Caractere morfologice
Cultivare
Înmulțirea se face prin însămânțare, în răsadnițe semicalde, în februarie, iar în aprilie se
plantează afară sau prin divizare, după înflorire. Cer un sol bogat, luto-humos, poziție
însorită. Iarna se protejează de ger.
Utilizare
Anghinarea se folosește în gastronomie, în terapii, dar poate fi întâlnită și ca plantă
ornamentală. Bulbul florii se folosește cu un succes aparte în Spania și Italia în gastronomie.
În Sicilia există chiar o sărbătoare închinată anghinării când se mănâncă doar preparate cu
anghinare de ordinul zecilor. În Spania, mai ales în regiunea Navarra, perioada recoltării
bulbului de anghinare și a altor verdețuri ale aceluiași anotimp se consideră sărbătoare a
regiunii de Navarra, iar toate mâncărurile preparate în restaurante și în casele din Navarra se
fac cu respectivele verdețuri, printre care anghinarea este un ingredient principal.
Anghinarea are un conținut ridicat de ulei, care poate fi folosit drept combustibil-
alternativ, pentru centralele termice.
În medicina naturistă, la prepararea produselor naturale pe bază de anghinare, se
utilizează rădăcinile și frunzele. Toate aceste produse sunt considerate remedii naturale
excelente în tratarea și vindecarea diverselor afecțiuni ca de exemplu: afecțiuni hepatice,
afecțiuni ale circulației sangvine și afecțiuni renale.
De asemenea, anghinarea mai poate fi consumată și în stare proaspătă, fiind astfel apreciată
pentru efectele ei vindecătoare în tratarea diareei cronice în special, precum și în tratarea
diabetului, hemoroizilor, vomismentelor și migrenelor.
Preparatele naturale din aghinare ajută la vindecarea constipației (sucul de anghinare),
afecțiunilor ficatului (ceai de anghinare), reumatismului (ceai de anghinare).
În scop terapeutic se utilizează frunzele de anghinare, care au gust amar și se
recoltează de 3-4 ori pe an, după maturizare, încă din primul an, în lunile iunie-septembrie.
Este consumată și pentru proprietățile sale nutritive, dar și pentru beneficiile sale
împotriva unor forme de cancer, pentru sistemul imunitar, colesterol, bilă, ficat, mahmureală.
Protejează organismul de diabet, arteroscleroză, infarct, detoxifiază, ajută digestia, în
constipație, în sindromul de intestin iritabil, diaree. Stimulează urinarea și scade
hipertensiunea. În același timp este apreciată și în preparatele culinare internaționale, dar și
ca plantă ornamentală.
Anghinarea, o delicatesă în bucătărie
Anghinarea este considerată o delicatesă culinară. Receptaculul mare ascunde pulpa
comestibilă, cărnoasă.
Se consumă și solzii cărnoși ai inflorescenței, frunzele și rădăcinile plantei în medicina
naturistă.
3. Tensiunea arterială
Planta este bogată în potasiu, un mineral esențial cu imapct pozitiv imens asupra
organsimului. Potasiul ajută la neutralizarea efectelor excesului de sodiu, cel vinovat de
creșterea tensiunii. Anghinarea acționează ca un vasodilatator. Și diabeticii sunt încurajați să
o consume pentru a preveni complicațiile asociate cu hipertensiunea.
4. Problemele digestive
Anghinarea este bogată în fibre, ceea ce înseamnă că ajută sistemul digestiv să funcționeze
optim. Scade simptomele constipației, disconfortului la stomac, curăță excesul de colesterol
rău, curăță arterele, calmează diareea. Vezica biliară are de câștigat de pe urma anghinarei,
mai ales dacă organul este inflamat. Îl ajută să funcționeze normal. Planta ajută la stimularea
produției și secreției de suc gastric, dar și de bilă, ușurând digestia.
5. Ajută creierul
Printre proprietățile sale se numără și cea de vasodilatator, ceea ce permite să ajungă la
creier mai mult oxigen. Fosforul este un alt element important pentru sănătatea și
funcționarea creierului. Anghinarea poate fi consumată în stare crudă, sub formă de ceai, de
extract, suplimente. Discută și cu medicul tău înainte de a o introduce în dieta ta, mai ales
dacă urmezi vreun tratament.