Eminescu

am noi amândoi

m noi amândoi,
eu şi cu mine.
de nucă car cu boi
şi înhămam la el
bătrâni cu coarne.

a pe Robinson,
estea şi mie;
m Turnul-Vavilon
de joc şi mai spuneam
e-o prostie.

a scăldat mergeam
de pădure,
mare ajungeam
mijloc înotam
cea verde.

colo am zidit,
l des şi mare,
mândră la privit,
ri mari de tinichea,
mpreşurată.

meu ca împărat
mie solie,
la broaşte nempăcat,
m în bătălie -
m cine-i mai tare.

atul broaştelor,
cacŕ de fală,
oruncě ostirilor
s-o răscoale.
rnit război.

e broaşte noi am prins

e chiar pe rege -
ul negru le-am închis,
a cea verde.
-am făcut pace.

l broaştelor le-am dat.

u bucurie,
nc s-au cufundat
mai revie.
ornit spre casă.
 splata am cerut
mele fapte -
meu m-a desemnat
n miazănoapte
poare-ndiane.

alb cel vistier,

cel chior ministru -
la el eu leafa-mi cer,
ă sinistru.
am strâns eu laba.

atul milostiv
şi de soţie,
ui cu râs lasciv
ă, nurlie,
aqu-caputli.

ămit cu umil semn,

mantie-o prostire -
s l-amanta mea de lemn,
mânăstire,
otlonde sobă.

dragă-mi mai era!

m blând cu dânsa,
nu-mi răspundea
dă eu atunci
cat-o-n foc.

ă ne primblam
uf şi paie
nţi ne-nchipuiam.
bătaie
m alături.

p mi se îmfla
e hârtie.
într-un băţ.
bătălie.
Trararah!

dus visuri, v-aţi dus!

meu frate.
chii-i n-a închis
ătate -
deschişi şi-n groapă!

s într-al meu vis

ri albaştri
ză - un surâs
ineţi aştri
mi trezeşte.

este inima-mi
ărie?

.........................

mblă ades prin gând

e veche.
ţiuie-aiurind
ureche:
me şi iar lume!