Liga Națiunilor

Fondarea Ligii Națiunilor a fost stabilită în cadrul Tratatului de la Versailles (1919). La apogeul
instituției, aceasta număra 58 de membri. Obiectivele erau clare: dezarmarea, prevenirea
războaielor, securitatea colectivă, rezolvarea disputelor prin negociere și diplomație,
îmbunătățirea calității vieții.

Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o instituție internațională. Scopul ei principal
a fost prezervarea păcii și prevenirea conflictelor armate. Ideile ce au promovat pacea între
state sunt mult mai vechi. Mulți gânditori au militat pentru pace pe continentul european. Ei
au fost adevărați precursori ai Ligii Națiunilor și ai drepturilor omului. Este vorba de: Dante
Alighieri, Emeric Cruce, Charles-Irenee Castel de Saint-Pierre, Jean-Jacques Rousseau,
Voltaire, Immanuel Kant, Saint-Simon, W. Penn, Bellers și Victor Hugo.

Dante Alighieri

De Monarhia este un tratat asupra puterii laice și religioase de Dante Alighieri. După Dante,
Dumnezeu dă direct putere atât Papei, cât și Împăratului. Oferă Papei puteri religioase sau
spirituale, iar împăratului putere politică. Nu trebuie să existe nicio interferență între cele două
puteri. Dante afirmă că Imperiul este necesar deoarece este singura metodă prin care pacea poate
fi menținută. Împăratul deţine întreaga avere materială a statului său. Din această cauză el nu
poate fi corupt. Imparţialitatea sa garantează că pacea poate fi susţinută.

Émeric Crucé

Émeric Crucé a scris cartea Discurs de stat cu privire la ocaziile și mijloacele de a stabili o pace
generală și libertate a comerțului de către întreaga lume. În opinia sa, războiul, indiferent de
circumstanțe, este un act condamnabil. Crucé a pledat în favorea unui parlament internațional, cu
reprezentați din toate puterile semnificative. Diferendele dintre state trebuie rezolvate prin

1
arbitraj. Războiul fiind eliminat, comerțul dintre state ar înflori. Comerțul este mult mai
profitabil decât cucerirea prin război. Prin urmare, consolidarea păcii este în interesul națiunilor.

Abatele de Saint-Pierre

Abatele de Saint-Pierre a venit cu propunerea unei federații creștine europene. Pentru a deveni
un proiect viabil, statele din Asia și Africa nu pot fi invitate în federație, deoarece acestea nu se
puteau adapta cerințelor. Federația trebuia să se ghideze după un act constitutiv, compus din 12
articole. Ea ar trebui să aibă funcția de arbitraj. Ar trebui să aibă puterea de a pedepsi statele ce
nu se supun regulilor internaționale. Din federație ar trebui să facă parte 24 de state.
Funcționarea ei ar trebui să se supună regulii: un stat, un vot. Monarhii nu vor recurge niciodată
la război, deoarece acest lucru se află în contradicție cu principiile creștine.cesta se află în
contradicție cu principiile creștine.

Jean-Jacques Rousseau

Jean-Jacques Rousseau considera că, pentru atingerea păcii, este nevoie de mijloace mai
pragmatice. Filosoful iluminist are trei cărți fundamentale, cu această problematică: Extras din
Proiectul Păcii Perpetue, Contractul social și Judecată referitoare la Proiectul de Pace Perpetuă.
Pacea dintre state poate fi realizată doar prin dependență mutuală, asigurată de o redistribuire
egală a puterii politice. Republicile sunt mai pașnice decât monarhiile. Recurgerea la război, în
cadrul unei republici, întâmpină rezistența poporului.

Voltaire

Din perspectiva lui Voltaire, războiul dintre națiuni este inevitabil. Singura „pace” realizabilă,
este toleranța religioasă. Confruntat cu marile orori ale războaielor religioase din acea vreme, ca
persecutarea hugenoților, Voltaire a pledat pentru drepturile omului. În opinia sa, unul dintre
drepturile fundamentale ale omului, este libertatea de conștiință. Prin Tratatul despre toleranță,
Voltaire a demonstrat că toleranța religioasă este un element fundamental pentru emanciparea

2
omului. Dogmele religioase și superstițiile au promovat războiul. Educarea poporului este
drumul sigur către o lume mai pașnică.

Victor Hugo

Victor Hugo a fost promotorul ideii de State Unite ale Europei. Termenul a fost folosit pentru
prima dată la Congresul Internațional al Păcii de la Paris. El a propus o uniune monetară,
libertatea comerțului și dispersarea granițelor naționale. S-a opus politicilor protecționiste și
colonialismului. Hugo a visat la ziua în care statele naționale ar dispărea. Locuitorii Europei vor
deveni frați, indiferent de rasă, etnie, origine. Națiunile Europei se vor transforma într-un singur
popor, cel european. Statele Unite ale Americii erau lăudate pentru realizările lor de către Hugo.
În opinia sa, Europa ar trebui să le urmeze exemplul.

În afara ideilor ce au precedat Liga Națiunilor, au existat proiecte contemporane cu

instituția creată prin Tratatul de la Versailles. Cea mai coerentă propunere i-a aparținut
contelui Kalergi, prin manifestul Pan-Europa. Scrisă la începutul perioadei interbelice,
cartea promovează colaborarea între statele europene. În opinia autorului, dacă această
colaborare nu va avea loc, o nouă conflagrație mondială ar izbucni. Punctele sale de
vedere au primit sprijinul multor personalități politice și culturale ale vremii. Europa
trebuie să devină o confederație de state care să negocieze pe baza arbitrajului
interguvernamental.

Fondarea Ligii Națiunilor a fost stabilită în cadrul Tratatului de la Versailles. La apogeu

aceasta a numărat 58 de membri. Obiectivele au fost clare: dezarmarea, prevenirea
războaielor, securitatea colectivă, rezolvarea disputelor prin negociere și diplomație,
îmbunătățirea calității vieții. În pofida scopurilor ambițioase, Liga a fost dependetă de
Marile Puteri. Lipsită de forță coercitivă, ea nu a putut face nimic împotriva statelor
care au decis să sfideze comunitatea internațională. Ne referim aici la Italia fascistă,
Germania nazistă și Japonia militaristă.

3
Unul din motivele ce au determinat construirea unui sistem supranațional, a fost reprezentat de
noile condiții de interdependență economică a Marilor Puteri. Până la Primul Război Mondial,
Europa s-a ghidat conform principiului echilibrului de putere dintre state. Dezvoltarea
tehnologică a facilitat schimbarea mult mai rapidă a echilibrului de putere dintre state. Tehnica
militară a ajuns să dețină capacitatea distrugerii în masă. Ea a antrenat o bună parte a forței
industriale. Războiul a implicat întreaga societate în conflict.

Proiecte politice, ce au vizat unitatea europeană, au existat și în secolele precedente. Ele nu s-au
bazat pe realizarea consensului, ci pe cucerirea întregului continent european. La începutul
perioadei interbelice, liderii puterilor semnificative au avut de făcut o alegere foarte importantă.
A trebuit să aleagă între perspectiva ca, pe termen lung, un stat să devină hegemonul Europei,
sau să înceapă demersuri spre construirea unității europene, printr-o formulă supranațională. O
parte din personalitățile cele mai importante a optat pentru un sistem confederativ. Restul a
militat pentru o federație.

Aristide Briand

Aristide Briand a fost ministrul de externe al Franței pentru o bună perioadă a primelor
decenii ale secolului al XX-lea.În calitate de președinte al consiliului de minștri, Briand a
trimis un memorandum guvernelor europene. Acesta se referea la posibilitea creării
Uniunii Europene și la colaborarea statelor cu Liga Națiunilor. Proiectul a fost unul
confederal, suveranitatea statelor fiind respectată. Au fost mai multe propuneri pentru
colaborarea națiunilor europene în domeniul economic. Instituțiile Uniunii Europe ar fi
trebuit să fie: Conferința Europeană, formată din reprezentanții statelor, Comitetul
Politic Permanent și Secretariatul.

Aristide Birand a ținut un discurs memorabil în fața Camerei franceze. Din perspectiva sa,
Europa nu era doar o entitate geografică, ci și o entitate politică omogenă, cu valori comune.
Statele europene ar trebui să aibă șansă să comunice unele cu celelalte și să ia hotărâri
comune. Solidaritatea popoarelor europene este o chestiune naturală. Interesele sunt comune,
mai ales în fața unui pericol extern major. El și-a exprimat convingerea că problemele

4
politice și sociale vor fi rezolvate mult mai eficient în cadrul unei federeații care să nu lezeze
suveranitatea națiunilor.

Răspunsurile statelor au fost diverse. Polonia și Italia au dorit ca obiectivul principal al

Uniunii Europene să fie dezarmarea. Germania și Ungaria au pledat pentru includerea clauzei
revizuirii tratatelor de pace. Acest lucru ar fi însemnat modificarea granițelor Europei.
Majoritatea statelor a cerut punerea Uniunii Europe sub egida Ligii Națiunilor. URSS a fost
exclus din înțelegere, fiind considerat un potențial inamic. Sovieticii considerau că
diplomația era un instrument burghez, o metodă ce legitimează existența statelor. În opinia
bolșevicilor, statele se vor destrăma, lăsând locul comunismului pe scena istoriei.

https://ro.historylapse.org/liga-natiunilor#constituirea-ligii-natiunilor