INSTALATII DE AUTOMATIZARE SI PROTECTIE A INSTALATIILOR ENERGETICE 1

7. PROTECłIA GENERATOARELOR SINCRONE

1. GeneralităŃi
FuncŃionarea normala a unui generator sincron poate fi perturbata de defecte de interioare
sau de regimuri anormale de funcŃionare, provocate de cauze exterioare. łinând seama ca
generatorul este elementul cel mai important al unui sistem energetic si ca un defect neeliminat la
timp se poate propaga în sistemul electroenergetic si poate provoca pagube materiale considerabile
din acest motiv este necesar folosirea unor sisteme de protecŃie rapide si sigure care sa elimine
defectul în timp util. înfăşură
Defectele interioare ale generatoarelor sincrone pot sa apară în înfăşurările statorice sau în
circuitul rotoric de excitaŃie. în prima categorie sunt scurtcircuitele polifazate, scurtcircuitele intre
spire ale aceleiaşi faze si puneri la pământ monofazate. Defectele rotorice sunt punerea la pământ în
unul sau doua puncte ale circuitului de excitaŃie si întreruperea circuitului de excitaŃie.
Regimurile anormale de funcŃionare cauzate de perturbaŃii sau defecte exterioare sunt
suprasarcinile, supratensiunile, sarcinile nesimetrice, regimul dezechilibrat si pentru generatoare,
funcŃionarea în regim de motor. La unele din regimurile anormale, date fiind urmările pe care
acestea le pot avea protecŃia acŃionează ca si la defectele interioare, comandând deconectarea
generatorului si acŃionarea dezexcitării automate rapide - DAR; la altele, protecŃia are rol preventiv
si comanda numai semnalizarea.

1.1. ProtecŃia împotriva scurtcircuitelor polifazate în înfăşurărea statorica

Scurtcircuitele bifazate sau trifazate în înfăşurarea statorica (fig.1) constituie defectul cel
mai grav ce poate avea loc intr-un generator deoarece curenŃii de scurtcircuit ating valorile cele mai
mari. Aceste valori sunt determinate de regimul de funcŃionare al sistemului înainte de producerea
scurtcircuitului, de momentul în care apare dar si de locul lui din înfăşurare, caracterizat prin
numărul de spire a scurtcircuitate.

Fig. 1 – Scurtcircuit trifazat în

înfăşurarea statorică

ProtecŃia de baza în acestui defect este protecŃia diferenŃiala longitudinala cu acŃiune

instantanee. Aceasta conform prescripŃiilor, la toate generatoarele cu putere egala si mai mare decât
3 MW; la generatoarele de putere mica se utilizează protecŃia cu taiere de curent; iar când nu exista
condiŃii pentru utilizarea acesteia, se foloseşte protecŃia maximala de curent obişnuita.

2.1. ProtecŃia diferenŃială longitudinala

Prin calitatea ei principala, de a fi autoselectiva, protecŃia diferenŃiala longitudinala este
utilizata pe scara larga pentru protecŃia maşinilor electrice. Principiul de funcŃionare al acesteia se
bazează pe compararea valorilor si a sensurilor curenŃilor de la intrarea si ieşirea fiecărei faze ale
elementului protejat.
Pentru realizarea acestui tip de protecŃia trebuie ca generatorul sa aibă scoase afara si
echipate cu transformatoare de curent ambele capete ale fiecărei faze. în figura 2 este prezentata
schema monofilara de principiu a protecŃiei diferenŃiale a unui generator, cu indicarea circulaŃiei
curenŃilor secundari pentru doua cazuri exterior si interior.
2 INSTALATII DE AUTOMATIZARE SI PROTECTIE A INSTALATIILOR ENERGETICE

Transformatoarele de curent trebuie sa îndeplinească următoarele condiŃii:

- sa aibă rapoarte de transformare egale;
- coeficientul de supracurent sa fie mare (Ks);
- sa aibă caracteristici de magnetizare identice;
Modul de funcŃionare :
CondiŃii normale sau în cazul unui scurcircuit exterior: curenŃii Iii si Ii sunt egali ca valoare
si diferenŃa lor geometrica este practic nula si releul nu porneşte.

Fig. 2. FuncŃionarea protecŃiei diferenŃiale:

a- in cazul unui scurtcircuit exterior
b- in cazul unui scurtcircuit interior

In cazul unui scurtcircuit interior, circulaŃia curenŃilor se schimbă astfel ca curentul id=ii+iii
va declanşa protecŃia si astfel se va comanda deconectarea generatorului.
In cazul scurtcircuitului exterior, vom avea un curent de dezechilibru:
idez=ii-iii
sau înlocuind cu valorile din primar:
Ii I
idez = ( − I Im ) − ( II − I I Im )
nci ncII
unde IIm si IIim sunt curenŃii de magnetizare al transformatoarelor de curent.
Deoarece II si III si ncI=ncII, rezulta :
idez = I I Im − I Im
Acest curent are o valoare mai mare în primele perioade după apariŃia scurtcircuitului,
datorita componentei aperiodice a curentului de scurtcircuit. Pentru ca releul sa nu porneasca sub
influenta acestui curent trebuie ca ip>idez, deci pentru ca protecŃia sa fie cat mai sensibila este
necesar ca idez sa fie cat mai mic.
Micşorarea curentului de dezechilibru se obŃine prin folosirea unor transformatoare de
curent care sa îndeplinească condiŃiile mentionate. în acest scop se folosesc transformatoare
speciale care se saturează la valori mari ale curenŃilor de magnetizare asigurând astfel o
transformare corecta si în cazul scurtcircuitelor.
O alta metoda pentru micşorarea curentului de dezechilibru este micşorarea sarcinii
secundare a transformatoarelor de curent printr-o alegere corespunzătoare a secŃiunii conductoare
din ramurile schemei electrice de protecŃie.
Înfăşurările secundare ale transformatoarelor de curent se leagă în funcŃie de conexiunea
fazelor generatorului ca în figura de mai jos. Pentru ca zona de acŃionare a protecŃiei sa cuprindă si
cablurile sau barele de legătura cu întrerupătorul, transformatoarele de curent pe partea bornelor de
ieşire ale generatorului trebuie instalate cat mai aproape de barele colectoare.
 INSTALATII DE AUTOMATIZARE SI PROTECTIE A INSTALATIILOR ENERGETICE 3

Fig. 3 – Conexiunile înfăşurărilor secundare ale transformatoarelor de curent pentru

protecŃia diferenŃiala: a. pentru conexiune Y; b. pentru conexiunea D.

Schemele din figura de mai sus sunt realizate cu transformatoare de curent pe toate cele 3
faze. La generatoarele cu puteri sub 10 MVA se pot aplica doua faze, releul corespunzător fazei a
treia fiind legat la conductorul de nul. Aceasta schema se aplica de obicei în reŃele în care
generatoarele funcŃionează cu punctul neutru izolat (cum este cazul la noi în tara) deci curentul prin
conductorul de întoarcere este chiar curentul fazei a treia. Folosind protecŃii diferenŃiale pe doar
doua faze se simplifica dar se si ieftineşte protecŃia. Dezavantajul acestei scheme este ca protecŃia
nu lucrează în cazul scurtcircuitelor bifazate cu dubla punere la pământ ceea ce exclude folosirea
protecŃia la generatoarele de puteri mari.

Fig. 4. ProtecŃii diferenŃiale simple: a. schema protecŃiei cu relee de curent; b. schema

protecŃiei cu relee de curent si rezistente adiŃionale.
4 INSTALATII DE AUTOMATIZARE SI PROTECTIE A INSTALATIILOR ENERGETICE

Circuitele secundare ale protecŃiei se leagă la pământ intr-un singur punct, pentru a nu se
forma circuite false prin care sa circule curenŃi ce ar provoca acŃionarea greşita a protecŃiei.
Comportarea protecŃiei longitudinale, fata de alte defecte ale înfăşurării statorice, este
următoarea:
- in cazul scurtcircuitelor intre spire, protecŃia nu acŃionează, deoarece curentul în
circuitul diferenŃial nu depăşeşte valoarea curentului de dezechilibru;
- in cazul punerilor la pământ monofazate, protecŃia nu acŃionează de asemenea deoarece,
cu toate ca în urma dezechilibrării sistemului trifazat în circuitul diferenŃial apare un curent, acesta
rămâne (chiar daca punerea la pământ a avut loc la bornele generatorului) inferior curentului de
reglaj al protecŃiei; protecŃia acŃionează totuşi la cest gen de defecte numai daca punctul neutri este
legat la pământ direct sau printr-o rezistenta de valoare foarte mica.

3.ProtecŃia împotriva punerilor la pământ în înfăşurărea statorică

ConsideraŃii generale. ProtecŃia împotriva punerilor la pământ a înfăşurării statorice se
efectuează diferit la generatoarele racordate direct la bare de distribuŃie, fata de generatoarele care
funcŃionează în scheme bloc cu transformatoare ridicătoare, deoarece parametrii de defect în cele
doua situaŃii sunt diferiŃi în continuare se vor trata generatoarele legate direct la bare.
Pentru generatoarele care debitează direct la bare, protecŃia împotriva punerilor la pământ
statorice se efectuează de asemenea diferenŃiat în funcŃie de modul de tratare a punctului neutru al
generatorului si al reŃelei la care este racordat. Din acest punct de vedere, se pot folosi următoarele
soluŃii:
a. Generatoarele au punctele neutre legate la pământ prin rezistenta (comuna pentru
toate maşinile unei centrale sau individuala);
b. Generatoarele au punctele neutre izolate, dar punctele neutre ale reŃelei la care
sunt legate galvanic sunt legate la pământ fie direct, printr-un punct neutru artificial, fie printr-o
rezistenta care are rolul de limitare al curenŃilor de defect;
c. Generatoarele au punctele neutre izolate, iar reŃeaua în care debitează
funcŃionează în regim compensat (punctele neutre ale transformatoarelor sunt legate la pământ prin
bobine de stingere) sau în regim necompensat (reŃea complet izolata).
In cazul a care este cel mai rar utilizat, se aplica protecŃii diferenŃiale de curent homopolar,
sau protecŃii direcŃionale homopolare.
SoluŃia b este folosita în unele tari datorita avantajelor pe care le oferă pentru realizarea
împotriva punerilor la pământ a unei protecŃii selective si simple, numai pe baza de curent
homopolar, atat pentru generatoare cat si pentru linii.
In cele ce urmează se tratează cazul c, adică al generatoarelor cu punctul neutru izolat fata
de pământ, debitant intr-o reŃea compensata sau necompensată, deoarece acesta este modul de
tratare a punctului neutru în reŃele de medie tensiune din sistemul nostru energetic.
In funcŃionare normala, pământul si punctul neutru (considerând cazul cel mai frecvent al
generatoarelor cu conexiune stea) se afla la potenŃialul zero. în cazul în care izolaŃia intre o faza si
corpul maşinii, care este legat la pământ, se străpunge intr-un punct, intre punctul neutru al
generatorului si pământ apare o diferenŃa de potenŃial Ua, iar prin locul defectului va trece un curent
Ia, determinat de tensiunea Ua si impedanŃa echivalenta fata de pământ Z0e a celor trei faze ale
reŃelei formate de generatoarele, transformatoarele si liniile galvanic legate intre ele. Deci
Ua
Ia =
Z 0e
Notându-se cu a raportul dintre numărul de spire cuprins intre punctul neutru si locul punerii
la pământ si numărul total de spire, iar cu Un tensiunea nominala a generatorului rezulta:
a ⋅U n
Ua =
3
 INSTALATII DE AUTOMATIZARE SI PROTECTIE A INSTALATIILOR ENERGETICE 5

ImpedanŃa Z0e, daca se tine cont numai de capacităŃile fata de pământ C0 ale celor 3 faze,
este
1
Z 0e =
3 ⋅ ω ⋅ C0
Deci curentul de defect, care este un curent homopolar va avea valoarea:
I a = 3 ⋅ a ⋅ ω ⋅ C0 ⋅ U n
Din formulele de mai sus rezulta ca curentul va fi maxim când defectul are loc la bornele
generatorului (a=1) si se micşorează pe măsură ce locul defectului se deplasează spre punctul
neutru. La reŃelei compensate, prin locul defectului trece numai curentul rezultat din componenta
reactiva a curentului rămas necompensat si componenta activa care trece prin bobina de stingere.
Deşi cercetările si experienŃele făcute au arătat ca un curent până la 20 A, care trece de la
conductorul unei faze spre miezul de fier al generatorul nu produce deteriorări imediate, totuşi, prin
urmările grave pe care acesta le poate avea, se considera periculos un curent de durata, mai mare de
5A, mai ales daca acesta este însoŃit de arc electric. Gravitatea acestui tip de defect consta în faptul
ca daca nu este detectat la timp poate evolua, transformându-se intr-un scurtcircuit intre spire sau
intre faze si ceea ce este mai grav poate produce o ardere a pachetului de tole.

Fig. 5- Punere la pământ în înfăşurarea statorică.

De aceea, conform normelor din tara noastră, daca curentul Ia>5A, generatorul trebuie
echipat cu o protecŃie selectiva care sa-l scoată din funcŃiune.
Daca Ia<5a se considera suficiente dispozitivele de control al izolaŃiei fata de pământ a
înfăşurării statorice, care comanda semnalizarea.
łinând seama ca cea mai mare parte a defectelor care apar la generatoare încep printr-o
punere la pământ si ca alte defecte sunt însoŃite si de străpungerea izolaŃiei maşinii, rezulta ca
protecŃia împotriva punerilor la pământ monofazate în stator este una din problemele importante ale
exploatării generatoarelor.
La alternatoarele care debitează direct pe bare, protecŃiile contra punerilor la pământ
monofazate ale înfăşurărilor statorice se bazează, fie pe măsurarea curentului de punere la pământ Ia
fie pe determinarea sensului de scurgere a puterii active sau capacitive, după cum generatorul
debitează pe o reŃea compensata sau necompensată. O protecŃia ideala ar trebui sa sesizeze un
defect oriunde ar apărea în înfăşurările statorului. Partea din înfăşurările respectiv numărul de spire
necuprinse în zona de acŃionare a acŃionare a protecŃiei, reprezintă zona moarta a acesteia. Criteriul
principal de apreciere a unei scheme de protecŃie este mărimea acestei zone. Cu cat zona moarta
este mai redusa, sensibilitatea protecŃiei este mai mare.

4.ProtecŃia împotriva punerilor la pământ în circuitele de excitaŃie

Punerile la pământ în circuitul rotoric au o pondere relativ ridicata printre defectele
generatoarelor. Acestea pot fi în unul sau mai multe puncte.
Punerea la pământ intr-un singur, datorita faptului ca prin locul de defect nu trece nici un
curent, nu constituie un pericol direct pentru integritatea maşinii. Totodată, parametrii excitaŃiei
6 INSTALATII DE AUTOMATIZARE SI PROTECTIE A INSTALATIILOR ENERGETICE

nefiind modificaŃi, generatorul poate rămâne în funcŃiune până când condiŃiile de exploatare permit
oprirea sa pentru remediere.
Punerea la pământ a circuitului de excitaŃie în doua puncte urmează, în majoritatea
cazurilor, după o prima punere la pământ neindepartată si constituie un defect net. în aceasta
situaŃie, o porŃiune a circuitului rotoric este scurtcircuitată; prin locul de defect trec curenŃi de
scurtcircuit cu efectele dăunătoare cunoscute si datorita desimetrizării câmpului inductor pot apare
solicitări mecanice nesimetrice periculoase asupra rotorului.

4.1.ProtecŃia împotriva primei puneri la pământ

Acest defect poate fi detecta printr-un control periodic al izolaŃiei circuitului rotoric de către
personalul de exploatare. Este insa mai comod si mai sigur a se folosi o schema de protecŃie care,
datorita simplităŃii si rezultatelor bune pe care le-a dat, este foarte larg răspândită. Un punct al
circuitului de excitaŃie este legat la pământ printr-un releu maximal de curent.
1. In cazul scăderii rezistentei de izolaŃie a circuitului rotoric, de exemplu în urma unei
puneri la pământ intr-un alt punct, prin releu trece un curent care determina acŃionarea acestuia.
Pentru a se obŃine o protecŃie sensibila, independent de locul de defect, releul este alimentat în
curent alternativ, la 30-50 V prin transformatorul intermediar 2, alimentat de la reŃeaua de servicii
proprii a centralei sau din secundarul transformatorului de tensiune. Transformatorul 2 serveşte si la
separarea galvanica a circuitului rotoric de reŃeaua de curent alternativ, iar condensatorul 3 are rolul
de a separa circuitul de curent continuu al rotorului, de circuitul de curent alternativ, legat la
pământ, al transformatorului 2. ProtecŃia contra primei puneri la pământ comanda numai
semnalizarea.

Fig. 6- Schema protecŃiei împotriva primei

puneri la pământ rotorice.

4.2.ProtecŃia împotriva celei de a doua puneri la pământ în circuitul rotoric

Pentru detectarea unei a doua puneri la pământ în rotor, se foloseşte o protecŃie maximala de
curent, care este realizata după principiul punŃii de curent continuu. Ramurile punŃii sunt formate
din înfăşurarea de excitaŃie a generatorului, care deocamdată are un singur punct pus la pământ si
din potenŃiometrul 1 .
Puntea este alimentata cu tensiunea de excitaŃie a generatorului protejat. în cealaltă
diagonala a punŃii, intre punctul K1 si cursorul potenŃiometrului, este legat fie releul de curent 2, fie
ampermetrul 3.
Deoarece protecŃia împotriva celei de a doua puneri la pământ în rotor nu intervine decât
după ce la generatorul defectat a fost detectata o prima străpungere a izolaŃiei înfăşurării de
excitaŃie fata de masa, se obişnuieşte si este recomandat sa se folosească pentru mai multe
generatoare o protecŃie comuna. Schema unui astfel de dispozitiv de protecŃie, realizat de IRME cu
denumirea RDPP este prezentata principial în figura de mai jos.
INSTALATII DE AUTOMATIZARE SI PROTECTIE A INSTALATIILOR ENERGETICE 7
1 INSTALATII DE AUTOMATIZARE SI PROTECTIE A INSTALATIILOR ENERGETICE

Fig. 7 – Schema protecŃiei împotriva celei de a doua puneri la pământ rotorice.

Dispozitivul, fiind construit pentru a servi cinci generatoare, în timpul funcŃionarii normale
nu este conectat la nici unul dintre agregate, comutatorul 6 fiind pe poziŃia de repaus. După apariŃia
unei puneri la pământ la unul dintre generatoare, se comuta 6 pe poziŃia corespunzătoare, legând
astfel la RDPP circuitele de excitaŃie si de declanşare ale generatorului defectat. Cu ajutorul
reostatului 1 se echilibrează puntea, în funcŃie de locul primei puneri la pământ K1, pana când
miliampermetrul 3 este adus pe poziŃia zero. După aceasta se comuta 4/5, înseriindu-se releul de
curent 2 în locul miliampermetrului, astfel ca schema este pregătita pentru a sesiza o a doua punere
la pământ (de exemplu K2) din circuitul de excitaŃie la care a fost legata.

Fig. 8 – Dispozitiv de protecŃie împotriva punerilor la pământ din rotor tip RDPPNu!

Când apare aceasta a doua punere la pământ puntea se dezechilibrează, releul 2 va fi

acŃionat de curentul din diagonala punŃii si va comanda declanşarea generatorului, prin relee de
timp 7 si intermediar 8. Temporizarea de 0,5-1 s, reglata de releul 7, este necesara pentru a preveni
 INSTALATII DE AUTOMATIZARE SI PROTECTIE A INSTALATIILOR ENERGETICE 2

acŃionarea greşită a protecŃiei în unele cazuri de scurtcircuite exterioare. Din practica exploatării a
rezultata ca exista pericolul acŃionarii releului 2 din cauza curentului alternativ care poate lua
naştere în circuitul rotoric, datorita învârtirii rotorului cu punere la pământ, intr-un întrefier
nesimetric. Pentru a se preveni funcŃionarea protecŃiei în astfel de cazuri, s-a introdus în schema
bobina 9.

5.ProtecŃia împotriva suprasarcinilor si a scurtcircuitelor exterioare

5.1.Consideratii generale. Suprasarcinile si scurtcircuitele exterioare, simetrice sau
nesimetrice, constituie funcŃionari anormale ale generatoarelor, care provoacă apariŃia în
înfăşurările statorului a unor curenŃi mai mari decât cei nominali. Ca urmare, înfăşurările sunt
supuse unor solicitări termice sporite care au ca efect slăbirea izolaŃiei si în cazuri extreme
distrugerea acesteia. De aceea generatorul trebuie protejat împotriva scurcircuitelor care au loc fie
în reŃea, fie la barele centralei, neechipate cu o protecŃie proprie. ProtecŃia împotriva scurtcircuitelor
exterioare constituie, în acelaşi timp, si protecŃia de rezerva a generatorului împotriva defectelor
interne.
Suprasarcinile care pot solicita un generator sunt de doua feluri: simetrice si nesimetrice. De
regula, maşinile sunt construite pentru a suporta următoarele suprasarcini simetrice: 1,05 In, în
funcŃionare de durata; 1,1 In, timp de 30 de minute si 1,5In, timp de 2 minute.
Fata de suprasarcinile simetrice care provoacă o încălzire uniforma a înfăşurării statorice,
suprasarcinile nesimetrice dau naştere, în înfăşurarea statorică, unor curenŃi de secvenŃa inversa care
provoacă la rândul lor o încălzire suplimentara, periculoasa, a rotorului maşinii. Conform normelor
CEI pentru maşini electrice rotative, generatoarele cu puteri până la 100 MW inclusiv trebuie sa
admită o funcŃionare de durata cu suprasarcini nesimetrice cu condiŃia ca curentul pe faza sa nu
depăşească curentul In, iar curenŃii de secvenŃa inversa sa nu depăşească 8% din în pentru
turbogeneratoare si 12% din în pentru maşinile cu poli aparenŃi. Pentru maşinile având puteri mai
mari de 100 MW, suprasarcinile nesimetrice se stabilesc, de obicei, prin contractele de livrare.
Pe timp limitat generatoarele pot suporta curenŃi de secvenŃa inversa I2, mai mari.
Capacitatea de supraîncărcare a unui generator în regim nesimetric este exprimata prin relatia:
A = I m2 2 ⋅ t ad
In care:
A - este o constanta, calculata pentru fiecare tip de generator de către fabrica
constructoare; de exemplu pentru turbogeneratoarele cu răcire forŃată cu hidrogen, A=7,5-15, pentru
celelalte turbogeneratoare, A=20-30, iar pentru hidrogeneratoare A~40;
I m2 2 - valoarea medie pătratica a curentului de secvenŃa inversa debitat de maşina (Im2 în
procente din In);
tad - durata admisibila de funcŃionare cu sarcina nesimetrică care produce curentul I2, în
secunde.
CurenŃii de secvenŃa inversa pot apărea nu numai la scurtcircuitele exterioare, ci si în alte
cazuri de defect, cum ar fi funcŃionarea în regim incomplet de faze a unei linii, cum si în anumite
regimuri de alimentare a unor sarcini monofazate importante.
Datorita pericolului pe care îl reprezintă curenŃii de secvenŃă inversă, în ultimii ani au
căpătat răspândire din ce în ce mai larga, mai ales la generatoarele cu puteri de peste 50 MW,
protecŃiile bazate pe măsurarea curentului I2.
Modul de realizare a protecŃiilor scurtcircuitelor exterioare si a suprasarcinilor depinde de
puterea si construcŃia generatorului si de asemenea de modul de racordare la reŃea.

5.2.ProtecŃia maximala de curent cu controlul tensiunii

Schema protecŃiei este formata din relee maximale de curent 1, din filtrul de tensiune de
secvenŃa inversa 2, care alimentează releul minimal de tensiune 3, al cărui contact stabileşte sau
3 INSTALATII DE AUTOMATIZARE SI PROTECTIE A INSTALATIILOR ENERGETICE

întrerupe alimentarea releului minimal de tensiune 4. acest blocaj combinat funcŃionează în modul
următor: daca nu exista tensiune de secvenŃa inversa, deci regimul de funcŃionare este simetric
releul 4 efectuează un blocaj de tensiune minima;

Fig. 9- Schema protecŃiei maximale cu controlul tensiunii complete si al tensiunii de

secvenŃa inversa

In cazul unui scurtcircuit sau alt defect nesimetric, tensiunea de ieşire U2 a filtrului 2 fiind
mare, releul 3 întrerupe alimentarea releului 4 si acesta îşi închide contactul, acŃionat releul 5 care
transmite comanda releelor 1 spre releul de timp 6 si spre declanşarea întrerupătorului.
Releul de tensiune 3 trebuie legat astfel încât sa nu-si deschidă contactul sub acŃiunea
tensiunii de dezechilibru, care poate apărea în regim normal la bornele de ieşire ale filtrului 2.
Datele experimentale si de exploatare au condus la :
Un
u p = 0,06 ⋅
nt
unde Un este tensiunea intre faze a generatorului.
Releul de tensiune minima 4 se reglează folosindu-se formula:
1 U
ur = ⋅ min
k sig ⋅ k rev nt
in care: ksig=1,1 – coeficient de siguranŃă;
krev=1,15- coeficient de revenire;
Umin=0,95Un – tensiune de funcŃionare minima admisa la generator;
Deoarece releul 3 isi deschide contactul în cazul arderii nesimetrice a siguranŃelor din
circuitele de tensiune, permiŃând deci excitarea releului 5, ca si în cazul unui scurtcircuit în
instalaŃia de înalta tensiune, este necesara supravegherea acestor siguranŃe, cu semnalizarea
situaŃiilor de defect.

5.3. ProtecŃia împotriva suprasarcinilor

După cum se observa în schema din planşa 1,semnalizarea suprasarcinilor simetrice se
efectuează cu un singur releu de curent 9, conectat pe una dintre faze. Aceasta comanda
semnalizarea temporizat pentru a se evita semnalele cauzate de suprasarcini de scurta durata sau de
scurtcircuitele exterioare, care sunt deconectate de către protecŃiile reŃelei. Temporizarea trebuie sa
fie superioara celui mai mare timp al celorlalte protecŃii; practic aceasta se fixează la 10 s. Curentul
de pornire se determina cu formula:
 INSTALATII DE AUTOMATIZARE SI PROTECTIE A INSTALATIILOR ENERGETICE 4

k sigIn
ip = ⋅
krev nc
in care: ksig=1,05 (mai mic decât al protecŃiilor maximale obişnuite, pentru ca protecŃia
contra suprasarcinilor sa fie mai sensibila);
krev=0,85.
In afara de suprasarcinile simetrice, pot apare în anumite cazuri si suprasarcini nesimetrice
fata de care se prevede o protecŃie speciala bazata pe măsurarea curentului de secvenŃa inversa.
Schema de mai jos conŃine filtrul de curent de secvenŃa inversa 2, alimentat de la transformatoarele
de curent , la care este legat releul de curent 1. Contactul sau comanda un semnal.
Pentru supravegherea gradului de încărcare a înfăşurărilor unei maşini sincrone, deci ca o
protecŃie suplimentara împotriva suprasarcinilor, se mai folosesc la unităŃile mari si dispozitivele de
control termic, realizate cu ajutorul unor sonde dispuse în anumite locuri ale întrefierul si
înfăşurările.

Fig. 10- Schema protecŃiei împotriva suprasarcinilor nesimetrice.

BIBLIOGRAFIE

Prezentul material este preluat şi/sau prelucrat, pentru uzul studenŃilor, din următoarele
cărŃi:

1. Asandei I., ProtecŃia şi automatizarea sistemelor energetice, Editura MATRIX, Bucureşti,

2002;
2. Rusu A. C., PotecŃii moderne din sistemul energetic, Editura Lucyd Serv Iaşi 2006
3. Ivaşcu C., E.: Automatizarea şi protecŃia sistemelor energetice, Editura Orizonturi
Universitare, Timişoara, 1999;
4. Călin S., Mihoc D., Popescu S., ProtecŃia prin relee şi automatizări în energetică, EDP
Bucureşti 1979
5. Badea I., Broşteanu Gh., Chenzbraun I., Columbeanu P: ProtecŃia prin relee şi automatizarea
sistemelor electrice, ET Bucureşti 1973;
6. Penescu, C., Calin, S., ProtecŃia prin relee electronice a sistemelor electrice, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1969. Suciu, Iacob. Echipamente electrice.I.P.Timisoara,1978.
7. Gheorghiu,N. Aparate si reŃele electrice.E.D.P.,Bucuresti,1971.
8. Matlac, I. Aparate electrice, Elemente de comutaŃie. Universitatea din Brasov,1971.
9. Cernat,M., Matlac,I. Aparate electrice. Universitatea din Braşov, 1981.
10. Canescu,T.,s.a. Aparate electrice de joasa tensiune, Îndreptar, Editura Tehnica,
Bucuresti,1977.
11. Herscovici,B.,s.a. Aparate electrice de înalta tensiune, Îndreptar, Editura Tehnica,
5 INSTALATII DE AUTOMATIZARE SI PROTECTIE A INSTALATIILOR ENERGETICE

Bucuresti,1978.
12. Hortopan Gh., Aparate Electrice, EDP, Bucureşti, 1967,1972,1980;
13. Mira N., coordonator, Manualul de instalaŃii, InstalaŃii electrice şi de automatizare, Ed.
ARTECNO srl, Bucureşti 2002;
14. Pop F., şi colectiv, Proiectarea instalaŃiilor electrice de joasă tensiune, IP Cluj-Napoca,
1990;
15. *** Schneider Electric, Manualul instalaŃiilor electrice, agrementat MLPAT conform cu
CEI 364 şi I.7-98.
16. Knies W., Schierac K. Electrische Anlagetechnik, Ed. Carl Hanser Verlag, Munich, Wien,
1991