Deserturile Asiei

Deșertul sau pustiul este o zonă care primește foarte puține

precipitații, aproximativ 250 mm pe an. Deșerturile au reputația de a
susține foarte puține forme de viață deși, la o comparație mai atentă cu
un mediu mai umed, formele de viață din deșert sunt de cele mai multe
ori variate și rămân în general ascunse pentru a-și păstra umiditatea.
Aproximativ o treime din suprafața Terrei este acoperită de deșerturi.
In regiunile de deșert sunt în general diferențe mari de temperatură de
la zi la noapte. Cauza lipsei de vegetație dintr-un deșert (pustiu) poate fi
lipsa apei sau în regiunile arctice lipsa căldurii necesare vieții.

Unul dintre cele mai mari deșerturi ale Asiei este Deșertul Gobi.

 Deșertul Gobi este un deșert din Asia Centrală fiind ca mărime al doilea
din lume după deșertul Sahara; se deosebește de acesta prin absența
aproape completă a dunelor de nisip (3%). Din această cauză deșertul
Gobi este considerat de către unii geografi ca semideșert. Întiderea
deșertului depășește 2000 km lungime, lățimea pe direcția nord-sud
atinge 800 km, iar altitudinea medie este în jur de 1000 m.În regiunea
de vest a deșertului se întâlnesc dune de nisip ce ating o înălțime de
400 m (cele mai înalte dune de nisip din lume). Printre dunele de nisip
se găsesc circa 100 de lacuri sărate, considerate lacuri sfinte de
populația locală, mongolii Torgod.

Clima este temperat continentală tipică, cu temperaturi extrem de scăzute

iarna (sub - 40 °C), și cu veri foarte fierbinți. Această diferență extrem de mare
de temperatură între iarnă și vară, și respectiv între zi și noapte, se explică
prin lipsa apei. Monzumul bate în partea sud estică a stepei precipitațiile fiind
între 30 - 200 mm pe an. În primăvară și vara timpurie, sunt furtuni de zăpadă
sau de nisip. În Taklamakan este clima și mai aridă.