UNIVERSITATEA „CONSTANTIN BRÂNCUŞI”

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

LUCRARE ŞTIINłIFICO-METODICĂ
PENTRU OBłINEREA
GRADULUI DIDACTIC I

PREDAREA-ÎNVĂłAREA
UNITĂłILOR DE MĂSURĂ
ÎN CICLUL PRIMAR

Coordonator ştiințific:
Conf. Univ. Dr. CHIRIAC ION

Institutor,
MAZILU ALINA VICTORIA

TG-JIU
2008
 CUPRINS

CAPITOLUL I
Introducere. Motivarea alegerii temei....................................................................4
1.1. Introducere.....................................................................................................4
1.2. Motivarea alegerii temei.................................................................................6

CAPITOLUL II
Fundamentarea ştiințifică şi documentarea temei..............................................9
2.1. Măsurare. Unități de măsură. Scurt istoric al metrologiei..............................9
2.2. Mărimi şi unități de măsură: generalități privind învățarea
acestora în ciclul primar...............................................................................12
2.3. Clasificarea unităților Sistemului Internațional............................................14
2.4. Definiții ale unităților Sistemului Internațional............................................16
2.5. Unități de măsură care nu fac parte din Sistemul Internațional
dar care se predau în ciclul primar...............................................................20

CAPITOLUL III
Metodologia predării-învățării unităților de măsură.........................................21
3.1. Analiza programei şcolare şi a manualelor...................................................21
3.2. Predarea-învățarea unităților de măsură pentru lungime..............................26
3.3. Conceptul de masă. Unități de măsurare a masei.........................................29
3.4. Predarea-învățarea unităților de măsură pentru timp....................................33
3.5. Noțiunea de suprafață. Unități de măsură pentru suprafață..........................36
3.6. Noțiunea de volum. Unități de măsură pentru volum...................................37
3.7. Valoare. Unități de măsură a valorii.............................................................39

2
CAPITOLUL IV
Elemente de cercetare.........................................................................................41
4.1. Specificul şi domeniile principale ale cercetării...........................................41
4.2. Ipoteza, scopul şi obiectivele cercetării........................................................43
4.3. Eşantionarea subiecților şi locul desfăşurării cercetării................................47
4.4. Metode de cercetare.....................................................................................48
4.4.1. Observația.......................................................................................50
4.4.2. Experimentul pedagogic.................................................................53
4.4.3. Convorbirea.....................................................................................54
4.4.4. Testul..............................................................................................56
4.5. Metodologia verificării ipotezei...................................................................58
CAPITOLUL V
Prezentarea şi interpretarea rezultatelor obținute.............................................66

CAPITOLUL VI
Concluzii şi propuneri metodice........................................................................83

CAPITOLUL VII
Anexe - proiecte didactice, teste......................................................................... 86
Proiect didactic – clasa I...................................................................................... 86
Proiect didactic – clasa a II-a.............................................................................. 93
Proiect didactic – clasa a III-a........................................................................... 103
Proiect didactic – clasa a IV-a........................................................................... 111
Teste.................................................................................................................. 121

Bibliografie.......................................................................................................145

3
 CAPITOLUL I

Introducere. Motivarea alegerii temei

1.1. INTRODUCERE

„Intrarea în țara cunoaşterii se face pe podul matematicii” spune profesorul

universitar Ştefan Bîrsănescu. Indiferent în ce domeniu va lucra, omul zilelor
noastre şi cu atât mai mult al viitorului, trebuie să posede o bună pregătire
matematică.
Cât se poate privi în zare, adică până la sfârşitul mileniului şi puțin după, nu
există decât cerere de oameni bine pregătiți şi mai ales echipați cu instrumentele
gândirii moderne, suple, adaptabile şi inovatoare.
Epoca contemporană are nevoie de inteligență creatoare, de oameni cu
gândire independentă, creativă. Jean Piaget menționează că: În societatea
contemporană, însăşi condiţia de existenţă a omului se caracterizează tot mai mult
către inteligenţă si creativitate, adică inteligenţă genativă”.
Matematica este disciplina care prin însăşi esența ei poate şi are menirea de a
forma o gândire investigatoare, flexibilă, creatoare, o apropiere de cunoştințele noi
şi în general o apropiere de necunoscut printr-un adevărat stil de cercetare.
În învățarea matematicii, un rol esențial îl are gândirea personală.
Lecțiile de matematică dau roade cu adevărat dacă stimulează gândirea
elevului, dacă sunt urmate de efort personal în adâncirea şi înțelegerea
cunoştințelor.
 Dezvoltarea uimitoare pe care a atins-o matematica în epoca contemporană,
pătrunderea ei în aproape toate domeniile de cercetare şi contribuția pe care o
aduce la dezvoltarea tuturor ştiințelor, ca şi contribuția adusă la studierea şi
dirijarea ştiințifică a procesului de învățământ şi chiar a întregului sistem de
influențe implicate în procesul formării omului, constituie argumente
incontestabile privind necesitatea asimilării ei la un nivel superior.
Ritmul şi amploarea cuceririlor matematicii din epoca noastră, bogăția şi
varietatea metodelor ei de lucru impun şi dezvoltarea culturii matematice a
oamenilor.
Matematica nu este o simplă tehnică, de folosit numai într-un domeniu
limitat, ci este unul din modurile fundamentale ale gândirii umane şi prin aceasta
ea este un element indispensabil oricărei culturi demne de acest nume.
Ceea ce-l caracterizează pe om este gândirea, proces prin care descifrează
tainele naturii şi societății şi prevede dezvoltarea lor viitoare.
Cultivarea gândirii constituie lucrul cel mai de preț. De aceea, alături de
problema construirii unor maşini de gândit, problema îmbunătățirii propriului său
fel de a gândi rămâne pentru om o problemă deschisă.
Matematica înseamnă gândire, gândire organizată, în ultima perioadă
extinsă, prelungită cu ajutorul calculatoarelor electronice.
„Nu există gândire organizată fără matematică” spunea Mircea Malița. Nu
există decizie fără cântărire de obiective cel puțin. Pentru a decide, cineva trebuie
să spună ce vrea. Ca să spună ce vrea, trebuie să aleagă. Ca să aleagă, trebuie să
compare şi să afirme că pentru el obiectivul 1 are mai mare importanță decât
obiectivul 2. Ori comparația este o relație matematică.
Pregătirea matematică a omului epocii contemporane nu se poate limita la
instruirea matematică.
Matematica „de depozit” nu mai are astăzi valabilitate, pe de o parte pentru
că este repede depăşită, pe de altă parte concepe o matematică neproductivă.
Matematica se învață nu pentru a şti, ci pentru a se folosi, pentru a se face
ceva cu ea, pentru a se aplica în practică.
 De aceea, nu simpla instrucție matematică trebuie să dobândească elevii, ci
educație matematică, aceasta constituie una din cele mai importante componente
ale culturii generale a omului.
Şcoala are datoria să găsească mijloacele cele mai eficiente pentru a insufla
copiilor dorința de a se autodepăşi, să le cultive pasiunea pentru nou, îndrăzneala şi
inteligența creatoare.
Este cu adevărat nobilă. înălțătoare, dar şi plină de răspundere patriotică,
misiunea de dascăl, de făuritor de cunoştințe, cu care sunt investiți oamenii şcolii.
În ei trebuie să ardă neîncetat focul sacru al dăruirii, luminii, înțelepciunii şi
muncii grădinarului iscusit care veghează ca toate plantele să crească, să
înflorească şi să rodească.

1.2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

„Cadrul didactic trebuie sa fie animat de o puternică receptivitate față de tot

ce este nou şi important în specialitatea sa şi în pedagogie, iar în practică să
dovedească un efort continuu spre autodepăşire pentru a face față sarcinilor pe care
le ridică învățământul.
Există şi obligația ca fiecare cadru didactic să popularizeze, în funcție de
pregătiri, preocupări şi capacități, ceea ce este util pentru dezvoltarea
învățământului, ştiinței şi tehnicii”.1
Învățătorul a fost adesea numit de omul din popor „luminatorul satului”. El a
trebuit sa fie – şi a fost – în majoritatea cazurilor, sfătuitorul şi educatorul întregii
populații cu care a venit în contact.
„Şcoala, întocmai ca viața este un câmp deschis în care nimeni nu se naşte
învățat şi nimeni nu poate spune că ştie tot ce ar fi de ştiut; nimeni în această
meserie de dascăl n-ar putea uita de datorie şi odată cu realizarea măiestriei

1
Oprescu, Mihai, „Cercetarea ştiinţifică în şcoală”, în Revista de Pedagogie, nr. 10/1982
pedagogice să nu simtă şi trebuința de permanentă ucenicie şi de perfecționare
continuă a metodologiei de predare.”2
Am luat în studiu o temă la disciplina „Matematică” - Predarea-învățarea
unităților de măsură - deoarece consider că matematica este ştiința cea mai
operativă, care are cele mai multe şi mai complexe legături cu viața.
Oamenii au creat şi utilizat unități de măsură şi, implicit, au folosit
instrumente de măsură şi au făcut măsurări încă din cele mai vechi timpuri. Fără a
măsura şi fără a întrebuința instrumente de măsură, nu se poate desfăşura nicio
activitate practică.
După H. Freudenthal în predarea – învățarea matematicii trebuie să se aibă
în vedere următoarele aspecte:3
 disciplina şcolară trebuie construită având în vedere
echilibrul necesar între matematica produs şi matematică
proces
 rolul învățământului matematic nu este atât de a furniza
elevilor ştiința gata făcută, cât de a construi o inițiere în
organizarea unui domeniu prin mijloace matematice,
activitate denumită matematizare
 în ceea ce priveşte modul de desfăşurare al instruirii, se
susține necesitatea prezenței momentelor de re-învățare a
materiei de învățat, precum şi punerea în evidență a
conexiunilor dintre cunoştințele prezentate.
Studiul mărimilor şi unităților de măsură în şcoala primară urmăreşte ca, pe
baza observațiilor şi a reprezentărilor intuitive, elevii să ia cunoştință cu unele
noțiuni de bază despre mărimi şi unități de măsură de largă utilizare, strict
necesare omului. De asemenea, se urmăreşte formarea deprinderii de a măsura, de
2
Alexandru, Gheorghe şi colaboratorii, „Metodica predării istoriei în învăţământul
preuniversitar”, Editura „Gheorghe Alexandru”, Craiova, 1999
3
Freudenthal, Hans, „Matematica, sarcină educaţională”; Mihalca, Dan, „Concepţia lui H.
Freudenthal despre disciplina şcolară- matematica”, în Revista de pedagogie, nr.10/1992, pag.
9
a folosi şi mânui unele măsuri şi instrumente de măsură, de a cunoaşte câteva
unități, formarea capacității de a aprecia corect diversele mărimi, precum şi
înțelegerea necesității adoptării unităților standard de măsură.
Lecția este o unitate didactică ce asigură achiziția de către elevi a
cunoştințelor prevăzute în curriculum-ul unei discipline de învățământ.
Dacă avem în vedere finalitățile, putem considera lecția drept un program ce
asigură realizarea acestora.
Din perspectiva metodologiei, o putem considera ca fiind modalitatea de
integrare a unor metode didactice care să asigure accesul elevilor la cunoştințe, la
asimilarea acestora şi aplicarea lor. Ideea că lecția poate fi definită cuprinzător
numai prin raportare la mai multe criterii este susținută de mai mulți specialişti în
domeniu.
Prin raportare la mai multe criterii se relevă următoarele caracteristici
definitorii ale lecției:
 Lecția este o unitate didactică fundamentală
 Este o formă a procesului instructiv-educativ prin intermediul căreia
o cantitate de informații este percepută şi asimilată activ de către elevi într-
un timp determinat
 Presupune o activitate intenționată
În activitatea mea am constatat o deosebită atracție a elevilor pentru
cunoaşterea unităților de măsură şi pentru efectuarea diferitelor măsurători: a
clasei, a terenului de sport, a diferite obiecte din clasă.
Lucrarea aleasă spre fundamentare poate şi trebuie să-mi fie un util
instrument de muncă şi să contribuie la creşterea calitativă a activității de predare a
unităților de măsură, iar preocupările mele în direcția valorificării valențelor
formative ale predării unităților de măsură vor continua.