Studiul Epidemiologic Privind Bluetongue Și Schmallenberg În Europa Și România Perioada 2000-2010-1

Studiu epidemiologic privind Bluetongue și Schmallenberg în Europa și
România în perioada 2010-2020
Student: Coman Andreea

Anul: 6
Grupa: 824A
Cuprins
1. Analiza descriptivă a bolilor Bluentongue și Schmallenberg .......................................................... 4
1.1.Bluetongue ......................................................................................................................................... 5
1.1.1.Definiție ....................................................................................................................................... 5
1.1.2.Etiologie ...................................................................................................................................... 5
1.1.3.Receptivitate ............................................................................................................................... 6
1.1.4.Patogeneză .................................................................................................................................. 7
1.1.5.Tabloul clinic .............................................................................................................................. 8
1.1.6.Tablou anatomopatologic ........................................................................................................ 10
1.1.7.Diagnostic.................................................................................................................................. 11
1.2. Boala Schmallenberg ..................................................................................................................... 12

1.2.1 Definiție, răspandire, importanță ........................................................................................... 12
1.2.2 Etiologie .................................................................................................................................... 12
1.2.3.Patogeneză ................................................................................................................................ 13
1.2.4 Tablou clinic ............................................................................................................................. 13
1.2.5.Metode de depistare și diagnostic diferențial ........................................................................ 14
1.2.6.Profilaxie și combatere ............................................................................................................ 14
2. Evoluția bolii Bluetongue în Europa și România în perioada 2010-2020 .................................. 16

2.1.Evoluția bolii bluetongue la nivel european 2010-2020 ........................................................... 17
Hărți epidemiologice reprezentative ............................................................................................... 26
2.2.Evoluția bolii bluetongue în România 2010-2020 ..................................................................... 37
Hărți epidemiologice reprezentative ............................................................................................... 43
2.2.2 Calculul indicatorilor de impact ............................................................................................. 45
3. Evoluția bolii Schmallenerberg în Europa în anii 2010-2020 ....................................................... 46

3.1.Evoluția bolii Schmallenberg în Europa ....................................................................................... 47
3.1.1.Hărți epidemiologice reprezentative ...................................................................................... 51
4. Analiza de risc privind evoluția Bluetongue ................................................................................... 53

5. Strategii de prevenire și combatere a bolii Bluetongue ................................................................. 60
2
5.2. Măsuri de prevenire și control pentru Bluetongue.................................................................. 62
6. Raport Pesta Porcină Africană în România .................................................................................. 64

6.1 Analiza descriptivă a pestei porcine africane ............................................................................... 65
6.2 Evoluția bolii în România în intervalul 2017-2020....................................................................... 71
6.3.Analiza de risc pentru pesta porcină africană, pentru România ................................................ 90
Bibliografie ............................................................................................................................................... 101
3
1. Analiza descriptivă a bolilor Bluetongue și Schmallenberg
4
1.1.Bluetongue
1.1.1.Definiție
Bluetongue (Boala limbii albastre), cunoscută și sub numele de febra catarală a oilor sau “bot
dureros”, este o boală infecțioasă necontagioasă acută, transmisă de insecte (arboviroze), specifică
ovinelor, dar care afectează toate rumegătoarele, inclusiv caprinele, bovinele, cervideele și marea
majoritate a speciilor de antilope africane, precum și numeroase specii de artiodactile și anume
camelidaele (cămile, alpaca, guano).
1.1.2.Etiologie
Agentul etiologic este Bluetongue

Virus, încadrat taxonomic in genul
Orbivirus, familia Reoviridae. Genomul
este constituit din 10 segmente
dublucatenare lineare de ARN.
Particula virală are forma sferică si
diametrul de 60-80 nm. Învelișul viral
este constituit numai din capsidă , iar
aceasta prezintă simetrie icosaedrală. În
compoziția chimică a capsidei sunt 4
tipuri de proteine structural notate
VP2,VP3,VP5 și VP7, după cum se Fig 1.1.Reprezentare schematică a particulei virale
BLUETONGUE
poate oserva și în imaginea alaturată
https://www.researchgate.net/publication/329426586/figure/fig1/AS:70
0543890640896@1544034087014/
.
5
Fig.1.2 Structura Virusului Blue tongue prin Fig 1.3. Miezul particulei de BTV.
tehnica crio-electron microscopiei https://wellcomecollection.org/works
https://newsroom.ucla.edu/ /pjssfv46
1.1.3. Receptivitate
Receptivitatea față de virusul Bluetongue este specifică rumegătoarelor domestice și sălbatice,

cu toate că au fost semnalate cazuri de infecție naturală și la carnivore domestice (câini ciobanești)
sau salbatice (leu). Cele mai sensibile sunt ovinele, la care evoluția clinică este dramatică. Tineretul
și rasele ameliorate, precoce (Merinos) sunt mai sensibile, făcând forme mai grave. Vectorii bolii
bluetongue fac parte din familia Culicoides (fig.1.5). Aceste insecte hematofage au dimensiuni
foarte mici (în jur de 3-5mm) iar habitatul lor este reprezentat de toate continentele lumii. Locurile
în care aceste insecte se găsesc cu o preponderență mai mare sunt: locurile mlăştinoase, în zone în
care se găsesc lacuri, iazuri, pârâuri, locuri semi-acvatice. Majoritatea speciilor de interes sanitar
veterinar tind să se reproducă în zone cu sol umed şi bogat din punct de vedere organic (că solul
din jurul exploatațiilor agricole, ferme). Până în prezent s-au identificat aproximativ 50 de specii
(din 1500 existente) de culicoizi capabili de a disemina virusul bolii limbii albastre: C. Imicola (se
întâlneşte în special în Africa, Asia de Sud şi Europa de Sud), C. Sonorensis ( în America de Nord),
C. Brevitarsis (în Australia). Probabilitatea ca boala să se poată transmite în mod direct in urma
contactului dintre animale este redusă.
6
În imagine se observă o mostră de pereche de culicoizi colectată in Romanânia în anul 2017, în
Biosfera Delta Dunării, potential vectori ai bolii BTD.
Fig. 1.4. Culizoizi idenfiticați în Romanânia

Fig.1.5. Culicoides imicola.
https://parasitesandvectors.biomedcentral.c
https://en.wikipedia.org/wiki/Culicoides_imicola
om/articles/10.1186/s13071-020-3938-1
1.1.4.Patogeneză
Patogeneza bolii Bluetongue nu este îndeajus cunoscută, dar unele fenomene sunt clarificate.
Insecta transmițătoare de virus preia virusul prin înțepăturile pe care le face asupra animalelor în
stare de viremie, odată cu sângele cu care se hrănesc. După o perioadă de cel puțin 10 zile, virusul
se localizează în glandele salivare ale insectelor. La următoarea înțepătură asupra animalelor
receptive virusul trece împreună cu saliva la animalul gazdă, ajunge in sânge și produce viremie.
Având afinitate deosebită pentru epitelii, virusul se multiplică în celulele stratului Malpighian și
descuamativ de la nivelul limbii, buzelor, esofagului, rumenului și pielii. Celulele epiteliale suferă
un proces de degenerare inflamatorie și uneori chiar necrotică. Desprinderea celulelor necrotice
moarte dă naștere la eroziuni și chiar la ulcere. La oile gestante, virusul traversează bariera
placentară având tropism pentru fetus. În prima parte acționează puternic asupra procesului de
7
organogeneză a fătului, în special în dezvltarea creierului, determinând hidrocefalie și hipoplazie
cerebrală (efecte teratogene). Efectele teratogene axate pe afectarea sistemului nervos se datorează
distrugerii celulelor precursoare neuronale și gliale înainte ca acestea să migreze în diferite regiuni
ale creierului.
Fig.1.6. Transmiterea și replicarea

virusului Bluetongue
https://www.semanticscholar.org/
1.1.5.Tabloul clinic
Perioada de incubație este de 3-8 zile. Evoluția poate fi acută, în majoritatea cazurilor,
subacută și avortată, în focarele cu antecedente de boală.
Forma acută (malignă): evoluează de obicei la începutul enzootiei și se manifestă prin hipertermie,
care durează 2-4 zile, dispnee, stare depresivă și hiperemia mucoasei bucale. Limba este puternic
tumefiată, de culoare violacee, cianozată, de unde și denumirea de “boala limbii albastre”.
Animalul ține gura întredeschisă din care se scurge o salivă abundentă. Pe acest fond congestiv-
inflamator, apar eroziuni cu diametrul de 2-4 mm pe buze, gingii, limbă și pe papilele din cavitatea
bucală. Uneori pot să apară în țesuturile respective hemoragii și ulcere sângerânde. Mucoasa nazală
este congestionată, iar din fosele nazale se scurge o secreție, la început seroasă, care, după câteva
zile se transformă, în jetaj mucopurulent (fig. 1.7)
Secreția se usucă în jurul nărilor, formează cruste, iar respirația devine accelerată, uneori chiar
dispneică. Țesutul conjunctiv din jurul capului, în special al buzelor, este edemațiat. Zona
coronară, mai ales la membrele posterioare este congestionată, hiperemiată, cu prezența unei
liziere violacee, hemoragice și sensibilă . Din această cauză oile bolnave manifestă adinamie, stau
8
nemișcate, iar dacă sunt forțate să se miște, se deplasează în genunchi sau pe coate. La unele
animale apar conjunctivite, cheratite, diaree, frecvent sanguinolentă, bronhopneumonie (din cauza
florei de asociație), frecvent avorturi sau fătări de produși neviabili.
Se pot constata și fenomene nervoase: frisoane, stare de prostrație torticolis. Treptat, slăbirea
fizică, imobilitatea și starea depresivă se accentuează tot mai mult și moartea animalului se produce
după 8-10 zile, în 70-90% din cazuri.
Fig.1.6. Simptome ale bolii Bluetongue la ovine: limbă cianotică și hipersalivație.

http://lrd.spc.int/ext/Disease_Manual_Final/a090__bluetongue.html
9
Fig.1.7. Ulcere și necroze a botului
http://lrd.spc.int/ext/Disease_Manual_Final/a090__bluetongue.html
Forma subacută (benignă): este forma obișnuită și mai frecventă. Evoluează după ce a trecut
episodul inițial, cu caracter exploziv și malign, având aceleași manifestări clinice, dar mai puțin
intense. Boala durează 2-3 săptămâni și se termină prin vindecare sau moarte; rata mortalității
variază între 20-60%
Forma avortată: se caracterizează prin manifestări clinice discrete. Animalele prezintă apatie și
oboseală, sunt febrile și au forme ușoare de stomatită și rinită catarală. Boala durează câteva zile
de la debut și animalul se vindecă spontan.
1.1.6.Tablou anatomopatologic
Necropsic leziunile cele mai importante sunt cantonate la nivelul cavității bucale, rumenului,
cordului și mușchilor. La nivelul cavității bucale predomină edemul și ulcerul limbii, boltei
palatine, bureletului gingival și al buzelor, edeme, hemoragii și necroze la nivelul prestomacelor
(interesând în special pilierii anteriori și gutiera esofagului). Infiltrații și edeme în țesutul
conjunctiv subcutanat în regiunea capului, în musculatura scheletului se constată fenomene
degenerative (fascicule decolorate, delimitate față de zonele normale) și hemoragii la nivelul
pleurei costale. Pielea este depigmentată din cauza hiperemiei și a zonelor hemoragice, poate
prezenta uneori un aspect eczematos. Îndepărtarea părului și a lânii de pe picioare lasă să se vadă
eriteme ale pielii, mai grave în regiunea copitei (coroană, spațiul interdigital și călcâie) și mai
10
atenuate în regiunea tarsiană și carpiană. Eritemele și hemoragiile din regiunea coroanei se pot
extinde în unele cazuri și în interiorul copitei, sub corn, sub formă de congestie și hemoragii, care
dau șchiopături și se pot solda cu desprinderea cornului (parțială sau totală).
1.1.7.Diagnostic
În boala limbii albastre, diagnosticul este ușor de presupus și se precizează pe baza caracterelor
epizootologice și a tabloului clinico-lezional în zonele în care boala se întâlnește enzootic, dar este
dificil de precizat când apare în arii indemne. Diagnosticul de certitudine se face prin examene de
laborator: virusologice, serologice și bioproba pe miei.
Diagnosticul serologic se realizează prin: reacția de fixare a complementului, imunodifuzie în gel

de agar, ELISA.Diagnosticul diferențial trebuie făcut față de ectima contagioasă, febră aftoasă,
pododermatite, pneumonii, fotodermatite, abcese podale, intoxicații cu plante, pesta micilor
rumegătoare, cenuroza. BT nu este o boală veziculoasă, însă de multe ori aceasta este confundată
cu febra aftoasă, doar că BT este sezonieră, dispărând odată cu reducerea populației de vectori.
Probele ce se recoltează la animalele în viață provin de la animale febrile pe un anticoagulant
(heparină sau EDTA) celulele sangvine fiind spălate de 3 ori în tampon fosfat salin. Probele ce
provin de la cadavre pot fi: splină, ficat, limfonoduri, creier sau măduvă rosie. Izolarea se face pe
ouă embrionate de găină, pe culturi celulare, izolare pe oaie. Identificarea agentului cauzator se
stabilește cu ajutorul serogrupului viral, imunofluorescență, ELISA de captură.Stabilirea
serotipului viral se realizează prin reducerea în plăci, inhibiția în plăci, seroneutralizarea în
microplăci, testul de inhibare a fluorescențe.
11
1.2. Boala Schmallenberg
1.2.1 Definiție, răspandire, importanță
Infecția cu virusul Schmallenberg este o boala emergentă pe continentul European, afectând
rumegătoarele domestice și sălbatice, manifestată prin semne clinice nespecifice și tranzitorii la
animale adulte și prin avorturi, fătări premature și malformații la tineret.
Denumirea agentului cauzal provine de la numele localității din Germania unde a fost semnalat
pentru prima dată în anul 2011. Circulația virală a fost demonstrată, începând cu toamna anului
2011, în majoritatea țărilor din vestul Europei, unde se practică creșterea rumegătoarelor pe scară
largă, în sistem intensiv (Germania, Olanda, Franța, Italia, Spania, Belgia, Luxemburg, Regatul
Unit). Importanța acestei afecțiuni constă în caracterul ei de boală emergentă pe continentul
european, cu potențial de afectare a comerțului intra și extracomunitar.
1.2.2 Etiologie
Din punct de vedere sistematic, virusul a fost încadrat în familia Bunyaviridae, genul
Orthobunyavirus. Particula virală este anvelopată și are dimensiuni de 90-100 nm diametru.
Genomul viral este de tip ARN monocatenar, cu polaritate negativă și apare divizat în trei
segmente: S (small), M (medium), L (large), (fig.1.8) codificând un număr minim de cinci proteine
virale. Virusul este inactivat la 50-60oC în aproximativ 30 de minute. Este susceptibil la
dezinfectanți comuni: etanol 70%, formaldehidă.
.
Fig.1.8.Morfologia si structura
virusului Schmallenberg
https://www.nature.com/articles/nr
micro3332
12
1.2.3.Patogeneză
Virusul este transmis prin intermediul culicoizilor, confirmând înrudirea cu agenții cauzali ai
serogrupului Simbu.
Nu a fost demonstrată transmiterea de la animal la animal, dar este documentată transmiterea

transplacentară de la mamă la făt. Speciile receptive sunt rumegătoarele domestice dar și cele
sălbatice. Este posibil ca și alte specii de animale să fie receptive, prin analogie cu constatarea că
membri ai grupului Simbu pot infecta și alte specii de animale. Nu a fost dovedit caracterul
zoonotic al acestei boli, toate datele, inclusiv opinia științifică exprimată de Centrul European
pentru Controlul Bolilor în anul 2011, fiind convergente în a considera că omul nu este afectat de
acest virus.
Rumegătoarele exprimă boala sub formă clinică mai ales în cazurile în care efectivele sunt situate
în zone libere de boala, la granița cu zone de endemicitate. Odată trecute prin boală, animalele
capătă o imunitate pasivă de lungă durată, manifestările clinice fiind mult diminuate.
1.2.4 Tablou clinic

La animalele adulte boala evoluează în majoritatea cazurilor subclinic. În forma clinică se constată
manifestări nespecifice și tranzitorii (2-6 zile): febră, scăderea producției de lapte cu până la 50 %,
scăderea apetitului, rareori diaree gravă.
Tulburările de reproducție se caracterizează prin avorturi, fătări premature, malformații

congenitale(fig.2.1): artrogripoză severă, torticolis, brahignatism, hidrocefalie, cifoză, scolioză.
Nou-născuții pot prezenta: orbire, pareze, paralizie, edeme subcutanate, mișcări exagerate,
iritabilitate, ataxie, pierdere în greutate. Dintre rumegătoarele domestice, cele mai afectate sunt
ovinele. Viremia este de scurtă durată (2-5 zile)
Fig.1.9.Vițel afectat de virusul Schmallenberg
http://rebeccasvetblog.blogspot.com/
Malformațiile produse de acestea sunt grupate în sindromul artrogripoză-hidrocefalie-AHS.
13
Fig.1.10.Cadavru de miel si vițel afectați de Virusul Schmallenberg
http://rebeccasvetblog.blogspot.com/
1.2.5.Metode de depistare și diagnostic diferențial

Confirmarea bolii se face prin examen de laborator. Examenul serologic se realizează prin diferite
metode ELISA, seroneutralizare și imunofluerescență indirectă. Metoda ELISA poate fi folosită
în acțiunile de screening sau supraveghere, pretându-se pentru utilizarea în testarea unui număr
mai mare de animale. Examenul virusologic se efectuează prin metoda RT-PCR și izolare prin
cultivare pe culturi celulare.
Probele recoltate pentru detecția agentului patogen în faza de infecție acută sunt reprezentate de
ser sanguin și sânge pe anticoagulant. Probele prelevate pentru detecția antigenului din cadavre
sunt creier, măduvă, splină, lichid toraco-abdominal, lichide placentare și amniotice.0Diagnosticul
diferențial se face față de bluetongue, boala epizootică hemoragică, febra Văii Rift, febra aftoasă,
diareea virală bovină, infecția cu herpesvirus bovin tip I, intoxicații etc.
1.2.6.Profilaxie și combatere
Boala nu este notificabilă și declarabilă. Nu sunt prevăzute măsuri specifice de restricție privind
mișcarea animalelor sau comerțul cu produse de la animale. Profilactic se poate recurge la
controlul vectorilor prin asanarea habitatelor umede temporare din jurul adăposturilor sau prin
protecția animalelor pe parcursul nopții.
14
Măsurile de profilaxie și combatere trebuie să țină seama de faptul că numărul de cazuri declarate
este influențat de gradul de responsabilizare a fermierilor și medicilor veterinari, capacitatea de
diagnostic existentă dar și de debutul sezonului de fătări.
15
2. Evoluția bolii Bluetongue în Europa și România în perioada 2010-2020
16
2.1.Evoluția bolii bluetongue la nivel european 2010-2020
Bluetongue a fost identificată pentru prima dată în nordul Europei în august 2006 în Olanda
și poate fi definită ca o boală emergentă în această zonă . Între data primului raport (17 august
2006) și 1 februarie 2007, 2.122 de cazuri BT au fost introduse în Sistemul de notificare a bolilor
animalelor (ADNS) al Comisiei Europene. Acest focar a ucis sute de mii de animale (în principal
ovine), cu o rată estimată a mortalității de 25%, împreună cu pierderi economice datorate
restricțiilor de mișcare (pierderea comerțului), pierderii productivității și a performanței
reproductive (atât la bovine, cât și la oi), precum și ca costuri de supraveghere și vaccinare. Deși
focarul a fost controlat prin vaccinare în 2008-2009, aceeași tulpină de virus a reapărut recent în
centrul Franței în august 2015. În 2014 a apărut o nouă tulpină multi-reasortantă BTV-4 în sud-
estul Europei (probabil derivată din Africa de Nord) și s-a mutat spre nord ajungând în Europa
Centrală (Austria) la sfârșitul anului 2015. Până la sfârșitul verii 2016, același serotip a fost detectat
și în sudul și nord-estul Italiei, Muntenegru și Bosnia-Herțegovina.
Introducerea virusului Bluetongue în Europa s-a produs treptat, pe trasee diferite, fapt ce explică
varietatea de serotipuri care sunt implicate în producerea bolii limbii albastre. O serie de
mecanisme diferite au fost implicate în procesul de introducere, inclusiv mișcarea animalelor
infectate, mișcarea pasivă a culicoidelor infectate pe vânt și o cale necunoscută de introducere în
Europa de Vest. În figura 2.1 este ilustrată o schemă a modului în care se presupune că a ajuns
acest virus pe teritoriul statelor europene.
Răspândirea febrei catarale ovine este pusă în principal pe seama a două mecanisme: prin import-
export de animale purtătoare de virus și prin intermediul curenților de aer, care intervin în
răspândirea vectorilor infectați. În ceea ce privește rolul culicoizilor în transmiterea bolii, condițiile
de mediu, în special temperatura, joacă un rol primordial în îndeplinirea etapelor necesare replicării
virusului.
17
Fig.2.1.Pătrunderea virusului în Europa
http://www.butox-info.com/bluetongue/molecular-epidemiology.asp
Tabel.2.1
Valori ale datelor epidemioloice BTV in Europa în perioada 2010-2020
An ȚARA Semestru Focare Cazuri Sacrificate Moarte

Albania ian-iunie 0 0 0 0
iul-dec 5 23 0 4
Croația ian-iunie 0 0 0 0
iul-dec 5 3 0 0
Germania ian-iunie 0 0 0 0
2020
iul-dec 1 0 0 0
Grecia ian-iunie 2 2 0 0
iul-dec 213 2367 0 511
Italia ian-iunie 0 2 0 0
Italia iul-dec 0 268 2 150
18
România ian-iunie 0 0 0 0
iul-dec 1 1 0 0
Serbia ian-iunie 0 0 0 0
iul-dec 9 13 0 4
Spania ian-iunie 0 0 0 0
iul-dec 0 38 0 19
Macedonia Ianuarie 0 0 0 0
iulie 11 35 0 0
iul-dec 9 36 0 24
2019
iul-dec 0 268 2 150
Franța ian-iunie 0 2 0 0
iul-dec 0 0 0 0
iul-dec 2 1 0 0
2018
iul-dec 0 792 0 185
Portugalia ian-iunie 0 0 0 0
iul-dec 0 1 0 0
iul-dec 0 62 0 17
2017 Grecia ian-iunie 0 0 0 0
iul-dec 0 0 0 0
iul-dec 0 72036 0 10725
Iuelie-dec. 0 277 0 0
2016 Bosnia and Herzegovina ian-iunie 0 0 0 0
19
iulie-decembrie 0 2292 0 200
Muntenegru ian-iunie 0 0 0 0
Slovenia ian-iunie 0 0 0 0
2015 Albania ian-iunie 0 6 0 0
Bosnia and Herzegovina ian-iunie 0 0 0 0
Ungaria ian-iunie 0 0 0 0
20
Macedonia de Nord ian-iunie 0 0 0 0
2014 Albania ian-iunie 0 0 0 0
Bosnia and Herzegovina ian-iunie 0 0 0 0
Germania ian-iunie 0 0 0 0
Ungaria ian-iunie 0 0 0 0
Macedonia de Nord ian-iunie 0 0 0 0
România ian-iunie 0 0 0 0
iulie-decembrie 0 812 36
21
Spania ian-iunie 0 0 0
22
Italia
350000
324211
300000
250000
200000
150000
100000
72036
50000
20442 23368
0 4760 10633 2926
29 12 269 270
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
Fig.2.2. SItuația cazurilor de Bluetongue la oi în 2010-2020
23
Tabel brut cu numărul de cazuri de Bluetongue întâlnite la oi în Europa 2010-2020
Tabel 2.2.
ȚaraAnul 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
Albania 0 0 0 0 602 74 0 0 0 0 23
Austria 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Belgia 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Bosnia și
0 0 0 0 8 6 2292 0 0 0 0
Hertegovina
Croația 0 0 0 0 163 34 21 0 0 0 3
Cehia 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Danemarca 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Elveția 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Franța 1 0 0 0 2345 10 35 287 297 0 0
Germania 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Grecia 255 0 1527 0 73376 0 0 0 1 56 2369
Italia 29 12 4760 324211 20442 10633 2926 72101 24160 269 270
Macedonia 0 0 0 0 2028 0 0 0 0 35
Muntenegru 0 0 0 0 31 0 287 0 0 0 0
Portugalia 124 0 2 0 0 38 377 0 1 0 0

România 0 0 0 0 3650 0 0 0 0 0 1
Slovenia 0 0 0 0 27 0 0 0 0
Spania 2534 0 0 562 825 0 0 0 62 0 0
Ungaria 0 0 0 0 10 2 0 0 0 0 0
Total 2943 12 6289 324773 103480 10797 5965 72388 24521 325 2701
24
Conform tabelului reprezentat de numărul total de cazuri notificate pe OIE în perioada 2010-
2020 se observă în mod evident o creștere bruscă a numărului de cazuri în anii 2013 și 2014. Anul
2014 a fost critic pentru raspăndirea virusului, fiind înregistrate un număr de 103480 cazuri la oi,
dintre care 20442 depistate doar în Italia. Un număr semnificativ de cazuri au fost înregistrate și
pe teritoriul Franței și Greciei, după cum rezultă și din grafic. Apogeul numărului de cazuri este
inregistrat în Italia. Spike-ul este tot perioada 2013-2014 și în această țară (Fig.2.2.)
Situația Blue Tongue în Franța, Grecia, Italia

350000
324211
300000
250000
200000
150000
100000
72101
50000
20442 24160
4760 10633
29 12 2926 269 270
0
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
Franța Grecia Italia
Fig.2.2. Situația bolii Bluetongue în Franța, Grecia, Italia.
25
Hărți epidemiologice reprezentative
Fig.2.3.Distribuția geografică a cazurilor de Bluentongue în Europa, iulie-decembrie 2010
În figura 2.3 se poate observa aparitia focarelor în Sicilia, zonă grav afectată de raspândirea BTV
Fig 2.4. Distribuția geografică a cazurilor de Bluentongue în Europa, ianuarie-iunie 2011
26
Fig.2.5.Distribuția geografică a cazurilor de Bluentongue în Europa, iulie-decembrie
2011
Fig.2.6.Distribuția geografică a cazurilor de Bluentongue în Europa ianuarie-iunie

2012
27
Fig.2.7. Distriuția geografică a cazurilor de Bluetongue în Europa iulie-
decemrie 2012
Au fost notificate cazuri în Portugalia și Italia ( Sicilia și Sardinia)
Fig.2.8. Distriuția geografică a caurilor în Europa în ianuarie-iunie 2013
28
Fig.2.9. Distriuția geografică a caurilor în Europa în iulie-decemrie 2013
Fig.2.10.Distribuția geografică a cazurilor în Europa ianuarie-iunie 2014
29
Fig.2.11. Distriuția geografică a caurilor în Europa în iulie-decemrie 2014
În anul 2014 situația s-a schimbat radical, fiind raportate focare în țări în care boala a fost absent sau nu s-
au raportat cazurile, precum: Ungaria, România, Serbia, Croația, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina
Fig.2.12.Distribuția geografică a cazurilor în Europa ianuarie-iunie 2015
30
Fig.2.13.Distribuția geografică a cazurilor în Europa iulie-decemrie 2015
Europa iulie-decemrie 2015
Fig. 2.14. Distribuția geografică a cazurilor în Europa ianuarie-iunie 2016
31
Fig. 2.15. Distribuția geografică a cazurilor în Europa iulie-decemrie 2016
Fig. 2.16. Distriuția geografică a cazurilor în Europa ianuarie-iunie 2017.
32
Fig.2.17. Distriuția geografică a cazurilor în Europa iulie-decemrie 2017
Fig.2.18, Distriuția geografică a cazurilor în Europa ianuarie-iunie 2018
33
Fig.2.20 Distriuția geografică a cazurilor în Europa ianuarie-iunie 2019
34
Fig.2.22. Distriuția geografică a cazurilor în Europa ianuarie-iunie 2020
35
Fig.2.23. Distriuția geografică a cazurilor în Europa iulie-decembrie 2020
36
2.2.Evoluția bolii bluetongue în România 2010-2020
Organizația Internațională a Sănătății Animalelor (OIE) cuantifică date despre situatia bolii
Bluetongue în România pentru anii 2020, 2016, 2015 și 2014. Speciile domestic luate în referință
sunt ovinele și bovine. O apariție importantă a bolii inregistrată de OIE este cea din judetul Vâlcea
din septembrie 2020. În data de 03.09.2020 a fost declarat un focar ca urmare a confirmării unui
caz singular de infecție cu virusul bluetongue la o ovină dintr-o exploatație nonprofesională din
localitatea Turcești, comuna Mateești, județul Vâlcea. Focarul a fost notificat la organismele
internaționale (ADNS și OIE), iar în exploatația în cauză au fost impuse restricții privind circulația
animalelor, precum și toate măsurile specifice privind controlul bolii. Precedent acestei notificări,
în Romanânia nu se mai declarase nici un caz de Blue tongue din anul ianuarie 2016.
De asemenea, în jurul focarului a fost stabilită o zonă de 20 km numită zonă de control, în care –
au aplicat măsurile prevăzute de Directiva 2000/75/CE a Consiliului și de Regulamentul CE
1266/2007 al Comisiei. Dintre acestea:
– identificarea tuturor exploatațiilor de rumegătoare din zona de control şi efectuarea unui

recensământ al animalelor domestice receptive (rumegătoare); evaluarea numărului şi arealurilor
de viață a rumegătoarelor sălbatice receptive din zona de control delimitată;
– inspecția clinică a animalelor receptive în vederea identificării oricăror semne de infecție;
– informarea/conștientizarea deținătorilor de animale despre evoluția bolii și observarea

permanentă a rumegătoarelor pe care le dețin şi obligativitatea anunțării oricărei modificări a stării
de sănătate a animalelor medicului veterinar de liberă practică împuternicit ori medicului veterinar
oficial şi adresarea de recomandări privind curățarea şi îndepărtarea gunoiului de grajd de lângă
adăposturi, tratamentul rumegătoarelor cu substanțe insecticide sau insectifuge pentru a preveni
infectarea cu virusul bluetongue, curățirea mecanică a adăposturilor şi efectuarea de dezinsecții;
– monitorizarea serologică a efectivelor de rumegătoare, prin teste de laborator efectuate pe probe

prelevate de la animalele santinelă;
– monitorizarea populațiilor de vectori care pot transmite virusul bluetongue;
37
– interzicerea ieșirii rumegătoarelor din zona de control; acestea pot fi expediate în afara zonei de
control, în anumite condiții, numai pentru tăiere imediată.
Măsurile se mențin până la stingerea focarului care se efectuează după 14 zile de la data debutului
perioadei libere de vectori.
În România, această infecție a mai evoluat și în perioada 2014-2015, fiind identificat același serotip
viral, respectiv serotipul 4.
Situația epidemiologică Bluetongue în România în 2010-2020
Tabel 2.2.
An Județ Specie Focare Cazuri Sacrificate Moarte
Gorj Bovine 27 51 0 0
2020
Vîlcea Ovine 1 1 0 0
Botosani Bovine 0 0 0 0
Iasi Bovine 0 0 0 0
2016
Suceava Bovine 0 0 0 0
Vaslui Bovine 0 0 0 0
Iasi Bovine 0 3 0 0
2015
Alba Bovine 0 2 0 1
2014
Arad Bovine 0 2 0 0
38
Arges Bovine 0 153 0 26
Ovine 0 52 0 2
Bacău Bovine 0 19 0 4
Ovine 0 31 0 3
Ovine 0 0 0 0
Braila Bovine 0 6 0 0
Brașov Bovine 0 17 0 0
Ovine 0 5 0 0
Bovine 0 225 2 3
Buzau
Ovine 0 47 1 0
Caras-Severin Bovine 0 4 0 2
Ovine 0 1,289 0 365
Constanța Bovine 0 1 0 0
Ovine 0 31 0 7
Bovine 0 28 0 0
Covasna Ovine 0 9 0 0
Dîmbovița Bovine 0 5 0 4
Ovine 0 105 0 32
Dolj Bovine 0 188 0 15
Ovine 0 296 0 160
Galați Bovine 0 4 0 0
39
Giurgiu Bovine 0 31 0 2
Ovine 0 2 0 0
Bovine 0 311 0 20
Gorj
Ovine 0 81 0 79
Harghita Bovine 0 2 0 0
Hunedoara Bovine 0 7 0 0
Ialomița Bovine 0 31 0 1
Ilfov Bovine 0 3 0 0
Maramureș Bovine 0 1 0 0
Mehedinți Bovine 0 25 0 0
Ovine 0 21 0 6
Mureș Bovine 0 11 0 0
Ovine 0 11 0 0
Neamț Bovine 0 13 0 5
2014
Olt Bovine 0 78 0 20
Ovine 0 299 0 240
Prahova Bovine 0 48 0 6
Ovine 0 108 0 11
Bovine 0 58 0 0
Sibiu Ovine 0 8 0 0
Ovine 0 4 0 0
40
Teleorman Bovine 0 30 0 1
Ovine 0 39 0 1
Bovine 0 4 0 0
Timiș Ovine 0 29 0 2
Bovine 0 4 0 0
Tulcea Ovine 0 7 0 1
Ovine 0 8 0 0
Vîlcea Bovine 0 139 0 23
Ovine 0 957 0 252
Vrancea Bovine 0 205 0 6
Ovine 0 211 0 10
Total 28 5443 3 1317
Tot la sfârșitul anului 2020, după cum evidențiază și harta din imaginaea 2.27 un alt focar de
Bluetongue a fost notificat, de data aceasta in localitatea Bumbesti- Pitic, județul Gorj, intr-o
unitate în zona de control de 20 km în jurul unui focar depistat anterior, din județul Vâlcea. Focarul
a fost confirmat în cadrul supravegherii active efectuate asupra animalelor eșantionate în perioada
27 – 30 noiembrie 2020. Inițial, un număr mare de animale au ieșit pozitive în urma testelor
serologice și PCR efectuate în decembrie 2020. Pentru a confirma aceste rezultate, s-a efectuat re-
testarea animalelor. Rezultatele pozitive au fost confirmate în data de 6 ianuarie 2021.
Conform tabelului, au fost cuantificate un total de 5443 de cazuri, pe durata celor 4 ani, județele
Gorj și Vâlcea fiind de referință.
41
Totalul de cazuri Bluetongue în România
Tabel 2.3.
An Specie Cazuri
2020 Bovine 51
2020 Ovine 1
2016 Bovine 0
2016 Ovine 0
2015 Bovine 42
2015 Ovine 0
2014 Bovine 1692
2014 Ovine 3650
Total 5436
Cazuri Bluetongue România

4000 3650
3500
3000
2500
2000 1692
1500
1000
500 51 1 0 0 42 0
0
Bovine Ovine Bovine Ovine Bovine Ovine Bovine Ovine
2020 2020 2016 2016 2015 2015 2014 2014
Fig.2.23. Situația cazurilor în România 2014, 2015, 2016, 2020
42
Fig.2.24. Situația Bluetongue în România în Fig.2.25.Situația Bluetongue în România în

anul 2014 anul 2015
Fig.2.26.Situația Bluetongue în România în anul Fig.2.27.Situația Bluetongue în România în anul

2016 2020
43
Conform datelor de pe World Animal Health Information, România a fost indemnă pentru boala
limbii albastre până în luna august a anului 2014.
Primul caz de Blue Tongue în România a fost confirmat pe 22 august 2014 în județul Buzău,
România de Sud-Est. Serotipul BTV 4 a fost identificat de Institutul pentru Diagnosticul și
sănătatea animalelor (IDAH) (Laborator național) folosind PCR în timp real. La sfârșitul lunii
octombrie Bluetongue s-a extins în toată România(fig.2.24.) Ratele pentru morbiditatea aparentă
au fost 8,45% la bovine și 1,06% la ovine în timp ce rata aparentă a mortalității a fost de 0,00% la
bovine și 0,08% la oi.
Cuprinzând toate datele din 22 august 2 decembrie 2014 perioada aproximativă rata morbidității a
fost de 0,05% la bovine și 0,03% la oi și rata aproximativă a mortalității a fost 0,00% la bovine și
0,02% la ovine dinnumărul total de animale din județele infectate.
Elementul primordial în răspândirea bolii limbii albastre este reprezentat de prezența vectorilor
din genul Culicoides, de aceea este foarte importantă supravegherea entomologică. În urma unui
studiu recent, realizat pe teritoriul României, s-a constatat că speciile Culicoides obsoletus
(Meigen) și Culicoides scoticus au reprezentat 59% din numărul total de culicoizi capturați. De
asemenea au fost identificate 3 specii noi, și anume: Culicoides newsteadi, Culicoides
flavipulicaris și Culicoides bysta. În figura 2.28. este ilustrată distribuția aproximativă a vectorilor
culicoizi din cele două specii majoritare, în 10 județe din România, conform Tomazatos și col.
2020.
44
Fig.2.28.Distribuția relativă a C. obsoletus și C. scoticus în 10 județe din România; Tomazatos și
col, 2020 Sursa: www.parasitesandvectors.biomedcentral.com
2.2.2 Calculul indicatorilor de impact

În anul 2020 populația totală de ovine a fost de 10464394 iar cea de bovine de 1910912.
Indicatori de frecvență ( referitori la bovine)
morbiditate 0.0026%
mortalitate 0%
letalitate 0%
45
3. Evoluția bolii Schmallenerberg în Europa în anii 2010-2020
46
3.1.Evoluția bolii Schmallenberg în Europa
Conform ANSVSA, Germania, Olanda şi Belgia au notificat circulația şi evidențierea unui virus
numit "Schmallenberg virus" care, în cel de al doilea semestru al anului 2011, a afectat
rumegătoarele din mai multe ferme, astfel: 20 de ferme de bovine şi ovine în Germania, 52 de
ferme de ovine şi caprine în Olanda, 14 ferme de ovine în Belgia.
În primăvara anului 2012, o serie de alte țări europene, inclusiv Franța, Regatul Unit (Marea
Britanie), Luxemburg, Italia și Spania, au raportat cazuri confirmate pe baza semnelor clinice, a
tabloului anatomo-patologic și a testelor PCR pozitive, de infecție cu virus Schmallenberg la vițeii,
mieii și iezii cu malformații. Mai târziu, în 2012 și în 2013, cazurile de boală Schmallenberg au
fost confirmate în mai multe țări din Europa. În figura sunt redate perioadele în care a fost raportată
pentru prima dată această boală în statele europene, detectată pe baza testelor serologice și PCR.
Fig.3.1. Distribuția bolii Schmallenberg după țară și data raportului inițial de

detectareprin serologie și / sau RT-qPCR.
Sursa: www.irishvetjournal.biomedcentral.com
47
Fig.3.2 Evoluția bolii Schmallenberg în Europa, 2011-2019;
Sursa: www. irishvetjournal.biomedcentral.com
Într-un articol realizat de Áine B. Collins și col., publicat în octombrie 2019 pe Irish Veterinary
Journal, se afirmă faptul că în perioada 2012-2014 virusul Schmallenberg a fost identificat într-un
număr mare de state de pe teritoriul Europei. În figura 3.2. este redată cronologia evoluției bolii
Schmallenberg în perioada 2011-2019.
Virusul Schmallenberg (SBV) s-a răspândit în Regatul Unit de la fermele de pe coasta franceză și
belgiană, conform unei lucrări publicate în Scientific Reports. În urma unui studiu cercetătorii de
la Oxford University au sugerat că vânturile au răspândit vectorii bolii, culicoizii, de la zece ferme.
Cu toate acestea, raportul a constatat, de asemenea, că jumătate din fermele infectate din Europa
nu au răspândit virusul, acționând ca „fundături”. "Primele oi infectate au fost raportate pe 14
decembrie 2011, deci probabil inocularea virusului, în urma întepăturii culicoizilor infectați, s-a
produs în jurul datei de 11 august", a declarat dr. Luigi Sedda de la Departamentul de Zoologie al
Universității Oxford, autorul principal al lucrării.
În tabelul de mai jos sunt totalizate numărul de focare, cazuri, și număr de animale moarte de boala
48
Schmallenberg din țări din Europa precum Elveția, Belgia, Franța și Germania, in anii 2011 și
2012 , conform notificării înregistrate de OIE.
Situația bolii Schmallenerg întâlnite la oi și bovine în Europa 2010-2020
Tabel 3.1
An Semestru Țară Specie Focare Cazuri Moarte
Iulie-decemrie Elveția Bovină 19 33 0
ianuarie-iunie Belgia Bovină 1 1 1
ianuarie-iunie Ovină 1 1 1
ianuarie-iunie Franța Bovină 300 0 0
Ovină 1154 164 164
ianuarie-iunie Bovină 625 667 436
Germania
Ovină 693 2419 1984
2012
ianuarie-iunie Italia Bovină 1 1 0
ianuarie-iunie Luxembourg Bovină 6 6 6
Ovină 5 5 5
ianuarie-iunie Olanda Bovină 232 252 252
Ovină 79 238 238
Ianuarie-iunie Spania Ovină 1 1 0
Ianuarie-iunie Anglia Bovină 50 49 48
Ovinâ 223 481 481
Iulie-decemrie Belgia Pvina 13 26 26
2011 Iulie-decemrie Germania Bovine 3 7 1
ovina 11 81 68
Iulie-decemrie Olanda ovina 28 131 131
Total 3445 4563 3842
Cel mai semnificativ număr de cazuri a fost înregistrat in Germania, țară unde a fost
semnalată boala pentru prima oară și în Olanda. În anul 2012 au fost notificate pe OIE mai
multe cazuri față de anul 2011, cu un total de 4317 cazuri.
49
Numărul de cazuri de Schmallenerg în Europa 2011 și 2012
Tabel 3.1.
Țară 2011 2012

Anglia 0 530
Elveția 0 33
Belgia 26 1
Franța 0 164
Germania 88 3086
Italia 0 1
Luxembourg 0 11
Olanda 131 490
Spania 0 1
Total 245 4317
Evoluția cazurilor de Schmallenberg în Europa
3500
3086
3000
2500
2000
1500
1000
490
500 131
26 1 88 0 1
0
Belgia Germania Italia Olanda
2011 2012
Fig. 3.3. Situația cazurilor Schmallenberg în 4 țări din Europa în 2011 și 2012
50
3.1.1.Hărți epidemiologice reprezentative
Fig 3.4. Distribuția geografică a cazurilor Schmallenberg în Europa 2011 iulie-decembrie
Fig. 3.5. Distribuția geografică a cazurilor Schmallenberg în Europa 2012 ianuarie-iunie
51
Fig.3.6..Distribuția geografică a cazurilor Schmallenberg în Europa 2012 iulie-decemrie
În figura 3.4 se poate observa comform hărților OIE răspândirea focarelor de boala Schmallenberg
pe teritoriul Belgiei, Olandei și în centrul si vestul Germaniei în cel de al doilea semestru al anului
2011. În anul 2012 cele mai multe cazuri au fost semnalate în primul semestru pe mai multe state
europene( Belgia, Franța, Italia, Germania) spre deosebire de al doilea semestru când au fost
semnalate 19 focare doar în Elveția.
52
4. Analiza de risc privind evoluția Bluetongue
53
4.1.Factorii de risc privind boala Bluetongue în România
Răspândirea virusului bluetongue în țările din imediata vecinătate a României (Grecia şi

Bulgaria)a constituit un punct critic important pentru că pericolul la care a fost expusă România a
fost unulridicat, ceea ce a impus o permanentă stare de alertă şi pregătirea sistemelor de prevenire
şi de reacție la această amenințare pentru o lungă perioadă de-acum încolo. În prezent în România
risculcorelat cu bluetongue este extrem de crescut datorită manifestării consecințelor infecției cu
virusulbluetongue la rumegătoarele domestice din exploatațiile non-profesionale.
Ierarhizarea claselor de factori de risc pentru Bluetongue
Tabel 4.1
Nivelul de risc calculat per

Ierarhizarea claselor de factori de risc clasă de
factori de risc
1. Factori de risc corelați cu activitățile de import de mărfuri 5,50
supuse controlului sanitar veterinar
2. Factori de risc corelați cu comerțul intracomunitar cu 5,40
mărfuri supuse controlului sanitar veterinar
3. Factori de risc privind epidemiologia bluetongue 5,07
4. Factori de risc corelați cu sistemele de creştere a 5,05
rumegătoarelor în România
5. Factori de risc corelați cu cu vectori – insecte culicoide 4,84
6. Factori de risc corelați cu activitățile de dezinfecție si 4,43
dezinsecție
7. Factori de risc privind etiologia bluetongue 4,25
8. Factori de risc corelați cu condițiile de mediu, inclusiv cele 4,13
meteorologice
9. Factori de risc corelați cu evidența şi gestiuneapopulației de 3,6
rumegătoare sălbatice
54
10. Factori de risc corelați cu cadrul instituțional şi funcțional 2,92
al
serviciilor veterinare
11. Factori de risc corelați cu activitățile de supraveghere şi 2,50
control în exploatațiile comerciale şi non-profesionale de
rumegătoare
12. Factori de risc corelați cu activitățile de tranzit cu mărfuri 1,90
supuse controlului sanitar veterinar
13. Factori de risc corelați cu circulația şi comercializarea 1,80
rumegătoarelor vii şi a produselor provenite de la acestea pe
piața domestică
14. Factori de risc corelați cu activități de mic trafic de 1,70
Frontieră
15. Factori de risc corelați cu sistemul de ecarisare 1,57
16. Factori de risc procedurali şi de reglementare corelați cu 0,10
bluetongue
4.1.1Factori de risc privind epidemiologia Bluetongue
Virusul bluetongue produce o boală infecțioasă, necontagioasă, cu transmitere vectorială ce

afectează atât rumegătoarele domestice de interes economic (bovine, ovine, caprine), cât şi la cel
puțin 80 de specii de rumegătoare sălbatice la care au fost descries epidemii cu mortalitate ridicată.
În ceea ce priveşte receptivitatea există diferențe de receptivitate legate de rasă, rasele ameliorate
fiind deobicei mai receptive decât cele indigene, precum şi diferențe legate de vârstă, aceste
aspecte variază de la un episod epidemic la altul, dar, de regulă animalele tinere sunt mai receptive.
Expunerea animalelor din speciile receptive la acțiunea radiațiilor solare un timp îndelungat,
precum şi orice formă de stres, sunt factori cu rol important în declanşarea bolii.
Animalele bolnave la care virusul se găseşte în sânge, limfocentri și splină şi cele trecute prin boală
55
con-stituie principalele surse de infecție. O importanță deosebită în transmiterea bolii o au
rumegătoarele sălbatice la care bluetongue evoluează inaparent sau cu semen clinice minime.
Bluetongue este o boală necontagioasă, ce nu se transmitere direct de la un animal bolnav la altul,

având o singură modalitate certă de transmitere a bolii, respective prin vectori. Totuşi, boala se
poate transmite de la un animal bolnav la unul sănătos prin intermediul sângelui şi al materialului
seminal con-taminat.
Gradul mare de diseminare al bolii în populațiile susceptibile este dat de gradul de contaminare cu
culicoizi a exploatațiilor şi de eficiența măsurilor aplicate pentru reducerea acestor populații.
Transmiterea verticală a bolii este posibilă şi a fost semnalată transmiterea transplacentară la oaie
şi vacă. Dacă infectarea se realizează în prima parte a gestației se produce moartea embrionului,
iar când se realizează la mijlocul gestației, apar efecte teratogene la embrioni. Când infecția
embrionului se produce cu puțin timp înainte de parturiție, noul născut devine viremic după fătare.
Bluetongue evoluează endemic în zonele tropicale, unde insectele hematofage rămân active în tot
cursul anului. În zonele cu climă temperată, boala are character sezonier şi evoluează mai ales spre
sfârşitul verii, când densitatea culicoidelor este maximă. Atunci când în areal există rumegătoare
contaminate cu virusul bluetongue şi este semnalată prezența insectelor culicoide implicate în
transmiterea bolii, riscul de apariție a bluetongue este unul maxim.
În zonele în care boala evoluează epidemic (pentru Europa, peninsula Balcanică sau bazinul
mediteranei de est, această zonă fiind zonă de risc maxim atât prin prezența culicoizilor, cât şi prin
prezența animalelor contaminate cu virusul bluetongue, dar şi prin temperaturile înregistrate de-a
lungul unui an, temperature ce sunt favorabile prezenței culicoizilor de-a lungul întregului an, ceea
ce determină transformarea acestei zone în una de focalitate natural) incidența exprimărilor clinice
în turmele de oi expuse variază în funcție de densitatea populației de insecte, de virulența tulpinii
de virus, de statusul imun al oilor, de severitatea sem-nelor clinice etc.
Relația strânsă în ceea ce priveşte transmiterea virusului bluetongue existent între rumegătoarele
domes-tic şi sălbatice şi populația de insect culicoide, determină ca boala să aibă un caracter de
focalitate naturală, cu persistența cazurilor în arealul în care a apărut prima dată.
O altă posibilitate de transmitere a bluetongue dintr-o regiune în alta, sau dintr-o țară în alta, o re-
prezintă curenții puternici de aer care pot antrena deplasarea insectelor culicoide (puțin probabilă).
56
atorită caracterelor de patogenitate, infecția cu virusul bluetongue poate să nu fie diagnosticată o
an-umită perioadă de timp, timp în care totuşi boala există şi evoluează, animalele infectate
constituind surse de infecție pentru insectele culicoide.
4.1.2.Factori de risc corelați cu condițiile de mediu, inclusiv cele meteorologice
Temperatura mediului ambient influențează atât creşterea şi dezvoltarea speciilor de

Culicoides, cât şi răspândirea acestora, îndeosebi în zonele reci. S-a demonstrat recent, că din
partea Nord Europeană au fost colectați adulți de Culicoides, inclusive specii din complexul
Obsoletus (într- un număr mai mic) în fiecare lună din an, inclusive în perioada de iarnă
(noiembrie- martie), majoritatea exemplarelor (95%), fiind re-prezentate de femele nulliparous şi
doar 5% fiindreprezentate de femele parous, indicând faptul că dezvol-tarea larvară la aceste specii
continuă şi iarna. Condiționat de prezența de animalelor bolnave, altfel nu se întâmplă nimic.
Viteza vântului, temperature şi umiditatea atmosferică, precum şi intensitatea luminoasă

influențează în mod direct activitatea culicoizilor şi durata perioadei de zbor. Specialiştii au
semnalat că cele mai multe din înțepături ale culicoizilor au avut loc în la luminozitatea cuprinsă
între 10-10.000 lucşi şi la viteza vântului de 1m/sec. Speciile de Culicoides preferă, în
general,vremea calmă (liniştită) şi vântul slab (2m/sec), totuşi intensitatea luminoasă scăzută şi
burnița nusuprimă activitatea acestora. În zona Mediteraneană, s-a obser-vatcă speciile Culicoides
imicola au putut fi duse de vânt până la distanțe de 100 k
În România, datorită pe de o parte a aşezării geografice, iar pe de altă parte din cauza
particularităților orografice regionale, întâlnim o gamă deosebit de variata a vânturilor locale.
Astfel: a) Crivățul este vântul cu specificitatea cea mai mare pentru țara noastră, atât ariei sale de
repartiție – Moldova, Dobrogea, sudul şi estul Munteniei, cât şi intensității deosebite cu care suflă.
Frecvența crivățului este mult mai mare încursul iernii, cu direcție NE-SV, suflând cu viteze ce
depăşesc uneori 30-35 m/sec şi determinând cele mai puter-nice viscole din țara noastră. În
perioada caldă a anului, deşi frecvența sa este mult mai redusă, crivățul este un vânt păgubitor,
cald şi uscat, care poate compromite uneori culturile agricole din estul şi sud-estul țării.
b) Austrul este vântul care suflă dinspre apus. Deobicei, lasă în regiunea Alpilor Dinarici umezeala
57
adusă dinspre Marea Mediterană, iar la noi ajunge în Crişana, Banat şi Oltenia, ca un vânt cald şi
foarte uscat, aducător de seceta, fapt pentru care în popor se mai numeşte şi “sărăcilă”. În timpul
iernii, austral este un vânt rece, aducător de geruri mari şi uscate.
c) Nemerul sau nemirul suflă îndepresiunile din estul Transilvaniei, fiind specific mai ales pentru
depresiunea Braşovului. Poate fi considerat ca o continuare a crivățului, care se strecoară prin
depresiunile Carpaților Orientali, aducând în regiunile de la poalele munților viscole puternice, în
timpul cărora suflă cu viteze ce depăşesc deseori 20-25 m/sec. În sudul Mun-teniei, în timpul verii,
suflă din când în când dinspresud-vest un vânt umed şi călduț, numit “băltărețul”. Este un vânt cu
arie mai restrânsă de influență,dar care este prielnic agriculturii, deoarece adduce ploi destul de
bogate.
d) Vântul negru bate deobicei în Dobrogea de sud, fiind uscat şi fierbinte şi usucă semănăturile.
Uneori, influența sa seface res-imțită şi în Bărăgan. Localnicii îl mai numesc şi traistă-goală.
e) Vântul mare este cel maicunoscut foehn (vânt descendent, uscat şi cald) din România. Exact ca
foehnul elvețian, el ia naştere tot datorită diferenței de presiune atmosferică dintre versanții
munților. El suflă dinspre culmile Munților Făgăraş, spre depresi-unea Oltului din Transilvania,
către sfârşitul iernii. Vântulmare topeşte repede zăpezile de pe poalele Făgăraşului, dar influența
sa se extinde mult mai spre nord, până spre podişul Târnavelor.
f) Cosavaeste un vânt deosebit de intens, cu caracter de foehn,care sulfa în partea de sud-vest a țării
(de-a lungul defileului Dunării de la Cazane şi în sud-vestul Banatului). Direcția dominantă a
vântuluieste de la SE spre NV sau chiar de la est la vest, iar intensitatea sa deosebită (25-30 m/s)
se explică prin condițiile orografice locale: direcția de deplasare a maselor de aer este
perpendiculară pe orientarea masivelor muntoase. Cosava este un vânt cald şi uscat, care topeşte în
câteva zile zăpada şi menține nopți la rând minime de temperaturimult mai ridicate decât în alte
regiuni ale țării.
4.1.3.Factori de risc corelați cu comerțul intra comunitar cu mărfuri supuse

controlului sanitar-veterinar.
Bluetongue poate fi introdus într-o zonă liberă de boală fie prin insectele culicoide contaminate
ori prin animalele gazdă (rumegătoare domestic ori sălbatice) infectate. Comerțul intracomunitar
cu animale din speciile receptive derulat în perioada ianuarie 2013- iunie 2014, a constat în
58
introducerea în România a aproximativ 53.822 rumegătoare domestic şi sălbatice, din care 19.261
bovine, 32.512 ovine, 1.712 caprine, 157 cervide, 31 zimbrii şi 149 bizoni. În anul 2014 în
România au intrat rumegătoare domestic şi sălbatice din 3 state member în care a evolu-at
bluetongue pe parcursul anului, respectiv Italia, Grecia şi Ungaria, aici fiind originea bolii în
România, respectiv zona cu focalitate natural unde există cei trei factori limitativi, respectiv:
virusul bluetongue, existența insectelor culicoide şi animale din speciile receptive. Destinația
animalelor provenite din comerțul intra-comunitar a fost astfel: - din Italia au intrat bovine având
ca destinație finală județele AR, BV, CJ, MS, SB şi TM, precum şi zimbrii cu destinație finală
județul CS.
De menționat faptul că numai în Grecia, Ungaria și România a evoluat serotipul 4 al virusului

Bluetongue, în Italia evoluând serotipul 1 al virusului Bluetongue.
59
5. Strategii de prevenire și combatere a bolii Bluetongue
60
5.1. Profilaxia generală privind împiedicarea introducerii virusului Bluetongue în
zonele libere de boală
5.1.1.Pentru exploatațiile profesionale
 Pentru supravegherea și prevenirea introducerii virsului Bluetongue în exploatațiile

profesionale, se impun următoarele măsuri de profilaxie generală:
 Interzicerea introducerii în ferme a rumegătoarelor necertificate sanitar veterinar care pot
constitui rezervor de virus pentru vectorii culicoizi. Proprietarul are obligația să notifice
ACL intenția de a achiziționa animale cu 24-36 de ore înainte de producerea evenimentului.
 Folosire pentru reproducție a materialului seminal, ovulelor și embrionilor ce prezintă
certificat sanitar veterinar din care să reiasă că animalele donatoare erau sănătoase la
momentul recoltării;
 Respectarea regulilor sanitare veterinare și de zooigienă privind poluarea, exploatarea și
transportul rumegătoarelor;
 Aplicarea periodică a măsurilor de dezinsecție;
 Solicitarea avizului Autorității Sanitar Veterinare teritoriale competente la fiecare
introducere de noi efective în exploatații și la livrare;
 Anunțarea imediată a medicului veterinar oficial la apariția sau suspiciunea oricărei boli;
 Izolarea rumegătoarelor bolnave în locuri special amenajate în adăpost, pentru a fi protejate
de atacul vectorilor culicoizi;
 Urmărirea permanentă și în mod sistematic a stării de sănătate a efectivelor prin examene
clinice și necropsice, în vederea depistării la timp a primelor suspiciuni de boală, recoltarea
de probe și expedierea rapidă la laborator, în scop de diagnostic;
 Orice mișcare a efectivelor de rumegătoare va fi avizată de DSVSA județene a
municipiului București;
 Exploatațiile de rumegătoare au obligația să respecte tehnologia de creștere și tehnologia
sanitară veterinară, conform legislației în vigoare;
 Pe perioada desfășurării, în târguri, piețe și expoziții, rumegătoarele vor fi supravegheate
sanitar veterinar;
61
5.1.2. În gospodăriile populației
 Proprietarul este obligat să notifice medicului veterinar de liberă practică împuternicit sau
DSVSA, după caz, de intenția de a achiziționa animale cu 24-36 de ore înainte de
producerea evenimentului;
 Proprietarul este obligat să anunțe medicul veterinar de liberă practică împuternicit pentru
orice introducere de rumegătoare nou achiziționate în efectivul deja constituit, în scopul
supravegherii sanitare veterinare, în termen de 7 zile de la producerea evenimentului;
 Vânzarea, trecerea în proprietatea altor persoane, tăierea pentru consum public,
participarea la expoziții se va face numai cu documente doveditoare ale proprietății și
sănătății animalelor;
 Proprietarul are obligația să permită medicului veterinar oficial să verifice starea de
sănătate a rumegătoarelor din gospodărie și să îl sprijine în efectuarea operațiunilor
sanitareveterinare;
 Proprietarul este obligat să anunțe medicul veterinar de liberă practică împuternicit apariția
unor semne de boală de la primele cazuri de moarte sau tăieri de necesitate, iar până la
sosirea personalului sanitar veterinar, să păstreze pe loc cadavrele, pentru investigații
postmortem.

5.2. Măsuri de prevenire și control pentru Bluetongue
1. Intensificarea activităților de supraveghere a importurilor de mărfuri supuse controlului

sanitar veterinar şi pentru siguranța alimentelor.
2. Aplicarea de tratamente cu insecticide autorizate la locul de încărcare a vehiculelor care
transport animale receptive dintr-o zonă cu acces reglementat către sau prin zone care se
află în afara zonei cu acces reglementat.
3. Protejarea animalelor, în timpul transportului, împotriva atacurilor insectelor vectori
Culicoides, prin aplicarea de tratamente cu insecticide repelente autorizate pe corpul
acestora pentru a conferi protecție pe toată durata transportului.
62
4. Elaborarea şi implementarea de programe de monitorizare şi supraveghere a bluetongue
pentru detectarea oricărei posibile apariții a virusului bluetongue, programe ce cuprind cel
puțin măsuri de supraveghere clinic pasivă şi supraveghere de laborator activă.
5. Respectarea prevederilor legale referitoare la faptul că fiecare exploatație din România
trebuie înregistrată în Registrul Național al Exploatațiilor, prin atribuirea unui cod alfa
numeric unic şi permanent generat de SNIIA prin grija operatorului acestuia, de către: a)
medical veterinar de liberă practică împuternicit, numai pentru exploatațiile non-
profesionale, taberele de vară şi stâne; b) DSVSA, numai pentru unități, după autorizarea
sanitară veterinară a acestora
6. Toate exploatațiile din România trebuie să aibă câte o carte de exploatație, care conține cel
puțin in-formațiile prevăzute în anexa nr. 2, emisă de către operatorul SNIIA şi distribuită
proprietarului exploatației prin grija medicului veterinar de liberă practică împuternicit,
sub coordonarea DSVSA, în cazul exploatațiilor non-profesionale, respectiv ridicată de la
sediul DSVSA, în cazul exploatațiilor
7. Elaborarea şi implementarea unui protocol pentru aplicarea tratamentelor cu insecticide
autorizate pentru combaterea insectelor vectori Culicoides, pe baza rezultatului pozitiv al
unei evaluări a riscului de la caz la caz, care ia în considerare date geografice,
epidemiologice, ecologice, entomologice şi date referitoare la mediu, precum şi a unei
evaluări a raportului dintrecosturi şi beneficii.
8. Stabilirea de zone indemne de virusul bluetongue pentru un anumit interval de timp pentru
care măsurile de supraveghere demonstrează că nu există indicii cu privire la transmiterea
virusului bluetongue sau cu privire la prezența insectelor vectori Culicoides, constituie un
instrument esențial pentru gestionarea durabilă a focarelor de bluetongue, permițând
deplasări sigure
9. Aprobarea de către autoritatea competentă a unității protejate împotriva vectorilor şi
verificarea îndeplinirii condițiilor de aprobare cu o frecvență adecvată, dar de cel puțin trei
ori pe parcursul perioadei de protecție (la începutul, în timpul şi la sfârșitul perioadei
respective), din punctul de vedere al eficacității măsurilor puse în practică, prin utilizarea
unei capcane pentru vectori amplasată în interiorul unității protejate împotriva vectorilor.
63
6. Raport Pesta Porcină Africană în România
64
6.1 Analiza descriptivă a pestei porcine africane
6.1.1.Definiție
Pesta porcină africană, numită și febra porcină africană sau boala lui Montgomery, este o boală
virală extrem de contagioasă și foarte severă a porcilor domestici și mistreților, caracterizată prin
febră, tulurări generale grave si leziuni de septicemie.
6.1.2.Istoric, răspândire.
Boala la porcii domestici a fost identificată pentru prima dată de Montgomery la începutul
secolului XX în Kenya, când echilibrul dintre gazdele naturale (porcii sălbatici africani) și agentul
infecțios (virusul pestei porcine africane) a fost deformat prin introducerea de către coloniști a
porcilor domestici din Europa în Africa. În primele decade ale secolului XX, boala a fost limitată
numai la Africa, iar în 1957 boala a apărut în afara continentului african în Portugalia, provocând
o boală supraacută cu o mortalitate de 100%. După o mică perioadă silențioasă ea a reapărut în
Portugalia în 1960 și s-a răspândit rapid în toată Peninsulă Iberică și în alte câteva alte țări
europene: în Spania (1960), Franța (1964), Italia (1967, 1969, 1993), Malta (1978), Belgia (1985)
și Olanda (1986).
În 2007, pesta porcină africană a ajuns în Georgia, prin deșeurile contaminate de la bordul unui
vapor, venit din Africa, cu care au fost hrăniți porcii, boala a fost provocată de genotipul II al
virusului pestei porcine africane care circulă în Mozambic, Madagascar și Zambia. Boala s-a
răspândit rapid în întreaga regiune a Caucazului (Armenia, 2007 și Azerbaidjan, 2008) și în
Federația Rusă (2007). În următorii ani, boala s-a răspândit din Rusia progresiv spre vest, ajungând
în Ucraina (2012), Belarus (2013), în țările baltice (Lituania, Letonia și Estonia, 2014), Polonia
(2014), Republica Moldova (2016), România (2017), Republica Cehă (2017), Ungaria (2018),
Bulgaria (2018), Belgia (2018).
6.13.Etiologie
Agentul patogen al pestei porcine africane este un virus ADN din familia Asfarviridae, genul
Asfivirus; mărimea virionului este de 175-215 nm. Se caracterizează prin variabilitatea pronunțată
a proprietăților virulente, foarte rezistentă la factorii de mediu: persistă în intervalul de pH de la 2
65
la 13, de la săptămâni la luni, se păstrează în produse de origine carne de porc care nu sunt supuse
tratamentului termic (alimente sărate și afumate, furaje porcine). Au fost identificate mai multe
seroimmuno- și genotipuri ale virusului pestei porcine africane. Se găsește în sânge, limfă, în
organele interne, secretiile și excrețiile animalelor bolnave. Virusul este rezistent la uscare și
putrezire, astfel încât la o temperatură de 5 °C, virusul poate persista timp de până la 7 ani, la
temperaturi de la 18 °C la 20 °C până la 18 luni, la 37 °C până la 30 de zile și la o temperatură de
60 °C este inactivat în 10 minute. Virusul poate fi stocat în cadavrele animalelor de la 17 zile la
10 săptămâni. În fecalele animalelor, virusul poate fi prezent până la 160 de zile, iar în urină până
la 60 de zile. De asemenea, virusul poate persista pe o perioadă lungă de timp în sol: în funcție de
sezonul anului, de la 112 zile (vară-toamnă) și până la 200 de zile (toamna-iarnă). Virusul PPA are
o structură foarte complexă,incomplet elucidată. Rezultatele experimentelor efectuate pe porc, par
a demonstra existența mai multor tulpini de virus, distincte din punct de vedere antigenic, până în
prezent fiind identificate peste 20 de variante imunologic distincte. Se consideră că există diferențe
nete între tulpinile izolate din Africa şi cele izolate din Europa, nu numai în ceea ce priveşte
patogenitatea, dar şi imunogenitatea.
6.4.Epidemiologie
Gazda şi rezervorul natural de virus este reprezentată de populațiile de mistreți africani (cu negi),
mistreții de tufişuri, porcii giganți de pădure din Africa. Deasemenea pot fi gazde şi porcii
domestici, precum şi mistreții din Europa şi America. Căpuşele din genul Ornithodoros constituie
vectori biologici ¬și pot fi purtătoare de virus. Sursele de virus sunt reprezentate în principal de
animalele bolnave (sângele, țesuturile, secrețiile sau excrețiile), cadavrele animalelor bolnave,
animalele care au trecut prin boală (forma acută sau cronică) care rămân purtătoare de virus, căpuşe
din genul Ornithodoros, diferite materiale şi obiecte din mediul exterior contaminate, un rol
important avându-l furajele, alimentele, apa, echipamentele, hainele, resturile alimentare de la
echipajele avioanelor, vasele maritime sau de la vagoanele restaurant ale trenurilor sosite din țările
contaminate. Transmiterea este atât directă, prin contact direct între animalele bolnave şi sănătoase
cât și indirectă, prin furajare cu resturi menajere care conțin carne infectată (virusul rezistă 3-6 luni
în produsele din carne infectată neprelucrată termic), autovehicule, haine sau prin intermediul
vectorilor. S-a raportat și transmiterea transtadială, transovariană și transmiterea sexuală. Pesta
porcină africană este enzootică în țările din Africa subsahariană. În Europa a fost diagnosticată şi
66
eradicată în peninsula iberică. A apărut recent în Caucaz şi în Rusia; prezentă în America de Sud
şi în Caraibe. Când boala apare pentru prima dată într-o țară/zonă indemnă,evoluează cu caracter
epidemic, cu contagiozitate ridicată, cu morbiditate şi mortalitate de 98-100% . Difuzibilitatea
bolii are la bază virulența şi rezistența mare a virusului în condițiile mediului ambiant şi
sensibilitatea ridicată a porcului domestic, proprietăți ce permit foarte uşor realizarea fenomenului
de amplificare şi crearea într-un timp scurt a numeroase focare secundare.
6.1.5. Patogeneză
Virusul pătrunde în organism, de regulă pe cale digestivă, prin apă și alimente contaminate și se
înmulțește mai întâi la nivelul tonsilelor mucoasei retro-faringiene și în limfonodurile aferente, iar
apoi este difuzat pe cale limfohematogenă în toate țesuturile și organele. El prezintă afinitate pentru
celulele sistemului reticuloendotelial, în care se replică și determină leziuni brutale. Practic,
acționează asupra pereților vasculari și îndeosebi asupra capilarelor, determinând tumefierea
celulelor endoteliale, hialinizarea lor cu obliterarea lumenului vascular și fragilizarea peretelui
vascular și apariția hemoragiilor.
6.1.6. Tabloul clinic
Perioada de incubație a bolii este de 4-8 zile.
Forma supraacută:
Porcii moarte subit cu simptome irelevante. Brusc, de la o stare generală aparent normală, încep
să manifeste convulsii brutale şi continue, respirația şi pulsul sunt accelerate, apoi cad în decubit
lateral şi mor după una sau mai multe ore.
Fig 5.1. Mortalitate subită la porci bolnavi de

PPA.https://www.pig333.com/asf/
67
Forma acută:
Febra este inițială şi durează câteva zile (40,5-42°C) , cu păstrarea apetitului şi a habitusului
general. Exprimarea clinică are loc cu 24- 36 de ore înainte de moarte. Principalele semne clinice
care apar sunt cianoza pielii urechilor şi a extremităților, vizibile în special la porcinele de culoare
albă, sindromul hemoragipar extrem de brutal însoțit de o stare de edem generalizat şi de necroze
ale pielii, anorexie, apatie, cianoză mers vaccilant înainte de moarte, tahicardie şi polipnee. . Apare
vomă, diaree sangvinolentă, hipersecreție lacrimală, moarte în decurs de 3 -7 zile. Inițial apar
fenomene nervoase, moartea se produce pe fondul edemului pulmonar acut sau a unei pneumonii
masive. Apar semne de meningoencefalită, hiperexcitabilitate, tulburări de coordonare, convulsii
urmate de pareze şi paralizii. Scroafele gestante avortează. La porcii domestici mortalitatea poate
să ajungă la 100 %. Supraviețuitorii vor fi purtători de virus toată viața.
Forma subacută:
- semne mai puțin intense: febră moderată, apetit scăzut şi depresiune;
- boala durează 5-30 de zile;
- avort la scroafele gestante;
- moarte în 15-45 de zile;
-rata mortalității este mai mică (variază între 30 şi 70%).
Forma cronică:
- semne variate: scădere în greutate, variații ale temperaturii corporale, semne respiratorii, necroze
localizate în diferite zone ale pielii, ulcere cronice ale pielii, artrite;
- pericardită, adeziuni la nivelul pulmonilor;
- evoluează 2-15 luni;
- mortalitate scăzută;
6.7.Diagnostic anatomopatologic:
Forma acută (nu toate leziunile sunt prezente)
68
- hemoragii pronunțate în limfonodurile gastrice, hepatice şi renale;
- peteşii la nivelul cortexului renal, la nivelul medularei şi a bazinetului;
- congestie splenică, splenomegalie
– splina este de culoare roşie-albăstruie, cu pulpa ramolită;
- echimoze cutanate la nivelul membrelor şi abdomenului;
- exces de lichid pleural, pericardic şi/sau peritoneal;
- peteşii la nivelul laringelui şi a vezicii urinare, precum şi pe suprafețele viscerale ale organelor;
- edeme în structurile mezenterice adiacente colonului şi vezicii biliare, precum şi în peretele
vezicii urinare;
- vezica biliară are pereții îngroșați, edemațiați, este destinsă de bilă, cu peteșii pe mucoasă și
seroasă – leziuni caracteristice.
Forma cronică:
- necroze focale;
- adenopatie generalizată; - pericardite fibrinoase;
- articulații îngroşate sau edemațiate;
- placentă cu hemoragii peteşiale; - fetuşii pot fi edematoşi, cu hemoragii peteşiale pe piele,

miocard şi ficat.
Diagnostic diferențial – față de:
- pesta porcină clasică – este imposibilă diferențierea dintre PPC şi PPA prin examen clinic sau
necropsic; este necesară trimiterea de probe pentru examene de laborator;
- rujet;
- salmoneloză;
- boala lui Aujeszky;
- pasteureloză
69
Diagnosticul de laborator: Probe pentru identificarea agentului patogen: sânge pe EDTA (0.5%),
splină, limfonoduri, tonsile şi rinichi păstrate la 4˚ C. Probe pentru examenul serologic: sânge
recoltat la 8-21 de zile de la infectare la animalele convalescente.
Proceduri de identificare a agentului: Izolarea: inocularea pe culturi celulare (culturi primare de

monocite de porc şi de măduvă – virusul produce hemadsorbție).
a) Testul de hemadsorbție – rezultatul pozitiv este definitiv pentru diagnosticarea pestei porcine
africane (două proceduri): - procedura 1: în culturi primare de leucocite; - procedura 2: testul
„autorosette” cu leucocite din sângele periferic provenit de la porcii infectați;
b) Detectarea antigenilor prin testul cu anticorpi fluorescenți – rezultatul pozitiv împreună cu

semnele clinice şi anatomopatologice duc la diagnosticul prezumtiv de PPA;
c) Detectarea genomului viral prin tehnici de PCR
d) Inocularea pe porci nu se mai foloseşte.
Teste serologice:
a) ELISA pentru detecția anticorpilor;
b) imunobloting – IB (test de confirmare);
c) imunoperoxidaza –IPT (test de confirmare); d) testul de imunoflorescență indirectă pentru

detecția anticorpilor
70
6.2 Evoluția bolii în România în intervalul 2017-2020
Primul focar (focar primar) de pestă porcină africană în România a fost confirmat la 31 iulie 2017
de Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală într-o mică gospodărie cu 5 porci (1 porc mort și
4 porci vii), localizată la periferia orașului Satu Mare, aproape de granița cu Ungaria și Ucraina.
Un al doilea focar (focar secundar) a fost confirmat pe 1 august 2017, întro gospodărie cu 4 porci
(1 porc mort și 3 scroafe fără semne clinice) situată la periferia orașului Satu Mare, la mai puțin
de 1000 de metri distanță de prima gospodărie infectată. Centrul Local de Combatere a Bolilor
Satu Mare împreună cu DSVSA Satu Mare au intervenit prompt și au stins focarul. Cel mai
probabil sursa infecției în primul focar a fost hrănirea porcilor cu lături care conțineau carne
contaminată sau produse din carne aduse ilegal din Ucraina. Cel de-al doilea focar a fost provocat
cel mai probabil de un vier adus pe 21-24 iulie pentru împerechere din prima gospodărie infectată.
În data de 11 ianuarie 2018, a fost confirmat un nou focar de pestă porcină africană la porcii
domestici într-o exploatație nonprofesională din localitatea Micula, județul Satu Mare, aflată la o
distanta de 7 km de granița cu Ucraina. Al doilea focar a fost confirmat în același sat pe 13 ianuarie.
România din iunie 2018 a început să se confrunte cu o epidemie fără precedent de pestă porcină
africană în exploatațiile nonprofesionale din județul Tulcea, la granița cu Ucraina, unde într-un
context geografic deosebit, care include Delta Dunării, și prezența unui număr foarte mare de
exploatații nonprofesionale face dificilă controlul bolii.
Riscul cel mai mare îl constituie porcii domestici crescuți în semi-libertate sau liberate în anumite
zone (Delta Dunării, Balta Brăilei sau la stâne) care pot veni în contact cu porcii și mistreții bolnavi
sau purtători de virus sau cu produse sau subproduse netratate termic ce provin de la aceștia. Toate
exploatațiile comerciale din județul Tulcea au fost afectate de pesta porcină africană. La 16 iunie
2018 s-a confirmat un focar de PPA într-o stână, la 500 m de la ferma comercială a SC CarniProd;
ferma a fost inclusă în zona de protecție. La 27 iunie 2018 controlul post-mortem în abatorul SC
CarniProd a arătat modificări ale organelor interne la un porc trimis de la ferma 1 a CarniProd
pentru a fi tranșat; s-au luat probe, iar laboratorul din Tulcea a confirmat prin testul RT-PCR
prezența virusului pestei porcine africane la porcul din abator. La 28 iunie 2018 s-a confirmat pesta
porcină africană de către Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală în ferma 1 a CarniProd unde
erau 43.800 de porci, iar la 7 iulie 2018 a fost confirmată pesta porcină africană în a doua fermă a
CarniProd cu 2.750 de porci. Toți porcii din ambele ferme a SC CarniProd au fost sacrificați,
71
În comunicatul ANSVSA din 19.09.2018 se menționează că la această dată, pesta porcină africană
(PPA) evolua în 227 de localități din 13 județe, cu un număr de 927 de focare (dintre care 11 în
exploatații comerciale) și 62 de cazuri la mistreți (Fig. 6.3.2). În total au fost eliminați 311.869 de
porci afectați de boală. Au fost stinse până la această dată 5 focare în județul Satu Mare și nu a mai
fost înregistrat vreun focar în acest județ, din data de 31.08.2018. În județul Bihor nu au mai fost
înregistrate noi focare de PPA, din data de 08.08.2018, iar în județul Tulcea, unitatea de procesare
a cărnii aparținând societății S.C. Carniprod SRL și-a reluat activitatea, în data de 14.08.2018.
La nivel national, începând cu anul 2017 când a fost identificat primul focar de Pesta Porcină
Africană în România, situația focarelor, cazurilor, a animalelor sacrificate și decedate este
contorizată în taelele:
Tabel cu situația PPA în România în 2017 și 2018
. Tabel 6.1.
Total
An Județ Specie Focare Cazuri Sacrificate Moarte
cazuri/judete
2017 Satu Mare Porc domestic 0 2 19 4 2
Argeș Porc domestic 0 7 3 4 7
Porc domestic 0 390 324 66
Bihor 393
Porci mistreți 0 3 2 1
Porc domestic 10 376195 196335 1197
Brăila 376202
2018 Porc domestic 0 108 97 11
Buzău 124
Călărași 22472
Constanța 1446
72
Dâmbovița Porc domestic 0 75 62 13 75
Porc
Dolj 0 8 0 8 8
domestic
Galați 310
Giurgiu 582
Ialomița 1157
Ilfov Porc domestic 0 328 297 31 328
Maramureș Porc domestic 0 15 12 3 15
Olt 72
Sălaj Porci mistreți 0 7 3 4 7
Satu Mare 147
Teleorman 496
Porc domestic 10 48484 72797 533
Tulcea 48612
Vrancea Porc domestic 0 14 12 2 14
Total 36 452467 275494 3316 452467
73
Cazuri 2018
400000 376195
350000
300000
250000
200000
150000
100000
48484
50000 22434
7 38 105 42 128
0
Porci Porci Porci Porci Porci Porci Porci Porci
domestici mistreți domestici mistreți domestici mistreți domestici mistreți
Brăila Călărași Satu Mare Tulcea
Fig.6.1. Situația cazurilor de PPA în 2018
Analizând datele din tabelul se constantă că din numărul total de 452467 de cazuri înregistrate pe
O.I.E. în anul 2018, un număr majoritar a fost înregistrat în județele Brăila și Tulcea, cel mai
afectați fiind porcii domestici ca urmare a nerespectării regulilor de igienă în creșterea porcinelor
în exploatațiile nonprofesionale.
Situația epidemiologică PPA în România în 2019
Tabel 6.2
Judet Specie Focare Cazuri Sacrificate Moarte

Alba
Mistreț 2 9 6 3
Arad
Mistreț 19 59 48 11
Arges Porc domestic 28 9467 9382 85
74
Mistreț 11 67 38 29
Bacau
Mistreț 3 3 0 3
Bihor
Mistreț 35 226 289 748
Bistrita-Nasaud Mistreț 2 4 1 3
Botosani
Mistreț 49 282 351 762
Porc domestic 78 23924 23875 49
Braila
Mistreț 6 22 0 22
Brasov
Mistreț 6 11 7 4
Buzau
Mistreț 24 26 0 14
Porc domestic 19 13748 13711 37
Calarasi
Mistreț 38 150 92 58
Constanta
Mistreț 26 36 19 17
Covasna
Mistreț 3 6 0 6
Dâmbovița
Mistreț 30 79 31 48
Porc domestic 264 3552 3109 442
Dolj
Mistreț 19 38 4 34
Galați
Mistreț 20 36 7 29
Porc domestic 231 8616 7833 783
Giurgiu
Mistreț 75 332 91 241
Gorj
Mistreț 13 18 8 10
Harghita Mistreț 1 1 0 1
Hunedoara Porc domestic 1 3 1 2
Ialomita Porc domestic 41 212 172 40
75
Mistreț 28 170 9 161
Iasi
Mistreț 3 3 1 2
Porc domestic 16 34356 14370 243
Ilfov
Mistreț 51 167 34 133
Maramures
Mistreț 18 22 4 18
Mehedinți
Mistreț 2 3 2 1
Mures Mistreț 3 10 8 2
Neamt Porc domestic 2 3 0 3
Porc domestic 122 5095 4829 264
Olt
Mistreț 2 3 3 0
Prahova
Mistreț 15 26 12 14
Salaj
Mistreț 17 48 36 12
Satu Mare
Mistreț 55 135 37 98
Sibiu
Mistreț 7 20 16 4
Porc domestic 391 3292 2824 468
Teleorman
Mistreț 52 218 59 159
Timis Porc domestic 3 29 8 21
Tulcea
Mistreț 35 71 41 30
Vaslui
Mistreț 6 7 5 2
porc domestic 5 19 7 12
Vâlcea
Mistreț 2 2 0 2
Vrancea
Mistreț 12 24 1 23
Total 3900 121810 96531 8406
76
Conform graficului 6.2. cele mai multe cazuri au fost înregistrate în anul 2019 și în județul Brăila.
Cazuri
30000
25000 23924
20000
15000 13748
10000
4975
5000
22 150 135 144 71

0
Porc Mistreț Porc Mistreț Porc Mistreț Porc Mistreț
domestic domestic domestic domestic
Braila Calarasi Satu Mare Tulcea
Fig. 6.2. Cazuri PPA în anul 2019
Situația epidemiologică PPA în România în 2020
Tabel 6.3.
Județ Specie Focare Cazuri Sacrificate Moarte Total cazuri/județ

Porci domestici 31 360 244 111
Alba 395
Arad 2055
Argeș 66824
77
Bacău 318
Bihor 768
Bistrița Năsăud 23
Botoșani 41
Brăila 25394
Brașov 2437
Buzău 15591
Călărași 8150
Caraș-Severin 81
Cluj 485
Constanța 74
Covasna 59
Dâmbovița 335
Dolj 30001
Galați 14813
78
Giurgiu 257
Gorj 1063
Harghita 16
Hunedoara 38
Ialomița 5530
Iași 1337
Ilfov 136
Maramureș 607
Mehedinți 5488
Mureș 274
Neamț 205
Olt 1728
Prahova 958
Sălaj 401
Satu Mare 732
79
Sibiu 1045
Suceava 94
Porci mistreți 1 1 0
Teleorman 586
Timiș 684
Tulcea 688
Vaslui 200
Vâlcea 394
Vrancea 381
Total 2001 190686 74914 4603 190686
Cazuri PPA 2020

80000
70000 66721
60000
50000
40000
29968
30000 25392
20000
10000
103 2 33 670 18
0
Porci Porci mistreți Porci Porci mistreți Porci Porci mistreți Porci Porci mistreți
domestici domestici domestici domestici
Fig. 6.3. CazuriArgeș
PPA în anul 2020 Brăila Dolj Tulcea
80
Conform datelor notificate de OIE, în anul 2020 cel mai semnificativ numar de cazuri a fost
înregistrat în județele: Argeș, Brăila, Dolj și Galați. Se oservă o scădere a numărului de cazuri în
județul Tulcea.
Situatia PPA în România în anul 2021
Tabel 6.4
Județ Specie Focare Cazuri Sacrificate Moarte Total cazuri

Alba 530
Porc mistreț 22 25 26 0
Arad Porc domestic 43 39481 43667 1465
39660
Argeș 412
Bacău 246
Baia Mare 12
Bihor 2027
Bistrița Năsăud 556
Botoșani 79
Porc mistreț 4 8 8
Porc domestic 24 46379 10874 567
Brăila 46379
Brașov 77380
Porc domestic 80 12772 20925 78
Buzău 12800
81
Porc domestic 3 31684 11639 264
Călărași 31684
Caraș Severin 92
Cluj 591
Constanța 190
Covasna 369
Dâmbovița 30146
Dolj 331
Galați 97
Giurgiu 629
Gorj 312
Harghita 76
Hunedoara 350
Porc domestic 228 72362 1414 465
Ialomița 72366
Iași 2134
Ilfov 63
Maramureș 7101
82
Mehedinți 11
Mureș 544
Neamț 156
Olt 41805
Prahova 209
Sălaj 595
Satu Mare 515
Sibiu 29898
Suceava 77
Porc domestic 248 1172 1038 136
Teleorman 1173
Porci mistreț 1 1 1 0
Porc domestic 29 35956 35789 150
Timiș 36080
Tulcea 22
Vâlcea 235
Vaslui 330
Porc domestic 27 30650 30616 52
Vrancea 30656
2274 468918 166392 10044 468918
83
Cazuri PPA 2021
50000 46379
45000
39481
40000
35000 31684
30000
25000
20000
15000
10000
5000 179 0 0 22 0
0
Porc Porc Porc Porc Porc Porc Porci Porci
domestic mistreț domestic mistreț domestic mistreț domestici mistreți
Arad Brăila Călărași Tulcea
Fig. 6.4. Cazurile de PPA în 4 județe din România 2021
Conform cuantificării realizate de OIE, în anul 2021 cele mai multe cauri de PPA au fost
înregistrate în județele: Arad, Brăila, Călărași si Sibiu. Totalul cazurilor înregistrate a fost de
468918. Situația cazurilor s-a îmbunătățit în Tulcea în urma sacrificărilor de necessitate.
Numărul total de cazuri PPA în România
Tabel 6.5.
Număr de cazuri
Județ
2017 2018 2019 2020 2021 Total
Alba 0 0 11 395 530 936
Arad 0 0 738 2055 39660 42453
Argeș 0 7 9534 66,824 412 76777
84
Bacău 0 0 187 318 246 751
Bihor 0 393 697 768 2027 3885
Bistrița-Năsăud 0 0 4 23 556 583
Botoșani 0 0 464 41 79 584
Brăila 0 376202 23946 25394 46379 471921
Brașov 0 0 21 2437 77380 79838
Buzău 0 124 558 15591 12800 29073
Călărași 0 22472 13898 8,150 31684 76204
Caraș-Severin 0 0 0 81 92 173
Cluj 0 0 0 485 591 1076
Constanța 0 1446 150 74 190 1860
Covasna 0 0 70 59 369 498
Dâmbovița 0 75 5861 335 30146 36417
Dolj 0 8 3590 30001 331 33930
Galați 0 310 700 14813 97 15920
Giurgiu 0 582 8948 257 629 10416
Gorj 0 0 430 1063 312 1805
Harghita 0 0 1 16 76 93
Hunedoara 0 0 3 38 350 391
Ialomița 0 1157 382 5530 72366 79435
Iași 0 0 20 1337 2134 3491
Ilfov 0 328 34523 136 63 35050
Maramureș 0 15 38 607 7101 7761
85
Mehedinți 0 0 118 5488 11 5617
Mureș 0 0 10 274 544 828
Neamț 0 0 3 205 156 364
Olt 0 72 5098 1728 41805 48703
Prahova 0 0 385 958 209 1552
Sălaj 0 7 185 401 595 1188
Satu Mare 2 147 5110 732 515 6506
Sibiu 0 0 69 1045 29898 31012
Suceava 0 0 0 94 77 171
Teleorman 0 496 3510 586 1173 5765
Timiș 0 0 29 684 36080 36793
Tulcea 0 48612 215 688 22 49537
Vâlcea 0 0 21 394 235 650
Vaslui 0 0 2086 200 330 2616
Vrancea 0 14 197 381 30668 31260
Total 2 452467 121810 190686 468918 1233883
86
Fig.6.5. Reprezantare geografică PPA în

România 2017
În figura 6.5. de mai sus se observă înregistrarea primului focar de PPA în România, în județul
Satu-Mare, în al doilea semestru al anului.
Fig. 6.6. Reprezantare geografică PPA în Fig. 6.7. Reprezantare geografică PPA în
România , primul semestru al anului 2018 România , al doilea semestru al anului 2018
87
În prima parte parte a anului 2018 se oservă tendința de răspândire a cazurilor de PPA în județe
din Nord-Vest precum Bihor, iar în al doilea semestru este evidentă apariția cazurilor în județe din
Sud (precum Dolj, Călărasi) și Sud-Est( Tulcea, Brăila, Constanța)
Fig. 6.8. Reprezantare geografică Fig.6.9. Reprezantare geografică

PPA în România în primul semestru PPA în România în al doilea
2019 semestru 2019
Analizând tabelul global brut cu numărul de cazuri raportate în România în perioada 2017- 2019,
graficele și hărțile geografice de distribuție ale cazurilor observăm că pesta porcină africană
reprezintă un adevărat pericol. Tendința de extindere rapidă către centrul țării a pus și pune în
continuare autoritățile naționale în dificultate, efectele acestei boli având consecințe serioase
asupra economiei.
Fig.6.10. Reprezantare geografică PPA în

România ianuarie-iunie 2020. Fig.6.11. Reprezantare geografică PPA în
România iulie-demebrie 2020.
88
Fig.6.12. Reprezantare geografică PPA
în România în primul semestru 2021.
Concluzionând analiza situației epidemiologice a PPA în România pe perioada 2017-2021 datele

sunt descurajatoare. Tendința este de răspândire pe teriotoriul întregii țări. Nerespectarea masurilor
minime de biosecuritate in multe exploatatii nonprofesionale, sacrificarea animalelor bolnave fara
notificarea medicului veterinar, abandonarea cadavrelor provenite de la porcii morti de PPA in
padure, marginea apelor sunt câteva din cauzele ce vor duce în viitor la înrăutățirea situației.
Calculul indicatorilor de impact și de frecvență
În anul 2020 au fost înregistrate un număr de 188674 cazuri de pesta porcină africană la
porcinele exploatate agricol și un număr de 3340 de animale moarte. Populația de referință este
de 3750362 porcine
Tabel 6.6.
Indicatorii de impact PPA în anul 2020
Morbiditate 5.03%
Mortalitate 0.089%
Letalitate 1.77%
89
6.3.Analiza de risc pentru pesta porcină africană, pentru România
6.3.1.Situația epidemiologică
a) De proximitate
Situația epidemiologică actuală în regiunea Caucazilor este relativ stabilă, Georgia, Armenia
şi Azerbaidjan nemairaportând noi focare. Îngrijorătoare este situația din Federația Rusă unde,
din situațiile raportate periodic la OIE, reiese că boala a devenit endemică în anumite regiuni,
constituind o amenințare permanentă pentru zonele din jur.
b) De pătrundere în spațiul comunitar
În momentul de față, pe continent, boala mai evoluează în Italia, unde este cantonată în insula
Sardina din 1994, dar de unde, indiferent de numărul de focare anuale, ea n-a difuzat niciodată
pe teritoriul Italiei, datorită particularităților de relief. În anul 2014, boala a pătruns în Lituania
(2 focare la granița cu Belarus) şi Polonia (1 focar la granița cu Belarus). Fiind o boală care a
evoluat sporadic în Comunitate (Spania, Portugalia, Belgia şi Olanda), există, în prezent, un
grad de pregătire adecvat în statele UE pentru lupta cu această boală.
6.3.2. Stabilirea scopului şi a obiectivelor analizei de risc
Elaborarea unei analize de risc profesionsite, formulată conform standardelor şi matricelor

internaționale prin intermediul căreia să se realizeze identificarea, descrierea, ierarhizarea,
evaluarea şi estimarea factorilor de risc pentru pesta porcină africană, pe baze ştiințifice, în baza
cărora să se formuleze opțiunile de reducere (măsuri preventive şi acțiuni corective) reale şi
adecvate nivelului de risc, în vederea protejării teritoriului României față de riscul
înalt/intolerabil/inacceptabil existent la această dată în proximitate.
a) colectarea informațiilor necesare în vederea elaborării analizei de risc pentru pesta porcină
africană b) identificarea potențialelor surse de factori risc pentru pesta porcină africană şi
a itinerariului de risc plauzibil pentru România
b) evaluarea emisiei, expunerii şi difuzării factorilor risc pentru pesta porcină africană
c) evaluarea potențialelor consecințe şi a magnitudinii acestora
d) formularea şi ierarhizarea opțiunilor de reducere a nivelului de risc existent
e) instruirea şi implicarea gestionarilor de risc privind managementul riscului corelat cu pesta
porcină africană
90
f) reevaluarea factorilor de risc şi a analizei de risc în conformitate cu rezultatele
implementării opțiunilor de reducere a nivelului de risc existent
g) comunicarea privind factorii de risc între instituțiile implicate în elaborarea analizei de risc
şi operatorii economici implicați în gestiunea şi mamagementul factorilor de risc corelați
cu pesta porcină africană
h) punerea sub alertă a structurilor cu responsabilități privind mamagementul situațiilor de
urgență.
i) avertizarea structurilor guvernamentale privind:
- posibile implicații financiare corelate cu implementarea opțiunilor de reducere (măsuri

preventive şi acțiuni corective) a nivelului de risc existent
- pierderile economice şi financiare plauzibile în cazul apariției şi evoluției unui focar de pestă
porcină africană pe teritoriul României.
6.3.3. Definirea termenilor de referință
 factor de risc - fenomen, proces sau complex de împrejurări congruente, în acelaşi timp şi
spațiu ce pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de risc
 sursa de risc – este un element factor de risc ce singur sau în combinație, prezintă un
potențial intrinsec de a crea un risc, putând fi tangibil sau intangibi
 identificarea factorilor de risc – este procesul de descoperire, recunoaştere şi descriere a
riscului, implicând identificarea evenimentelor surse de risc, cauza lor şi potențialele lor
consecințe, date istorice, analize teoretice, opinia informată a experților şi a operatorilor
din domeniu de aplicare.
 descrierea factorilor de risc - este o reprezentare structurată a factorilor de risc ce conține
uzual 4 patru elemente: sursele, evenimentele, cauzele şi consecințele acestora (IEC/ISO –
Ghid 73 – Managementul Riscului – Vocabular, 2009)
 analiza factorilor de risc sau analiza de risc – este procesul de înțelegere a naturii riscului
şi de determinare a nivelului de risc ce asigură baza pentru evaluarea riscului şi pentru
decizii privind tratamentul riscului, incluzând şi estimarea riscului;
 nivel de risc - magnitudinea unui risc sau a unei combinații de riscuri, exprimată în
termenii unei combinații dintre pasibilitate /potențialitatea de manifestare şi consecințele
91
acesteia m) operator - persoană sau organizație ce pot afecta, sunt afectate sau pot să fie
afectate de o decizie sau de o activitate.
 evaluarea factorilor de risc - este un procesul de comparare a rezultatelor analizei de risc
obținute cu criteriile de risc stipulate prin standarde sau reglementări, pentru a se determina
dacă un risc şi/sau magnitudinea acestuia este mare/acceptabilă/tolerabilă sau nu
Manualul de diagnostic pentru pesta porcină africană Pentru garantarea aplicării în mod uniform a
procedurilor de diagnostic al pestei porcine africane, la nivelul Laboratorului Național de Referință
pentru Pesta Porcină Clasică şi pentru Pesta Porcină Africană a fost elaborat documentul „Manual
de diagnostic pentru pesta porcină africană”.
6.3.4. Manualul de diagnostic pentru pesta porcină africană
Pentru garantarea aplicării în mod uniform a procedurilor de diagnostic al pestei porcine africane,
la nivelul Laboratorului Național de Referință pentru Pesta Porcină Clasică şi pentru Pesta Porcină
Africană a fost elaborat documentul „Manual de diagnostic pentru pesta porcină africană”.
6.3.5. Identificarea riscului -Cadrul institułional, procedural şi de reglementare
a) Cadrul instituțional
Cadrul instituțional pentru identificarea, caracterizarea, ierarhizarea, evaluarea şi estimarea

factorilor de risc corelați cu pesta porcină africană este reprezentat de:
 Laboratorul Național de Referință pentru Pesta porcină Clasică şi pentru Pesta Porcină
Africană;
 Laboratorul Național de Referință pentru Biologie Moleculară;
 Laboratorul de Referință al Uniunii Europene pentru Pesta Porcină Africană;
 laboratoarele județene sanitare veterinare şi pentru siguranța alimentelor, numai pentru
prelevarea de probe, procesarea primară a acestora, identificarea, etichetarea, ambalarea şi
transportul acestora către Laboratorul Național de Referință;
b) Cadrul procedural
 Codul Sanitar pentru Animalele Terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea
Animalelor;
92
 Manualul pentru Teste de Diagnostic şi Vaccinuri pentru Animale Terestre al Organizației
Mondiale pentru Sănătatea Animalelor;
 Manualul de diagnostic pentru pesta porcina africană;
6.3.6. Identificarea riscului - categorii de risc în analiza calitativă şi semicantitativă a pestei

porcine africane
a) Risc zero = nu există

b) Risc inacceptabil/intolerabil
c) Risc acceptabil/tolerabil/permisibil
d) Risc activ = este riscul de emisie a factorilor de risc ce se manifestă temporal şi spațial în
proximitatea României:
e) Riscul pasiv = este riscul potențial pe care îl suportă populațiile de mistreți şi efectivele de
porcine din exploatațiile comerciale şi non-comerciale situate în partea de nord şi de est a
României, în special cele din județele Suceava, Bistrița Năsăud şi cele din sud-estul
României (cu populații masive de porci mistreți)
f) Risc sigur/plauzibil/potențial = este indus de prezența virusului pestei porcine africane în
Țări vecine României, cât şi în unele State Membre – datorită fragilității comerțului
intracomunitar
6.3.7.Identificarea riscului-stabilirea claselor de factori de risc corelați cu pesta porcină

africană
a) .Factori de risc privind etiologia pestei porcine africane

i. Virusul cultivat pe leucocite sau celule de măduvă osoasă de porc are capacitatea de
hemadsorbție, aceasta proprietate nemaifiind descrisă la nici un alt virus patogen pentru
porc, ceea ce îi conferă acestei proprietăți o semnificație diagnostică deosebită. Acest
caracter nu este în sine un factor de risc.
ii. . Din punct de vedere antigenic, virusul pestei porcine africane are o structură foarte
complexă, încă incomplet elucidată, până în prezent fiind identificate peste 20 de variante
imunologic distincte (în cazul tulpinilor africane). Apreciem acest caracter de nivel risc 5
(probabilitate maximă = 1; incertitudine = 0; magnitudine crescută a consecințelor = 5)
iii. Se consideră că există diferenȚe nete între tulpinile izolate din Africa şi cele izolate din
Europa, nu numai în ceea ce priveşte patogenitatea, dar şi imunogenitatea. Apreciem acest
93
caracter de nivel risc 5 (probabilitate maximă = 1; incertitudine = 0; magnitudine crescută
a consecințelor = 5).
iv. Răspunsul imun al porcilor la infecția cu virusul pestei porcine africane, nu este încă bine
clarificat. Deşi virusul induce formarea de anticorpi care sunt detectabili prin reacția de
fixarea a complementului, precipitare, imunofluorescență, inhibarea hemadsorbției şi
ELISA, numai reacție de hemadsorbție şi de inhibare a hemadsorbției se pot folosi pentru
diagnosticul serologic al bolii. Apreciem acest factor de risc de nivel risc 6
v. Deşi la un procent ridicat de porci bolnavi de pesta porcină africană cronică şi la purtători
de virus, s-a evidențiat prezența anticorpilor în serul sangvin, aceştia nu au un rol protector.
Apreciem acest factor de risc de nivel risc 6 (probabilitate maximă = 1; incertitudine = 0;
magnitudine foarte crescută a consecințelor = 6).
vi. Rezistența deosebită (până la câțiva ani) a virusului pestei porcine africane la acțiunea a
numeroşi factori fizici (temperatura mediului ambiant, radiații UV), în special atunci când
este înglobat în materii organice (11 zile în fecale, dejecții, 3-4 luni în deşeuri/cadavre).
Apreciem acest factor de risc de nivel risc 6
vii. Rezistența deosebită (până la câțiva ani) a virusului pestei porcine africane la acțiunea a
numeroşi factori chimici (pH între 3,9 şi 11,5 ), în special atunci când este înglobat în
materii organice, fiind totuşi sensibil la acțiunea hidroxidului de Analiza de risc pentru
pesta porcină africană - 28.03.2014 Pagina 19 din 68 sodiu 2% , a dezinfectanților cu
iodofori, a celor pe bază de clor şi a celor ce conțin phenylphenol, hipoclorit 2,3%, formol
3‰, orthophenol 3% şi de compuşii iodați. Apreciem acest factor de risc de nivel risc 4
(probabilitate maximă = 1; incertitudine = 0; magnitudine moderată a consecințelor = 4).
viii. 7.2.8. Rezistența, până la câteva luni, a virusului pestei porcine africane în materii şi
produse de origine animală (6 luni în carnea refrigerată şi congelată, 4-5 luni în sânge
defibrinat, 10 luni în şuncă sărată). Apreciem acest factor de risc de nivel risc 5
b) .Factori de risc privind epidemiologia pestei porcine africane
i. Porcii bolnavi şi cei trecuți prin boală ce pot rămâne purtători şi eliminatori de virus o
perioadă de peste 400 de zile. Apreciem acest factor de risc de nivel risc 4,2 (probabilitate
medie = 0,6; incertitudine = 0,4; magnitudine extrem de crescută a consecințelor = 7).
ii. Cadavrele porcilor morți de pestă porcină africană conțin cantități enorme de virus, în toate
țesuturile şi organele (musculatură, ser sangvin, lichide pericardice, pleurale şi peritoneale,
94
chiar dacă acestea nu conțin sânge, bila). Apreciem acest factor de risc de nivel risc 7
(probabilitate maximă = 1; incertitudine = 0; magnitudine extrem de crescută a
consecinȚelor = 7).
iii. Urina, fecalele şi toate secrețiile şi excrețiile porcilor bolnavi conțin cantități mari de virus.
Apreciem acest factor de risc de nivel risc 5,4 (probabilitate aproape maximă = 0,9;
incertitudine = 0,1; magnitudine foarte crescută a consecințelor = 6).
iv. Morbiditatea şi mortalitatea foarte ridicată (98-100%) în special când boala apare prima
dată şi evoluează urmare a prezenței unor tulpini de înaltă patogenitate şi a fenomenului de
amplificate virală. Apreciem acest factor de risc de nivel risc 7 (probabilitate maximă = 1;
incertitudine = 0; magnitudine extrem de crescută a consecințelor = 7).
v. Modificarea patogenității tulpinilor europene de virus ce induc o rată a morbidității şi
mortalităȚii la nivel de 60-70%, cu un număr reprezentativ de porci ce supraviețuiesc bolii
şi apar clinic sănătoşi, dar sunt purtători şi excretori de virus şi care venind în contact cu
alți porci pot declanşa focare noi de boală. Apreciem acest factor de risc de nivel risc 4,9
(probabilitate mai mult decât medie = 0,7; incertitudine = 0,3; magnitudine extrem de
crescută a consecinȚelor = 7).
vi. Importanța surselor secundare, reprezentate de diferite materiale şi obiecte din mediul
exterior, contaminate, furajele, alimentele, apa, echipamentele, hainele ca materiale de
contagiu, comparată cu alte boli ale porcinelor şi se corelează cu rezistența ridicată a
virusului la factorii fizici şi chimici. Apreciem acest factor de risc de nivel risc 6
(probabilitate maximă = 1; incertitudine = 0; magnitudine foarte crescută a consecințelor
= 6).
vii. Importanța particulară pe care au reprezentat-o şi o reprezintă resturile alimentare de la
echipajele avioanelor, vasele maritime sau de la vagoanele restaurant ale trenurilor sosite
din țările contaminate, ce a favorizat transmiterea bolii la distanțe enorme şi se corelează
cu rezistența ridicată a virusului la factorii fizici şi chimici.
viii. Existența a trei modalități certe de transmitere a bolii: prin contact direct, prin contact
indirect şi prin vectori.
ix. Relația strânsă privind transmiterea virusului pestei porcine africane existentă între porcii
mistreți, căpuşe şi porcii domestici, determină ca boala să aibă un caracter de focalitate
95
naturală, cu persistența cazurilor în arealul în care a a părut prima dată. Apreciem acest
factor de risc de nivel risc 7.
c) Factori de risc corelați cu vectori animați şi neanimați
i. După cum este cunoscut, numai căpuşele din familia argaside sunt capabile să transmită
virusul pestei porcine africane, unele specii de argaside fiind caracteristice transmiterii
virusului în Africa. Toate speciile din genul Ornithodorus testate până în prezent s-au
dovedit vectori ai virusului pestei porcine africane.
ii. După cum este cunoscut, numai căpuşele din familia argaside sunt capabile să transmită
virusul pestei porcine africane, unele specii de argaside fiind caracteristice transmiterii
virusului în Africa. Toate speciile din genul Ornithodorus testate până în prezent s-au
dovedit vectori ai virusului pestei porcine africane.
iii. Persistența îndelungată a virusului în corpul căpuşelor, acesta rămând viu şi patogen cel
puȚin 6 – 12 luni de la pătrunderea în corpul acestora, iar în corpul păduchilor, virusul
rămâne virulent mai mult de 42 zile.
iv. Caracterul sezonier al focarelor de pestă porcină africană corelat cu biologia căpuşelor
argaside. Apreciem acest factor de risc de nivel risc 2.
d) Factori de risc corelați cu comerțul intracomunitar cu mărfuri supuse controlului sanitar
veterinar (porcine vii)
e) Factori de risc corelați cu activitățile de import de mărfuri supuse controlului sanitar
veterinar
f) .Factori de risc corelați cu activitățile de tranzit cu mărfuri supuse controlului sanitar
veterinar
g) Factori de risc corelați cu activități de mic trafic de frontieră
h) Factori de risc corelați cu activitățile de circulație a persoanelor si mărfurilor ce nu sunt
supuse controlului sanitar veterinar, inclusiv bagajele călătorilor
i) Factori de risc corelați cu circulația şi comercializarea porcinelor vii şi a produselor
provenite de la acestea pe piața domestică .
i. Certificatele sanitare veterinare de transport animale vii nu se mai folosesc, animalele vii
sunt însoțite de documente de mişcare completate de medicul veterinar de liberă practică
împuternicit sau medicul veterinar de liberă practică organizat în condițiile legii.
Documentele de mişcare în timpul transportului sau la destinația suinelor sunt verificate de
96
medicii veterinari oficiali. Controalele documentelor respective se fac de câte ori este
cazul, neexistând planificări ale acestora. Aceste aspecte constituie factori de risc
comparativ cu activitățile de import şi tranzit.
ii. Nerespectarea de către proprietarul exploatației sau deținătorul de porcine, a termenului
de notificare de 7 zile de la achiziționarea şi/sau încredințarea de animale din specia suine,
către medicul veterinar de liberă practică împuternicit.
iii. Nerespectarea de către noul deținătorul care a achiziționat porcine, a prevederilor privind
păstrarea şi arhivarea în registrul exploatației a exemplarului albastru al documentului de
mişcare şi predarea către medicul veterinar de liberă practică împuternicit a exemplarului
negru al acestui document, în termen de cel mult 7 zile de la achiziție.
iv. Nerespectarea prevederilor legale privind predarea către medicul veterinar de liberă
practică împuternicit a exemplarului negru al documentului de mişcare, la revenirea în
exploatație, pentru porcinele care s-au deplasat între exploatația de origine şi târguri, baze
de achiziții sau expoziții de animale vii, nefiind comercializate.
v. Nerespectarea prevederilor legale privind obligația însoțitorilor/transportatori de animale,
de a prezenta organelor de control şi inspecție sanitară veterinară, a documentele de însoțire
a suinelor, pe parcursul mişcării acestora
j) Factori de risc corelați cu evidența şi gestiunea populației de mistreți
i. Evidența şi gestiunea populației de mistreți din România
 În județele din zona de risc pentru pesta porcină africană, din nordul şi estul României,
numărul mistreților a crescut în perioada 2009-2014 cu aproximativ 30% (de la 10789 la
14934), reprezentând aproximativ 20% din totalul populației de mistreți din România.
Acest aspect, corelat cu riscul crescut al emisiei, determină un risc înalt de expunere a
porcilor mistreți din România (în primul rând din zonele de risc menționate), precum şi a
porcilor domestici existenți în exploatațiile nonprofesionale, în special, fără măsuri de
biosecuritate, dar şi pentru cei existenți în exploatațiile industriale comerciale de porcine.
 Având în vedere numărul de mistreți existenți în Delta Dunării, nivelul de risc corelat cu
pesta porcină africană pentru mistreții din Delta Dunării este mai mic față de cel existent
în judeȚele din zona de risc de nord şi est a României, în primul rând prin numărului mai
redus al porcilor mistreți existenți în Delta Dunării, cât şi prin riscul de emisie mult mai
scăzut prin absenȚa focarelor de pestă porcină africană în proximitatea Deltei Dunării.
97
k) Factori de risc corelați cu activitățile de supraveghere şi control în exploatațiile
profesionale şi non-profesionale
i. Supravegherea la porcii domestici
 supraveghere pasivă
 supravegherea activă - constă în:
o examinare clinică
o supravegherea serologică
o supravegherea virusologică:se face prin PCR pe probe de organe, prelevate de la mistreți
găsiți morți, la care testele virusologice pentru pesta porcină clasică au prezentat rezultat
negativ, precum şi pe probe prelevate de la porcinele domestice cu suspiciune de pestă
porcină clasică, la care testele de laborator pentru pesta porcină clasică au fost negative.
l) Factori de risc corelați cu sistemul de ecarisare
Având în vedere insuficienta capacitate de neutralizare a materiilor de risc în situație de criză

generată de evoluția unor boli majore la animale, efectele pe care evoluția bolii le-ar avea asupra
mediului ar fi deosebit de importante, deoarece ar trebui apelat la incinerare şi îngropare, metode
care sunt receptate în mod negativ de populație şi care pot da naştere la dispute.
i. Factori de risc corelați cu neraportarea cazurilor de mistreți morți

ii. Factori de risc corelați cu nerecoltarea cadavrelor de mistreți pentru trimitere la laborator
iii. Factori de risc corelați cu neraportarea cazurilor de porci morți din exploatațiile non-
profesionale
Deşi în exercitarea profesiunii, toți medicii veterinari au obligația de a anunța de urgență

autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranța alimentelor despre orice suspiciune privind
apariȚia unei boli supuse notificării obligatorii, precum si a oricărui risc privind sănătatea
animalelor, implicit cazurile de moarte la fauna sălbatică
Apreciem acest factor de risc de nivel de risc 1,6.
iv. Factori de risc corelați cu managementul cadavrelor din exploatațiile non-profesionale de

porcine
m) Factori de risc corelați cu activitățile de dezinfecție si deratizare
98
i. Factori de risc corelați cu activitățile de dezinfecție la nivelul punctelor de trecere a
frontierei de stat
În mod normal, într-o situație epidemiologică cu risc acceptabil/tolerabil, mijloacele de transport

ce pătrund pe teritoriul României prin PCTF/PIF nu sunt supuse dezinfecției. Apreciem acest
factor de risc de nivel de risc 4,8.
ii. Factori de risc corelați cu activitățile de dezinfecție şi deratizare la nivelul exploatațiilor de

porcine
În exploatațiile comerciale de porcine, inclusiv cele de tip a, se execută acțiuni de dezinfecție şi

deratizare profilactice. problema deosebită, din acest punct de vedere, o constituie exploatațiile
non-profesionale în care s-au înregistrat cazuri de mortalitate la categoriile de porcine tinere, porci
la îngrăşat, scroafe şi în care nu se execută acțiuni de dezinfecție după eliminarea cadavrelor, ori
acestea sunt executate empiric de către proprietari şi fără controlul eficienței acțiunii. Apreciem
acest factor de risc de nivel de risc 2,4.
6.4.3. Comentarii
În contextul Uniunii Europene, România reprezintă graniţa estică a acesteia, ceea ce implică un
risc crescut pentru toate bolile majore ale animalelor şi, fireşte, programe de supraveghere şi
control mult mai ample comparativ cu restul statelor membre situate în interiorul U.E. Atât efectele
directe, cât şi cele indirecte, ale evoluţiei pestei porcine africane se reflectă în costuri foarte
importante pentru România, impactul fiind complex şi reflectat pe următoarele segmente:
 economic, cu pierderi financiare importante, ce s-ar putea datora:
1. costurilor aferente eradicării bolii, incluzând: despăgubirea animalelor ucise, cheltuielei legate
de activităţile de eradicare (personal, materiale, echipamente etc.), cheltuieli cu ecarisarea
teritoriului, activităţile DDD etc.;
2. pierderilor economice datorate restricţiilor impuse comerţului cu animale din specii

susceptibile;
3. pierderilor din sectoarele turism si servicii, prin reţinerea pe care o resimt turiştii în a vizita ţări
în care evoluează focare de boli infecţioase.
99
 social, datorate:
1. aspectelor socio-etice, uciderea masivă a animalelor nefiind acceptată de populaţie şi generând

poziţii împotrivă la nivelul societăţii civile;
2. în zonele rurale, impact asupra veniturilor familiilor care practică creşterea animalelor în scop
de subzistenţă;
3. aspectele legate de atitudinea organizaţiilor non-guvernamentale pentru protecţia animalelor, la

aplicarea metodelor de control prevăzute de legislaţia europeană în vigoare, în special referitor la
metodele de ucidere alese. Gestionarea riscului în acest context epidemiologic poate fi realizată,
în principal, prin administrarea factorilor de risc şi supravegherea factorilor de risc.
100
Bibliografie
 Tudor Perianu, ”Tratat de boli infecțioase ale animalelor”, Vol. I, Editura Universitas XXI,
Iași
 www.oie
 http://www.ansvsa.ro/download/analize_de_risc/analiza_de_risc_Bluetongue.pdf
 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2865089/
 https://www.paleblu.eu/bluetongueineurope
 https://gorjeanul.ro/51-de-bovine-din-27-de-exploatatii-din-bumbesti-pitic-afectate-de-
bluetongue-animalele-nu-manifesta-semne-de-boala/
 http://www.parasitesandvectors.biomedcentral.com/
 http://veterinarymedicinejournal.usamv.ro/pdf/2015/issue_2/Art55.pdf
 https://www.nature.com/articles/nrmicro3332
 http://rebeccasvetblog.blogspot.com/
 https://www.semanticscholar.org/
101

Studiul Epidemiologic Privind Bluetongue Și Schmallenberg În Europa Și România Perioada 2000-2010-1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiul Epidemiologic Privind Bluetongue Și Schmallenberg În Europa Și România Perioada 2000-2010-1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiu epidemiologic privind Bluetongue și Schmallenberg în Europa și

România în perioada 2010-2020

Student: Coman Andreea

1.1.5.Tabloul clinic .............................................................................................................................. 8

1.1.6.Tablou anatomopatologic ........................................................................................................ 10

1.2. Boala Schmallenberg ..................................................................................................................... 12

1.2.2 Etiologie .................................................................................................................................... 12

1.2.4 Tablou clinic ............................................................................................................................. 13

1.2.5.Metode de depistare și diagnostic diferențial ........................................................................ 14

1.2.6.Profilaxie și combatere ............................................................................................................ 14

2. Evoluția bolii Bluetongue în Europa și România în perioada 2010-2020 .................................. 16

Hărți epidemiologice reprezentative ............................................................................................... 26

2.2.Evoluția bolii bluetongue în România 2010-2020 ..................................................................... 37

Hărți epidemiologice reprezentative ............................................................................................... 43

2.2.2 Calculul indicatorilor de impact ............................................................................................. 45

3. Evoluția bolii Schmallenerberg în Europa în anii 2010-2020 ....................................................... 46

4. Analiza de risc privind evoluția Bluetongue ................................................................................... 53

6. Raport Pesta Porcină Africană în România .................................................................................. 64

Agentul etiologic este Bluetongue

Receptivitatea față de virusul Bluetongue este specifică rumegătoarelor domestice și sălbatice,

Fig. 1.4. Culizoizi idenfiticați în Romanânia

Fig.1.6. Transmiterea și replicarea

Fig.1.6. Simptome ale bolii Bluetongue la ovine: limbă cianotică și hipersalivație.

Diagnosticul serologic se realizează prin: reacția de fixare a complementului, imunodifuzie în gel

Nu a fost demonstrată transmiterea de la animal la animal, dar este documentată transmiterea

1.2.4 Tablou clinic

Tulburările de reproducție se caracterizează prin avorturi, fătări premature, malformații

Fig.1.9.Vițel afectat de virusul Schmallenberg

Malformațiile produse de acestea sunt grupate în sindromul artrogripoză-hidrocefalie-AHS.

1.2.5.Metode de depistare și diagnostic diferențial

Valori ale datelor epidemioloice BTV in Europa în perioada 2010-2020

An ȚARA Semestru Focare Cazuri Sacrificate Moarte

Fig.2.2. SItuația cazurilor de Bluetongue la oi în 2010-2020

Portugalia 124 0 2 0 0 38 377 0 1 0 0

Spania 2534 0 0 562 825 0 0 0 62 0 0

Situația Blue Tongue în Franța, Grecia, Italia

Franța Grecia Italia

Fig.2.2. Situația bolii Bluetongue în Franța, Grecia, Italia.

Fig.2.3.Distribuția geografică a cazurilor de Bluentongue în Europa, iulie-decembrie 2010

Fig 2.4. Distribuția geografică a cazurilor de Bluentongue în Europa, ianuarie-iunie 2011

Fig.2.6.Distribuția geografică a cazurilor de Bluentongue în Europa ianuarie-iunie

Au fost notificate cazuri în Portugalia și Italia ( Sicilia și Sardinia)

Fig.2.8. Distriuția geografică a caurilor în Europa în ianuarie-iunie 2013

Fig.2.10.Distribuția geografică a cazurilor în Europa ianuarie-iunie 2014

Fig.2.12.Distribuția geografică a cazurilor în Europa ianuarie-iunie 2015

Europa iulie-decemrie 2015

Fig. 2.14. Distribuția geografică a cazurilor în Europa ianuarie-iunie 2016

Fig. 2.16. Distriuția geografică a cazurilor în Europa ianuarie-iunie 2017.

Fig.2.18, Distriuția geografică a cazurilor în Europa ianuarie-iunie 2018

Fig.2.20 Distriuția geografică a cazurilor în Europa ianuarie-iunie 2019

Fig.2.22. Distriuția geografică a cazurilor în Europa ianuarie-iunie 2020

– identificarea tuturor exploatațiilor de rumegătoare din zona de control şi efectuarea unui

– inspecția clinică a animalelor receptive în vederea identificării oricăror semne de infecție;

– informarea/conștientizarea deținătorilor de animale despre evoluția bolii și observarea

– monitorizarea serologică a efectivelor de rumegătoare, prin teste de laborator efectuate pe probe

– monitorizarea populațiilor de vectori care pot transmite virusul bluetongue;

Situația epidemiologică Bluetongue în România în 2010-2020

An Județ Specie Focare Cazuri Sacrificate Moarte

Ovine 0 1,289 0 365

Dolj Bovine 0 188 0 15

Ovine 0 296 0 160

Ovine 0 299 0 240

Vîlcea Bovine 0 139 0 23