Conf.univ.dr. Enache Roxana 06.02.

2012

Curs 6
PROCESUL ÎNVĂŢĂRII ÎN MANAGEMENTUL CLASEI DE
ELEVI

Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu a învăţat cum să înveţe.
Alvin Tofler

1. Învăţarea accelerată, superînvăţarea şi sugestopedia

Eficienţa în managementul clasei este dată şi de succesul realizării celor trei

componente ale procesului instructiv-educativ: predare/învăţare/evaluare. În funcţie de stilul de
comunicare, de cel de predare se va declanşa şi procesul învăţării. Cu toate acestea există
numeroase modalităţi de sporire a eficienţei învăţării. Învăţarea accelerată sau superînvăţarea
sunt preocupări atât ale celor ce urmează cursurile învăţământului obligatoriu, dar nu numai.
Învăţarea accelerată a fost abordată la începutul anilor `60 de către dr. Georgie Lozanov
(Bulgaria) prin studiile sale asupra sugestopediei. Astăzi există Alianţa globală pentru învăţare
(Global Alliance Learning) şi Superînvăţarea (Superlearning). Şi superînvăţarea şi sugestopedia
utilizează relaxarea, vizualizarea, sugestia, o anumită muzică, respiraţia sincronizată sau
anumite exerciţii respiratorii.

2. Învăţarea ca proces psihopedagogic

Atunci când vorbim de procesul învăţării avem în vedere această activitate mentală ca
fiind specifică elevilor şi aceasta implică particularităţi specifice de vârstă, ritm de dezvoltare,
ereditate, mediu fizic şi socio-cultural etc. Învăţarea, însă este un proces ce implică
transformarea personalităţii fără a se adresa unei categorii specifice de vârstă avem în vedere
educaţia permanentă; este un proces ce se desfăşoară permanent, în diferite contexte şi
influenţat de diferiţi factori. Capacitatea de învăţare este mai mică la copil decât la adult,
capacitatea de întipărire însă, dimpotrivă, este mai mare la copil decât la adult. La copii se
înregistrează performanţe relativ înalte în domeniul învăţării pe calea memoriei mecanice, iar cu
înaintarea în vârstă, apare în mod obligatoriu superioritatea învăţării logice. În urma cercetărilor
s-a ajuns la concluzia conform căreia copii reţin mecanic numai ce nu pot înţelege. Învăţarea
mecanică necesită mai multe repetiţii şi mai mult efort, decât învăţarea logică. Astfel putem
analiza câteva tipuri de învăţare ca: învăţarea socială, învăţare şcolară, învăţare continuă
specifică diferitelor domenii etc. Indiferent de tipul de învăţare, scopul, conţinutul, mediul etc.
există câteva reguli, principii, legi, tehnici şi metode ce oferă o eficienţă sporită învăţării.
Randamentul, eficienţa şi eficacitatea acestui proces ce are caracter permanent impun consum
minim de resurse (timp, materiale, umane etc.) şi obţinerea rezultatelor maxime. Învăţarea nu
se reduce la memorare, ci implică înţelegere, conspectare, restructurare, integrare şi
reconstrucţie a textului.
 Conf.univ.dr. Enache Roxana 06.02.2012

Dificultăţi în obţinerea unui randament şcolar bun:

- tulburări de motricitate oculară (tulburări de convergenţă – mişcarea orizontală a ochilor care

permite a privi de aproape un obiect - şi de heteroforie – când unul dintre ochi priveşte un pic
mai jos sau mai sus sau un pic mai la stânga sau la dreapta). Cauze: o lovitură la cap, sau o
căzătură violentă, varicelă, rubeolă, tuberculoză, hepatită, sindrom meningian, medicamente
antidepresive, ochelari prost centraţi etc.
- tulburări de postură
- diverse metale şi amalgamuri. Prezenţa mai multor metale pe sau în interiorul corpului. Atunci
când două metale (plombe, cercei, plăcuţe metalice) diferite se află în aceeaşi soluţie salină sau
ceea ce le separă este un element conductor, se creează un curent electric. Acest fenomen se
numeşte microgalvanism. Aceşti curenţi electrici slabi perturbă sistemul nervos şi activitatea
electrică a corpului determinând oboseli cronice, tulburări de concentrare, insomnii, probleme
legate de o secreţie abundentă de salivă sau lacrimi, depresie nervoasă. Intoxicaţia cu mercur
(hidrargirismul) atacă sistemul nervos declanşând tulburări de concentrare, oboseală cronică,
scleroză în plăci.

3. Reguli, tehnici şi metode de sporire a eficienţei învăţării

Raportându-ne la învăţarea şcolară, în special, vom puncta câteva reguli, tehnici şi metode
specifice ce sporesc eficienţa acesteia. Pentru enunţarea acestora este necesar a se ţine
seama de principiile didactice, teoriile învăţării, caracteristicile personalităţii, precum şi factorii
ce influenţează direct acest proces: deprinderi de învăţare, biopsihoritm personal, program de
studiu, capacitate de concentrare, de comprehensiune, voinţă, motivaţie. Pentru a învăţa
eficient este cel mai bine să ne formulăm propriile reguli şi principii (în funcţie de caracteristicile
individuale – de stilul de învăţare, de capacitatea de memorare etc.) pe care să le respectăm de
fiecare dată atunci când învăţăm. Ca să ne formulăm regulile cele mai potrivite ar trebui să ne
cunoaştem propriul potenţial dar şi unele reguli şi principii generale. Câteva dintre regulile şi
principiile de care ar trebui să ţinem seama sunt:

Ca metode de învăţare putem utiliza:

- Metoda învăţării sintetice (când un material nu este prea mare, nu are un grad ridicat de
dificultate, este unitar, sistematizat). Se citeşte materialul ca pe un întreg, nu pe părţi.
- Metode învăţării analitice sau secvenţiale (amplu, grad ridicat de dificultate, lipsit de
structură, probleme separate). Se citeşte tot materialul, se caută semnificaţie titlului, se
examinează subtitlurile, se citeşte tot, se fragmentează materialul în unităţi logice, se învaţă
fiecare unitate, se subliniază cunoştinţele importante, revede tot, povesteşte-o oral, scris,
revede părţile la care ai întâmpinat dificultăţi, rezumat, insistă să înţelegi elementele noi.
- Metoda învăţării progresive cu repetări recurente
- Metoda RICAR (răsfoire, întrebări, citirea activă, amintirea sau rememorarea conţinutului
lecturat, recapitularea, reţinerea esenţialului).
- Metoda învăţării creative.
 Conf.univ.dr. Enache Roxana 06.02.2012

Timpul destinat învăţării creşte cu aproximativ o oră de la o clasă şcolară la alta. Începerea
pregătirii lecţiilor de către elevii clasei a IV-a a învăţământului primar are loc între orele 14 şi 15,
iar pentru cei din gimnaziu şi liceu între 15 şi 17 sau dimineaţa (în funcţie de programul şcolar).
Terminarea lecţiilor pentru ziua următoare este între orele 17-18 pentru clasa a IV-a, 17-19
pentru gimnaziu, 20-22 pentru liceu. În urma unei cercetări s-a ajuns la următoarele concluzii în
ceea ce priveşte timpul destinat efectuării temelor pentru acasă: cele mai mari durate medii s-au
obţinut la clasa a V-a în ziua de marţi, 3h16min, clasa a VI-a în zilele de marţi şi miercuri, 2h
44min, la clasa a VII-a în ziua de miercuri 3h40min, iar la clasa a VIII-a joi 3h 47min.

Când planificăm timpul afectat studiului individual avem în vedere un timp minim pe care ulterior
îl mărim progresiv. Şedinţele de studiu trebuie alocate unor subiecte specifice nu generale. Se
trec subiectele mai dificile la început, iar lista de priorităţi trebuie revizuită cel puţin la intervale
de câteva săptămâni. Şedinţele de studiu trebuie să fie stabilite cât mai aproape de perioadele
de predare şi de dezbatere a temei. Terminarea şedinţei de studiu se realizează la un punct
interesant şi nu la unul dificil al temei, iar rememorarea va lua ca timp un procent de 10% din
timpul alocat întregii şedinţe.

După unii cercetători, din totalul timpului dintr-o zi, se distribuie pentru direcţii sau scopuri
variate în proporţii variabile şi anume:

- 50-60% pentru munca efectivă

- 20-30% pentru solicitări neprevăzute şi întreruperi
- 10-20% pentru relaxare şi creativitate.
Se lucrează eficient cel mult 2/3 din timpul rezervat unei acţiuni, 1/3 din intervalul de timp al unei
activităţi trebuie rezervat solicitărilor neprogramate, ad-hoc.

• Bugetul total de timp dintr-o săptămână este de 7x24= 168 ore. Acest timp poate fi
împărţit astfel 56 de ore de somn, 21 de ore de servit masa, 12 ore deplasări, 30-36 de ore de
cursuri, 20 de ore de odihnă şi 23 de ore de studiu individual. Dacă din 24 de ore dormim 8 ore
s-a constatat că din restul de 16 ore comunicăm aproximativ 11 ore. Din aceste 11 ore ascultăm
cel puţin 5 ore, astfel că la 35 de ani purtăm cu noi o experienţă de ascultare de cel puţin 65
000 de ore.
• Zilele săptămânii cu cea mai mare productivitate sunt miercuri şi joi, iar cele cu cea mai
scăzută productivitate sunt cele de luni şi sâmbătă.
• În timpul unei zile învăţarea are productivitate mare între orele 8-13 şi 17-21, iar cea mai
scăzută productivitate se înregistrează între orele 13-15. În timpul zilei se înregistrează cinci
vârfuri fiziologice (spre orele 5, 11, 16, 20 şi 24), dar şi cinci căderi (spre orele 2,9,14,18,22).

• Oboseala intelectuală este un proces complex ce angajează modificări biochimice,

fiziologice şi psihologice multiple în limite normale, obiective, având un caracter reversibil şi
temporar. Surmenajul este un proces ce angajează modificări biochimice, fiziologice şi
psihologice multiple, în limite ce se apropie de anormal, rezultat al suprasolicitărilor şi a căror
recuperare necesită măsuri speciale. Cauze ale stărilor de oboseală şi surmenaj: insuficienţa
somnului (durată, calitate, condiţii), regim alimentar neraţional, neechilibrat, zgomotul şi ritmul
rapid al mediului în care se desfăşoară activitatea, activităţi obligatorii cu durată mare şi ritm
exagerat de desfăşurare, absenţa unor pauze între activităţi, nerespectarea principiului dozării
progresive, crescândă şi apoi regresivă, descrescândă a intensităţii efortului în timpul zilei şi al
săptămânii, insuficienţa timpului de repaus după masă, a jocurilor şi a altor activităţi recreative
Conf.univ.dr. Enache Roxana 06.02.2012

cu rol de antrenare psihomotrică, solicitări nervoase mari înaintea somnului de noapte, relaţii
conflictuale în cadrul familiei, mod neraţional de utilizare a timpului liber, absenţa unui
antrenament intelectual adecvat, absenţa sau excesele de ordin afectiv, ritm şi bioritm reglate la
regimul activităţilor, condiţii deficitare de mediu fizic şcolar sau familial (spaţiu, încălzire,
ventilaţie, iluminat, zgomot), elemente specifice de personalitate (stare neuropsihică,
particularităţi glandulare, aspiraţionale), factori individuali specifici (boli, stare constituţională,
fumat, alcool, cafea în cantităţi excesive), volum mare de cunoştinţe ce trebuie însuşite în timp
scurt. Oboseala afectează funcţiile psihice într-o anumită ordine. Mai întâi sunt afectate
operaţiile cu simboluri abstracte, capacitatea de a asimila noţiuni şi cunoştinţe noi, capacitatea
de prelucrare a informaţiilor în general, iar ceva mai târziu structurile senzorio-motorii, mai bine
consolidate, operaţiile cu material concret, procesele de recunoaştere. Pe baza unor investigaţii
s- stabilit aşa numitul coeficient ponogenic (ponos – oboseală) al unor discipline de învăţământ:
matematica şi fizica sunt considerate ca foarte solicitante, urmate apoi de studiul limbilor
clasice, gimnastica, istoria, geografia, studiul limbilor moderne şi desenul.

• Câteva condiţii psihoigienice şi ergonomice ale învăţării sunt: materialul de studiu trebuie
să fie înclinat la un unghi de minim 45ْ faţă de planul orizontal al mesei, distanţa dintre ochi şi
sursa de citire trebuie să fie de 35-45 cm, lumina de 40-60 W să bată din partea stângă (dacă
vine din dreapta se formează umbră şi este dificil să vedem ceea ce scriem), bec cu lumină
incandescentă, mat, nu transparent, hârtia se recomandă să bată în gălbui sau hârtie mată,
confortul termic este de 22-24 grade vara şi 18-21 grade iarna, umiditatea este de 30-70% etc.
• Culorile şi cifrele sunt uşor şi repede percepute, literele şi formele geometrice, apoi
configuraţiile care sunt cel mai greu percepute. Culorile ce se vor utiliza sunt – negru pe galben,
verde pe alb, roşu pe alb, albastru sau negru pe alb, roşu cu bleumarin şi verde, portocaliu cu
bleu-ciel, verde şi violet. Se vor evita – roşu cu violet şi purpuriu, portocaliu cu galben şi
albastru- verzui (se vor utiliza culorile complementare şi se va evita utilizarea culorilor
asemenea sau vecine în steaua culorilor – contrastul cromatic stimulează învăţarea). Albastrul
şi portocaliul inspiră destindere şi favorizează vindecarea, galbenul facilitează concentrarea şi
studiul. În urma unor cercetări s-a ajuns la concluzia că subiecţii crescuţi în mediu cromatic
variat, nuanţat, armonizat au IQ-ul mai ridicat.
• densitatea semnelor şi semnalelor într-un material vizual se vor repartiza astfel
45,5% (stânga sus) 29%(dreapta sus)

14%(stânga jos) 11,5%(dreapta jos)

• timpul de percepţie creşte cu 5-10% pe măsură ce ne depărtăm de la centru spre

margine, iar numărul erorilor creşte.
• Învăţarea este temeinică, eficientă şi facilă dacă se antrenează cât mai mulţi stimuli,
se apelează la cât mai diferite stiluri de învăţare, dacă se respectă principiile didactice (intuiţiei,
învăţării conştiente, sistematizării, legării teoriei de practică etc.)
• Mirosurile au un anumit efect asupra dispoziţiei şi a stării noastre de spirit din cauza
asociaţiilor provocate de memoria olfactivă. Mirosul de lavandă inspiră calm şi armonie, cel de
lămâie adaugă vioiciune, cel de verbină înveseleşte, cel de vanilie, coriandru şi de tămâie
favorizează concentrarea şi activitatea intelectuală, cel de scorţişoară suscită activitatea şi
perseverenţa, cel de orhidee şi de ambră, conduce la interiorizare şi reculegere. Difuzia
anumitor uleiuri esenţiale în atmosfera sălii de studiu favorizează stimularea facultăţilor
intelectuale. Uleiurile de lămâie, de vanilie şi de nucă au tendinţa de a facilita concentrarea şi
Conf.univ.dr. Enache Roxana 06.02.2012

atenţia. Consumarea unui amestec în proporţii egale de ulei de coriandru şi ulei de nucă
îmbunătăţeşte memoria. Un amestec de uleiuri de coriandru, cimbru, pin , mentă, rozmarin şi
nucă se poate utiliza pentru favorizarea concentrării prin fricţionarea tâmplelor, capului în
spatele urechilor şi plexului solar.
• Muzica acţionează asupra psihicului, dar ea influenţează în egală măsură şi corpul la
nivel organic (anumite ritmuri şi melodii au influenţe curative). Unii cercetători consideră că
fiecare tonalitate acţionează asupra diferitelor părţi ale corpului. Astfel ei consideră că nota sol
acţionează asupra inimii, nota re asupra intelectului, nota la asupra sufletului şi nota mi asupra
spiritului. Conform studiilor lui Alfredo Tomatis frecvenţele înalte (peste 8000 Hz) sunt cele ce
stimulează activitatea psihică. Frecvenţele înalte regenerează facultăţile mentale, în timp ce
sunetele de joasă frecvenţă (de până la 2000 Hz) obosesc organismul şi pot crea chiar
anxietate. Instrumentele ce posedă în spectrul sonor o gamă largă de frecvenţe înalte sunt:
vioara, flautul, harfa, oboiul etc. Pe baza unor caracteristici ale muzicii şi anumite principii
neurologice, Alfredo Tomatis a elaborat terapii care permit tratarea unor cazuri de dislexie,
oboseli cronice, depresii. Muzica recomandată de acest cercetător francez, pentru concentrare
şi sănătate, este muzică de Vivaldi, Bach şi Mozart, de asemenea cântecele gregoriene. Muzica
având un ritm lent, de la 56 la 64 de bătăi pe minut, provoacă o încetinire a ritmurilor cardiac şi
respirator, benefică pentru corp şi activitatea cerebrală. Anumite tipuri de muzică provoacă
armonizarea celor două emisfere cerebrale, forţându-le să lucreze împreună şi antrenând
creierul spre unde cerebrale de tip alfa, teta şi chiar delta (undele alfa şi teta sunt tipice unei
stări de mare receptivitate şi creativitate). Cercetătorii ce au avut în vedere procesul învăţării şi
muzica au ajuns la concluzia că muzica barocă (începutul sec. XVIII), pentru că posedă un ritm
şi o armonie aproape matematice, desfăşurând o gamă de frecvenţe, de sunete, de ritmuri
având capacitatea să armonizeze funcţionarea creierului în mod global şi să producă o stare de
calm, vigilenţă şi receptivitate, este mai eficientă în învăţare (J.Haydn – Simfonia nr.67 în Fa
major, simfonia nr.69 în Si major, concertul nr.1 în Do major pentru vioară şi coarde, concertul
nr.2 în Sol major pentru vioară şi coarde, A.Vivaldi – cinci concerte pentru flaut şi orchestră de
cameră, cele patru anotimpuri, concertul în Do pentru flaut, concert în Do pentru oboi, concerto
por viole d`amore, J.-S.Bach – simfonie în Do major, simfonie în Re major, fantezie în Sol
major, fantezie în Do minor, J.C.Bach – concert în Do minor pentru violoncel şi orchestră,
simfonie în Sol minor, op.6, nr.6, G.F.Haendel – Water Music (determină rezultate bune în
învăţarea limbilor străine), concerto grosso, op.3, nr.1,2,3,4,5, concert pentru orgă şi orchestră,
L.v.Beethoven – concertul nr.5 în Mi bemol major pentru pian şi orchestră, op.73, concert în Re
major pentru vioară şi orchestră etc). Sunt cercetări ce dovedesc că undele sonore armonice
influenţează creşterea plantelor, producţia de flori, fructe şi seminţe (muzica barocă stimulează
creşterea plantelor, creşterea recoltelor cu 25% până la 60%, ultrasunetele omoară molia
europeană din culturile de porumb, frecvenţele înalte au proprietatea de a accelera creşterea
porumbului (frecvenţa optimă 5000 Hz), vioara şi ţitera cresc afluxul de protoplasmă la o plantă
acvatică, accelerând creşterea sa).
• Norbis Guadeazino susţine următoarea eficienţă a mijloacelor audio-vizuale prin
cercetări pe eşantioane şi unităţi de timp
Forma de Date reţinute După 3 zile După 3 săptămâni
prezentare după 3 ore

ORAL 70% 10% 1%

VIZUAL 72% 20% 6%

AUDIO-VIZUAL 85% 65% 41%

Conf.univ.dr. Enache Roxana 06.02.2012

Un principiu modern este cel al unităţii temporale a însuşirii auditive, vorbite, vizuale şi scrise a
cuvintelor şi cifrelor.

Crezul instruirii active

Ce aud,uit.

Ce aud şi văd, îmi amintesc puţin

Ce aud, văd şi întreb sau discut cu cineva, încep să înţeleg

Ce aud, văd, discut şi fac. Îmi însuşesc şi mă deprind

Ce predau altcuiva, învăţ.

Ceea ce pun în practică, mă transformă.

• Reţinem 10% din ceea ce citim, 20% din ceea ce auzim, 305 din ceea ce vedem, 50%
din ceea ce vedem şi auzim în acelaşi timp, 80% din ceea ce spunem, 90% din ceea ce
spunem şi facem. Dintr-o expunere dacă nu notaţă nimic reţineţi doar 10-15%, iar dacă
informaţia este transmisă/prelucrată/structurată printr-un mijloc audio-vizual 50%. Prin canalul
optic se primesc de 6 ori mai multe informaţii decât prin canalul auditiv.
• H. Ebbinghaus a stabilit că 25% din ceea ce ne reamintim azi va fi uitat mâine
• J. Holt afirmă că experienţele de viaţă vii, vitale, agreabile se întipăresc incomparabil
mai bine în memoria noastră decât cele neutrale, slabe sau dezagreabile. Garanţia acestei
întipăriri este asigurată şi de interes, atenţie, emoţii etc.
• Frazele în care un autor se exprimă la persoana I şi foloseşte un stil mai direct, sunt
memorate mai repede şi mai bine decât frazele în care exprimarea se face la persoana a III-a şi
în mod direct (vezi rolul interesului în dinamizarea afectivităţii şi în potenţarea memoriei)
• Visul nocturn ocupă 12% din întreaga noastră existenţă. S-a demonstrat existenţa unei
certe condiţionări a memoriei de către somn şi în special de către somnul traversat de vise.

• Factorii ce influenţează productivitatea învăţării sunt: deprinderi de învăţare, biopsihoritm

personal, program de studiu, capacitate de concentrare şi învăţare, voinţă, motivaţie etc.
Persoanele introvertite sunt mai active şi obţin performanţe crescute dimineaţa, iar cele
extrovertite sunt mai active şi au performanţe mai ridicate seara. Impulsivii sunt mai puţin activi
dimineaţa decât seara şi invers.
• Legea transferului pozitiv – când între două conţinuturi de învăţare există similitudini,
relaţii logice, cauzale, se pot stabili asociaţii şi comparaţii este mai eficientă învăţarea lor
împreună (un conţinut odată învăţat facilitează însuşirea ulterioară a altui conţinut prin transfer
pozitiv de cunoştinţe, sporirea gradului de înţelegere, stabilirea de asociaţii, corelaţii etc.).
• Legea transferului negativ – când între două conţinuturi de învăţare nu există similitudini,
nu se pot stabili relaţii, comparaţii, transferuri, asociaţii este mai eficientă învăţarea lor separat,
la intervale mari de timp pentru a diminua interferenţa ce se produce între acestea, care
generează transfer negativ prin inhibiţie (reproducerea unui conţinut de învăţare este influenţată
negativ de conţinutul anterior sau ulterior lui însuşit).
• Legea contrastului cu efect retroactiv – când două conţinuturi învăţate sunt de
importanţă şi dificultate aproximativ egale, dar au fost însuşite în perioade diferite de timp,
repetarea lor ulterioară sporeşte reactualizarea sau înţelegerea materialului mai vechi, mai mult
decât a celui nou. Dacă se însuşeşte un conţinut de învăţare vast şi dificil, acesta trebuie
repetat şi aplicat ca un întreg în perioadele imediat următoare, pentru a spori eficienţa învăţării.
Conf.univ.dr. Enache Roxana 06.02.2012

• Orice act de învăţare este guvernat de legea curbei învăţării şi cea a uitării. Curba
învăţării presupune etapa de acomodare, etapa asimilării rapide şi masive, etapa de relativă
stagnare şi chiar de regresie a învăţării, etapa învăţării intensive. Curba uitării (Ebbinghaus)
presupune că cea mai rapidă şi masivă uitare se produce în perioadele imediat următoare unui
ciclu de învăţare, iar cu cât o cunoştinţă este mai mult reţinută în timp, cu atât creşte
probabilitatea păstrării ei în continuare în memorie. În cazul învăţării în asalt şi a memorări
forţate, în primele trei zile după un examen sau lecţie, dacă nu revedem cunoştinţele învăţate,
uităm peste 60% din ele. Uitarea începe imediat după ce am învăţat şi creşte puternic în primele
24 de ore, după care continuă să crească, dar mai lent, în zilele următoare. Se stabilizează prin
zilele 7-8 după ce a mai rămas cam 10% din ce am învăţat. În prima şi a doua zi uităm cam
75% din ce am învăţat, de aceea este necesar să repetăm a treia zi ce am învăţat în prima. Cu
cât învăţarea este mai intensivă cu atât uitarea este mai masivă. Importantă este şi curba
atenţiei. În primele 5 minute, datorită faptului că se începe o activitate nouă, deci se produce o
schimbare, intră în funcţiune atenţia involuntară, iar capacitatea de concentrare a atenţiei este
relativ ridicată. După câteva minute de la începerea activităţii scade gradul de concentrare a
atenţiei datorită conştientizării noii activităţi, familiarizării cu ea şi reducerii gradului de noutate.
Apare apoi atenţia voluntară, bazată pe efortul voluntar conştient, organizat şi orientat spre
asimilarea cunoştinţelor. Gradul de concentrare al atenţiei voluntare creşte treptat pe parcursul
unei ore de activitate atingând maximum între minutele 25-35 de activitate. După 35-45 de
minute de activitate intensă începe să scadă gradul de concentrare a atenţiei instalându-se
oboseala intelectuală. Menţinerea unui nivel înalt de concentrare a atenţiei pe o perioadă mai
îndelungată de timp este condiţionată de o serie de factori: gradul de interes şi noutate al
cunoştinţelor, capacitate de concentrare şi efort voluntar, structura internă a sarcinii de învăţare.
Învăţarea ce solicită activităţi rezolutive, practice sau exersarea unor deprinderi stimulează
gradul de concentrare a atenţiei şi durata concentrării. Învăţarea este cea mai eficace în
condiţiile realizării unei acţiuni. Analizând, sintetizând, combinând, restructurând, integrând şi
reintegrând ceea ce învăţăm, dezvoltându-ne puncte de vedere personale asupra a ceea ce
învăţăm, dominăm cunoştinţele noi prin gândirea şi fantezia proprie. Un stil de învăţare pasiv şi
reproductiv face ca la 28 de ani să înceapă să scadă capacitatea de adaptare rapidă la o
situaţie nouă, de la 30 de ani, memoria, de la 32 de ani inteligenţa, de la 34-35 gândirea, atenţia
şi capacitatea de învăţare, de la 38 de ani acuitatea simţurilor. Stilul cognitiv reprezintă modul
personal, original de recepţionare, prelucrare şi interpretare a cunoştinţelor şi informaţiilor, felul
în care abordăm şi rezolvăm problemele prin utilizarea diferitelor strategii cognitive: analitice
sau sintetice, reproductive (convergente) sau creativ (divergente), inductive sau deductive,
prospectiv-anticipative sau reactiv-rezolutive.
• Memoria este cea mai puternică între 5-15 ani, între 18-25 ani se înregistrează deja o
diminuare a acestei funcţionalităţi, iar slăbirea capacităţii de învăţare începe încă de la 30 de
ani. Perioada de apogeu pentru capacitatea de învăţare la om ( E. L. Thorndike) se situează
între 20-25 de ani. Capacitatea de învăţare scade lent cu mai puţin de 1% pe an până la 40 de
ani, dar astfel încât perioada 25-40 de ani se prezintă mai bine decât perioada copilăriei. Între
40 şi 70 de ani tendinţa de regresie a capacităţii de învăţare se accentuează, depăşind 1%
anual. Momentele de vârf ale dezvoltări gândirii sunt la 20,23, 32 de ani, ale memoriei la 19,
23, 24 şi 30 de ani, ale atenţiei la 22, 24, 27, 29, 32-33 de ani. Între 18-21 şi 22-25 de ani
întâlnim un nivel relativ ridicat al dezvoltării gândirii şi al memoriei, dar unul relativ scăzut al
atenţiei, 26-29 de ani cel mai scăzut nivel de dezvoltare a gândirii şi al memoriei, în schimb cel
mai ridicat nivel de dezvoltare a atenţiei, 30-33 de ani, scăderea memoriei, gândirii, atenţiei, 38-
42 de ani creştere a tuturor funcţiilor psihice. Rapiditatea şi eficacitatea învăţării depind mai
degrabă de nivelul inteligenţei decât de vârstă. Pe parcursul vieţii sale, omul foloseşte doar 30-
40% din posibilităţile memoriei de care dispune.
 Conf.univ.dr. Enache Roxana 06.02.2012

• Memoria de scurtă durată (MSD) are performanţe mai mari dimineaţa, în timp ce
memoria de lungă durată (MLD) după amiaza şi seara. Prin urmare ceea ce se învaţă după
amiaza şi seara se reţine mai bine decât ce se însuşeşte dimineaţa, indiferent de momentul zilei
în care se solicită reamintirea celor învăţate. După amiaza prelucrarea informaţiilor şi
sintetizarea cunoştinţelor se realizează la un nivel mult mai profund, mai elaborat. MSD scade
odată cu vârsta, iar persoanele mai inteligente au mai dezvoltată capacitatea de reproducere
imediată a informaţiei. În somn cunoştinţele se transfera în MLD.
• Principii de memorare:
- memorăm bine ceea ce în prealabil a fost bine perceput,
- memorăm bine atunci când spiritul şi corpul se află într-o stare de receptivitate maximă,
- memoria este cu atât mai bună cu cât creierul este mai solicitat, respectiv cu cât acesta
se află într-o activitate mai intensă, cu cât activismul intelectual şi profunzimea înţelegerii sunt
mai mari
- memorăm cu atât mai bine cu cât suntem mai interesaţi de ceea ce vrem să memorăm,
- a memoriza bine o informaţie, înseamnă a o decupa în prealabil în forme cât mai propice
unei asimilări eficiente (a ilustra, a exemplifica etc.),
- memorăm cu atât mai bine şi mai uşor un material oarecare, cu cât acesta est mai bine
structurat şi organizat,
- a memora corect şi temeinic o informaţie, presupune ca ori de câte ori este posibil, să o
asociem pe aceasta cu o formă vizuală şi să o plasăm într-un cadru afectiv,
- a memoriza corect şi durabil o informaţie, presupune că chiar din clipa contactului
acesteia cu finele mecanisme mnezice să multiplicăm asociaţiile mintale prin care să o corelăm
pe aceasta cu altele,
- memorăm mult mai uşor un text când ne imaginăm lucrurile şi faptele la care se referă
textul respectiv,
- memorăm un material cu atât mai bine, cu cât îl repetăm mai des,
- cunoaşterea scopului în memorare determină un randament de aproximativ 5-6 ori mai
mare,
- randamentul memorării şi învăţării este direct proporţional cu gradul de sistematizare şi
coerenţă a materialelor de învăţare şi cu posibilităţile de transfer între ceea ce s-a învăţat şi
ceea ce se învaţă,
- materialele cu sens sunt păstrate mai bine în memorie decât cele fără sens şi cu cât
gradul de semnificaţie a unui material este mai ridicat cu atât este reţinut mai bine,
- plasarea unui element străin sau heterogen, într-o seri omogenă, facilitează memorarea optimă
(efectul Restorf),
- se reţin aproximativ de 2 ori mai bine argumentele concordante cu atitudinile noastre
comparativ cu cele în contradicţie sau dezacord,
- principiile, generalizările, schemele şi aplicaţiile sunt reţinute, dar mai ales reamintite şi
reproduse mult mai bine după intervale mai mari de timp decât faptele, simbolurile, formulele,
conceptele strict tehnice. Materialele intuitiv-concrete se memorează mai uşor şi mai repede
reţinându-se mai mult timp în memorie decât cele simbolic-abstracte,
- dacă materialul creşte în progresie aritmetică timpul de memorare creşte în progresie
geometrică (ex 50 de cuvinte în 2 min., 100 de cuvinte în 9 min., 1000 de cuvinte în 165 min.).
În condiţii egale de exersare materialul lung se aminteşte mai bine decât cel scurt
- memorarea unui material pentru o dată precisă declanşează uitarea rapidă şi masivă după acea
dată. Dacă în memorarea unui material s-au stabilit termene de la început, atunci scurtarea sau
prelungirea lor influenţează negativ rezultatele memorării sau ale învăţării. În cazul reamintirii
celor memorate rezultatul optim se obţine la intervalul de 4 zile de la data fixării materialului.
- recunoaşterea este de 2-3 ori mai uşoară decât reproducerea, memorarea frazelor este de
25 de ori mai productivă decât memorarea cuvintelor izolate,
 Conf.univ.dr. Enache Roxana 06.02.2012

- performanţele în memorare au următoarea ordine descrescătoare, în funcţie de specificul

conţinutului – culori, cifre, cuvinte concrete, cuvinte abstracte, figuri şi triunghiuri,
- costul în asocieri şi în timp al acestor performanţe are o altă ordine – imagini, triunghiuri,
culori, cifre, cuvinte simple, cuvinte abstracte, figuri,
- cel mai repede şi mai uşor se memorează textele tematice cu semnif icaţie ridicată, apoi
frazele şi cel mai greu cuvintele izolate sau literele şi cifrele. Nu înmagazinarea informaţiei
este problema, ci regăsirea informaţiilor care este dependentă de organizarea cunoştinţelor
în memorie, natura informaţiilor, metoda de memorare utilizată, natura mediatorilor
semantici. Odată cu înaintarea în vârstă se uită ceea ce s-a învăţat în ultimele perioade de
timp datorită scăderii capacităţii de întipărire. Conţinuturile memoriei se destructurează în
ordine inversă celei în care au fost structurate (Ribot).
• Fazele memoriei sunt stocarea/memorarea, păstrarea şi reactualizarea. Reactualizarea are
două modalităţi: recunoaşterea şi reproducerea. Recunoaşterea constă în identificarea
informaţiilor memorate despre un obiect ori o situaţie şi care sunt percepute din nou.
Reproducerea, mai complexă şi mai dificilă decât recunoaşterea, presupune reconstrucţia
mentală a materialului fixat anterior, în absenţa acestuia, cu ajutorul limbajului (verbal,
muzical, plastic etc). La fiecare modalitate există forme voluntare sau involuntare, eronate sau
fidele, prompte sau lente. Şi reactualizarea este un proces activ, logic şi selectiv producând
transformări ale informaţiei: acestea se simplifică, se schematizează, se apropie de ceea ce este
familiar -sau se generalizează; materialului fixat i se adaugă informaţii întipărite cu alte ocazii de
către subiect.
• Caracteristicile memoriei sunt: Volumul este dat de cantitatea de informaţii memorate şi
păstrate. Elasticitatea este capacitatea de reorganizare a memoriei la primirea de noi
informaţii. Trăinicia se identifică cu durata păstrării. Fidelitatea reprezintă gradul de
corespondenţă între informaţia engramată şi cea reactualizată. Promptitudinea (precizia şi
rapiditatea) este viteza cu care se reactualizează informaţia necesară într-o activitate.
Importante pentru învăţare sunt volumul sau capacitatea de memorare, viteza, durata,
organizarea cunoştinţelor, flexibilitatea sau capacitatea de reorganizare, fidelitatea,
promtitudinea şi completitudinea reactualizării.
• Tipuri de memorie
- după gradul de înţelegere a celor memorate – logică şi mecanică
- după prezenţa sau absenţa scopului – intenţionată (voluntară) şi neintenţionată (involuntară)
- după durată – de scurtă durată (biofizică), tranzitorie, de lungă durată (biochimică)
- după conţinutul memorat – verbal-logică, semantic-lingvistică, simbolic-numerică, imagistică,
afectivă, motrică etc.
- după specificul informaţiei senzoriale şi tipul analizatorului – vizuală, auditivă, kinestezică,
gustativă, afectivă, spaţio-temporală.
- după alte procese psihice solicitate se disting următoarele tipuri de memorie:
a) senzorială de achiziţie (vizuală, auditivă, asociativă);

b) afectivă, de participare (imaginativă);

c) cognitivă (lanţuri de idei, scheme);

d) acţională (operaţională).

• Informaţiile sunt recepţionate şi transmise creierului cu ajutorul analizatorilor după cum

urmează 83% văz, 11% prin auz, 3,5% miros, 1,5% tactil, 1% gust.
 Conf.univ.dr. Enache Roxana 06.02.2012

• Factorii şi legile memoriei - utilizarea lor pentru îmbunătăţirea performanţelor memoriei.

Aceştia sunt grupaţi în trei categorii: cei care privesc materialul, ambianţa şi trăsăturile psiho-
fiziologice ale subiectului.
Factori Legi sau regularităţi Consecinţe
I. Materialul
Natura Materialele intuitiv-senzoriale se Utilizează la memorare
fixează mai uşor şi se păstrează mai obiecte, mulaje, hărţi, grafice
materialului mult decât cele abstracte. etc. Analizează informaţia din
Materialele verbal-semnificative se lecţie în raport cu tema dată
memorează mai bine decât cele
nesemnificative.
Organizarea Materialele organizate se fixează mai Sistematizează, fă scheme
materialului repede decât cele neorganizate stabileşte corelaţii
Gradul de Materialele neomogene se întipăresc Subliniază diferenţele la riale
omogenitate şi conservă mai bine decât cele cu omogene.
idei asemănătoare (omogene).
Poziţia în Elementele de la începutul şi sfârşitul
serie unei serii se reţin mai repede decât Schimbă locul informaţiilor
dacă este posibil, acordă mult
cele de la mijloc. timp celor de la mijloc.

Volumul Dacă volumul informaţiei de Învaţă ritmic, nu

memorat creşte în progresie arit-
metică, timpul creşte geometric.
Exemplu: 50 de cuvinte se memo-
rează în 2 minute, o sută de cuvinte în 9
minute iar o mie în 165 de minute.
Materialele lungi se reactualizează mai
bine decât cele scurte.
Modul de Materialele prezentate în serie se reţin
prezentare mai uşor decât cele prezentate
simultan.
Gradul de Materialele familiare se fixează şi
familiaritate actualizează mai uşor decât cele
nefamiliare.
II.Ambianţa O ambianţă stimulatoare favorizează
memorarea: - temperatura optimă
memorării, vara 22-24° C, iarna-18-21
°C; — lumina naturală cât mai multă,
care să vină din partea stângă; -
mobilier adecvat staturii; - eliminarea
factorilor perturbatori (zgomote, T.V.,
dezordine pe masa de lucru).
amâna!Fragmentează un
material prea voluminos şi
eşalonează memorarea părţilor.
Integrează secvenţele mici în
contexte largi, fă legături
Construieşte unităţi şi
memorează-le în ordinea
a+b+ab+c+abc+...
Nu te alarma când începi
studiul unui domeniu nou.
Acordă mai mult timp
materialelor nefamiliare,
filtrează informaţia prin
experienţă personală.
Crează-ţi această ambianţă.
 Conf.univ.dr. Enache Roxana 06.02.2012

III. Trăsături Un subiect odihnit şi sănătos Fă pauze între activităţi 10 min;

psiho- memorează mai bine decât altul între două citiri ale unui
fiziologice obosit sau bolnav. material — 2-3 min. Respectă
ale orele de somn - la 16ani 9 ore,
subiectului Somnul favorizează memorarea. iar la 18 ani cel puţin 8 ore.
Înainte de a adormi repetă
poezii, formule, cifre etc. Educă-
Interesele pentru un domeniu, ţi motivaţia!
aspiraţiile ridicate, motivaţia intrinsecă
favorizează memorarea şi Acordă mai mult timp
păstrarea. Informaţiile în acord cu memorării ideilor opuse
atitudinile subiectului se păstrează de convingerilor tale. Evită
două ori mai bine decât cele aflate în conflictele, crează-ţi bună
dezacord. Materialele însoţite de dispoziţie înainte de învăţare.
trăiri afective pozitive se reţin mai
mult decât cele însoţite de trăiri Reaminteşte-ţi starea afectivă
afective negative iar acestea din pe care ai avut-o în timp ce
urmă mai bine decât cele neutre. Se memorai informaţia pe care
reactualizează mai uşor o doreşti să o reactualizezi.
informaţie dacă se reproduce şi starea Citeşte propunându-ţi să reţii.
afectivă care a însoţit memorarea.
Formulează scopuri clare,
Intenţia de a memora favorizează diferite în funcţie de utilitatea
memorarea. Memorarea pentru o informaţiei. Acordă-ţi şi
anumită dată condiţionează uitarea singur
după acea dată. Recompensele cresc recompense! Nu te limita
productivitatea memorării mai mult la citirea lecţiilor, încearcă
decât sancţiunile. să le reproduci!
Controlează învăţarea prin
Activitatea intensă cu materialul scheme, rezumate, lucrări
• Metodefavorizează
şi procedee memorarea (lectura
mnemotehnice
recitarea sunt de 2-3 ori mai
şi scrisefiica
(Mnemosyne, fărăluiconsultarea
Uranus, zeiţa
sursei.memoriei.
Mnemotehnica productive
este arta primirii informaţiei şu a
decât simpla citire înfixării ei în memorie pe termen lung):
- metodagând).
grupării după un criteriu
- metoda ordonării alfabetice
- metoda numerică
- metoda asociaţiilor
- sistemul serial-asociativ (lanţ de asociaţii)
- sisteme mnemotehnice bazate pe localizări (se imaginează un spaţiu – cameră, stradă,
hartă etc. – şi se localizează, imaginativ un lucru ce trebuie memorat, stabilindu-se relaţii logice
specifice între ceea ce se memorează, obiectele din spaţiu şi spaţiul cu punctele sale specifice).
Există sistemul topic simplu, sisteme topice localizate (sistemul casei, sistemul camerei,
buzunarului, vecinătăţii), sistemul topic al celor 50 de cuvinte, sistemul conexiunii număr-
imagine, codul mnemotehnic alfabetic A-Z
- sisteme mnemotehnice bazate pe fonetizarea numerelor (alfabetul numeric sau codul
numeral fonetic, metoda conexiunii homofonice – se bazează pe sunete reale ale numerelor de
la 1 la zece, ex. universitate, doina, treier, patruped, cincinal, şasiu etc.
- procedeul iniţializării semantice
- procedeul mediatorilor semantici
- procedeul asocierii prin concatenare (ex Cesautica: Cesar, August, Tiberiu, Caligula,
memorarea succesiunii primilor împăraţi romani)
- sistemul înlănţuirii asociative
- procedeul codurilor de figuri
- procedeul asocierii numerice (pentru reţinerea unui nr de telefon puteţi asocia primele două cifre
cu vârsta dvs., următoarele două cu nr troleibuzului cu care călătoriţi zilnic, iar ultimele două cu
vârsta unei persoane apropiate),
 Conf.univ.dr. Enache Roxana 06.02.2012

- procedeul sintagmei (ex. Clio-Me-Ter-Tal-Eu-E-Ur-Po-Cal pentru Clio (muza istoriei),

Melpomene (muza tragediei), Terpsihore (a dansului), Tallia (a comediei), Euterpe (a poeziei
lirice), Erato (a poeziei de dragoste), Urania (a astronomiei), Polimnia (a imnurilor, a retoricii) şi
Caliope (a poeziei epice))
• Motivaţia intrinsecă este mai eficientă şi are efecte de mai lungă durată în raport cu
motivaţia extrinsecă. Învăţarea pentru o anumită dată condiţionează uitarea după data
respectivă (efectul Ebert-Meuman). Cu cât un material prezintă interes şi are o semnificaţie mai
mare cu atât şi învăţarea şi memorarea lui sunt mai rapide şi mai eficiente. Învăţarea în condiţii
uşoare de stres şi anxietate (precipitare, mobilizare) este superioară învăţării în condiţii de
relaxare totală. Dincolo de o anumită limită stresul şi anxietatea influenţează negativ învăţarea.
Acordarea de recompense la intervale neregulate de timp în activitatea de învăţare este mai
eficientă decât recompensarea la intervale regulate de timp, continuă sau în exces.

• Importante sunt şi operaţiile gândirii:

1. Analiza. Informaţiile complicate se împart în “părţi digerabile”, eliminând ceea ce se repetă
sau ceea ce este fals.

2. Sinteza. Trebuie să devină obicei prezentarea informaţiilor sintetic, rapid, corect şi integral.

3. Comparaţia. Se alătură două fiinţe, obiecte, fenomene stabilindu-se asemănările şi

deosebirile.

4. Generalizarea, abstractizarea. Reprezintă operaţiunea de a descoperi ceea ce este

general, comun, esenţial la o anumită grupă de fiinţe, obiecte, fenomene.

5. Concretizarea. Reprezintă verificarea (validarea, motivarea) generalizărilor şi a

abstractizărilor prin apelare la situaţii concrete.

6. Întelegerea. Este activitatea creierului de a descoperi relaţiile între obiecte, fiinţe şi

fenomene.

7. Engravarea (cristalizarea), engramarea (imprimarea), adunarea (stocarea) şi

reactualizarea (reamintirea însoţită de verificare (ecforare) si corectare a informaţiei memorate,
stocate anterior) sunt procese ale memoriei care apar în timpul folosirii concrete a unei
informaţii pentru rezolvarea unei probleme, pentru atingerea unui scop. Rezultă astfel ca
rezolvarea problemei, respectiv atingerea scopului reprezintă obiectivul principal, iar
reactualizarea informaţiei reprezintă obiectivul secundar.

• Reguli de respectat pentru îmbunătăţirea învăţării:

1. Zilnic trebuie să învăţaţi, chiar şi atunci când nu aveţi timp necesar să rezervaţi 10 minute
învăţării.

2. Dacă entuziasmul a scăzut temporar sau sunteţi bolnavi sau obosiţi nu trebuie să vă forţaţi,
dar nici să renunţaţi la învăţat; se va studia ceva uşor sau cu un grad scăzut de implicare.

3. Este recomandat să învăţaţi mai puţin şi mai bine decât mult şi superficial.
Conf.univ.dr. Enache Roxana 06.02.2012

4. Înainte de a învăţa vă veţi autoconvinge de corectitudinea informaţiilor, veţi evita

aprofundarea greşelilor. Această regulă poate acţiona şi limitativ sau blocant. Este mai bine să
învăţaţi chiar şi cu un grad de eroare care se va corecta în timp decât să nu învăţaţi deloc.

5. Fără o necesitate stringentă nu se vor studia în acelaşi timp două materii înrudite (de ex.
două limbi străine), existând riscul amestecului lingvistic şi al transferului. Ţinând cont de
avertismentul de mai sus se pot învăţa două sau mai multe materii (discipline) în acelaşi timp
atunci când informaţiile se potenţează reciproc şi ajută la o mai bună învăţare. Se va cântări
atent dacă sunt mai multe avantaje sau mai multe riscuri (vezi legea transferului pozitiv, negativ
şi a contrastului cu efect retroactiv).

6. Putem compara o materie (disciplină) cu o cetate care poate fi cucerită numai atunci când
se porneşte asediul din toate părţile: ascultare, vorbire, citire, scriere, reformulare, discuţie, etc.

7. O condiţie importantă este acceptarea şi admiterea greşelilor fără jenă, precum şi

admiterea de a fi corectaţi. Fără a greşi nu se poate învăţa.

8. Vă veţi concentra asupra atitudinii interioare prin autosugestie şi ambianţa exterioară.

Atitudinea interioară trebuie să fie guvernată de următoarele:

- Motivaţie din interes;

- Optimism, având gânduri pozitive;

- Entuziasm, plin de voioşie;

- Încredere în succes;

- Uşor autoexigent, cu toleranţă;

9. Asocierea unei informaţii noi cu cele cunoscute se mai numeşte ancorare, reformularea cu
propriile cuvinte a materialului studiat având acelaşi efect. Vă puteţi imagina un bloc de gheaţă
într-un port pe care îl veţi ancora cu 1,2,3…ancore până ce acesta se va topi, devenind una cu
apa mării. Motivaţia pentru care faceţi această ancorare este cea de a fixa blocul ca să nu plece
în larg pentru a-l putea folosi, altminteri acesta ar putea pluti liber şi lovi navele din port
avariindu-le.

10. În procesul învăţării veţi schimba deseori ritmul pentru a da culoare unei operaţii
monotone. Per ansamblu s-a dovedit că folosirea a cel puţin trei ritmuri măreşte eficienţa
procesului de învăţare şi memorare. De exemplu, în cazul citirii cu voce tare se pot folosi
tonurile: autoritar, calm, şovăielnic (moale) etc.

• Tehnici creative de învăţare

1. Asocierea consonantă. Cu cât memoria este mai bogată, cu atât apariţia asociaţiilor
este mai mare. Asocierea reprezintă realizarea de legături între imaginaţie şi memorie. Factorii
 Conf.univ.dr. Enache Roxana 06.02.2012

esenţiali sunt asemănarea obiectivă, fizică, exterioară, subiectivă, interioară, psihologică,

similitudinea şi evocarea (asocierea) imagine-senzaţie.

2. Analogia extrapolară. Transferul, împrumutul de idei de la o soluţie apropiată (de ex.

pasăre-avion, bilă care lasă urme pe asfalt-pix etc.).

3. Inversia. Reprezintă abordarea inversă, susul-jos, plus-minus (de ex.: De ce se face

iluminatul indirect de sus).

4. Empatia. Este substituirea gândirii proprii cu a interlocutorului (om, obiect etc.). De

exemplu, spargerea unei nuci văzută de către un cercetător şi practicarea unui orificiu mic
pentru introducerea aerului comprimat care produce o explozie care distruge coaja nucii,
obţinând astfel o viziune din interiorul nucii.

5. Combinarea. De exemplu, radiocasetofonul, pixul cu ceas etc.

6. Modificarea-Ameliorarea-Dezvoltarea. Se cunoaşte ca, din cinci brevete, patru sunt

doar perfecţionări.

• Cum să luăm notiţe

- ascultaţi 3-5 min apoi sintetizaţi şi reţineţi esenţialul, reformulaţi cele reţinute şi
înregistraţi-le în forma proprie de concepţie şi exprimare
- operaţi în permanenţă cu selecţii ale ideilor esenţiale şi argumentelor, sistematizaţi,
utilizaţi schiţe, scheme, diagrame, grafice, tabele sintetice
- folosiţi roşu, verde, galben (stimulează memoria şi uşurează repetiţiile mărind cu 2-3 ori
viteza de identificare şi recunoaştere a elementelor esenţiale)
- nu transcrieţi cuvânt cu cuvânt ceea ce se spune
- concentraţi-vă atenţia şi notaţi numai ceea ce este esenţial, principal, general din care
se poate reconstitui particularul
- folosiţi un mod propriu de exprimare, propoziţii, fraze şi expresii personale dar notaţi
corect expresiile consacrate
- consemnaţi informaţiile în mod diferenţiat, spaţializat, în funcţie de importanţa,
complexitatea şi specificul lor
- folosiţi titluri, subtitluri, spaţii libere pentru completări
- folosiţi prescurtările (nume de persoane – doar iniţiale dacă numele sunt cunoscute,
doar numele de familie , art. pentru articol, cap. pentru capitol, cf. pentru conferă, id. pentru
idem, p. pentru pagină, ex. pentru exemplu, N. B. pentru important, i.e. pentru adică, (...) pentru
deoarece, (..) pentru de aceea,  pentru creştere, ascensiune, sporire, avânt, progres, evoluţie,
dezvoltare,  pentru descreştere, declin, recesiune,  pentru de unde, deci, în consecinţă, ~
pentru echivalenţă, la fel cu, aceeaşi, + pentru credit, activ, pozitiv, avantaj, - pentru debit,
pasiv, negativ, nihilism, dezavantaj,  pentru există, pentru psihic, psihologie, psihism, ?
pentru pasaj neclar, de verificat, incertitudine etc.)
- se recomandă scrierea doar pe o parte a foii, lăsarea unei margini de 4-5 cm de o parte şi alta a
paginii, lăsarea unui spaţiu liber între părţile principale ale notiţelor,
- utilizarea următorului sistem de clasificare – I, II, III etc. clasificare după disciplină şi domeniu
(clase), A; B; C etc. clasificare după criterii calitative (calităţi), a, b, c etc. subclase din interiorul
disciplinei (subdomenii, subclase), 1,2,3 etc. nr de ordine din cadrul subclasei sau clasei
(ordine).
Conf.univ.dr. Enache Roxana 06.02.2012

• Greşeli de evitat în luarea notiţelor

- pagini prea încărcate sau împrăştiate,
- subiecte diferite, amestecate
- titluri nesemnificative sau notate incomplet
- lipsa schematizărilor, insuficienta accentuare prin titluri, numerotare, indici, alineate,
pasaje, greu de văzut organizarea şi structura logică a ideilor
- lipsesc ideile principale, prea multe detalii, prea multe cuvinte ale autorului, prea puţine
cuvinte personale, frazare neclară, lipsa graficelor, schemelor, tabelelor etc.
• Pentru dezvoltarea citirii rapide se va antrena:
1. Citirea grupelor de cuvinte, chiar a frazelor până la un punct de sprijin orizontal sau
vertical.

2. Citirea cu ochii minţii (fără subvocalizare).

3. Regresia (întoarcerea pentru a verifica după punctul de sprijin anterior, trecerea fluenţa
dintr-un punct de sprijin în alt punct de sprijin. Se va forţa reamintirea frazei sau a cuvintelor sau
se va trece mai departe fără regresie.

• Practica citirii rapide

I. 1-2 săptămâni: se citesc două cuvinte concomitent;

II. 1-2 săptămâni: trei cuvinte cu sesizarea ideii;

III. 1-2 săptămâni: jumătate de rând cu două puncte de sprijin;

IV. 1-2 săptămâni: un rând la o singură privire pe centrul acestuia fără deplasarea
laterală a ochilor;

V. 1-2 săptămâni: se pune degetul la mijlocul rândului şi, coborându-l lent în jos, se
citesc 2-3 rânduri la un singur punct de sprijin.

S-a demonstrat ca multe (majoritatea) materialelor pot fi reduse cu 50-75% şi nu ar avea nimic
de suferit. Excesul de cuvinte este aproape o regulă.

CONCLUZII

• Dezvoltarea unui stil cognitiv flexibil, deschis, creativ bazat pe strategii de cunoaştere
predominant euristice, probabilistice, stohastice, pe generarea de cunoştinţe noi, producerea
interpretativă şi evaluativă de informaţii, emiterea de ipoteze reprezentative, modul de gândire
complex, din mai multe perspective şi pe baza mai multor criterii, acceptarea şanselor multiple
de manifestare şi evoluţie a evenimentelor, emiterea ipotezelor, conceperea mai multor variante
şi alternative rezolutive pe care să le ponderăm după diferite criterii valorice, căutarea de noi
moduri de abordare şi rezolvare a problemelor cu care ne confruntăm – sunt acţiuni specifice
pentru o învăţare eficientă.

• Restructurarea contextelor şi situaţiilor problematice, reformularea succesivă a

problemelor, formularea şi testarea ipotezelor, utilizarea strategilori anticipativ-exploratorii
Conf.univ.dr. Enache Roxana 06.02.2012

pentru a ne orienta sistematic, euristic, probabilistic sau chiar stohastic investigările,

prospectările, apelarea la strategii anticipativ-rezolutive pentru identificarea soluţiilor determină
o învăţare autentică.

• Ar trebui să ne formăm o gândire structural-sistematică prin efortul de:

- înţelegere a structurii fundamentale a unui domeniu de cunoaştere, a arhitecturii unei
discipline
- dezvoltarea capacităţii de a descoperi regulile de organizare raţională a informaţiilor şi
conceptelor prin utilizarea operaţiilor de clasificare şi diviziune, de ierarhizare şi integrare în
sisteme
- selecţie a conceptelor şi principiilor cu o mare putere de extindere
- abordare inter- şi transdisciplinară
- înlocuire a acumulării unei mari cantităţi de informaţii cu activitatea de explorare şi
descoperire orientată a relaţiei complementare dintre informaţie şi operaţie şi construirea pe
această bază, a unor concepte operaţionale.

• Cultivarea unei gândiri cauzal-probabilistică prin:

- relevarea genezei modificărilor care apar în sistemele aflate în interacţiune sau a părţilor
unui sistem
- operarea cu ipoteze de verificare evoluând de la real la posibil, de la un posibil apropiat
la unul mai îndepărtat.

• Promovarea interînvăţării sau învăţării conversaţionale. Învăţarea în grup stimulează

creativitatea, schimbul de experienţă, dezvoltarea aptitudinilor psihosociale. Dacă grupul este
feminin numărul membrilor trebuie să fie par, dacă este masculin, impar, iar dacă este mixt este
recomandabil să fie de minim 4 membri.

• Pentru o învăţare eficientă la orice vârstă sunt esenţiale capacităţile de învăţare formate
anterior, interesul faţă de învăţătură, metodele şi tehnicile de muncă intelectuală utilizate,
energia şi timpul afectat studiului şi nu vârsta în sine. Între 30-45 de ani capacitatea de învăţare
este considerabil mai mare decât între 14-16 ani şi tot atât de mare ca la 20-24 de ani.

• În citirea vocalizată citim 9 000 de cuvinte pe oră, în citirea subvocalizată (vibraţia

imperceptibilă a coardelor vocale, mişcări mute ale buzelor) 13 000 de cuvinte pe oră, în citirea
vizuală (în gând) între 20 000 şi 60 000 de cuvinte într-o oră. Până la 11 ani copilul citeşte, în
medie, 25 de pagini pe oră, între 11 şi 18 ani 41 de pagini pe oră. După această vârstă viteza
scade pentru că cititorul se confruntă cu texte ce solicită aprofundare, interpretare, confruntare.
Oricum în 30 de minute putem citi 20 de pagini, deci 28 de cărţi pe an a câte 250 de pagini
fiecare, în 5 ani 140 de cărţi, iar în 10 ani 280 de cărţi.

• Utilizarea contrastelor cromatice în organizarea conţinuturilor de memorat sporeşte

precizia şi rapiditatea percepţiei şi memorării informaţiilor cu 40-50%.
Conf.univ.dr. Enache Roxana 06.02.2012

• Conştientizarea este folosită, de regulă, atunci când materialul asimilat este parţial
cunoscut sau poate fi asociat cu ceva înrudit. După înţelegerea informaţiei se recomandă
repetarea prin imitare pentru stabilizare (asimilare). Un material total necunoscut nu poate fi
conştientizat, astfel ca va fi învăţat mecanic, după care se va încerca conştientizarea lui.

• Cunoaşterea rezultatelor şi a erorilor în învăţare potenţează învăţarea, mobilizează şi

orientează pe cel ce învaţă în realizarea sarcinii de învăţare. Cunoaşterea rezultatelor obţinute
în activitatea de învăţare determină sporirea încrederii în efortul intelectual depus, tendinţe de
depăşire a nivelului de însuşire atins anterior, dezvoltarea capacităţii de autoapreciere.
Cunoaşterea rezultatelor sau a nivelului atins în învăţare stimulează şi ridică performanţa în
învăţare. Învăţarea treptată, extensivă, distributivă pe perioade mai mari de timp este de obicei
mai eficientă decât învăţarea compactă, intensivă. Pentru ca învăţarea intensivă să devină
eficientă trebuie ca ciclurile de învăţare să fie secondate de stagii aplicative care să solicite
intens cunoştinţele şi deprinderile achiziţionate intensiv.

• Stările afective extreme afectează puternic negativ ritmul şi performanţa în învăţare.

Atmosfera de securitate şi exigenţă familială şi şcolară, de cooperare şi competiţie, de sprijin,
orientare şi îndrumare potenţează învăţarea.

• Administrarea de motivaţii extrinseci sau întărirea întâmplătoare (la intervale de timp

neregulate) din timpul unei sesiuni de învăţare este de obicei mai eficace decât recompensa
continuă şi în exces. Învăţarea este mai eficientă în stări de uşoară precipitare şi anxietate,
decât într-o stare de mare anxietate sau de relaxare totală.

• Caracteristicile materialelor de învăţare care generează motivaţii şi atitudini pozitive:

noutatea, implicarea de către sarcina de învăţare a unei doze de risc, adică să nu poată fi
rezolvată fără efort şi fără competenţă (sentimentul succesului apare numai dacă cel ce învaţă
simte că a fost în stare să înfrunte anumite dificultăţi), sarcina să ofere posibilitatea unor
răspunsuri multiple din care cel ce învaţă să aibă libertatea de a alege, conţinutul de învăţare să
fie variabil şi restructurabil.

• Fiecare dintre noi are un stil şi o adaptare personale la învăţare, generate de

particularităţile neuropsihice. Unii învaţă mai bine ascultând (tipul auditiv), alţii citind cu voce
tare, unii conversând (tipul comunicativ), alţii făcând ceva, acţionând, elaborând conspecte,
schiţe, planuri, machete, proiecte (tipul acţional), unii au mai dezvoltată memoria vizuală şi reţin
mai bine imaginile, schiţele, schemele, graficele, diagramele (tipul vizual), alţii memoria
simbolică reţinând mai bine cifrele (datele statistice, istorice, geografice, economice), rapoarte,
procente, numere de telefoane (tipul abstract), iar alţii memoria verbală reţinând mai bine ideile,
legile, principiile, explicaţiile verbale (tipul verbal). Unii reproduc mai bine cele învăţate (tipul
reproductiv), dar alţii dezvoltă, creează, au puncte de vedere proprii (tipul productiv, divergent).