Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fisa 1 - Recapitulăm La Început de An
Fisa 1 - Recapitulăm La Început de An
Clasa a VII-a
În ziua a patra de Crăciun, pornii la munte cu Damian Pușcasul și cu cânii. Adia aspru vânt al miezului-
nopții și omătul înghețat crâșca* ascuțit (...)
Căsuța lui moș Anania, pădurarul satului, era departe, sub Bâtca Neagră, dincolo de mănăstirea Râșca.
Aveam de mers până la ceasul al doilea din noapte [...]
Pușcasul [...] oftă și dădu din cap:
- Ehei! Anania acesta e om vechi de pădure. Bun pădurar și meșter vânător, de aceea cei mari nu l-au
schimbat. Unde-a fost un urs, el l-a știut; unde-a trecut un cerb, el i-a găsit urma. Veneau boierii și-i spuneau așa:
Moș Anania, ia sa te vedem! Și Anania se gândea, ca un gospodar bun: care cerb să-l dăm? Oare să stricam noi o
caprioară de gustul boierilor? Ș-apoi își făcea el planurile... [...]
Mi s-a părut că ajung târziu la o cetate de piatră. Luna era ascunsă dupa munți și, în lumina zăpezii, o
căsuță abia se deslușea. Un lătrat iute începu să sune după o ușă: parcă era cațeaua din poveste, cu dinții de fier și
cu măselele de oțel. Ochii căsuței se aprinseră și ieși în prag portarul cetații. Lătratul cel învierșunat tăcu și
cunoscui glasul prietenos al lui moș Anania.
Moș Anania zâmbea răspunzând. [...] Priveam trupu-i nalt și spătos și pletele-i albe ca omătul. Mustățile-i
erau albe ca și pletele. Obrazu-i era ras proaspăt și ochii aveau o lucire vie și neagră. Era moș Anania al nostru,
[...] care în toți anii ne făcea un foc zdravan, ne întindea otavă și lăicere și-și scula baba ca sa ne ospăteze. [...]
- Cucoane, să ieșim oleacă pe afară... [...]
Deodată își duse mâna la ureche, ascultând: [...]
- Putem să intrăm... grăi el într-un târziu, zâmbind cu mâhnire: luna-i plină și pădurea tace. Iaca așa ies nopțile ș-
ascult. Avem și noi bucuriile noastre când învie și se încheie codrul, da, iarna-i cu neliniște, cu mare singuratate...
Ies nopțile, s-ascult; mie mi-i milă de sălbăticiunile cele blânde ca de niște frați...
Dar deodată moș Anania păru a baga de samă că nu-i singur și tăcu. Mă petrecu în casă și-mi pofti somn ușor....
*a crâșca - (despre zăpada înghețată) a scârțâi, a trosni, lăicere - covoare țăranești de lână, *oleacă – puțin
*a se încheia - (aici) a înverzi
Înțelegerea textului
1. Transcrie o structură care numește timpul și una care redă spațiul acțiunii.
3. Trasformă din vorbire directă în vorbire indirectă replicile scrise îngroșat, menționând două modificări produse.
4. Precizează două trăsături ale lui moș Anania, menționând modalitățile de caracterizare.
6. Explică în 30 – 50 de cuvinte semnificația secvenței Avem și noi bucuriile noastre când învie și se încheie
codrul, da, iarna-i cu neliniște, cu mare singuratate...extrase din text.
7. Menționează, într-un enunț, tema textului, justificându-ți opțiunea cu două elemente din text.
8. Exprimă-ți , în 50 – 70 de cuvinte, punctul de vedere despre comportamentul cu care pădurarul își întâmpină
oaspeții și despre dragostea acestuia față de natură.
10. Imaginează-ți că ești călător în pădurea unde locuiește moș Anania. Redactează un text descriptiv de 40-70 de
cuvinte, în care să prezinți, din punctul tău de vedere acest spațiu, utilizând două adjective care nu pot avea grad
de comparație.
Limba română
1. Menționează câte un sinonim contextual cuvintelor marcate în text, mâhnire, respectiv singurătate.
1. Transcrie două cuvinte care conțin diftong din sevența Aveam de mers până la ceasul al doilea din noapte.
3. Menționează numărul de litere și de sunete din cuvintele Crăciun, înghețat, cetate, ochii.
6. Precizează rolul virgulei din structura Ei? Ce mai faci, prietine Anania?.
7. Precizează calitatea de centru sau adjunct a cuvintelor marcate în secventa Adia aspru vânt al miezului-nopții
și omătul înghețat crâșca* ascuțit (...)
8. Termenul lui marcat în structura dată Căsuța lui moș Anania.
a) Pronume personal
b) Articol hotărât
c) Articol nehotărât
11. Selectează din enunțul marcat adjuncții verbului pornii În ziua a patra de Crăciun, pornii la munte cu
Damian Pușcasul și cu cânii., precizându-le funcția sintactică.