UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI Drept civil.

Teoria generală
FACULTATEA DE DREPT Curs 1. Conceptul de „drept civil”

CURS 1. CONCEPTUL DE „DREPT CIVIL”

1. Sensurile noţiunii de „drept civil”

1. a) - prin „drept obiectiv” înţelegem totalitatea normelor juridice adoptate de organele statului în
scopul reglementării relaţiilor dintre oameni în cadrul societăţii.
- totalitatea normelor de drept în vigoare la un moment dat formează dreptul pozitiv;
- dreptul natural- este un mănunchi de principii superioare şi intangibile, care se
impun oricăror autorităţi statale, el existând indiferent de timp şi spaţiu,.
b) În al doilea rând, prin „drept subiectiv” se înţelege prerogativa (facultatea, posibilitatea) unei
persoane de a avea o anumită conduită, de a îndeplini anumite acte juridice, adică de a-şi exercita
drepturile prevăzute şi ocrotite de dreptul obiectiv, precum şi de a pretinde persoanei obligate să
aibă o comportare corespunzătoare dreptului său, ce poate fi impusă la nevoie prin forţa de
constrângere a statului.
c) Într-o a patra accepţie, termenul „drept civil” desemnează ramura drept civil, ca ansamblu de
norme juridice ce reglementează relaţiile sociale care formează obiectul dreptului civil

2. Drept civil ca ramura de drept

Dreptul civil reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează raporturi

patrimoniale şi raporturi nepatrimoniale între persoane fizice şi/sau juridice aflate pe poziţii de
egalitate juridică.

Precizari:
a) Dreptul civil este un domeniu al ramurii de drept privat.
Sistemul de drept este format din sistemul de drept public şi sistemul de drept privat.
Instituţia juridică cuprinde totalitatea normelor care reglementează o anumită categorie de relaţii
sociale, dând naştere la raporturi juridice specifice. Spre exemplu, normele juridice care
reglementează proprietatea formează instituţia dreptului de proprietate, altele alcătuiesc instituţia
contractului, instituţia prescripţiei extinctive etc. În cadrul instituţiei juridice pot exista diferite
subgrupe de norme, care, la rândul lor, formează, de asemenea, instituţii juridice. Astfel, în cadrul
instituţiei succesiunii distingem instituţia succesiunii legale şi a succesiunii testamentare etc.
b) Dreptul civil este principalul domeniu al ramurii de drept privat
Dreptul civil ocupă un loc important în sistemul dreptului privat, constituind, cel puţin pentru
domeniile de drept – dreptul comercial şi dreptul familiei, – „dreptul comun”.
– „dreptul comun” relevă ideea că, în acele situaţii în care o ramură de drept nu conţinea norme
proprii pentru a rezolva un caz concret, se apela la dreptul civil, care „împrumuta” principiile ori
normele sale, pentru soluţionarea situaţiei de fapt respective.
c) Normele dreptului civil, de principiu, sunt grupate – după criteriul relaţiilor sociale reglementate
– în instituţii de drept civil. Principalele instituţii de drept civil sunt următoarele:
– raportul juridic civil; – actul juridic civil;
– prescripţia extinctivă;
– persoanele (subiectele dreptului civil);
– drepturile reale;
– obligaţiile civile;
– contractele civile;

1
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI Drept civil. Teoria generală
FACULTATEA DE DREPT Curs 1. Conceptul de „drept civil”

– moştenirea (succesiunile).
d) Obiectul de reglementare al normelor aparţinând dreptului civil îl formează ansamblul
relaţiilor
sociale ce formează categoria raporturilor patrimoniale şi raporturilor personale.
e) Subiectele dreptului civil, părţile sau participanţii la raporturile de drept civil denumite
„Persoanele”, care pot fi persoane fizice şi/sau persoane juridice, respectiv
- omul privit individual ori
- colective de oameni care, în condiţiile legii, sunt titularii drepturilor subiective civile şi ai
obligaţiilor corelative.
Ceea ce este caracteristic pentru dreptul civil şi trebuie subliniat în definiţia acestuia priveşte
poziţia
de egalitate juridică a subiectelor raportului juridic de drept civil.

2. Obiectul de reglementare al dreptului civil

Obiectul de reglementare al normelor de drept civil cuprinde:

- relaţii patrimoniale, al căror conţinut poate fi evaluat în bani, formând categoria raporturilor
patrimoniale, şi
- relaţii nepatrimoniale, al căror conţinut este neevaluabil în bani, formând categoria
raporturilor nepatrimoniale sau personale nepatrimoniale

A. În categoria raporturilor patrimoniale reglementate de dreptul civil distingem următoarele

subdiviziuni:
– raporturile reale, adică acele raporturi care au în conţinutul lor drepturile reale,
respectiv dreptul de proprietate (publică sau privată) şi celelalte drepturi reale principale –
drepturi de uzufruct, de uz, de abitaţie, de servitute, de superficie
– raporturile obligaţionale, adică acele raporturi care au în conţinutul lor drepturile de
creanţă, în virtutea cărora subiectul activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv
(debitorului) să dea, să facă sau să nu facă ceva.

B Raporturile nepatrimoniale, care reflectă statutul persoanei în cadrul societăţii, fac obiectul de
reglementare al dreptului civil şi se subdivid astfel:
– raporturi care privesc existenţa şi integritatea fizică ori morală a persoanei, care
au în conţinutul lor drepturi personale nepatrimoniale, cum sunt dreptul la viaţă, la sănătate, la
onoare, la reputaţie, la libertate şi integritate fizică şi psihică, la respectarea vieţii private etc.;
– raporturi privind elementele de identificare a unei persoane, cum sunt dreptul la nume,
la pseudonim, la domiciliu, la denumire, la sediu etc.;
– raporturi izvorâte din creaţia intelectuală, purtând asupra laturii personale
nepatrimoniale a dreptului de autor asupra unei opere ştiinţifice, literare, artistice sau a
dreptului de inventator ori inovator.

3. Delimitarea de alte ramuri de drept

Criterii de delimitare:

2
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI Drept civil. Teoria generală
FACULTATEA DE DREPT Curs 1. Conceptul de „drept civil”

Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept se face pe baza unor criterii cum sunt:
obiectul de reglementare, metoda de reglementare (criteriu principal), calitatea subiectelor,
caracterul normelor, specificul sancţiunilor, principiile de ramură, voinţa legiuitorului (criterii
auxiliare).
- obiectul de reglementare − categorii de relaţii sociale, având trăsături specifice
proprii care le diferenţiază de alte categorii de relaţii sociale.

Dreptul civil cuprinde două categorii de relaţii sociale: patrimoniale şi personal nepatrimoniale.

- metoda de reglementare − mijloace prin care se exercită puterea de stat pentru a

influenţa reglementarea unor relaţii sociale de către anumite categorii de norme juridice precum şi
acele mijloace prin care statul, prin intermediul normelor juridice asigură conduita corespunzătoare a
subiectelor raporturilor juridice.

Metoda specifică dreptului civil este egalitatea părţilor raportului juridic.

- calitatea subiectelor – subiectele raportului juridic civil nu presupun existenţa unor

condiţii speciale, fiind suficientă calitatea de persoană fizică şi juridică.
- caracterul normelor juridice – specific dreptului civil este caracterul dispozitiv al
normelor.
- caracterul sancţiunilor – definitoriu pentru dreptul civil este restabilirea dreptului
subiectiv civil încălcat, fie prin repararea prejudiciului, în cazul raporturilor patrimoniale, fie prin
încetarea acţiunii de vătămare în cazul raporturilor personal nepatrimoniale.