Stomatita

Stomatita, in detaliu, se refera la procesul inflamatoriu care afecteaza

membranele mucoase ale gurii si buzelor pacientului, cu sau fara ulceratii.
Si, intr-un sens mai larg, aceasta poate prezenta o multitudine de cauze si
aparente / simptome.

Definitie, localizare si simptome ...

Din punct de vedere etimologic, "stomatita" provine din "stoma", care, in

greaca veche, inseamna "gura". Si, prin extensie, intelegem: "boala gurii".
Acum, stomatita, dupa cum este aceasta definita de catre marea
majoritate a dictionarelor medicale, reprezinta inflamatia cavitatii bucale.
Totusi, aceasta poate prezenta mai multe cauze si simptome. Astfel ca,
unele dintre acestea sunt:

a) comune – infectii cu HSV-1, deficiente nutritionale, reactii alergice,

chimioterapii, radioterapii etc., dar si

b) speciale – infectii cu HIV/SIDA

Atunci cand inflamatia apare la nivelul: gingiilor, a fetelor interne ale

obrajilor sau a limbii, adica la cel al cavitatii bucale, per ansamblu, uneori
se poate aplica termenul de "gingivitostomatita". Acesta este doar unul
dintre termeni, desi se mai foloseste ca sinonim si "herpes gingival".

Cauzele comune ...

Malnutritia, sau consumul alimentar nepropice, sau malabsorbtia -

absorbtia nutrientelor in corp sub nivelul optim -, poate conduce la cateva
stari de deficienta nutritionala. Or, per ansamblu, acestea pot influenta
aparitia stomatitei. De exemplu, deficientele de: fier, vitamina B2 /
riboflavina, vitamina B3 / niacina, vitamina B6 / pyridoxina, vitamina B9 /
acid folic, vitamina B12 / cobalamina, pot conduce, si acestea, la stomatita.
Iar, in acest caz, fierul este atat de necesar inmultirii si regenerarii
celulelor, incat daca nici acesta nu se mai prezinta in cantitati optime,
atunci si celulele epiteliale bucale / ale gurii pot suferi.

Mai mult, stomatita mai poate fi cauza de chimioterapie sau de

radioterapia zonei oro-faringeale. De asemeni, din punctul de vedere al
sinonimiei, se mai foloseste si termenul de "mucozita", numai ca aceasta
poate aparea inclusiv in tractul gastro-intestinal.

Tipurile de stomatita ...

Stomatita aftoasa recurenta / SAR, ca varianta cel mai cunoscuta, este

aparenta recurenta a ulceratiilor bucale la indivizi sanatosi, pe plan
general. Cauza ei nu este pe deplin inteleasa, dar se presupune faptul ca
aceasta afectiune reprezinta un raspuns imunitar mediat de o celula in
forma de "T". Iar, acesta, la randu-i, ar fi declansat de o sumedenie de alti
factori.

Cat priveste modul de dezvoltare al acestui tip de stomatita, avem

ulceratiile individuale, sau aftele, care reapar periodic si se vindeca
complet. Totusi, in cazul formelor severe ale afectiunii, acestea pot aparea
si in alte parti ale gurii. Si asta inca inainte de a disparea cele vechi! Iar aici,
simptomele variaza de la o stare usoara de jena pe zona afectata, si
mergand pana la incapacitarea pacientului in actul: aglutinarii / inghitirii,
deglutitiei si al vorbirii. Iar, desigur, formele severe pot cauza pierderi in
greutate la alti pacienti.

Din nou, ulceratia aceasta, altfel cunoscuta ca ulceratie aftoasa, se

prezinta sub forma unei pustule albicioase sau galbene cu "inel" extern,
rosiatic. Ulceratia cu pricina se mai poate prezenta chiar ca un grup, in
special pe mucoasa bucala, limba sau pe suprafata ventrala a buzelor.

Tratament nu exista pentru stomatita aftoasa, iar terapiile tintesc doar

atenuarea durerii, reducand inflamatia si promovand vindecarea
ulceratiilor. Totusi, nu exista dovezi suficiente in favoarea eficientei
vreunui tratament in aceasta directie.
Din punct de vedere statistic, stomatita aftoasa reprezinta una dintre cele
mai ordinare, sau obisnuite, afectiuni ale zonei bucale si se considera ca ar
afecta 20% din populatia generala din Statele Unite.

Inflamatia colturilor buzelor, ca al doilea mare tip de stomatita, este

cunoscuta si ca "stomatita angulara" sau "cheilita angulara". Or, la copii, o
cauza frecventa pentru aceasta o reprezinta autolingerea repetata a
buzelor. Iar, la adulti, poate fi un semn al unei deficiente de fier sau de
vitamina B, respectiv indici ai malnutritiei / boala lui Coeliac. De asemeni,
cheilita angulara poate fi cauzata si de "suprainclestarea" mandibulelor
pacientului, respectiv din cauza "tocirii" dintilor. In acest caz, pielea se
pliaza in jurul unghiului gurii umezite constant de saliva, care favorizeaza
infectarea, mai ales cu bacteria Candida albicans, dar si cu alte specii.
Stomatita angulara in 90% dintre cazuri, este asociata cu o infectare de tip
Candida, fiind si cea mai obisnuita forma de candidiaza orala.

Acum, la cheilita angulara, tratamentul consta in administrarea de agenti

antifungi, in genere. Si, o alta varianta a tratarii acestui tip de stomatita ar
fi ca stomatologul sa corecteze relatia mandibula – proteze si aparate
dentare. De altfel, stomatita angulara apare adesea la pacientii cu danturi
/ proteze dentare uzate.

Stomatita herpetica, ca al treilea mare tip, prezinta pustule destul

dedureroase, si de relativa durata – intre 5 si 10 zile respectiv care pot
recidiva. Or, despre virusul herpetic, HSV-1, care si declanseaza acest
herpes bucal

Stomatita alergica de contact, sau "gingivitostomatita alergica", este cel

de-al patrulea tip, ca ocurenta. In esenta, este o reactie de
hipersensibilitate de grad IV. Cat priveste simptomatologia, stomatita
alergica de contact poate fi relativ usor confundata cu o iritatie fizica
cronica; poate fi usturatoare sau dureroasa. Mai mult, aceasta apare la
indivizii susceptibili la reactii atunci cand agentii alergeni penetreaza
pielea sau mucoasa bucala. In acest sens, au si fost identificati alergenii
respectivi, si anume: balsamul de Peru, peppermint-ul, cinamaldehida,
pyrofosfatii, citratul de zinc, monomerii liber-acrilici, lauril-sulfatul de
sodiu, nichelul, mercurul si aurul. Or, acestia se pot regasi in mai multe
dintre produsele alimentare si de igiena orala de pe piata, precum: guma
de mestecat, pasta de dinti, apa de gura, danturile retractabile, aparatele
dentare, filling-uri etc.

Acum, alergenii acestia se combina cu proteine epiteliale, care prolifereaza

prin fel si felurite combinatii si reactii. Si, cat priveste ocurenta acestui tip
de stomatita, aflam ca el este mai putin obisnuit decat altele. Iar asta se
intampla deoarece cavitatea bucala beneficiaza de o secretie salivara
optima, care spala antigenii si actioneaza precum o veritabila bariera.

Astfel, mucoasa orala este si mai vasculara, adica are un flux sanguin mai
bun decat pielea; orice tip de antigen este indepartat

mai rapid din zona. Si, in sfarsit, este prezenta mult mai putina cheratina
in mucoasa orala, insemnand ca nu se vor forma alti agenti alergeni. Sau
ca se vor forma foarte greu.

Stomatita migratorie, sau stomatita "geografica", ca al cincilea tip,

reprezinta o prezentare atipica a conditiei respectivei cavitati bucale, mai
ales a limbii, care se arata precum o suprafata asemanatoare unei harti.
Iar, pe acea "harta", papilele gustative pot "migra". Mai exact, fenomenul
depapilarii poate "migra".

In stomatita migratorie, si alte locatii mucozale ale gurii – cazurile:

suprafetei ventrale a limbii, mucoasei bucale, mucoasei labiale, palatelor
gurii – pot fi afectate de leziuni identice. De regula, aceste leziuni apar ca o
completare a celor de pe limba geografica".

"Cheratoza palatala a fumatorului" – un al saselea tip de stomatita, dar de

forma grava de aceasta data -, apare indeosebi la fumatorii "inveterati",
respectiv la cei de pipa. In asemenea cazuri, palata apare uscata, crapata
si albicioasa din pricina cheratozei. Si, pe langa aceste simptome, glandele
salivare par a fi mai mici decat in mod normal. Cu toate acestea,
simptomele pot disparea daca pacientul se opreste din fumat pipa.
Stomatita cronic-ulcerativa, cel de-al saptelea tip, este o afectiune destul
de recent descoperita. Or, aceasta prezinta trasaturi imunopatologice
specifice, si anume: erodare si ulceratie dureroasa, cu posibilitate de
remisie si recidiva. Cat priveste locatia acestei forme de stomatita, aceasta
se regaseste pe suprafetele interne ale obrajilor / mucoasa bucala, si pe
gingii.

Celalalt tip de ulceratie, respectiv cel de-al optulea, este cel de tip febril. Iar
acesta se manifesta prin aparitia unor pustule pline cu lichid, respectiv pe
sau in jurul buzei. Aceasta se formeaza rareori pe gingii sau pe palata
"moale", superioara. Iar, la finalul ciclului lor, pustulele se acopera cu o
crusta care trebuie lasata sa se vindece, dar sa fie si tratata cu mixturi
mentolate.