Biserica Arbore

1. Încadrare în context istoric

Istoria noastră națională adăpostește multe monumente importante. Printre acestea se

află și mânăstirile și bisericile pe care putem să le considerăm un adevărat sprijin în
cronologia istoriei țării noastre. Fie că acestea au fost construite în urma unor bătălii cum
sunte cele ctitorite de Ștefan cel Mare, fie că adăpostesc mormintele celor care au contribuit la
construirea neamului românesc, au o încărcătură istorică și culturală impresionantă.

Îndreptându-ne atenția către tărâmurile moldovenești putem descoperi 8 lăcașe de cult

ce fac parte din patrimoniul UNESCO. Din lista bisericilor cu piatră murală din nordul
Moldovei din prima jumătate a secolului XVI-lea fac parte Sucevița, Moldovița, Humor,
Voroneț, Pătrăuți, Suceava, Probota, dar și Arbore.

În Bucovina, mai exact în Suceava, la jumătatea drumului dintre Milișăuți și Solca,

regăsim biserica Arbore, care se află aici de 519 ani, de pe vremea domnitorului Ștefan cel
Mare. Unul dintre principalii boieri ai viteazului domnitor a fost Luca Arbore, având în
Moldova una dintre cele mai înalte funcții militare. Boierul a învățat de mic arta războiului
asistând la lupte conduse de tatăl său, pârcălab de neamț și călcând pe urmele acestuia a reușit
să dețină dregătoria de portar al Sucevei. (Adauge 83)

În anul 1502 boierul a cumpărat satul Solca și astfel a fost întemeiată biserica Arbore
ce a luat numele ctitorului ei și a primit hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”.
Data construcției este vizibilă în pisania aflata deasupra ușii de la intrare, în care sunt
consemnate următoarele: „ . . . în zilele binecinstitorului şi de Hristos iubitorul domn, Io
Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al ţării Moldovei, pan Luca Arbure, pîrcălab de
Suceava, fiul bătrînului Arbure, pîrcălab de Neamţ, a binevoit cu bunăvoinţă şi curată şi
luminată inimă şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu ajutorul domnului său, a început a zidi acest
hram în numele Tăierii cinstitului şi slăvitului prooroc înainte mergător, Ioan Botezătorul. Şi
s-a început în anul 7010 (1502), luna aprilie 2 şi s-a sfîrşit în acelaşi an, luna august 29”.
(Caproșu 8-9)
 După moartea lui Ștefan cel Mare, Luca Arbore a fost și un sfetnic de seamă al lui
Bogdan al III-lea cel orb care a domnit din 1504 până la 22 aprilie 1517. Domnia este apoi
preluată de fiul acestuia de 11 ani, Ștefăniță al IV-lea. După cum a fost dorința domnitorului
Bogdan, Luca Arbore, care este în fruntea Sfatului Domnesc, devine tutorele lui Ștefăniță cât
timp acesta este minor. În 1518, Ștefăniță, sfătuit de boierul Luca ce dorea să continue politic
în aceași manieră ca voievodul Bogdan, încheie un tratat de alianță cu Polonia care implică
întrajutorarea împotriva armatelor otomane. (Dogeanu 149) Astfel, în 1518 a urmat lupta de la
Ștefănești la care boierul a fost comndantul oastei. Lupta s-a încheiat cu o victorie strălucită
datorită tacticilor de luptă preluate de la Ștefan cel Mare, un geniu strateg cu care se înrudea.
„În confruntările cu oastea hanului din Crimeea îl vedem pe Luca Arbore nu doar ca mare
dregător cu funcții armate, iscusit om politic și neînfricat patriot al țării sale, ci și ca un
remarcabil strateg militar al glorioasei epoci ștefaniene.”(Adauge 83)

În 1523, în timpul unui conflict între domnitor și boierime, Ștefăniță cel Tânăr îl acuză
pe Luca Arbore de trădare și îl condamnă la moarte și pe el și pe fii săi. Au fost îngropați la
biserica Arbore, necropola familiei, care le păstrează mormintele intacte și astăzi.(Dogeanu
149)

2. Elemente de decodificare estetică

2.1. Arhitectură

„Nu s-a creat până astăzi un stil arhitectonic monumental românesc, dar
aceasta nu e neapărat necesar spre a putea vorbi despre duhul arhitecturii care se
revelează pe deplin şi într-o simplă casă ţărănească sau într-o bisericuţă îngropată sub
iarbă şi urzici.” (Blaga 63)
În România secolului XVI regăsim mai multe stiluri ale epocii, precum goticul.
Acesta se regăsește atât în picturile medievale cât și în arhitectură. Se distinge prin
figuri scurte, ale căror atitudini și mișcări manifestă o anumită rigiditate. Sub termenul
gotic sunt incluse toate clădirile în stil ascuțit care au succedat romanului. Cele mai
frumoase și rafinate clădiri ale acestui stil aparțin secolului al XIII-lea. Dezvoltarea și
perioadele stilului gotic pot fi enunțate în câteva cuvinte. Din secolul al IV-lea până în
secolul al XI-lea a predominat stilul latin de arhitectură. Acesta a fost urmat în secolul
al XI-lea de ceea ce numim stilul normand, dar care pe continent este denumit stil
romanic. Din aceasta a crescut arhitectura gotică. În secolul al XIII-lea a fost cultivat
stilul englezesc timpuriu sau lancet; cel mai bun exemplu este Catedrala din Salisbury.
Acesta a fost urmat în secolul al XIV-lea de stilul decorat, care a cedat loc în secolele
al XV-lea și al XVI-lea stilului perpendicular sau gotic al decadenței. Acestea sunt
cele trei perioade principale ale arhitecturii gotice. (Although 184-185)
Bazele gotice sunt foarte variate ca formă. În cea mai timpurie perioadă,
acestea sunt imitații grosolane ale bazelor antice. În secolul al XIV-lea, mulajele care
formează baza încep să-și piardă înălțimea și proiecția, iar în cele din urmă în secolul
al XV-lea baza principală este ruptă de intersecția bazelor mai mici. În secolul al XVI-
lea, înainte de renașterea ordinelor antice, bazele romane și gotice sunt amestecate.
(Although 39)
Ornamentul gotic din secolele al XII-lea și al XIII-lea a constat într-o
reproducere migăloasă și exactă a florei țării sau districtului în care a fost situată o
anumită clădire, împreună cu prezentări de animale himerice. În secolul al XIV-lea
gustul pentru ornament a scăzut. Arhitecții din secolul al XV-lea, cu toate acestea, au
fost foarte generoși în utilizarea ornamentelor, care în curând și-au pierdut puritatea
liniei și au devenit lipsite de sens și extravagante. (Although 280)
Stilul gotic se regăsește și la biserica noastră din Bucovina, la chivotul aflat în
pronaos deasupra mormântului lui Luca Arbore. Acesta este „cel mai important
monument funerar în stil gotic din Moldova„ (Caproșu 27) Decorațiunile acestuia sunt
muluri gotice. În partea de sus este format un arc în acoladă și în partea de jos o
rozetă. Simbolul heraldic al familiei Arbore a fost introdus în două scuturi sculptate în
cele două timpane ale arcului. Aceste frumoase elemente gotice se datorează
meșterilor polonezi ce au adaptat prototipul gotic la condițiile locale. (Caproșu 29).
Biserica Arbore este una dintre cele mai reprezentative construcții boierești din
acea epocă. Totodată, pictura atât interioară, cât și exterioară sunt elemente unice prin
care se evidențiază arta românească. (Caproșu 8) Folosindu-se piatră brută dar și
cărămidă la bolți, s-a construit, în formă de arcă, biserica. Precum se obișnuiește,
aceasta este împărțită în trei camere: pronaos, naos și altar. Spre deosebire de bisericile
moldovenești în formă de cruce, la această biserică, absidele laterale sunt reduse la
două nișe simple, ușor arcuite, aflate în pereții laterali ai naosului. Absidele naosului și
absida altarului conturează planul bisericii și conferă o formă pseudotrilobată. Bolta
naosului respectă stilul moldovenesc, având câte un arc mare de-a lungul fiecărui
perete, iar la răsărit de aceasta se află semicalota altarului și arcuri alipite. Proscomidia
și diaconiconul sunt formate din două nișe tăiate în grosimea zidului. (Caproșu 9-10)
Biserica nu are turle deoarece în vremea în care a fost ctitorită doar bisericile
domnitorului puteau fi concepute cu turla. Deși simplă, arcada de la clopotniță este
deosebită prin faptul că acest tip de elemet apare pentru prima dată în arhitectura
moldovenească la Arbore. Acoperișul ne duce cu gândul la casele țărănești ce au o
coamă dreaptă. Acesta este rotunjit spre răsărit și spre apus, strașina fiind lărgită
exponențial. (Caproșu 11)
Ușile și ferestrele au de asemenea ancadramente din piatră. Există două uși, o
ușă la intrare cu un chenar în arc frânt, una între pronaos și naos și cinci ferestre
dreptunghiulare de dimensiuni mici. Înafară de acoperiș ce a fost schimbat de mai
multe ori, biserica are în continuare aceleași elemente ca la început. (Caproșu 11-12)

2.2. Pictură

În ceea ce privește pictura monumentului, aflăm din inscripția pictată în naos

că zugravul ce a făcut minunatele picturi exterioare și a refăcut câteva picturi din
interior se numește Dradosîn Coman, fiul popii coman din Iași. Tot aici mai aflăm că
în 1541 fiica boierului Arbore, Ana, l-a plătit pe Dragosîn cu 20 de zloți. Fiind creată
în epoca lui Petru Rareș, pictura exterioară adoptă noile condiții sociale și culturale.
Astfel picturii i-se impune o haină policromă fascinantă. (Caproșu 21) „Epoca de
efervescenţă artistică a lui Petru Rareş a lăsat în pictura exterioară a acestei biserici
una dintre cele mai puternice mărturii ale posibilităţilor creatoare ale artiştilor
moldoveni. Scene de o mare valoare artistică, cum numai la Voroneţ şi, în parte, la
Moldoviţa, se pot întîlni, împodobesc faţadele acestei biserici, oferind dovada înaltului
nivel la care ajunsese pictura moldovenească în vremea lui Petru Rareş.” (Caproșu 18)
În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, pictura bisericii s-a deteriorat din cauza
climatului dur al Moldovei. Pictura interioară a fost gândită după sistemul iconografic
ce se obișnuia să se folosească pe vremea lui Ștefan cel Mare, la bisericile din
Moldova. În pronaos se poate observa iscusința meșterului ce a picatat cu îndemânare
trăsăturile multor personaje biblice și nu numai, dându-le o expresivitate și o eleganță
 aparte. La crearea picturilor aurul a fost adăugat destul de des, fiind un semn al
bogăției ctitorului. În coloristică predomină verdele dar și un galben spre auriu. Aceste
culori împreună se îmbină perfect, fiind plăcute la vedere și colaborând foarte frumos
cu peisajul în care se află biserica. (Caproșu 12-13)
Interesant este faptul că printre frescele religioase regăsim și unele cu caracter
politic.
Cavalcada împăratului Constantin aflată în pronaos ilustrează rolul politic
internațional al Moldovei. Aici este reprezentată o legendă cunoscută din viața
împăratului Constantin, scrisă de Eusebiu. Este pictată iconografic, o procesiune,
împăratul fiind urmat de o suită de sfinți militari. Această scenă există doar aici și la
biserica ctitorită de Ștefan cel Mare din Pătrăuți. Ea vrea să arate faptul că marele
voievod Ștefan cel Mare a fost apostolul luptei creştinătăţii împotriva turcilor.
(Caproșu 14)
Tot din frescele interioare ies în evidență tablourile votive încărcate atât din
punct de vedere istoric cât și artistic. Primul tablou votiv pictat în culori vii, cu formă
de semicerc, îi prezintă pe Luca Arbore, soția sa, numită Cneaghina Iuliana, și cei doi
copii. Se pot observa deosebiri între portretul lui Luca Arbore și celelalte personaje
religioase ce au fost picatate în biserică. Chipurile religioase sunt picatate mai usacta
și sunt tratate hieratic, însă figura lui Arbore este mai bine lucrată, mai corpolentă, mai
detaliată. De asemenea soția sa și copii sunt foarte bine detaliați având o îmbrăcăminte
ce denotă rangul înalt pe care îl are Luca Arbore ca pârcălab de Suceava. Pe mânecile
tunicii soției se pot deosebi motive populare ce sunt prezente chiar și astăzi pe
cămășile tradiționale din Bucovina. (Caproșu 14-16)
În al doilea tablou votiv sunt reprezentați tot Luca Arbore și soția sa, însă de
data aceasta alături de cinci copii. De asemenea, Luca Arbore ține în mână modelul
bisericii. Diferența numărului de copii dintre cele două tablouri arată faptul că au
trecut ceva anii până la finalizarea picturilor. (Caproșu 16-18)

„O compoziţie de mare amploare în pictura exterioară moldovenească o constituie

Rugăciunea tuturor sfinţilor, pictată, la Arbure, pe absida altarului. Este o procesiune
impresionantă, în care personajele, orînduite în şase registre, pe întregul perete, converg spre
centrul absidei altarului”. (Caproșu 24) Pe lângă această pictură care din păcate s-a șters câte
puțin o dată cu trecerea timpului, cele mai bine păstrate și cu cea mai mare valoare sunt
picturile de pe peretele vestic, care se păstrează mai bine decât cele de pe ceilalți pereți. Aici,
scena Genezei este reprezentată într-un stil laic. Adam și Eva sunt arătați făcând treburi de zi
cu zi, exact cum se întâmpla pe vremea aceea: Adam sapă cu un hârleț, în timp ce Eva toarce
și leagănă copilul. Deși de multe ori sunt multe personaje și elemente în fiecare scenă în parte,
compoziția este creată cu logică și nu pare încărcată. Pictorul a încercat totodată să îl aducă în
prim plan pe împărat, lucru ce a reușit să îl facă cu siguranță. (Caproșu 26)

În ultima temă de pe peretele vestic este reprezentat cum Ștefăniță vodă l-a decapitat
pe fiul lui Luca Arbore, Nichita. Acesta este arătat cum trece prin chinuri groaznice fiind
surprins pe rug, străpuns cu lancea și spânzurat cu capul în jos. (Caproșu 27)

Biserica a avut la început mai multe obicte de artă, însă dintre acestea se
păstrează în prezent doar o icoană zugrăvită pe lemn, din vechea tâmplă a bisericii.
Această icoană arată tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul, fiind foarte posibil ca
exact această icoană să fie chiar icoana dată în dar de ctitor, având în vedere că hramul
bisericii este același. Pe lângă această icoană se mai păstrează și un sfeșnic de lemn de
aproximativ 2 metri, ce este sculptat cu diverse motive. De asemenea se păstrează cele
două pietre masive în care zugravii au cioplit găuri pentru a-și pregăti culorile ce acum
acoperă atât de frumos biserica. (Caproșu 31)

3. Strategia de promovare a monumentului

Promovarea turismului este un obiectiv major al multor politicieni și birocrați

la nivel național și local. Să înțeleagă ce pârghii să folosească pentru a atrage noi
vizitatori este cea mai mare provocare a acestora. Alegerea unui loc de vizitat este un
act voluntar al călătorului individual care, confruntat cu o varietate incredibilă de
oferte, alege unul care aproape îi corespunde bugetului și îl face să simtă că poate
garanta bunăstarea pe care o caută.
Astăzi după limitările și frica adusă de Coronavirus, căutarea lucului de vizitat
este din ce în ce mai selectivă. Călătorul secolului XXI își dorește astăzi o ofertă
turistică care să îmbunătățească nu numai locul, ci și experiențele care pot fi trăite în
zona înconjurătoare.
Pentru a promova Biserica Arbore se poate organiza un festival hibrid, de film
românesc și muzică bizantină. Astfel se pot proiecta filme istorice de pe vremea
bisericii și se poate asculta muzică bizantină.
 Trebuie promovate de asemenea și puncatat ce este cu adevărat important și
interesant. Toată povestea vieții lui Luca Arbore și faptul că el a dat hramul bisericii
Tăierea capului Sfântul Ioan Botezătorul și a murit în același fel prin decapitare.
Consider că acest monument are un real potențial fiind parte din istoria noastră
și este un lăcaș de cult cu adevărat artistic.
Bibliografie

1. Mihai Adauge, INVAZIA TĂTARILOR ÎN VARA ANULUI 1518 ȘI LUPTA DE LA

ȘTEFĂNEȘTI. RECONSTITUIRE, în ISTORIE ȘI ARTĂ MILITARĂ, 2012

2. I. Caproșu, Biserica Arbure, Editura Meridiane, București, 1967

3. Liviu Florian Dogeanu, Istoria Neamului Românesc, Editura ROOSSA, București, 2010

4. Lucian Blaga, Trilogia culturii, Editura Humanitas, București 2011

5. Although Adeline, Art dictionary, D. Appleton and company, New York, 1905