Sunteți pe pagina 1din 73

at,

SFAN,TUL :NECTARIE

DE EGHINA



II

,

, ,

DESPRE

A

INGRIJlREA

SUFLETULUI

SFANTUL NECTARIE DE EGHINA

Bucuresti

Despre ingrijirea sufletului

Traducere din limba neogreaca de Parascheva Grigoriu

Redactor. Gina Nimigean

Coperta: Mona Ve'ciov

© Editura Sophia, pentru prezenta editie

Traducerea a fost lacuta dupa originalul in limba greaca: E Peri Epimeleias tis psihis, Athena, 1907.

Descrterea cap a Bibliotecii Nationale a Rominiei NECfARJE, ST.

Despre ingrijirea sufletului I Sfiintul Nectarie de Eghina; I1'3d. din lb. greaca: Parascheva Grigoriu. - Bucuresti:

Editura Sophia, 2009

ISBN 978-973-136-151-2

I. Grigoriu, Parascheva (trad.)

264-941.4:281.95

[Celor ce se roaga]

Aceasta mica lucrare de mai sus, constand din 11 omilii ~i cuvantari, datorita scopului urmarit prin ele, poarta titlul Despre ingrijirea sufletului. Primele patru omilii formeaza 0 singura Cugetare despre libertatea morala, prin care cautarn sa dovedim ca omul este liber din punct de vedere moral ~j ca, abatandu-se, pacatuieste impotriva lui Dumnezeu. A cincea omilie este despre pacat; prin aceasta aratam ca pacatul este un mare diu ~j_ ca trebuie sa ne pocaim. A sasea omilie este despre pocainta, A saptea este despre pocainta ~i despre satisfacerea dumnezeiestii dreptati ranite. A opta ~i a noua, despre marturisire. lar restul cuvantarilor sunt despre Dumnezeiasca Imp~ire.

t~jruirea §i coerenta notiunilor pe care le-am cercetat eu grija ingaduie ca diferitele cuvantari si omilii sa fie vazute ca parte sau capitol al unei singure scrieri, ceea ce, de altfel este foarte adecvat scopului urmarit.

Seopul acestei ordini ~j publicarea lor este acela de a cuprinde lntr-un singur opuscul intreaga invaf3.tura necesara pentru ingrijirea suBetului rational §i nemuritor. Aceasta lucrare a noastra s-a tiparit cu

5

lCELOR CE SE ROAGA)

cheltuiala Asociatiei Comerciale din Lamia in 1500 de exemplare, ca sa fie impartite in dar pentru folosul sufletesc.

Lamia, 22 Februarie 1894

.

t Mitropolitul Pentapolisului,

Nectarie Kefa/as

OMILTA I

Despre libertatea morala, ca omul este liber

din punct de vedere moral

$; Dumnezeu I-afiicut pe om. dupii chipul lui Dumnezeu l-afiicut pe el (Gen. 1:27)

Omul, zidit fiind de Durnnezeu, ca sa intruchipeze 13 scara mica pe pamant nesfarsita maretie a dumnezeiescului chip al Creatoruiui, trebuia sa poarte intru sine proprietstile lui Dumnezeu, sa fie in stransa retape cu El. In calitate de chip allui Dumnezeu, ornul trebuia sa fie 0 fiinta cu constiinta de sine, liber si independent, fiindca 0 fiintli tara constiinta, lara libertate ~i independenta, este nevrednica de 0 asemenea tnalta chemare, de 0 asemenea vocatie .. adica a implinirii marii vointe a Dumnezeiescului Creator. Asadar libertatea omului este 0 necesitate exigenta a marii lui apostolii a creatiei si venirii lui pe lume ~i prin urmare, 0 conditie necesara ~i cuvenita. Fara. libertate, omul ar fi pe aceeasi treapta cu restul animalelor. Ro-

7

SPANTUL NECfARlE DE EGHINA

bia si determinismul ar marca lucrarile lui §i ar rnisca vederile sale intr-un cere mews, in care s-ar lnvarti in gol. Ideile de bine, frumos i-ar fi cu totul necunoscuteo Ar ignora cu totul sa deosebeasca ce este rusinea, ce este raul rninciuna, neavand 0 putere de-sine-lucratoare, care sa-i perrnita sa iasa din cercul lnchis al instinctelor naturale. Ignorarea binelui a frumosului. a adevarului l-ar face pe om 0 fiinla amorala ~i ar sterge insa§i notiunea de morala ca pe 0 expresie lipsita de sens, ceea ee ar face faptele ~j lucrurile omului nedeosebite de ceJe ale animalelor, lara sens §i necaracteristice lui. Iar aceasta lipsa de sens ~i asernanare a earacterului lor cu acela al animalelor ar face ca in mintea ~i in inirna omului sa nu se trezeasca nici 0 sirntire, nici 0 perceptie, nici 0 impresie sau lntiparire (. £VW1rwOTj) sau reprezentare in constiinta, Aceasta lipsa va lasa inima lara constiinta, mintea oarba §i inactiva. Non-constiinta ~i orbirea s-ar ingrosa ca 0 negura deasa ~i ar intuneca minunatul chip al Dumnezeiescului Creator - chipul eel stralucit lucrat §i minunat maiestrit de mana creatoare, in care stralucesc bunatatea, lntelepciunea ~i virtutea si 11 vor impiedica sa vada §i sa it recunoasca pe Facatorul ~j plasmuitorul a toate. Atunci si sufletul ar ignora complet pe Dumnezeu ~i dumnezeiestile caracteristici, ~i creatura nu ar putea nicidecum slavi lauda, canta pe Dumnezeu intru cunostinta ~i nici nu l-ar putea multumi. Omul, tara libertate rnorala, nu va fi diferit cu nimic fata de restul animal e lor. Libertatea morala it dovedeste pe om a fi 0 fiinta morala, rationala si chip al lui Dumnezeu. 0 fire rationala §i tara libertate morala ar

8

I. DESPRE LlBEKTATEA MORALA

fi ca 0 pasare flira aripi, ar fi 0 scadere si 0 lipsa in ereatia lui Durnnezeu, ceva tara rost, un lucru intru totul nepotrivit cu dumnezeiasca Intelepclune ~i bunatate, Firea rationala a omului impune, ca 0 consecinta necesara imediata, libertatea morala si independenta, de vreme ce omul, fund rational, a devenit prin insusi acest fapt liber ~i independent. Este prin urmare, 0 fiinta libera din punct de vedere moral. 0 fiinta nelibera ~i dependenta sau supusa tendintelor instinctuale nu este 0 fiinta rationala, fiindca ceea ce este duh este prin fire liber ~i independent §i nu este supus de nimeni. Nici n-ar putea 0 asemenea fiinta rara Iibertate sa aiba un suflet rational care sa poarte 'in sine caracteristicile chipului dumnezeiesc, inteligibilul ~i neatarnarea, fiindca acestea sunt cele care it arata pe om liber ~i independent. 0 fiinfA nelibera are un suflet irational ~i supus, fiindca nelibertatea este semnul unui suflet irational ~i caracteruI unei naturi supuse simturilor, iar nu §i at unei firi inteligibile. Firea inteligibila se mi§ca de la sine si prin acest fapt este ~i libera, fiindca faptul de a se misca de la sine, in masura in care se misca dupa vointii, inseamna a fi liber, ca unul care e tiber se misca unde, cum §i cand voieste, Aceasta miscare dupa vointa Ii da puterea sa se cugete pe sine ca 0 fiinta care este ~j care le are pe cele din jurul ei ~i care poate sa aiba, De aceea firea adevarata sau suftetul omului, ca una care ea In~i se misca pe sine, ca una care se cugeta pe sine ~i pe cele din juruJ ei ca una care are si poate avea, ca una care vrea sa aiba cunostinta, este libera, iar omulliber ~i independent este liber ~i din punct de vedere moral. Firea

9

SF ANTUL NECTAR1E DE EGHINA

sensibila este nelibera, fiindca este miscata de altceva ~i nu se misca in functie de propria vointa, prin urmare este rara constiinta; jar ceea ce este f'ara constiinta este 0 fiinta lara libertate morala si, prin urmare, este o :fiinra irarionala. Omul Insa, ca tiint! constienta, este liber cugetator, fiindca poate accepta cunostinta unui lucru oarecare sau poate refuza sa invete ceva, poate accepta sa faca ceva sau poate refuza. Libertatea e cea care 11 face raspunzator pentru faptele lui, ca unul care actionem sub impulsul propriei lui vointe ~i care poate face uz bun sau rau de libertatea lui. Si tocmai in virtutea libertatii morale cere Dumnezeu de la om indreptarea faptelor lui ~i in virtute a aceleiasi libertati este judecat de Durnnezeu si este schimbat prin pazirea libertatii lui morale sau este pedepsit pentru pierderea ei fiindca libertatea morals lnseamna nu a face binele sau raul dupa voia fiecaruia, ci de a face numai binele. A face ~i bine ~i rau, dupa voia ~i socotinta proprie, nu inseamna Iibertate morala, ci un amestec de libertate ~j robie, Caci atunci cand fae binele Il fac in acord cu cerintele omului interior, care cauta binele de dragul binelui, in timp ee atunci cand fac raul II savar~esc mai InW impotriva sugestiilor constiintei mele ~i glasului interior al libertatii morale ~i apoi U savar~esc determinat de un rnotiv anume. Prin urmare vointa, ca una care depinde de ceva anume, este nelibera ~i roaba, pentru aceea nici termenul de libertatc nu mai este adevarat, nu Ii mai este propriu.

,.Sufletul - zice Sfiintul Grigorie al Nisei - arata prin sine insusi domnia ~i inaltimea, fiind departe de treapta de jos prin aceea ca nu are nici un stiipan ~i ca

]0

I. DESPRE LlBERTATEA MORAL.~

este liber ~j guvernat de propriiJe voiri, fiindu-si propriu1 stapan. Si aeeasta de ce anume tine daca nu de faptul de a fi imparat? Sa iubim binecuvantarea ~i sa fugim de blestem: de noi depinde a alege pe fiecare dintre cele doua dupa vrednicie: spre care din ele inclinam din dispozitia sufletului."'

Cu adevarat de noi tine a a1ege sau a respinge ceea ce nu voim sau ceva de care ne scarbim. De pilda, Adam eel liber moral avea putinta sa ramana in pazirea legii lui Dumnezeu pe care II iubeste prin fire ~i avea putinta sa caIce legea, din inselare supunand propria lui vointa vointei diavolului, adica avea putin Pi ori sa ramana liber moral, ori sa devina rob. Totusi definitia termenilor difera mult, fiindca libertatea morala este aceea de a face binele, iar nu raul, fiindca eel ce face raul este deja un rob din punct de vedere moral. Liber fiind, poate fi predat robiei, dar in robie fiind, nu mai poate lucra liber de vrerne ce liber din punet de vedere moral Inseamna a face binele miscat de propria vointa. Iar Iibertatea morala este staruinfa de bunavoie in pazirea poruncilor lui Dumnezeu. Aceasta 0 descrie si spusa inteleptului Sirah despre libertatea morala: Domnul dintru inceput a jQCUI pe om liber si I-a liisat in mana sfatului stiu 71, .. Pus-a inaintea La foe si apd, si or; La care vei vrea vei intinde mana fer. lnaintea omulul sunt viata si moartea si oricare ti va pliicea i se va da? Din acestea se arata

tSf.GrigorieaINyssei,DesprecreOfl!oomu/ui,4,PG,44,lJ6BC; V. Sf. loan Damaschin, Sacra Parallela I J 8, PG, 95, 1112A.

2 Intel. Sir. 15: 14.

lIntel Sir. 15: 16-17.

11

SFANTUL NECTARIE DE EGHINA

ca omul este liber moral sa faca alegere intre foe ~i apa, viata ~i moarte, bine si rau. Dar eel ce rnai lnainte de alegere era liber moral, daca va alege raul, pcin ins~i aceasta alegere va face dovada ca deja nu mai este fiber. Fiindca omul pentru .aceasta este fiber, pentru a ramane prin libera alegere in bine, dar alegand raul nu este liber moral, fiindca prin fire doreste viata ~i apa ~i tot prin fire respinge moartea ~i focul. Dar daca cineva alege eeva de care prin fire se fereste, atunci inseamna ca nu se misca Jiber, adica potrivit vointei, ci impotriva ei. Prin urmare este rob. Fiindca 1ibertatea rnorala este alegerea de voie numai a bineJui potrivit firii. In functie de aceasta necesitate, se impune sa deosebim definitia ornului ca fiinta libera moral de definitia libertatii morale. Omul este liber din punet de vedere moral sa i~i intinda mana spre viata sau spre moarte, dar libertatea moral a este a intinde mana numai spre viata.

Cu privire Ja libertatea alegerii, proprie omului, nee si marele Vasile: .Pus-a inaintea ta foe §i apa, viata ~i moartea, binele ~i raul, doua firi opuse; supune-le pc amandoua judecatii tale, cantare~te-le bine, ee iti este mai de folos? A alege 0 placere vrernelnica si pentru aeeasta sa primesti 0 moarte vesnica sau alegand reaua patirnire In nevointa virtutii, sa te bueuri prin ea de daruitorul desfatarii celei vesnice'". Si din cuvintele Sfantulul Vasile eel Mare se arata libertatea omului de a ramane liber moral sau de a deveni rob, de a-si pastra libertatea rnorala sau de a fi dus in robie, de a raroane in virtute sau de a fi. predat raului. Dar nu va gresi

I Sf. Vasile eel Mare, Omilie la Psalmul al4-1ea, PG, 29,480A. v. ~i Sf. loan Damaschin, Sacra parallela 3, PO. 96, 232A.

12

I DESPRE LlBERTATEA MORALA

eu nici un chip eel care spune ca libertatea rnorala este virtute iar nelibertatea moral a este pacatul.

Libertatea moral a il face pe om vrednic sa aleaga mereu binele ~i sa se fereasca de rau. Sfanta Scriptura spune ca Dumnezeu a pus legea sensa in inima omului.' Prin aeeste cuvinte, Seriptura ne invata puterea libertatii morale a ornului. Omul cu adevarat tiber moral poate sa II recunoasca pe Dumnezeu, pe Datatorul de ege, Cel ce vorbeste in inima lui, pe Cel revelat in chipul creatiei Lui si sa Ii imite bunatatea, pre cum spune Sfantul Apostol Pavel: Pentru ca ceea ce se poate cunoaste despre Dumnezeu este cunoscut de cdtre ei.fiindca Dumnezeu le-a ariitat lor. Cele neviizute ale Lui se vad de la facerea lumii, adicii vesnica Lui pufere si dumnezeire, asa ca ei siifie fora cuvdnt de aparare?

Cu adevarat rara cuvant de aparare se face omul care a primit legea scrisa 1n inirna lui ~i care nu II recunoaste pe Durnnezeu, fiindca legea scrisa cea pusa in inima este ~i voia lui Dumnezeu care, odata mtiparita in inima, devine voia omului. Asadar omul este dator, imboldit launtric de indemnurile bune ale inimii lui, sa iI recunoasca Dumnezeu ~i sa Ii imite bunatatea,

Omul creat dupa chipul lui Dumnezeu este astfel plasmuit, incat, fiind 0 funtii inteligibila ~i de sine statatoare, sa 11 inchipuie pe Dumnezeu pe paman; sa faca voia Lui care este scrisa tn inirna si sa-~i faea aceasta lege voie proprie. Scopul plasmuirii lui era aceta ca faptura sa i~i (rejcunoasca Ziditorul. A fost

I Rom. 2:15.

2 Rom. I: 19-20.

13

SFANTUL NECTARIE DE EGHINA

Iaeutii asadar ca sa (rejcunoasca pe Facatorul §i Creatorul ei. A fost plasrnuita ca sa fie inaltatA la Dumnezeu. A fost plasmuita spre a da slava lui Dumnezeu. A fost plasmuita pentru ca faptura zidita sa laude intru cunostinta pe dumnezeieseul ei Creator. Asadar independenta lui, inteligenta ~i libertatea rnorala is-au dat ca sa implineasca marea ratiune a existentei sale, marea lui misiune, aceea de a uni pamantul ~i cerul, de a nu inclina niei la dreapta, niei la stanga, ci sa umble in ealea cea dreapta, facand numai binele eel inscris tn inima lui, ceea ce ~i el doreste prin tendinta sadita natural in el, fiindca altrninteri, abatandu-se de la menirea lui, devine neliber ~i se aseamana "dobitoaeelor celor lara de minte". Omul este liber din punct de vedere moral cat timp nu carle din bine ~i in masura in care i~i rdentifica vointa lui eu vointa dumnezeiasca, dar de indata ce se abate de la ealea dreapta devine neliber moral, iar Iibertatea lui este falsa, ~i starea lui cazuta este dovada falsei lui Iibertati.

Libertatea omului eea supusa legii lui Dumnezeu nu are limita, fiindca aceasta este, ca tot ceea ee e dumnezeiesc, nesfarsita iar nesfarsitul nu nurnai ca nu poate primi limita, ci largeste ~i extinde ~i ceea ce se insoteste cu eL.

Libertatea omului atunei mai cu seam a se limiteaza, ori de cate ori se abate de la legea dumnezeiasca ~i se opune voii dumnezeiesti, fiindca atunci se lndeparteaza de legea dumnezeiasca, de VOla dumnezeiasca cea nesfiir~ita, se afia curand in eercuJ stramt ~i marginit al unei vointe marginite, 0 vointa a trupului a unei firi cazute sub sirnturi si sub voiri Ie ei.

14

I. DES PRE LlBERTATEA MORALA

Ca absoluta libertate se afia in identifiearea vointei noastre eu vointa lui Durnnezeu 0 marturiseste earacterul libertatii morale, 0 marturiseste vointa launtrica a inimii, care atunei se vadeste eel mai bine, cand lncalcam legea dumnezeiasca. Caracterul libertatii morale este absolut si absolut este numai binele, astfeJ lncat in binele absolut poate exista ~i libertatea morala, Raul, nefiind creat, nu are loe sau spatiu. Libertatea insa, aceea care lucreaza raul, nu se afia prin urmare intr-un loc, de vreme ce a pierdut earaeteru1 de a fi libera si, prin urmare, a incetat a mai fi libertate. De unde rezultil ca libertatea morala se afia numai in identificarea vointei proprii eu voia dumnezeiasca, adica in pazirea Iegii dumnezeiesti ~i numai eel ee pazeste legea dumnezeiasca este inca liber moral. Pentru aceasta profetul David asemuieste eu dobitoaeele cele tara de minte pe cei stapamli de patimi, fiindca acestia au devenit robi din punet de vedere moral. Aeest lucru 11 intareste ~i dumnezeiescul loan Gura deAur cand zice: .Faptul de a cadea ~i a eeda patimilor este cea mai de pe urtn.a robie, dupa cum faptul de a le stapani pe aeestea in chip nepatimitor este singura libertate'". Si Sfantul loan Damasehin ziee: "Cad raul nu este nimic altceva decat pacatul si nenorocirea si neascultarea de stiipaneasca lege. Astfel ineat Iibertatea, care este eel dintai bine potrivit firii rationale, precurn ~i faptul de a se folosi de libertate ~i de a domina ~i stAparu patimile eele necuvantatoare, adica mania, pofta - libertatea, deei, este virtute. Tar faptul de a ceda libertatea ~i de a cobort 1a patimile eele irationale ~i a trai in mod irational

I Sf. loan Damaschin, op. cit., 40, 4, PO, 96, t56 AB.

15

SFANTULNEcrARIE DE EGHINA

asemenea dobitoacelor, acesta este raul ~j acesta este pacatul. Asadar sa nu ne slutirn chipul lucrand cele ale necuvantatoarelor ci sa departam prin ratiune imboldurile firii. Caci nu se cuvine ca noi, ca niste fiinte rationale ce suntem, sa ne folosim de patimi irationale, precum ne-a poruncit ~i Mantuitorul."

Despre acest precept scrie ~i Iustin filosoful ~j mucenicul, zicand: ,,Dumnezeu l-a facut pe om tiber ~i independent, pentru ca ceea ce si-a facut siesi? prin nepasare si neascultare Durnnezeu sa ii daruiasca din iubire de oameni si milostivire, daca omul va asculta de EJ. Caci asa cum omul, cand nu a ascultat, a atras asupra-si osanda mortii, tot asa, ascultand de voia lui Dumnezeu, poate sa caute viata vesnica. Ne-a dat Dumnezeu porunci sfinte, pe care oricine le va face sa poata fi mantuit ~i sa dobandeasca mantuirea ~i sa mosteneasca nestricaciunea'".

in acestea trebuie ornul sa pazeasca legea lui Dumnezeu cu evlavie §i sa faca voia Lui, fiindca in calitatea lui de chip al lui Dumnezeu, este dator sa implineasca scopul vocatiei lui pe pamant. Altminteri, va fi osandit ca unuJ care a calcar ~i care a uitat chernarea lui si ca unul care s-a folosit rau de libertate prin neglijen~a, fiind predat patimilor ~i poftelor.

I Idem, Despre cele doua voirue in Hristos si energii si despre proprieuuile naturale si despre cele doud fir; si un singur ipostas, l8, PG. 95, 149CD.

2 Adicll faptuJ de a f r3vnit indumnezeirea prin sine insu~i.

3 Sf. loan Damaschin, Sacra Parallela I, 8, PG, 1112Dlil3A.

16

OMTLIA2

Despre inviolabilitatea libertatii

Dacii cineva voieste sa vina dupa Mine sa se /epede de sine, sa-~i ia crucea si sa-Mi urmeze Mie (MI. 16:24).

Libertatea omului este cu neputinta de inraurit. Din cuvantul anterior se arata temeiul insusi al libertatii morale a omului. Mantuitorul nostru chearna pe om sa vina dupa El si i11asa Iiber sa hotarasca cu privire la cea mai importanta cautare a lui, sa unneze Lui sau sa se abata din cale. A venit pentru mantuirea omului ~i totusi nu trece peste libertatea lui. II cheama pe om sa ia parte activa la mantuire ~i totusi nu stirbeste cu nirnic libertatea lui. Daca ornul nu ar fi 0 fiinta libera ~i independents, nu ar fi nicidecum invrednicit de asemenea respect nici nu i s-ar acorda atata cinste, aceea de a conlucra eu Mantuitorul pentru propria lui mantuire, nici nu ar fi lasat in propria lui dispozitie ci ar fi tras la mantuire intocmai ca 0 fiinta pasiva si inactiva ~i astfel ar prirni inraurirea dumnezeiescului har, care singur ar lucra izbavirea lui. Asadar, cu adevarat, dit

17

SPAN1'UL NECfARIE DE EGHfNA

de respectata si nestirbita nlmane libertatea omului! Cat de autarhica este libertatea lui!

Meditand la istoria mantuirii, vedem pe FiuJ lui Dumnezeu facut om pentru mantuirea omului, indreptandu-Se catre patima cea de voie, ca sa ridice pacatul lumii si sa poarte neputintele noastre §i sa pi ineasca marea taina a Iconomiei ~i sa il irnpace pe om eu Dumnezeu, dar ill toate acestea nu a calcar niciodata libertatea omului. lata, acum, poarta cea inchisa a gradinii Raiului se deschide si sabia eea de foe care pazea intrarea In ea se indeparteaza si glasul Sti'ipanului 11 cheama pe omul indus afara sa intre prin ea la loc de odihna, dar omul este lasat liber sa intre sau nu. Libertatea lui de a lucra potrivit alegerii sale si de a urma propriilor principii, lara sa fie cons trans de Dumnezeu, arata caracterul absolut al libertatii ornului, care dec urge din libertatea lui morala si marea lui vrednicie §i inalta pretuire ce i se acorda, pe care le-a capatat la creatie. Ce mare cinste, Intr-adevar, Ii este data omului prin caracterul nestirbit al libertatii lui! Dar, in acelasi timp cat de limpede suntem invata~i datoriile noastre! Cat de limpede invatam ca suntem §i noi datori sa tim cinstitori ai acesteia §i fierbinti ravnitori ai ei, nerabdand eu nici un chip supunerea libertatii noastre §i atamarea libertatii morale de cele mai umilitoare patimi!

Libertatea noastra morals ne obliga sa ne gandim mai dinainte, sa fim prevazatori cand e yorba despre mantuirea noastra, fiindca altfel ne pierdem. Solemna recunoastere de catre Mantuitorul a libertatii noastre morale ne invata ca mantuirea noastra nu este lucrata

18

2. oeSPRE INVIOLABILITATBA LlBERTA111

numai de absoluta energie a harului lui Dumnezeu, ci si de invoirea ~i synergia omului. Cu privire la aceas- 1:3 necesitate, iata ee spun Inteleptii Parinti ai Bisericii. Dumnezeiescul Gura de Aur zice: ,,$i harul, oricat ar :fi eI de bar, ii mantuieste numai pe eei ce vor sa se mantuiasca'". $i Sfantul Grigorie Teologul zice:

"Trebuie ca mantuirea sa fie ~i de la noi, ~i de la Dumnezeu' . Iar Clement al Alexandriei zice: ,Dumnezeu insufla sufietele celor ce vor, dar daca vor cadea din ravnil, vor Imputina ~i Duhul eel daruit de la Dumnezeu". Dar ~i Sfantul Iustin zice: "Dumnezeu, Cel ce I-a facut pe om rara om, nu poate sa 11 mantuiasca pe om rara vointa acestuia". Suntem invatati asadar ill mod special ~j limpede ea doi sunt factorii care aduc mantuirea: vointa cea adevarata a omului ~i harullui Dumnezeu.

Si, intr-adevar, haruJ lui Dumnezeu primeaza In Iucrarea mantuirii, fiindca Mantuitorul a venit lumina celor din intuneric ~i a revarsat lumina haruJui peste cei ee stau in mtunerie ~i in umbra mortii ~j a cautat oaia eea pierduta si pe cea rati'iciti'i iarasi a chemat-o Ia Sine ~j tainic vorbeste ill inima? si calea mantuirii a aratat-o, iar dumnezeiescul har desayar~e~te ~i mantuieste. Dar flU mai putin importanta este vointa omului, trebuind a fi privita ca inceput In capitolul mantuirii, fiindca aceasta este parghia care desprinde cugetul nelucrator al pacatului. Aceasta misca pasii spre unnarea Mantuitorului, aceasta lntareste inima pen-

I Sf. loan Gura de AUf, Tdlcuire fa Epistola ciitre Romani 17,4. PG, 60, 579.

1 Cf. Gal. 4:6.

19

SFAN1"UL NECfARJE DE EGHINA

tru a ne putea lepada de sine, aceasta poarta crucea pe umeri, fiindca cheama harul, risipeste intunericul lumineaza pe cele intunecate, dar libertatea, prin nepasare ~i neghiobie, prin trandavie si acedie, prin engetul trupului poate sa nu asculte si sa lnchida ochii neprimind lumina, poate sa ramana in intuneric ~i sa umble eu totul pe calea potrivnica, aceea care duce la pieire, sa voiasca ~i sa faca eele potrivnice. De unde e necesar sa dorim rnantuirea noastra, sa 0 cautam. E necesar sa voim sa ascultarn, ca sa fim atenti la glasul care ne cheama. E neeesar sa vrem sa vedem ea sa ne deschidem pentru stralucirea luminii simple. E necesar sa voim sa fim misca]i pentru a putea unna Mantuitorului. Este necesar sa voim sa lepadam omul eel vechi impreuna cu patirnile ~i poftele lui, ea sa ridicam crueea pe umeri. Este neeesar sa voim a umbJa pe ealea cea stramta si ingusta, ca sa intram pe poarta cea stramta in Rai. Vointa noastra trebuie sa preceada, fiindca acest lucru este irnpus de termenii in care Mantuitorul chearna pe cei ce vor sa it urmeze pe l. Fara vointa, implinirea aeestor principii prezentate de noi va fi cu neputinta ~i eu neputinta va fi si mantuirea. Caci harul se daruieste, dar se cere vointa omului si invoirea lui pentru a-I priroi. Se cere mai eu seama lepadare de sine, spirit de jertfa, cuget neabatut, care sa nu incline spre nimic alteeva decat spre glasuJ Mantuitorului care it chearna, spre cuvantul harului ~i at adevarului. Daca harul lui Durnnezeu j-ar mantui de la sine pe oameni atunci chem area ar fi cu totul de prisos, si de prisos ar fi si poruncile ~i legarnintele. Dar harul lui Dumnezeu, desi este nesfarsit, nu poate

20

2. DESPRE £NVIOLABILITATEA LIBERTATII

mantui singur, fiindca nu poate trece peste libertatea omului. Daca invoirea omului in mantuirea lui nu ar fi eea mai importanta conditie, eu siguranta ca atunei Dumnezeu, in nemarginita Lui iubire de oameni, i-ar mantui pe toti, dar nu ar rnai cherna pe nimeni. Dar Dumnezeu l-a ehemat pe om, aflat sub robia celor mai grele limitari, din pricina partii sensibile si a pacatului, i-a pus inainte mantuirea ~i i-a cerut sa ii urmeze Lui, tocrnai fiindca aeeasta reprezinta 0 conditie mare si importanta conditia reinnoirii si restaurarii in Hristos Iisus Mantuitorul nostru, fiindca in Imparatia Lui nu putea intra omul vechi, eu patimile si poftele lui, omuJ eel stricat de plical. Fiindca se cuvenea sa fie dezbracat omul eel vechi cu tot eu patirnile ~i poftele lui ~i sa fie imbracat eel nou, eel innoit intru cunostinta eea dupa chip a CreatoruJui lui 'I. Totusi, pentru ca omul veehi sa fie dezbracat, trebuie mai inW ca el sa vrea asta. Conluerarea omului este de eea mai mare neeesitate pentru desavarsirea lui. Mantuitorul ne-a descoperit noua ea In easa Tatalui Lui sunt multe loeuri si in acestea vor sedea eei care au trait pe pamant 0 viata corespunzatoare poruncilor Lui. Astfel incat viata noastra pe pamant hotaraste si locul nostru in Rai. Pentru aceasta ziee si Sfantul Grigorie din Nazianz: .Dupa cum sunt felurite alegeri ale felurilor de viata la fel sunt ~j multe locuri la Dumnezeu, lmpartite fiecaruia dupa vrednicie: unul sa se indrepteze intr-o singura virtute, altul in toate, ea unul care calatoreste ~i tinde numai inainte si urmeaza pasilor eelui ce bine calauzeste si indreapta pasii pe calea eea

I cr. Col. 3:9-10.

21

S ANTUL NECTARIE DE EGHINA

stramta care duce la locul eel foarte larg aJ fericirii de acolo".'

De aceea omul este dator sa se ingrijeasca ~i sa lucreze pentru mantuirea lui, fiindca altfel risca pericolul eel mai de pe urma, al nimicirii lui, fiindca nu este nimic comun intre lumina ~i lntuneric, intre bine ~i rau. Pacatul, care l-a omorat pe om, este lntuneric ~i eel mai mare diu ca unu1 ee lupta impotriva voin~ei lui Dumnezeu. Libertatea morala recunoaste oriee abatere ca pacat, jar pacatul 'il indeparteaza pe om de Dumnezeu. Libertatea morala, pe cat este un mare bine pe atat impune mari nevointe, Libertatea morala trebuie sa fie sfanta. De aceea ~i Dumnezeu, atat in Vechiul Testament, cat si in eel Nou, porunceste zicand: Fiti sfinti, precum si Eu sunt s.fant, caci cum ar putea eel blesternat sa se apropie de Dumnezeu? Si Mantuitorul porunceste acelasi lucru zicand: Fiti deci desavdrsiti, precum si Tatal vostru eel din ceruri desiivdrsit este', fiindca asa cum este eel pe care noi il nurnim Tata, asa trebuie sa fie §i fiii. Dumnezeu voieste ca noi sa fim sfinti ~i desavar§i~, fiindca sfinti §i desavar§W sunt fiii Tatalui celui din ceruri §i numai acestia sunt indreptatiti sa cherne cu fiasca dragoste harurile Lui §i acestia numai vor mosteni Imparatia cerurilor. De aceea §i Sf'antul Apostol Pavel a scris in Epistola cafre Corinteni: Sau nu ~/ili cii nedreptii nu vor mo~/eni imparalia lui Dumnezeu? Nu vd amagiti:

I Sf. Grigorie Teologul, Cuvantul al 14-Jea, Despre iubirea de siiraci, 5, PO, 35, 864B. V. ~i Sf. loan Damascbin, Sacra Poraile/a, n, 1, PG, 95, 1264A.

2 Mt. 5:48.

22

2. DESPRE rNVIOLABILlTATEA LlBERTAlll

nici desfrtinatii. nici inchinatorii fa tdoli, nici adulterll nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici [acomii, nici betivii. nici batjocoritorii, nlci riipitorii nu vor mosteni impiira(ia lui Dumnezeu'. Pentru aceasta ne chearna Mantuitorul nostru sa ne lepadam de noi insine ~i sa luam crucea noastra si sa ii urmarn Lui. Dacii voieste cineva sa vinii dupii Mine, sa se /epede de sine, sii-si ia crueea lui sii-Mi urmeze Mie? Dar ne recunoaste in acelasi timp libertatea noastra morals ~i independents ~j lasa Ia voia noastra libera mantuirea noastra. Astfel Incat eel ce voieste mantuirea lui trebuie sa se osteneasca pentru a 0 dobandi. Altminteri va fi lipsit.si de aceasta §i i~i va gati luisi pierderea vietii vesnice prin nepasare si trandavie ~i va mosteni vesnica osanda, de care rna rog ea Dumnezeu sa ne izbaveasca pe toti. Amin.

11 Cor. 6:9. 2Mt. 16:24.

23

OMILIA3

Despre adevarata libertate si des pre fals-numita libertate

Cdci nu fac binele pe care if voiesc, ci raul pe care nu tl voiesc, pe acelo II savdrsesc (Rom. 7:19)

In om, ca intr-o fiinta duhovniceasca, se arata doua volute sub aceeasi forma, ca descriere launtrica a unicei persoane a celui ce voieste bucurarea de un anumit lucru, dar care, desi sunt nediferentiate din punctul de vedere al fonnei se deosebesc totusi mult intre ele printr-o distinctie de natura a ipostazelor lor, de la care i~i primesc inceputul sau temeiul. Fiindca duhul doreste cele ale duhului, iar trupul pe cele ale trupului.' De aceea una exprirna cugetul duhului, iar cealalta vadeste cugetul trupului. Antiteza cugetelor naste 0 opozitie reciproca si un conflict puternic, in care fiecare dintre cele doua cauta sa domine si sa l~i impuna puterea asupra celeilalte. in aceasta lupta, omul

I Cf. Rom. 8:5; Gal. 5: 17.

25

'r:ANTUL NECTARIE DE EOHINA

launtric' doreste biruinta duhului.fiindca prin fire se ataseaza cugetului duhului si iotrucat cugetul duhului este viata ~i pace. Omul exterior insa. superficial doreste biruinta cugetului trupesc, care este moarte. De aceea si Sf'antul Apostol Pavel zice: Cugetul trupului este moarte, iar cugetul duhului este via/a $I pace. 2 Fiindca trup ~i dub se lupta unul eu altul. De aceea si Sfiintul Pavel zice: Cdci trupul pofieste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului'. lar cugetul trupului este vriijmasie fala de Dumnezeu, cad nu se supune legii lui Dumnezeu, fiindcii nici nu poate', lar cugetul duhului este dupa Dumnezeu pentru sfintt".

Cu privire la coexistenta celor doua cugete ~i atasamentul firesc al omului pentru cugetul duhovnicesc iata ce spune Sfiintul Apostol Pavel: Cad dupa omul eel lduntric rna bucur de legea lui Dumnezeu. Dar vad in madularele mele 0 alta lege, luptdndu-se impotriva legit miruii mele si fiicdndu-ma rob legii pticatului, care este in madularele mele," Prin fire deci, omul primeste legea lui Dumnezeu, fiindca se bucura potrivit legii dupa ornul launtric, ca de propria lege, ca de legea proprie eugetului lui. Dar vointa cea care ilustreaza cugetul duhovnicesc este adevarata vointa a omului, ca una care este In acord eu legea cugetului san ~i toto data de aceeasi forma eu lege a lui Dumnezeu intru care se bucura omul launtric. Pentru aceasta

I Cf. Rom. 7:22; II Cor. 4: 16i Ef 3: 16. 211 Cor. 4:16.

1 Gal. 5:17.

4 Rom. 8:6-7. ~ Rom. 8:27.

6 Rom. 7:22-23.

26

3. OESPREADEVARATA LIBERTATE

~j Sfiintulloan Damaschin zice; .Binele este prin fire iubit ~j dorit, spre care se tinde In mod natural pururi. lar raul este tendinta impotriva firii, at unci cand noi tindem spre altceva ravni; lmpotriva firii'".

Dar, desi adevarata vointa este vointa duhului, adica dorinta binelui, ravnit prin fire, de multe ori, nu poate totusi sa se impuna in fata vointei contrare a trupului, la care face referire cuvantul Sfantului

postol Pavel, legea trupului, cea din madularele trupului nostru, adica eea supusa legii pacatului. Din pricina acestei inrauriri a legii trupului zice Apostolul:

Ciici a voi se aflii fn mine, dar a face binele nu afiu. Cad nufac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu if voiesc. pe acela il savarsesc'. Fiindca ornul launtric voieste ~i doreste binele ea pe eeva propriu ravnit, ca pe ceva de aceeasi fire eu sine, ca propria lege; dar legea trupului legea pacatului, lupta lmpotriva energiilor adevaratei noastre firi si impiedica binele sa se manifeste ~i ne indeamna pe noi Ja savarsirea raului. Pentru aceasta iarasi zice Apostolul: "Dar acum nu eu fac acestea, ci pacatul care locuieste in mine". 1ncat, intr-adevar, binele este lege a de aceeasi fire eu ornul ~i adevarata vointa a omului, iar raul este 0 lege de alta natura, este ceva neereat ~i contrar adevaratei vointe a omului. De aiei rezulta ca atunci cand omul lucreaza binele, il lucreaza liber si in acord eu vointa omului launtric ~i este eu adevarat tiber. lar cand luereaza raul, il lucreaza neliber, fiindca este supus legii

I Sf. loan Damaschin, lmpotriva Maniheilor, 64, PG, 94, 1560B.

2 Rom. 7:18-19.

27

SFANTUL NECTARIE DE EGItINA

pacatului, ~i este prin urmare neliber ~i rob pacatului, Potrivit acestora, liber este cel ce face binele, iar rob eel ce face raul. lar adevarata libertate este covarsirea In noi a cugetului duhului, care lucreaza binele, iar falsa 1ibertate este lnstapanirea cugetuJui trupuJui care lucreaza cele rele.

Deosebirea earaeterelor fals-numitei libertati este pe atat de necesara, pe cat este de irnportanta diferenta dintre ele, fiindca diferenta earacterului atrage dupa sine si diferenta starilor morale, ~i diferenta moravurilor si a modurilor ~i a vietuirii ~i a faptelor si energiilor si, in general, toate sunt formate potrivit cu caracteruJ fiecareia, chiar ~i vederile conceptiile, dorinjeIe, vointele si simtirile. lar faptele omuJui eu adevarat libere eonforme eu caraeterele adevaratei libertatl, sunt libere ~j independente ~i bune, iar ce1e confonne eu caracterul falsei libertati sunt fapte nelibere, robite si rele. Dar, fiindca faptele bune sunt in aeord cu legea dumnezeiasca, eu vointa lui Dumnezeu, si cele rele lupta impotriva Lui, urmeaza ea eei cu adevarat liberi, cei care luereaza binele, se apropie de Dumnezeu, Care este eel mai malt bine, eel mai dorit, prin fericire ~i multumire, iar eei tats liberi, cei care lucreaza eeJe rele, sunt lipsiti de Dumnezeu, de eel mai tnalt bine, de eel eu adevarat ravnit, de fericire ~i de multumire si sfarsesc nenorociti ~i vrednici de mila ~i asemenea railer demoni. Dar fiindca lumina, ~i viata si adevarul sunt Dumnezeu', urmeaza ca aceia care se afla departe de Durnnezeu sunt in intuneric, in moarte ~j in rninciuna, adica in puterea diavolului, tata a1

I Cf. III 8:12: 14:6.

28

3. DcSPRE ADEV ARATA LlBERTATE

Intunericulu], a1 mortii si a1 minciunii. De aiel rezulta ca aceia eu adevarat liberi se afla in Imparatia lui Dumnezeu, iar eei fals liberi, in imparatia diavolului. lar faptele cele libere due la indurnnezeire, cele nelibere la abrutizare. ~i aceasta 0. cauta dernonii, neputand suferi slava omuJui. Asadar una duee la eea mai inalta vedere a slavei ~i la cinste, iar cealalta injoseste pe om la cea mai mare neeinste ~i lipsa de slava. Una duce la viata vesnica, cealalta, la moartea cea vesnica, Una duee la lumina vesnica a adevarului, iar cealalta, la intunericul eel vesnic aJ minciunii. Asadar este necesara deosebirea lor ~i distantarea uneia de cealalta, fiindca identificarea ~j amesteearea unor vointe aml de neasernanatoare este foarte periculoasa, intr-atat, sau mai degraba intrucat falsa voie libera poate sa Insele si sa rataceasca pe multi cautatori superficiali; si sa duca la pierzanie convingandu-i de multe ori pe acestia sa primeasca indemnurile si poftele ei, care decurg din fe1urite1e ei patimi si dorinte, ca ~i cand ar fi Indemnurile vointei lor celei eu adevarat libere ~i ea ~i cum ar fi expresii ale omului launtric, adica ale firii dubovnicesti.

Astfel de inselari ale oamenilor din pricina atasamentului lor fa~ d materie si a slabirii puterilor lor sufletesti sau din pricina pacatului sunt foarte dese, fiindca acest atasament ii face pe oameni mai usor de convins pentru indemnurile falsei lor vointe ~i mai usor de prins in capcana, iar slabirea puterilor lor sufletesti ii face nevrednici de a recunoaste cu precizie adevaratul earaeter al lucrurilor ~i lnsemnatatea lor, ea sa iubeasca cu toata sirntirea binele ~j pentru lucra-

29

srANTuL NECTARIE DUEGt-IlNA

rea lui sa jertfeasca totul ~i sa voiasca sa devina urmatori ai glasului adevaratei vointe, impotrivindu-se la tot ceea ce nu este sfatuit de aceasta si sa traiasca intocrnai ca 0 fiinta eu adevarat Libera si independents.

Caracterul adevaratei libertati, al vointei noastre celei cu adevarat libere, este iubirea binelui, a frumosului, a adevarului si staruinta in dragostea lor. Dragostea pentru bine este ilustrarea omului launtric, a omului duhovnicesc, ~i exteriorizarea sirntirii care it umpJe pe el. Dragostea aceasta se naste din identilicarea sfatuirilor inimii cu legea dumnezeiasca inscrisa in inima lui. Aceasta 0 dezvaluie ~i Sfanta Scriptura cand zice ca legea dumnezeiasca a fost scrisa in inirna ornului, fiindca Dumnezeu a plasmuit inima omului ea temei al iubirii tara de bine. De aceea ~i iubeste prin fire, inseteaza ~i cauta binele. Si cum ar fi eu putinta sa fie altfel, cat timp prima intiparire pe care a primit-o ill inima a fost vederea binelui? Da, ~i este eu neputinta sa fie altfel fiindca biuele a Lasat In inima eele dintai intipariri care se imprima aeoJo eel mai adanc si de aceea sunt vesnice. Pentru dragostea, pentru insetarea si pentru cautarea legii dumnezeiesti,

fantul Apostol Pavel numeste legea cea lnscrisa in inima legea mintii lui ~i 0 identifica pe aeeasta cu in~i legea lui Durnnezeu.

Aceasta cunoastere a caraeterului adevaratei noastre vointe ne face pe noi vrednici sa pazim neabatut libertatea noastra rnorala ~i sa traim cu adevarat liberi, fiindca numai acela care este ell adevarat liber moral este cu adevarat tiber. Si este moralmente liber acela care face toate potrivit cu sugestiile vointei lui celei eu adevarat libere.

30

3. DESPRE ADEV ARATA L1BERTATE

Potrivit cu aceasta. libertatea morala este a face ~i a cauta totdeauna binele fiindca acesta este lucrul eel mai ravnit, eel mai dorit ~i mai cautat de catre omul launtric, vointa lui adevarata, care este expresia legii morale celei lnscrise in inimile noastre.

Libertatea morala este adevarata libertate fiindca cste neclatita si neatarnata. Cel cu adevarat liber cugeta, voieste ~i actioneaza in mod liber.

Caracterul Iibertatii morale este independenta morala, bunatatea, curatia cuviosia, vointa libera. Celliber moral este irnpodobit eu to ate. virtutile. Dreapta credinta, dreptatea, adevarul ~i constiinta incununeaza fruntea lui eu cununi impletite, ell floarea cea nevestejita. Traind pe pamant intruchipeaza icoana d~~zeiescului lui Creator a carei frurnusete 0 poarta mtiparita inlauntrul lui. Caile lui sunt drepte, petre~er~a lui e in cer si, cand se lnalta, devine netru~esc ~l SUitor La cer si acolo, unit eu corul ingerilor 11 lauda pe Oumnezeu, Facatorul ~i Ziditorullui.

CaraeteruJ falsei libertati este iubirea legii pacatului, dependenta morala subjugarea rnorala rautatea, boala, orbirea, mandria, nerusinarea, frica, indrazneala nebarbatia, ceJe de jos, umilinta, necuviosia, nedreptatea, minciuna, lipsa de constiinta ~j toate celelalte rele care il spurca pe om ~i it reduc 1a nimic.

Cel ce nu este liber din punct de vedere moral intineaza chipul lui Dumnezeu si omul, in cinstefiind, se aseamiina dobitoacelor celor forii de minte', este lipsit de cinste, este umilit si se nirniceste.

IPS. 48: 13-2 I.

31

SFANTUL NECfARJE DE EGHINA

Celliber moral este eu adevarat Iiber; firndea, daca libertatea morala este vointa noastra libera eu adevarat, ~i vointa noastra libera este libertatea, atunei numai eel moralliber este eu adevarat liber.

Cel ee este neliber moral este neliber ~i in fapta.

Dei, daca dependents morala este robie morala, §i robia morala este starea de nelibertate, urmeaza ca eel ce este neliber moral este §i in fapta neliber §i rob legii pacatului, neputand sane atras spre ceva bun, fiind sfatuit de vointa lui.

Din prieina acestei robii ziee ~i Sfiintul Apostol Pavel: Au nu ~/ili co sun/eli robi ace lui cdruia vii 8Upunetir, iar Sfantul loan Gura de Aur ziee: .Faptul de a cadea ~i de a eeda patimilor este eea mai de pe urrna robie, iar aceta [care cedeaza] ignora faptul ca numai libertatea le poate stapani pe acestea'".

0, ce mare diferenta este intre ele! Ce mare este frumusetea libertatii adevarate! ~i ee mare este rusinea eelei false! La ce iaaltime se ridica una ~i la ce josnieie coboara alta! Cate bunatati daruieste una ~j cate rele atrage dupa sine din nou cealaltal Ce slava are una, ~i ce necinste ~i ce nevrednicie are cealaltal Cat de mult una searnana eu Dumnezeu si dit de mult cealalta strica frumusetea arhetipala a ehipului dumnezeiese! Cat de mult una apropie de Durnnezeu §i cal de mult cealalta ne indeparteaza de EI!

Pentru aceasta, asadar, oricine voieste sa se pastreze pe sine liber, sa-si eereeteze bine faptele sugerate de vointele lui, sa eereeteze adanc imboldurile, sa afle

I Apud Sf. loan Damaschin, Eis ta hiera parallela, 40, 4, PO, 96,150AB.

32

3. DESI'RE ADEV ARATA LlBERTATE

impulsurile care 11 misca, sa i§i fixeze atentia asupra caracterului lor, sa intrebe pe omul launtric, sa-si 10- trebe sufletul ~i constiinta si, daca ornul launtric se invoieste, atune! vointa este libera, iar daca nu se pleaea, atunei vointa este roaba patimilor, in noi se aHa asadar fie libertatea, fie robia, foeul si apa, viata ~j moartea. Dar eu privire 1a dependenta vointei noastre libere ~i cu privire La robirea ei, ziee Sfantul Grigorie Teologul: ,,~tiind eil a voi ~ a alerga este in noi insine. ~i prin faptul de a voi, §i prin faptul de a alerga II atragem pe Dumnezeu spre ajutorul oostru. Dar atragandu-L pe El, suntem chernati la savarsirea faptelor, Sa ne ridicam, fratilor, ~i sa aratam intreaga osteneala pentru rnantuirea sufletului nostru, pentru ea, trudindu-ne aiei pentru scurta vreme, sa ne bucuram de bunatatile eele vesnice!'"

I Ibidem, 8, PO. 95 1112B. Locul este citat din Sf. loan Hrisostom.

33

OMILJA4

Despre rnodul in care putem ramane liberi din punet de vedere moral

Numai dacd Fiul vii vaface liberi, liberi vetifi intr-adevar (In 8:36)

Modul in care putem sa ne pazirn pe noi liberi din punct de vedere moral, Insu§i Mantuitorul nostru ni I-a aratat, zicand: eel ee voieste sa-si mdntuiascii sufletul sau iI va pierde, iar eel ce-si va pierde sufietul sau pentru Mine, aeela il va mdntui!

A aratat adica faptul ca numai prin lepadarea de sine putem fi mantuiti. Si, cu adevarat, pentru a deveni liberi din punet de vedere moral este necesar sa ne lepadam propria noastra voie §i pe noi insine si sa ne lufun erueea pe umeri si sa urmarn Fiului lui Dumnezeu, Celui ce ne cheama ea sane slobozeasca pe noi! Numai daca Fiul va va face liberi, liberi vetifi intr-adevdr I Si iarii§i: Dadi veti riimdne in cuvdntul Meu, sun/eli eu

1108:36.

35

SFANTUL NECTARIE D' EGHINA

adevarat ucenici ai Mei'. Rarnanem liberi, asadar, daca vom aseulta propovaduirea Mantuitorului nostru Hristos, ramanand intru El, ridicand crueea pe umeri si urmandu-I Lui. Sa ne Iepadam asadar pe noi insine despartindu-ne de lege a trupu1ui, impreuna cu patimile lui si poftele lui, ~i sa ne luam pe umeri crueea, rabdand pentru legea lui Dumnezeu orice rea patirnire, Asadar Lncetarea vointei trupului este punerea in luerare a vointei duhului ~i supunerea vointei inferioare celei superioare este modu1 in care putem ramane liberi. Prin urmare este neeesar sa alergam sa-l urmam Dornnului, fiindca daca Fiul lui Dumnezeu ne va slobozi pe noi, ell adevarat vom fi liberi. Da, lntr-adevar numai Fiul lui Dumnezeu poate sa ne elibereze pe noi, fiindca EI este libertatea, Domnul este duhul libertdtii; caci acolo unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea' zice Sfantul Apostol Pavel. Numai urmand Mantuitorului putem ramane Iiberi ~i sa ne izbavim din robia pacatului. Caci eel ce se supune pacatului rob este piicatului? Daca, asadar, voim sa fun liberi, suntem datori sa urmam Mantuitorului Hristos.

Cum urmam Mantuitorului Hristos

Mantuitorului Hristos Ii urmam daca pazim poruncile Lui ~i 11 iubim, fiindca EI lnsu~i ne face cunoscut aceasta zicand: Daca M-a(i iubi, ali ptizi porunciIe Mele. $i iarasi: Dacii Ma iubeste cine va, cuvdntul

I In 8:31-32.

2 (] Cor. 3: 17. 3 In 8!34.

36

4. DESPRE MODUL iN CARE PUTEM RAMANE UBERI

Meu fl piizeste .,. dacd nu Ma iubeste, cuvintele Mele nu Le piizeste'. lar Sfantul Evanghelist loan in Epistolele lui zice: $i in aceasta stim ca L-am cunoscut pe El, daca piizim poruncile Lui. Cel ce zice ca L-a cunoscut pe El, dar poruncile Lui nu le pazeste, mincinos este si In eL adevar nu se aflii. Dar cine pazeste cuvtintul Lui, cu adeviirat intru acesta dragostea lui Dumnezeu este desdvdrsitii. Prin aceasta cunoastem eli sun/em intru EL. Cel ce spune cli pelrece intru EL dator este, precum Acela, .}'i eL a~a sii umble'.

intru aceasta sa urmam lui Hristos identificand vointa noastra eu vointa Lui, astfel mcat lucratori fiind sa lucreze intru noi nu voia noastra, ci voia lui Dumnezeu, sa traim nu pentru noi, ci sa traiasca intru noi Hristos, asa cum spune si Pavel despre eJ insusi: Nu eu traiesc, ci Hristos triiieste intru mine'. Si iarasi:

Nimeni dintre no; nu traieste pentru sine insusi si nimen; nu moare pentru sine, ciici daca triiim, Domnului triiim, iar daca murim, Domnului murim. $; dacii murim, si daca triiim, ai Domnului suntem', Aceasta urrnare este adevarata urrnare ~i nurnai aceasta ne pastreaza pe noi cu adevarat liberi ~i aceasta ne face pe noi fiinte rationale si libere moral. Este necesar asadar ca duhul nostru sa unneze duhului Dornnului, inirna no astra sa fie Iipita de EP, iar vointa no astra sa se identifice eu vointa Domnului. Asa facand vorn fi

I In 14:23-24.

2 cr. I In 2:3-6. J Gal. 2:20.

4 Rom. 14:7-8. , cr. Ps. 62:8.

37

SFANTUL NECrARIE DE EGHINA

adevaratii Lui ucenici ~i Yom umbla neabatut pe calea adevarului si vom ramane liberi din punct de vedere moral. Numai asa facand ne lepadam de noi lnsine, fiindca nu este mai mare lepadare de sine decat supunerea vointei trupului vointei duhului. Fiindca cu adevarat aceasta este adevarata rastignire a trupului, care cade neputincios la cea mai mica miscare a vointei lui proprii. Intru aceasta trupul biruieste orice intristare. Aceasta este urmarea pe care 0 cere de la noi Domnul ~i Intru aceasta petrecem eu adevarat liberi. Oriee alta urmare este inselare. Se in~a1a cei ce cugeta ca sunt crestini, adica urmatori ai lui Hristos, doar fiindca jj poarta numele sau fiindca Ii aud poruncile si Ie invafa, dar sunt departe de a se eonfonna dumnezeiestii voin]e, Iepadand pacatul ~i supunandu-se dumnezeiestii vointe, eat timp nu se lngrijesc sa se impodobeasca pe ei i'n~i~i eu virtuti le crestine, eat timp se robesc patimilor ~i poftelor ~j se supun legii pacatului', cat timp j~i lntineaza viata cu spurcaciunea pacatului, cat limp nu este nimic crestinesc in viata, in petrecerea In faptele ~i in ostenelile lor, pe buzele ~i in inirna lor, in mintea ~i vointa lor ci toate sunt pagane, toate straine, toatc departe de duhul crestin. Pe crestin il povatuieste dumnezeiescul Gura de Aur: "Nlmic nu-i va folosi dogmele drepte, de nu eva ingriji de petrecerea cea spre viata'". Si Sfantul Apostol Pavel: Ciici nu cei ee aud cele ale legii sunt drepti inaintea DomIlului, ci cei ce fac ceLe ale legit se vor indrepta'. La

I Cf. Rom. 6:6.

2 Sf. roan Gura de Aur, Tdlcuire fa Genezii, 13,4, PG, 53, !!O, 3 Rom. 2:13.

38

4. DESPRE MODUL TN CARE PUTEM RAMAN . LlBERI

fel ~i ruda Domnului, Iacov, ne indeamna zicand: Face/i-va dar implinitori ai cuvdntului si nu numai ascultiitori ai lui, amagindu-vii pe voi tnsiva. Caci dacd cineva este ascultiitor a/ cuvdntului. iar nu si implinilor, el seamdrui cu omul care priveste in oglindii fata firii sale; s-a privit pe sine s! s-a dus ~'i indatii a uitat ce fel era. Cine s-a uitut insa de aproape in legea cea desiivdrsiti: a libertatii ,vi a stdruit, fiicdndu-se nu GScultiitor care uita, ci implinitor al lucrului, acela fericit va.fi in lucrarea sa. Dacd cine va socoteste ca e cucernic, dar nu lsi fine Iimba in frdu, ci isi amageste inima, cucernicia acestuia este zadarnicd. ucernicia curatii ~j neintinaui inaintea lui Dumnezeu .~i Tatiilui aceasta este: sa cercetiim pe orfani si pe viiduve in necazurile lor si sa ne piizim pe noi forii de pata din partea lumii',

Asadar cunostinta dupa fapta, mai precis, curiostinta legii si pazirea ei aceasta este unnarea lui Hrislos, aceasta lnseamna crestinismul, aceasta este legea libertatii. Cunostinta lara 0 petrecere virtuoasa ~i crestineasca nu foloseste fa nirnic, fiindca nu este nimic comun intre Hristos ~i Veliar, Nu puteti sii beti paharul Domnului si paharul demonilor, nu puler; sa vii impiir'ii~i/i din masa lui Dumnezeu ~'i din masa demonitor. Dare vrem sii mdniem pe Dornnul? Nu cumva suntem mai tari decal EI?2

$i Domnul nostru Iisus Hristos ne invata zicand:

Nimeni nu poale sluji la do; domni: ciiei sau pe unul il va uri ~·i pe celdlalt if va iubi - sau de unul se va Ii-

I lac. l:22-27.

2 [Cor. 10:21-22.

39

SPA.NTUL NECfARJE O' EGHrNA

pi si pe celdlalt il va dispretui; nu putetl sa slujiti si lui Dumnezeu, si lui mamona'. Pentru aceasta invata ~i dumnezeiescul Gura de AUf zicand: "Caci ~i daca ar crede cineva drept in Tatal Fiul si Duhul Sfant, dar Tara sa aiba viata dreapta, wei un c~tig nu va avea din credinta in mantuire, asadar ~i cand spune: caci aceasta este viata vesnica, sa Te cunoascii pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat', sa nu socotim ea simpla yorba este de ajW1S spre mantuire. Caci avem nevoie ~j de 0 viata pe rnasura, si de cea mai aspra petrecere. Fiindca si de aici a zis: eel ce crede in Fiu/ are viala vesnicii'. ~i aceasta 0 afirma eu ~i mai rnulta tarie in ceJe ce urmeaza: did nu numai din cele bune, ci ~i din cele potrivnice se lese cuvantul. ~i iata cum: eel ce nu crede In Fiul, nu va vedea via/a, ci mania lui Dumnezeu rdmdne peste e14• Si totusi, de aici nu spun em ca este de ajW1S numai credinta pentru mantuire. ~i 0 arata aceasta cele spuse pretutindeni in Evanghelii eu privire la vietuire, Pentru aeeasta nu a zis, numai aceasta este viata vesnica, nici numai eel ce crede in Fiul are viata vesnica, ci in fiecare dintee aces tea doua se arata ca viata are faptuirea, Daca, asadar, nu urmeaza eele ale petrecerii, multa osanda il arde. Si nu zice ca rarnane pe el, ci peste el fiindca niciodata nu va f departata de la eJ. Ca sa nu socotesti ca faptul de a nu vedea viata este moarte vrernelnica, ci sa crezi ca pedeapsa este neincetata, a pus acest cuvant aratand ca pedeapsa va famane peste el necon-

I Mt. 6:24. 2 In [7:3

:3 In 3:36.

~ Ibidem.

40

4 OJ3SPRE MODUL iN CARE PUTEM RAMAN L1BERI

tenit. Dar a facut aceasta ca prin aceste cuvinte sa Ii aduca la Hristos. I

Iar cu privire la cei care sunt crestini cu numele ~i care lucreaza fapte rele si dracesti, ziee "nu Ie este acestora de nici un folos sa fie numiti crestini, Caci asa cum 0 copila fecioara este numita pe buna dreptate fecioara, atat tirnp cat pazeste fecioria ei, dar de lndata ce este inselata de cineva ~i este stricata ~j j~i pierde feeioria, nu mai este inca fecioara la fel ~i eel nurnit crestin, daca va calca legamintele ~i va calca poruncile si va lepada cuvantul Evangheliei si va face cele ale paganilor, nu este nici un folos ea unul ca aeesta sa fie numit crestin'". lar catre eel ce voieste sa fie crestin adevarat zice marele Vasile: , trebuie sa aiba cunostinta Sfintelor Scripturi sa fie statornic, neiubitor de arginti, Iinistit, iubitor de Dumnezeu, iubitor de saraci, nemanios, care nu line minte raul ravnitor spre zidirea celor apropiati lui, tara slava desarta, lara mandrie nelingusitor, simplu, nimic preferand lui Dumnezeu'". ~i Sfantul Chiril spune: ,Niei un folos nu ne este noua sa fim nurniti cu numele de crestini, afara numai daca nu vor urma si faptele, caci este seris: Dacii ali fi fiii lui Avraam, ati face faptele lui Avraam".4 Nici un folos nu vine din nurnire, niei din

I Sf. loan Gura de Aur, Comentariu la Sftintul Apostol ~i Evonghelist loan, 31, PG, 59.176.

1 Idem, Cuvtinl desprefalsii profeti si falsii mvalatori. ~i despre ereticii fora Dumnezeu, si despre semnele sfarsitului veacului acestuia, PG, 59 561-562.

.3 Sf Vasile eel Mare, Cuvdnt ascetic si indemn la lepiidarea vietii $i desiivtir~""'ea duhavniceascd, 2, PG, 31, 632B.

• cr. In 8:39.

41

SpANTUL NECTARJE DE EGHINA



cunostinta Scripturilor, daca nu urmeaza la acestea ~i faptele.

Crestinisrnul nu este un sistem filosofic, wei nu este interneiat numai pe cunostinta omului, ci ~i pe vointa lui ~i pe simtire, deoarece crestinismul nu are ca inceput simpla formare a duhului, ei ~i modelarea inimii. De aeeea nici nu cere de la adeptii lui numai cunoasterea preeeptelor lui, ci si potrivirea cu ele. Cere de asemenea ~i conluerarea vointei ~i ea sa prime asea prineipiile ~i contemplatiile lui ca dumnezeiesti, ea mantuitoare si sa le armonizeze pe aeestea eu viata. Cere de asemenea I?i eoneursul simtirii, pentru ca sa se dediee faptei eu dorire ~i cu dragoste, si sa se eonsaere eu sufletul ~i eu inima Iucrarii Crestinismului. intr-un cuvant, Crestinismul este 0 religie care cere nu numai cunoasterea principiilor ei ci ~i potrivirea lor eu viata, Dar de vreme ee continutul religiei crestine este descoperirea lui Durnnezeu in lume, cere ca adeptii ei sa fie sfinti si desavarsiti, pentru ca toti sa alcatuiasca un singur trup Biserica, avand cap pe Domnul nostru lisus Hristos, pe Dumnezeu descoperit.

Crestinismul cere omul intreg, fiindca i~i propune sa it renasca ~i sa ll rezideasca intr-un om nou, sa-i insufle 0 noua viata moral a si religioasa.

Crestinismul este un asezamant filosofic ~i totodata religios ~i moral, pretinzand sa invete cele rnai inalte adevaruri filosofice sa iudrepte pasii omului pe calea rnantuirii si sa ii sfinteasca viata lui pe pamdnt.

Crestinisrnul fagaduieste sa il imprieteneasca pe om eu Dumnezeu, sa il arate adevarat chip §i asemanare a Lui, sa il inalte la eer si sa ii daruiasca vesni-

42

4. DESPRE MODUL iN CAR PUTEM RAMANE UBERI

cia §i nemurirea. Crestinismul cauta sa aduca lmparatia pe parnant, sa daruiasca pace lurnii, sa infrateasca popoarele si sa Ie daruiasca fericirea. Acestea sunt prineipiile Crestinismului si acesta este Crestinismul. Pentru caraeterul lui tnalt, pentru marea lui misiune pretinde cu austeritate sfintenia :jj desavarsirea adeptiler lui. Pentru aceasta adevaratii urmatori nu sunt eei care prin cuvant primesc ~i cu fapta contrazic principiile Crestinisrnului, ci cei care atar prin cuvant, cat ~i eu fapta le imbrariseaza cei care l~i armonizeaza si viata, ~i moravuriJe ~j obiceiurile eu dumnezeiestile porunci ale Crestinisrnului. Acest adevar il confirma si cuvintele Mantuitorului, Care ziee: Nu eel ee jmi zice Mie Doamne, Doamne. va intra in fmpiirtilia lui Dumnezeu, ci eel ce face vola Tatiilui Meu celui din ceruri': Asemenea ~i Sfantul Pavel: Ei marturisese eli n eunose pe Dumnezeu, dar cu faptele lor iI lagliduiese, urdciosi fiind, nesupusi si la orice lucru bun netrebnici'.

Crestinisrnul asadar nu este numai cunostinta, ci §i

imtire si cauta sa invete mai lntai omului cunostinta adevaratului Dumnezeu si apoi sa arate inima lui cort sfant spre locas Lui. Fiindca fagaduieste ea Se va saL~lui in ea si va umbla prin ea.' Pentru ace t mare scop cere de la el sa II urrneze prin lepadare de sine, prin care nurnai omul ... este liber moral si se desavarseste pe sine si se pregateste dinainte ~i sfarseste pe calea eea buna a marelui tel al misiunii crestinisrnului.

I Mt. 7:21. 2 Tit 1:16.

) Cf. Lev. 26: 11-12.

43

SFANTUL NECTARIE DE EGJ-IINA

Mai eu seama, iubiti crestini, prin libertatea morala indoita datorie irnplinirn: mai intai, ramanand liberi moral, ne desavarsim ~i ne sfintirn §i in al doiJea rand, conlucram Ia implinirea marii opere a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sa lucrarn, asadar, fratilor, pentru libertatea noastra moralal Durnnezeu vrea sa ne intareasdi pe noi pentru fapta. Caci Dumnezeu eu eel ee se osteneste devine impreuna-ostenitor, Dar, ca sa ne incununam cuvantul eu invataturile apostolicesti, sa incheiem prin cuvantul Apostolului Pavel, pe care I-am auzit toti: $; aceastafiindcii ~·tiJi In ce limp ne giisim, caci este chiar ceasul sa vii treziti din somn; ctici acum mdntuirea este rna; aproape de no; decal atunci cdnd am crezut. Noaptea e pe sjar~'1ite; ziua e. - te aproape, so. lepadam, dar, lucrurile intunericului si sa ne tmbraciim cu armele luminii. Sa umbldm cuvilncios ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfrdndri si /aple de rusine, nu in cearta si in pizma. C; imbriicati-vii in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa IJU o faceti spre pofie',

I Rom. 13: 11-14.

44

OM ILIA 5

Despre pacat

De aceea, precum printr-un om a intra: piicatul in lume # prin plical moartea, asa # moartea a trecut 10 toti oamenii pentru eli lo(i au piiciiluil in el. (Rom. 5:12)

Pacatul ~i moartea sunt urmari lnfricosatoare ale Iaradelegii ~i ale neascultarii ~i consecinta robirii libertatii morale a omului. Cel dintai om, lasandu-se inselat, mai intai a lepadat sfatuirea glasului launtric, al ravnei pentru pazirea poruncii dumnezeiesti, mai tntal si-a robit libertatea morals sugestiilor diavolului, socotindu-le pe aeestea mai mari decat propria lui vrednicie §i tindere spre bine; a supus, ca unul care avea voie libera, pe cele mai bune sfatuitorului celui rau, ca unuia mai inalt §i mai lntelept si, ascultand ca un rob de eel chipurile mai inalt, a incalcat dumnezeiasca porunca spre a carei pazire tindea si 0 cauta. Daca Adam. ca fiinta libera ~i independenta, nu si-ar fi supus diavolului libertatea lui morala, niciodata nu ar fi Incalcat dumnezeiasca porunca. Asadar pacatul ~i moartea sunt consecinte ale robirii morale a omului.

45

SFANTUL NECfAR1E DE EGHINA

Robirea morala este, asadar, eel mai mare rau, ca una care a adus pacatul ~j moartea, adica denaturarea chipului dwnnezeiese ~i stricarea sufletului si a trupului.

Pacatul este un mare rau fiindca slabanogeste sufletul, seaman a semintele bolii il dizolva si i1 distruge ~i la urma li gateste moartea. Asa cum bolile distrug trupurile ~j omoara, la fel ~j pacatul face sufietului. Sufletul slab, ingreuiat de patima, se clatina pururi ~j nu poate privi catre cer niciodata si este cu totul neputincios sa J~i atinteasca ochii spre lumina adevarului, Despre starea de boala a sufletului din pricina pacatului iatA ce spune dumnezeieseul Gura de Aur:

.Asa cum eei bolnavi lsi ferese ochii de lumina materiala, din pricina slabirii vederii, ~j asa cum se Intore de la principiile sanatoase la fel si eei bolnavi ell sufletul infierbantati de patirna, nu pot sa i~i atinteasdi ochii cugetului catre lumina adevarului." "Caci la rei §i porcii se pleaca La cele de jos ~i se apleaca spre pantece ~i se tavalesc in noroi ~i nu simt ea se umplu de cea mai groasa tina,'? :>i Sfantul Clement al AJexandriei zice: "Sa ne temem de boala nu a trupului, ci de pacate, din pricina carora este boala'". La feI spune ~i cantarea: "Din pricina rnultimii pacatelor me1e slabeste trupul meu, slabeste ~i sufl etu I meu'". De ase-

I Sf loan Gum de Aur, Comentariu fa Facere, 8,3, PG 53,72. 1 Idem. Selectie din diferite cuvdnttiri, 24, Despre pdcat si miirturisire, PG 63, 736.

J Clement al Alexandriei, Din cuvimele profetlce, J I, PC, 9, 704A; v. Sf. loan Darnaschin, Sacra paral/ela, I, 12, PG, 95, 1169CD.

• Megalinarion 2, al Canonului Preasfintei NiisCQIoare de Dumnezeu, Ceaslovul eel Mare.

46

5. DESPRE pACAT

menea ~i Marele Vasile. tot ca slabiciune a sufletului caracterizeaza pacatul, zicand: ,,Agricultura schimba alcatuirea pJantelor iar grija cea dupa virtute pentru su:ftet poate sa stlipaneasdi feluritele slabiciuni" . Dar si Domnul ii priveste pe pacatosi ca pe niste bolnavi fiindca ~i zice: Nu cei siinii'o~i au nevoie de doctor. ci cei bolnavi.. Boala sufletului este mult mai grea decat cea a trupuJui ~i mai primejdioasa, fiindca in timp ce una duce la moartea trupului muritor, cealalta duce la moartea sufietului vesnic plata pacatului este moartea si mai mare decat propria moarte, fiindca duce la despartirea de Dumnezeu. Caci moartea sufleteasca este despartirea de Dumnezeu. Si se des parte de Durnnezeu fiindca potrivit eu cele spuse de Sfantul Evanghelist loan, oricine savdrseste piicatul este de fa diavolul. Caci de la inceput diavolul pacatuieste spre aceasta, de aceea nu este nici 0 impdrtiisire a luminii cu intunericul. 2 Iar Sfantul loan Gura de Aur zice ea pacatul se savarseste din Jipsa fricii de Dumnezeu ~i ca duee in adancul iadului.' Dar ne sfatuieste sa ne departam de pacat, zicand: , Lasa-te de pacat, caci faptuJ de a pacatui este omenesc, dar a ramane In acestea este eu totuJ dracesc'". Dar f indca desfatarea de pacat este vrernelnica si pentru ca dupa aceasta urmeaza multa intristare, ziee: ,J n acest fel este paca-

I sr. Vasile eel Mare, Omilii, 9, la Hexaimeron, 5, Despre rodul pamantului, 7, PG. 29, I09D-112A.

2 Cf. II Cor. 6: 14.

) Sf. loan Damaschin, Sacra parallela, I. 12, PG. 95.

J 1600-1161 A. v. Melissa I, 4, PO, 136, 785C.

., Sf. loan Gura de Aur, Caire monahul Teodor 16, 73-74, '. 117, Paris, 1966, p. 182.

47

SFANTULNECTARW DE EGIIINA

tul: mai inainte de a fi savar~it, Il lmbata pe eel stapanit de el, iar dupa ce este savar~it ~i faptuit atunci se opresc si se sting cele ale placerii ~i apoi sta inainte gol invinuitorul, avand rolul unui calau public, care, zdrobindu-l pe eel ratacit, cere cea mai de pe urma pedeapsa, apasandu-l rnai greu dedit orice povara'". Si in alta parte: "Ciici nirnic nu este atat de greu de purtat precurn natura pacatului, nimic nu ne da atata chin precum felul rautatii ~i ratacirile. Pentru ace asta Hristos a zis celor ce traiesc in pacate: Veniti la Mine, cei steniti si impoviirati, si Eu vii voi odihni pe voi, caci jugul Meu este bun si povara Mea este usoara'. "3 Pentru aceasta si un alt parinte zice: "Ce este mai greu si mai vatamator decat pacatul, dupa cum, dimpotriva, cc este mai usor ~j mai folositor decat virtutea?" Caci pacatul, asa cum este seris in Pi/de, rdnindu-i pe multi' ii arunca in osanda, eel forii de lege este prins in laturile fiiriidelegilor lui. 5 lar virtutea, pe cei ee 0 lucreaza ii face vii si ii duce la Inal~ime, dupa cum zice autoruJ Pi/de/or: pom al vieIii este tuturor celor ce 0 suiptinesc".

Pacatul eorupe dumnezeiasca frumusete a chipului atat a sufl etul ui, cat si a trupului si 11 face unit ~i nevrednic, fiindca, asa cum spune marele Vasile:

"A~a cum sunt umbrele pentru trupuri, asa sunt pa-

I Idem, Scrisori ciitre Olimpiada, SC. 13bis Paris, 1968. 2 Mt. II :28-30.

J Sf loan Gum de AUf, CuvtinJiiri la Facere, 9, 4, PG, 54, 630. ~ Pilde 7:26.

j Pilde 5:22.

6 Pilde 3:18.

48

5. DES PRE pACAT

catele pentru sufiete: le insotesc pretutindeni, dand la iveala faptele'",

Pacatul departeaza pc ingerul pazitor al sufletului si preda suftetul si trupul in stapdnireadiavolului, fiindca, precum iarasi ziee Sfantul Vasile eel Mare, "Caci asa cum fumul alunga albinele ~i mirosul urat alunga porumbeii, la tel ~i pc ingerul pazitor al vietii noastre 11 izgoneste pacatul eel urat mirositor, vrednic de plans '2.

Pacatul alunga orice sfiala ~i ii face lara rusine pe cei ce pacatuiesc prin intunecarea rnintii lor. Despre nerusinarea pacatului, dumnezeiescul loan Gura de Aur spune: "PacatuI, parra ce se savar~e~te, are oarecare rusine. Dar, dupa ee s-a savar~it cu fapta, atunci li face cu totul lara de rusine pe cei ce 11 Iucreaza'".

.Pacatul, zice acelasi dumnezeiesc parinte, este maica smereniei, iar intoarcerea de la pacat, smerenia insasi.:" Una inalta si duce sus, celalalt coboara si smereste, una duce la ceruri, iar celalalt In adancul iadului. Si iarasi: .Daca deci pacatul este bun, pazeste-l pe acelasi pana la sfarsit. Dar daca e te vatimator pentru eel ce i1 savar~e~te, atunci pentru ce ramai in cele distrugatoare?

Nirneni, cautand sa vomite fierea nu 0 aduna iarasi pe aceasta inrnultit dintr-un trai dill si nepedepsit'". $i

I Sf. Vasile eel Mare, Cuvdnnd'l, 9, Despre poem, PG,32 1209C.

V. Sf. loan Darnaschin, Sacra porallela; 1. 12, PG, 95, 116OC. 2 Idem, Cuvdntul T, 2. Despre piicat, PG,32, (1978.

Sf. loan Gum. de Aur, Comentariu la Faptele Apostolilor, " I, PO, 60,85. V. Sf. loan Damaschin, Sacraparallelo, 1,12, PG,95, 1165A.

4 Sf. Grigorie Teologul, Cuvdniul 4. lmpotriva lui Julian [mparaJul. 32, PG 35, 560AB.

5 Sf. loan Damaschin, Sacra para/lela, I. 12, PC, 95, 1161A.

49

SFANTUL NBCTARfE DE EGI:IINA

fantul Marcu adauga: "Paeatul este foe ce arde ~i orice vei adauga Ia el it vei aprinde §i mai mutt").

"Se pare ca pacatul este ca 0 piedica ce opreste cugetul bun allui Dumnezeu sa fie intru noi.'?

.Pe cei ce slujesc pacatului ii asteapta lntristarea §i rnunca gheenei.'? Pentru aceasta ca de fata sarpeluifugi de piicat: de te vei apropia de el, Ie va musca; dinti de leu sunt dintii pacatulut, cafe omoarii sufletele oamenilor"

Necuratia sufletului, Sfantul roan Gura de Aur 0 numeste pacat: .Este mai bine sa fii murdar de noroi decat de tina pacatelor' 5. Asa cum viermele roade din lernn §i mananca Iemnul si mananca ~i lana, avand de la sine insusi inceput, la feI ~i intristarea si moartea sunt nascute din pacat si consume pacatul.?" Si iarasi:

Sabie cu doua tdisuri este piicatul',

1 Marcu monahul sl pustnicul, Despre legea duhovniceascii, 137. PG, 31. 92IC.

2 Melissa, 10, 16, PG. 136, 824C.

3 Sf. Vasile eel Mare, Om ilia 13, Proireptic La Sfdntul Botez, 7, PG, 31, 440C.

4 [nrel. Sir. 2 r :2.

S Sf. loan Gura de AUT, Culegere din diferite cuvdntdri, 24, Despre piicat si mdrturisire, PG, 63, 736-737.

6 Idem, 21, Omilii cdtre cei ce se nevoiesc cu barbii/ie, citite in Antiohia, 5,4. PG, 49, 75.

1 Inter. Sir. 21 :3; Sf. loan Damaschin, Sacra parallela, I, 12, PG,95 1157A.

50

5. DESPRE pACAT

Care este pricina peotru care pacatuim

Pricina pentru care ornul pacatuieste este inselarea lui in cautarea binelui, de a carui desfatare inseteaza ~i pe care 0 cauta. Despre aceasta Sfantul loan Damaschin zice: ,,~i aJ eelor rele inceput ~i sfarsit este binele, caci pentru bine sunt toate, ~i cate sunt bune si cate sunt potrivnice, caci ~i pe acestea le facern insetand de bine, caci nimeni nu face ceea ce face privind spre diu, fiindca raul nici nu are existenta, ci este o lipsa de existenta, avand existents pentru bine, si nu pentru sine. Caci tot ceca ee exista fie este pentru bine, :fie pentru ca este socotit bine 1.

In cautarea bineIui, ornul, lnselat din necunostinta, face 0 alegere rea a celor incredintate lui, adica alege In locul binelui adevarat ceea ce este socotit a fi bine catre care tinde nu prin tire ci i1 prefera impotriva firii din slabirea judecatii. Dar fiindca binele este iubit ~i dorit prin fire, ornul care alege binele care nu este prin fire bine, ci este doar crezut bine, fiindca aIege un bine dorit contra firii, un bine care nu este creat de Dumnezeu, prin urmare raul, acel om pacatuieste,

Ornul este zidit si astfel este prin fire bine, fiindca a fost facut dupa chipul lui Dumnezeu, Cel mai inalt bine. Ca bun, prin fire inseteaza ~i cauta bine1e, frumosul si adevarul. Pentru aceasta sete sadita in fire Sfdnta Scripturii ziee ca Dumnezeu a dat legea Inscrisa in iDsal;li inima omului, ca sa fie facut acesta partas bunatatii §i fericirii lui Dumnezeu. Pazirea acestei Jegj nu da niciodata vreo greutate celui ce 0 pazeste

1 Sf. loan Damascbin, lmpotriva Maniheilor, 64, PG, 94, ]560 C.

51

srANTUL NECTARIE DE EGHJNA

din pricina identitatii imboldurilor lui eu indemnurile launtrice ale inimii omului. Pentru aceasta identitate a simtirilor celui ce porunceste ~i a celui ce primeste porunca, fericirea omului s-a lntarit ~i omuL a fost asezat In Rai in locul fericirii.'

Prin tinderea si aplecarea aceasta catre bine sadita in .fire, omul, ca fiinta inteligibila, independenta ~i libera moral, trebuia sa fie bun ~i de voie, ~i intru cunostinta sa lucreze binele, astfeI incat sa fie aralata virtutea din libera alegere, si omu1 sa ramana de voie in bine ~i sa fie desavarsit. Punerea la incercare a omului pentru a arata puterea marii caracteristici a liberei alcgeri, puterea ei desavarsitoare, era absolut necesara, fiindca rara punerea la incercare nu exista virtute si lara virtute nu poate sa fie desavarsire, care este ~i scopul omului. Pentru 0 astfel de incercare. potrivit eu dumnezeiasca ingaduinta a fost ~i ispita diavolului.

Omul a pacatuit, fiindca desi ave a puterea de a se impotrivi diavolului nu s-a impotrivit. Atacul nu a fost eu privire la eeva necunoscut, potrivnie lui, ci eu privire La ceva cunoscut ~i dorit prin fire. Si ar fi putut birui, daca ar fi ascu1tat mai curand de glasul launtric decat de glasul diavolului, sa ramana de voie in bine, catre care tindea mal mult ~i de voie ~i sa devina desavarsit.

Motivul cedarii ~i al supunerii propriei vointe a fost dorinta de a dobandi binele. A aseultat de sfatul diavolului ca sa fie asemenea Celui Preainalt. Si, desigur, desivir~it fiiod ca ~i chip al lui Dumne-

I Cf. Fac.2:15.

51

S. DES PRE pACAT

zeu, asemioatol' va urea la eel Preaioalt, fiindca aceasta cauta pentru el si Domnul nostru I isus Hristos: ,Dumnezeu S-a facut om, pentru ca sa il faca pe Adam Dumnezeu". Si eu adevarat, pe drept cuvant dorea dobandirea binelui, dar printr-un legamant eu totul potrivnic. Inselat de diavolul, credea ca lara lupta se va desavarsi si a lasat la 0 parte porunca lui Dumnezeu data lui tocmai cu aeest scop. Pazirea poruncii i-ar fi adus ceea ee diavolul, mintindu-l, ii promitea. Astfel mcat omul cautand bine1e, s-a aflat savarsind raul. A calcat porunca dumnezeiasca pentru a se bucura de eel mai inalt bine.

Pacatul a fost pedepsit, fiindca omul ca fHntA moralmente libera, care prin fire iubeste legea lui Dumoezeu si prin fire cauta implinirea poruncilor lui Dumnezeu nu a lucral potrivit cu vointa lui, ci irnpotriva vointei, supunand vointa lui cea iubitoare de lege vointei diavolului, iubitoare de faradelege. A fost asadar pedepsitAdam fiindca, pentru a se bueura de ceea ce ravnea mai mult intru cunostinta a lasat la 0 parte porunea lui Durnnezeu. A pacatuit asadar din inselarea eu privire la cautarea binelui ~i aceasta este pricina tututor pacatelor,

Ci Inselarea vine din negrija

Dar de ce a fost inselat eel dintai om? Pentru ce In cea diotai punere la incercare a libertatii lui morale a fost biruit? Oare nu era destul de puternic ca sa stea tmpotriva, ca sa rabde lncercarea? Nu fiindca niciodata Durnnezeu nu ingaduie ca peste putere sa fie is-

53

FANTUL NECTARIE DE EGHINA

pitit ornul. I Dreptatea Lui nu ingaduie 0 astfel de Incercare. incercarea era pe rnasura puterii lui ~i a capacitatii de a se impotrivi. Dar atunci pentru ce a fost biruit? Prieina infrangerii lui se afla ln ornul insusi, fiindca desi puterea irnpotrivirii era in el insusi, totusi nu s-a folosit de ea. Dar eare este prieina unei astfel de omisiuni? Negrija, neatentia fata de ceea ee se cuvenea Caci s-ar fi cuvenit ea ornul sa se inalte la Dumnezeu, sa i~i raporteze mintea numai la Dumnezeu si sa nu caute desfatare in bucurarea de fapturi. Atintirea privirilor lui spre cele pamantesti a atras dupa sine negrija fa~a de ceea ee era cuvenit lui Dumnezeu si negrija omuJui fata de ceea ce era cuvenit starii lui. Prin neluare aminte deja s-a indepartat de Durnnezeu, a pierdut mare parte din puterea dumnezeiasca ce il intarea si, din aceasta pricina fiind biruit a cazut in pacat. Daca Adam nu era deja indepartat de Dumnezeu, nu ar fi fost biruit, fiindca puterea lui Durnnezeu l-ar fi intarit. Atintirea privirilor spre pomul interzis era semnul atasamentului lui fata de materie. Atunci este cineva tintuit spre materie, cand ochii Ii sunt distrasi de la Dumnezeu. Cautarea la frumusetea roadelor pornului oprit era semnul cugetelor pamantesti. inca de la privirea inspre porn, caderea lui Adam era un fapt deja Irnplinit. Diavolull-a imboldit pe omul care statea deja sub umbra pomuJui tanjind dupa roadeJe lui. Daca ernul nu si-ar fi atintit privirea spre porn nu ar fi fost biruit de diavolul. Atintirea privirii a atras dupa sine caderea, astfel lncat nu vreo neputinta a lui morala sau vreo imperfectiune a

I cr. J Cor. 10: 13.

54

5. DESPRE pACAT

atras dupa sine caderea ~i inselarea ci nepasarea rata de Inalta lui datorie, fata de datoria de a-L sluji pe Dumnezeu si numai spre El sa i~i atinteasca privirea. Pentru aceasta pricina si Domnul indeamna de rnulte ori pe ucenicii Lui sa privegheze si sa se roage neincetat, ca sa nu cada in ispita.' Fiindca, in timp ee privegheaza si se roaga, mintea priveste catre Dumnezeu, iar sagetile slobozite din arcuJ vrajrnasului nu mai pot sa semene ganduri rele. Dar provoaca rani grele de indata ce gasesc min tea ~i eugetul imprastiate in faptura cream. $i cu adevarat atunci suntem ispititi, cand simtirn atacul, si ll simtirn acelasi cdnd atentia noastra se concentreaza asupra atacului insusi ~i cand exista invoire eu el. Pentru aceasta a zis: ca sa nu intrati in ispita, adica sa primim atacurile, fiindca in masura in care Ie respingem nu suntem dusi in ispita. Adam a cazut in ispita fiindca a primit atacul. Asadar padituim din pricina dispozitiei noastre

pre pacat, dispozitie care ne vine din nepasarea Iata de sIujirea lui Dumnezeu.

Despre pacatele din nepasare iata ce scrie dumnezeieseul Hrisostom:

"Caei asa cum ar fi nefiresc ca cineva sa tina casa lara sfesnic seara §i sa vada lumina la rei de nefiresc ar fi ea sufietul sa vada tara lumina lnvataturii. De aici ne si invoim cu multe pacate, fiindca nu aprindem degraba candela in suflet. De aiei ~i eadem in fiecarc zi, de aici §i multe lucruri rele ne Yin noua in minte, cum ni se intampla adeseori fiindca, desi am primit auzirea dumnezeiestilor cuvinte, inainte de a p~i afara pe

I Cf. Mt. 26:41; Me. 14:38.

55

SFANTUL NECfAIUE DI3 EGHINA

usa bisericii, lndata Ie lepadam ~i, stingandu-se lumina, umblam in mult intuneric.

Daca deei acestea s-au intfunplat pana acum, sa nu se mai intfunple de aeum inainte, ci sa tinem neincetat eandeJa aprinsa in minte si sa De lnfrumusejarn sufletele mai mult dedit casa. Caci sufletul ramane aici, 'in biserica, desi, indreptandu-ne spre casa, plecam de aici. Pentru aceea trebuie sa it invrednicim pe el de ~i mai multa grija. Aeum insa sunt unii care petree astfel in chip nenorocit, care i~i impodobese easele de aici eu acoperisuri aurite si cu broderii in piatra ~i gravate eu flori ~i eu columne poleite si eu to ate ceLelalte. Dar mintea care petrece rna; trandav decat eel mai sarac han 0 tree cu vederea, plina de tina, de fum si de multa duhoare ~j de negraita saracie. lar pricina tuturor acestora e in faptul ca sfesnicul inva~aturii duhovnicesti nu arde inlauntrul nostru. Pentru aceasta, neglijam pe cele cu adevarat Decesare iar cele care nu sunt vrednice de nimic se bucura de rnulta osteneala din partea noastra. Acestea Ie spun nu numai cu privire la cei bogati, ci si eu privire la cei nevoiasi. 'I

De aiei ne vine si calcarea legii morale, de aici feluritele pacate, de aiei indepartarea de Dumnezeu, de aici zidul despartitor ridieat intre Dumnezeu ~i om', de aici multe lucruri lnfricoslttoare care ne intristeaza pe noi si tot de aici vine si multa no astra indracire.

I Sf. loan Gura de Aur, Om ilia fa Sjinlii Mucenici, PC. 50,662. 2 Cf. Ef 2: 14.

56

OMILlA6

Despre pocainta

Pocaiti-va. ciic! s-a apropiat impiiralia cerurilorl (Mt. 3:2)

Pocainta urmeaza pacatului, fiindca pacatul, nefiind binele cautat, vadit fiind sub adevaratul lui chip urat, aduce remuscare $i intristare in suflet. Cel ce pacatuieste vede marele Tau facut de dansu! consecinteIe lui $i regrets. Remuscarea este dispozitia sufletului de a se intoarce la Dumnezeu de Care s-a indepartat. Cauta degraba comuniunea cu EJ si cauta mila Lui. lar iubirea de oameni a lui Dumnezeu, Care nu vrea ca cineva sa se piarda, ci toti sa vina la cunostinta adevarului' si sa se rnantuiasca nu nurnai ca primeste pocainta celor ce se intorc la EI din propria vointa, din constiinta pacatului lor, ci ii cheama la pocainta pe tori cei care din lipsa de constiinta ~i din Impietrirea in pacat ratacesc, ea sa ii rnantuiasca si pe acestia. De 1a caderea lui Adam in pac at, Dumnezeu nu a incetat sa ii cheme pe eei ce pacatuiesc la pocainta si la eomuniunea eu El. Marea iubire de oameni a lui Dum-

57

SFANTUL NECTARIE DE EOHINA

nezeu se arata in trimiterea Unuia-Nascut Fiul Lui sa 11 cheme pe omul inselat prin pacat ~i sa il irnpace pe el eu Dumnezeu. Vedem astfel maretia iubirii Lui de oameni. Pentru ca nu cumva omenirea, ingreuiata cum era de pacat, sa nu poata recunoaste pe Mantuitorul Care a venit la ea, l-a trimis pe lnainte-Mergatorulloan, pe ingerul Lui, ca sa gateasca in pustie calea dinaintea Lui si sa propovaduiasca botezul pocaintei, spre iertarea pacatelor, Durnnezeiasca iubire de oameni a binevoit ca ~i prin profeti sa vesteasca venirea propovaduitorului pocaintei a lnainte-Mergatoru(ui Mantuitorului omenirii. Isaia eel cu mare glas profeteste, zicand: Un glas strigii in pustie: giilili ca/ea Domnului, drepte faceti ciiile Lui: Toatii valea se va umple ~i lot muntele ~i dealul sa se piece,' si sa fie ceIe strdmbe drepte, si cele colturoase cai netede. Si se va ariita slava Domnului si tot trupul 0 va vedea, cad gura Domnului a griiit'. Asadar a venit loan ~i a propovaduit pocainta, zicand: Pocaiti-va, cdci s-a apropiat Impiiriitia cerurilorl?

Cine poate sa nu se minuneze de marimea dumnezeiestii iubiri de oarneni? De atata grija, atat de caracteristica lui Dumnezeu, fata de om? 0 ilustrare a dumnezeiestii iubiri de oarneni propovaduita atat de tare, ca un al doilea Stentor', si vointa ca toti sa se illantuiasdi ~i nimeni sa nu ramana intru pierzanie?

I Is. 40:3-6; Lc. 3:3-6. z Mt. 3:2.

3 Stentor-un grec din Troia, herald al fortelor armate grecesu adunare la Troia, vestit pentru catitatile sale vocate ~i pemru vocea lui puternica.

58

6. DESPRE POCAINTA

Trimiterea lui loan mai dinainte, vestita de profetul Isaia, este eel mai mare exemplu al iubirij de oameni a lui Dumnezeu, fiindca a vestit mai dinainte oarnenilor bogatia dumnezeiestilor haruri. Numele loan, care se talcuieste har; a vestit profetic venirea dumnezeiestilor haruri: era eu adevarat lngerul care a binevestit cele bune, ingerul pacii al egalitatii, al libertatii. A vestit venirea Lui, ca sa usureze si sa reinsufleteasca omenirea coplesita sub povara robiei pacatului si sub tirania diavolului si sa 0 pregateasca pentru primirea Mantuitorului.

Proroeia venirii propovaduitorului pocaintei marruriseste totodata necesitatea absoluta a pregatirii pentru primirea Mantuitorului, pentru primirea Evangheliei pacii, fiindca daca starea noastra rnorala cazuta nu ar impiedica lucrarea dumnezeiescului har si daca dwnnezeiescul har i-ar mantui pe toti fara deosebire si nu ar face nici 0 diferenta intre bine ~i rau, atunci ar fi cu totul de prisos profetia de prisos ar fi ~i trimiterea lui loan, de prisos si botezul pocaintei de prisos si lnsasi venirea Mantuitorului. Pentru ca atunei Dumnezeu ar fi putut sa mantuiasca pe om si ma trimiterea Unuia-Nascut Fiul Lui, ~i nici nu ar fi fost prorocita venirea Lui prin profeti nici nu s-ar fi cerut pregatirea caii Domnului, Dar mai dinainte a vestit ~i rnai dinainte a cerut pregatirea si l-a trimis pe lnainte-Mergatorul sosirii Lui si i-a poruneit sa propovaduiasca pocainta si sa boteze eu botezul pocaintei, fiindca starea morala impiedica harul rnantuirii sa lucreze asupra omului pacatos si cazut din punet de vedere moral care se tavaleste in tina pacatului fa-

59

SF ANTUL NECTARIE DE EGHINA

a sa se trezeasca, fiindca harul nu vine la eel supus pacatului ~i fiindca nu este nici 0 pii"la~je intre lumina si tntuneric. I Harul Duhului, pentru a-l mantui pe om, trebuie sa 11 gaseasca pe el curat, ca sa se odihneasca peste el, fiindca nu este vorba despre simpla slobozire din robia diavolului, ci despre impacarea si Imprietenirea cu Dumnezeu. Este vorba despre ins~j comuniunea cu Dumnezeu, este yorba despre infierea de catre Tatal ceresco Este yorba despre imparatia lui Dumnezeu este vorba despre ,,numararea Impreuna eu ingerii ~i eu sfintii lui Dumnezeu'". Este vorba despre indumnezeirea omului. De aceea mai Inainte se cere botezul pocaintei, curatia vietii, pregatirea morala fiindca pacatul este intuneric, fapta a Intunericului, fapta a diavolului tatal intunericului. Dar daca este vorba despre eliberarea din tirania diavolului atunci curatirea morala si pregatirea erau necesare, fiindca pacatul este robia ~i Urania diavolului din care daca cineva a pacatuit nu se mai elibereaza.

Asadar acest mare scop cautat cere curatia, fiindca implinirea lui tara aeeasta este eu neputinta. Din pricina acestei necesitati absolute, Mantuitorul a trimis pe ingerul Sau lnaintea fetei Lui, ca sa propovaduiasca pocainta spre iertarea pacatelor ~i sa curateasca prin apa botezului pocaintei pe cei care aveau sa primeasca pe Mantuitorul. De unde se cuvenea ea omul aflat sub blestem din pricina pacatului, sa intre in contact cu Sfantul Dumnezeu, mai intai sa lepede ealea in~elatoare, sa se pocaiasca pentru viata lui pacatoasa,

-u Cor. 6:14.

2 Cf Me. 8:38.

60

6. DESPRE POCAINT A

'3. se intoarca la Dumnezeu ~j sa primeasca de la EI iertare a pacatelor.

Propovaduirea lui loan era necesara pentru a pregati iertarea pacatelor, BotezuJ lui loan era arvuna iertarii lor, fiindca iertarea pacatelor este fapta durnnezeiescului har ~i numai Dumnezeu poate ierta pacatele' De aceea pentru sfintirea omului se cere pocainta, mtoarcerea catre Oumnezeu botezul pocaintei, apa curatitoare pentru sufletul lntinat si pentru trup. Asadar se cere dispozitia libera a omului se cere aeordul lui. care sa vina din propriul irnpuls, se cere dorinta de intoarcere, metanoia, se cere intrarea 'In baia nasterli din nou,' pcntru ea prin aceasta sa se curete, sa se sfinteasca ~i sa se mantuiasca. lata pricina pentru care harul nu mantuieste ,orieat ar fi el de har" rara Jibera dispozitie a omuluP, pricina pentru care sunt date 10- demnurile pentru pregatire. Caci este cu neputinta ea cineva sa se mantuiasca daca prin pocainta, daca prin baia ei curatitoare nu se va eurata pentru a dobandi iertarea pacatelor lui si astfel a fie sfintit si sa se imprieteneasca cu Dumnezeu.

Botezul pocaintei al Inainte-Mergatorului este ~i va fi chipul pocaintei in toti vecii §i lnvata pe toti di este cu neputinta comuniunea eu Dumnezeu cat timp eel ee pacatuieste rarnane in pacat, fiindca este dator sa se intoarca la Domnul Dumnezeul lui, sa se ingrijeasca de pacatele pe care le-a facut §i ea trebuie

I Cf. Le. 5:21. 2 Cf. Tit 3:5.

~ Sf loan Gum de Aur, Tdlcuire fa Epistola ciitre Romani t S, 5 PG. 60, 579.

61

SflANTUt.. NECfARJE DE EGHINA

sa primeasca baia curatitoare a lacrimilor, aceasta arvuna a iertarii pacatelor de catre Dumnezeu, fiindca "a colo unde este duhul pocaintei, acolo e limpede ca se lucreaza nimicirea oricarui pacat si pieirea blesternatilor diavoli", zice Sfantul Nil.'

Dar, de vreme ce, pe de 0 parte, din pricina neputintei morale sau mai degraba din pricina nepasarii, omul de muIte ori cade ln diferite pacate prin care i~j prirnejduieste mantuirea, jar pe de alta parte, fiindca pocainta este absolut necesara pentru mantuire, trebuie sa nu cheltuim timpul ce ni s-a dat ci sa ne grabim spre pocainta, ca nu cumva, daca tot amanam pocainta, patima sa faca sufletuI de nevindecat.

I Apud Sf. Joan Damaschin, Sacra parallela, 40, 3, PC 96 144A.

62

OMILIA 7

Ca mantuirea se savarseste prin harullui Dumnezeu si

prin vointa omului

Nimeni nu cunoaste pe Fiul ofara numai de Tauil, nici pe Tatdl nu 11 cunoaste nimeni decaf numai Fiul ~'I eel cdruia Fiul voieste sa ti descopere. (MI. 11:27)

Asa cum iubirea dumnezeiasca de oameni este nesffir~ita ~i harul irnbelsugat pentru mdntuirea omului, la fel, nu mai put in, mantuirea omului este eu neputintA tara dispozitia ~i conlucrarea lui. Trebuie mai intai ca el sa constientizeze ca a pacatuit, sa se pocaiasca, sa doreasca sa eaute propria mantuire ~i astfel haruJ sa incununeze mantuirea, fiindca atat constientizarea, dit si pocainta, setea pentru mantuire si cautarea acesteia sunt dovada intoarcerii catre Dumnezeu, sunt semnul lntoarcerii de La pacat ~i al dispozitiei pentru lucrarea virtutii, sunt lntr-un anume mod epicleza' milei dumnezeiesti care se grabeste sa il miluiasca pe eel cazut,

I Chemarea, invocarea harului Duhului Stant.

63

SFANTUL NECfAR1E DE EGHINA

Astfel incat se cuvine sa voim sa ne mantuim, pentru ca harul sa ne rnantuiasca pe noi. Acelasi adevar 1'1 rnarturisesc si Sfintii Parinti ai Bisericii. Dumnezeiescui loan Gura de Aur zice: ,Harul, oricat ar fi de har, ii mantuieste numai pe cei ce voiesc'".

De asemenea, ~i Sfantul Grigorie Teologul zice: .Faptul de a se mantui trebuie sa vina ~j de la noi, si de la Dumnezeu'". Si Sfantul Iustin Martirul zice eli .Dumnezeu, Care singur l-a creat pe om, nu il poate mantui pe om ma om'".

Cei ce cugeta ca omuJ poate sa fie mantuit nurnai prin harul lui Dumnezeu sau numai prin propria lui vointa, lara dumnezeiescu1 bar, se ln~ala, fiindca harul, dupa cum am aratat, nu mantuieste decat pe cei care se pocaiesc si se intorc la Domnul. Or vointa tara har este insuficienta pentru mantuire, fiindca nu poate omul sa se indrepte pe ine catre Dumnezeu. Dar neputinta acestuia se vadeste deja dinmultele veaeuri ale robiei lui fata de pac at ~i din stapanirea diavolului asupra lui, In care a ramas supus tara de voie, si din pricina careia pana astazi suspina si din care nu a putut sa 11 elibereze n.ici dezvoltarea sau evolutia lui, nici lntelepciunea, nici orice altceva. in puterea vointei ornenesti ca singura potrivita pentru mantuire a crezutmai mmi Pelaghie, Ia inceputurile secolului al V-lea, ~i cei

I Sf. loan Gura de Aur, Tdlcuire la Epistola ciilre Romani,

18. 5, PO, 60, 579.

"2 Sf. Grigorie Teologul, Cuwinlll137, La Cuvdntul Evangheliei "Cand a sjar~jt lisus aceste cuvinte, ~. cl., PG, 36, 2970.

J Sf. lustin Martirul ~i Filosoful, Fragmente din opera lui.

PO, 6, (596C. V. si Sf. loan Oamaschin, Sacra parallela, I, 9, PO,95,1112C.

64

7. CA MANTUIREA SE sA V A R!;iE!;iTE PRlN HARUL LUI OUMNEZEU ...

care i-au urmat lui, pelagienii. Tar in puterea dumnezeiescului har ca singura care il poate mantui pe om au crezut doi insemnati parinti ai Bisericii Apusene, Fericitul Augustin si Ferieitul Ieronirn care, cautand contrazicerea invataturii eretice a lui Pelaghie, au cazut in extrema opusa. Dar Biseriea soborniceasca alegand calea de mijloc a cornbatut arnbele erezii ~i a statornicit prin dogma ca ,.mantuirea se savar~e~te atat prin durnnezeiescul har, cat ~i prin conlucrarea omului".

Credinta Bisericii noastre este singura dreapta si in acord cu Sfintele Scripturi. Din insesi Sfintele Scripturi se arata ca pentru mantuirea omului sunt cerute amandoua amt harul, cat si dispozitia omului. Din insesi cuvintele Mantuitorului se marturiseste necesitatea coexistentei Jor. Domnul, desi a venit pentru mantuirea nearnului omenese, nu i-a mantuit pe toti cu toate ca El a voit ca toti sa se mdntuiasca si la cunostinta adevdrului sa vina', ei i-a rnantuit numai pe eei care l-au unnat Lui, fiindca atunci cand a propovaduit a zis: eel ce voieste sa vina dupd Mine, sa se lepede de sine'. Pentru mantuire se cere lepadare de sine, cere, altminteri, este eu neputinta rara dispozitia interioara si lara propria vointa. Dar, de asemenea, propovaduieste §i catre cei care primesc mantuirea din faptele legii, zicand: Eu sunt usa: dacii intra cineva prin Mine. se va mantui', Sijara Mine nu puteti face nimic'

La mantuirea omului, deci, contribuie in acelasi timp amt haruJ lui Dumnezeu cat si vointa omului.

I 1 Tim. 2:4. 2 Me. 8:34. J In 10:9.

~ In 15:5.

65

SFANTUL NECTARIE DE EGHlNA

Pe de 0 parte harul lui Dumnezeu cheama, lumineaza mintea ~i inima, iar vointa conlucreaza la deschiderea ochilor ~i la curatirea inimii. Asadar mantuirea lncepe cu haruJ lui Durnnezeu, se forrneaza de vointa ~i se desavarseste prin har, care 0 si Incununeaza. Parabola Semanatorului este un exemplu potrivit. Semanatorul a semanat, pamantul eel bun 0 primeste, iar Dumnezeu 0 face sa creasca si 0 binecuvanteaza. De aici rezulta ea este necesar ca noi mai intfu sa voim sa ne mantuirn, ca sa fim mantuiti apoi prin har.

Ci trebuie sa grabfm spre pocainta

Grija cu privire la mantuirea noastra trebuie sa vina la timp, iar pricina pentru aceasta este perieolul iminent cu privire la mantuirea sufletului nostru. Cel ce este lara de grija cu privire la mantuirea sufletului lui risca un indoit pericol: ori sa fie rapit de moarte pe neasteptate, ori sa fie parasit de harul lui Dumnezeu. In ambele privinte raul este mare, fiindca pierderea sufletului este moarte. De aceea Sfantul loan Gura de Aur ne sfatuieste, zicand: "Sa nu intarzii sa te intorci la Dumnezeu, nici nu amana de pe 0 zi pe alta panli la sfarsit: caci nesigur este sfarsitul. De aeeea co un fur noaptea. a~a vine ~i ziua Domnului. Dar nu ca sa

ne fure ceva, ci pentru ca acest avertisment sa ne faca pe noi mai tari §i neclatinati. Cel care prevede furul petreee in priveghere si, aprinzand candela, pururi vegheaza, Asa si voi, aprinzand lumina credintei si a dreptei vietuiri, veti avea candelele luminoase in priveghere neincetata."! "Fiindca nu stim cand vine rni-

I cr. Mt. 13:3-25.

66

7. cA MANTUIREA SE sA V ARSESTE PRlN HARUL LUI DUMNEZBU._

rele' trebuie sa fim pregatiti pururi, pentru ea atunci cand va vern sa ne gaseasca priveghind."! $i stantuJ Grigorie Teologul ziee: "Nu trebuie sa asteptam un prilej/o vreme anume pentru indreptarea noastra pentru ca nu avem siguranta zilei de marne. Caci multi, voind sa faca multe a doua zi, nu au reusit."" Daca vei scapa momentu1 prezent lasandu-l sa treaea, mereu vei cauta la ziua de maine, furat de uneltirile celui rau dupa cum este felul aeeluia. Mie da-mi prezentul, iar lui Dumnezeu, viitorul. Mie da-mi tineretea lui Dumnezeu batranetea; mie, placerile I?i patimile, lui Dumnezeu da-I neputinta ~i nefolosirea". "Cat de mare este pentru tine pericolul aeesta! Cate semne ale lipsirii de nadejdea mantuirii! Nu stii cand vine moartea. Fie te impresoara razboiul, .. fie vine eeasul eel rau (caci ee este mai usor decat sa moara un om, oricat de mare i-ar fi grija lui), tie bautura prisoseste, fie vantul il doboara, fie calul il ttage dupa eI, fie vreun leac luand din greseala, prin vreo ingaduinta a proniei, in loc de tamaduitor, s-a aratat otravitor.?'

Harul lui Durnnezeu tl paraseste pe ornul nepocait fiindea aeesta a adus infruntare bogatiei bunatatii

I Cf. ML 25: 13.

2 Sf. loan Gura de AUf la CUVQf1lu/ evanghelic care zice: Dar yeti cunoasteti aceasta, ell. in zilele cele de pe urma timpurile vo f greJe... 6, PG, 56, 278.

J Sf. Grigorie Teotogul, Epistola 22, Despre desavdrsirea vietii monahilor, 3. PG, 32, 293A.

~ Adica, prin nepasarea la tinerete ~i prin arnanarea pocaintel la vremea batranetii, 11 facern pe Insusi Dumnezeu neputincios i nefolositor, EI neputand lucra rnantuirea noastra,

S Sf. Grigorie Teologul, Cuvdntu! 40. La Sfiilllul Botez, 14, PG, 36, 576C-577A.

67

SFANruL NECfARIE DE EGHINA

~i a tndelungii rabdari a lui Dumnezeu. lata ce zice Sfantul Apostol Pavel despre omul care staruieste in pacat: Si socotesti IU, oare, omu/e. care judeci pe cet ce fac unele co acestea, dar pe care si tu /e faci, crezl oare ca tu vei sciipa de judecata lui Dumnezeu? Sou dispretuiesti tu bogiuia buniiliilii Lui si a ingiiduintei Lui # a indelungii Lui rabdari, nestiind cii bunatatea lui Dumnezeu te tndeamnii la pociiinlii? Dar potrivii cu lnvdrtosarea 10 si dupa inima ta nepocditii, tti aduni mdnie in ziua mdniei $1 a aratarii dreptei judeciili a lui Dumnezeu, Care va riisplat! fieciiruia dupa faptele lui'. Dumnezeiasca indelunga rabdare se preschimba in urgie, ingaduiDta in nesuferire ~i bunatatea in mustrare. Pentru aceasta si corifeul Apostolilor ne sfatuieste pe noi sa nu ne inselam socotind intarziere ingaduinta ~i indelunga rabdare a lui Dumnezeu fiindca Dumnezeu nu intarzie ci doar amana, nevoind sa piarda pe nimeni dintre noi, ci ca toti sa venirn la pocainta, Domnul nu Intdrzie cu fiigaduinta Sa, dupa cum socotesc unit cii e intdrziere, ci indelung rabda pentru voi, nevrdnd sii piarii cineva ci voind ca toti sii vina fa pociUn(ii. lar ziua Domnului va veni ca un fur noaptea, cdnd cerurile VOl' pieri cu vuiet mare, . tihiile arzdnd se VOl' desface ~i piimdntul ~i lucrurile de pe el se VOl' mistui?

Cii suntem datori sa ne .grabim sa jJ cautam pe DomnuJ, Ins~i Domnul ne-o spune: Mii veti ciiuta sl nu Mii veli ofia'. In masura in care harul ne roaga, sun-

I Rom. 2:3-6.

2 (( Petro 3 :9-1 O. J In 7:34.

68

7. cA MANTUJREA E sAvARSE~TE PRIN HARUL LUI DUMNEZEU.,

tern datori sa ne apropiem, fiindca poate, atunci cand noi 11 vorn cauta, nu iI vom mai gasi. Poarta s-a Inchis si, atunci cand noi vom striga: .Doamne, DoarnDe deschide-ne noua!" mirele ne va raspunde: Nu vii stiu pe voi' Am trait ill pacat si poate avem sa murim in el. Cine ne va da noua tarie impotriva vrajmasului, cat timp ramanern nepocaiti? rata ce zice Domnul catre ludei: Eu Mii due si Mii veti cauta ~i veti muri in piicatul vostru'. Daca deci noi nu ne pocaim, cat timp 11 avem pe Hristos Care ne roaga, vom muri in pac atele noastre.fiindca II vom cauta dar In zadarva sa ne fie cautarea. Este necesar sa constientizam bine faptul ca avem datoria sa ne grabim, fiindca harullui Dumnezeu ne paraseste, §i fiindca adeseori tnsesi pacatele noastre ne due la moartea de mai lnainte hotariitl §i pentru noi neasteptata, dupa cum zice ~i Apostolul Pavel scriind catre Corintenii care pacatuiau: de aceea multi dintre voi sunt neputinciosi -1; bolnavi si multi cJU murir. 0 pi1da referitoare la parasirea de catre Dumnezeu, mentionata in Sfintele Scripturi este despre regele Iudeii, Sedechia, care a fost parasit de Dumnezeu si a fost sortit el §i imparatia lui pieirii, desi a cautat prin profetul Ieremia mila Domnului §i l-a rugal pe profet, zicand: .Roaga-te Dornnului Dumnezeului nostru". Dar Ieremia a prim it porunca de la Dumnezeu sa nu se roage pentru ei, fiindca EI a predat cetatea §i pe regele Sedechia in mainile tiranului Nabucodonosor regele Asiriei. Si nu s-a rugat leremia pentru ei, a

I Mt.25:10-12. 'Z In 8:20.

} I Cor. 11:30.

69

Sf1ANTUL NECT'ARIE DE EGHfNA

fost luata in staparure cetatea, toti au treeut de la mi la mare prin sabie ~j inaintea ocbilor lui Sedechia au fost sfartecati toata casa lui ~j toti eei din neamullui i-au scos ochii lui I-au legat cu lanturi ~i l-au dus rob in Babilon.' Dumnezeu Si-a varsat mania ~i urgia Lui asupra lui Sedechia ~i asupra cetatii, Fiindca au batjocorit ~i au luat In desert cuvintele lui leremia profetuI si s-au impietrit inimile lor ca sa nu se intoarca la Domnul. Infiieo§ator eu adevarat, dar ~i drept! Este drept ca acela care II paraseste pe Dumnezeu sa fie parasit de E1. Este drept sa fie lepadat eel ce leapada harul care 11 cheama. Este drept ca Dumnezeu sa i~i intoarca fata de 1a cei care se lipsesc de El ~i nu Yin sau nu raspund chemarii. Sfantul Grigorie al Nisei zice: .. Astfel, dreapta judecata a lui Dumnezeu se potriveste dispozitiilor noastre si tocmai pe acelea cate la noi sunt, in judecata no astra, tocmai pe acelea ni Ie da noua din ale noastre proprii'",

Graba noastra pentru intoarcere si pocaintti imediata 0 impune 'insusi pericolul nevredniciei noastre pentru intoarcere, fiindca tendinta noastra spre rau, odata devenita deprindere pacatoasa, ne poate face nevrednici pentru pocainta, ceea ce trebuie sa ne inspaimante pe noi foarte. Obisnuinta sau deprinderea, care vine din repetarea neincetata ~i care ia locul firii in om. devine atat de puternica incat omul nu mill po ate sa i se Impotriveasca fiindca puterea ei supu-

I IV Reg. 25:3-7. V. M. Vella, Personalitiiti religioase ale Vechiului Testament, vol. 2, Atena, 1963, p. 56 et passim.

2 Sf. Grigorie al Nyssei, La Fericiri, 5, PO, 44, 1256C; Sf loan Darnaschin, Sacra parallela, PO, 95 1524C.

70

7. cA MANrUIREA SE SAVAR~E.STE (,RlN HARUL LUI DUMNEZ U ...

ne ~i lege a naturala. Dar cand obisnuinta [pacatului] se instapdneste asupra noastra, cand ne supunem ~i ne facem robii ei, libera vointa pierde neatarnarea ~i independenta, omul leapada Iibertatea, vointa se arattl neputincioasa sa i se irnpotriveasca ~i orice incereare ulterioara de a recastiga libertatea pierduta este zadarnica. Lupta face ~i mai evidenta neputinta, Cel stapanil de puterea obisnuintei face, lucreaza, actioneaza ca un rob, ea un datornic. Libera lui activitate a incetat, actioneaza potrivit unei randuieli straine, glasui omului launtric este inabusit in pieptul sau. Obisnuinta sfarseste prin a deveni tiranica si, desi puterea patimilor lnceteaza, obisnuinta ramane in slujba acestora. Aceasta este obisnuinta, asta este puterea ei, asta este tirania ei. Cand pune stapanire pe noi, atunci ea e cea care cruauze§te voile noastre, ea legiuieste faptele noastre ~i niciodata nu mai lasa din mana fraiele prin care conduce dispozitiile noastre. Atunci totul se pierde, orice nadejde de mantuire piere, nici 0 raza de lumina nu a mill ramas. A trait in pacat si in pacat va ~i muri. Este necesar asadar sa ne grabim la pocainta mai lnainte ca pacatul sa devina in noi obisnuinta, fiindca atunci este eu neputinta sa ne rnantuim,

Ca obisnuinta pacatului aduce moarte

In privinta pacatului trebuie sa fim neclatiti fiindca, daca va disparea invoirea no astra cu el, se va statomici intru noi adevaratul nostru Domn. 0 pilda potrivita, care De arata caracterul tiranic ~i vic1ean al pacatului, este felul in care Semiramis a luat imparatia ~i a devenit imparateasa. Semiramis a reusit prin diferite

7\

SFA.NTUL NECli\RIE DE EGHINA

lingusiri sa il convinga pe sotul ei, lmparatul Ninos al Asiriei sa lase la 0 parte numai pentru 0 zi domnia ~i sa Ii dea ei sceptrul imparatiei. Dar care credeti ea a fost cea dintai fapta pe care a poruneit-o noua Imparateasa? A pus sa fie ueis Ninos, imparatul si sotul ei, ~i a inceput sa i~i intareasca puterea pentru tot restul vietii.' Asemanarea este deplina, potrivindu-se in toate privintele, Pacatul, ca 0 Semiramida, se lupta prin felurite lingusiri sa castige invoirea omului si, de indata ce dobandeste eeea ee a dorit, stapaneste §i Imparateste robeste si ornoara partea rationala, i~i ridica tron in inima si de acolo conduce intreaga viata. Astfel este pacatul, astfel este caracterul lui. Asadar sa nu cedam niciodata lingusirilor lui! Sa nu ii dam lui stapanirea asupra noastra. Sa nu facem ceea ce omul Hiuntric nu vrea sa facem. Sa nu ne supunem voia no astra libera voinjei pacatului. Sa nu ne invoim eu ceea ce este contrar legii morale. Nimic care sa ne moleseasca inima. Cele mai ademenitoare cuvinte sa arate inima no astra mai tare decat otelul. Lacrirni, suspine, fagaduinte, arnenintari sa nu lase nici 0 intiparire in inima noastra. Sa rarnanem statornici si neclatiti in cugetul nostru pentru ca nu cumva, in scurt timp, lacrirnile unui regret lara rod sa ne brazdeze obrajii iotristati. Cedarea intru totul lipsita de barbatie indoite rete ne va aduee. Mai tnw rusinea, iar apoi nefericirea Iar barbatia ne va aduce noua dimpotriva, indraznirea, slava, ferieirea. Cel rnai graitor exemplu 'il arata Sfdnu: Scripture pe losif, intre toti barbatii cel preafrumos, care a ales a rabda orice rea patirnire ~i ins~i

I Plutarb, Etice. Erotikon, 9, 753DE.

72

7_ A MANTUIREA S8 SA V AR~~TE PRIN HARUL LUI OUMNEZEU._.

moartea pentru a pazi principiile lui morale, pentru a pazi libertatea lui morala, pentru a pazi legea lui Dumnezeu iar dintre femei virtuoasa Suzana, eare a preferat pacatului moartea. Daca Ninos ar fi ramas neclatit la ademenirile si linguselile Semiramidei, aceasta ar fi ramas toata viata supusa lui. Statornicie ~i barbatie deci, fiindca numai prin acestea vom pastra autocratia ratiunii si a libertatii noastre morale.

Pilda lui Ninos ne tnvata pe noi eli nu oumai deprinderea este puternica ci ~i faptul de a pacatui spontan este la fel de periculos ~i de infricosaror, Este necesar asadar sa fugim de pacat cu toata puterea, dar, daca am pacatuit, Indata sa ne intoarcem la pocainta, pentru ca sa nu fim supusi pacatului. .Daca a pacatui este grea osanda, a starui in pacat cu cat mai greu?' zice Marele Vasile. Si dumnezeiescul Joan Gura deAur:

"Nu a cadea este greu, ci faptul de a ramane cazu! si a nu te ridica din cadere ~i de a voi raul ~i de a zabovi in cugetele rele ceea ce arata neputinta liberei alegeri. 1 ~i i~i: "a pacatui este omen esc totusi dar a starui in pacat, aceasta nu mai este omenesc, ci dracesc'".

Cum se cuvine sa fie pocainta

Pocainta trebuie sa fie adevarata. Este adevarata pocainla cc1nd aceasta este insotita de zdrobirea inimii,

I Sf. loan Gura de AUf. Cuvdn: poviituitor catre Teodor eel cazut, 1, 7, PG, 47 285. Sf. loan Darnaschin, Sacra parallela, 40,4, PG, 96, L53C.

2 Idem, Caire monahul Theodor, care cauta sli iasa din rnanastire ~i sli se casatoreasca ~1 sa negustoreasca, 16. 73-75, SC, 117, Paris, 1966, p. 182.

73

srANTUL NECTARIE DE BGHINA

de dispozitia sufletului pentru impliairea/satisfacerea dumnezeiestii dreptati §i de rnarturisirea pacatelor,

Adevarata pocainta este 0 schimbare in privinta faptelor savarsite, schimbare a vietii morale, schimbare a in mai bine ~j desavar~illi intoarcere de la viata de mai inainte ~i din pacat, Adevarata pocainta, zice Sfantul Clement al Alexandriei este ,nu atat faptul de a se recunoaste cineva vinovat de acestea, ci mai ales de a Ie dezradacina din suftet pentru care plicate se si osandeste pe sine la rnoarte'". Si din nou: ,A te intoarce la pocamta lnseamna a inceta de la pacate ~i a nu mai privi inapoi niciodata'". Pocainta, asadar, este reinnoirea morals a omului ~i un nou punct de pleeare pentru 0 viata virtuoasa,

Chipul adevaratei pocainte ni-l da noua profetul lsaia, care i-a indemnat pe Iudei la pocainta si la intoarcerea catre Dumnezeu. lata ce zice el: Spiilali-vii, cura/i(i-vii! Lasati rautalile din sufletele voastre inain/eo ochilor Mel. incelali odata din raulalile voastrel invala(i sii facetl binele, cdutati dreptatea, izbiiviti-! pe eel nedreptatit.faceti dreptate orfanului, apiirati pe viiduvd! Venit! sii ne judecam, zice Domnul! De vor fi piicatele voastre cum e cdrmdzul, ca ziipada le voi albi, si de vor fi ca purpura, ca ldna albd le voi face'.

Cel ce se pocaieste cu adevarat are inimd mfrtinta si smeriur . 0 pilda a adevaratei pocainte este David, regele profet, minte si inima; sufiet si trup; omul 'in-

1 Clement Alexandrinul, Care bogat se mdntuiester, 39 PC. 9,644C.

2 Ibidem, 39, PG, 9, 645A.

Is. 1:16-18. <I Ps. 50: 19.

74

7. cA 'MANTUIREA SE sA. VAR$EFE PRIN I-IARUL LUI DUMN6ZEU,

treg, atilt eel launtric, cat si dinafara, arata marturii ale adevaratei schimbari a mintii si cugetului §i ale unei insetari mistuitoare pentru milostivirea dumnezeiasca. Psalmii lui plini de dorul dupa Dumnezeu, sau rnai cun1nd de pocainta prin care cauta mila Domnului. sunt ca niste oglinzi curate 'in care se oglindesc setea si dorul dupa Dumnezeu si caracterul malt al adevaratei pocainte. 0 astfel de inima infrc1nlli §i smerita Dumnezeu nu 0 urgiseste.' Pilde asemanatoare sunt si pocainta lui Manase', regele Iudeii, pilda niniviteni- 10r3, a vamesulur' ~i a fiului risipitor'. Pocainta lui Zaheu" se arata in acelasi timp §i ca rnijloc de vindecare a pacatelor, ~i ca mod de irnplinire/satisfacere a dreptatii cautate §i dorite. lata, jumiitate din averea mea o dau sdracilor; Doamne, si dacii am nedreptdtit pe cineva cu ceva, ii dau indarat impatrit.' Mirul femeii pacatoase care se pocaieste" §i lacrimile lui Petru", pocainta talharului pe cruce'? sunt cele mai graitoare pilde ale adevaratei pocainte ~j in acelasi timp ale dumnezeiestii iubiri de oarneni.

Falsa pocainta este cea a lui Faraon, care ~i-a mar-

turisit de zece ori propriul pac at, de zece ori a cerut

J Cf. Ibidem.

~ Cf II Para!' 33: 12-13. 3 Cf. In 1:1-4, 11.

-cr Lc. 18:10-14.

5 Cf. Lc. 15: 17-21.

• Cf Lc. 19:8-9.

7 Le. 19:8-9.

A Cf. Lc. 7:37-50. 9 Cf. Mt. 26:75.

II) cr. Le. 23:40-42.

75

SFANTUL NECTARlE DE EGHINA

rertare, de zece ori a primit dezlegare ~i de zece ori L-a maniat pe Dwnnezeu ~i desavarsit a luptat irnpotriva vointei lui Dumnezeu, fiindca inima lui cea lrnpietrita nu s-a zdrobit pentru cele ce a pacatult, ci a rarnas invarto~ata si nesupusa. Pocainta lui era 0 pocainta de fuca I, nu 0 pocainta a simtirii, nici 0 recunoastere a pacatelor, S-a pocait de frica sa nu fie pedepsit sau pierdut si nu din constiinta di a pacatuit fala de Dumnezeu, nici din recunoasterea zdrobita a marelui sau pacat. Pentru aceasta a si fost lnecat in Marea Rosie,' patimind lucruri vrednice de falsa lui pocainta.

Despre adevarata pocainti ~i despre roadele ei

Adevarata pocainta "face curata mintea celui ce se pocaieste ' zice injeleptul Didim.'

lar Sfantul Nil zice ea foarte mult poate pentru mantuire grija cea buna, pe care trebuie sa 0 lucrarn neincetat ca sa De rnantuim si sa nu pierirn.' Fiindca atunci cand intorcandu-te, suspini din adancul inirnii, zice profetul Isaia, atunci te mantui.' Caci "intristarea dupa Dumnezeu lucreaza pocainta spre mantuire tara remuscari. "b "Nici unul dintre eei care folosesc leacul drastic al pocaintei nu va pieri."?

I Cf. Ex. 7:14.

z cr. Ex. 14:26-31.

] Sf. loan Damaschin Sacra parallela, 40. 3. PG, 96, 141C. ~ Ibidem, 144A.

~ Cf. Is. 30: 15. LXX 6 Lac neidentificat.

7 Sf. loan Datnaschin, op. cit., 40,3, PG, 96, 141 D.

76

7, cA MANTUIREt\ SE sA VAR~ESTE PRJN HARUL LUI DUMNEZEU",

Dumnezeiescul Gura de AUf zice: .Pocainta este datatoarea Imparatiei cerului si intrarea in Rai ~i desfatarea de bucuria cea vesnica' I. "Cel ce se pocaieste pentru faptele lnfricosatoare pe care le-a savarsit, chiar de nu va arata 0 pocainta pe potriva pacatelor, va primi totusi aceeasi rasplata pentru ea."?

Clement Alexandrinul zice: "Adevarata pocainta este nu atat faptul de a se recunoaste cineva vinovat de acestea, ci mai ales de a le dezradacina din suflet, pentru care pacate se si osandeste pe sine La moarte'". ~i in alta parte zice: "A te intoarce la pocainta inseamna a lnceta de la pacate ~i a nu mai privi inapoi niciodata'". ~i iarasi: "Cel mai bine este a nu pacatui deloc, dar este bine ~i daca cei ce pacatuiesc se pocaiesc, dupa cum intotdeauna eel rna; bine este sa fii sanatos, iar bine este sa te refaci dupa boala'".

Sffintul Vasile eel Mare ne indearnna zicand: "Nu deznadajdui, nici nu te opri din rugaciune, ci apropie-te, pacatos fiind, ca sa II preamaresti tu pe Stapanul, pentru ca sa Ii dai Lui prilej de a-Si arata iubirea de oameni in iertarea pacatelor tale. Fiindca daca te temi sa te apropii, pui piedica bunatatii Lui ~i impiedici 00- gatia bunatatii Lui, ~i lnsusi faptul de a veni la tine'".

I Sf. loan Gura de Aur, Despre post, PG, 62, 758.

2 Idem, Selectii din dijerite cuvanliiri, 3, Despre poclin~ PG,

63. 591 , Apud Sf. loan Damaschin, Sacra paral/ela, 40, 96, I J 6A. j Clement, Care bogat se mdruuieste], 39, PG, 9, 644C.

4 Ibidem, 645A.

, Idem, Paidagogos, A, 9, PG, 8, 348B. Cf. Sf. loan Damaschin, Sacra parallela, 40,3, PG, 96, 141B.

6 Sf. loan Gum de Aur, La pilda celui ce datora cei zece mii de talarui si care cerea /00 de dinari ~i cii tlnerea de mime a riiului este mai rea deem orice piicat, 6, PG. 51 27,

77

SFANfUL NECIAAIE DE EGHfNA

i iarasi: "Ne-am inrait prin pacat, sa ne vindecam prin pocainta, dar pocainta lara post nimic nu lucreaza'".

Despre cbemarea pacato~ilor de catre lubitorul de oameni Dumnezeu

Dumnezeu prin toti profetii a chemat pe pacatosi la pocainpt. Prin profetul Maleahi ii cheama pe ei, zicand : inloarce/i-va La Mine si Eu Ma voi intoarce cdIre voi, zice Domnul Atouittorul',

Prin profetul Ieremia zice : Sa se intoarcd fiecare din calea lui cea rea. faceti drepte caile voastre ~i purtarile voastre P

Prin lsaia zice: Eu sunt Dumnezeu si nu este alt dumnezeu afara de Mine, Dumnezeu drepl si izbavitor nu este altul dedit Mine. lmoarceu-va ciitre Mine si veti fi mdntuiti. Si iarasi: Ascultati-Mii voi, 00- men; cu inima impietritd, voi cei care stati departe de dreptatea Mea, apropiati-va de dreptatea Mea, cdci nu este de iparte adevarul Meu ~i mdntuirea cea de la Mine nu va zdbovi!

Dumnezeu ne cheama ~i prin profetul loil, zicand: $i acum intoarceti-va catre Mine din toati: inima voastra, cu postiri, cu plans .~i tdnguire. Sja~iali in;mile, nu hainele voastre, si intoarceti-vii cafre Domnul Dumnezeul vostru, ciici EI este milostiv si indurat, zabavni la mdnie si mull milostiv ~i-l pare rau de raul pe care I-a trim is asupra voastrd'":

I Sf. Vasile eel Mare, Despre post, Cuvdntul Y, 3, PC, 31, 168A. ~ Mal. 3:7.

3 ler, 18: 10.

4 (oil 2: 12-13.

78

7_ cA MANTUlREA sa sA v AR.SE~TE rlUN HARUL LUI DUMNEZEU

lar Sfantul Nil zice: .Dumnezeu nu ia aminte degraba la cei pacatosi, ci Ie da lor vreme de pocainta spre vindecarea pacatului ~i 'lndreptare"l_

Prill profetul Zaharia cheama, zicand: lnloarceti-va catre Mine .yi Mii voi intoarce si Eu cafre voi, zice Domnul Atouiitorul'.

$i prin lezechiel zice: Precum este adevarat cii Eu sunt viu, tot asa este de adeviirat ca Eu nu voiesc moartea piicatosului. ci sii se intoarca st sii fie viu. fnloarceli-va, intoarceti-vd de la cdile voastre ce/e relel Pentru ce sa muriti voi, casa lui Israeli?

lnainte-Mergatorul a fost ~i el propovaduitorul pocaintei.' ins~i Mantuitorul a venit propovaduind pocainta ~i iertarea pacatelor: Venit: la Mine, lOti cei osten iIi si cei impovarati. ~i Eu vii voi odihni pe vois. Talcuind acest cuvant, dumnezeiesculloan Gura de AUf zice: "Veniti, nu doar cel ce se chinuieste ci toti care sunteti in griji, ill intristari si in plicate, Venitil Veni~i nu ca sa cer de la voi dreptatile Mele, ci ca sa va dezleg de pacate. Veniti nu fiindca am nevoie Eu de sJava voastra, ci fiindca am nevoie de mantuirea voastra. Caci Eu va odihnesc pe voi. Nu zice numai ca va vot mdmui pe voi. ci cu mult mai multo ca ne va face liberi de toata frica.?" Dar ca sa arate adanca iubire de oameni a lui Durnne-

I Apud Sf. loan Damaschin, Sacra parallela, 40, 3, PO, 96.

141D.

2 Zah. \ :3.

) lez, 33: II.

4 Cf. Mt 3: 1-7; Me. 1:4-5; Lc. 3:3_ SMt 11:28.

fI Sf loan Gura de Aur, Tdlcuire la sftiruu! Mate; EvanghelislUl, 38, 2, PG, 57,43 \.

79

SFANTUL NECTARIE DE EGHINA

zeu ~i pentru ca sa ii faca pe cei pacatosi mai plini de nlvna in pocainta lor, le descopera acestora tainele cerului. Mai multo bucurie se face in eer pentru un pacatos care vine ttl pocairua. decdt pentru nouzeci ~'i noua de drepti care nu au nevoie de pocQinJii. I Propovaduirea apostoleasca a fost sa vesteasca pocainta la toate neamurile lncepand din Ierusalim, Cii asa este scris si asa irebuie sa patimeasca Hristos # sa invieze din morti a treia zi ~'i sa se propovaduia co in numele Lui pocainta st iertarea pacatelor la toate neamurile incepdnd de lu Ierusalim? Veniti, asadar, frati crestini, toti cei osteniti §i fmpoviirali, sa alergam la Domnul. Sa ne 'intoarcem desavar~it, fiindca desavarsi; ne-arn indepartat de "' I. Iata-L pe Judecatorul gata sa ne ierte pacatele noastre. Iata-L pe Stapanul gata sa ne dea noua iertarea datoriilor. lata, Mantuitorul intinde mana sa ne duca pe noi in Rai, sa ne fuca usoara povara pacatelor noastre, sa ne daruiasca pacea si sa ne odihneasca pe noi. Sa luam jugul Lui. Cdc; jugu/ Domnului este bun ~i povara Lui este usoarii. J Sa grabirn cat avem vreme, cat timp usa vietii celei vesnice este inca deschisa, cat timp M irele ne cheama, sa intram la nunta, 4 Sa nu amanam de pe 0 zi pe alta fiindca nu stim ce aduce ziua de maine.' Sa venim la Domnul, sa rnarturisim Lui nelegiuirile noastre" si El este gata sa ne ierte pacatele. Veniti toti sa 11 cautam pe Domnul, ca sa afiam odihna suftetelor noastre! Amin.

I Lc, 15:7.

2 Lc. 24:46-47.

J Cf. Mt. 11 :29-30. 4 Cf. Mt. 25: 10.

S Cf. Pilde 3:2&; 27: t. b Cf. Ps. 31 :5.

80

OMILlA8

Despre marturisire

Duh mut si surd. Eu iIi poruneesc:

Iesi din el ~i niciodatii sa nu mai intri in ell (Me. 9 :25)

CaUi putere! Ce cuvinte mai presus de fire! Ce mareata indraznirel Ce insemnata expresie sau ilustrare a caracterului ei dumnezeiesc! Eu iii poruncesc tie!' Cine altul afara de Dumnezeu putea sa i~i impuna eu atata autoritate propriul eu in fata unui duh mut si surd? Cine altul ar putea, ea unul care are putere sa ceara unui duh mut si surd sa iasa din locasul lui ~i sa nu mai intre in el niciodata, daca ou ar avea putere absoluta asupra duhurilor necurate? .Jesi din el ~i sa nu rnai intri In el!" Cum deci ar putea un duh mut ~i surd sa auda glasul Domnului, daca sunetul lui nu ar rnisca ~i nu ar lnfricosa toata fuea? Daca toate, cele vazute ~i ceJe nevazute, nu ar simti puterea care zace in glasul Mantuitorului? Cuvintele Acestuia sunt atat de puternice atat de ma-

I Me. 9:25.

81

SFANTIJL NECTARIE OF. EGJ-HNA

ri si atat de straine/ iesite din eomun si rostite eu atata autoritate stapaneasca, incat puteau iesi numai din buzele Dumnezeului-om. Caracterul, inaltimea cuvintelor sunt astfel, incat se potrivesc numai lui Dumnezeu. Prin aceste cuvinte Dornnul nostru Iisus Hristos a aratat in mod deosebit dumnezeirea Sa tainuita in EI ~i a deseoperit lim pede dumnezeiasca atotputemicie 1li atotcunostinta.

Prin aeeste cuvinte Mantuitorul a deseoperit trei proprietati durnnezeiesti: mai tntai atotcunostinta fiindca a recunoscut duhul mut si surd ~i it numeste dupa caractcristicile lui: Duh Mut si surd', In al doilea rand, domnia sau staparua Lui, fiindca porunceste ea un smpan eu putere ~i autoritate: Eu iii poruncesc lie. Si in al treilea rand, atotputemicia Lui: Iesi din el si niciodatii sa nu mai intri in ell it recunoaste il chearna pe nume, Ii porunceste ~i ii interzice ~i lndata VOfbelor le urmeaza faptele.lar "duhul mut si surd" aude cuvintele Dornnului si Stapanului, recunoaste glasul eel stapanesc, se lnfricoseaza si se cutremura asculta §i iese afara si fuge pentru a nu se mai intoarce la 10- cui salasluirii lui niciodata. Ce fapta ie~ita din comun! Ce lucrare intemeietoare! Fapta cu adevarat dumnezeiasca! Oare ce impresie a facut pentru iudeii adunati acolo, pentru multirnea ce alerga de pretutindeni? Se vede ca nici una! Fiindca Impotriva acestei stari de lucruri mai cu searna Domnul a mustrat pe iudei ca nearn necredincios si desfranat ~i a arnenintat eel nu Ii va rabda mai mult pe ei: 0, neam necredincios si desjranaf, pana cdnd YO; fi cu voi, pdmi cdnd vii vot

I Ibidem.

82

8. DESPRE MARTURJSIRE

rabda?' Da, nu a facut nici 0 impresie ca ~i cu celelalte semne si minuni, cum istoriseste S.fiintul Evanghelist loan: Dupii ce a fiicut atdt de multe semne inaintea /0/; nu au crezut in El, ca sa se implineascii cuvdntul lui Isaia, care zice: "Cine va crede ceea ce noi am auzit si bratul Domnului cui se va descoperi?' Pentru aeeea nu puteau crede, fiindca iarasi zice Isaia: A orbit ochii lor si a impietrit inimile lor ca sa nu "ada cu ochii lor ~i cu inima sa inteleagd, ca nu cumva sa se intoarca ei si Eu sa ii vindec' Acestea le-a zis lsaia cand a vazut slava Lui" ~i cand a grait despre EP, fiindca pacatul a orbit ochii [or ~j a impietrit inirna lor ca sa nu vada ~i sa nu lnteleaga, sa se lntoarca ~i sa se vindece. Cu adevarat, ce infricosata auzire! Durnnezeu pentru pacate a urgisit pe poporul Lui iubit ~j a orbit ochii cugetului si a Impietrit inimile pacatosilor, ca sa nu fie auzit glasul Lui, care de multe ori i-a chemat, ca sa ramaua paua in sfarsit ln rautatile lor si sa nu se vindece prin recunoasterea Mantuitorului ea sa prirneasca pedeapsa cuvenita pentru faptele lor. Domnul i-a rabdat, i-a cercetat, i-a rugal, iar ei au auzit, s-au departat de El §i au camas In pacatele lOT. Asadar tot in pacate vor muri. Cu adevarat, frati crestini de vreme ce nu l-a crutat pe poporul Lui ales, care nu a ascultat, pe noi cum ne va cruta? Daca nu a eruJat maslinul eel bun", care n-a reusit sa dea roada,

I Mt. 17:17. i Is. 53: I.

J Is. 6:9-10. 4Is.6:1.

s In 12:37-41. b Rom. 11:24.

83

SFANTUL NECTARIE DE EGHrNA

cum va cruta pe maslinul salbatic', altoit, daca el nu i~i va da rodul lui?

Daca un asemenea peri col ii ameninta pe top cei ce lucreaza pacatul, sa patimeasca orbirea mintii ~i sa i~i impietreasca mintea §i inirna, astfel lncat nici caracterul dumnezeiesc al faptelor Mantuitorului sa nu ii indrepte, nici sa inteleaga puterea ~i dumnezeiasca energie, care ii chearna pe ei, si sa ramana nevindecati suferind ~i fiind condamnati la moarte, pentru aceasta voi vorbi despre necesitatea absoluta a marturisirii, ca singurul rnijloc de vindecare ~i de mantuire a sufletului bolnav.

Ce este marturlsirea?

Marturisirea este recunoasterea voluntara si sincedi a faptelor pacatoase, lara tearna sau rusine ~i sfiala dar cu osandire de sine si cu zdrobire de inima inaintea persoanei randuite de Biserica pentru dezlegarea pacatelor,

Marturisirea pacatelor trebuie sa fie de bunavoie, un act voluntar ~i sincer, sa fie adevarata si desavarsita, fiindca 0 spovedanie silitii ~i nesincera este neroditoare, ca una care nu porneste din imboldul inimii, ca expresie a grijii §i semn aL unei dorinte de vindecare.

Marturisirea trebuie sa fie lara rusine ~i rara sfiala, ci cu buna tndraznire ~i osandire de sine, fiindca indraznirea este manifestarea scarbirii fata de pacat ~i dispozitia pentrulndepartarea lui. Rusinea insa arata lipsa curajului.

I Rom. II:l7, 24.

84

8. OESPRE MARTURISIRE

Marturisirea se cuvine sa fie cu zdrobire de inima, fiindca aceasta rnarturiseste adevarata parere de rau si exprima intristarea pentru calcarea porunci lor Lui Dumnezeu pe care cauta sa II irnblanzeasca. Marturisirea lara zdrobirea in.imii aratii lipsa sentimentului adanc de vinovatie pentru calcarea dumnezeiestii legi.

Marturisirea care poarta aceste caraeteristici ale adevaratei pocainte ~i schirnbari a mintii este adevaratii ~i desavar~itii §i aduce roadele ei de mantuire. Prin acestea eel ce se marturiseste trebuie sa se apropie de parintele lui duhovnicesc, sa l~i deschida inima lui, sa Ie dezvaluie pe cele neariitate $i ce/e ascunse' ale inirnii, tara rusine ~i sfiala, cu indraznire ~i zdrobire de inirna ~i sa caute a lrnplini toata dreptatea lui Durnnezeu, ca sa se vindece sufletuI si sa dobandeasea mantuire.

Cei ce au pacatuit ~i din rusine nu i~i marturisesc pacatuJ, i~j predau, din pricina rusinii, sufletullor la moarteo Unii ca acestia sufera asemenea bolnavilor care, din pricina rusinii, desi distrusi de suferinta, nu alearga la doc tori si tocrnai aceasta ii trimite mai repede ill iad. eel ce a pacatuit trebuie sa se spovedeasca pentru a fi mantuit. Dumnezeu prin profetul lsaia porunceste, zicand:

Spune tu mai tnuii pdcatele tale, co sa te indreptiile$ti,1 fiindca Eu sun! eel ee sterge piicatele tale'.

Celor ce se rusineaza ~i nu yin la rnarturisirea care aduee rnantuire, Sfintii Parinti dau ca sfat acestea:

Ru~inea, daca rusine putem numi ceea ce vine la spo-

'Ps.50:8.

i Is. 43:26.

3 Is. 43:25.

85

SFANTULNECTARIE 06 EGHINA

vedanie, nu aduce slava ~i har, despre care inteleptul Solomon zice: Este 0 rusine care duce fa pticat',

Nu dispretui sa-ti spovedesti pacatul tau, pentru ea prin rusinea de aiei sa scapi de eea de dincolo (fiindca si aeeasta este 0 parte a osandei aceleia) ~i sa fii slavit, fiindca ai urat pacatul eu adevarat, biruindu-I si osandindu-l pe el ea pe ceva vrednie de ocara. Ne 'incurajeaza asadar sfintii sa ne grabim, fiindca Dumnezeu a lnchis vremea mantuirii si pocaintei in timpul vietii. lata ce spune dumnezeieseul Gura de Aur: .Nu este marturisire ~i indreptare eelor ce merg in iad. Dumnezeu a hotarnicit aici viata si fapta, iar acolo cercetarea faptelor,'? Acelasi dumnezeiesc parinte ne lnvata eli este eu neputinta a scapa de rusinea faptelor noastre fiindca, daca aiei nu ne marturisim pacatele din pricina rusinii, vom fi rusinati acolo in rata multor mii si zed de mii. lata cuvintele acestui sfant parinte: .Aici in fata unuia singur nu voim sa tim rusinati, dar dincolo ce vom face in fata a rnii l]i zed de mii?'" "Gandeste-te ea §i cum ai fi la scaunul de judecata al lui Durnnezeu, ia aminte la toate pacatele ce ai gresit in viata tao Caci chiar daca ai vrea sa itt ascunzi pacateIe Dumnezeu nu le va ascunde nicidecum, ci pe toa-

,

te Ie va pune inaintea ochilor tai, daca, apucand mai inainte, DU Ie vei dezlega pe ele aeum prin pocainta

I Pilde 26: 11.

2 Sf. Grigorie TeoJogul, Cuvdntul J 6, La parintele core a liicui pentru btitaia grindinii, PG, 35, 944C. V. Melissa, 1, 16, PO, ) 36, 820C. Locul este citat Ja Sf. Grigorie TeoJoguJ.

l Sf. loan Gura de Aur, Culegere din diferite cuvantiiri. 3, Despre pociiifllii, PO, 63, 596.

86

8. DESI'RE MARTURISIRE

~i marturisire." Si iarasi: Multi dintre plkato~i zic: sunt plio de rusine. Cum pot sa m.a apropii de Dumnezeu? Cum pot sa il chern pe EI? Acestia sufera de "evlavie" draceasca. Esti lipsit de Indraznire ~i curaj? Dar tocmai pentru aceea apropie-te, ca sa dobandesti multa indraznire! Nu cumva un om se va lmpaca astfel eu tine? Dumnezeu este ~i mai degraba El vrea sa te slobozeasca de pacate, Caci nu atat de mult doresti tu propria ta siguranta, pe dit doreste Acela rnantuirea taP Si inreleptul Sirah lndeamna zicand: Sci nu te rusinezi a mdrturisi piicatele tale', iar lov zice ~i el:

Chiar dacd fora de voie am pdcdtuit, am ascuns eu piicatul meu, cad nu ma feream de multimea poporului, ca sli nu miirturisesc inaintea Jut.

lar Sfiintul Vasile eel Mare zice ea trebuie sa marturisim plini de lndraznire cu gura, de vreme ee tot eu lndraznire pacatuim in trup. lata cuvintele lui: "De vreme ee pacatuim in trup, ori de cate ori facem madularele noastre roabe pacatului spre faradelege, sa avem indraznire a le marturisi cu gura, fiind e~tigati prin acest organ, pentru dezlegarea pacatului", Ai blestemat? Binecuvanteaza. Ai inselat? Da inapoi. Te-ai imbatat? Posteste, Te-ai laudat? Smereste-te. Ai pizmuit? Roaga-te. Ai ucis? Marturiseste sau fii eele deopotriva martiriului si rnunceste trupul prin martu-

I Idem, Cuvdnt La pllda celui ce datora /0000 de talanti, ~i cerea de la datornicul sdu 100 de dinari, ~; cd tinerea de minte a riiului este mai riiu decdt oriee piicat, PO, 51, 24.

2 Ibidem, 6, PO, 51,25.

lintel. Sir. 4:28.

4 lov 31 :33-34. LXX.

87

FANTUL NECTARIE DE EGHINA

risire, ~i atunci dupa marturisire vei f vrednic a canta lui Dumnezeu in psaltire cu zece strune,'

Catre cei care arnanau de pe 0 zi pe alta marturisirea lor, iata ee sfatuiesc parintii: ,,Amanand sl codindu-te a-ti spovedi cugetele tale eu nimic nu te vei folosi, crezand vrajmasului ca ti-a descoperit cine stie ce taina ~i temandu-te sa nu lovesti ~i sa cazi din dragostea lui, daca vei descoperi unor barbati duhovnicesti marea aceasta descoperire'",

jn~eleptul Sirah zice: Mai inainte de judecatii cerceteazd-te pe sine, ~i in vremea cercetarii tale vei ofla milii'.

Si Domnul zice: Luait aminte. privegheati si va rugati, caci nu ~ti/i cdnd va fi aeea vreme. Este ea un om care a plecat in alta Jarii si, liisdndu-si casa, a dat puterea in mana slugilor. ddnd fiecdruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit sii vegheze. Vegheati dar eli nu stitt cand va veni stapiinu/ casei: sau seara, sau fa miezul noptii, sau la cdntatul cocosilor; sau dimineata. Ca nu cumva, venindfiirii veste, sa vii afle pe VOl dormind. Jar eeea ce vii zic voud, zic tuturor:

Privegheatil' Cei care yin la spovedanie fiindca asa este obiceiul sau sub alte pretexte, sau cei care i~i marturisesc lara sinceritate pacatele, sau eei care din prieina rusinii Ie osandesc pe acestea si le explica motiveIe, eei ce se indreptatesc pe ei in§i§i ~i Ii invinuiesc pe

I Sf. Vasile eel Mare, Omi/ii III Psalmi, 32, PO, 29, 325CD-J28A. V. Sf. loan Damaschin, Sacra Parallela 40 4, PG,96, J 53BC.

2 Melissa J~ 16, PG, 136, 824C. ] Intel, Sir. 18:20.

4 Me. 13:33-37.

88

8. DESPRE MARTURJSIRE

altii acestia batjocoresc pe Dumnezeu, inselandu-se. Dar nu Se lasa batjocorit Domnul, fiindca EI CUl103§te toate. I Cei care i~i tainuiesc pacatele lor sufera asemenea cu cei bolnavi care i~i tainuiesc bolile lor si nu spun adevarul medicilor din pricina rusinii.

Catre unii ca acestia David se da pe sine insusi drept pilda zicand: Fiiradelegea mea 0 voi vesti ~'i mli voi lngriji pentru piicatul meu'. Si iarasi: Marlurisi-voi fiiriidelegea mea Domnului si Tu ai iertat nelegiuirea pacatului meu'.

~i Iisus Sirah ziee: Drept pare impricinatul cdnd vorbeste intdi, dar cdnd vine pdrdsu! lui atunci il viide~teA

~i alcatuitorul Pi/de/or zice: "Cineva poate sa-~i ascunda ura lui prin prefacatorie, dar In adunare diutatea lui se da pe fata". Celui ce pacatuieste nu-i foloseste la nimic sa piarda timpul, daca vrea sa crute sufletul lui, ci de lndata sa alerge pocaindu-se, Ia marturisire ~i va gasi multa putere pentru a respinge pacatul, .Jnva~atura cea duhovniceasca obisnuieste a indeparta fumul depus in suflet din pricina rautatii.""

Demonii voiesc sa ne distruga, dar, noi pocaindu-ne ~i marturisindu-ne, aceia dau gres ~i se irnplineste Scriptura care zice ca pofla paciilo#/or va pie- 1';.6 Acelasi zice: ,Mare lucru e a nu primi deloc caderea, dar daca din rapirea vraimasului se intarnpla cuiva vreo cadere acela trebuie sa caute scapare 1a

I Gal. 6:7.

2 Ps. 37:19. J Ps. 31:6.

4 Pilde 18:17, LXX.

5 Sf. loan Damaschin, Sacra parallela, 40,3, PO 96, 144A. 6 Ps. 111:10.

89

SFANTUL NECfARIE D6 EGBJNA

eea mai buna nadejde. Caci 1nclinatiile oamenilor sunt la eele contrare'".

Nu este trebuinta de vreme pentru eel ee voieste sa se mantuiasca, zice Sfiintut Vasile eel Mare, ,Cu adevarat talharul a fost mantuit nu in tirnp, ci numai erezand a castigat comoara Imparatiei.'>2

Si lov ziee: Dacii omul va cugeta din inima sa se intoarcii /a Domnul, isi va vesti omul vina lui (pacatul n.a.) lsi va artita nebunia lui, se va lndura Dumnezeu de el co sa nu cadii in moarte. Atunci se va innoi trupul lui ea varul pe zid, iar oasele lui se vor umpie de duh. Atune; trupul/ui se friigezeste ca in zilele tineretii si il face pe el iara~i barbat intre oameni. EI se roagd lui Dumnezeu si Dumnezeu ii arata bunatalea Sa si-i ingaduie sa vadiifata Sa eu mare bucurie si astfel ii do omului iertarea Sa3•

Iar Aristotel zice; "Nu departe de eel rara de piieat se face pe sine eel ce i~i marturiseste greseala cu moderatie'".

Sfantul loan Climaeos zice: ,Ranile biruite nu merg spre mai rau, ci se vor vindeca'", "Caci nirnic nu da atata putere gandurilor ~i demonilor asupra noastra decat faptuJ de a Ie ingra~a nemarturisite in inima.' 6 Atatea si astfel de bunatati sunt cele ce ne vin din marturisirea grabnica si sincera.

I Sf. loan Damascbin, lip. cit. 40,3, PO, 96, 141 D. 2 Jbidem, 140C.

J lov 33:23-26, LXX.

4 Melissa. t, 16, PO, 136, 824B.

5 Sf. loan Sinaitul. Seara Raiului, 4, Despre fericita si pururea pomenita ascultare, PG, 88, 9760.

6 Ibidem, 23, Despre cugetele de nerostit ole hulei, PG, 88, 68 J B

90

8. DESPRE MARTURISJRE

Totusi profetullsaia ne vesteste sa fim foarte pregatiti: Ciiutati pe cal il puteti gasi, strigati catre Dansui cal EI este aproape de voi. eel rau sa lase ca/ea lui si omul eel nelegiuit vicleniile lui si sa se intoarcii 'Pre Domnul, caci EI Se va milostivi de ddnsul ~i vafi

miluit.fiindcii va ierta cu mull piicatele voastre'.

Iar Sfantul Grigorie Teologul invata si modul Indreptarii greselilor, zicand: "Te-ai incins cu spurcaciune, laerimi, suspine ... iar indreptarea vine din petrecerea de necinste' prin rnarturisire'". "De nimie nu Se bucura intr-atat Dumnezeu dec at de indreptarea ornului ~i de mantuirea lui., pentru care este tot cuvanrul si toata taina'".

Marturisirea totusi presupune ~i afJarea unui doctor potrivit si experimental. Cu privire Ia aceasta necesitate de neinlaturat, iata ce zice un sfant parinte: .Dupa cum, asadar, suferintele trupului nu se deseopera tuturor oamenilor nici chiar celor ce le au ci ce-

lor ce au experienta vindecarii acestora, la fel si macturisirea pacatelor trebuie sa fie la cei ce pot aduee vindecarea'".

Asadar grija pentru a afla doctori incercati ce pot sa vindece ranile unui sufJet vatamat din pricina pacatelor. Grija nezabavnica, din pricina caracterului acut

I Is. 55, 6-7. LXX.

2 Se refers la petrecerea in smerenie, Iipsitli de slava de la oameni, ~ cinste de la ei.

l Sf. Grigorie TeologuJ Cuvdruu! 40, La SjanJul Botez, 9, PG, 36, 369A.

4 Idem, Cuvonlul39, La siirbiJloarea luminilor, 20 PG, 36, 357D-360A.

~ Sf. Vasile eel Mare, Capetele regulilor mici, PG, J 1, 236A.

91

SFANTuL NECfARIE DE EGHINA

al ranilor si a feluritelor patimi. Grija totodata din pricina pericolului iminent, fiindca, asa cum un medic neiscusit pe multi Ii trimite in portile mortii, tot asa un duhovnic neintelept si nepriceput trimite multe suflete in iad. 0, ce rau infricosator! Sa afle cineva moarte cand el cauta vindecare! Cine poate sa aprecieze rnarimea unei astfel de nenoroeiri nemasurate? Cine va putea plange 0 asemenea pierzanie? Ce izvoare de lacrimi trebuie sa izvorasca din ochii lui ca sa planga pe masura nenoroeirii? Vail Vai eelor ce pretind duhovnicia ~i omoara sufletele eelor ee se rnarturisesc! Vai celor care pentru dezlegarea pacatelor pretind bani in loc de cucernicie ~i de zdrobirea inimii ~i imblanzirea lui Dumnezeu printr-o viata virtuoasa ~i adevarata, Vai eelor care cauta prin recompense sa yanda iertarea faptelor rele! Vai fatarnicilor, vai celor ce mairnutar-esc evlavia pentru inselarea rnultora §i cu scopul castigului, vai eelor ce afiseaza cucemicia pentru bani! Vai celor ce fagaduiesc rugaciuni si eereri pentru pacatosi, pentru a primi in schimb bani! Vai celor ee se fac targoveti de suflete! Vai celor ce vand demonilor pentru un ecl§tig marunt, sufletele crestinilor! Vai dascalilor minciunii! Partea lor va f cu tatailor, diavolul, tatal minciunii. Iubiti crestini! Dumnezeu este nernitarnic nu are nevoie de nirnic, fiindea nu este lipsit de nimic, Asadar nu Ii aduceti cereri straine si rugaciuni pentru compensarea dumnezeiestii dreptati ranite, pentru a imblanzi pe Dumnezeu Care S-a maniat, fiindca nimic nu va fi de folos. Ai pacatuit? Constientizeaza greutatea pacatului! Ai rnustrari de constiinta? ingrije~te-te de suflet ca sa fii usurat,

92

8, DESPRE MARTURlSIRE

lngrijeste-te sa faci sa Inceteze mustrarea constiintei. Duhovnicul este numai doctor. Cauta mai curand leacurile decat rugaciunile ~i cererile platite. Dar, daca ~i pe aeestea Ie cauti, nu pierde din vedere leacurile totusi. Pentru ea, atunei cand ne irnbolnavirn dupa cum invata Apostolul Iacov, nu doar sa cautam rugaciunile, ci sa ne ~i ungem cu untdelemnul credintei celei adevarate.' La fel ~i aici, cauta leacul, si, daca esti bogat, da eelor sfinti sa se roage pentru tine si roaga-te impreuna cu ei. Dar rugaciunea celor ce impreuna se roaga sa :fie expresia setei tale drepte pentru imblanzirea lui Dumnezeu, altminteri de nici un folos sunt tie toate rugaciunile celorlalti, daca tu esti nepasator, fiindca tu nu vei deveni moral eu nimic mai Imbunatatit. Iubitilor, este yorba de renasterea moral a, este yorba despre vietuirea crestina, este yorba despre petrecerea cuvioasa ~i virtuoasa, Este yorba de familiarizarea cu ceea ce este dumnezeiesc. Este vorba despre desavarsire ~i sfintenie. Fiindca, devenind astfel, ne vom face partasi vietii vesnice.' Asadar, daca noi insine nu ne vom lupta, nirnic nu vom ispravi, ei desarte vor fi rugaciunile duhovnicilor, desarte -paraclisele preotilor, desarte sarindarele ~i Liturghiile, cele care sunt pentru eel ce nu se pocaieste ~j nu plineste ceea ce este cu adevarat dumnezeiesc ~i duhovnicesc. Sa ne mantuim prin zdrobirea inimii,

I lac. 5: 14-15. 2 Evr. 3: 1.

93

OMILlA9

Despre marturisire

Ci mirturisirea este necesara

Marturisirea este necesara din urmatoarele motive:

1) fiindca este 0 porunca a lui Dumnezeu; 2) fiindca atrage dupa sine ~i face pace intre Dumnezeu ~i oameni ~j 3) fiindca omul se foloseste moral si duhovniceste.

Ca marturisirea este porunca durnnezeiasca se araill din Sfintele Scrip/uri, Noul si Vechiul Testament. In numele lui Dumnezeu, Moise zice catre fiii lui Israel:

Daca vreun barbat sau a femeie va face vreun pacat fa/a de vreun om si prin aceasta va piicdtui impolriva Domnului si va fi vinovat sufletul ace/a. sii-si miirturiseasca pdcatul ee a facut ... I lar in Pi/dele lui Solomon se zice: eel ce f~i aseunde pdcatele lui nu propaseste, iar eel ee le miirturiseste si se lasii de ele va fi miluir. Toti profetii si insusi David propovaduiesc marturisirea. Prill intoarcerea la Dumnezeu este desernnata marturisirea. De aici cei ce veneau la Iordan, la propovaduitorul pocaintei, la loan Botezatorul, i~i

I Num. 5:6-7. 1 Pilde 28: 13.

95

SPANTUL NECfARIE DE EGHINA

marturiseau mai intai pacatele. lata cuvintele evanghelistului: Atunci a iesit /a el tot Ierusalimul ~i (oatil ludeea si toatd imprejurimea Iordanului. $; erau botezati de catre el in raul lord an, miirturisindu-si pa~ catele'. Mlirturisirea, asadar, este porunca dumnezeiasca si, ca atare, trebuie sa fie pazita riguros pentru rnantuirea celor ce se pocaiesc, Porunca aceasta noua a primit mare irnportanta in Noul Testament. Marturisirea este usa de intrare in crestinism. Si aceasta se arata potrivit din marturisirea celor botezati in Iordan de catre Joan, al carui botez era 0 introducere in crestinism, fiindca zicea: Eu va botez pe vol cu apd spre poeain/a. Dar Ce/ ee vine dupii mine este mai puternic decal mine} Caruia eu nu sunt vrednic sa j; dezleg cureaua fnca/lamintei. Acesta va va boteza pe VOl cu Duhul Slant ~i eu 102.

Aceasta de asemenea se rnarturiseste ~i in Faptele Apostolilor: fiindca, istorisind Apostolu1 Luca convertirea efesenilor la crestinism, zice di au lnceput sa tsi rnarturiseasca, §i cu multa indraznire inca, faptele lor. lata cuvintele Apostolului: Mult] dintre cei ee au crezut au inceput sa mdrturiseascii ~i sii isi vesteascii faptele /0,..1. Rugaciunea Tatiil nostru' este 0 marturi-

sire neincetata ~i de fiecare zi. Cererea pentru iertarea pacatelor este 0 marturisire a pacatelor,

Marturisirea 0 statorniceste §i Apostolul lacov

fratele Domnului, zicand: Marturisui-vd unii altora

I Mt. 3:5-6.

2 Mt. 3:11.

) Fapte 19: 18. 4 Ml6:9-13.

96

9, DESPRE MARTURlSIRE

caderile st rugati-vd unii pentru altii, ca sa va vindecati. Caci mull poate rugdciunea stdruitoare a dreptului'. Iar Sfantul Evanghelist loan sfatuieste zicand:

Dacd ne vom marturisi piicatele noastre. E/ este eredlncio ' ~i drept ca sii ne ierte noua gresalele noastre ~'i sa ne curiiteasca pe noi de toatii nedreptatea'. Marturisirea, ca obicei vechi al Bisericii este mentionata la Irineu,' la Tertulliarr'. la Clement al Alexandriei", la Origen, in Omilia la Levitic" si la Ciprian".

Pana ~i vechii greci vedeau marturisirea ca necesara si folositoare, fiindca cei care erau initiati in misterele eleusine ~i dionisiace marturiseau mai lntai pacatele lor, iar Socrate sfatuia marturisirea ca izbavitoare .• Daca va face 0 nedreptate, el lnsusi ajungand la aceasta din propria lui voie, ~i daca dupa aceea de lndata va restabili dreptatea alergand la doctor, ca nu cumva boala nedreptatii sa dureze :Jj sa faca sufletul orb ~i de nevindecat."!

~i Pithagora a zis: "Voi incerca sa acopar pacatele

tale nu prin cuvinte ci prin mustrari sa le vindec '9.

I lac. 5:16. 211n 1 :9.

] lrineu, Certarea si lepiidareafolsei cunostinte, 1, 13, 5 si 7.

PG, 7, 588AB ~i 592 A.

4 Tertullian, Depoenitentia, II, rv,JX, X, PL, I 1338A-1341A.

1343A-J344B, 1354A-1355A, 1355A-1357A. 3 Strom ate, n, 12 PG, 8, 993AB.

6 Origen, Om ilia a 2-0 la Levitic, 4. 7 Cyprian, Epistole, LV, LlX..

8 Platon, Gorgias, 480a-b.

9 loan Stobaios, Anthologion. 13,33; v. Melissa, r, 16, PG, 136,8240.

97

98

SFANTUL NECTARIE DB EGHINA

Si Aristotel: "Nu departe de conditia celui fara de pacai este eel care i~i marturiseste de bunavoie pacatul savarsit" .

Marturisirea este eu adevarat porunca durnnezeiasca ~i fiindca este 0 pornire a inirnii. Cel ce pacatuieste i~i simte inima ingreuiata si nu afia usurare decal daca [~i marturiseste pacatul, decat daca 11 marturiseste pe acesta inaintea lui Dumnezeu. Sfdnta Scrip/uta ne da eel mai vechi exemplu marturisirea lui Lameh, care a rnarturisit cu multi! intristare despre femeile lui, fiindca pentru ele a ucis un barbat ~i un taniir.2

Cele mai vechi neamuri care au pacatuit au adus inainte jertfe de impacare lui Dumnezeu, si in aceast1i aducere inainte ele marturiseau pacatele lor. Aeeste rugaciuni trimise catre Dumnezeu din toate partile de pe pamant sunt asemenea eu 0 oarecare rnarturisire a neamului omenesc fala de Dumnezeu. Jertfele de impacare erau practic 0 rnarturisire a pacatului si a vinovatiei celui ce Ie adueea pe ele. Cel ce nu lsi marturisea pacatul nu afla niciodata odihna, fiindca niciodata nu mai avea apropierea de Dumnezeu. Cel ce nu i~i marturisea pacatul se afla pururi apasat sub povara vinovatiei ~i departe de Dumnezeu, fiindca ~i sufi etu I lui se intrista ~i se indurera.

Fiindca in cel pacatos prevaleaza 0 stare de neoranduiala rnorala, 0 mustrare neincetata se naste din simtirea sufletului care cauta despovararea prin marturisirea pacatului, Sufletu1 cauta marturisirea, fiindca ~tie dumnezeiasca porunca, fiindca reeu-

I Me/is. a, I 16, PG, 136 8240. 2 Fac. 4:23-24,

9. DES PRE MARTURlSIRE

noaste ca aceasta este singurul mij IDe al imprietenirii ~i impacarii eu Dumnezeu, pe Care, daca a pacatuit, simte ea L-a maniat ~i cauta sa II lnduplece sa nu Se intoarca de Ia dansul, ci sa devina miJostiv si sa ii dezlege datoriile.

Fiindca marturisirea este un irnbold innascut, la fel ~i induplecarea divinitatii este 0 intoareere naturala miscata spre aceasta, fiindca suftetul sirnte ea a pacatuit fa~a de Dumnezeu ~i ca trebuie sa satisfaca dumnezeiasca dreptate pentru a dobandi vindecare. Numai Biseriea a primit puterea de a lmpaca pe om eu Dumnezeu si de a aduce tamaduirea, de aeeea se cade ea acela ee a pacatuit sa alerge la Biserica. Caci numai ea poate sa TI imprieteneasca peel din nou eu Dumnezeu. Lucrarea si apostolia Bisericii marturisesc aeeasta, dupa cum vorn arata in cele ce urmeaza.

Despre iertarea pacatelor

eel ce a pacatuit fata de Dumnezeu are trebuinta de lmpacare. Aratarea Domnului nostru I isus Hristos ucenieilor Lui dupa lnviere ~i puterea data tor de a dczlega pacatele marturiseste aceasta'. Fiindca, daca nu ar fi necesara iertarea pentru vindecarea sufletelor, nici iertarea pacatelor neamului omen esc nu ar f fost necesara, nici Aposolii nu ar fi fost trimisi la propovaduire, nici nu ar fi fost neeesar sa fic inzestrati eu atata putere, fiindca atunci credinta singura tn Hristos ~i numai Botezul ar fi suficiente si Dumnezeu putea sa hi pastreze

I III 20:23.

99

SF.A.NTULNECfARIEDE EGf .. UNA

pentru Sine aceasta putere, de a dezlega pacatele. Dar a dat putereaApostoLilor nu numai de a le ierta, ci si de a le [ine, a dat puterea de a lega si a dezlega pacatele:

Carom vel; dezlega pacatele 101: se VOl' ierta lor si carora Ie veti line, tinute vor fi'. Puterea aceasta, data in mod desavar~it. marturiseste eu certitudine neeesitatea absoluta care deeurge din luerarea apostoleasca. Dar daca Biserica, la lntemeierea ei, a primit lucrarea apostoleasca pentru a-si asigura continuitatea, urmeaza ca a primit dreptul de a lega si a dezJega.

Puterea de a lega ~i dezlega a fost data in Biserica ~i a inzestrat Biserica, dupa cum am spus, din timpuri apostolice, dupa cum marturiseste insusi SHintul Apostol Pavel, care porunceste catre Corinteni sa scoata afara din Biserica pe eel ce a desfranat cu femeia tatalui sau si sa it dea pe unul ca acesta satanei spre pieirea trupului, ca duhul stifle mdntult in ziua Domnului lisus?

Puterea de a lega ~i de a dezlega a fost data, cum s-a ararat, dintr-o necesitate existenta deja, pentru pastrarea sfinteniei Bisericii, ca sa fie "sfclnta ~i tara de prihana". Fiindca, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel, Domnul nostru Iisus a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea, pentru ca aceasta sii se sfirueasca curiuindu-se cu baia apei prin cuvdnt, ca sa 0 infii[iseze pe ea Siesi Biserica slavita, neavdnd pata sau zbtirciturii ori altceva de acest fel, ci ca safie slanta ~i forti de prihanii? Puterea aceasta da Bisericii pu-

I In 20:23.

Z I Cor. 5: 1-5. 3 Ef. 5:25-27.

tOO

9. DESPRE MAATURISIRE

terea de a se pazi sIanta ~i :lara de prihana si putinta de a deveni framantatura adevarata, ea sa dospeasca intreaga fire' I. Jar dacii este pdrga de foinii s[onlal si framanttitura este s.tanla si daca riidacina este sjan/ii, si ramurile sunt?

Daca Biseriea ar fi lipsita de puterea ei, nu ar putea sa i~i plineasca apostolia. Fiindca atunci cum va putea sa se pazeasca sf'anta ~i lara de prihana, cum va lnchide pe eel ticalosi din adunare sau cum va primi pe cei ce se pocaiesc? Ce perceptie a stiirii morale a madularelor ei va avea? De unde va cunoaste ca da cele ,sfinte sfintilor'" sau ca ii priveaza de acestea pe eei pacatosi care cauta sa lrnblanzeasca pe Dumnezeu prin pocainta?

Puterea de a lega ~j dezJega este si va fi puterea care pastreaza Biserica sHinta ~i tara de prihana. Pentru aceasta Biseriea din timpuri apostoliee nu a incetat sa i~i exercite aceasta mare putere, dar trebuie ca si eei care poarta de grija sufletelor lor sa alerge la Biserica, ea fiind singura tamaduitoare fiindca altfel nu este mantuire. Dornnul ii cheama pe toti cei osteniti si lmpovarati ca sa ii odihneasca pe ei. Iar Biseriea, ce continua luerarea lui Hristos, ii chearna pe eei impovarati de pac ate ea sa Ie dea odihna. Cum se vor odihni eei impovarati de pacate, daca Biserica nu ar avea puterea de a lega ~j dezlega? Cum se vor fi odihnit nea-

II Cor .. 5:6. 2Rom.II:(6.

] Cf textului liturgic: "Cele sfinte celor sfint] adueem ... ' care se cantl1 mai inainte de Chinonic la Sjdnla Liturghie a Sf. foan Gura de Aur si la cea a Sf. Vasile eel Mare.

101

SFANTUL NECTARJE DE EGHINA

murile, daca Apostolii nu ar f avut puterea de a ierta pacatele? Si cum ar putea continua lucrarea apostoleasca daca nu ar fi rnostenit aceasta harisrna? Numai Biserica, fii iubiti io Domnul, poate sa usureze povara celor impovarati de pacate. Veniti, toti cei impovarati, si veti alia odihnii sufietelor voastre,'

Marea apostolie a Bisericii ~i dunmezeiescul ei earacter silesc madularele ei sa 0 pastreze pe ea stanta si tara de prihana, .neavand pata sau zbarcitura sau altceva de acest fel", astfel ca Biserica, mireasa a lui Hristos iubita ~i prin sangele Lui curalita sa fie slan/ii si fora prihanii' si, avand drept apostolic sa dospeasca toata framantatura3., sa l~i duca la lmplinire marea ei rnisiune. lar eei impovarati de pacate care afla desfatare intru acestea ~i care sunt in cornunitatea Bisericii, profaneaza sfintenia Bisericii ~i impiedica lucrarea marii ei apostolii. Madularele Bisericii trebuie sa fie, zice Pavel, sfinte ~j tara prihana, Precum intru EI ne-a si ales inainte de lntemeierea lumii. ca sii jim sfinti si fora de prihanii inaintea Lui. Mai inainte rdnduindu-ne, in a Sa iubire spre irfierea intru EI prin Iisus Hristos, dupii buna socotintii a voii Sale .. spre lauda slave; harului Sdu. CIJ care ne-a diiruit pe no; prin Fiul &iu eel iubit. Intru El avem rdscumpdrarea prin sdngele Lui ~i iertarea pacatelor dupii bogatia harului Lui. 4

Cei care din nestiinja pacatuiesc astfel, trebuie sa

rccunoasca faptul ca mare osanda l~i agonisesc lorusi

I Mt. 11 :28-29.

2 Ef. 5·27.

) I Cor. 5:6. 4 Ef. 1:4-7.

102

9. DESPRE MARTURISIRE

~j ea intreit se va cere implinirea judecatii lor: 1. ca nu au pazit porunea ~i au calcar legea lui Dumnezeu, facandu-se robi pacatului; 2. ca au atribuit Bisericii pete, prihane si intinaciuni; 3. ea au franat lucrarea Bisericii prin patarea acesteia si prin propria potrivnicie fata de luerarea Bisericii. De aceea zicea Sfantul loan Gura de Aur: , Daca noi am fi crestini demult ar fi venit nearnurile la Hristos". Asadar noi punem opreliste lucrarii Bisericii. Asadar, iubitilor, sa nu mai staruirn inca in pac at, ci sa ne schimbam ~i sa ne sfintim pe noi lnsine prin iertarea pacatelor ca sa nu fim osanditi pentru acest irrtreit pacat, sa dam satisfacerea ceruta de la noi pentru a plini dreptatea dumnezeiasca.

eel ce pacatuie~te trebuie sa satisfaca dumoezeiasca dreptate

Satisfacerea dumnezeiestii dreptati ranite prin lucrarea pacatului din partea celui pacatos este imp erativul dreptatii pentru vindecare ~i dispozitia launtrica a pacatosului pentru a-L lmblanzi pe Dumnezeu.

Imperativul dreptatii ~i dispozitia inimii izvorasc din acelasi izvor, din caracterul vesnic al Jegii dumnezeiesti. Dreptatea cere 0 compensare din pricina vesniciei dumnezeiestii Iegi pe care a stirbit-o pacatul. La fel si inima cauta din imboJduJ launtric a satisface dumnezeiasca dreptate, fiindca launtric lnseteaza si cauta pazirea dumnezeiestii legi ~i se straduieste sa luer.eze pentru invesnicirea acesteia. Aceasta sete launtrica vine din identificarea voiruei omului launtric cu Jegea lui Dumnezeu.

J 03

·fANTUI.., NECTARlE DE EGHJNA

Cerinta si stradania de a 0 tmplini sunt semn de lupta itnpotriva pacatului, fiindca orice pacat este razboi 1mpotriva legii lui Dumnezeu si dusman at pacii ~i al Impadiliei lui Dumnezeu pe pamant, pe care cauta sa 0 tulbure si sa semene coofuzie.

Pacatul, ca unul spre care nu tindem prin fire. este ceva care nu a fost creat de Dumnezeu si, ca atare, este nefiinta. Dar cand cste lucrat de po:fta cea impotriva fuji, prirneste ipostas. Dar fiindca intreaga creatie estc plina de fapteJe Domnului si fiindca aceasta lege se revarsa peste toata fata pamantului, aceasta facatura omeneasca ce a luat ipostas, ceea ce este dorit impotriva firii, prirneste un loc ~i tinde sa inlocuiasca bineIe eel creat de Dumnezeu. Dar daca Dumnezeu le-a facut pe toate bune foarte urmeaza ca aceasta noua lacatura ce a intrat a tulburat si a vatamat binele care avea stapanirea ~i a prejudiciat astfel legea lui Dumnezeu. Pacatul este asadar, un mare rau si faradelege impotriva lui Dumnezeu fiindca ameninta sa distruga lucrarea lui Dumnezeu. Fiindca Iacatorul pacatului este omul; de aceea, pacatuind el impotriva lui Dumnezeu padituieste ~j pentru accasta trebuie sa se plineasca dumnezeiasca dreptate, distrugand raul pe care l-a savar:?it si sa lucreze pentru invesnicirea legii lui Dumnezeu.

Parerea ca orice pac at este savar~it impotriva lui Dumnezeu 0 aveau si iudeii, si neamurile. Sfanta Scriptura si operele paganilor sunt pline de astfel de marturii. David, care l~i rnarturisea lui Dumnezeu pacatele zicea: Tie Unuia am gresit st riiu inaintea Ta am flicutl• lar Hesiod zice ca dreptatea este fe-

IPS. 50:6.

104

9. DESPRE MARTURISIRE

cioara si fiica lui Zeus, care era foarte cinstita si respectata de In~i~i zeii si, ori de cate ori cineva 0 vatarna necinstind-o 'in mod nebunesc, 1ndata se intati~a inaintea lui Zeus si povestea nedreapta socotinta a oamenilor aceea de a plati poporul plata pentru nedreptatile regilor.

.Aceasta fecioara este dreptatea, din Zeus odraslita,

MuJt cinstita si mult sJavita de zeii ce saHi~]uiesc

In Olimp,

~i ori de cate ori cineva 0 vatama si-oricine, rara de rusine, 0 dispretuieste,

indata ea lui Zeus, Kronianu-i tam, "nainte-i cade, ~i indata-i vesteste al oamenilor nedrept cuget de-a face sa plateasca poporul rautatile regilor ... "1

Din aceste stihuri, Hesiod, care este reprezentativ

pentru cultura pagana, nu numai ca arata ca orice pacat este savarsi; impotriva lui Durnnezeu, ci ~j faptul ca nu urmeaza 0 impacare intre dreptatea dumnezeiasca ~i om, daca nu este data cuvenita satisfactie pentru nedreptatile facute.

Atunci cand pacatuim, asadar, pacatuim fafa de Dumnezeu ~i ne facem luptatori impotriva legii lui Dumnezeu. Este necesar sa ne straduim sa 11 imblanzim pe EI, pentru a ne lrnpaca,

in Sfdnta Scripture se aduc foarte multe exemple eu privire la dumnezeiasca pedeapsa pentru pacatele oamenilor. Printre acestea se aduc unele care marturisesc adevarul cuvintelor lui Hesiod. Se istoriseste ca Da-

I Hesiod, Munci si zile, 256-26 L

)05

SFANTUL NECl'ARfE DE EGHINA

vid, cand era imparat, a pacatuit impotriva lui Dumnezeu numarand poporul, iar Dumnezeu a trimis un Inger distrugator ~j a ueis saptezeci de mii in trei zile.' La feI, ~i poporul regilor lui Iuda, $i Israil au fost pedepsiti de multe ori pentru nechibzuintele regilor lor.

Ca pentru orice pacat se cere satisfactie, se adu mu1te exemple ~i in Sfanta Scriptura, iar unu1 dintre acestea, at carui subiect este sora lui Moise Miriam. este foarte concludent. Miriam a deschis gura unpotriva lui Moise si vorbele ei au fost vazute ca pacat impotriva lui Dumnezeu si Indata s-a umplut toata de lepra." Zice Seriptura ca, daca nu va fi rusinata sapte zile prin despartirea de tabara, sa nu fie slobozita de lepra. Dar $i desfranatul eel din Corint, dad S ffintul Pavel nu l-ar fi dat satanei, nu s-ar f rnantuit sufletul lui. De aceea si Sfintele Sinoade ~i parinti! purtatori de Dumnezeu, Marele Athanasie' $1 Petru', Patriarhii Alexandriei, $i Dionisie' $1 Sfantul Grigorie Thaumaturgul" si Marele Vasile' $i Dumnezeieseul Hrisostom $i altii impun canoane aspre pacatosilor, in functie de

I 11 Reg. 24: 1-15. 2 Num. 12: 1-15.

J Epistola cafre Avvo Ammon din singuriitate, Epistola ciure Episcopal Rifinianos (G. Rali - M. Potli, Culegere a sjintelor si dumnezeiestilor Canoane, vol, 4, Arena, 1852 pp. 67-77. 82-87). 4 Petru al Alexandriei Canoaoele 1-14 (Rali-Potli, op.cit,

vol. 4, pp. 14-43).

s Dionisie a1 Alcxandriei Canoanele 2, 4, Ibidem. pp. 7-9, 12-13.

6 Sf. Grigorie ThaumaturguJ, Canoanele 1~9, Ibidem. pp. 45-49, 53-55, 62-65.

1 Sf. Vasile eel Mare, cea mai mare parte a canoanelor lui, Ibidem, pp. 88-294.

106

9. DESPRE MARTURlSIRE

cat si cum a pacatuit fiecare. "Cad eel ce nu da satisfactie aici dreptatii, zice un parinte, va fi trimis la judecatorii de dineolo ca sa dea socoteala de faptele necucemice pe care le-a lucrat, ca unul care nu a [inut randuielile Sfintei Biserici, ul

Asadar este de neoeolit a da satisfactie dumnezeiestii dreptati ranite. Astfel meat 0 neeesitate stringenta ne constrange sa alergarn la mila lui Dumnezeu eu atat mai mult cu cat nu stirn ce va aduce ziua de maine. Sa alergarn eu lacrimi, cu zdrobire de inirna §i cu strapungerea inimii sa ne inrati$8m inaintea judecatorului si vindecatorului nostru, care lrnpreuna cu noi patirneste, a celui ee patimeste duhovniceste impreuna cu noi, si sa ne despovaram inima noastra marturisind pacatele, pentru a ne usura judecata Judecatorului de dincolo, la care vor fi trimisi toti cei care nu vor sa plineasca legea dreptatii aici, pe pamant, pentru faptele savarsite de ei in [ala judecatorilor de pe pamant, sa ne impacam eu Dumnezeu si sa De facern partasi ai vietii vesnice.

Sfantul Vasile eel Mare iata ce ne sfatuieste pe noi despre aceasta: .Plangi rna; inainte de vremea aceea, ca sa nu plangi acolo. Acum intoarce-te, dit mai cste inca ingaduit. Nici nu amana pentru atunei intoarcerea din pacate, cand nu mai este vreme de pocainta, Sa lucram bine1e cat inca putem. Daca pierdem bani, putem iarasi sa ii facern la loc, dar daca vom pierde timpul altul in lac nu vom mai putea gasi. Caci nu i~i iubeste atat de mult indragostitul iubita, cat iubeste Dumnezeu sufletul care se pocaieste. Cad asa este de mare

I Loc neidentifieal.

107

SFANTUL NECTARfE DE EGHINA

iubirea de oameni a Stapanului, ca nu se mtoarce de la nici unul din cci ce alearga la ea, ci Ii Intinde mana'".

Dar daca cineva a cazut in pacate mari si grele, sa nu deznadajduiasca, ci sa vina eu indraznire la dumnezeiasca iubire de oameni ~i se va milui. lata ~i despre aeeasta ee ziee dwnnezeiescuJ Vasile: ,,Nu pierde nadejdea, nici nu lasa rugaciunea, ci vine asa pacatos cum esti, ca sa il slavesti tu pe Stapanul, sa Ii dai Lui prilej de a-ti arata iubirea Lui de oameni prin iertarea pacatelor tale. Fiindca daca te temi sa vii, pui stavila bunatatii Lui impiedicand bogatia bunatatii Lui, adica impiedicand faptul de a vern la tine'".

Dar eel mai bine sfatuieste SfiintuJ Nil, zicand:

"Hristos imparatuJ Durnnezeu nu Se intoarce nicidecum de la cei care se deschid catre EI ~i suspina catee El din adancul inimii, chiar de ar fi impovarati eu mu1te pacate, ci vine ~i li curateste pe ei si Ie daruieste harisma iufierii ~i ii arata lucratori ai virtutii eu timpul'".

Ci marturisirea este folositoare din punct de vedere moral ~i dubovnicesc

Cel care se marturiseste cu regularitate se folosesIe indo it, atat moral, dit ~i duhovniceste. ~i 1) se foloseste moral fiindca ratacirile si abaterile lui morale se imputineaza cu totu1; 2) duhovniceste, fiindca este pova!llit de parintele lui duhovnicesc.

I Sf. loan Damaschin, Sacra porallela, 40.3, PG,96, 140BC. 2 Ibidem, 140D.

) Ibidem, 5, 7, PG, 95, 1456C.

108

9. DES PRE MAATURISIRE

Ratacirile morale se imputineaza, fiindca marturisirea cu regularitate merge cu totul desavarsit spre virtute ~i spre petrecerea potrivit lui Hristos, calauzit fiind crestinul de parintele lui duhovnicesc si intaril de sfaturile lui de vreme ce cunostintele si experienta parintelui duhovnicesc, sub a carui lnvall1tura si dojana se afia crestinul care se marturiseste, pe de 0 parte, il invata pe el ce trebuie sa lmbratiseze si sa faca, pe de alta parte, ce trebuie sa lepede §i sa arunce. Prin cunostinta lui, duhovnicul il zideste pe el intru virtute, iar prin experienta lui Il pazeste de 'in~elari si in acest fel ll calauzeste spre rnantuire. Destainuirea cugetelor zdrobeste capcanele diavolului §i face desarte uneltirile lui, fiindca experienta lui duhovniceasca Ie vadeste pe ele ~i face viclesugul evident.

Rusinarea in fata duhovnicului este ca un zid protector in fata pacatelor, fiindca nimiceste pornirile spre pacat §j taie poftcle rele. Amintirea ca urmeaza sa fie descoperit inaintea duhovnicului ~i ideea ca ii va vesti acestuia faptele lui rele ~i ca il va dovedi pc el patimas si aplecat spre pacat ~i inconsecventa in ragaduintele facute inaintea lui Dumnezeu $i a duhovnicului ii reprezinta in minte viitoarea rusine §i ii smereste irnboldurile ~i patimile.

Cel ce se marturiseste sporeste duhovniceste fiindca I) prin invatatura cunostintele duhovnicului sunt transmise putin cate putin celui marturisit, ca unui ucenic ~i 2) fiindca rnintea lui, curatindu-se de intunericul pacatului ~i al inselarii se lumineaza ~i cugeta minunile lui Dumnezeu §i astfel sporeste.

Marturisirea este leacul rnanruitor al unei cornunita~i intregi, fiindca poate sa izbaveasca de la pieire

109

SF,\NTUL NECT'AR1E DE EGHINA

multe suflete cazute din pricina inselarii, a poftelor rete ~i a cugetelor rele. Duhovnieul este persoana cautata de suflet, fa~a de care eel ee pacatuieste voieste sa l~i verse inirna lui, sa se destainuiasca sa i~i arate rani Ie sufletului ca sa eaute vindecare ~i sa fie usurat, Duhovnicul este persoana rnijlocitoare, eel ce leaga sufietele si le incinge cu legaturile rudeniei ale prieteniei, ale dragostei. Duhovnicul poate lega sufletele parintilor ~i ale copiilor, ale sotilor, ale fratilor ~i rudelor. Duhovnicul este inv~Witorul dinlauntru al eornunitatilor, pazitorul farniJiilor morale, mangaierea celor intristati ~i stimulentul pentru cei scufundati in marea vietii acesteia, Marturisirea din punet de vedere moral este cea mai mare lucrare a Bisericii pentru comunitate. Duhovnicul este medieul moral al socieHitii. Numai aeesta poate primi toate relele cate bieiuiesc astazi comunitatea, fiindca ii va lnvala pe eei rataciti, va lndrepta pe eei cazuti, va lntari pe cei zdruncinati, va lumina pe cei Intunecati, va calauzi pe cei neputinciosi, va ajuta pe eei Iipsiti va potoli porniriIe, va Iinisti patimile, va impaca pe eei despartiti, va imprieteni pe cei dusmani va strange legaturile si va instaparu paeea in familii. Asa este marturisirea din punet de vedere moral, pe care, din nenoroeire, nu 0 intrevedem §i 0 Iepadam. De aeeea sunt §i muhe rele care biciuiesc comunitatea. Crestini, paziti randuiclile Bisericii, fiindca In pazirea lor este viata vesnica. Cautati medici tamaduitori pentru sufletele voastre $i pentru pacea voastra.

110

9 DES PRE MARTURISIRE

Ca marturisirea trebuie sa fie dupa pregatire prealabila

Marturisirea cere 0 pregatire prealabila, fiindca eel ce vine nepregatit inainte la duhovnic, potri vit unei necesitati de la sine Inteleasa, nu cunoaste cu precizie niei despre scaderile, nici despre excesele sale. Fiindca nu cunoaste niei eele pe care era dator sa Ie implineasca ~i nu le-a implinit, nici multi mea pacatelor lui, caci este (,'"0 neputinta ca eel ce nu s-a cereetat pe sine eu cateva zile inainte eu toata rigoarea ~i nepartinirea datorate ~i care nu a masurat eu dreapta masura faptele lui ~i nu le-a cantarit pe aces tea potrivit eu gravitatea lor si care nu a devenit constient de starea lui de vinovatie, sa rodeasca vreun folos dintr-o marturisire nepregatita ~i spontana. Fiindca neputinta memoriei de a se gandi 1a toate, lipsa tirnpului pentru cercetare ~i lipsa unei constientizari a starii de vinovatie fae spovedania lara rod ~i in acelasi timp lasa multe patimi nevindeeate, subminand sanatatea sufletului ~i lasand seminte noi pentru pacate noi. Asadar este necesar ea acela ce se apropie la marturisire sa se cerceteze pe sine cu cateva zile lnainte, sa I~i rnasoare cu atentie si rninutiozitate oriee fapta a lui, sa constientizeze toate Iipsurile, scaderile §i excesele ~i asa sa se apropie de spovedanie $i sa marturiseasca numai despre acestea, fiindca a vorbi la duhovnic despre virtute ~i despre faptele bune ~i a trece cu vederea patimile care s~ie sufietul ~i a Ie tainui cu grija este acelasi lucru eu un bolnav care vorbeste la doctor despre robustetea trupeasca ~i despre sanatate. A vorbi la du-

111

SFA.NTUL NE I'ARJE DE EGHINA

hovnic despre virtute ~i despre fapte bune mai ales eu ernfaza, este fariseism si dovada slavei desarte si Iaudarosenie, lucru cu totul nepotrivit 10 oriee situatie, si eu atat mai mult in momentuL marturisirii paeatelor inaintea lui Dumnezea. Fiindca nu trebuie sa uitam ca La marturisire stam inaintea lui Dumnezeu si De marturisim pacatele noastre, ca sa dobandim mila si iertarea lor.

Dumnezeu cunoastc virtutile noastre ~i nu are nevoie de explicatie si, asa cum La medic povestim numai patimirea cu rnulta grija, la fel !?i la duhovnie numai patimile sufietului sa Ie rnarturisim cu zdrobire de inima ~i eu strapungere. Fiindca cei ce se marturisese se pregatesc mai dinainte §i pentru Dumnezeiasca jmp~ire, pentru aceasta este neeesar ca aceasta pregatire sa aiba un earaeter incercat.

Un mod corespunzator pentru pregatirea pentru marturisire si dumnezeiasca impartasire este socotit de Sfintii Parinti postul si rugaciunea, dar un post autentic, nu fariseic, potrivit eu randuielile Biserieii, care statornieesc drept scop allui indreptarea patimilor sufletului si ale trupului, concentrarea rnintii noastre celei risipite si inaltarea ei deasupra materiei josnice care pururi ne distrage atentia §i 0 atrage spre lucruri dcsarte si vatamatoare de suflet. Fiindca este neeesar ca fiecare crestin sa constientizeze daca prin post crestinesc §i prin rugaciune nu l!?i malta mintea §i inima lui la Dumnezeu, daca inima prin post ~j lupta nu se zdrobeste, este cu neputinta, cu neputinta ea omul sa ajunga la 0 adanca recunoastere §i constientizare a starii lui pacatoase, sa cantareasca drept pacatele lui, sa caute eu nivna, dor !?i osardie iertarea lor si sa caute, de

112

9, DES PRE MARTURlSIRE

asemenea, a satisface dreptatea dumnezeiasca ranitcl. Fiindca fie-ne noua cunoseut aceasta, ca numai In rnasura In care ne vom recunoaste pacatele vom fi luminati de sus, de la Parintele luminilor. Si, In masura in care vom fi luminati de sus, mintea si inima noastra e vor malta 1a Dumnezeu; si, in masura in care ne vom inalta la Dumnezeu, vom deveni mai usori prin post ~i rugaciune. Rugaciunea !?i postul, dar eele crestinesti, sunt ea 0 oglinda in care vedem pacatele, uratenia ~i faptele noastre cele de rusine si adevaratul lorcaracter. Fara post ~i rugaciune suntem lipsiti de oglinda ~i nu putem avea 0 imagine adevarata a pacatelor noastre, desavarsita zdrobire a inimii si constiinta infranta ~i prin unnare niei 0 curata ~i de rod purtatoare marturisire. Dar, fiindca numai postuJ si rugaciunea crestinesti sunt singurul mod de a ne pregati pentru 0 rnarturisire sine era, trebuie sa pazirn eu multa grija aceleasi randuieli ale Bisericii, ca sa ne marturisim eu adevarat §i sa ne imprietenim cu Dumnezeu in deplina siguranta, sa nu scapam din vedere seopul marturisirii.

Veniti asadar, iubiti frati! Timpul este potrivit pentru fapta aceasta. Sa ne apropiem ~i sa ne curatim ea sa ne impartasim cu vrednicie cu Sfintele si Preaeuratele Taine. Sa lepadam pacatul, sa dam inapoi cele dobandite prin nedreptate sa ne impacam eu dusmanii nostri ~i sa faeem fapte vrednice de pocaintal sa Ilindupleeam pe Dumnezeu, sa ne atragem dumnezeiasca Lui mila si astfel sa devenim vrednici mostenitori ai Imparapei cere~ti2, de care fie sa ne 'invrednicim noi toti, Amin.

I Fapte 26:20; Mt. 3:8; Le. 3:8. 2Iae.2:5.

113

OMILIA 10

,..

Despre Dumnezeiasca Impartasire

Paharul pe care Eu it beau il vet! bea si botezul cu care Mii botez vii veti boteza.

Jar a sedea de-a dreapta Mea sau de-a stdnga Mea. nu este al Meu a duo ci celor pentru care S-Q pregdtit.'

Ce raspuns mai cuprinzator sau mai degraba invatatura este data de Domnul catre Apostolii care inca erau copii la minte si care cugetau inca cele parnantesti, dorind dregatorii ~i locurile ceJe dintai ~i erau inca stapani]! de patimile invidiei! Ce Invatatura clara, ce limpede se deserie duhul apostoliei Dornnului! Cat de limpede vesteste ca EI nu cauta la fata, di nu EI insU§i hotaraste locul fiecaruia in rnantuire, ci fiecare om prin faptele credintei lui! Ne invata deci di nu alegerea lor ca Apostoli aj Domnului Ie va da Intaietate la venirea lmparatiei Domnului-, ci credinta ~j faptele lor. Fiindca acel "eelor pentru care s-a pre-

I Me. 10:39-40.

2 Cf. ML 20:20-23.

115

SFANTULNECrARIE DB E<JIIINA

gatit", desi arata fapta implinita deja, a carei savarsire mantuieste, nu trebuie totusi socotita ca implinita de la sine, fiindca nu se mascara cu aceeasi masura faptele omenesti ~i cele durnnezeiesti, fiindca ceea ce la oameni este cu neputinta este eu putinta la Dumnezeu.' Asadar acel "carora s-a pregatit'? arata fapta savc1r~ita deja, dar prin mai inainte cunoasterea lui Dumnezeu, dupa cum marruriseste ~i Sfantul Apostol Pavel: Cdci pe care i-a cunoscut mai dinainte, mai inainte i-a si hotardt sa fie asemenea chipului Fiulut Sau3. Astfel incat, desi locul este mai dinainte hotarat, aceasta nu afecteaza totusi libertatea omului care este dator sa i~i hotarasca el singur Iocul in cer si in Irnparatia Mantuitorului. Asadar trebuie sa bern paharuJ pe care DomnuJ l-a baut si sa fun botezati eu botezu] cu care a fost botezat Domnul', adica prin fapta ~i cuvant sa devenim urmasi ai Domnului, pentru ca sa ne howarn 10cuJ nostru Hinga El. Prin aceste doua cuvinte simbolice, desi Domnul a facut aluzie Ja paharul mortii ~i la botezul martiric al sangelui, nu mai putin a aratat ~j aceste Taine de capatai, a Sfintei Impar~anij si a Sfantului Botez, pe care orice crestin trebuie sa le dobandeasca drept arvuna a vietii vesnice. Dar ca aceste cuvinte ale Domnului tnseamna ~i acest lucru o rnarturiseste ~i Sfantul Apostol Pavel, zicand: Acest pahar este Legiimdntul eel NOli intru stingele Meu. Aceasla sa faceti ori de cdte ori veti bea spre pome-

I Mt. 19:26. 2 Mt. 20:23. 3 Rom. 8:29.

• Me. 10:38-40.

116

10. DESPRE DUMNEZEIASCA iMPARTASfR .

nirea Mea. Caci de cdte ori veti mdnca aceastd paine si veti bea acest pahar; moar/ea Domnului vestiti pana cdnd va venit. Asadar paharul a vestit si rnoartea DomnuJui si Taina Dumnezeiestii Imp~iri a preinchipuit-o. Dar, fiindca este cea mai malta dintre taine ~i cea mai necesara pentru om, dupa ce am predicat deja despre rnarturisire, astazi vom vorbi despre Dumnezeiasca impa~ire ~i vom anita: 1) marimea Tainei si 2) cum trebuie sa ne apropiern de Potir.

Marepa ~i vredoicia Taioei Dumnezeiestii imparta~iri

Taina predata noua de Domnul, a Dumnezeiestii tmp~iri, este cea mai inalta dintre toate Tainele. Este mai mareafa decal toate minunile din cate a savar~it puterea lui Dumnezeu, este eel mai inalt lucru din cate a conceput intelepciunea lui Dumnezeu. Este totodata ~i eel mai de pre] dintre toate darurile cate a daruit dragostea lui Dumnezeu oamenilor, fiindca aceasta Ie intrece pe toate celelalte prin depasirea nurnerica a hotarelor firii. Desi toate minunile vin din depasirea unor legi ale firii, totusi Dumnezeiasca Tmpartasire Ie depaseste pe toate, de aceea si pe drept cuvant poate fi nurnita ~i vazuta drept Taina a tainelor ~i minune a minunilor.

Aristotel, stabilind modurile existentei lucrurilor fizice, le reduce pe acestea la zece, pe care le numeste categorii. Acestea sunt urmatoarele: fiinta/substan-

I (Cor. 11:25-26.

117

SFANTUL NECfARl6 DG EGHfNA

ta, cantitatea, calitatea, relatia, spatiul, timpul, pozitia/starea, posesia, actiunea si pasivitatea. Taina Sfintei Euharistii depaseste toate categoriile firii amintite, fapt pentru care poate fi nurnita pe buna dreptate minunea minunilor. Si iata dovada, Este minune dupa substanta, fiindca Sfintele Daruri, desi mai inainte de binecuvantare sunt materia painii si vinului, dupa binecuvantare si sfintire sunt substanta Trupului ~i Sangelui lui Hristos. Este minune dupa cantitate, fiindca intreg trupul lui Hristos este intreg in Sfantul Artos ~j tot intreg in fiecare particica. Este minune ~j dupa calitate, fiindca simtirn calitatea painii ~i a vinului dar mancam si bern Trupul ~i Sangele lui Hristos. Este minune si dupa legatura cu eeva adica dupa relatie, fiindca in Dumnezeiasca Euharistie este 1nsu~i Fiul, pe Care L-a nascut la pJinirea vremii Fecioara Maria, numai ca aiei nu Se naste din mama si din tata, ci Se savar$e~te ca Taina, lncat in chipul prefacerii adica aJ prefacerii painii si vinului 111 trupul Lui, nu se face referire niei la tata, niei la mama. Este minune potrivit Iocului, fiindca acelasi Iisus Hristos este si in cer ~i pe pamant ~i acelasi este ~i in Sfantul nostru Altar. Este minune si dupa timp, fiindca in calitate de trup al lui Hristos este nestricacios ~i nemuritor; ca sange este izvorul vietii vesnice, dar proprietatile durnnezeiesti raman in Dumnezeiasca Euharistie dit timp raman chipurile painii si vinului. Minune ~i dupa stare, fiindca 1a Dumnezeiasca Liturghie se conternpla Usus nascut, cuJcat in iesle, ca intins pe cruce, ca Inviat ~i ina1tat la ceruri, ca inaltat ~i sezand 1a dreapta Tatalui, ca Fiu ~i Dumnezeu. Minune potrivit posesiei, fiindca

118

10. DESPRE: DUMNEZBIASCA iMPAR'fASIRE

trupuJ ~i sangele Domnului au un acoperamant exterior - chipurile painii ~i vinului. Este minune potrivit actiunii (sau lucrarii) fiindca llnpa.rta~irea eu Sfintele Taine atinge simtirea, dar sfinteste duhul. Minune desavar~ita si dupa patimire, fiindca Sfantul Artos se taie in bucatele, dar ca Trup allui Hristos nu se imparte. Se mananea, dar ea Trup allui Hristos nu se cheltuiesteo De aceea Sfanta Euharistie, fiindca depaseste toate principiile/temeiurile sau toate categoriile sub care se prezinta legile firii este mai mare decat toate minunile. De asemenea este si cea mai inal~ fiindca depa~e§te orice intelegere. Marella acestei Taine va putea fi inteleasa daca vom avea in vedere 0 alta taina. Nasterea din Fecioara a Mantuitorului este rninune, fiindca noi nu concepem eu mintea in ce chip Se naste ill timp si din Fecioara Dwnnezeu vesnic ne gandim totusi ca Se naste, fiindca II vedem pe EI om desavarsit. Dar dep~e~te multe principii ~j multe categorii insa raman ~i unele sub care 11 putern cuprinde pe El. Totusi In Taina Durnnezeiestii jmp~iri se ascunde nu nwnai durnnezeirea, ci ~i omenitatea, astfel incat este Taina a tainelor, ascunsa dupa toate rnodurile, depasind toate legile cunoasterii naturale. Prin aceasta Taina Dumnezeu a aratat catre noi ca puternic, eea mai mare staparue a dumnezeiestii Lui atotputernicii, ca lntelept, cea mai mare lnaltime a dumnezeiestii Lui atotbunatati.

A~a este Taina Dumnezeiestii Euharistii. Aratand marimea ~i vrednicia acestei Taine, deja trecern la aratarea modului in care trebuie sa ne apropiem de impartasirea de ea.

119

SFANTUL NECfARlE DE EGHINA

Cum trebuie sa ne apropiem de imparti~irea cu Sfintele Taine

Modul in care trebuie sa ne apropiem de Dumnezeiasca Euharistie ne invata pe noi Sfantul Apostol Pavel cand zice: Sii se cerceteze omul pe sine st asa sa mandnce din paine ~i sa bea din pahar. Caci eel ce maniinea si bea cu nevrednicie, osdnda isl mananea si bea, nesocotind trupuJ Domnului',

Sa i~i cerceteze, fiecare mai intai constiinta, pentru a-si da seama de starea lui moral a si de relatia cu Dumnezeu ~i cu aproapele si, daca le afia pe acestea in stare placuta lui Dumnezeu sa se apropie sa se impartaseasca. Altminteri sa se fereasca, fiindca nu este nimic comun lntre ceea ce este sfant ~i ceea ce este blestemat. Sfantul Apostol Pavel, indernnand pe corinteni sa nu se insoteasca cu cei necredinciosi, adidi sa nu primeasca insotitori necredinciosi, zice: Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, cad ee insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce tmpiirtii~ire are lumina cu intunericul? Sau ce invoire este intre Hristos si Veliar?' Astfel incat ce parta~je este intre pacatos ~i Dumnezeiasca Euharistie? Ca se cuvine sa ne apropiem de Sfintele Taine cu evlavie ne invata pe noi insu~i Dumnezeu, poruncind lui Moise sa nu se apropie de rugul aprins incaltat, ci sa i~i dezlege tncaltamintea picioarelor lui in semn de evlavie fiindca locul in care statea era sfant. Moise, Moise, nu Ie apropia aid! Ci scoate-ti tncaltamintea din picioa-

1 1 Cor. ] 1 :28-29. 2I1Cor.6:14-1S.

120

to. DESPRE DUMNEZEIASCA tMpARTA~IRE

rele tale, ea locul pe care calci este piimdnt slant!' Asadar trebuie sa ne apropiem cu toata evlavia, curari de orice intinaciune a trupului si a duhului', pentru a ne lmpartasi cu vrednicie. Fiindca, daca Dumnezeu a poruncit lui Moise sa i~i Jepede incaltarnintea pentru a se apropia de un loc slant, cu cat mai dator esti tu, crestine, sa lepezi orice legatura a pacatului ca sa primesti in tine intreg pe Dumnezeu? Oare painea aceea sfiinta nu este Trupul Domnului? Si Sfantul Potir nu este oare Sangele Dornnului? Paharul binecuvdntiirii, pe care l-am binecuvdntat, nu este impdrtdsirea cu sdngele Domnului? $i pdinea pe care 0 frdngem nu este oare impartasire cu trupul Domnului?' Cum, dar, va yeti apropia cu 0 constiinta lncarcata de focul care Ii arde pe cei nevrednici? Caci este carbune aprins care ii arde pe cei nevrednici.: De aceea dezleaga orice legatura a dusmaniei fa~a de aproapele orice polita a nedreptatii leapada ceea ce este strain, ~i fereste-te de rB.U ~j Ia binele 5 intoarce-te la Domnul ~i apropie-te, ca sa fii sfintit intreg, sa fii luminat si sa devii sala~ al dumnezeiescului hac sa fii unit cu Hristos, ca sa ramai intru EI si El intru tine. eel ce mdndnea trupul Meu si bea sdngele Meu rdmdne intru Mine fi Eu intru el.6

1 Ex. 3:2-5. 111 Cor. 7:L

J I Cor. 10: 16. 4 I Cor. II :27. s Ps. 33:15. 61n 6:56.

121

SFANTUL NECTARJ6 DE EGtHNA

Caracterul celui ce se impirti~e~te CU vrednicie

O! dit de fericit si binecuvantat trebuie sa fie socotit eel ce se impartaseste eu vrednicie cu Dumnezeiestile Taine! Astfel vine de la Altar pe de-a-ntregul reinnoit, fiindca foeul dumnezeirii, care se uneste prin Dumnezeiasca Impartasanie cu sufletul omului, arde pacatele acestuia, it umple de dumnezeiescul har, sfinteste cugetele, intareste puterile sufletului, lurnineaza mintea, strapunge inima eu frica de Dumnezeu si, la sfarsit, 0 arata cort numai al Duhului STant.

Cel ee se imparta~e§te eu vrednicie a primit deja arvuna Lmparatiei cerului', se afia inarmat cu toata armura Duhului', care il pazeste pe el de tot diu] §i de toata uneltirea celui rau §i II face infricosator demonilor insisi. Inirna celui ce se impartaseste eu vrednieie se umple de bueurie negraita si de nespusa voiosie, Numai unul ca acesta simte 0 sehimbare survenita ln el si se bucura de innoirea lui. Virtutile toate ii 1'mpodobesc inima, iar dorul lui este unirea cu Domnul.

Seninatatea sufleteasca pe care i-o da constiinta eomuniunii §i irnpacarii eu Dumnezeu ~i paeea cereas .. ca ce domneste inlauntrul sau se reflecta pe chipullin at eelui ce se imparta§e~te eu vrednicie si intreaga lui InIafi§are exterioara marturiseste starea sa morala launtrica. Inocenta §i curatia, aceste doua haruri care 11 incununeaza, sunt eele ce marturisesc eel rnai mull pentru el fata de toti.Jata earacterul celui ce se impar-

I II Cor. 1 :22~ 5:5; Ef. 1; l4. 2Ef.6:l1-13.

122

10. DESPRE DUMNEZEIASCA iMI'ARTA~IR£

ta§e~te eu vrednieie §i mtru adevar! Acestea sunt consecintele dumnezeiestii impartasiri.

Acestea avandu-le cineva in vedere, cum nu va deplange cu atat mai rnult pe eei ce se impartasesc cu nevrednicie' sau pe cei care nu sc pot impartasi :fiind impiedicati de pacat sa se impartaseasca, dar din nepasare si din mandrie sau, ca sa zicem asa, pentru vreun folos sufletesc sau trupesc. se apropie de Dumnezeiasea imparta~anie, nechemati fiind? Fiindca sanatatea sufletului atrage ~i sanatatea trupului precum stirn ca se IntampHi ~i invers. Ce vorn spune despre unii ca acestia? Tn care categorie de crestini ii vom randui? Starea lor in crestinism este cea pe care 0 au nurnai cei reci si cei indiferenti.? Dar sunt ei oare adevarati crestini? Aceasta nu este evident pentru noi. Dar ceea ce putem cunoaste este faptul ca unii ca acestia calatoresc pe mare tara catarg, lara carma si lara carmaci. Vai de ei in ziua aceea cand se vor ridiea Impotriva lor val uriIe ~j vanturi puternice vor sufla impotriva lor ~j val uri uriase Ie vor seufunda corabioaral Saraci atunei si lipsiti de dumnezeiasea mangaiere, vor vedea cu ochi inlacrimati si cu privirea Tara de nici 0 nadejde prapastia deschisa sub picioarele lor amenintand eu scufundarea ~i pierzania lor totala. Catre unii ca acestia avem a le da Wl sfat fratesc: sa se grabeasca sa se jmp~easca pentru a fi izbaviti, fiindca nu exista nici 0 alta scapareo Oprindu-ne aiel cuvantul, sa spunem cateva lucnni necesare despre starea datorata dupa imp~irea eu Sffinta Euharistie ~i eu petrecerea potrivita ei.

I cr. I Cor. 11:27. ~ Apoc. 3:J5-(6.

123

SFANTUL NECfARIE DE EGHINA

Dupa Sfinta Euharistie

Dupa Dumnezeiasca Euharistie da lauds si multurneste drept Domnului fiindca te-a invrednicit sa te faci parta~ Trupului si Sangelui Lui. Petrece ziua prin fapte vrednice de ea ~i sa ai aceasta zi ea un model si ca un reper pentru tot restul zilelor tale. Sa nu rabzi ca restuJ zilei sa intristezi pe ingerul tau, pazitorul sufletului §i trupului tau, intorcandu-te la relele tale dintai ca porcul scaldat la noroiul rnocirlei lui, sau precurn cainele care se intoarce Ia varsatura lui, I fiindca grea va.fi intoarcerea tao Sa nu cumva sa zici ca iara§i rna voi pocai ~i iarasi rna voi curate, fiindca nu atarna exclusiv de vointa ta pocainta si rnantuirea, ci §i de vointa lui Dumnezeu. Fiindca la rnantuirea omu1ui doi factori contribuie: harullui Dumnezeu §i vointa omului. De aceea e de trebuinta ca amandoi acesti factori sa conlucreze, ca sa aiba loc implinirea mantuirii. Asadar mantuirea noastra neatarnand in mod absolut de vointa noastra, nu se savarseste prin dispozitiLIe noastre, de aceea nici nu putem spune eel suntem stapani pe rnantuirea noastra sau ca ori de cate ori ne place DOUa putem sa ne pocaim si sa ne intoarcem de Ja rautatile noastre la Dornnul.' Nu, nul Adevarat ca Domnul vrea ca toti sa se mdntuiascii si la cunostinta adeviirului sa vinii? Adevarat ~i ca asteapta pocainta pacatosului, fiindca a zis: Nu voiesc moartea pacatosului ci sii se intoarca de la calea lui si a fie viu'.

r

I 1I Petr, 2:22. 2 Fapte 3:26. '1 Hm. 2:4.

4 Iez, 33: II.

)24

10. DESPRE DUMNEZEIASCA iMPARTASIRE

Dar 11 rabda pe pacatosul eare pacatuieste din nestiinta sau pe eel care pacatuieste in cunostinta dar drept urmare a unei neputinte rnoralicesti si care nu priveste cu nepasare pacatul sau jar nu pe eel care pacatuieste intru cunostinta si care trateaza eu indiferenta pacatele lui, fiindca unul ca acesta nu se va pocai niciodata. Acesta i~i zideste casa pe temelii nesigure si cugeta in sine ca batranetea ii va aduce nimicirea patirnilor, ridicarea dispozitiilor pentru pacat si 0 usoara pregatire pentru pocainta, care il va duce la mantuire. El cugeta ca neputinta trupeasca de a mai pacatui este o cale pentru mantuire! Cat de mult se )n~ala unii ca acestia! Cat de de parte sunt acestia de adevaratul duh al crestinismului si, prin urmare, cat de putin pot fi ei numi ~i crestini! Dar cat sunt de departe ~i de adunarea crestinilor! Unii ca acestia se insala asteptand pocainta si mantuirea. Fie-le cunoscut acestora eli nu este mantuire lor, fiindca nici pocainta nu va fi. ~i iata de ceo Fiindca ei nu au pretuit crestinismul, ci sunt dintre eel care hulesc impotriva Duhului Sfant' de vreme ce hula impotriva Duhului Sfant nu inseamna numai a vorbi necuviincios despre EI ~j apoi a regreta, ci a ramane indiferent ~i nepocait dupa ce a pacatuit, Cel ce nu se pocaieste dupa pacat nu nurnai ca leapada dumnezeiasca lege, ci ~i pe Datatorul de lege il infrunta si it dispretuieste, socotindu-se pe sine vrednic a da socoteala pentru faptele savarsite de el. Pricina inselarii celui ce leapada pocainta este fie necunoasterea duhului crestinisrnului si insemnatetea pocain~ei - de vreme ce ignora dogma crestina abate-te de

I Mt. 12:31.

125

SF NTUL NECTAR1E DB EGHINA

la riiu si fo binele' ~i iodemnul./i(j sfim? si fili intelepti' ~l toate eelelalte porunei crestine prin care ne intoarcem la virtute - cugeta cii Dumnezeu poarta de grija numai trupurilor si cauta ca acestea sa fie curatate de rnurdarie fiindca E1 oricum Ii va primi, pacatul lor incetand fie din vreo neputinta trupeasca fie din vreo alta impiedicare. eli astfel gandesc se arata din vederile si din cugetele lor. dar mai ales din fraza tor obisnuita: ne VOIn pocdi cdnd vom imbiitrdni. Oare prin aeeasta nu vor sa arate vremea neputintei lor si a incapacitatii de a mai pacatui? Asadar nu este oare adevarat ca acestia nu au nici eea mai vaga idee despre viata duhovniceasca, nici nu cunosc virtutea cea placuta lui Dumnezeu abtinerea de 1a pacate oricum, dar tara transformarea inimii, rara dobandirea virtutii, rara lupta ~i eelelalte? Aceasta expunere exacta a ideilor lor despre duhul crestin ne incredinteaza pe noi ~j despre adevar: necunoasterea intelesului pocaintei. Acestia identifies pocainta cu neputinta de a mai pacatui, de aceea si socotesc cii se afHi in pocainta daca nu rnai lucreaza cele rele, fie aceasta si din neputinta, $i din incapacitatea de a mai savar~j pacatul, fiindca nici nu cugeta altfel, precum 0 dovedese. Faptul de a eonfunda pocainta cu neputinta de a pacatui adica a spune eli rna voi pocai cand voi imbatrani, arata eli eel ce 0 .spune nu are cunostinta despre intelesul pocaintei, fiindca in vreme ee pocainta purcede din sirntire ei 0 fac sa atarne de vointa. Daca asadar vreodata

'pS.33:15.

2 1 Petro I: 15-16.

) Mt. 10:16; I Cor. 4:10.

126

10. DES PRE DUMNEZELASCA tMPARTA~rRE

le-ar fi cu putin~a sa hotarasca ei ceea ce DU atarna de vointa lor atunci ar putea sa se pocaiasca, de vrerne ee simtirea lor e moarta, Cat de mu1t se l~ala eel ce socoteste ca poate tara sa i~i trezeasca simtirea ~i constiinta sa l!ji hotarasca mantuirea lui! Daca sirntirea lui nu se trezeste, 'in chip nedrept hotaraste eu privire la mantuirea lui. Pocainta provocata fuge; asadar este eu neputinta ca unul ca acesta sa dobandeasca rnantuire. Dar ~i daca i-ar trece prin minte ea simtirea este eea ce aduce pocainta !ji DU mai putin daca neglijeaza a aduee satisfacere dumnezeiestii dreptati ranite, iara~i nu poate sa se pocaiasca, fiindca Dumnezeu, din pricina marii rautati a celui ce de multe ori a pacatuit si nu a putut com pens a dumnezeiasca dreptate, nu li trezeste inima adormita din letargia ei, ci il paraseste pe el sa nu se intoarca, sa se vindece si sa se mantuiasca, Asadar este necesar ca acei ce doresc mantuirea ~i viata vesnica sa nu amane pocainta lor ci sa se grabeasca a se poem cat mai grabnie si tara Intarziere. Fiindca, desi nu atarna in mod absolut de vointa pocainta, fiindca purcede din sirntire si constiinta, iar inirna numai Dumnezeu 0 poate misca sa ne grabim eu lacrimi ~i sa II rugam pe Durnnezeu pentru mantuirea noastra sa ne dea strapungere si zdrobire inimii noastre ~j robire cugetelor noastre ca sa se trezeasca sim[irea, sa i~i recunoasca starea lui moral a ~i sa cheme pocainta cea cu adevarat mantuitoare.

Veniti asadar, frati crestini sa profitam de harul lui Durnnezeu sa De ingrijim de mantuirea no astra, sa fim vrednici de Preacuratele Taine, sa petrecem restul vietii noastre in infranare dreptate ~i evlavie. Ca-

127

SFAJ>.!TUL NECfARlE DE EGHINA

ci s-a ariitat, dupii cum zice Sjtinlul Pavel, harul Iui Dumnezeu tuturor oamenilor; inva/tindu-ne pe no; sa lepadam fiiradelegea ~i pofiele lumesti ~i in veacul de acum sa trdim cu tmelepciune, cu dreptate si cucernicie, asteptdnd fericita nadejde si ariitarea slave; marelui Dumnezeu ~i Mdntuitorului nostru Hristos Jisus. Amin,'

I Tit2:1 1-13.

128

Cuvant despre datorii le noastre in fata Sfantului Altar

lar Hristos, venind Arhiereu al bunata,ilor celor viitoare, a trecut prin cortul eel rna; mare ~j mai desiivtirsit, nu fiicut de mana omeneasca, adica nu din zidirea aceasta. El a intrat odatii pentru totdeauna in Sfdnta Sfintelor; nu cu sdnge de [api # de vitei, ci cu insusi sdngele Sau, si a dobdndit 0 vesnicii riiscumparare (Evr. 9:11-12).

Cine va putea vreodata sa spuna toate cate le-a lucrat adanca rnilostivire a lui Dumnezeu pentru mantuirea neamului omenesc? Cine va reusi sa lnchipuie cu stiletul sau sa descrie cu eondeiul maretia, caracterul sau multirnea acestor dumnezeiesti Iucrari?

Faptele savarsite de iubirea de oameni a lui Dumnezeu pentru intreaga omenitate sunt nu numai multe, ci sunt si mai presus de fire ~i neeuprinse eu mintea. De la crearea lurnii si pana la venirea Arhiereului celui mare, a lui Iisus Hristos, datatorul viitoareJor bu-

129

srANTUL NBCTARIE DE EGHINA

natati, atatea fapte minunate a facut Dumnezeu pentru mantuirea ~i desavarsirea ornului, incM nimanui dintre noi nu i-ar ajunge timpul sa povesteasca. Subiectul pericopei citite astazi a Epistolei Sfantului Apostol este istoria cununii faptelor durnnezeiestii iubiri de oameni,

Ornul, pacatuind ~i cazand sub povara propriului pac at, a devenit victima propriei prostii. Pacatul ca zid despartitor intre el ~i Durnnezeu', I-a lipsit pe om de harullui dumnezeiesc venit peste el in urma relatiei duhului lui ell Dumnezeu. Puterile lui sufletesti slabite, partea lui cunoscatoare nu puteau sa 11 faca mai precis In cunoasterea eelor bune, fiindca indepartarea de Dumnezeu i-a adus intunecarea duhovniceasca ~i necunoasterea adevaratului bine. Partea lui voitoare, vatamata de cea cunoscatoare a voit raul, iar partea sirntitoare s-a desfiitat petrecand eu eel diu. 0 astfel de stare a omului ca avortata, a adus completa ruinare a sa. Un astfel de star~it al omului ar fi fost de neevitat daca Dumnezeu nu S-ar fi grabit sa Ii vina in ajutor.

Mila lui Dumnezeu vine ea un ajutor pentru mantuirea oamenilor. Mijloacele prin care Dumnezeu a venit in ajutorul lor sunt aeestea: insuflarile, descoperirile, lucrarile mai presus de firea spirituals si perceptiva a omului. Prin acestea Dumnezeu a calauzit ~i l-a indrumat pe om. Profetiile si toate prorociile erau astfel de fapte dumnezeiesti menite a calauzi pe om pe ca1ea adevarului. Dar neamul omenesc, desi astfel invatat si instruit de Dumnezeu, nu putea totusi sa ajunga prin aceasta pedagogie la 0 asemenea desavar-

I Cf. Ef. 2: 14.

130

cuv ANT DBSPRE DATORIILE NOASTRE iN FAT A sF ANTULUI ALTAR

sire, meat sa restabileasca cea dintai relatie si cornuniune cu Dumnezeu, cat timp cunoasterea poruncilor durnnezeiesti ~i constientizarea starii morale vrednice de mila a omului putea sa reinnoiasca pe omul stricat de pacat. Acea pedagogie poate fi vazuta ea 0 pregatire pentru cunoasterea intru constiinta a propriei nenorociri ~i necesitatea mantuitoare si lnnoitoare. Jertfelnicul lnaltat de Moise era cea mai inalta marturie a unei astfel de trebuinte pentru oameni. Acel jertfelnic era altarul care marturisea constiinta nearnului omenesc pe care 0 avea despre el insusi ca neam pacatos si blesternat'. De aceea ~i arhiereul aducea mai int<1i jertfa pentru propriile pacate ~i apoi pentru gresalele poporului.? Omenirea avea asadar nevoie de un arhiereu lara de pacat, lara de prihana si sfant, osebit de pacatosi' si avea nevoie de un jertfelnic care sa poata reinnoi pe ornul strieat de pacat." Temelia acestui jertfelnic S-a facut Domnul nostru Iisus Hristos, Care, fiind jertfitor ~i jertfa S-a ad us pe Sine lui Dumnezeu jertfa lara de prihana' spre miros de buna mireasmd' ~i L-a impacat pe Dumnezeu cu oamenii, in/rand o data pentru totdeauna in Sfdnta Sfintelor. nu ell sange de lap; ~i de vitei, ci ell insusi sdngele Siiu, i a dobdndit ° vesnica riiscumpiirare.' Jertfelnieul acela, iata, este deja in mijlocul nostru gata sa daruiasca

I Ex., cap. 25-27; Evr. 9: 1-6. 2 Evr. 9:7; 7:27.

J Evr. 7:26.

• Evr. 6:6.

s Ef. 5:2· Evr. 9: 14.

" Ef. 29: 18; 5:2; Filip. 4-18. 7 Evr. 9:12.

131

SFANTUL NECfARlE DE EGHINA

oameniLor har, sfintire ~j izbavire, gata sa reinnoiasca toata omenitatea. Dumnezeu, miluind intreaga ornenitate, a statut EI jnsu~i in mijloeul ei. Dar aeum de ea depinde faptul de a voi sa fie mantuita.

Cat de multe datorarn DumnezeuLui nostru, Creatorului nostru celui lubitor de oameni! Cine poate zugravi In euvinte marimea datoriei noastre fata de iubitorul de oarneni Dumnezeu? Cu ee masura a cuvantului voi euprinde Necuprinsul? Este eel mai dificil lucru. De aceea si Jas aeeasta in seama constiintei fiecaruia, nevorbind nirnic despre datorie. Si nu putem aici sa le in~iruim pe toate araland cate a lucrat Dumnezeu pentru neamul omenesc. Dar fiindca lnaltarea acelui jertfelnic care a daruit oamenilor cele mai mari daruri duhovnicesti cere ~i induhovnicirea oarnenilor, a13t cat este 'ingaduit, pentru aceasta voi vorbi despre datoriile la sfantul jertfelnic, fiindca trebuie sa constientizam faptul CR Domnul De-a dat noua sub juramant daruriJe Sale cele bogate, cele care se revarsa de la jertfelnic. De aceea trebuie sa II pazim pe acesta pentru a primi darurile, fiindca altminteri nu De vom folosi eu nirnic de la sfiintul jertfelnic, apropiindu-ne de el, ci mai vartos ne vom osandi. Asadar cunoasterea datoriilor este 0 neeesitate stringenta, fiindca, daea acel jertfelnic s-a inaItat pentru CR nu era alta mantuire, urmeaza ca numai de la acest jertfeLnie trebuie sa primim mantuire. Dar daca mantuirea se acorda pe niste principii, trebuie sa Ie cunoastern pe acestea, fiindca altrninteri suntem lipsiti de mantuire. Cunoasterea datoriilor ca factor important care duce la mantuire trebuie stabilita, ~i inca foarte precis ~i Iimpede.

132

ClJVANT DSSPRE DATORlILE NOASTRE iN FATASFANTULUlALTAR

Prima datorie a noastra fata de sfantul jertfelnic este aceea de a sfinti jertfelnicul. Sa sfintim altarul mai Intai~ daca vom aduce la el cajertfii vie, sfanta si binepliicuui lui Dumnezeu, ca inchinarea voastra cea duhovniceascd' si apoi daca ne apropiem pentru impartasirea eu Sfi1ntul Trup ~i Sange ale Mantuitorului nostru, Care S-a jertfit pe eJ pentru mantuirea noastra. Avem deplina constiinta ea ne apropiem eu vrednicie, fiindca orice alta punere inainte si orice apropiere nevrednica este privita ca 0 sfidare a celor dumnezeiesti si ca 0 profanare a jertfelnicului. Domnul Ii pedepseste pe cei care se apropie eu nevrednicie de sfantul jertfelnic.?

Sfantul Apostol Pavel, voind sa ii pazeasca pe ucenicii lui dintr-o astfel de cadere, Ii invapi urmatoarele cuvinte remarcabile: Astfel, oricine va mdnca pdinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat falii de trupul si de sdngele Domnului Sii se cerceteze insa omul pe sine si asa sa mdndnce din paine ~i sa bea din pahar. Caci eel ee miindnca ~'i bea eu nevrednicie, osdndd 4; mandnca si bea nesocotind trupul Domnulur. Asadar avem eea mai inalta datorie, cei ce ne apropiem de Sfanta Masa a Dornnului, sa ne cercetam pe noi insine si asa sa mancam din paine ~i asa sa bern din pahar, ca nu cumva sa nesocotim Trupul ~i Sangele Domnului. Dar la ce cercetare si la ce socotinta se gandeste? Raspunzand 1a aceasta intrebare zicem: pe de 0 parte, zicand sa se cercete-

I Rom. 12:1.

INurn. 15:37; 16:35. ) (Cor. 11:27-29.

133

SFANTUL I'TECTARlE DE ECiHINA

ze pe sine se refera la cercetarea propriei constiinte, iar socotinta se refera la simtirea dumnezeirii Tainelor si la sentimentul nostru de vinovatie, fiindca, daca aceasta socotinta nu este intru noi, atunci, ca unii care nu avem desavar~ita si exacta constiinta a inaltimii ~i a maretiei ospatului tainic daruit, transmis noua, n apropiern cu nevrednicie ~i atunci osanda ne agonisim noua, rnancand ~i band <lin potir.

Biserica, talcuind inspirat aceste cuvinte ale Sfantului Pavel, glasuieste catre cei pregatiti pentru a se impclrta~j cu Preacuratele Taine urmatoarele cuvinte insuflate de Duhul Slant: Cu frica de Dumnezeu, cu credinta ~i cu dragoste apropiati-va! '.

Acestea le striga, fiindca ill aceste cuvinte se cuprinde toata invatatura Sfantului Pavel. ~i, cu adevarat, cine, avand frica credinta si dragoste, poate sa fie socotit nevrednic de sfanta imparta~ire? Frica de Dumnezeu este vazuta in Vechiul Testament drept cea mai lnalta virtute. Prin expresia "eel ce se teme de Domnul' se indica ~i se caracterizeaza eel ce vietuieste in legea Domnului? si care pazeste poruncile Lui. in Sfintele Scripturi acesta este de multe ori fericit.' lar expresia opusa In Scripturi 0 descriu cuvinteIe: "omul care nu se teme de Dumnezeu" caracterizat ca om lara de lege ~i lara Dumnezeu. eel dintai sens it da si Biserica cuvintelor .frica de Dumnezeu". Sa se cerceteze, asadar, :fiecare pe sine si sa se afle daca are in el insusi 0 astfel de fuca de Dumnezeu asa

I v. Slama st dumnezeiasca Liturghie a Sf loan Gura de Aur, dupa Chinonic.

2 Ps. 1:2.

J Ps. l:2; 111:1; 127:1; int.el. Sir. 34:15.

134

CUV ANT DESPRE DATORIILE NOASTRE iN PATA srANTULUI ALTAR

cum cere Scriptura si Biserica, adica cea curata, sfanta si neamestecata cu un simtamant strain sau usuratic; atunci sa se vada pe sine vrednic dupa cea dintai cerinta a Bisericii si sa lndrazneasca, si f'ara aceasta sa nu se apropie, fiindca mai intai este dator sa se cerceteze pe sine daca intr-adevar crede lara sovaire ca painea si vinul puse inainte sunt insusi Trupul si insusi Sangele Domnului eel varsat pentru mantuirea lumii. Dar cand se va afla ~i in aceasta privinta vrednic de Dumnezeiasca Jmparta~ire. atunci plin de iubire fata de Dumnezeu si de aproapele lui sa se apropie. Daca totusi sirnte ca iubirea fata de aproapele nu este asa cum 0 porunceste Domnul, atunci sa se abtina a vern la Altar si sa lase Sfanta Impartii~anie pana ee se va impaca cu fratele lui, fiindca altminteri nu este vazut vrednic de Dwnnezeiasca imp~ire. ImportanPi acestei porunci 0 exprima ~j mai Iimpede Biserica in rugaciunile de la randuiala lmpart~aniei zicand:

"Trupul Stapanului vrand sa-l primesti spre hrana, iii eu frica sa nu te arzi, ca foe este; Sangele Lui vrand sa-l bei spre-mpartasire, mergi si eu cei ce te-au mahnit te impaca, ~i asa indrazneste de ia hrana sranm" I .

Acestea Ie porunceste Biserica intemeiata pe ternelia cuvintelor evanghelistului loan, care spune explicit ~i limpede: Cine iubeste pe frate le sau riimdne in lumina si smintealii in el nu este. Iar eel ce uriiste pe fralele lui este in intuneric si umbld in tntuneric si nu stie incotro se duce', Oricine nu face dreptate nu este din

I Orologion 10 Mega, Apostolikis Diakonlas tis Ecclisias tis Ellados, Alena, 1986, p. 510.

lJln2:IO~11.

135

srANTUL NEcrARfE DE EGHINA

Dumnezeu, nici eel ce nu iubeste pe fratele sau. Pentru di aceasta este vestea pe care afi auzit-o de la inceput, ca sa ne iubim unul pe altul ... 1 Oricine ura~·te pe fraJele sau este ucigas de oameni. 2 ~i in alta parte: Daca cineva zice ca 11 iubeste pe Dumnezeu, dar pe fratele siiu ll uriiste, aeeia mincinos este. Caci eel ce nu iubeste pe fratele sou pe care l-a viizut, pe Dumnezeu pe Care nu L-a vdzut cum poate sa 11 iubeasca? $i aceasla poruncii avem de la EI, ca eel ce iubeste pe Dumnezeu si pe fratele sdu sa ll iubeascii'.

Dragostea fata de aproapele este semnul dragostei fata de Dumnezeu ~i masura cu care se cantareste dragostea lui. Prin acest cuvant se arata cii Domnul a poruncit ca acela ce aduee dar la Altar ~j poarta in suflet dusmanie fata de aproapele sa lase daruJ lui inaintea Altarului si sa grabeasca sa se impace cu fratele lui: Daca. deci, iIi vei aduee darul tau fa Allar si aco f(i vei aduce aminte cafratele tau are ceva impotriva ta, lasa darul tiiu acolo, tnaintea Altarului, ~i mergi mai intdi si impacii-te cu fratele tau ~i apoi venind, adu darul tiiu'.

Daca, deci Domnul nu ingaduie aducerea darului la Altar celui ce nu s-a irnpacat co fratele sau, cum va ingadui atunci Dumnezeiasca lmparta~anie celui care tine minte raul impotriva fratelui sau?

Dragostea aproapelui purcede din iubirea lui Dumnezeu, fiindca dragostea lui Dumnezeu, fiind dragoste rata de ceea ce este netarmurit, poarta si ea caracteris-

I r In 3:10-11.

21In3:15.

J 1 In 4:20-21. 4 Mt. 5:23-24.

136

CUY ANT DESPRE DATORIlLE NOASTRE IN FAT A SFANTULUI A~rAR

ticile nemarginirii, fapt pentru care se ~i poate extinde asupra tuturor. Cine nu iubeste pe aproapele lui nu are dragostea aceea nemarginita, prin unnare nu are 0 dragoste vrednica de Dumnezeu ~i de aceea nici nu II iubeste pe Dwnnezeu. Cine iubeste pe aproapele lui pe Dumnezeu II iubeste, fiindca, ~xterioriz§nd dragostea lui, rupe legaturile iubirii de sine ~i ale egoismului ~i poate sa aiba dragoste netarmurita ~i vrednica de Dumnezeu. Fiindca egoismul este numai 0 ingradire a dragostei, 0 limitare a ei la idolatria propriului eu. Asadar este cu neputinta ca cineva sa iubeasca pe Dumnezeu, daca nu 1.1 iubeste pe fratele sao, fiindca Dumnezeu salasluieste in inirna celui ce iubeste, iar puterea dumnezeiasca sat~luitii in om rupe zgarda egoismului ~i a iubirii de sine ~i elibereaza dragostea care se tinde mai mult spre toti, Asadar [ipsa dragostei fata de aproapele este semn a1lipsei dragostei fata de Dumnezeu, fiindca minte eel ce ziee ca II iubeste pe Dumnezeu, dar pe fratele sau il uraste. Trebuie, asadar, ca, venind la impartasirea cu Sfintele ~i Preacuratele Taine, sa avern, in afara de frica lui Dumnezeu ~i de credinta fatA de Sfintele Taine si dragoste fata de aproapele, fiindca, altminteri, rnancand si band lara cercetare, osanda i~i miinanea ~i bea, nesocotind Trupul ~i Sangele Domnului.'

Conformarea noastra la cerintele Bisericii este 0 necesitate acuta, fiindca, daca Sfantul ~i Dumnezeiescul Altar a fost !naltat pentru nevoia rnantuirii, urmeaza ca tn nici un chip nu suntem datori sa 0 tntelegem altfel. Dar, fugind de aceasta, ne Indepartam de calea mantuirii noastre, fiindca in mod elar si explicit

I I Cor. 11:29.

137

SF ANTUL NECTARIE DE EGHINA

Mantuitorul a spus: Dacii nu veti mdnca trupul Fiului Omului si nu veti bea sdngele Lui, nu veti avea vialii intru voi. eel ce mandnca trupul Meu si bea siingele Meu are viatd vesnicd si Eu II voi invia in ziua cea de apoi'. Asadar se pune in mod dar probJema: ori virtutea ~i viata vesnica, ori pacatul si moartea sufleteasca ~i trupeasca. Fiindca, fie mancam rara vrednicie fie ne indepartam, viata in noi nu avem. Viata vesnica se daruieste numai eelor care traiesc potrivit lui Dumnezeu. Asadar ori 0 viata virtuoasa 'impreuna cu Imparatia cerurilor ori blestemul eu osanda vesnica. Cale de mijloc nu exista, Fie trebuie sa ajungem eu adevarat urmasi ai Manruitorului nostru Hristos ~j adevarati iubitori ai petrecerii crestinesti, fie a1tminteri nu este mantuire.

Oa, frati crestini, trebuie asadar, sa ne impartasirn cu vrednicie, fiindca celor ce se impartasesc astfel nu numai ca li se daruieste mantuire, ci si multe alte daruri, prin care omuJ se arata chip ~i asemanare a lui Dwnnezeu. Dar pe care Ie voi socoti mai intaj ~i pe care mai pe urma? Oare nu cum va prin Dumnezeiasca imparta~anie, facandu-ne partasi Trupului ~i Sangelui lui Hristos, nu ne unim cu Dumnezeu ~i ajungem in relatie ~i in contact cu El? Oare nu cumva dintr-o astfel de unire primim darurile Duhului Slant dragostea, bucuria, pacea, Indelunga rabdare, bunatatea, credinta, blandetea, infranarea2 si toata multimea celorlalte virtuti? Oare nu se deschid ochii sufietului nostru? Oare mintea nu se lumineaza si inima nu se curate~te? Dare, prin Dumnezeiasca lmp~ire in-

I In 6:53-54. Z Gal. 5:22.

138

CUVANT DES PRE DATORlIL6 NOASTRE iN FATA SFANTULUIALTAR

draznind, nu vom sta inaintea Judecatorului celui nemitarnic, numai pe aceasta avand-o in aparare? Dar de ce tree sub tacere celela1te bunatati pe eare Dumnezeiasca Imparta~ire Ie daruieste firii noastre celei simtitoare? Oare nu poate vindeca inima si trupul suferind a1 eelor ce se apropie eu credinta? Oare nu ne-a daruit de multe ori viata noastra si nu ne izbaveste de multe pericole si nu lucreaza multe minuni? Jertfa aeestui sfantjertfelnic a fost data de catre Mantuitorul Bisericii ca 0 comoara nedesertata ~i ca dintr-o vistierie necheltuita sa primim to ate cererile noastre cele bineplacute lui Dumnezeu. Da, frati crestini, de la AItarul aeela ni se dau noua atatea bunata!i, ineat timpul nu ne-ar ajunge sa povestim.' Nenorocit este eel ee nu pretuieste insusi Sangele Mantuitorului, care, adus inaintea lui Oumnezeu, se face izvor de haruri neirnputinat, intoarce marna in binecuvantare, iarta datoria no astra, rugaciunile noastre Ie face auzite, harul Preasfantului Duh se trimite noua, puterile duhului nostru ~i ale sufletului se intaresc si milele Lui ceJe bogate se trimit catre noi ~i ne prohiriseste pe noi slujitori si liturghisitori ai Celui Preainalt, 11 inalta pe om Ja treapta cea mai inalta a ingerilor, Capatul acelui jertfelnic este scara lui Iacov cea eare leaga pamantul de eer iar ingerii care suie §i coboara' sunt vrednieii liturghisitori ai Celui Preainalt, care urea pentru ea sa duca la Dwnnezeu cererile poporului purtator al numelui lui Hristos ~i coboara ca sa Ie duca pe acestea la popor ~i sa transmita harul sfintirea si izbavirea.

I Evr. 11 :32.

2 Pac. 28:10-12.

139

SF ANTUL NECTARJE DE EGHINA

Asadar, Irati crestini acesta este acel jertfelnic ~i acea jertfa care pe el se jertfeste. Voiesti deja sa te faci partas al bunatatilor lui? Voiesti rnantuirea ta? Fii crestin adevarat, ai frica de Durnnezeu, credinta in Taina Dumnezeiestii lmparta~iri ~i dragoste fata de Dwnnezeu ~i fata de aproapele tau'. jngrije~te-te totusi degraba, fiindca poate timpul nu te va astepta. Vine moartea ca un fur noaptea' si vai de acela lipsit de provizii de Dumnezeiasca Imparta§ire adica, fiindca venirea Domnului pentru el va:fi foarte infricosata!

Veniti, frati crestini, sa ne ingrijim de mantuirea sufletelor noastre! Aceasta vreme de post este cea mai potrivita pentru pregatire, fiindca si postirile, ~i slujbele de priveghere, si lepadarea pricinilor sunt tot atatea mijloace desavarsite pentru pocain~a care ne sunt oferite nu in toata vremea. Pilda eelor ce se impartiisese este 0 puternica incurajare pentru cei opriti de la Sf'anta Imp~anie. Sa II rugam din inima pe Hristos sa ne intareasca pe noi pentru lupta' ce ne srn dinainte ~i sa ne arate pe noi vrednici partasi ai preacuratulul Sau Trup si preacinstitului Sau Sange, ca sa ne fie noua imp~ania aeeasta spre bueurie inimii, sanatate si intelepciune, nadejde nebiruita, aparare si iertare asteptata la Infrico~atul seaun de judecata. Amin.

I Mt. 22:37-39; Me. 12:28-31: Lc. 10:27-28. 2( Tes. 5:2.

3 Evr. 12:1.

140

Cuprins

I

[Celor ce se roaga] 5

Omilia 1

Despre libertatea morals, ca omul este liber din punct de vedere moral. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

Omilia 2

Despre inviolabilitatea libertatii . . . . . . . . . . . . . . 17

Omi1ia3

Despre adevarata libertate ~i despre fals-numita

libertate 25

Omilia a 4-a

Despre modul in care putem ramane liberi din

punet de vedere moral. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

Cum urmam Mantuitorului Hristos 36

Omilia a 5-a

Despre pacat ...............•............. 45 Care este pricina pentru care pacatuim ., . . . . 51

Cit inselarea vine din negrija 53

Om ilia a6-a

Despre pocamta 57

Omilia a 7-a

Ca rnantuirea se sav~e~te prin harullui

Dumnezeu ~i prin vointa omului 63

Ca trebuie sa grabim spre pocainta 66

Ca obisnuinta pacatului aduce moarte 71

I

I

141

CUI'RINS

Cum se cuvine sa fie pocainta 73

Despre adevarata pocainta ~i despre

roadele ei 76

Despre chern area pacatosilor de catre

lubitoruJ de oameni Dumnezeu ....•....... 78

Omilia a 8-a

Despre marturisire 81

Ce este marturisirea? ....••.............. 84

Omilia a 9-a

Oespre marturisire 95

Ca rnarturisirea este necesara 95

Despre iertarea pacatelor 99

CeJ ce pacatuieste trebuie sa satisfaca

durnnezeiasca dreptate 103

Ca marturisirea este folositoare din punet de vedere moral ~i duhovnieesc . . . . . . . . . . . . . 108 Ca marturisirea trebuie sa fie dupa 0 pregatire prealabila . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. III

OmiJia a 10-a

Oespre Dumnezeiasca Impartasire 115

Maretia ~i vrednicia Tainei Dumnezeiestii imparta~iri " . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 117 Cum trebuie sa ne apropiem de lmpartasirea

cu Sfintele Taine 120

Caracterul celui ce se impartaseste ell

vrednicie , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122

Dupa Sfanta Euharistie 124

Cuvint

despre datoriile noastre in fata Sfantului Altar .. 129

I

DIFUZARE:

S.C. Supergrapb S.R.L.

Str. Ion Minulescu or. 36 sector 3, 031216, Bucuresti

eJ.: 021-320.61.19' fax: 021-319.10.84 e-mail: contact@supergraph.ro www.1ibrariasophia.ro www.sophia.ro

ocietatea de Difuzare SUPERGRAPH va of era posibilitatea de a primi prin po~ta cele mai bune carti de spiritualitate, teologie, cultura religioasa am filozofie aparute la edituri de prestigiu.

Plata se face ramburs la primirea cartilor; taxele postale sunt suportate de Supergraph.

V a asteptarn la LJBRARIA SOPHIA

str, Bibescu Voda nr. 19, 04015 J Bucuresti, sector 4 (Ianga Facultatea de Teologie) tel. 021-336.10.00; 0722.266.618 www.librariasophia.ro

Sacrifica pulina vreme pentru a riisfoi cdrtile noastre: este cu fleputiflJa sa nu gases ti ceva

pe gustul si spre folosul lau!

--=--

O umnezeu voieste ca noi sa fun sfinti ~i desavar~iti, fiindca sfinti ~i desavar~iti sunt fiii Tatalui Ceresc ~i numai acestia sunt indreptatiti sa cherne cu fiasca

dragoste harurile Lui ~i doar acestia vor mosteni Imparatia cerurilor.

Veniti, Irati crestini, toti cei osteniti §i impovarati, sa alergam la Domnul. Sa ne intoarcem desavar§it, ftindca desavar§it ne-am tndepartat de EI. Iata-L pe Judecatorul gata sa ne ierte pacatele. Iata-L pe Stapanul gala sa ne dea iertarea datoriilor. lata, Mantuiterul intinde mana sa ne duca in Rai, sa ne faca usoara povara pacatelor noastre, sa ne daruiasca pacea ~i sa ne odihneasca. Sa luam jugul Lui, caci jugul Domnului este bun ~i povara Lui este usoara. Sa grabirn cat avem vreme, cat timp usa vietii vesnice este inca deschisa, sa intram la nunta cat ne mai cheama Mirele. Sa nu amanam de pe 0 zi pe alta, fiindcii nu stim ce aduce ziua de maine. Sa venim la Domnul, sa Ii marturtsim nelegiuirile noastre, ~i EI este gata sa ne ierte pacatele, Veniti toti sa il caotam pe Domnul, ca sa aflam odihna sufletelor noastre!

www.sophia.ro

'~N,I~,]]J