Fracturile mainii

Scheletul gâtului mâinii este alcătuit din cele 8 oase carpiene aşezate pe
două rânduri, proximal şi distal.

Acestea se articulează între ele prin articulaţiile intercarpiene. Epifiza

distală a radiusului se articulează cu primul rand de oase carpiene la nivelul
ariculaţiei radio-carpiene, primul rând cu al doilea rand de oase carpiene se
articulează între ele prin articulaţia medio-carpiană, iar rândul al II-lea de oase
carpiene se articulează cu bazele metacarpienelor, prin articulaţiile carpo-
metacarpiene. Toate aceste articulaţii alcătuiesc articulaţia pumnului.
Mişcările care se efectuează la nivelul articulaţiei pumnului sunt de fapt
mişcări care rezultă din combinarea mişcărilor ce se pot efectua în toate aceste
articulaţii denumite mai sus.
Ele sunt:
  flexia
 extensia
 abducţia
 adducţia
 circumducţia
Trebuie spus încă de la început că aceste mişcări se produc în jurul osului
mare care este considerat pivotal central.
Flexia - extensia
Se execută în plan sagital , în jurul unui ax transversal, care trece prin osul
mare. În mişcarea de flexie, faţa palmară a mâinii se apropie de antebraţ, în timp
ce în mişcarea de extensie, faţa dorsală a mâinii se apropie de antebraţ.
Amplitudinea mişcăriilor este de 90° pentru flexie şi de 75° pentru extensie (activ)
şi 85° (pasiv).
Abducţie - adducţie
Aceste două mişcări se execută în plan frontal, în jurul unui ax antero-
posterior care trece prin osul mare. Abducţia se mai numeşte şi înclinare radială
iar adducţia se mai numeşte şi inclinare cubitală. În abducţie, mâna fiind în
supinaţie, policele se apropie de radius. În adducţie, mana fiind în supinaţie,
degetul V se apropie de cubitus. Adducţie este 40° (activ) şi de 45° (pasiv), în timp
ce abducţia este de 15° (activ) şi de 20° (pasiv).
Circumducţia
Este o mişcare complexă care rezultă din trecerea succesivă a mâinii prin
flexie - abducţie - extensie - adducţie sau invers. Circumducţia realizează o elipsă
şi nu un cerc, deoarece flexia şi extensia sunt mai ample decât abducţia şi
adducţia.
Fracturile mainii pot avea loc fie la nivelul oaselor mici ale degetelor
(falangele) sau ale oasele lungi (metacarpienele) sau ale oaselor incheieturii
(carpiene), ca urmare a unei cazaturi, entorse, a unui accident sau in timpul
practicarii unui sport.
 Fracturi ale degetelor de la mana
Oasele mainii sunt mici, insa o fractura de deget nu este o leziune minora.
Oasele mainii se aliniaza cu precizie si iti permit sa faci diverse lucruri, cum ar fi sa
tii un pix in mana. Astfel, fracturarea unui deget te poate impiedica sa-ti folosesti
intreaga mana. Netratat, degetul rupt poate ramane rigid.
Fracturi ale degetului mare de la mana
Rupererea degetului mare de mana este o leziune seriosa, deoarece te
impiedica sa tii diverse lucruri. In plus, fracturarea degetului mare de la mana
poate creste riscul de artrita.
Fractura oaselor carpiene
Comparativ cu fracturile de scafoid(cele mai frecvente), fracturile celorlalte
oaselor carpiene sunt foarte rare, aproximativ 1,1%.
Fractura osului scafoid
Scafoidul este un os la nivelul incheieturii si este cel mai mare os al mainii.
Acest tip de fractura apare cel mai frecvent dupa o cadere pe o mana intinsa.
Simptomele unei fracturi de scafoid includ, de obicei, durere si sensibilitate in
zona de la baza degetului mare si se pot agrava atunci cand incerci sa prinzi sau sa
apuci ceva. Tratamentul poate fi chirurgical sau ortopedic.
 Fractura osului piramidal
Este a doua cea mai comuna fractura a oaselor carpiene dupa scafoid,
aproximativ 15%. Sunt 3 mecanisme de producere: fractura corticala, fractura de
corp si fractura prin avulsie. Cea mai comuna este cea de corticala, mecanismul de
producer fiind dorsiflexie puternica a pumnului cu deviatia ulnei. Majoritatea
specialistilor considera ca avulsia are loc la nivelul ligamentelor radio-piramidal si
cel transvers al carpului. Se trateaza ortopedic cu imobilizarea articulatiei
radiocarpiene in aparat gipsat pentru 3-4 saptamani pentru a permite refacerea
ligamentelor. Dupa renuntarea la aparatul gipsat se incepe programul de
recuperare cu accent pe cresterea amplitudinii de miscare si a fortei musculare.
Durerea dispare dupa 6-8 saptamani cu un prognostic favorabil de recapatare a
amplitudinii de miscare si functionalitate.

Fractura osului trapez

Ca popularitate este a 3 a cea mai comuna fractura in randul oaselor
carpiene, aproximativ 1%-5%. Se pot descrie 5 situatii: fractura intra-articulara
verticala, orizontala, de tuberozitate radiala posterioara, creasta mediala
anterioara si cominutiva. Cea dintai este cel mai des intalnita situatie si este
rezultatul compresiei axiale dinspre metacarpul I. Poate fi asociata cu o fractura
Bennett.
La examinarea clinica se observa echimoza si durere locala. Pentru confirmarea
diagnosticului se recomanda un examen RMN sau un CT.
Daca fractura este cu deplasare se va aplica tratament chirurgical de
reducere a fracturii in special in randul tinerilor pentru a preveni instalarea artritei
la nivelul articulatiilor trapezo-metacarpiale(TMC) si scafoid-trapez-trapezoid.
Daca fractura nu este cu deplasare se recomanda imobilizarea in aparat gipsat
pentru 4-6 saptamani. Ca evolutie s-a observat ca dupa 8-10 saptamani se
recapata amplitudinea maxima de miscare si recastigarea functionalitatii.
Complicatii: redoare carpo-metacarpiana(CMC), artrita posttraumatica,
pseudoartroza, sindrom de tunel carpian si durere cu abolirea prehensiunii.
Fractura osului mare
Ca frecventa reprezinta 1%-2% din fracturile de oase ale
carpului. Semne clinice: durere locala si edem. Pentru
confirmarea diagnosticului se recomanda radiografie.
Se recomanda tratament chirurgical si imobilizare in
aparat gipsat.
Complicatii: pseudoartroza, necroza de capitat si artrita
posttraumatica.
 Fractura osului pisiform
Reprezinta 2% din fracturile oaselor carpiene. Poate fi fractura cominutiva,
transversa si asociata cu fractura de piramidal. Mecanismul de producer este
impactul direct, cel mai comun la sportive dupa traume repetitive. Semne clinice:
durere profunda in regiunea hipotenara. Se recomanda examinare radiologica.
Pentru fracturile transverse se recomanda imobilizare in aparat gipsat. Daca
fractura este cominutiva se recomanda tratament chirurgical in care se practica
excizia pisiformului. Complicatii: artrita posttraumatica pentru tratamentul
chirurgical si pseudoartroza pentru tratamentul ortopedic.

Fractura osului trapezoid

Este foarte rara, aproximativ <1% din cazuri. Se asociaza cu fracturi ale altor
oase carpiene si luxatii carpometacarpiene(CMC).
Semne clinic: durere locala la baza metacarpului II si edem. Pentru
confirmarea diagnosticului se recomanda RMN. Se trateaza ortopedic prin
imobilizare in aparat gipsat 4-6 saptamani. Daca pe RMN se observa o deplasare
severa sau o incongruenta se recomanda reducere chirugicala cu suruburi sau
brose. Este contraindicate excizia trapezoidului datorita riscului de subluxare a
metacarpului II. Avand in federe frecventa redusa, sunt putine date legate de
prognosticul evolutiei, dar s-a demonstrat ca rezultatele atat pentru tratamentul
chirurgical cat si cel ortopedic sunt excelente. Complicatii: calusare intarziata si
artrita posttraumatica.
 Fractura osului semilunar
Frecventa: 0,5%-1%. Mecanismul de producere este compresie axiala
dinspre osul mare spre osul semilunar cu articulatia radio-carpiana in dorsiflexie.
Semne clinic: durere locala si edem. Se recomanda examinare CT. Se recomanda
tratament ortopedic 4-6 saptamani, sau tratament chirurgical cu metoda corner
fusion sau brose.

In Romania doar o singura persoana foloseste tratamentul chirugical cu

metoda corner fusion.
 Fractura de metacarpiene
Metacarpianul I se fracturează mai ales la bază, realizînd uneori fractura-
luxaţie (trapezo-metacarpiană) Bennett. Diafizele celorlalte metacarpiene
prezintă mai ales fracturi spiroide lungi, mai frecvente pentru metacarpienele III şi
IV. Capul metacarpianului se fracturează mai ales la metacarpianul V, dar uneori şi
la II, III şi IV.

Fractura de falange
Dintre falange, cea bazală (proximală) este cea mai des afectată, dar la
traumatismele directe este fracturată adesea şi falanga unghială.
 Tratament
Se recomanda recuperare medicala 8-10 saptamani dupa renuntarea la
imobilizarea ortopedica. Primele 2 saptamani in fiecare zi de 6 ori pe saptamana
kinetoterapie-1 ora, si fizioterapie-50minute. Din a 3 a saptamana se va continua
cu kinetoterapie si fizioterapie de 3 ori pe saptamana cu o zi pauza intre sedinte.
Kinetoterapie

Flexii-extensii

Auto flexii si extensii

Flexii si extensii cu transfer al greutatii corpului pe articulatia radio-carpiana

 Pronatii-supinatii

Exercitii cu “jucarii”

Exercitii de forta cu greutate de 1-2kg

Exercitii de forta: cu latex excentrice si concentrice

 Exercitii cu PowerWeb

Biodex
Fizioterapie
Terapia manuala reprezinta un ansamblu de tehnici kinetoterapeutice,
aplicate local, cu rolul de a imbunatati capacitatea functionala si motorie a
organismului, favorizand recuperarea medicala a pacientului. Terapia manuala
este asociata cu manipulari sau mobilizari si este combinata cu tehnici de
kinetoterapie care atenueaza durerea si trateaza diferite afectiuni ale aparatului
locomotor.
Terapia TCARE (Transfer Capacitive Resistive Energy), numita si
hipertermie, terapie TECAR, tecarterapie sau diatermie de contact capacitiv-
rezistiv, reprezenta o metoda de tratament de ultima generatie care stimuleaza
mecanismele de autovindecare ale organismului si este folosita cu succes si in
tratamentele de fizioterapie, prin crearea unei stimulari intense la nivel celular.
Terapia TCARE este recomandata pentru reducerea durerii si a contractiilor
musculare. Stimularea energiei din interiorul tesuturilor biologice activeaza
procesele naturale de vindecare ale organismului, avand totodata un efect
antiinflamator.
Laserterapia se bazeaza pe emisiile de laser si exercita un efect terapeutic
puternic pentru diferite afectiuni cronice, calmand totodata durerile musculare
sau durerile articulare, actionand ca un analgezic. Efectele terapiei cu laser se fac
simtite foarte rapid, iar eliberarea beta-endorfinelor provocata de emisiile de
laser contribuie la imbunatatirea fluxului sanguin in zona afectata. Printre efectele
pe termen lung se numara: cresterea energiei celulare, imbunatatirea
metabolismului celular, vindecarea mai rapida a tesuturilor deteriorate, reglarea
potentialului de membrana celulara, facilitarea conducerii nervoase (viteza de
conducere a impulsului in nerv), reducerea tesutului cicatriceal, cresterea fluxului
sanguin la nivelul zonei afectate. Laserterapia este recomandata pentru
tratamentul urmatoarelor afectiuni: dureri de umar, hernie de disc, leziunile
cartilajelor, dureri de spate, artroza etc. Terapia cu laser este recomandata atat
pentru tratamentul afectiunilor dureroase, cat si al traumatismelor sportive, in
cazul terapiei fizce si al recuperarii medicale.
Terapia Crio Ultrasound
Există situaţii în care creşterea temperaturii în muşchi sau ţesut, aşa cum o
fac terapiile tradiţionale şi moderne, nu este cea mai eficientă soluţie pentru
eliminarea durerii sau inflamaţiei. Inclusiv terapia clasică cu ultrasunete produce
efecte termice şi mecanice considerabile în ţesuturile în care acţionează. Din acest
motiv, cercetătorii au îmbinat cu succes criogenia cu terapia cu ultrasunete,
obţinând terapia Crio-Ultrasound, extrem de eficientă în ameliorarea durerii şi
inflamaţiei. Utilizând terapia Crio-Ultrasound, zona afectată, temperatura
corporală scade, principalele efecte fiind vasoconstricţia capilară şi arterială şi
reducerea hipoxiei ţesuturilor. Cu alte cuvinte, dispare durerea şi se reduce
inflamaţia în zona afectată.