MODURI DE INSTRUIRE
Invatamantul frontal presupune indrumarea si controlarea acticitatii tuturor elevilor
din clasa simultan, intr-un anumit interval de timp si in conformitate cu obiectivele
educationale comune. Astfel , profesorul, in mod frontal transmite informatii, explica,
demonstreaza, argumenteaza, formuleaza intrebari, etc. , dirijeaza activitatea tuturor elevilor
din clasa, iar elevii rezolva, simultan si in acelasi ritm, sarcinile de instruire comunicate de
 profesor sau se autoinstruiesc.

Avantajele invatamantului frontal sunt de natura sociala ( eficienta economica,

relevanta morala ), pedagogica (orientare la nivelul educatiei intelectuale pt insusirea
cunostintelor fundamentale), metodica (productivitate in planul perfectionarii activitatii
 profesorului ) si temporala (se castiga mult timp).

Dezavantajele invatamantului frontal sunt date de caracterul magistrocentrist si dirijist

al predarii/invatarii, adica predomina activitatea profesorului, promovand astfel uniformizarea
instruirii ( toti elevii sunt tratati in mod egal, fara a se tine cont de caracteristicile si
 posibilitatile individuale).

Invatamantul grupal  se caracterizeaza prin faptul ca profesorul indruma si conduce

activitatea unor subdiviziuni/microcolectivitati ( denumite grupe) alcatuite din elevii unei
clase si care urmaresc anumite obiective educationale, identice sau diferite de la o grupa la
alta.

Grupele sunt alcatuite de obicei din 3-8 elevi si pot fi omogene  –   microcolectivitati
formale (alcatuite dupa criterii bine stabilite si cu o structura precisa) sau eterogene/
neomogene  –   microcolectivitati informale (constituite prin initiative spontane, individuale,
dupa preferintele elevilor si care au un coordonator).

Avantajele invatamantului pe grupe sunt: permite diferentierea sarcinilor de invatare,

contribuie la dezvoltarea abilitatilor de comunicare si cooperare, elevii invata unii de la altii si
sunt mai activi, stimuleaza motivatia invatarii, etc.

Dezavantajele constau in: consuma mai mult timp, faciliteaza erorile de invatare,
evaluarea se realizeaza cu dificultate, solicita eforturi suplimentare din partea profesorului, se
 produce zgomot, etc.

Invatamantul individual se asigura in 2 categorii de situatii educationale diferite:

  In situatiile in crae profesorul isi exercita influentele educative asupra unui

singur elev (de obicei in educatia estetica, muzicala, fizica; in cazul
meditatiilor, consultatiilor si al activitatilor independente desfasurate cu sau
fara ajutorul cadrului didactic).
  In situatiile in care fiecare elev realizeaza sarcinile de instruire in mod
independentde colegii sai, cu sau fara sprijin din partea profesorului sau se
autoinstruieste.
 

Avantajele invatamantului individual ar putea fi: invatarea se realizeaza in ritm

 propriu, se individualizeaza instruirea in raport cu capacitatile fiecarui elev, creste
repsonsabilitatea elevului fata de invatare, activitatea se desfasoara in liniste, etc.

Dezavantaje am putea considera: necesita resurse mari de timp, lipseste comunicarea

cu colegii si cu profesorul, faciliteaza erorile in invatare si competitia, evaluarea este mai
dificil de realizat pentru fiecare elev, etc.

Concluzie:

Activitatile frontale, pe grupe si individuale au ca scop comun obtinerea de catre elevi

a performantelor necesare pentru integrarea socio-profesionala, culturala si comportamentala.

Ele se desfasoara pe baza unei structuri si organizari metodice, a unor strategii, metode
si mijloace de invatamant, stabilite in functie de obiectivele educationale urmarite.
 

DIMENSIUNI PRACTICE ALE CURRICULUM-ULUI IN

INVATAMANTUL PRIMAR

A) Documentele curriculare: planul cadru, programele scolare.

Metodologia aplicarii lor in ciclul primar.

Continutul invatamantului se obiectiveaza in mai multe documente scolare, care au rolul de a

norma si imprima procesului de invatamant un caracter planificat si unitar.

Planul de invatamant  este documentul oficial in care se structureaza continutul

invatamantului pe niveluri si profiluri.

Planul de invatamant se elaboreaza, de obicei, la nivel central, minister, si are rolul de a

orienta procesele instructiv educative.

Un plan cadru de invatamant cuprinde: denumirea tipului de scoala, specialitatea si profesia

obtinuta, durata studiilor, materiile de studiu si esalonarea lor pe ani de studiu, numarul de ore
afectate pe saptamana si activitati didactice; sistemul de evaluare; structura anului scolar.

Planul cadru de invatamant se elaboreaza pe baza urmatoarelor principii:

a)   Principiul selectiei culturale (consecinta fundamentala a aplicarii a acestui principiu la

nivelul planului cadru de invatamant o reprezinta stabilirea disciplinelor scolare,
 precum si gruparea acestora in cele 7 arii curriculare pentru intreg invatamantul
 preuniversitar).
 b)   Principiul coerentei (Vizeaza integrarea verticala si orizontala a ariilor curriculare, in
cadrul fiecarei filiere si al fiecarui profil).
c)  Principiul functionalitatii (presupune organizarea pe cicluri curriculare, respectand
trasaturile psihologice de varsta ale elevilor, interesele si motivatiile lor).
d)   Principiul egalitati  sanselor  (asigura exprimarea fiecarui elev in functie de capacitatile
si aptitudinile sale). Aplicarea acestui principiu impune: obligativitatea invatamantului
general si existenta trunchiului comun in masura sa asigure elevilor accesul la
”nucleul” fiecarei componente a parcursului scolar.
e)   Principiul flexibilitatii prin parcursuri individuale ( concretizat in oferte de pachete
optionale de la nivel central si local pentru fiecare arie curriculara; planurile cadru
 prevad pentru majoritatea obiectivelor de studiu o plaja orara ce presupune un numar
de ore minim si unul maxim; aceasta variabilitate permite concretizarea la nivelul
scolii a planului cadru prin schemele orare).
f)   Principiul racordarii la social   (presupune ca planul de invatamant sa fie astfel
conceput incat sa favorizeze diverse tipuri de iesiri din sistem).

Pentru elaborarea planului de invatamant este necesara identificarea disciplinelor de studiu si

ordonarea lor in timpul de instruire alocat in functie de obiectivele si particularitatile
 psihogenetice ale elevilor.
 

Planul de invatamant pt ciclul primar integreaza acele discipline scolare care conduc la
dezvoltarea capacitatilor mentale si la insusirea elementelor de baza ale culturii generale fara
de care nu este posibila trecerea progresiva in treptele de scolarizare ulterioare. Succesiunea
obiectivelor de invatamant in cadrul planului este conditionata de urmatorii factori:

a)  Gradul de accesibilitate al continuturilor

 b)   Nivelul de dezvoltare a capacitatilor de invatare a elevilor
c)  Masura in care continuturile prezentate intr-o etapa sunt anticipate de cunostiintele
interioare si pregatesc copilul pnetru a se angaja intr-un nou stadiu de invatare.

Programa scolara  este documentul oficial care obiectiveaza continutul invatamantului

 pentru fiecare disciplina de studiu.

Programa constituie principalul ghid pentru activitatea profesorului, avand valoare

instrumentala si operationala.

Programa cuprinde mai multe elemente: obiectivele studierii respectivei discipline;

continutul disiplinei, capitole , teme si subteme si numarul de ore afectate; repartizarea orelor
 pe activitati didactice, recomandari metodice; INSTRUMENENTE de evaluare; bibliografie.

Programele scolare au un caracter flexibil , oferind elevilor parcursuri individuale de

invatare in raport cu specificul scolii si interesele acestora; sunt centrate pe obiectivele
operationale, urmarind in final achizitii de cunostiinte, deprinderi, abilitati, competente si
aptitudini; promoveaza folosirea (in procesul de predare-invatare) de strategii didactice si
metode activ participative; au o larga descrierespre o abordare inter si multidisciplinara,
asigurand conexiuni intre discipline si arii curriculare.

Programele scolare noi cuprind in structura lor la fiecare obiect de studiu urmatoarele elemente:  
-Competente generale
-Competente specifice nivelului de dezvoltare
-Nota de prezentare
-Activitatile de invatare necesare pentru realizarea obiectivelor educationale
-Continuturile –  sunt mijloacele prin care se urmareste atingerea diferitelor competente.

B) Relatia interdeterminativa obiective  – continuturi  –   metode de

predare- invatare  – evaluare in invatamantul primar

Unul dintre criteriile pedagogice de baza in precizarea definirea si organizarea

continuturilor curriculare este raportarea la celelalte componente ale procesului de invatamant
abordat ca sistem.

Aceasta relatie   interdeterminativa intre obiective (continuturi) metode de predare  –  

invatare  –   evaluare exprima algoritmul ce trebuie urmat in elaborarea proiectarii
didactice:

  Se stabilesc la inceput obiectivele cadru (generale), apoi cele de referinta si

operationale, precizandu-se activitatile de invatare
 

  Urmeaza analiza resurselor umane (clasa de elevi), tinand seama de nivelul de

inteligenta al elevilor, de motivatia invatarii si de aptitudinile lor ( se vor avea
in vedere golurile din cunostinte, nivelul de cunostinte ale elevilor, deprinderile
si modul de invatare)
  Continuturile procesului de invatare se stabilesc in functie de obiective, de
resursele umane si materialele existente
  Strategiile didacitce si metodele de predare –  invatare –  evaluare se stabilesc in
raport de obiectivele educationale si de continuturi
  In functie deobiective, continuturi si startegii se precizeaza formele de
organizare a activitatilor didactice, adica tipurile de lectii si alte activitati
educationale
  Toate acestea se realizeaza de catre profesor prin comportamentul sau didactic.

C) Tipuri de curriculum:

Curriculum de baza cuprinde cunostinte, capacitati, aptitudini, abilitati si

comportamente obligatorii pentru toti elevii cuprinsi intr-un ciclu de invatamant.

Curriculumul nucleu cuprindetrunchiul comun, care este o componenta a planului

cadru ce contine discipline si numarul de ore obligatorii pentru toti elevii, oferind in acelasi
timp posibilitatea scolii de a asigura si parcursuri diferentiate.

Curriculumul nucleu reprezinta unicul sistem de referinta pentru diverse tipuri de

evaluari si de examinari externe (nationale) din sistem si pentru elaborarea standardelor
curriculare de performante.

Curriculum la decizia scolii acopera diferenta dintre numarul minim de ore, acordate
 pentru curriculum nucleu, si numarul maxim de ore acoprdate pe saptamana de planurile de
invatamant pentru fiecare disciplina, in fiecare an de studiu.

Se pt opta pentru variantele de curriculum la decizia scolii: curriculum nucleu

aprofundat (diversifica activitatile de invatare destinate continuturilor obligatorii, pana la
acoperirea numarului de ore prevazut pt o disciplina scolara), curriculum extins (largeste
oferta de invatare cu noi continuturi, in plus fata de cele prevazute in curriculumul nucleu,
 pana la acoperirea numarului maxim de ore prevazut in planurile cadru de invatamant pentru
o disciplina scolara), curriculum elaborat de scoala (cuprinde diverse tipuri de activitati
optionale pe care le propune scoala, in functie de resursele de care dispune, precum si in
functie de interesul elevilor, sau de interesele comunitatii locale in pregatirea elevilor in
anumite domenii; se prezinta sub doua forme: optional la nivelul disciplinei /optional integrat
la nivelul ariei curriculare sau optional interdisciplinar).

Curriculum la decizia scolii reprezinta numarul de ore alocate in scopul dezvoltarii

unor oferte curriculare proprii fiecarei unitati de invatamant. Prin aceasta oferta curriculara se
asigura cadrul pentru sustinerea unor performante diferentiate, a unor nevoi si interese
specifice de invatare ale elevilor.
 

D) Orientari si practici noi in organizarea curriculumului

In organizarea curriculumului invatamantului sunt cunoscute mai multe practici,

fiecare avand anumite avantaje, dar si limite.

Organizarea interdisciplinara  este o expresie a reformei curricularecare presupune

elaborarea unor continuturi astfel incat sa faca referire la cat mai multe domenii ale
cunoasterii.

Abordarea interdisciplinara presupune evidentierea si valorificarea relatiilor si

interactiunilor dintre diferitele continuturi corespunzatoare mai multor obiecte de invatamant.

Acest tip de orientare noua vizeaza aspecte de granita ale domeniilor stiintifice si se
 pot realiza pe 3 niveluri: 1) nivelul disciplinelor apropiate (psihologie-pedagogie, fizica-
 biologie) 2) nivelul problemelor si strategiilor abordate 3) nivelul transferurilor de concepte
de la o disciplina la alta.

Avantaje: favorizeaza transferul de cunostinte si rezolvarea de probleme noi;permit o

vedere generala si o decompartimentare a cunoasterii umane; permite utilizarea unui limbaj
comun .

Dezavantaje: trebuie sa evite tendinta de generalizare abuziva si de insusire a unor

”cunostinte si deprinderi dezlanate”. 

In ceea ce priveste continuturile invatamantului primar, acestea sunt organizate

tematic, fie in conformitate cu alte domenii contitutive ale diferitelor obiecte de studiu.

Organizarea de tip integrat  vizeaza realizarea unui curriculum centrat pe rolurile si

trebuintele celor care invata, pe capacitatile si pe ritmurile lor de munca intelectuala. Ea se
realizeaza vertical, urmarind formarea unui ideal de om si orizontal , vizand diferite achizitii
(cognitive, afective, etc).

Intr-un asemenea curriculum predarea integrata se poate realiza in jurul unei discipline
de sinteza, in jurul unor teme sau activitati fundamentale, sau in cadrul unor capitole si lectii
tratate interdisciplinar, cuprinzand : concepte stiintifice de baza, metodele de cercetare,
deschideri spre probleme practice si sociale.

In viziune curriculara, predarea integrata trebuie abordata nu numai la nivelul

organizarii continuturilor, ci si la nivelul transmiterii si asimilarii lor. Astfel, trebuie
 proiectate cadre de interferenta intre curriculumul scolar si cel extrascolar (nonformal), adica
se impune contruirea unui parteneriat scoala comunitate.

Organizarea diferentiata si personalizata a curriculum-ului urmareste adaptarea

 procesului instructiv educativ la posibilitatile aptitudinale, la nivelul intereselor cognitive, la
ritmul si la stilul de invatare al elevului.

Se trece astfel de la ”o scoala pentru toti” la ”o scoala pentru fiecare”.  

 

Directiile diferentierii experientei de invatare se refera la: extensiunea cunostiintelor,

 profunzimea intelegerii, ritmul si stilul de invatare. La nivelul scolii generale, diferentierea se
face prin extensiunea si profunzimea cunostintelor din trunchiul comun, alaturi de disciplinele
optionale, prin curriculum aprofundat sau curriculum extins, prin metode de predare-invatare,
 prin curriculum elaborat in scoala.

Formele de organizare administrativa a curriculumului diferentiat si personalizat

cuprind grupe omogene de elevi, formate pe criterii aptitudinale, accelerarea studiilor,
imbogatirea cu programe de educatie formala si nonformala.
 

MODURI SI FORME DE ORGANIZARE A PROCESULUI

INSTRUCTIV –  EDUCATIV IN INVATAMANTUL
PRIMAR

A) Activitati realizate in mediul scolar: lectia  –   modalitate fundamentala

de organizare a activitatii didactice

Lectia este o forma de organizare a activitatilor de invatare pe care elevii o desfasoara,

sub conducerea profesorului intr-un interval de timp determinat al zilei scolare in vederea
insusirii unei anumite parti din continutul prevazut pentru a fi studiat in cadrul unui obiect de
studiu.

Trasaturile lectiei:

  Este forma organizatorica de baza a procesului de invatamant

  Este forma de activitate comuna unei clase de elevi
  Se realizeaza sub conducerea cadrelor didactice
  Asigura cadrul pentru realizarea unor sarcini de invatare
  Utilizeaza un continut bine stabilit, prelucrat si adaptat
  Se desfasoara intr-un interval de timp determinat
  Utilizeaza anumite strategii, metode, mijloace si moduri de actiune
  Permite realizarea unitatii predare –  invatare –  evaluare.
  Cere o organizare suficient de riguroasa a elementelor antrenante
  Asigura elevilor o pregatire sistematica, unitara si adecvata particularitatilor
 psihologice de varsta si individuala.
  Este centrata pe obiective pedagogice precis determinate si vizeaza formarea la
elevi a performantelor necesare integrarii la socioprofesionale, culturale si
comportamentale.

Cunocand un proces evolutiv, intre traditional si modern, lectia prezinta avantaje si limite.

Avantajele lectiei