămuresc diagnosticul. Evoluţia
lungă pledează în favoarea gastritei. În cancer constatăm o slăbire importantă. Agravarea clinică
este paralelă cu agravarea radiologică. Diagnosticul diferenţial trebuie apoi făcut cu colecistita
cronică în faza dispeptică care determină dureri în epigastru pe cale reflexă. Durerile au evoluţie
scurtă, de 1-2 zile, iradiază în spate, sunt influenţate de greşeli alimentare, în special de grăsimi şi
ouă, iar la femei sunt exagerate în perioada menstruală. Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu
toate stările dispeptice, şi cu parazitozele intestinale.
Evoluţie şi prognostic
Evoluţia şi prognosticul gastritelor cronice sunt variate. Sunt cazuri în care evoluează într-un ritm
rapid spre forma atrofică: un procent mare rămâne la forma hipertrofică. În general, evoluţia şi
prognosticul sunt în funcţie de diagnosticul precoce, de leziunea anatomopatologică şi de
tratamentul urmat. Îndepărtarea factorului etiologic asigură vindecarea gastritelor. Persistenţa
agresiunilor sau repetarea lor la intervale scurte determină inflamaţii cronice, cu evoluţie spre
atrofie progresivă. Gastrita atrofică anacidă are o tendinţă de regenerare la indivizi tineri. Gastrita
hipertrofică superficială se vindecă. Forma erozivă şi ulcerativă este refractară la tratament. Chiar
dacă se obţine o vindecare clinică, semnele radiologice şi gastroscopice persistă.
Gastrita hipertrofică antrală este influenţată foarte greu de tratament.
Reabilitarea funcţiei secretorii se remarcă mai mult în forma hipertrofică: disfuncţia glandulară
este ireversibilă în gastrita atrofică progresivă.
21
gastrită
CAPITOLUL III
PLANUL DE INGRIJIRE
3.1 Procesul de îngrijire

Definiţie: Procesul de îngrijire reprezintă un procedeu de analiză şi rezolvare de îngrijire,
orientat spre nevoile şi problemele specifice ale bolnavului.
Aplicarea lui permite identificarea necesităţilor persoanelor îngrijite şi de a răspunde prin
îngrijire, adaptate pentru a ajută pacientul să-şi recupereze autonomia.
El se bazează pe principii sau reguli ; pe intervenţii determinate prin observarea
bolnavului.
Scopul procesului de îngrijire este de a trece de la îngrijiri instituţionalizate la îngrijiri
individualizate.
3.2 Etapele procesului de îngrijire

1. culegerea de date
2. analiza şi interpretarea lor
3. planificarea îngrijirilor cu stabilirea obiectivelor şi măsurilor
4. realizarea îngrijirilor planificate
5. evaluarea măsurilor aplicate
1 Culegerea de date
Culegerea de date ne informează asupra a ceea ce este pacientul, asupra referinţei sale,
asupra obiceiurilor sale de viaţă şi muncă şi asupra stării de satisfacere a nevoilor fundamentale.
Tipuri de informaţii culese:
- Date obiective observate de asistenţă despre pacient;
- Date subiective expuse de pacient;
- Date conţinând informaţii trecute ;
- Date conţinând informaţii actuale ;
- Date legate de viaţa pacientului, de obiceiurile sale, de anturajul său, de mediul
înconjurător
22
gastrită
Îngrijirea pacientului porneşte de la informaţii primite şi deci, se pot identifica problemele

acestuia bazându-se pe :
- Cunoaşterea dificultăţilor pacientului ;
- Cunoaşterea aşteptărilor acestuia în ceea ce priveşte îngrijirea, sănătatea, spitalizarea
sa ;
- Cunoaşterea propriilor resurse pentru a face faţa nevoilor de sănătate.
Toate informaţiile culese pot fi grupate în două categorii :
- Date relativ stabile ;
- Date variabile.
Datele stabile sunt :

- Informaţii generale :nume, vârstă, sex ;
- Caracteristici individuale: rasa, limba, religia, ocupaţia, etc;
- Gusturi personale şi obiceiuri; alimentaţie ;
- Evenimente biografice, legate de sănătate cum ar fi : boli anterioare, sarcini, accidente,
etc ;
- Elemente fizice şi reacţionale : proteze, alergii, grupa sanguina ;
- Reţeaua de destinare a pacientului :familie, prieteni.
Date variabile sunt :

- Starea fizică a bolnavului ;
- Stare psihică, socială şi emoţională a bolnavului.
Pentru culegerea datelor asistenta trebuie să recurgă la diferite surse de informaţii :
- Sursa directă : pacientul ;
- Sursa indirectă : informaţii primite de la aparţinători, de la medic, dosarul medical
actual, anterior, din rezultatele investigaţiilor, examinărilor .
Obţinerea informaţiilor dorite se face prin :
- Consultarea surselor indirecte ;
- Observarea pacientului rămâne elementul primordial pe care îl foloseşte asistenta in
activitatea sa. Se bazează pe subiectivismul celui ce observă, implicând organele de simţ ale
asistentei : vedere, atingere, auz, miros.
23
gastrită
- Interviul pacientului-forma specială de interacţiune verbală care se desfăşoară în

intimitate intre asistentă şi pacient. Permite depistarea nevoilor nesatisfăcute ale persoanei şi
diverse manifestări de dependenţă pe care le determină. Interviul este un instrument de
personalizare a îngrijirii.
2 Analiza şi interpretarea datelor

Analiza şi interpretarea datelor ne permite să punem în evidenţă problemele specifice de
dependenţă şi sursele de dificultate pe care le-a generat, adică elaborarea diagnosticului de
îngrijire. Datele culese pentru cele paisprezece nevoi vor indica una sau mai multe nevoi
particulare, acestea putând să conducă acţiunea asistentei la intervenţii individualizate.
Clasificarea datelor :
- date de independenţă, care permit satisfacerea autonomă a nevoilor ;
- date de dependentă care nu-i favorizează pacientului satisfacerea nevoilor.
Pornind de la informaţiile culese şi de la departajarea manifestărilor de dependenţă
asistenta poate să definească problemele pacientului şi să pună un diagnostic de îngrijire.
Componentele diagnosticului sunt :
1. Problema de dependenţă ;
2. Cauza problemei de dependenţă :
3. Semne şi simptome.
Diagnosticul de îngrijire, format din trei parţi utilizează formula PES :

1. Problema de sănătate ;
2. Etiologia sau cauza ;
3. Semnele prin care se manifestă
.
3 Planificarea îngrijirilor Planificarea îngrijirilor înseamnă stabilirea unui plan de
intervenţii prevederea etapelor a mijloacelor de desfăşurare, ca şi precauţiile care trebuie luate.
Planul de intervenţie ţine şi de prescripţiile medicale.
Acest plan cuprinde doua componente :
- Obiectivele de îngrijire
- Intervenţiile
24
gastrită
Obiectivele de îngrijire vizează atitudinea, comportamentul în acţiunea pacientului însuşi

(sau a familiei, a grupului şi a colectivului).
Aceste obiective trebuie astfel formulate încât să reiasă clar şi precis care sunt rezultatele
pe care pacientul şi asistenta speră să le obţină, precum şi care sunt acţiunile, intervenţiile pe care
asistenta şi pacientul le pot întreprinde pentru a atinge scopul fixat.
Obiectivul de îngrijire trebuie să aibă următoarele caracteristici :
S – Specificitate ;
P – Performanţă ;
I – Implicare;
R – Realism;
O – Observabil.
Alegerea intervenţiei permite asistentei să stabilească modul de a acţiona pentru a corecta

problema de dependenţă a bolnavului. În această etapă o mare importanţă o are colaborarea
pacientului cu asistenta, obţinându-se o participare activă a pacientului la propria îngrijire.
4 Realizarea îngrijirilor
Realizarea îngrijirilor constituie momentul executării intervenţiilor planificate, având drept
scop să ajute pacientul, să-şi menţină sau să-ţi respecte independenţa. În această etapa este de mare
importanţă raportul dintre pacient, asistentă şi medic.
Aplicarea măsurilor de îngrijire depinde de starea generală a pacientului şi de urgenţa cu
care trebuie să se acţioneze.
Din punct de vedere al componenţei deosebim mai multe principii de îngrijire :
- Măsuri stabilite şi executate de asistentă ;
- Măsuri stabilite de medic şi efectuate de asistentă;
- Decizii luate în comun şi executate de asistentă.
Realizarea îngrijirilor este influenţată de cunoaşterea şi deprinderile profesionale ale

personalului de îngrijire, cunoştinţele şi posibilităţile pacientului de a-şi recunoaşte problema şi de
25
gastrită
a fi de acord cu participarea la propria îngrijire, colaborarea intre medic şi asistentă bazata pe

stimă şi încredere reciprocă.
5 Evaluarea măsurilor aplicate

Evaluarea constă în a aduce o apreciere asupra programului pacientului in raport cu
intervenţiile asistentei. Există mai multe metode de a determina ceea ce trebuie evaluat, dintre care
menţionăm:
- Rezultatul obţinut sau schimbarea observată, adică reacţia pacientului la îngrijire ;
- Satisfacţia pacientului însuşi.
Evaluarea se face pasional de la un punct de referinţă care de fapt este obiectivul de
îngrijire. Evaluarea trebuie să se facă cu regularitate la diverse intervale de timp, ea se face
calitativ şi cantitativ.
Procesul de evaluare are cinci etape :

1. Alegerea unui criteriu de măsurare în legătura cu obiectivele dorite.
2. Culegerea informaţiilor necesare prin observaţie sau conversaţie.
3. Evaluarea informaţiilor culese în raport cu criteriul de măsurare.
4. Aprecierea rezultatelor în raport cu criteriul de măsurare.
5. Modificarea planului de îngrijire dacă este nevoie.
Rezultatul evaluării se notează obligatoriu în raportul zilnic în rubrica corespunzătoare
planului de îngrijire.
3.3. Nevoile fundamentale

În modelul conceptual al Virginiei Henderson individul bolnav sau sănătos este văzut ca
un tot complet prezentând 14 nevoi fundamentale pe care trebuie să şi le satisfacă. Acestea sunt:
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie. A respira reprezintă nevoia fiinţei

umane de a capta oxigenul din mediul înconjurător, necesar proceselor de oxidare din organism, şi
de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare. Circulaţia este funcţia prin care se
realizează mişcarea sângelui în interiorul vaselor sanguine,care are drept scop transportul
substanţelor nutritive şi a oxigenului la ţesuturi,dar şi transportul produşilor de catabolism de la
ţesuturi la organele excretoare.
26
gastrită
2. Nevoia de a bea şi a mânca. Oricărui organism îi este necesar să ingereze şi să

absoarbă alimente de bună calitate şi cantitate suficientă, pentru a-şi asigura dezvoltarea,
întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia indispensabilă unei bune funcţionări.
3. Nevoia de-a elimina. Eliminarea reprezintă necesitatea organismului de a se debarasa
de substanţele nefolositoare, vătămătoare,rezultate din metabolism.
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură. A se mişca şi a avea o bună postură
sunt o necesitate a fiinţei vii de a fi în mişcare, de a-şi mobiliza toate părţile corpului prin mişcări
coordonate, de a păstra diferitele părţi ale corpului într-o poziţie care să permită eficacitatea
funcţiilor organismului.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni. Este o necesitate a fiecărei fiinţe umane de a dormi şi
a se odihni în bune condiţii, timp suficient, astfel încât să-i permită organismului să obţină
randamentul maxim.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca. Este o necesitate proprie individului de a purta
îmbrăcăminte adecvată după circumstanţe, temperatura zilei, activitate, pentru a-şi proteja corpul
de rigorile climei (frig, căldură, umiditate), permiţându-i o libertate a mişcărilor.
7. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale. Menţinerea
temperaturii în limite normale este necesitatea organismului de a conserva o temperatură la un
grad aproximativ constant, pentru a-şi menţine starea de bine.
8. Nevoia de a fi curat , îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele. A fi curat,
îngrijit şi a-ţi proteja tegumentele şi mucoasele sunt o necesitate pentru a-ţi menţine o ţinută
decentă şi o piele sănătoasă, aşa încât aceasta să-şi poată îndeplini funcţiile.
9. Nevoia de a evita pericolele. Nevoia de a evita pericolele este o necesitate a fiinţei
umane pentru a fi protejata contra tuturor agresiunilor interne sau externe, pentru menţinerea
integrităţii sale fizice şi psihice.
10. Nevoia de a comunica. Nevoia de a comunica este o necesitate a fiinţei umane de a
schimba informaţii cu semenii săi. Ea pune în mişcare un proces dinamic, verbal şi nonverbal,
permiţând persoanelor să se facă accesibile una alteia, să reuşească să pună în comun sentimentele,
opiniile, experienţele şi informaţiile.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia.
A acţiona conform propriilor convingeri/cerinţe şi valori este o necesitate a individului de a
face/exprima gesturi, acte conforme formaţiei sale, de bine şi de rău, de dreptate, de urmare a unei
ideologii.
27
gastrită
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării. A te preocupa în scopul realizării este

o necesitate a oricărui individ de a înfăptui activităţi care-i permit satisfacerea nevoilor sau să fie
util celorlalţi. Acţiunile pe care le înfăptuieşte îi permit să-si dezvolte simţul creator şi să-şi
folosească potenţialul la maxim.
13. Nevoia de a se recrea. Recrearea este o necesitate a fiinţei umane de a se destinde, de
a se distra, recurgând pentru aceasta, la activităţi agreabile, în scopul obţinerii unei relaxări fizice
şi psihice.
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea. A învăţa este acea necesitate a
fiinţei umane de a acumula cunoştinţe, atitudini şi deprinderi pentru modificarea
comportamentelor sale sau adoptarea de noi comportamente, în scopul menţinerii sau redobândirii
sănătăţii.
28
gastrită
CAPITOLUL IV
CAZURI PRACTICE
CAZUL A
Culegerea datelor
- Nume: A.
- Prenume: D.
- Data naşterii: 14 03 1985
- Domiciliu stabil: Vatra Dornei
- Ocupaţia: salariată
- Starea civilă: necăsătorită
- Stare materială: Locuieşte împreună cu părinţii într-un apartament cu două camere, şi se
întreţine din propriul salariu.
- Religie: ortodoxă
- Observaţii: Pacienta declară că nu fumează, nu consumă băuturi alcoolice şi nici cafea.
Consumă mai mult alimente de tip fast-food, mănâncă mai sărat şi mai condimentat decât este
indicat. Face mişcare zilnic.
- Data internării: 17. 02. 2011
Diagnostic de internare:
Gastrită acută
Motivele internării:
- durere în regiunea epigastrică
- eructaţii
- regurgitaţii
- pirozis
- greaţă
- meteorism
29
gastrită
Antecedente personale:
- Menarha la 14 ani
- Operaţii: apendicotomie la 10 ani
Examen clinic general
Înălţime: 164cm
Greutate 59kg
Stare generală alterată;
Stare de nutriţie – prezentă;
Stare de conştienţă – prezentă;
Facies – palid;
Tegumente şi mucoase – normale;
Fanere – normale;
Ţesut conjunctiv – adipos – bine reprezentat;
Sistem ganglionar – nepalpabil;
Sistem osteoarticular – aparent integru;
Aparat respirator:
- torace normal conformat;
- sonoritate pulmonară normală;
- murmur vezicular fiziologic;
Aparat cardiovascular:
- soc apexian în spaţiul V intercostal stâng;
- zgomote cardiace normale;
- artere periferice pulsatile;
- T.A.: 110/70 mm.Hg;
- Puls: 84 bătăi/min;
- Respiraţie 18resp/min;
Aparat digestiv:
- abdomen suplu, mobil cu respiraţia;
- tranzit intestinal modificat - constipaţie;
Aparat uro – genital:
30
gastrită
- loje renale libere, nedureroase;

- micţiuni fiziologice;
Sistem nervos central:
- bine orientat temporo – spaţial;
- ROT (reflexe osteotendinoase) prezente bilateral.
Istoricul bolii
Din discuţia purtata cu pacienta, reiese că a început să se simtă rău după ce în urmă cu
două zile a consumat de la un fast-food un preparat foarte condimentat după care a băut un suc
dulce, acidulat şi rece. A consumat ceai gastric, a luat antiacide dar nu a simţit o ameliorare
semnificativă fapt pentru care s-a prezentat la camera de gardă a spitalului Vatra Dornei.
Principii de îngrijire
- Stabilesc manifestările de dependenţă şi independentă pentru cele 14 nevoi ale pacientei.

- Identific problemele pacientei.
- Stabilesc obiectivele împreună cu întreaga echipă medicală.
- Efectuez intervenţiile autonome şi delegate.
- Evaluez rezultatele împreună cu întreaga echipă medicală şi in cazul in care planul de îngrijire
nu a avut rezultatele aşteptate adaptez un alt plan de nursing.
31
gastrită
EXAMENE DE LABORATOR
DATA ANALIZE VALORILE ANALIZELOR VALORILE DE REFERINŢĂ

SOLICITATE PACIENTULUI
Leucocite 6.500/mm3 4000-8000/mm3

17.02. Hematii 3,8 milioane/mm³ b= 4,5-5,5 milioane/mm³ f= 4-5
2011 milioane/mm³
Hemoglobină 11 gr% b= 14-16 gr%
f=12-15 gr%
Hematocrit 0,39 l/l 0,40-0,45 l/l
Glicemie 96 mg% 80-120 mg%
Colesterol total 202 mg% 150-250 mg%
Trigliceride 48 mg% 50 mg%
TGP 17 U.K 7,5 -24 U.K.
TGO 24 U.K. 9-34 U.K.
Uree 28 mg% 20-40 mg%
Creatinină 1,1 mg% 0,6-1,3 mg%
VSH 7-1h 5-10 la 1 h
18 -2 h 10-20 la 2 h
Ionograma serică:
Na 302 mg% 300-305 mg%
K 14 mg% 15-21 mg%
Ca 8,85 mg% 9-11 mg%
Mg 1,7 mEq/l 1,5-3 mEq/l
Timp Quick 14´´ 12´´-16´´

Timp de sângerare 2 minute 2 - 4 minute
Timp de coagulare 8 minute 8-10 minute
Examen de urină
pH 5,5 4,8 – 6,8
densitate 1020 1015 – 1025
uree 380 mmol/l 166 -582,7 mmol/l
acid uric 94 mmol/l 30 -120 mmol/l
corpi cetonici 14mg/24h 10 -20 mg/24h
32
gastrită
EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE

ŞI IDENTIFICAREA PROBLEMELOR DE DEPENDENŢĂ
NR. NEVOIA DEPENDENT(+) MANIFESTĂRI SURSE DE OBIECTIVE
CRT INDEPENDENT(-) DE DIFICULTATE
DEPENDENŢĂ
1. A respira - ------------------- ------------- --------------
şi a avea o
bună
circulaţie
2. A bea şi a Inapetenţă Inflamaţia Pacienta să aibă
mânca + Greaţă mucoasei nutriţie adecvată
gastrice
3. A elimina Diaree Alterarea Pacienta să aibă

Constipaţie tranzitului eliminare
- intestinal adecvată
4. A se mişca
şi a avea o --------------- ------------- -------------
bună -
postură
5. A dormi şi Insomnii . Durerea Pacienta să
a se odihni nocturnă doarmă
+ suficient,
cantitativ şi
calitativ
6. A se - ---------- ---------- ----------
îmbrăca şi
dezbrăca
7. A menţine --------- ---------- ---------

temperatu -
ra corpului
în limite
normame
A fi curat ------------- ------------- -------------
8. -
A evita
pericolele - --------- --------- ----------
9.
10. A - ------------------ ------------------- ------------------

comunica
33
gastrită
11. A acţiona
conform
propriilor
convingeri, - ----------------- ---------------
a practica
-----------------
religia
12. A fi + Imposibilitatea de Spitalizarea Pacienta să se

preocupat a merge la poată întoarce la
în vederea serviciu serviciu cât mai
realizării curând
13. A se recrea - --------- -------- --------
14. A învăţa Deprinderi greşite Educaţie Pacienta să
cum să-şi Cunoştinţe greşită. dobândească
păstreze + insuficiente ignoranţă cunoştinţele
sănătatea necesare şi să le
aplice
PLAN DE NURSING AL PACIENTEI A.D.
34
gastrită
DATA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE

DE NURSING AUTONOME DELEGATE
17.02. Durere Atenuarea Conduc pacienta în Particip alături După
2011 (gastralgii) durerii salon şi-l instalez în de medic la instituirea
Pacienta să pat în poziţie examenul tratamentului
Alterarea prezinte: semişezândă pentru a clinic. pacienta se
nutriţiei se evita pirozisul şi Recoltez sânge simte mai bine.
(inapetenţă, Nutriţie regurgitaţia pentru analize Durerea a
greaţă) adecvată Măsor: dispărut,
T.A.-11/7cmHg Administrez pacienta
Alterarea Eliminare Puls: 84bătăi/min tratamentul: resimte o jenă
eliminării adecvată Temperatura: postprandială,b
(diaree/constipa 36,8°C Omez 1cp/zi alonare şi
ţie) Confort Respiraţia: dimineaţa eructaţii, dar
psihic şi fizic 18r/min. Malox 3 tb/zi sunt mai
Alterarea Talia: 164cm după mese discrete decât
confortului Să se evite Greutatea: 59kg Metocroplamid înainte de a
psihic şi fizic complicaţiile Discut cu pacienta, o 3 tb/zi începe
(anxietate, încurajez cu privire Biotics 3cp/zi în tratamentul,
meteorism, la evoluţia bolii, timpul mesei nu a avut
pirozis, Informez pacienta scaun
eructaţii, despre regimul
regurgitaţii) alimentar pe care
trebuie să-l respecte.
Risc de Întocmesc împreună
complicaţii cu pacienta un meniu
(HDS, ulcer) care să fie pe care
să-l tolereze şi să-l
accepte. Îi spun să nu
mănânce nimic în
dimineaţa următoare
pentru a putea
35
gastrită
efectua un examen
baritat
seara măsor:
T.A.-12/7cmHg
Puls: 84bătăi/min
Temperatura:
36,9°C
Respiraţia:
18r/min.
18. 02. Alterarea Pacientul să Aerisesc salonul Administrez Pacienta se

2011
eliminării prezinte: Dimineaţa măsor: tratamentul: simte bine.
(constipaţie) T.A.-10/6cmHg Prezintă
Nutriţie Puls: 74bătăi/min Omez 1cp/zi tulburări
Disconfort adecvată Temperatura: dimineaţa dispeptice
psihic şi fizic 36,5°C Malox 3 tb/zi discrete
atenuat Eliminare Respiraţia: după mese imediat după
adecvată 17r/min. pregătesc Metocroplamid mese care vor
Risc de pacienta psihic 3 tb/zi dispărea treptat
complicaţii mult Confort pentru radiografie, îi Biotics 3cp/zi în dacă pacienta
diminuat psihic şi fizic explic în ce constă timpul mesei va respecta
(HDS, ulcer) tehnica, o conduc în Dulcolax 1 tb/zi regimul
Să se evite sala de radiologie şi alimentar şi
complicaţiile apoi înapoi în salon tratamentul
Seara măsor: prescris de
T.A.-11/7cmHg medic.
Puls: 78bătăi/min A avut un
Temperatura: scaun normal
36,8°C după laxative.
Respiraţia:
18r/min.
36
gastrită
19.02. Cunoştinţe Pacienta să Aerisesc salonul. Administez Pacienta se

2011
insuficiente plece acasă Măsor: tratamentul externează cu
despre cum să- cu un bagaj T.A.-10/7cmHg Omez 1cp/zi stare
şi păstreze optim de Puls: 76bătăi/min dimineaţa ameliorată
sănătatea cunoştinţe Temperatura: Malox 3 tb/zi
despre cum 36,7°C după mese
să-şi păstreze Respiraţia: Metocroplamid
sănătatea 17r/min. 3 tb/zi
Pregătesc pacienta Biotics 3cp/zi în
pentru externare. timpul mesei
Educ pacienta cu Îi înmânez
privire la modul de biletul de
viaţă pe care trebuie externare
să-l adopte pentru a- împreună cu
şi menţine starea de recomandările
sănătate medicale
EVOLUŢIE ŞI RECOMANDĂRI
37
gastrită
Pacienta A.D., în vârstă de 25 de ani, se prezintă la camera de gardă acuzând gastralgii,

meteorism, pirozis, regurgitaţii, eructaţii, tranzit intestinal modificat; simptome ce au apărut în
urma consumării unor alimente de tip fast-food, foarte condimentate. Se stabileşte diagnosticul de
gastrită acută, se instituie tratament cu: Omez, Metocroplamid, Malox, Biotics.
Pacienta se externează cu următoarele recomandări:
- continuarea tratamentului medicamentos conform Rp;
- respectarea regimului recomandat ;
- evitarea prăjelilor, rântaşurilor, afumăturilor, condimentelor;
- evitarea consumării alimentelor prea reci sau prea fierbinţi
- pacienta va avea 4-5 mese pe zi în cantităţi reduse;
- respectarea unui program de odihnă de 8 ore/noapte;
- evitarea efortului fizic prelungit;
- renunţarea la fumat şi la alcool;
- revenirea la control de două ori/an şi ori de câte ori starea ei o necesită.
Pacienta se externează cu stare ameliorată.
CAZUL B
38
gastrită
Culegerea datelor
- Nume: B.
- Prenume: N.
- Data naşterii: 12 04 1975
- Domiciliu stabil: Podu Coşnei
- Starea civilă: căsătorită
- Stare materială: Venit material mediu rezultat din salariul ei şi al soţului ei. Are un copil
de 9 ani.
- Observaţii: Pacienta declară că nu fumează, nu consumă băuturi alcoolice, bea cafea
zilnic, în cantitate moderată . Îi plac mâncărurile condimentate precum şi prăjelile.
Gastrită acută hemoragică
HDS
- durere în etajul superior al abdomenului
- eructaţii
- regurgitaţii
- pirozis
- greaţă
- hematemeză
- meteorism
- Menarha la 14 ani
- Naşteri: 1
39
gastrită
Înălţime: 174cm
Greutate 79kg
Facies – palid;
Fanere – normale;
Aparat respirator:
- T.A.: 120/70 mm.Hg;
Aparat digestiv:
40
gastrită
Istoricul bolii
Din discuţia purtată cu pacienta, reiese că în urma unui stres prelungit, timp în care a
neglijat alimentaţia, a început să acuze greaţă, pirozis, eructaţii, meteorism, dureri abdominale,
astenie. Azi dimineaţă la trezire a prezentat greaţă şi hematemeză fapt pentru care a speriat-o şi a
făcut-o să se prezinte la camera de gardă a spitalului Vatra Dornei.

41
gastrită

Leucocite 7.800/mm3 4000-8000/mm3

2011 milioane/mm³
Hemoglobină 10.8 gr% b= 14-16 gr%
f=12-15 gr%
TGP 17 U.K 7,5 -24 U.K.
TGO 24 U.K. 9-34 U.K.
Uree 28 mg% 20-40 mg%
VSH 11 - 1 h 5-10 la 1 h
28 -2 h 10-20 la 2 h
Ionograma serică:
Na 302 mg% 300-305 mg%
K 14 mg% 15-21 mg%
Ca 8,85 mg% 9-11 mg%
Examen de urină
pH 5,5 4,8 – 6,8
densitate 1020 1015 – 1025

42
gastrită
DEPENDENŢĂ
1. A respira - ------------------- ------------- --------------
şi a avea o
bună
circulaţie
gastrice
3. A elimina Alterarea Pacienta să aibă

4. A se mişca
şi a avea o --------------- ------------- -------------
bună -
postură
+ suficient,
cantitativ şi
calitativ
6. A se - ---------- ---------- ----------
îmbrăca şi
dezbrăca
7. A menţine Risc de Proces infecţios Pacienta să

temperatu + hipertermie prezinte
ra corpului temperatura
în limite corpului în
normale limite normale
------------- ------------- -------------

8. A fi curat -
A evita
pericolele - --------- --------- ----------
9.
10. A - ------------------ ------------------- ------------------

comunica
43
gastrită
11. A acţiona
conform
propriilor
convingeri, - ----------------- ----------------- ---------------
a practica
religia

realizării curând
13. A se recrea - --------- -------- --------
aplice
PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI B. N.
44
gastrită

14.01. Durere Atenuarea Conduc pacienta în Particip alături de După ce

2011 (gastralgii) durerii salon şi-o instalez medic la examenul pacienta se
Pacienta să în pat în decubit clinic. prezintă la
Alterarea prezinte: dorsal Recoltez sânge spital pacienta
nutriţiei Măsor: pentru analize nu mai are
( inapetenţă, Nutriţie T.A.-12/7cmHg hematemeză
greaţă) adecvată Puls: 78 bătăi/min Administrez dar pentru
Temperatura: tratamentul: evitarea unei
Alterarea Eliminare 36,8°C Glucoză 5% 500 hemoragii
eliminării adecvată Respiraţia: ml iv. masive se
(hematemeză) 18r/min. Scobutil 2 f/zi practică
Confort Talia: 174cm Metocroplamid conduita de
Alterarea psihic şi fizic Greutatea: 79kg 2 f /zi im. urgenţă.
confortului Discut cu pacienta, Fitomenadionă După
psihic şi fizic Să se evite o încurajez cu 1f/zi im instituirea
(anxietate, complicaţiile privire la evoluţia Zantac 1f/zi im tratamentului
meteorism, bolii. Îi administrez durerea
pirozis, lichide reci, cu dispare,
eructaţii, linguriţa, aplic pacienta
regurgitaţii) gheaţă pe abdomen, prezintă
în regiunea meteorism, şi
Risc de epigastrică. O anunţ anxietate
complicaţii că nu are voie să diminuată
mănânce precum şi după discuţia
faptul că a doua zi purtată cu
Seara măsor: echipa
T.A.-12/7cmHg medicală
Puls: 84bătăi/min
Temperatura:
45
gastrită
36,9°C
Respiraţia:
18r/min.
15. 01. Alterarea Pacienta să Aerisesc salonul. Deoarece Endoscopia a

nutriţiei prezinte : Măsor: endoscopia nu a pus în evidenţă
(restricţii cu -nutriţie T.A.-11/7cmHg identificat prezenţa
privire la adecvată Puls: 78 bătăi/min hemoragie, dar o leziunilor
alimentaţia pe Temperatura: mucoasă gastrică mucoasei
cale orală) -confort 36,8°C edemaţiată, gastrice cu
psihic şi fizic Respiraţia: medicul hotărăşte aspect de
Alterarea 18r/min. că pacienta îşi gastrită acută,
confortului Să se evite Anunţ pacienta că poate relua fără hemoragie
psihic şi fizic complicaţiile va fi trimisă cu o alimentaţia pe evidentă.
(anxietate, ambulantă până la gură respectând Pacienta şi-a
meteorism, Câmpulung regimul impus de reluat
pirozis, Moldovenesc în afecţiune. alimentaţia pe
eructaţii, vederea efectuării Administrez cale orală,
regurgitaţii) unei endoscopii. O tratamentul: este optimistă
pregătesc psihic, Glucoză 5% 500 cu privire la
Risc de explicându-i în ce ml iv. evoluţia bolii
complicaţii constă tehnica. O Scobutil 2 f/zi
(HDS masivă) ajut să se îmbrace şi Metocroplamid
o predau echipei de 2 f /zi im.
pe ambulanţă Fitomenadionă
împreună cu 1f/zi im
documentele Zantac 1f/zi
necesare, o preiau
la întoarcere, o
instalez în pat. O
servesc cu ceai
îndulcit, compot de
46
gastrită
mere, lapte, de mai

multe ori pe zi în
cantitate mică.
Seara măsor:
T.A.-12/7cmHg
Puls: 84bătăi/min
Temperatura:
36,9°C
Respiraţia:
18r/min.
16. 01. Alterarea Pacienta să Aerisesc salonul Administrez Pacienta se

nutriţiei prezinte : Dimineaţa măsor: tratamentul: simte mai bine.
(inapetenţă) -nutriţie T.A.-10/6cmHg Spune că îi
Alterarea adecvată Puls: 74bătăi/min Omez 1cp/zi este foame.
confortului Temperatura: dimineaţa După ingerarea
psihic şi fizic -confort 36,5°C Malox 3 tb/zi alimentelor
(anxietate, psihic şi fizic Respiraţia: după mese prezintă
meteorism, 17r/min. Metocroplamid 3 meteorism şi
pirozis, Să se evite Pregătesc pacienta tb/zi eructaţii care
eructaţii, complicaţiile pentru ecografie Redigest 3 tb/zi încetează după
regurgitaţii) abdominală, o după mese tratament.
însoţesc în sala de Espumisan 2cp/zi
Risc de examinare şi apoi Biotics 3cp/zi în
complicaţii înapoi în salon. timpul mesei
(HDS masivă) Seara măsor:
T.A.-11/7cmHg
Puls: 78bătăi/min
Temperatura:
36,8°C
Respiraţia:
18r/min.
47
gastrită
17. 01. Alterarea Pacientul să Aerisesc salonul Administrez Pacienta se

eliminării(con- prezinte: Dimineaţa măsor: tratamentul: simte bine.
stipaţie) T.A.-10/6cmHg Prezintă
Nutriţie Puls: 74bătăi/min Omez 1cp/zi tulburări
Disconfort adecvată Temperatura: dimineaţa dispeptice
psihic şi fizic 36,5°C Malox 3 tb/zi discrete
atenuat Eliminare Respiraţia: după mese imediat după
adecvată 17r/min. Metocroplamid 3 mese care vor
Risc de Urmăresc dacă tb/zi Redigest 3 dispărea treptat
complicaţii Confort pacienta respectă tb/zi după mese dacă pacienta
mult diminuat psihic şi fizic regimul alimentar şi Espumisan 2cp/zi va respecta
discut cu ea despre Biotics 3cp/zi în regimul
Să se evite principii de viaţă timpul mesei alimentar şi
complicaţiile sănătoase Ulei de ricin tratamentul
Seara măsor: 1 ligură. prescris de
T.A.-11/7cmHg medic.
Puls: 78bătăi/min A avut un
Temperatura: scaun normal
36,8°C după laxative.
Respiraţia:
18r/min.
18. 01 Cunoştinţe Pacienta să Aerisesc salonul. Administrez Pacienta se
insuficiente plece acasă Măsor: tratamentul externează cu
despre cum să- cu un bagaj T.A.-10/7cmHg Omez 1cp stare
şi păstreze optim de Puls: 76bătăi/min dimineaţa ameliorată
sănătatea cunoştinţe Temperatura: Malox 1tb după
despre cum 36,7°C masă
să-şi păstreze Respiraţia: Metocroplamid
sănătatea 17r/min. 1tb
Pregătesc pacienta Redigest 1 tb
pentru externare. după masă
48
gastrită
Educ pacienta cu Espumisan 1cp

privire la modul de Biotics 1cp în
viaţă pe care trebuie timpul mesei
să-l adopte pentru Îi înmânez biletul
a-şi menţine starea de externare
de sănătate împreună cu
recomandările
medicale
49
gastrită
Pacienta B.N., în vârstă de 35 de ani, se prezintă la camera de gardă acuzând: hematemeză,

gastralgii, meteorism, pirozis, regurgitaţii, eructaţii; simptome ce au apărut în urma unui stres
prelungit şi a unei alimentaţii nesănătoase. Se stabileşte diagnosticul de gastrită acută infecţioasa ,
se instituie tratament cu: Omez, Metocroplamid, Malox, Biotics, Glucoză, Scobutil,
Fitomenadionă, Espumisan.
Pacienta se externează cu următoarele recomandări:
- continuarea tratamentului medicanentos conform Rp;
- respectarea regimului igienico-dietetic recomandat ;
- revenirea la control de două ori/an şi ori de câte ori starea lui o necesită.
CAZUL C
50
gastrită
Culegerea datelor
- Nume: H.
- Prenume: O.
- Data naşterii: 11. 07. 1968
- Domiciliu stabil: Podu Coşnei
- Starea civilă: căsătorită
- Stare materială: Venit material mediu rezultat din salariul ei şi al soţului ei. Locuieşte la
ţară împreună cu mama sa şi cei 2 copii minori pe care îi are în întreţinere.
- Observaţii: Pacienta declară că nu fumează, nu consumă băuturi alcoolice, bea cafea
zilnic, în cantitate moderată . Îi plac mâncărurile condimentate precum şi prăjelile.
Gastrită cronică acutizată
Infecţie acută cu HP
- durere în etajul superior al abdomenului
- eructaţii
- regurgitaţii
- pirozis
- greaţă
- meteorism
- Menarha la 15 ani
- Operaţii: amigdalotomie la 13 ani
- Naşteri: 2
51
gastrită
Înălţime: 174cm
Greutate 69kg
Facies – palid;
Fanere – normale;
Aparat respirator:
- T.A.: 10/60 mm.Hg;
Aparat digestiv:
52
gastrită
Istoricul bolii
Pacientă cunoscută cu gastrită cronică infecţioasă cu HP, se prezintă la camera de gardă a
Spitalului municipal Vatra Dornei, acuzând acutizarea simptomelor de gastrită: arsură
retrosternală, regurgitaţii, pirozis, meteorism, greaţă, diaree, frisoane, toleranţă scăzută la frig.
Menţionează că simptomele mai sus menţionate au reapărut după ce pacienta a consumat multe
dulciuri şi produse de patiserie cu ocazia sărbătorilor de iarnă precum şi a unei situaţii conflictuale
apărute în familie.


53
gastrită
Leucocite 9.500/mm3 4000-8000/mm3

2011 milioane/mm³
Hemoglobină 11 gr% b= 14-16 gr%
f=12-15 gr%
TGP 17 U.K 7,5 -24 U.K.
TGO 24 U.K. 9-34 U.K.
Uree 28 mg% 20-40 mg%
VSH 27 - 1 h 5-10 la 1 h
48 -2 h 10-20 la 2 h
Ionograma serică:
Na 302 mg% 300-305 mg%
K 14 mg% 15-21 mg%
Ca 8,85 mg% 9-11 mg%
Timp Quick 14´´ 12´´-16´´

Timp de sângerare 2 minute 2 - 4 minute
Timp de coagulare 8 minute 8-10 minute
Examen de urină
pH 5,5 4,8 – 6,8
densitate 1020 1015 – 1025

54
gastrită
DEPENDENŢĂ
1. A respira - ------------------- ------------- --------------
şi a avea o
bună
circulaţie

gastrice
3. A elimina Diaree Alterarea Pacienta să aibă

4. A se mişca
şi a avea o --------------- ------------- -------------
bună -
postură

+ suficient,
cantitativ şi
calitativ
6. A se - ---------- ---------- ----------

îmbrăca şi
dezbrăca
7. A menţine Risc de Proces infecţios Pacienta să
temperatu + hipertermie prezinte
ra corpului temperatura
corpului în
limite normale
8. A fi curat - ------------- ------------- -------------
- --------- --------- ----------

9. A evita
pericolele
10. A - ------------------ ------------------- ------------------
comunica
55
gastrită
11. A acţiona
conform
propriilor
convingeri, - ----------------- ---------------
a practica
-----------------
religia

realizării curând
13. A se recrea - --------- -------- --------
aplice
PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI H.O.

08.01. Durere Atenuarea Conduc pacienta în Particip alături După
2011 (arsură durerii salon şi-o instalez în de medic la instituirea
56
gastrită
retrosternală) Pacienta să pat în decubit dorsal examenul tratamentului

prezinte: Măsor: clinic. se simte mai
Alterarea T.A.-10/6cmHg Recoltez sânge bine. Nu mai
nutriţiei Nutriţie Puls: 74 bătăi/min şi scaun pentru prezintă
( inapetenţă, adecvată Temperatura: analize durere, doar o
greaţă) 36,8°C jenă în
Eliminare Respiraţia: Administrez epigastru
Alterarea adecvată 18r/min. tratamentul:
eliminării Talia: 174cm Glucoză 5%
(diaree) Odihnă Greutatea: 69kg 500 ml iv.
adecvată Discut cu pacienta, o Scobutil 2 f/zi
Alterarea încurajez cu privire la Metocroplamid
odihnei (treziri Confort evoluţia bolii. O ajut 2 f /zi im.
repetate în psihic şi fizic să-şi facă toaleta. Zantac 1f/zi im
timpul nopţii O servesc cu ceai de Loperamid 2
cauzate de Să se evite gălbenele la tb/zi
pirozis) complicaţiile temperatura camerei, Diazepam 1 tb
cu supă strecurată de seara
Alterarea zarzavat.
confortului Seara măsor:
psihic şi fizic T.A.-12/7cmHg
(anxietate, Puls: 84bătăi/min
meteorism, Temperatura:
pirozis, 36,9°C
eructaţii, Respiraţia:
regurgitaţii) 18r/min.
Risc de
complicaţii
09. 01. Durere(jenă în Disparitia Aerisesc salonul Rezultatele Pacienta se
2011 epigastru) durerii şi a Dimineaţa măsor: analizelor simte mai
Alterarea fenomenelor T.A.-11/7cmHg indică o bine. Durerea
57
gastrită
nutriţiei(inapete dispeptice Puls: 78 bătăi/min reinfectare cu a dispărut.

nţă) Temperatura: HP. A mâncat, s-a
Disconfort fizic Pacienta să 36,6°C Administrez odihnit.
atenuat prezinte Respiraţia: tratamentul: Prezintă
(regurgitaţii, confort psihic 17r/min. Claritromicină tulburări
meteorism) şi fizic Pregătesc pacienta 1g/12h dispeptice
Risc de Evitarea psihic şi fizic pentru Metronidazol discrete
complicaţii mult complicaţii- un examen radiologic 1tb/12h imediat după
diminuat lor baritat. O anunţ să nu Omez 2cp/zi masă care vor
mănânce, îi explic în Motilium 3 tb/zi dispărea cu
ce constă tehnica, o timpul dacă
conduc în sala de pacienta va
examinare şi apoi respecta
înapoi în salon, o regimul şi
previn asupra tratamentul
modificării culorii şi recomandat
consistenţei scaunului de medic.
din cauza sulfatului de
bariu.
Discut cu pacienta
despre importanţa
respectării regimului
alimentar, întocmesc
împreună cu aceasta
un meniu ţinând cont
de preferinţe de
toleranţe şi conform
cu regimul
recomandat.
Seara măsor:
T.A.-12/7cmHg
Puls: 74bătăi/min
58
gastrită
Temperatura:
36,7°C
Respiraţia:
18r/min.
10. 01. Cunoştinţe Pacienta să Aerisesc salonul. Administrez Pacienta se
2011 insuficiente plece acasă Măsor: tratamentul: externează cu
despre cum cu un bagaj T.A.-10/7cmHg Claritromicină stare
să-şi păstreze optim de Puls: 76bătăi/min 1g ameliorată
sănătatea cunoştinţe Temperatura: Metronidazol
despre cum 36,7°C 1tb/
să-şi păstreze Respiraţia: Omez 1cp
sănătatea 17r/min. Motilium 1 tb
Pregătesc pacienta
pentru externare. Îi
înmânez biletul de
externare împreună cu
recomandările
medicale. Educ
pacienta cu privire la
modul de viaţă pe care
trebuie să-l adopte
pentru a-şi menţine
starea de sănătate.
Pacienta H.O., 42 ani, cunoscută cu gastrită cronică infecţioasă cu HP, se prezintă la

camera de gardă a Spitalului municipal Vatra Dornei, acuzând acutizarea simptomelor de gastrită:
arsură retrosternală, regurgitaţii, pirozis, meteorism, greaţă, diaree, frisoane, toleranţă scăzută la
frig. Se internează în spital,unde se instituie tratament cu: Claritromicină, Metronidazol, Omez,
Motilium.
59
gastrită
Se externează cu următoarele recomandări:

- continuarea tratamentului medicanentos conform Rp;
- respectarea regimului igienico-dietetic recomandat ;
- revenirea la control de două ori/an şi ori de câte ori starea lui o necesită.
BIBLIOGRAFIE
1. Lucreţia Titircă - Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare

nevoilor fundamentale, Editura ,,Viaţa Medicală Românească”, Bucureşti, 2007.
2. Lucreţia Titircă - Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Editura
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2006.
60
gastrită
3. Lucreţia Titircă – Breviar de explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului,

Editura ,,Viaţa Medicală Românească”, Bucureşti, 2007
4. Lucreţia Titircă – Urgenţele medico chirurgicale, Editura Medicală, Bucureşti, 2007
5. Lucreţia Titircă – Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali,
Editura
,,Viaţa Medicală Românească”, Bucureşti, 2008
6. Lucreţia Titircă – Dicţionar de termini pentru asistenţii medicali, Editura ,,Viaţa Medicală
Românească”, Bucureşti, 2006.
7. Corneliu Borundel – Medicină internă pentru cadre medii, Editura BIC ALL, 2007.
8. Emil Rădulescu – Ai grijă de inima ta, Editura ,,Viaţă şi Sănătate” Bucureşti, 2007
9. C. Mozeş – Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti, 1978.
10. Virginia Henderson – Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului, Copenhaga-
Danemarca,1991.
11. I. Mincu – Alimentaţia raţională a omului sănătos şi bolnav, Editura Medicală, Bucureşti,
1978.
12. Dumitru Dobrescu, Emanoil Manolescu, Victoria Subţirică, Simona Negreş – Memo Med,
Editura Minesan, Bucureşti, 2006.
AGENDA MEDICALĂ
CLARITROMICINA
61
gastrită
Acţiune terapeutică: Claritromicina este un antibiotic aparţinând familiei macrolidelor.

Claritromicina îşi exercită activitatea antibacteriană prin inhibarea sintezei proteice legate de
subunitatea ribozomală 50S. Klacid este activ în vitro împotriva următoarelor microorganisme:
Streptococcus agalactiae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus viridans, Streptococcus
pneumoniae, Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, Neisseria gonorrhoeae,
Listeria monocytogenes, Legionella pneumophila, Mycoplasma pneumoniae, Campylobacter
pylori, Campylobacter jejuni, Chlamydia trachomatis, Brahmanella catarrhalis, Bordetella
pertussis, Staphylococcus aureus, Propionibacterium acnes. Studiile clinice au demonstrat apariţia
nivelelor plasmatice maxime la două ore de la administrarea orală a unei doze unice de
Claritromicină, cu valori de 0,35 mcg/ml după o doză de 100 mg, şi respectiv de 3,97 mcg/ml
după o doză de 1.200 mg. Timpul de înjumătăţire al drogului pare a fi dependent de doză. Mai
mult, alimentaţia nu s-a dovedit a avea o influenţă semnificativă asupra biodisponibilităţii acestei
forme farmaceutice. După absorbţie, Claritromicina difuzează rapid în majoritatea ţesuturilor, mai
puţin în SNC, fără diferenţe semnificative de concentraţie. Claritromicina este metabolizată de
ficat, metabolitul cel mai important fiind 14-hidroxi-N-desmetil-claritromicina, care atinge nivele
plasmatice maxime de 0,5 0000mcg/ml şi de 1,2 mcg/ml la 2-4 ore după administrarea unei doze
de 250 şi, respectiv, de 1.200 mg Numai după administrarea unei doze de 1.200 mg au putut fi
identificate nivelele plasmatice scăzute de descladinozil-claritromicină. Procesul metabolic tinde
la saturaţie la doze mai mari. La 5 zile de la administrarea orală sau i.v. de Claritromicină marcată
cu C14, 35% din doză a fost excretată în urină şi 52% în materiile fecale.
Indicaţii: Tratamentul infecţiilor cu germeni sensibili la Claritromicină. Infecţiile tractului
nazofaringean (amigdalite, faringite), şi ale sinusurilor paranazale. Infecţiile tractului respirator
inferior: bronşite, pneumonii bacteriene şi pneumonii atipice. Infecţii ale pielii: impetigo, erizipel,
foliculite, furunculoze şi plăci septice.
Mod de administrare: Dozele recomandate pentru adulţi sunt de o tabletă de 250 mg la
12 ore. În caz de infecţii severe, doza poate fi mărită la 500 mg la 12 ore. Administrarea trebuie să
fie continuată, după severitatea infecţiei, pâna la 6-14 zile. La pacienţi cu afectări renale cu un
clearance al creatininei mai mic de 30 mg/min, doza trebuie redusă jumătate. Administrarea nu
trebuie continuată la aceşti pacienţi mai mult de 14 zile.
Supradozare: Dacă au fost ingerate doze mari de Claritromicină, pot surveni tulburări
gastro-intestinale. Pot surveni de asemenea reacţii sistemice, care trebuie tratate imediat cu
spălături gastrice şi prin măsuri de susţinere. Deoarece Claritromicina nu poate fi eliminată din
62
gastrită
organism prin hemodializă sau prin dializă peritoneală, este necesar să fie luate măsuri energice
pentru eliminarea din tractul digestiv a drogului încă neabsorbit, aplicând în acelaşi timp o terapie
simptomatică adecvată.
Contraindicaţii: Claritromicina este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la
macrolide. Sarcină. Alăptare. Insuficienţă hepatică severă.
Reacţii adverse: După administrarea orală a Claritromicinei, s-au raportat unele tulburări
gastro-intestinale (greaţă, pirozis, dureri abdominale, diaree), cefalee şi rash cutanat. La folosirea
macrolidelor, sunt posibile creşteri tranzitorii ale GOT - GPT, care sunt în mod normal reversibile
după întreruperea administrării. Deoarece în timpul testelor clinice cu Claritromicină nu s-au
experimentat probleme mai severe privind ficatul, trebuie luat în calcul că pentru antibioticele din
această clasă pot surveni, în mod excepţional, episoade de hepatită colestatică. Ca şi în cazul altor
antibiotice, în timpul tratamentului cu Claritromicină se pot rareori înregistra suprainfecţii cu
bacterii rezistente sau cu fungi, necesitând întreruperea administrării şi adoptarea unei conduite
terapeutice adecvate.
DIAZEPAM
Este un derivat de benzodiazepina.
Prezentare: soluţie injectabilă 10 mg/2 ml; comprimate de 2 mg; 5 mg; 10 mg.
Indicaţii: stări anxioase, hipocondriale, nevroze, stări depresive. Tulburări vegetative din
infarct, angor, hipertensiune, ulcer gastro-duodenal, astm bronşic.Hipnogen.Contracturi musculare
de origine centrală. Premedicaţie în anesteziologie.
Contraindicaţii: glaucom, sugari, miastenie, conducători auto.
GLUCOZĂ
Indicații –rehidratare, aport caloric, hipoglicemie, solvent pentru numeroase
medicamente. Soluții hipertone(25-50%) reduc presiunea cerebrospinală și edemul cerebral în
delirium tremens și intoxicația acută cu alcool.
METOCLOPRAMID
Substanţa activă: metoclopramidum
63
gastrită
Indicaţii: Greaţă şi vărsături: postoperator, în cazul bolii de iradiere sau provocate de

medicamente; sughiţ, esofagita de reflux, staza gastrică, dispepsie, flatulenţă, migrene; facilitarea
tubajului duodenal şi endoscopiei; examen radiologic gastrointestinal; anestezie în urgenţe
(inclusiv în sarcină), în scopul evacuării conţinutului gastric.
Contraindicaţii: Alergie la procaină, procainamidă, metoclopramidă; feocromocitom (risc
de accidente hipertensive grave), hemoragie gastrointestinală, obstrucţie mecanică sau perforaţie
intestinală; dischinezie tardivă la pacienţi aflaţi sub tratament cu neuroleptice.
METRONIDAZOL
Compoziţie: Comprimate orale conţinând metronidazol 250 mg.
Indicaţii: Tricomoniaza vaginală şi uretrala, lambliază, dizenterie hepatică şi abcese
hepatice amebiene, infecţii cu anaerobi.
Reacţii adverse: Greaţa, gust metalic, limba încărcata, cefalee (relativ frecvent), diaree,
uscăciunea gurii, neplăcere epigastrică, vărsături, arsuri vaginale, erupţii cutanate, ameţeli,
somnolenta, leucopenie trecătoare (rareori); febra, congestie nazală, disurie, scăderea libidoului,
polinevrita, vertij, ataxie, convulsii (foarte rar).
Contraindicaţii şi precauţii: Metronidazolul este contraindicat la bolnavii cu discrazii
sanguine (tratamentul se face sub controlul hemoleucogramei), psihoze şi boli neurologice active,
alergie la medicamente; se evită în primele 3 luni de sarcina şi prudenţă în continuare; nu se
administrează la lăuze şi în perioada de alăptare.
MOTILIUM
Indicaţii: Tulburări funcţionale, hipotonie şi hipomotilitate gastro-duodenala, esofagita de
reflux, enteropatie diabetica, în tratamentul simptomatic al ulcerului gastro-duodenal şi al
sindromului de colon iritabil. În general, în starile patologice însoţite de dispepsie, afectarea
evacuării gastrice, reflux gastro-esofagian, esofagita (plenitudine epigastrica, tensiune abdominală,
eructaţii, epigastralgii, flatulenţă greaţă, pirozis)..
Reacţii adverse Creşterea nivelului prolactinei serice (reacţie adversă comună pentru
neuroleptice). Rareori pot aparea dureri ale sânilor şi galactoree. După întreruperea tratamentului,
64
gastrită
nivelul prolactinei serice se normalizează. Alte reacţii adverse: cefalee, ameţeli, uscarea mucoasei
bucale, constipatie, care nu impun oprirea tratamentului.
Contraindicaţii Nu există contraindicaţii absolute. Deşi nu s-au observat efecte teratogene
şi medicamentul nu traversează bariera placentara, se foloseşte cu precauţie la gravide. Deoarece
bariera hemato-encefalica şi metabolizarea drogului sunt încă imperfecte la nou-nascuti şi sugari,
nu se recomanda administrarea la copiii mai mici de 1 an.
OMEPRAZOL
Indicaţii: este indicat pentru tratamentul ulcerului duodenal, ulcerului gastric, esofagitei
de reflux, refluxului gastroesofagian simptomatic; ulcer duodenal şi gastric sau eroziuni asociate
tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS); eradicarea Helicobacter pylori în ulcerul
peptic; sindromul Zollinger -Ellison.
Precauţii: Dacă se suspectează ulcer gastric, se va exclude posibilitatea de malignitate,
deoarece Losec poate atenua simptomele întârziind diagnosticul.
Contraindicaţii: Hipersensibilitate cunoscută la omeprazol.
Sarcină şi alăptare: Ca toate medicamentele noi, OMEPRAZOLUL nu trebuie
administrat în timpul sarcinii şi alăptării, cu excepţia cazurilor în care utilizarea sa este considerată
esenţială..
Reacţii adverse: este bine tolerat şi reacţiile adverse semnalate au fost în general
moderate şi reversibile. Studiile clinice sau simpla utilizare de rutină au raportat următoarele
reacţii adverse, însă în majoritatea cazurilor nu s-a stabilit o relaţie între apariţia acestora şi
tratamentul cu omeprazol. Piele: Rar rash şi/sau prurit. Izolat, fotosensibilitate, erythema
multiforme, alopecie. Sistemul musculo-scheletic: Izolat, artralgie, slăbiciune musculară şi
mialgie. Sistemul nervos central şi periferic: Cefalee. Rar ameţeală, parestezie, somnolenţă,
insomnie şi vertigo. Izolat, stare de confuzie mentală reversibilă, agitaţie, depresie şi halucinaţii,
predominant la pacienţii grav bolnavi. Sistemul gastrointestinal: Diaree, constipaţie, dureri
abdominale, greţuri/vărsături şi flatulenţă. Izolat, uscăciunea mucoasei bucale, stomatită şi
candidoză gastrointestinală. Ficat: Rar, creşterea enzimelor hepatice. Izolat, encefalopatie la
pacienţii cu boală hepatică severă preexistentă; hepatita cu sau fără icter, insuficienţă hepatică.
Sistemul endocrin: În cazuri izolate, ginecomastie. Sistemul sanguin: Izolat, leucopenie,
trombocitopenie, agranulocitoză şi pancitopenie. Altele: Rar, stare de rău. Reacţii de
hipersensibilitate, de exemplu urticarie (rar) şi în cazuri izolate angioedem, febră, bronhospasm,
65
gastrită
nefrită interstiţială şi şoc anafilactic. Izolat, hipersalivaţie, edem periferic, tulburări de vedere,
tulburări gustative.
SCOBUTIL
Prezentare farmaceutica: Comprimate continand butilscopolamina bromura 10 mg (flac.
cu 20 buc.); supozitoare continand butilscopolamina 10 mg sau 7,5 mg (cutie cu 6 buc.); fiole a 1
ml solutie apoasa injectabila continand butilscopolamina bromura 10 mg (cutie cu 10 buc.).
Actiune terapeutica: Antispastic digestiv şi genito-urinar prin actiune parasimpatolitica şi
slab ganglioplegica; antisecretor gastric. Absorbtia intestinala este slaba, iar durata de actiune
relativ scurta; forma injectabila este mai activa.
Indicatii: Colici intestinale, biliare, ureterale, spasm piloric sau de cardia, ulcer
gastroduodenal, colita mucomembranoasa; dismenoree, retentie de lohii; pentru efectuarea
duodenografiei hipotone şi diagnosticul diferential radiologic intre spasmele functionale şi stenoza
organica.
Mod de administrare: Adulti, oral cate 1-2 comprimate sau supozitoare de 3-5 ori/zi;
intramuscular sau intravenos lent, 1-2 fiole la nevoie. Copii 6-12 ani, 1 comprimat de 3 ori/zi.
Reactii adverse: Uscaciunea gurii, tulburari de vedere, tahicardie, constipatie, dificultate
în urinare (mai ales la doze mari şi pentru injectii); injectarea intravenoasa poate provoca sedare,
tahicardie, hipotensiune ortostatica.
Contraindicatii: Glaucom, adenom de prostata cu retentie urinara, ileus paralitic, megacolon,
obstacol mecanic la nivelul tubului digestiv, hernie hiatala cu reflux esofagian, tahiaritmii
supraventriculare (mai ales pentru injectii); prudenta în cardiopatia ischemica grava şi la bolnavii
cu hipertiroidism marcat (nu se injecteaza). Prudenta cand se asociaza cu chinidina, amantadina,
antidepresive triciclice (creste riscul reactiilor adverse).
ZANTAC
Indicaţii: Tratamentul ulcerului duodenal şi ulcerului gastric benign, inclusiv al ulcerului
provocat de antiinflamatoare nesteroidiene. Prevenirea ulcerelor la bolnavii care folosesc
antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv aspirină) şi în special la bolnavii cu boală ulceroasă în
antecedente. Ulcerul postoperator. Esofagita de reflux. Sindrom Zollinger-Ellison. Dispepsie
cronică episodică, caracterizată prin durere (epigastrică sau retrosternală), care este în legătură cu
alimentaţia sau apare în timpul nopţii dar nu este asociată cu bolile anterioare. Profilaxia ulcerului
66
gastrită
de stres în bolile grave. Profilaxia recurenţelor hemoragice după boală ulceroasă. Profilaxia
sindromului Mendelsohn.
Contraindicaţii: Zantac este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută.
Precauţii: Malignizarea: Posibilitatea existenţei unei afecţiuni gastrice maligne trebuie
exclusă înainte de începerea terapiei la pacienţii cu ulcer gastric (şi dacă indicaţiile includ
dispepsie, pacienţii de vârstă medie şi cu modificări noi sau recente în simptomatologie) deoarece
tratamentul cu Zantac poate masca simptomatologia carcinomului gastric.
Sarcină şi alăptare: Ranitidina traversează placenta şi este excretată în laptele matern. Ca şi alte
medicamente trebuie utilizată în timpul sarcinei şi lactaţiei numai dacă se consideră necesare.
67

GSTR PR

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GSTR PR

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Îngrijirea pacientului cu

NOTIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE STOMACULUI

Configuraţia externă şi raporturi

1.2 Structura stomacului

- un al treilea plex, mai puţin dezvoltat, se numeşte plexul Meissmer, aşezat în

1.5 Fiziologia stomacului

2.2 Gastrita acută infecţioasă

Gastrita acută catarală (infecţioasă) este provocată de factori multipli:

2.3 Gastrita flegmonoasă

Procesul inflamator purulent cuprinde toate straturile peretelui stomacal. Inflamaţia

2.4 Gastrita acută toxică (corozivă)

2.5 Gastrita acută hemoragică

2.6 Gastrita cronică

Examenul sucului gastric.

Perigastrita. Procesul inflamator al mucoasei poate uneori cuprinde şi seroasa, determinând

3.1 Procesul de îngrijire

3.2 Etapele procesului de îngrijire

Îngrijirea pacientului porneşte de la informaţii primite şi deci, se pot identifica problemele

Datele stabile sunt :

Date variabile sunt :

- Interviul pacientului-forma specială de interacţiune verbală care se desfăşoară în

2 Analiza şi interpretarea datelor

Diagnosticul de îngrijire, format din trei parţi utilizează formula PES :

Obiectivele de îngrijire vizează atitudinea, comportamentul în acţiunea pacientului însuşi

Alegerea intervenţiei permite asistentei să stabilească modul de a acţiona pentru a corecta

Realizarea îngrijirilor este influenţată de cunoaşterea şi deprinderile profesionale ale

a fi de acord cu participarea la propria îngrijire, colaborarea intre medic şi asistentă bazata pe

5 Evaluarea măsurilor aplicate

Procesul de evaluare are cinci etape :

3.3. Nevoile fundamentale

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie. A respira reprezintă nevoia fiinţei

2. Nevoia de a bea şi a mânca. Oricărui organism îi este necesar să ingereze şi să

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării. A te preocupa în scopul realizării este

- Data internării: 17. 02. 2011

Examen clinic general

- loje renale libere, nedureroase;

- Stabilesc manifestările de dependenţă şi independentă pentru cele 14 nevoi ale pacientei.

DATA ANALIZE VALORILE ANALIZELOR VALORILE DE REFERINŢĂ

Leucocite 6.500/mm3 4000-8000/mm3

Timp Quick 14´´ 12´´-16´´

EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE

3. A elimina Diaree Alterarea Pacienta să aibă

7. A menţine --------- ---------- ---------

10. A - ------------------ ------------------- ------------------

12. A fi + Imposibilitatea de Spitalizarea Pacienta să se

PLAN DE NURSING AL PACIENTEI A.D.

DATA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE

18. 02. Alterarea Pacientul să Aerisesc salonul Administrez Pacienta se

19.02. Cunoştinţe Pacienta să Aerisesc salonul. Administez Pacienta se

Pacienta A.D., în vârstă de 25 de ani, se prezintă la camera de gardă acuzând gastralgii,

- Data internării: 14. 01. 2011

Examen clinic general

- Stabilesc manifestările de dependenţă şi independentă pentru cele 14 nevoi ale pacientei.

DATA ANALIZE VALORILE ANALIZELOR VALORILE DE REFERINŢĂ

Leucocite 7.800/mm3 4000-8000/mm3

EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE

3. A elimina Alterarea Pacienta să aibă

7. A menţine Risc de Proces infecţios Pacienta să

------------- ------------- -------------

10. A - ------------------ ------------------- ------------------

12. A fi + Imposibilitatea de Spitalizarea Pacienta să se

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI B. N.

DATA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE