UNIVERSITATEA HYPERION BUCUREȘTI

CAPACITATEA DE FOLOSINȚĂ

STUDENT IONESCU LAURENȚIU EMANUIL

AN 4

1
I Noţiune şi caractere juridice
l. Noţiune
1.1. Definiţie
Potrivit art.5 alin.2 din Decretul nr.31/1954, „Capacitatea de folosinţă este capacitatea
de a avea drepturi şi obligaţii".
In literatura de specialitate au fost formulate mai multe definiţii cu privire la capacitatea
de folosinţă.
-într-o primă formulare, „capacitatea de folosinţă este aptitudinea unei persoane de a
avea drepturi şi obligaţii".
-într-o altă formulare se menţionează că „putem defini capacitatea de folosinţă a
persoanei fizice ca parte a capacităţii civile a omului, ca aptitudine a acestuia de a avea
drepturi şi obligaţii civile".
- un alt autor, referindu-se la capacitatea de folosinţă, consideră că trebuie să se ţină
seama de trei elemente:
-capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este o parte a capacităţii civile a
omului;
-ea constă în aptitudinea omului de a avea drepturi şi obligaţii;
-aceste drepturi şi obligaţii sunt civile, iar nu drepturi şi obligaţii în general.
Pornind de la aceste premise, autorul defineşte capacitatea de folosinţă a persoanei ca
fiind acea parte a capacităţii civile care constă în aptitudinea omului de a avea drepturi şi
obligaţii civile.

2. Caracterele juridice ale capacităţii de folosinţă

2.1. Enumerare
Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice are următoarele caractere juridice:
-legalitatea,
-generalitatea,
-inalienabilitatea,
-intangibilitatea, egalitatea şi
-universalitatea.

2
2.2. Conţinutul caracterelor capacităţii de folosinţă a persoanei fizice
a) Legalitatea. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice rezidă în lege. Ea este creată
prin lege, iar nu prin voinţa individuală.
b) Generalitatea. Caracterul general al capacităţii de folosinţă a persoanei fizice
decurge din caracterul abstract al aptitudinii individului de a avea drepturi şi obligaţii. c)
Inalienabilitatea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice exprimă ideea că această
capacitate nu poate forma, în tot sau în parte, obiect de renunţare şi nici obiect de
înstrăinare. Acest caracter este consacrat în art.6 alin.2 din Decretul nr.31/1954 în sensul
că „nimeni nu poate renunţa, nici în tot nici în parte, la capacitatea de folosinţă...".
în contextul celor menţionate, putem spune că orice act juridic prin care o persoană fizică
ar dispune - prin renunţare sau înstrăinare - în tot sau în parte, temporar sau definitiv, de
capacitatea sa de folosinţă, ar fi lovit de nulitate absolută.
d) Intangibilitatea. în art.6 alin. l din Decretul nr.31/1954 se prevede că „nimeni nu
poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă şi nici lipsit, în tot sau în parte, de
capacitatea de exerciţiu, decât în condiţiile prevăzute de lege". Cu alte cuvinte,
capacitatea de folosinţă fiind intangibilă, acesteia nu i se pot aduce limitări, îngrădiri,
decât prin texte exprese de lege.
Intangibilitatea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice este garantată de lege, orice
încălcare a acestui caracter fiind sancţionată juridic atât pe linie civilă, cât şi pe linie
penală.
Caracterul intangibil al capacităţii de folosinţă a persoanei fizice este consacrat şi în acte
normative cu caracter internaţional.
e) Egalitatea. Egalitatea în faţa legii civile este unul dintre principiile fundamentale ale
dreptului civil. Acest principiu este consacrat în dispoziţiile Decretului nr.31/1954 ,
în Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului şi în Convenţia cu
privire la drepturile copilului. Respectarea acestui caracter este asigurată prin mijloace
atât de drept civil, cât şi de drept penal.
f) Universalitatea. Este acel caracter juridic care constă în însuşirea capacităţii de
folosinţă de a fi recunoscută, atribuită tuturor persoanelor fizice. Universalitatea este
consacrată atât în reglementările naţionale, cât şi în cele internaţionale. Astfel, în art.4
alin. l din Decretul nr.31/1954 se prevede: „Capacitatea civilă este recunoscută tuturor

3
persoanelor"1, iar art.6 alin. L menţionează: ,nimeni nu poate fi lipsit de capacitatea de
folosinţă..., decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege".

BIBLIOGRAFIE

1. Albu I, Dreptul familiei.... Ed.Didactică și Pedagogică București, 1975

2. M.Banciu, Dreptul familiei, Ed.Argonaut, Cluj-Napoca

3. Beleiu Gh.,  Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului
civil, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2003

4. Beleiu Gh., Drept civil, Casa de editura și presa „Șansa” SRL, 1992

5. Beleiu Gh, Persoanele ,Ed.Universul Juridic, 1987

6. Beleiu GH, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului
civil Ed.Universul Juridic, 2007.

7. Bîrsan C, Convenţia europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole,

ediţia 2, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2010

8. Bodu S. Tratat de drept societar.Teorie de practică, vol II, Adunările

generale.Conducerea și administrarea.Controlul gestiunii.Registrele și situațiile
financiare, Ed. Rosetti International, București, 2015

9. Bojincă Moise. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice în concepţia Codului

Civil asumat. În: Analele Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria
Ştiinţe Juridice, Nr. 4/2010

10. Borcan D, Ciuruc M, Nouveau Code civil Roumain. Traduction commentee,

Juriscope-Dalloz, Paris, 2013