afostodata.

net

Cum caracterizezi un personaj?

Obiective/Context
a) să analizăm trăsăturile unui personaj;

b) să identificăm și să interpretăm modalitățile de caracterizare;

c) să identificăm valorile personajele.

Parcurs
Zi de zi discuți cu oameni, cu prieteni, cu membrii familiei, cu colegi, profesori și
permanent îi caracterizezi: știi cine sunt/ din ce familie provin, care le e originea, vârsta pe care o
au sau starea civilă (sunt căsătoriți sau nu), ce meserie au etc. Apoi îi privești și le vezi trăsăturile
fizice, cum le este chipul, ochii, corpul, îmbrăcămintea, apoi le analizezi vorbele, comportamentul
și știi că mereu spui „da, da, a spus prietenul meu asta, dar de fapt el a vrut să spună că...”, „da, a
zis asta dar din comportamentul său am observat că... ” – deci mereu ne uităm în spatele acțiunilor
lor. Iar apoi, față de orice om simțim dacă ne place sau nu, dacă e ca noi sau nu, dacă are aceleași
valori sau nu sau ce ne leagă de el, empatizăm sau nu cu el.

Exact același mecanism va fi și în cazul analizei unui personaj. Persoana este omul din
realitate, iar personajul este ființa din interiorul unui text ficțional.

Etape
*Vom analiza etapele în analiza unui personaj pe baza unui text de Mihail Sadoveanu, Moșul.

Moș Andrei, un frate al bunicului, era singurul rămas dintre cei vechi. Părea că trăiește
într-o lume a lui, o lume apusă, pe care și-o evoca singur în tăcerea odăii bătrâne, între mobilele
de sute de ani și între portretele întunecoase ale străbunilor.

În jurul lui, printre noi cei tineri, era o necontenită mirare. Hainele lui străvechi, lustruite
și trainice, ciubucul lung și filigenele de cafea, lungile și tăcutele meditații, plimbările singuratice
în luncile Siretului, toate, de zeci de ani aceleași, ne puneau încă în uimire.

Eram și noi acuma, dragă Doamne, cu mustață, intraserăm în lume; cu toate acestea, o
sfială ciudată ne cuprindea în fața strămoșului.

Ochii aprigi sub sprâncene cărunte; gura dureros aplecată în colțuri; mustățile albe, mari;
durerea veche care-l împresura ca o negură, – toate, întotdeauna, ne făceau să trecem în vârful
picioarelor pe lângă dânsul.

La petrecerile de familie nu lua parte decât foarte rar și atunci chema, în povestirile lui,
viața altui veac. Mai cu seamă în seri de iarnă, când vânturile aduc în parcuri vuiete de valuri și
țipete omenești, glasul lui avea o întunecoasă putere de evocare. Legendele străbune […] de multe
ori ne zguduiau până în adâncuri.

Și multă vreme n-am pătruns taina care-i acoperea trecutul. Târziu, către sfârșitul vieții lui,
într-un amurg de vară, bătrânul a povestit o întâmplare din tinerețe, și atunci am priceput totul.

Stăteam în jurul lui, în cerdacul casei, în liniștea ce stăpânea curtea boierească. Înaintea
noastră se întindea câmpia Siretului până în asfințitul înflăcărat. Prin livada mare din coasta casei,
trecea un susur slab ca de izvor depărtat, și, de departe, din imașurile întinse, veneau murmurele
tălăngilor.

1
 afostodata.net

Bătrânul vorbea cu glas încet, cu ochii duși, și noi stăteam tăcuți, ca într-o biserică.

— Era odată… începu bătrânul; era odată, măi băieți… o zână… Ce vă spun eu e poveste
ca toate poveștile… Era o fată, frumoasă coz*. Ședea departe de locurile acestea, și e mult de-
atunci! Dar ce frumoasă era, dragii moșului!... Avea doi ochi mari, negri, ca două flori
întunecoase; sprâncene codate, sub care fulgerau ochii […].

Moșul se opri deodată, își trecu mâna prin păru-i alb ca neaua, își mângâie mustățile
tufoase și se lăsă pe speteaza moale a jilțului*, cu ochii duși, cu fața plină de un zâmbet foarte
dulce și foarte trist […].

Moșul începu iar a vorbi, pe când lumina scădea încet-încet. Amurgul se întinse. O lumină
trandafirie mai rămăsese deasupra asfințitului; pâcla fumurie umplea șesurile.

Și moșneagul rostea o poveste nespus de tristă. Glasul lui ne pătrundea ca un fior. Seara
veni; câteva lumini albe scânteiară sus, pe boltă; gangurile vechi oftară, deșteptate de vântul serii.
În jurul bătrânului umblau umbrele trecutului. El le vedea, le urmărea și glasul lui duios povestea
durerile de altădată.

a) După prima lectură a textului notează date despre identitatea personajului (Cine este
personajul? Ce vârsta are? Ce stare civilă are? Ce origine are? Ce meserie are?)

b) Recitești textul și subliniezi modalitățile de caracaterizare:

directe: de către autor, de alte personaje, autocaracterizare;

indirecte: prin fapte, prin vestimentație, prin relația cu alte personaje, prin
gândurile personajului, prin mediul în care trăiește, prin limbaj/modul cum
vorbește, prin nume etc.

- caracterizare directă realizată de narator:

- caracterizarea indirectă prin fapte și vorbe:

c) Analizezi mijloacele de caracterizare răspunzând la întrebările:

Ce trăsături fizice/morale se accentuează?

De unde reies aceste trăsături?

Cum influențează această trăsătură relația lui cu lumea?

2
 afostodata.net

Care sunt efectele acestei trăsături în mediul în care trăiește?

Cum este prezentată trăsătura? Ce cuvinte se folosesc? De ce este preferat un

anumit limbaj?

„glasul lui avea o întunecoasă putere de evocare” –

d) Ce trăsături fizice sau morale impresionează la acest personaj?

e) Care este valoarea după care își ghidează viața personajul? Valorile tale se apropie
sau nu de cele ale personajului? Ce importanță are această valoare în viața
personajului? Dar în viața ta?

Concluzii
citești textul cu atenție;

identifici personajul principal;

subliniezi pe text modalitățile de caracterizare;

selectezi o secvență în care se observă comportamentul personajului;

identifici trăsăturile fizice și morale;

extragi valoarea pe care o reprezintă personajul și o raportezi la valorile tale;

începi redactarea carcaterizării, urmând reperele din cerința de examen.