BROŞURA

Definiţie şi descriere
Broşura este un material de prezentare şi/sau de vânzare, difuzat în număr mare de exemplare, care
se distribuie gratuit prin reţeaua de sucursale ale unei firme, prin magazinele în care se comercializează
produsele acesteia, prin agenţi de vânzări sau chiar prin intermediul poştei. Uneori , parcurgând textul
broşurii, clienţii află pentru prima dată despre activitatea unei companii. De aceea, un astfel de material
trebuie să aibă un aspect plăcut şi să fie bine realizat, astfel încât să transmită eficient mesajul dorit de o
organizaţie.
În privinţa dimensiunilor, broşura are formatul A6 (105X148mm), A5 (148X210mm) sau chiar A4
(210X297mm) şi grosimi diferite, în funcţie de calitatea hârtiei folosite, a cantităţii de informaţie şi imagine
inclusă şi a modului de organizare a materialelor în pagină. Poate fi realizată de specialişti din cadrul
agenţiilor de publicitate, al editurilor sau tipografiilor, sau de angajaţii firmei, care beneficiază astăzi de
variantele diverse de editare şi imprimare a imaginilor şi materialelor scrise. Costurile de publicare a
broşurilor – de obicei destul de ridicate - trebuie să fie recuperate prin vânzarea materialelor prezentate.
Dat fiind faptul că informaţiile incluse în broşuri trebuie să fie actualizate destul de frecvent, iar
cheltuielile de tipărire şi distribuţie pot fi, aşa cum am menţionat anterior, mari, se face apel tot mai des în
ultima vreme la varianta electronică a acestor materiale informative.
Broşura include în primul rând descrieri de produse şi servicii, însoţite de imagini de bună calitate,
la care se adaugă elemente ce o transformă într-un material care merită să fie păstrat: liste de preţuri;
cupoane de reducere pentru cumpărarea unor produse; scheme sau hărţi prin care se arată cum se poate
ajunge la un magazin sau la sediul unei firme; formulare prin care se obţine o anumită facilitate; formulare
de comandă; chestionare de opinie; adrese utile, etc. Alte elemente care pot constitui subiect pentru broşuri
sunt1: prezentarea unei firme noi; includerea unor date şi cifre relevante pentru o organizaţie; anunţarea
unor manifestări şi a programului acestora; prezentarea unor oferte; prezentarea unor persoane importante
pentru publicul căruia îi este adresată broşura.

Cum se realizează o broşură

Pentru a atrage avantajele dorite de firmă, o broşură trebuie să aibă un aspect îngrijit, să fie adaptată
clientelei şi să permită o lectură atrăgătoare. Criteriile esenţiale care trebuie avute în vedere atunci când se
concepe o broşură sunt:
- cunoaşterea publicul ţintă (nivelul de educaţie al acestuia - în funcţie de care se alege
limbajul potrivit; veniturile, capacitatea şi obiceiurile de cumpărare – în funcţie de care
se stabileşte tirajul);
- selectarea atentă a cuvintelor care vor constitui mesajul (de obicei se recomandă
transmiterea informaţiilor esenţiale şi evitarea excesului de date, care fac broşura dificil
de parcurs, iar mesajul greu de reţinut). Evitarea jargonul tehnic şi folosirea, pe cât
posibil, a unor cuvinte care aparţin vocabularului de bază al limbii. Acestea trebuie să
aibă un caracter informativ, mai degrabă decât persuasiv şi să răspundă aşteptărilor
publicului ţintă. Poate fi de ajutor să se analizeze mai multe broşuri înainte de a formula
mesajul, pentru a vedea ce le face atractive sau, dimpotrivă, care sunt greşelile de care să
vă feriţi. Un sfat bun este acela de a nu vă concentra exclusiv asupra modului de
funcţionare al unui produs, sau asupra descrierii unui serviciu, ci să încercaţi să
determinaţi atitudinea pozitivă a potenţialului client cu privire la un produs sau serviciu.
De exemplu, dacă intenţionaţi să vindeţi aparate de aer condiţionat, puteţi începe cu
descrierea unei zile călduroase de vară, în care cei care au cumpărat un aparat de aer
condiţionat se pot bucura de răcoare, mai degrabă decât cu prezentarea modului de

1
Vezi David George, Tehnici de relaţii publice. Comunicarea cu mass-media, 2008, p.96.
 utilizare a aparatului. Vorbiţi în special despre nevoile clienţilor şi mai puţin despre
interesele pe care le urmăriţi.
- adaptarea formatului în funcţie de mesaj şi cantitatea imaginilor; de obicei broşurile
conţin atât text, cât şi imagini (foarte convingătoare, adesea), iar spaţiul liber este
suficient pentru a facilita lectura şi reţinerea mesajului.
Alături de aceste respectarea acestor criterii se mai recomandă:
- să se stabilească şi să se prezinte clar scopul broşurii: broşurile care prezintă un aspect
specific sunt de obicei mai eficiente decât cele care informează despre activitatea unei
organizaţii în general;
- să se prezinte fiecare aspect nou într-o secţiune separată;
- dacă broşura are mai multe pagini, este indicat să se aşeze un cuprins după pagina de
titlu;
- să se acorde o atenţie specială primei pagini, care trebuie să îl determine pe cititor să
parcurgă broşura în continuare; eventualii clienţi pot fi anunţaţi chiar de la început că în
interiorul broşurii vor găsi ceva ce îi va interesa: o invitaţie specială, un cupon de reducere
de preţ, etc.
- în descrierea produselor faceţi referire la caracteristicile acestora, după care explicaţi ce
avantaj creează aspectele respective. De exemplu, vă puteţi exprima în felul următor:
„Pentru această prăjitură am folosit doar ingrediente naturale, prin urmare poate fi
apreciată de toate categoriile de consumatori, indiferent de vârstă.”
- să se adapteze culorile folosite la tipul de mesaj şi la publicul-ţintă: astfel, culorile calde
(roşu, galben, oranj) au un efect stimulator, cele reci (albastru, violet) sugerează
profesionalismul, culorile de gen „neon” sunt preferate de adolescenţi;
- atenţie la dimensiunile caracterelor, care nu trebuie să fie prea mici (broşura devine greu
de citit în acest fel), dar nici prea mari; se poate atrage atenţia asupra anumitor idei prin
scrierea unui bloc de text cu o culoare diferită, prin alegerea unui tip de literă aparte sau
prin utilizarea variantelor italice, bold sau subliniate ale aceluiaşi font;
- textul nu trebuie să fie plicticos, ci să atragă cititorul prin titluri inspirate, să apeleze la
exprimarea ideilor în paragrafe scurte şi clare, care să nu solicite foarte mult atenţia
cititorului;
- în realizarea şi selectarea imaginilor sau fotografiilor ce vor fi incluse în broşură, se
recomandă consultarea unui specialist în domeniu.
În concluzie, broşura reprezintă un material util de comunicare cu persoanele şi organizaţiile din exteriorul
unei firme, prin care se pot transmite informaţii privitoare la obiectivele şi misiunea acesteia, la produsele
sau serviciile pe care le oferă, precum şi la evenimentele pe care le organizează. Pentru a asigura succesul
unui astfel de mijloc de informare, este nevoie de o concepţie clară, distinctă, care să pornească de la o bună
cunoaştere a publicului ţintă.

PLANUL DE AFACERI
Planul de afaceri, prin care se prezintă o firmă şi activitatea pe care aceasta o desfăşoară sau
intenţionează să o desfăşoare, reprezintă un instrument de comunicare adresat atât publicului intern
(angajaţi sau potenţiali angajaţi), cât şi celui extern (parteneri de afaceri potenţiali sau deja existenţi,
finanţatori, structuri guvernamentale). Joacă rolul unei cărţi de vizită, prin intermediul căreia angajaţii
firmei sunt informaţi cu privire la obiectivele stabilite şi planul de desfăşurare a activităţilor, modul de
alocare a resurselor materiale şi utilizarea activelor existente, în vederea creşterii profitabilităţii şi a valorii
pe piaţă a companiei2, dar se are în vedere şi atragerea unor noi angajaţi, clienţi, furnizori, manageri şi
investitori, obţinerea unor aprobări sau creditări, sau pur şi simplu testarea posibilitatea de a pune în practică

2
http://www.slideshare.net/mysy/comunicare-în-afaceri, p.15.
idei de investiţii. Date fiind aceste roluri, modul de structurare şi prezentare a unui plan de afaceri joacă un
rol important în succesul întregului proiect.

Elementele componente ale unui plan de afaceri

Elementele ce compun în mod obişnuit un plan de afaceri sunt următoarele:
1. Datele de identificare şi de contact ale firmei (denumire, adresă, număr de telefon/fax, adresă de
poştă electronică, pagină web, logo, siglă, etc.). Datele de contact pot să apară şi pe antetul paginilor
ulterioare.
2. Titlul (indică la ce face referire planul de afaceri).
3. Cuprinsul (reprezintă o enumerare a capitolelor planului de afaceri, cu indicarea numărului de
pagină la care acestea se regăsesc).
4. Rezumat (cuprinde prezentarea elementelor esenţiale ale planului de afaceri: descrierea
organizaţiei, a echipei de conducere şi a misiunii firmei, obiectivele urmărite, rezumatul analizei
financiare – ce efort financiar este prevăzut, care este gradul de risc al afacerii, în cât timp poate fi
recuperată investiţia).
5. Descrierea firmei (date privitoare la istoricul companiei, fondatori, angajaţi, departamente, modul
de organizare a echipei de management, parteneri, facilităţi, sediu, echipamente şi utilaje deţinute,
etc.), a misiunii (un mesaj concis, vizionar dar realist, pe care firma doreşte să îl transmită publicului
larg; prezentarea scopului, a intereselor şi idealurilor împărtăşite de membrii organizaţiei, în
vederea motivării publicului extern) şi a obiectivelor strategiei de afaceri (acestea derivă din
misiunea organizaţiei şi definesc clar sarcinile ce trebuie să fie îndeplinite; ele pot fi stabilite pe
termen lung sau scurt).
6. Managementul resurselor umane (prezentarea modului în care firma este dispusă să investească în
capitalul uman, în scopul de a-i determina pe angajaţi să contribuie la atingerea obiectivelor
propuse, menţinerea angajaţilor valoroşi şi atragerea altora noi, grija pentru pregătire profesională
continuă a angajaţilor, stimularea unui mediu concurenţial şi în acelaşi timp amiabil în cadrul
organizaţiei).
7. Prezentarea produselor sau serviciilor (descrierea avantajelor competitive pe care le prezintă
produsele sau serviciile firmei, a modului în care aceste avantaje le diferenţiază de cele existente
pe piaţă, descrierea unor produse sau servicii care urmează să fie lansate; în cazul în care se doreşte
introducerea pe piaţă a unor noi produse se face referire la atributele care identifică produsul,
funcţiile şi posibilele utilizări ale acestuia, disponibilitatea, posibilitatea de distribuţie, preţul).
8. Analiza mediului de afaceri (prezentarea situaţiei actuale a domeniului – rentabilitate, nivelul de
dezvoltare tehnologică, legislaţie - şi perspectivele de dezvoltare ale acestuia; mărimea pieţei de
desfacere; concurenţa existentă pe piaţă; numărul clienţilor existenţi şi potenţiali, obiceiurile
acestora de cumpărare).
9. Strategia afacerii şi implementarea acesteia (posibilitatea introducerii produselor/serviciilor pe
piaţă, poziţionarea produselor, menţinerea sau îmbunătăţirea cotei de piaţă a produselor existente).
10. Date financiare (au un rol important în cadrul planului de afaceri, mai ales atunci când se urmăreşte
obţinerea de fonduri; sunt cuprinse date furnizate de serviciul contabilitate, referiri la fluxurile
monetare, estimare a vânzărilor, veniturilor şi cheltuielilor viitoare).
11. Anexe cuprinzând documente relevante (copii, legalizări, traduceri).
Dat fiind faptul că un plan de afaceri este determinat de mediul în care se desfăşoară activitatea unei
firme şi de publicul căruia îi este adresat, se atribuie o importanţă mai mare sau mai mică fiecărei dintre
aceste secţiuni, în funcţie de context, şi se alege limbajul cel mai potrivit. Indiferent de situaţie este necesară
pregătirea minuţioasă şi documentaţia riguroasă înainte de întocmirea planului, pentru ca acesta să urmeze
o structură logică, să cuprindă afirmaţii justificate prin documente ataşate sau uşor de identificat, să fie
realist şi să informeze eficient.
Datorită mediului competitiv în care numeroase întreprinderi îşi desfăşoară activitatea, nu toate informaţiile
trebuie incluse în planul destinat publicului din exterior. De aceea se recomandă crearea unui plan de
dimensiuni reduse, adresat publicului extern, care să cuprindă descrierea în linii mari a strategiei de afaceri,
nevoile de finanţare, planul de marketing şi rapoartele financiare. Alături de acesta, firma se va ghida după
un plan de lucru, în care pot fi incluse date confidenţiale şi va formula chiar şi un plan de rezervă, în cazul
în care apar situaţii neaşteptate sau nefavorabile.