Italia, locul de naștere al operei, a jucat un rol proeminent în progresul muzicii
clasice occidentale. De la operă melodramatică și epică a lui Verdi și Puccini la capodopere barocă și renascentistă de Vivaldi și Monteverdi, aici sunt cei mai mari compozitori italieni care trăiesc vreodată.
In Italia, Giuseppe Mercadante (1795 – 1870) si Luigi Gordigiani (1806 – 1860),
supranumit „Schubertul Italiei”, au cultivat liedul. Ariile, canzonetele si romantele au devenit foarte populare datorita melodicitatii cantecului popular.
Sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX nu prezinta elemente deosebit de
interesante.
Compozitorii italieni de la sfarsitul sec. al XIX – lea compun cu precadere opera.
Trebuie subliniat ca opera, ca gen, este in Italia un spectacol deosebit de popular,
compozitorii tinand cont de cerintele fiecarei generatii de spectatori.
In afara lui Paer, Paisiella, Cimarosa, Zingarelli ce leaga secolul precedent de
primele decenii ale romantismului, mai pot fi amintiti: P. Generalli, G. Farinelli, S. Mercandante, Fr. Morlachi, C. Coccia, N. Vaccai, G. Rossi, S. Commarano.[11] Vor conferi acestui gen o noua perspectiva, prin redarea amanuntita a vietii cotidiene. Fiind un gen popular, opera inregistreaza dorintele poporului, iar compozitorii sunt alaturi de masele largi. Opera italiana, in pragul romantismului timpuriu, este reprezentata de trei personalitati: Rossini, Donizetti si Bellini, care au activat atat in Italia cat si in Franta si fara de care nu putem concepe evolutia lui Giuseppe Verdi.
Giuseppe Verdi (1813-1901)
Giuseppe Verdi a fost compozitor italian din epoca romantică și este încă considerat unul dintre cei mai influenți compozitori ai secolului al XIX-lea, lucrările sale fiind încă realizate în case de operă din întreaga lume. Agenda politică a fost crucială în lucrările lui Verdi, cum ar fi "Corul evreilor slavilor", care au încercat să unifice țara și să o elibereze de controlul străin ("O mia patria, și bella e perduta" și așa a pierdut "). Verdi a fost deseori criticat pentru lucrările prea melodramatice și diatonice, dar este încă considerat cel mai important compozitor italian din epoca romantică. Lucrările sale cele mai notabile includ La Traviata, Rigoletto, Falstaff și Aida, care au influențat un tânăr Puccini.
Gioachino Antonio Rossini (1792-1868)
Gioachino Rossini este poreclit "Mozartul italian", ca o consecință a melodiilor sale melodii inspirate, care apar în cele 39 de opere, muzică sacră, muzică de cameră, piese de pian și alte melodii. Cele mai importante lucrări ale sale au fost Il Barbiere di Siviglia, piesa de teatru giocoso La Cenerentola și uimitoarea lucrare în limba franceză Guillaume Tell. Înainte de pensionare în 1829 și apariția lui Verdi, Rossini fusese considerat ca fiind cel mai popular compozitor de operă din istorie.
Giacomo Puccini (1858-1924)
Giacomo Puccini, născut la Lucca, a început să scrie muzică la vizionarea unui spectacol de Aida al lui Verdi. Puccini este sărbătorită pentru melodiile sale uimitoare, orchestrații luxuriante și dramatizarea muzicală de specialitate. În timp ce adesea criticat pentru flirtările sale cu muzică populară și supra- sentimentalitate, el este considerat drept singurul succesor al lui Verdi. Puzzile lui Puccini Madama Butterfly si La Bohème sunt inca cele doua cele mai spectaculate opere din SUA. Desi lucrarile lui Puccini au imbratisat romantismul de la sfarsitul secolului al XIX-lea, a devenit una dintre cele mai importante personaje ale mișcării italiene Verismo, care a încercat să aducă naturalismul unor scriitori Emile Zola în opera.
Giovanni Pierluigi da Palestrina (1526-1594)
Giovanni Palestrina, compozitor renascentist italian, este probabil cel mai cunoscut exemplu al Școlii Romane de muzică. El a scris mai ales în idiomul muzicii sacre, care a fost crucial în progresul muzicii bisericești și este adesea considerat punctul culminant al polifoniei și contrapunctului renascentist. În ultimul compliment muzical, Johann Sebastian Bach a cercetat și a interpretat nominalizarea Missa Sine a lui Palestrina.