Ecodesign 2009 Romana

LUCIAN BÂRSAN ANCA BÂRSAN
CODRUłA BOLOŞ MIHAI LATEŞ
ECODESIGN
IN CONTEXTUL
DEZVOLTĂRII DURABILE
EDITURA UNIVERSITĂłII TRANSILVANIA

DIN BRAŞOV
LUCIAN BÂRSAN ANCA BÂRSAN
CODRUłA BOLOŞ MIHAI LATEŞ
ECODESIGN
ÎN CONTEXTUL
DEZVOLTĂRII DURABILE
EDITURA UNIVERSITĂłII TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

2009
ECODESIGN ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE
2
DE CE ECODESIGN?
Preambul
Unul dintre cele mai discutate şi disputate subiecte din ultimele decade este, fără îndoială,
problema relaŃiei omului cu mediul înconjurător. De-a lungul istoriei societăŃii umane, această
relaŃie a fost construită pe dorinŃa oamenilor de a cunoaşte, a cuceri şi a stăpâni natura. Dotat
cu inteligenŃă, omul a încercat permanent să-şi îmbunătăŃească viaŃa. A studiat natura şi a
încercat să o copieze, descoperind lucruri fascinante şi totodată, extrem de utile – focul,
magnetismul, forŃa apei şi a vântului, electricitatea. Instrumentele pe care le-a avut la
îndemână au fost iniŃial simŃurile şi capacitatea creierului de a interpreta stimulii şi de a găsi
soluŃii pentru probleme din ce în ce mai complexe. În timp, acumularea de experienŃă şi
capacitatea de a stoca şi transmite informaŃia a condus la apariŃia saltului în gândire numit
inovare. De la primele invenŃii înregistrate – unelte agricole, arme de vânătoare – până la
marile sale invenŃii – roata, tiparul, maşina cu aburi, penicilina, tranzistorul, internetul –, toate
marchează civilizaŃia umană şi dovedesc din plin creativitatea şi inventivitatea omului, fie el
primitiv, sau contemporan, cu spiritul viu, aflat în continuă căutare de soluŃii noi, ingenioase şi
utile.
Cu toate acestea, diversele culturi care au existat în istoria omenirii, dintre care unele au
dispărut, iar altele s-au adaptat şi au supravieŃuit, au reuşit să menŃină o situaŃie de echilibru
în relaŃia cu natura. Nu avem certitudinea că vreuna dintre civilizaŃiile despre care ştim că au
existat cândva, îşi datorează dispariŃia unor disfuncŃionalităŃi în relaŃia cu mediul înconjurător.
Pe baza informaŃiilor dobândite, putem spune că societatea omenească a avut o dezvoltare
firească, bazată pe resursele naturale avute la îndemână şi, cu puŃine excepŃii, constatăm că
adevărata risipă era un lucru rar întâlnit.
Această situaŃie s-a perpetuat până la RevoluŃia industrială, însă saltul economic cauzat de
dezvoltarea rapidă a mijloacelor de producŃie a determinat o îmbunătăŃire generală a
condiŃiilor de trai, a comodităŃii vieŃii: mijloace mai rapide de deplasare, electricitate, alimente
conservate, informaŃie la distanŃă. Dacă oamenii au putut să circule mai uşor şi mai repede, la
fel s-a întâmplat cu mărfurile, dar şi cu informaŃia. Dezvoltarea comerŃului a cauzat creşterea
economică mondială, a stimulat consumul, deci producŃia de bunuri. În acest fel, a fost
amorsată o spirală a dezvoltării şi, în goana după profit, corporaŃiile au încurajat oamenii, prin
orice mijloace, să consume, să cumpere produse, ajungându-se la „consumerismul” actual. Din
aceste cauze, echilibrul dintre civilizaŃia umană şi mediul natural s-a rupt, situaŃie care
inevitabil, a afectat negativ „cercul care se închide”: natură, om, tehnologie.
Saltul economic calitativ a fost uriaş mai ales în ultimii 50 de ani, e drept că, din păcate, doar
pentru o parte a populaŃiei de pe Glob. Aşadar, oamenii au început să trăiască mai bine, şi au
vrut din ce în ce mai mult, continuând să meargă pe acest drum, fără să-şi dea seama, sau
ignorând, care este preŃul acestui progres, preŃ care va trebui plătit cândva. Astăzi suntem
conştienŃi de acest lucru, şi din păcate am aflat că nu noi vom plăti acest preŃ, ci generaŃiile
viitoare, iar aceasta nu este deloc corect. După cum spunea un înŃelept, „pamântul nu este
3
moştenit de la parinŃii noştri, ci este împrumutat de la copiii noştri”, aceasta fiind una dintre
ideile pe care este fundamentată latura socială a conceptului de dezvoltare durabilă şi pe care
se bazează construcŃia acestei cărŃi, parte a mesajului nostru pentru semenii contemporani.
Specia umană nu este pe deplin adaptată vieŃii pe Pământ, în condiŃii naturale, iar
supravieŃuirea sa este datorată inclusiv faptului că omul are capacitatea de a gândi, acŃiune
care i-a permis chiar mai mult, o evoluŃie diferită şi mai rapidă decât a altor specii. Prin
urmare, omul a avut posibilitatea de a-şi crea un mediu propriu, paralel mediului înconjurător,
mediul construit, adaptat propriilor necesităŃi, format din facilităŃi pentru producŃia de bunuri –
fabrici, uzine –, pentru producŃia de subzistenŃă – terenuri agricole, păşuni –, căi de
comunicaŃie – şosele, autostrăzi, poduri, căi ferate, aeroporturi –, locuinŃe, clădiri de birouri,
clădiri şi spaŃii pentru petrecerea timpului liber – terenuri pentru sport, săli de spectacole etc.,
dar, inevitabil, au creat şi structuri nedorite, între care munŃii artificiali constituiŃi din zeci şi
sute de tone de deşeuri.
În mod normal, cele două medii ar trebui să coexiste „paşnic” şi ne referim în special la
creaŃiile umane, care, deşi artificiale, ar trebui să se grefeze firesc, fără să deranjeze
fundamental mediul natural. Exemple de convieŃuire paşnică au existat, şi chiar mai pot fi
observate la populaŃiile pe care civilizaŃia modernă le-a afectat mai puŃin. Departe de a face o
pledoarie pentru întoarcerea la societatea primitivă, ceea ce dorim să evidenŃiem este că
direcŃia în care merge civilizaŃia de tip „modern” este greşită, iar agresiunea asupra naturii
trebuie oprită, pentru că dezvoltarea actuală a societăŃii omeneşti este nerealistă, nefiind
sustenabilă.
Treptat, cele două medii au devenit antagonice, deoarece, pe de o parte, pentru crearea
propriului mediu, oamenii iau resursele din mediul natural, iar pe de altă parte, toate emisiile
şi deşeurile nocive, sau toxice, le „restituie” naturii.
Resursele materiale naturale sunt de două feluri, regenerabile şi neregenerabile/epuizabile.
Ritmul în care sunt consumate în prezent este periculos pentru ambele tipuri de resurse; cele
regenerabile sunt consumate într-un ritm care excede capacitatea de regenerare, iar cele
neregenerabile se apropie, mai devreme, sau mai târziu, de epuizare. Din acest motiv, trebuie
făcute eforturi în direcŃia identificării unor noi surse de materii prime, atât pentru realizarea
obiectelor, cât şi pentru generarea energiei necesare dezvoltării în continuare a societăŃii, însă
o dezvoltare durabilă, în acest caz.
Energia este cheia dezvoltării oricărei economii şi, de aceea, acest subiect este extrem de
important în orice dezbatere cu privite la proiectarea de produse, mai ales în condiŃiile impuse
de nevoia de limitare a consumurilor şi de atingere a dezideratului, ca dezvoltarea viitoare a
societăŃii omeneşti să poată fi durabilă, adică să poată fi într-o măsură din ce în ce mai mare
auto-sustenabilă. Eforturile care se fac în prezent pentru eficientizarea folosirii surselor
energetice alternative, regenerabile, au condus la rezultate încurajatoare. Energia solară,
energia eoliană, hidroenergia reprezintă soluŃii de viitor, având în vedere potenŃialul natural.
Biomasa este un exemplu de sursă de energie care valorifică parŃial o serie de deşeuri, iar
biogazul şi biodieselul sunt combustibili rezultaŃi prin fermentarea deşeurilor, respectiv din
grăsimi naturale.
Atingerea dezideratului unei dezvoltări durabile implică schimbări fundamentale în folosirea
materiilor prime, precum şi în producerea şi utilizarea energiei. Treptat, ar trebui să fie redusă
utilizarea materiilor prime neregenerabile, o parte importantă a necesarului actual putând fi
4
DE CE ECODESIGN?
obŃinut prin reciclare – cu precădere metale: fier, cupru, aluminiu etc. Pentru materialele
regenerabile, consumul trebuie limitat la capacitatea de regenerare, simultan cu creşterea
capacităŃii resurselor – de exemplu, lemnul, fibrele textile. AcŃiunea fundamentală şi cea mai
„arzătoare” este însă reducerea necesarului de energie şi găsirea unor înlocuitori competitivi
pentru combustibilii fosili.
Toate acestea sunt posibile, iar designul şi designerii pot contribui esenŃial la atingerea acestor
obiective. Stă în puterea designerilor să înlocuiască materiale, procedee de prelucrare
energofage şi poluante, sau să proiecteze produse care consumă mai puŃină energie, sunt mai
durabile, reciclabile şi nepericuloase pentru om şi natură. În opinia lui Alastair Fuad-Luke, o
voce influentă în designul contemporan, designerii au în prezent mai multă putere în stăvilirea
degradării mediului înconjurător decât economiştii, politicienii, industriaşii, sau chiar decât
activiştii pentru mediu. Aceasta deoarece designerii au capacitatea şi mijloacele să dovedească
oamenilor de afaceri şi economiştilor că pot obŃine profit, guvernelor că vor cheltui mai puŃin şi
cetăŃenii vor fi mai mulŃumiŃi, iar activiştilor pentru mediu că pot avea o alternativă reală,
palpabilă, prin proiectarea, fabricarea şi comercializarea unor produse care au un impact redus
asupra mediului.
Această carte se adresează tuturor celor care au legătură cu conceperea şi producerea de

bunuri şi servicii în folosul semenilor lor, precum şi celor implicaŃi în efortul general de stăvilire
a agresiunii asupra mediului natural, indiferent că este vorba de reducerea consumurilor şi a
risipei de orice fel, sau participă la „bătălia” împotriva emisiilor nocive şi a deşeurilor. Lucrarea
este o sursă de informare utilă cu precădere pentru tinerii studenŃi care participă la programe
de studii de inginerie, design, legate de protejarea mediului sau managementul deşeurilor,
precum şi tuturor celor care au legătură, în general, cu proiectarea ori dezvoltarea de produse.
Este constatată o stare de fapt, o realitate îngrijorătoare, dar nu disperată, întrucât, prin
aplicarea urgentă a unor măsuri, unele prezentate tot în această carte, situaŃia se poate
îmbunătăŃi.
Considerăm necesar ca în educaŃia tinerei generaŃii, la toate nivelurile, subiectul protejării
mediului natural să fie nelipsit. Datorăm tinerei generaŃii o informare corectă, iar educaŃia
poate contribui la schimbarea mentalităŃii de consumator şi orientarea, de ce nu, spre un stil
de viaŃă mai sănătos şi mai sigur, atât pentru om, cât şi pentru mediu.
Ecodesignul industrial reprezintă mijlocul prin care designerii îşi exprimă practic punctul de
vedere în raport cu problematica protejării mediului. Din poziŃia de creatori de bunuri şi
iniŃiatori ai mesajului pe care acestea le transmit utilizatorilor, ei se situează în prima linie a
acestei lupte pentru conservarea resurselor şi protejarea mediului înconjurător.
Braşov, August 2009
5
AUTORII LUCRĂRII
Prof. dr. ing. Lucian BÂRSAN, Universitatea “Transilvania” din Braşov

E-mail: lbarsan@unitbv.ro
Capitolele 1, 2, 3.2, 3.3, 3.4, 3.5, 3.6, 4, 5.3, 6, coordonarea lucrării
Prof. dr. ing. Anca BÂRSAN, Universitatea “Transilvania” din Braşov

E-mail: abarsan@unitbv.ro
Capitolele 4.5, 5.2
Prof. dr. ing. CodruŃa BOLOŞ, Universitatea “Petru Maior” din Tg. Mureş
E-mail: cbolos@upm.ro
Capitolele 1.1, 5.1
Conf. dr. ing. Mihai LATEŞ, Universitatea “Transilvania” din Braşov

E-mail: mtlates@unitbv.ro
Capitolele 3.1, 4.3, 4.6
6
DE CE ECODESIGN?
CUPRINS
Introducere: Design şi ecodesign 11

Capitolul 1: De ce Ecodesign? 15
1.1 DESIGNUL INDUSTRIAL ŞI MOTIVAłIA ECODESIGNULUI 15
Design pentru mediu. Repere istorice ale ecodesignului 18
Ce este ecodesignul? 22
Este ecodesignul necesar? 23
Convingere sau constrângere? 23
1.2 ECODESIGN. CÂTEVA DEFINIłII 25
Eco-produsul 25
Dezvoltarea durabilă 26
Ciclul vieŃii unui produs 27
Evaluarea ciclului de viaŃă (ECV/LCA) 28
Eco-materiale 29
Eco-tehnologii. Eco-procese 30
Reciclabilitatea 30
Eco-eticheta 31
Amprenta ecologică 31
Capitolul 2: Mediul înconjurător în ciclul vieŃii produsului 33
2.1 IMPACTUL ACTIVITĂłILOR UMANE ASUPRA MEDIULUI 33
Poluarea aerului 35
Poluarea apei 37
Efectul de seră. Încălzirea globală 40
Diminuarea stratului de ozon 43
Contaminarea/poluarea solului 44
Degradarea solului şi deşertificarea 46
Acidificarea şi ploile acide 49
Diminuarea resurselor 50
Reducerea biodiversităŃii 51
2.2 IMPACTUL PRODUSELOR ASUPRA MEDIULUI. STUDIU DE CAZ 52
Capitolul 3: Eco-alternative în ciclul vieŃii produsului 60
3.1 SURSELE DE ENERGIE 60
De ce alte surse de energie? 60
Energia eoliană 62
Energia solară 67
Energia hidraulică 74
Energia din biomasă 76
Energia geotermală 77
7
3.2 MATERIILE PRIME ŞI MATERIALELE 78

Alegerea materialelor 80
Materiale naturale 81
Materiale sintetice 86
3.3 FABRICAłIA: TEHNOLOGIILE CURATE 93
Etapa de proiectare/designul 93
Prelucrarea materialelor. Procese tehnologice 97
Asamblarea produselor 100
3.4 TRANSPORTUL 105
Eco-ambalarea 105
Designul ambalajului 106
Designul eco-ambalajului 109
Reutilizarea şi reciclarea ambalajelor 112
Transportul şi lanŃul de distribuŃie 115
Transportul materiilor prime 122
Transportul produselor 123
Transportul deşeurilor 124
Transportul energiei electrice 125
Viitorul transportului 126
3.5 UTILIZAREA PRODUSULUI 128
ViaŃa utilă a produsului 128
ÎntreŃinerea şi repararea produsului 131
3.6 SFÂRŞITUL VIEłII PRODUSULUI 134
Durabilitatea produsului 134
ÎmbunătăŃirea şi reutilizarea produsului 137
Reciclarea 138
Eliminarea produsului. Depozitarea deşeurilor 143
Capitolul 4: Proiectarea eco-produsului 146
4.1 REDUCEREA MATERIALULUI FOLOSIT 147
Simplitatea designului 147
Oportunitatea înlocuirii materialelor 148
Mai puŃin material 149
4.2 EVITAREA MATERIALELOR PERICULOASE 152
Materialele periculoase 152
Proiectarea produselor “sigure” 153
4.3 RECONDIłIONAREA PRODUSELOR 157
Design pentru recondiŃionare 158
4.4 DEZASAMBLAREA PRODUSELOR 162
Design pentru dezasamblare 162
Scopul designului pentru dezasamblare 163
4.5 REDUCEREA DEŞEURILOR 169
Economisirea resurselor 169
Design pentru minimizarea consumurilor. Durabilitatea produselor 170
Design pentru reutilizare 170
Design pentru reciclare 171
Utilizarea materialelor reciclate 172
Minimizarea impactului la eliminarea produselor 174
4.6 EFICIENłA ENERGETICĂ 176
De ce surse de energie mai “curată”? 176
Folosirea surselor de energie “curată” 177
Surse de energie “curată” pentru o dezvoltare durabilă 178
8
DE CE ECODESIGN?
Capitolul 5: Managementul eco-produsului 182

5.1 LEGISLAłIA ÎN SPRIJINUL ECODESIGNULUI 182
Contextul cadrului legal al ecodesignului 183
Cadrul normativ aplicabil 183
Norme legislative privind ecodesignul 184
EvoluŃia istorică a legislaŃiei specifice ecodesignului 185
Exemple privind legislaŃia actuală în domeniul ecodesignului 187
Prezentarea standardelor aplicabile 190
Standardizarea la nivel mondial 191
Standardizarea la nivel naŃional 192
Familia de norme ISO 14000 193
5.2 MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII ECO-PRODUSULUI 197
Firma 198
Strategia de produs şi obiectivele corporatiste 199
Monitorizarea rezultatelor 201
Rolul designerului 203
Instrumente ale Designului pentru protejarea mediului 204
Evaluarea ciclului de viaŃă (ECV/LCA) 206
Alte instrumente de evaluare. Indicatori indirecŃi 208
Strategii de mediu orientate spre produs 216
5.3 COMUNICARE VIZUALĂ. ECO-ETICHETAREA 218
Capitolul 6: Ecodesignul, încotro? 228
Design durabil 228
Maximizarea eco-eficienŃei 231
Spre un viitor sustenabil 232
Bibliografie 235
9
10
DE CE ECODESIGN?
INTRODUCERE
Design şi ecodesign
Obiectivul acestei cărŃi este de a vă introduce în „lumea” ecodesignului.

Ecodesignul reprezintă designul adaptat la condiŃiile prezentului, în care
grija faŃă de mediul înconjurător se impune ca o constrângere în procesul
de proiectare a produselor. Prin urmare, scopul procesului de ecodesign
este de a determina proiectarea unor produse care îndeplinesc simultan
atât cerinŃele legate de calitate, cost, fabricaŃie şi aspect (estetică), cât şi
pe cele legate de reducerea impactului asupra mediului înconjurător.
Cu toŃii suntem conştienŃi de faptul că toate activităŃile umane au un
impact asupra mediului şi toate obiectele pe care le folosim lasă în urmă
o amprentă mai mare, sau mai mică, formată din impactul cumulat al
tuturor etapelor vieŃii lor. Produsele au la bază materiile prime, care
trebuie exploatate, recoltate etc; atât obŃinerea, cât şi transportul
materiilor prime marchează un impact asupra mediului. Materiile prime
sunt transformate în produse; procesele de prelucrare sunt cel mai
adesea poluante şi consumă energie, ceea ce iarăşi dăunează mediului.
Produsele afectează mediul în timpul utilizării şi chiar atunci când îşi
încheie viaŃa utilă şi ajung deşeuri. Iată de ce este nevoie de o analiză
completă a produsului pe parcursul întregii sale vieŃi, iar această
activitate revine în bună măsură designerilor, care ar trebui să estimeze
şi să minimizeze impactul asupra mediului încă din faza de proiectare.
AcŃiunea ştiinŃifică şi metodologia din ecodesign sunt similare cu cele din
designul „tradiŃional”. Diferă doar abordarea, respectiv atitudinea
designerului faŃă de problema protejării mediului înconjurător şi, ca o
consecinŃă, obiectivele activităŃii de design. În conformitate cu metoda
întrebărilor persistente, prima întrebare la care designerul trebuie să
găsească răspunsul este: Cine/ce afectează mediul? Aceasta înseamnă că
trebuie identificate cauzele care determină degradarea mediului. Apoi, în
mod logic, vine următoarea întrebare: Cum îl afectează? Altfel spus,
11
trebuie stabilit modul în care sursele de poluare identificate afectează

mediul şi care sunt consecinŃele acestui proces. În sfârşit, a treia
întrebare este: Ce este de făcut? Designerii trebuie să găsească soluŃii, iar
pentru aplicarea lor ar trebui să găsească sprijin din partea tuturor
factorilor interesaŃi de îmbunătăŃirea situaŃiei existente: guverne,
autorităŃi publice, organisme şi organizaŃii subordonate guvernelor, sau
neguvernamentale, asociaŃii, patronate, comercianŃi, instituŃii de educaŃie
şi cercetare, presa, de fapt toŃi cetăŃenii, uniŃi într-un efort sinergic în
scopul găsirii unor soluŃii acceptate şi asumate în comun. Apoi,
bineînŃeles şi foarte important, aceste soluŃii trebuie implementate în
practică, printr-un management realist. În ajutorul factorilor implicaŃi,
hotărâŃi să producă schimbarea, există o legislaŃie, atât la nivelul Uniunii
Europene, cât şi la nivelul statelor membre, care reglementează
majoritatea problemelor legate de managementul, auditul şi
performanŃele de mediu ale produselor.
Designerii reprezintă cu siguranŃă un factor esenŃial, întrucât ei sunt
implicaŃi nemijlocit în crearea produselor şi au posibilitatea de a face ceva
concret în direcŃia protejării mediului. Ca urmare, designerii trebuie să
găsească soluŃii, anticipând modul în care vor afecta mediul produsele pe
care ei le proiectează.
Pornind de la problematica prezentată, am încercat să identificăm
cerinŃele (aşteptările) clientului (cititorului) faŃă de acest produs (carte),
iar apoi a fost construită structura lucrării. În sprijinul cititorului, la
începutul fiecărui subcapitol, am prezentat obiectivele, un rezumat al
informaŃiilor prezentate ulterior, mai pe larg.
Am considerat necesar, şi ca urmare am inclus în primul capitol al cărŃii,
un subcapitol dedicat explicării unor termeni fundamentali, aparŃinând
limbajului specific acestui domeniu relativ nou.
Capitolul al doilea cuprinde o trecere în revistă a tipurilor de impact
asupra mediului, pe care diversele activităŃi legate de obŃinerea
produselor (obŃinerea materiilor prime, fabricaŃia, transportul, folosirea şi
ieşirea din uz) o au în relaŃia cu mediul înconjurător. Sunt analizate
tipuri de afectare a mediului, „vizibile” – poluarea apei, a aerului,
deşertificarea, efectul de seră –, precum şi tipuri mai puŃin vizibile, însă
cel puŃin la fel de periculoase pentru om şi celelalte vieŃuitoare –
reducerea stratului de ozon stratosferic, reducerea biodiversităŃii, ploile
acide. Tot în acest capitol, am inclus un exemplu detaliat despre modul
în care realizarea unui obiect simplu – un recipient din aluminiu –
afectează mediul, provocând emisii atmosferice şi deşeuri solide cu
consecinŃe nedorite.
Alternativele pe care designerii le au la îndemână sunt prezentate în
capitolul al treilea. Sursele de energie alternativă, natural regenerabile,
sau nu, sunt importante în contextul în care estimările pentru viitor
prevăd o creştere a necesarului energetic al economiei mondiale.
12
DE CE ECODESIGN?
„Foamea” de energie este în creştere, cu toate eforturile de optimizare a

produselor şi de eficientizare a consumurilor, iar găsirea şi exploatarea
economică a unor surse regenerabile este singura soluŃie viabilă pentru
viitor. Energia solară, eoliană, geotermală şi hidraulică, precum şi
biomasa, reprezintă alternative demne de luat în considerare, şi drept
urmare sunt analizate din punct de vedere al eficienŃei producerii şi
utilizării lor.
Tot în acest capitol sunt prezentate şi supuse analizei soluŃii alternative,
care prezintă avantaje în relaŃia cu mediul înconjurător, în ceea ce
priveşte: materialele, procesele de prelucrare, metodele şi mijloacele de
transport şi opŃiunile la sfârşitul vieŃii utile (reutilizare, recondiŃionare,
reciclare, incinerare, depozitarea deşeurilor).
Capitolul al patrulea dezvoltă câteva dintre strategiile care ar trebui să fie
urmate de către designeri în scopul proiectării unor produse mai
prietenoase faŃă de mediul înconjurător. Sunt prezentate soluŃii
„ecologice”, specifice etapelor ciclului de viaŃă a produselor, pe care
designerii ar trebui să le adopte încă din primele etape ale procesului de
ecodesign. Astfel, se recomandă alegerea materialelor reciclate, care au
un impact minim asupra mediului, nu sunt periculoase pentru om şi
mediu, pot fi prelucrate folosind procese tehnologice „curate”, cauzează
emisii minime şi nu poluează, pot fi recondiŃionate şi reciclate etc. Am
încercat să evităm recomandări utopice, care ar conduce către realizarea
produsului ideal, total neutru faŃă de mediu, ci am sugerat optimizarea
soluŃiilor, pentru minimizarea impactului. Pentru proiectarea unor
categorii de produse (spre exemplu, ambalaje) am sugerat minimizarea
intrărilor în sistem, altfel spus, creşterea procentului de materiale
reciclate, astfel încât ambalajele noi să fie realizate cu contribuŃie minimă
de materii prime noi.
În prima parte a capitolului al cincilea sunt furnizate informaŃii
referitoare la legislaŃia legată de mediu existentă în Uniunea Europeană
şi în România. Cunoaşterea cadrului legislativ este utilă pentru designeri,
dar şi pentru factorul decizional, şi acesta este motivul pentru care, în
continuarea capitolului, este abordat modul în care trebuie condus
procesul de design şi dezvoltare a unui eco-produs. Crearea unor
produse, sau servicii, prietenoase faŃă de mediul înconjurător este o
decizie strategică pe care echipa managerială trebue să o ia cunoscând
atât modalităŃile prin care obiectivul poate fi atins, cât şi consecinŃele, fie
ele pozitive, sau negative.
Primul lucru pe care designerii trebuie să îl facă în dorinŃa de a proiecta
un produs mai competitiv în raportul cu mediul este să realizeze o
evaluare a impactului. Pentru a face aceasta, designerul are la îndemână
o serie de instrumente, prezentate pe scurt, în acest capitol. Evaluarea
trebuie să cuprindă întreg ciclul de viaŃă a produsului şi de aceea
procesul poartă denumirea de „evaluarea ciclului de viaŃă”, în limba engleză
13
„Life Cycle Assessment”, sau pe scurt, LCA.

Pentru ca un produs să fie bine-primit şi apreciat de către client, este
nevoie ca acesta să fie informat corect cu privire la performanŃele de
mediu ale obiectului pe care urmează să îl achiziŃioneze. În acest context,
comunicarea producător-consumator este foarte importantă, iar una
dintre căile prin care acest schimb de informaŃii poate avea loc, este
eticheta de tip ecologic. Din acest motiv, în finalul capitolului al cincilea,
sunt prezentate tipurile de etichete ecologice, de fapt nişte simboluri care
se aplică pe produs, sau pe ambalajul acestuia. Aceste marcaje atestă
calităŃile produsului în relaŃia cu mediul înconjurător, calităŃi evaluate fie
de către un organism neutru, fie de către compania producătoare. În mod
evident, „eco-etichetele” au ca principal scop informarea, dar şi educarea
consumatorului, care, conştient de problemele grave de mediu cu care ne
confruntăm, începe să caute pe raftul magazinelor produse atestate,
pentru care există garanŃia unui impact redus asupra mediului.
În capitolul şase, care este şi ultimul, este exprimată opinia noastră, a
autorilor, cu privire la viitorul (eco)designului. Mesajul nostru optimist
are un fundament realist, întrucât observăm în jurul nostru nu numai
atitudini constatatoare sau exprimarea îngrijorării, ci şi soluŃii concrete,
aplicate cu succes în unele zone, şi care aşteaptă să fie optimizate şi apoi
generalizate. Ne exprimăm în acest fel speranŃa că relaŃia omului cu
mediul se va îmbunătăŃi, iar cu siguranŃă designerii constituie un factor
hotărâtor în acest proces.
14
DE CE ECODESIGN?
CAPITOLUL 1
De ce Ecodesign?
MOTTO: „Designul trebuie să fie puntea între

nevoile umane, cultură şi ecologie”
Victor Papanek
1.1 DESIGNUL INDUSTRIAL ŞI MOTIVAłIA ECODESIGNULUI
În aceast capitol, vom fi introduşi în lumea ecodesignului. Scopul acestei introduceri este de
a ne face să înŃelegem că în designul de produs aspectele ecologice nu reprezintă o modă,
ci cu adevărat o necesitate. În cele din urmă, vom înŃelege care este relaŃia între oameni şi
mediul înconjurător şi mai ales care ar trebui să fie rolul designului în această relaŃie. Se
presupune că vom observa şi singuri că ecodesignul este distractiv, dar reprezintă şi o
provocare; este responsabilitate şi etică în acelaşi timp.
AgenŃia Europeană a Mediului defineşte (2006) ecodesignul ca fiind

„integrarea aspectelor legate de mediu în procesul dezvoltării unui produs,
menŃinând un echilibru între cerinŃele ecologice şi cele economice.
Ecodesignul ia în considerare aspectele ecologice în întregul proces de
dezvoltare a produsului, concentrându-se înspre acele produse care au un
impact redus asupra mediului în toate etapele ciclului vieŃii lor”.
Istoria designului industrial nu este foarte îndelungată. Cu toate acestea,
designerii au existat şi au creat obiecte folositoare şi frumoase cu mult
înainte de inventarea cuvântului „design”. O observare mai atentă ne
permite să vedem că inovarea, funcŃionalitatea şi plăcerea nu sunt
trăsături exclusiv ale produselor industriale, ci au fost preŃuite în diferite
15
moduri şi locuri de pe planetă: de la un iglu inuit, până la o linie de

asamblare robotizată în Japonia, de la locuinŃele lacustre ale pescarilor
din Papua Noua Guinee, la StaŃia SpaŃială InternaŃională. Toate acestea
ne vorbesc despre faptul că designerul este în mod universal acceptat
drept un contribuitor esenŃial pentru societate.
Procesul de design are ca obiect proiectarea şi dezvoltarea produselor –
aparate, unelte, alte obiecte –, acest complex de activităŃi având o
influenŃă directă şi profundă asupra mediului înconjurător. Folosim în
fiecare zi diverse obiecte, iar aceste obiecte sunt create – concepute şi
fabricate – de către nişte oameni, în scopul de a satisface necesităŃile
altor oameni. Din nefericire, procesul de obŃinere a produselor implică
utilizarea, şi deci consumarea resurselor naturale. Până la un anumit
moment, solicitările nu au fost atât de mari şi posibilităŃile de refacere ale
sistemului (Pământul) au asigurat o situaŃie de echilibru între ceea ce
omul ia şi ceea ce natura poate oferi şi eventual, regenera. În prezent,
acest echilibru este rupt, fiindcă cerinŃele umane depăşesc capacitatea de
refacere a sistemului.
Studiu de caz 1: Amprenta ecologică a omenirii

Studiile întreprinse de Global Footprint Network demonstrează clar că în
prezent noi, întreaga populaŃie a Pământului, consumăm mai mult decât
resursele pe care acesta ni le poate furniza.
Fig.1 Cererea
oamenilor depăşeşte Graficul de mai jos-stânga arată raportul dintre cererea populaŃiei lumii
biocapacitatea
planetei (stânga), iar
şi biocapacitatea planetei, precum şi modul în care acest raport s-a
amprenta ecologică, schimbat în timp. Exprimată în funcŃie de „numărul de planete Pământ”,
în creştere, depăşeşte
biocapacitatea, în biocapacitatea Pământului are întotdeauna valoarea unu (linia orizontală).
descreştere, a SemnificaŃia graficului este că umanitatea a trecut de la folosirea, în
planetei (dreapta)
[www.footprintnetwork. termeni reali, a aproximativ 50% din biocapacitatea planetei în 1961, la
org]. peste 1,25 ori biocapacitatea Pământului în 2003 [www.footprintnetwork.org].
Capacitatea Terrei (numărul de planete Pământ)
Biocapacitate
Biocapacitate (teoretic)
Hectare globale per persoană
Amprenta
Cerere
16
DE CE ECODESIGN?
Necesarul de resurse (amprenta ecologică) pentru întreaga omenire

reprezintă consumul total de resurse pe cap de locuitor (exprimată în
unităŃi de suprafaŃă, hectare) şi reflectă atât nivelul consumului, cât şi
eficienŃa cu care resursele sunt transformate în produse utile.
Graficul din dreapta (fig.1) arată, în termeni absoluŃi, media amprentei
ecologice per persoană pentru întreaga populaŃie a lumii şi biocapacitatea,
de asemenea per persoană, începând cu anul 1961. Se observă că
biocapacitatea (furnizarea resurselor) variază în fiecare an (de regulă,
scade) în funcŃie de managementul ecosistemului, practicile agricole (de
ex. folosirea irigaŃiilor sau a îngrăşămintelor), degradarea ecosistemului
(despăduriri, deşertificare) şi climă. Amprenta ecologică este în uşoară
creştere datorită sporirii consumului înregistrat, cu precădere în Ńările
industrializate, iar biocapacitatea este în scădere datorită erorilor pe care
omenirea le-a făcut şi continuă să le facă.
Designerii sunt încrezători în talentul şi priceperea lor şi sunt siguri că

vor continua să joace un rol important în viitorul apropiat. Dar toate
aceste probleme legate de mediu trebuie să-i facă extrem de atenŃi
ce proiectează şi de ce. Acesta este, de altfel, unul dintre obiectivele
acestei cărŃi. Schimbarea condiŃiilor de mediu de pe planeta noastră
fragilă este urmarea acŃiunilor noastre şi a uneltelor pe care le folosim.
Ca urmare, designerii pot contribui la educarea semenilor lor şi la
conştientizarea faptului că situaŃia actuală poate şi trebuie să fie
schimbată.
Până la revoluŃia industrială, cele două activităŃi – concepŃia şi
fabricaŃia – erau realizate de către o singură persoană: meşteşugarul,
artizanul. Industria a separat aceste activităŃi determinând un proces de
specializare în muncă. Creşterea cererii de produse a stimulat procesul
de industrializare conducând la realizarea unui număr tot mai mare de
produse, la preŃuri scăzute, stimulând consumul şi contribuind la
creşterea economică.
Dezvoltarea industriei a avut ca urmare creşterea cererii de materii prime
şi de energie. Pentru industria timpurie, aburul a fost principala sursă de
energie. Acesta era produs cu ajutorul energiei obŃinută prin arderea
cărbunilor sau a lemnului, în urma acestui proces rezultând mari
cantităŃi de cenuşă şi gaze dăunătoare (de exemplu, oxidul de carbon).
Efectele negative asupra mediului erau completate de procesele de
extracŃie şi transportare a materiilor prime. Aşadar, „preŃul”
industrializării a fost, şi a rămas încă, foarte mare.
Electricitatea este o sursă energie mai „curată” în ceea ce priveşte
folosirea şi transportul, dar la producerea ei, situaŃia e diferită. Energia
electrică poate fi produsă în mai multe feluri: prin arderea combustibililor
17
fosili, prin forŃa apei curgătoare sau a mareelor, prin reacŃii

termonucleare, prin conversia energiei eoliene sau solare etc.
În prezent, preocuparea cercetătorilor este să găsească soluŃii pentru a
concura combustibilii fosili – care, datorită preŃului încă relativ scăzut,
reprezintă o resursă dificil de înlocuit –, precum şi găsirea unor
modalităŃi noi de a produce, de a transporta şi a stoca energia. Aşadar,
unul dintre obiectivele omenirii îl constituie reducerea impactului asupra
mediului în producerea şi utilizarea energiei.
Cu câteva decenii în urmă, James Lovelock a formulat „Gaia Theory/
Gaia Hypothesis” conform căreia Pământul ar poseda capacitatea de
auto-reglare, de a se reechilibra, în timp, controlând atât mediul chimic,
cât şi cel fizic. În timp, această teorie a fost greşit interpretată conducând
la ideea absurdă că biosfera ar fi capabilă de a contracara toate „relele”
provocate de oameni: poluarea apei, a solului şi a aerului, distrugerea
stratului de ozon, devastarea pădurilor şi dispariŃia unor specii (animale,
păsări, insecte, plante). După criticile iniŃiale, o ipoteză Gaia modificată
este recunoscută în prezent de ecologie, ca element de bază fiind faptul că
planeta Pământ este considerată obiect(iv)ul fundamental de studiu al
ecologiei. În general, ecologiştii consideră biosfera ca un ecosistem, iar
Ipoteza Gaia (o simplificare a formulării originale) reprezintă o viziune
modernă a ecologiei globale venind în sprijinul conceptelor de biosferă şi
biodiversitate. Ulterior, ipoteza Gaia a fost numită geofiziologie sau ştiinŃa
Pământului, şi ia în considerare interacŃiunea dintre lumea vie, oceane,
geosferă şi atmosferă [Lovelock, 2000].
DESIGN PENTRU MEDIU.

REPERE ISTORICE ALE ECODESIGNULUI
În anii ’70 oamenii au început să fie interesaŃi de o ştiinŃă relativ nouă.
ecologia (de la cuvintele greceşti oikos = casă şi logos = studiu/ştiinŃă), care
studiază relaŃia dintre organismele vii şi mediul în care acestea trăiesc.
RelaŃia între om şi mediul în care el trăieşte a început să se deterioreze în
momentul în care omul, prin acŃiunile sale, a încercat să „stăpânească” şi
să controleze mediul înconjurător. ReacŃia mediului a fost pe măsura
acŃiunilor umane şi a fost necesară apariŃia unei ştiinŃe menită să
identifice cauzele dezechilibrului, precum şi mijloacele pentru înlăturarea
acestora şi contracararea efectelor directe, sau secundare ale activităŃilor
umane asupra mediului înconjurător.
Primul pas în domeniul ecologiei (de fapt, în direcŃia protejării mediului în
care trăim) a fost făcut prin reciclare. Reciclarea a apărut ca o necesitate,
deoarece cantitatea de deşeuri era în creştere (în general în statele
dezvoltate, şi în special în marile aglomeraŃii urbane), iar ponderea
18
DE CE ECODESIGN?
acestora s-a deplasat înspre materiale susceptibile a fi refolosite.

Totodată, materiale ca oŃelul sau plasticul, folosite în cantităŃi mari în
produse sau ambalaje, au început să reprezinte o problemă serioasă din
cauza reducerii rezervelor de materii prime din care acestea se obŃin.
Cantitatea, „calitatea” şi costurile depozitării deşeurilor a devenit o
problemă la care trebuia găsită o soluŃie. Aşadar, a apărut ideea de
colectare a materialelor din produsele ieşite din uz şi reintroducerea lor în
procesul de producŃie, ca materii prime refolosite. SoluŃia reciclării a fost
determinată de creşterea preŃului materiilor prime, în special după crizele
petrolului din anii ’70.
S-a „descoperit” că majoritatea materialelor, cum ar fi metalele feroase şi
neferoase (oŃel, aluminiu, cupru, plumb etc.), sticla, hârtia, cartonul,
fibrele naturale (bumbacul, cânepa) sau artificiale, şi aşa mai departe,
pot fi colectate şi transformate în produse noi. Acest proces a fost
încurajat datorită câtorva avantaje: impactul asupra mediului în procesul
de reciclare este în majoritatea cazurilor mai redus decât la obŃinerea
materialelor din materii prime noi, preŃul materialelor reciclate este mai
mic decât cel al materiilor prime noi, în timp ce calitatea este aceeaşi, în
foarte multe cazuri. De exemplu, recuperarea aluminiului prin reciclarea
dozelor este de departe mai puŃin dăunătoare pentru mediu decât
obŃinerea metalului din bauxită. Transformarea materialului reciclat în
produse noi consumă doar 5% din energie, iar procesul de reciclare este
mult mai puŃin poluant decât procesul de obŃinere din materii prime noi.
La jumătatea anilor ’80, problemele legate de mediu au devenit mai
presante. SituaŃia stratului de ozon, de exemplu, este binecunoscută.
Totodată, s-a descoperit că reciclarea nu este întotdeauna similară cu „mai
prietenos cu mediul înconjurător”. Desigur, reciclarea este bună, dar
trebuie analizat dacă într-adevăr costurile reciclării merită să fie plătite.
Din aceste motive, activităŃile au început să pună accentul pe:
selectarea materialelor prietenoase cu mediul înconjurător;
folosirea atentă a resurselor naturale;
estimarea efectelor combinării diverselor materiale în cadrul
produsului;
produse şi tehnologii prietenoase mediului înconjurător;
observarea unor eventuale emisii dăunătoare (pentru oameni şi mediu)
cauzate de procesele de producŃie şi impactul acestora asupra
mediului.
La începutul anilor ’90 conceptul de auto-sustenabilitate şi dezvoltarea
durabilă a societăŃii omeneşti au devenit de mare interes şi legat de
acestea, necesitatea de a evalua un produs şi efectele/impactul acestuia
asupra mediului, pe o perioadă mai lungă de timp. Această perioadă se
întinde de la obŃinerea materiilor prime, continuând cu producerea,
19
distribuŃia, utilizarea şi eliminarea produsului. Această succesiune de

etape a fost numită „viaŃa unui produs” şi reflectă faptul că fiecare obiect
se naşte (este proiectat şi executat), trebuie transportat la consumator,
are o viaŃă utilă (este utilizat/consumat) şi în final îşi încheie viaŃa şi
devine deşeu (este eliminat/„aruncat”).
PosibilităŃile de refolosire, recondiŃionare sau îmbunătăŃire (up-gradare) a
produsului şi reciclarea materialelor din componentele produsului,
creează premisele extinderii vieŃii produsului dând naştere conceptului de
„ciclu de viaŃă a unui produs”. În acest fel, designerii concep produsul
cunoscând şi având în minte consecinŃele muncii lor asupra mediului. O
serie de instrumente, cum ar fi LCA (Life Cycle Assessment/Evaluarea
ciclului de viaŃă), îi ajută să evalueze produsele şi astfel să amelioreze
rezultatele muncii de proiectare.
La nivel internaŃional, există o serie de tratate şi convenŃii care se referă
la mediul înconjurător. ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra schimbării
climatului, semnată la Rio de Janeiro în 1992, ConvenŃia de la Basel
(1991) privind controlul deplasării transfrontaliere a deşeurilor
periculoase şi a eliminării acestora, ConvenŃia de la Viena (1985) cu
privire la protejarea stratului de ozon, Protocolul de la Montreal (1997)
referitor la substanŃele care diminuează stratul de ozon, sau ConvenŃia
cu privire la poluanŃii organici persistenŃi, semnat la Stockholm (2001).
Statele care au semnat tratatele internaŃionale cu privire la protecŃia
mediului trebuie să-şi îndeplinească obligaŃiile internaŃionale.
La nivelul Uniunii Europene, cadrul normativ cu privire la ecodesign se
regăseşte în aria largă a legislaŃiei de protecŃie a mediului, specifică
domeniului de aplicare, cum ar fi în:
managementul deşeurilor;
echipamentul electric şi electronic;
utilizarea restricŃionată a anumitor substanŃe periculoase;
maşini industriale;
echipamente radio şi de telecomunicaŃii;
responsabilitatea pentru produsele avariate/defectate;
securitatea produselor etc.
De exemplu, Directiva UE 91/156/CEE, urmăreşte prevenirea şi
reducerea deşeurilor de fabricaŃie prin folosirea tehnologiilor „curate”,
prin dezvoltare tehnică şi marketing, respectând mediul înconjurător;
Directiva Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 2002/95/CE din 27
ianuarie 2003 stabileşte restricŃii asupra utilizării în siguranŃă a unor
substanŃe periculoase şi a echipamentelor electrice şi electronice (RoHS);
Directiva 2002/96/CE cu privire la deşeurile provenite din echipamente
electrice şi electronice ieşite din uz (WEEE); Directiva Consiliului şi
Parlamentului European nr. 92/42/EEC din 21 mai 1992 cu privire la
20
DE CE ECODESIGN?
reglementările pentru deversarea apei calde din cazanele încălzite cu

combustibil gazos sau lichid; Directiva Parlamentului şi Consiliului
Europei nr. 2000/55/CE din 18 septembrie 2000 care stabileşte cerinŃele
pentru stocarea energiei, aplicabilă pentru deşeurile de lămpi
fluorescente. O altă Directivă importantă este nr. 2005/32/EC din iulie
2005 referitoare la cadrul instituirii cerinŃelor de ecodesign pentru
produsele care utilizează energie (PuE). Aceeaşi Directivă stabileşte
parametrii de ecodesign pentru PuE, cerinŃele specifice cu privire la surse,
producător, etichetare CE etc.
Membrii statelor Uniunii Europene trebuie să îndeplinească cerinŃele
directivelor UE. Statele care nu îndeplinesc obligaŃiile asumate prin
tratate vor suporta penalităŃi conform legilor în vigoare.
Directiva 2002/96/EC a Parlamentului European şi a Consiliului Europei
asupra deşeurilor provenit din echipamente electrice şi electronice
(WEEE – Waste Electric and Electronic Equipment) din 27 ianuarie 2003,
stipulează la articolul 14: „Statele membre trebuie să încurajeze designul
şi producŃia echipamentelor electrice şi electronice, care iau în considerare
şi uşurează demontarea şi recuperarea, în particular refolosirea şi
reciclarea deşeurilor echipamentelor electrice şi electronice, componentele şi
materialele acestora. Producătorii nu trebuie să împiedice, prin metode
specifice designului sau procesului de fabricaŃie, ca deşeurile DEEE să fie
refolosite, doar dacă aceste trăsături specifice de design sau procesele de
fabricaŃie prezintă avantaje, ca de exemplu legate de protecŃia mediului
şi/sau cerinŃe legate de siguranŃă.”
Ca urmare, din cauză că problemele de mediu au devenit de importanŃă
naŃională şi internaŃională, a apărut necesitatea ca legislaŃia să fie
sprijinită de norme specifice şi standarde. Începutul anilor 90 au marcat
„naşterea” reglementărilor create de OrganizaŃia InternaŃională pentru
Standardizare. A fost formulată familia normativelor ISO 14000, constând
dintr-un şir de norme care acoperă şase mari domenii:
1. Sistemul Managementului de Mediu;
2. Auditul de mediu;
3. Evaluarea performanŃelor de mediu;
4. Etichetarea ecologică;
5. Evaluarea ciclului de viaŃă a produselor;
6. Evaluarea aspectelor de mediu în standardele pentru producŃie.
Ulterior, au fost create condiŃiile necesare pentru ca sistemul să poată
lucra corespunzător. Designerii pot crea produse conformându-se
cerinŃelor şi le pot evalua, auditorii pot evalua, inspectorii de mediu
(garda de mediu) şi membrii ONG-urilor pot inspecta, respectiv
monitoriza, activitatea companiilor şi au dreptul de a lua măsuri legale
când normele şi regulile nu sunt respectate.
21
CE ESTE ECODESIGNUL?
De obicei, când oamenii vorbesc despre poluare în legătură cu produsele,
se gândesc mai ales la ce pot vedea, auzi sau mirosi. Gazele nocive
evacuate şi zgomotul autovehiculelor, fumul de la fabrici şi gunoiul din
haldele pustii otrăvind atmosfera, sunt doar nişte exemple. Mai dificil
pentru percepŃia lor este de a înŃelege că fiecare copac tăiat reprezintă
mai puŃin bioxid de carbon transformat în oxigen, plasticul din care este
făcut paharul de cafea „contribuie” la distrugerea stratului de ozon
stratosferic, maşina lor produce gaze dăunătoare care, inspirate de ei
înşişi şi de copiii lor cauzează, în timp, boli sau chiar moarte.
Obiectivul designerului este să creeze obiecte în scopul satisfacerii unor
necesităŃi. Dar, în acelaşi timp, designerul poate şi trebuie să fie un lider
de opinie, aceasta însemnând că este capabil să stimuleze dorinŃele
consumatorului. Cu alte cuvinte, designerul poate face mai mult decât să
proiecteze şi să realizeze un produs; el poate „modela” cererea pieŃei.
Privit din această perspectivă, rolul „ecologic” al designerului poate fi
mult mai important, deoarece el poate şi trebuie să proiecteze produse
care au un impact redus asupra mediului, adică mai puŃine gaze nocive,
fum şi gunoaie. Deoarece efectele acestui efort sunt de durată, putem
afirma că ecodesignul este designul pentru un viitor mai sigur.
Pe de altă parte, cu toŃii vrem ca produsele pe care le folosim să fie mai
prietenoase cu mediul înconjurător, dar oare în ce măsură suntem
pregătiŃi să plătim suplimentar pentru produse sau servicii cu un
caracter real şi sincer declarat de protejare a mediului?
Ecodesignul este inevitabil legat de conceptul de dezvoltare durabilă.
Aceasta deoarece prin design multe lucruri se pot schimba, în bine, în
raportul om-mediu înconjurător. Ecodesignul este aşadar una dintre căile
prin care poate fi atins dezideratul, ca dezvoltarea viitoare a societăŃii
umane, bazată pe resursele epuizabile ale Terrei, să fie sustenabilă.
Dezvoltarea durabilă/sustenabilă poate fi înŃeleasă diferit: de exemplu,
pentru oamenii care locuiesc în Ńările industrializate, în America de Nord,
Japonia sau Europa, aceasta poate însemna a merge mai mult pe jos
decât cu maşina, mai puŃin aer condiŃionat, mai puŃine tehnologii
poluante, în timp ce pentru oamenii care trăiesc în regiunile mai puŃin
dezvoltate, sustenabilitatea este percepută în termeni ca „hrană
suficientă”, „apă potabilă”, „nivel de educaŃie”, „acces la informaŃie”.
Ecodesignul (sau Green Designul) este o unealtă la îndemână pentru
designeri, ajutându-i să-şi atingă obiectivul de a proteja mediul şi să
împiedice distrugerile ecologice. Design pentru ProtecŃia Mediului, Design
pentru Asamblare şi Dezasamblare, Design pentru Uşurarea ÎntreŃinerii &
Reparare, Design pentru Reciclare, Design pentru Mediul Înconjurător,
22
DE CE ECODESIGN?
toate acestea sunt componente esenŃiale ale ecodesignului. Scopul

ecodesignului este de a dezvolta produse care sunt făcute din materiale
reciclate, care folosesc mai puŃine resurse pe parcursul producŃiei,
transportului şi utilizării, se pot colecta, reutiliza, îmbunătăŃi şi se pot
demonta uşor în scopul recuperării materialelor.
Designul are puterea de a descoperi, de a inventa, de a inova şi de a
utiliza noi materiale, noi tehnologii, noi surse de energie, cum ar fi
energia solară, energia eoliană, energia geotermală sau biomasa. Dar, pe
de altă parte, ecodesignul nu are intenŃia de a se abate de la obiectivul
originar, care este acela de a crea obiecte care răspund necesităŃilor
umane.
ESTE ECODESIGNUL NECESAR?

Ecodesignul reprezintă o nouă abordare în activitatea de proiectare. Este
necesar ca instrument, deoarece nu întotdeauna designerii se gândesc la
aspectele legate de mediu atunci când creează obiecte şi din acest motiv
pot rezulta uneori produse inutile (de exemplu, uscătorul electric de
unghii), sau obiecte folositoare, dar a căror realizare implică nişte costuri
de mediu exagerate. De prea mult timp, noi, oamenii, facem lucruri fără
să ne gândim la consecinŃele faptelor noastre. Producem obiecte inutile,
consumând resurse de neînlocuit, otrăvind aerul, solul şi apa, iar apoi
respirăm aerul, bem apa şi continuăm să cultivăm acel pământ poluat.
Tăiem pădurile şi transformăm pământul în deşert (N.B. Cam toate
deşerturile de pe Pământ, probabil cu excepŃia celui Australian, se pare
că sunt „create” de mâna omului). Construim structuri imense pentru
locuinŃe sau birouri şi risipim cantităŃi uriaşe de energie pentru
încălzirea sau răcirea acestora.
Designerii, ca şi constructorii şi arhitecŃii, sunt implicaŃi în acest proces,
Fig.2 Exemplu de deoarece ei au puterea de a schimba lucrurile. Ei creează produse pentru
produse inutile:
uscător electric clienŃii lor, şi astfel îi pot informa şi chiar influenŃa în alegerile pe care
pentru unghii. aceştia le fac. Aşadar, de ce nu am educa populaŃia în acest spirit, al
protejării mediului înconjurător, deoarece continuând să consumăm mai
mult decât posibilităŃile naturale de recuperare, nu va mai exista nici un
viitor pentru omenire pe acest Pământ.
CONVINGERE SAU CONSTRÂNGERE

Orice activitate umană are o dimensiune ecologică, legată de mediu. Care
poate fi contribuŃia noastră, din propria noastră poziŃie în societate? Ce
putem face noi în calitate de profesor, bancher, electrician, fermier,
student, gospodină sau politician?
23
În primul rând, putem încerca să facem ceva ca simpli cetăŃeni conştienŃi,

să evităm orice fel de risipă, să utilizăm mai puŃină apă, să stingem
lumina când părăsim clasa/camera, să separăm materialele reciclabile
din gunoi, încercând să mergem pe jos, în loc de a utiliza maşinile, să ne
izolăm termic locuinŃele etc. Aceste acŃiuni pot fi iniŃiative personale
rezultate din convingere, informare, educaŃie sau nivel de cultură. Faptele
simple menŃionate anterior, ne pot da sentimentul că putem face ceva,
cât de puŃin, pentru a ajuta, pentru a îmbunătăŃi situaŃia. Sau, putem
lăsa această problema „dificilă” pe seama oamenilor de ştiinŃă, a
activiştilor de mediu sau autorităŃilor.
Pe de altă parte, este posibil ca oamenii (şi chiar companiile, instituŃiile,
sau guvernele) să fie obligaŃi prin forŃa legii să facă, sau să nu facă,
anumite fapte. Oamenii nu ar trebui să-şi spele maşinile pe stradă sau pe
malul râului, nu ar trebui să taie copaci fără acceptul specialiştilor şi nu
ar trebui să lase gunoi în locul unde au stat la picnic, altfel vor suporta
rigorile legii (vor fi amendaŃi).
Nu ştim exact ce ar putea face alte persoane, dar cu siguranŃă ştim ce pot
face designerii. Ei pot proiecta produse mai bune, pot informa oamenii
despre necesitatea schimbării modului lor de a gândi şi să-i convingă să
se alăture în această muncă de îmbunătăŃire a vieŃii pe Pământ; ei pot şi
trebuie să convingă alŃi oameni, clienŃii produselor lor, că puŃin înseamnă
mult în domeniul conservării şi protejării mediului înconjurător.
24
DE CE ECODESIGN?
1.2 ECODESIGN. CÂTEVA DEFINIłII
In acest capitol, ne vor fi prezentate şi explicate câteva noŃiuni de bază şi o parte dintre
cuvintele cheie din ecodesign. Cu ajutorul unor exemple, vom învăŃa vocabularul specific al
ecodesignului şi vom înŃelege adevărata semnificaŃie a acestor cuvinte şi expresii. Este
esenŃial să se perceapă adevăratul înŃeles al cuvintelor cheie din ecodesign, ca o
componentă a noului „eco-limbaj”, pentru o corectă înŃelegere şi diseminare a informaŃiilor.
ECO-PRODUSUL
Un eco-produs este un produs care nu dăunează mediului înconjurător,
sau impactul generat de acesta este minim.
Studiu de caz 2: Produs ecologic

Drept exemplu de produs ecologic este prezentat un „ambalaj pentru cinci
ouă” (vezi fig. 3). Este făcut din fibre naturale, tradiŃional utilizate în zona
Extremului Orient. Plantele sunt cultivate de către om, sau cresc spontan,
sunt recoltate manual şi apoi, meşteşugari pricepuŃi transformă fibrele
într-un produs util.
Ca orice ambalaj, acest produs are o viaŃă relativ scurtă. Când iese din uz,
materialul poate fi recuperat, sau dacă nu, poate fi depozitat în mediul
înconjurător, fiind 100% biodegradabil.
Din punct de vedere ecologic, produsul ideal [Chick, 1992] este considerat
acela care:
nu expune la riscuri sănătatea oamenilor sau a animalelor;
nu dăunează mediului în timpul extragerii materiilor prime, fabricaŃiei,
utilizării, sau ca deşeu;
nu necesită folosirea unor cantităŃi exagerate de materiale sau resurse
energetice pe parcursul ciclului de viaŃă;
utilizează materiale reciclate şi permite continuarea reciclării;
nu produce cantităŃi exagerate de deşeuri cauzate de supra-ambalare,
Fig.3 Ambalaj
pentru cinci ouă sau de ciclul de viaŃă prea scurt;
[sursa: V. Papanek
(1995): The Green
nu determină acte de cruzime faŃă de animale;
Imperative. Ecology nu necesită materiale din surse care sunt în pericol de dispariŃie
and Ethics in Design
and Architecture. (animale, vegetale, minerale).
Thames and Hudson]. În plus, un produs ideal din punct de vedere al impactului asupra
mediului, nu poate să trădeze principiile de calitate, preŃ, calitatea
nutriŃiei, sau comoditate în utilizare, numai cu scopul de a respecta
cerinŃele de ordin ecologic.
Într-o exprimare mai concisă, un produs care a fost proiectat luându-se
25
în considerare impactul real asupra mediului pe întreg ciclul de viaŃă a

acestuia şi, după o evaluare profundă, s-a ajuns la concluzia că produsul
răspunde principiilor dezvoltării durabile, poate fi considerat un eco-produs.
DEZVOLTAREA DURABILĂ
Din punct de vedere ecologic, dezvoltarea durabilă înseamnă asigurarea
capacităŃii sistemului (numit planeta Pământ) de a „suporta” impactul
activităŃilor omului asupra mediului, fără să supună vreunui risc
existenŃa rasei umane. Dezvoltarea durabilă este calea pe care trebuie
căutată dezvoltarea economică viitoare, pe termen lung, fără a abuza de
capitalul natural pe care îl avem la dispoziŃie. Mai simplu, din punct de
vedere economic, dezvoltarea durabilă înseamnă să nu utilizăm mai
Fig.4 OpŃiunile de
dezvoltare ale multe resurse decât natura/mediul înconjurător ne poate oferi.
societăŃii umane.
CONSUMAREA RESURSELOR REGENERABILE
Mai mult decât capacitatea Egal cu capacitatea Mai puŃin decât capacitatea
de regenerare de regenerare de regenerare
Degradarea Mediul în Mediul în

mediului echilibru recuperare
Colaps Dezvoltare Dezvoltare

ecologic durabilă durabilă
Din punctul de vedere al designerilor, dezvoltarea durabilă reprezintă

proiectarea unor produse care să utilizeze resurse materiale şi energetice
minime; înseamnă totodată responsabilitate socială şi etică profesională.
Conform Comisiei Brundtland a NaŃiunilor Unite, dezvoltarea durabilă
este „dezvoltarea care satisface necesităŃile prezentului fără a compromite
şansa viitoarelor generaŃii de a şi le satisface la rândul lor”. Această
definiŃie a dezvoltării durabile conŃine două concepte cheie: conceptul
necesităŃii, în particular a necesităŃilor esenŃiale pentru „săracii lumii”
pentru care trebuie să existe prioritate şi, cel de-al doilea concept, al
limitelor, impus cu precădere societăŃii tehnologice, în scopul creării
capacităŃilor pentru îndeplinirea necesităŃilor prezentului şi viitorului.
Conceptul de dezvoltare durabilă se referă nu numai la aspectul ecologic,
dar şi la aspectul economic şi cel social, în egală măsură.
Ca o strategie, „dezvoltarea durabilă” are ca obiectiv asigurarea premiselor
26
DE CE ECODESIGN?
pentru ca toŃi oamenii să-şi poată satisface necesităŃile de bază şi să se

bucure de o calitate mai bună a vieŃii, fără a compromite calitatea vieŃii
viitoarelor generaŃii şi dreptul de a beneficia de condiŃii de trai (de confort)
asemenea nouă.
Degradarea mediului reprezintă prejudiciile aduse ecosistemului local sau
biosferei, privite ca un întreg, distrugeri datorate activităŃilor umane.
Degradarea mediului se produce când resursele naturii (habitaturi,
vegetaŃie, pământ, apă, aer) sunt consumate mai repede decât natura le
poate regenera. Când capitalul natural (resursele naturii) sunt
utilizate/consumate mai repede decât se pot regenera, apare situaŃia de
ne-sustenabilitate. Sustenabilitatea/dezvoltarea durabilă impune ca un
mimim, ca societatea umană să foloseasca resursele naturale la nivelul la
care acestea se pot regenera natural. Figura 4 prezintă situaŃiile posibile;
din păcate, omenirea se situează încă pe ramura din stânga.
Pe termen scurt, distrugerea mediului - despăduririle, producerea gazelor
cu efect de seră, exploatarea iraŃională a resurselor - este văzută ca
încalzire globală, topirea gheŃarilor, ploi torenŃiale şi furtuni, inundaŃii etc.
Pe termen lung însă, degradarea mediului se traduce prin habitaturi
locale incapabile de a mai susŃine viaŃa.
CICLUL DE VIAłĂ A UNUI PRODUS

Produsul trece consecutiv printr-un număr de stadii, legate între ele,
toate având un potenŃial impact asupra mediului. Aceste etape sunt
Fig.5 Ciclul vieŃii numite "Etapele vieŃii unui produs" deoarece, aşa cum a fost menŃionat
unui produs. anterior, un produs are o viaŃă care începe de la „achiziŃia materiilor prime
sau generarea resurselor naturale, continuând cu fabricaŃia, transportul şi
INCINERARE SAU utilizarea, până la eliminarea finală (SR EN ISO 14040:2007)”.
ECO-DEPOZITARE
OBłINEREA
MATERIILOR PRIME
SFÂRŞITUL
FABRICAłIE
VIEłII
RECICLAREA MATERIALELOR
ŞI A COMPONENTELOR
REUTILIZARE
UPGRADARE
UTILIZARE TRANSPORT/
DISTRIBUłIE
27
În cazul în care produsul este recuperat şi reintrodus în uz (cu sau fără

reprocesare), întregul proces se numeşte „Ciclul vieŃii unui produs”.
Figura 5 prezintă cele cinci etape ale ciclului de viaŃă a unui produs,
inclusiv opŃiunile de recuperare şi depozitare (post-utilizare) în condiŃii de
siguranŃă (gropi de gunoi ecologice). Acestea sunt:
ObŃinerea materiilor prime (extracŃie, recoltare etc.). Această primă
etapă include convertirea resurselor naturale în materii prime (de ex:
transformarea bauxitei în aluminiu, a minereului de fier în oŃel, a
nisipului în sticlă, a petrolului în mase plastice etc.);
FabricaŃia implică proiectarea produselor şi dezvoltarea proiectului
având ca finalitate specificaŃia de produs. În conformitate cu aceste
documente (desene 2D&3D, liste etc), produsele sunt fabricate din
materii prime şi materiale, prin procedee specifice (ex. strunjire,
turnare, deformare plastică, sudare etc). În această etapă, în procesul
de transformare a materiilor prime în produse, sunt necesare materiale
auxiliare (de ex: oxigenul şi acetilena sunt folosite în procesul de sudare):
Transportul este etapa care urmează după fabricarea, asamblarea şi
ambalarea produsului. Produsul necesită transportarea de la fabricant
la client/cumpărător. Uneori produsul nu ajunge direct de la
producător la cumpărător, ci trece prin mai mulŃi intermediari, caz în
care avem un lanŃ de distribuŃie (de exemplu, bananele sunt recoltate
în Columbia şi sunt vândute companiilor care le expediază în Europa;
compania vinde bananele altor companii care distribuie în Ńările
europene, apoi fructele ajung în Bucureşti la un en-gross-ist care
vinde bananele la alimentare mai mici şi supermarket-uri).
Utilizarea produselor (sau consumarea, pentru unele) poate include
întreŃinerea şi repararea, menite a extinde viaŃa lor utilă;
Sfârşitul vieŃii se întâmplă când produsul nu se mai poate folosi din
diferite motive. Produsul poate fi aruncat/înlăturat sau recuperat cu
scopul de a fi reutilizat sau reciclat.
Dintr-un alt punct de vedere ciclul vieŃii reprezintă un proces de transfor-
mare a materiilor prime în produse economice cu înaltă valoare adăugată,
proces al cărui obiectiv este de a reduce utilizarea materiilor prime.
EVALUAREA CICLULUI DE VIAłĂ (ECV/LCA)

Cu câteva decenii în urmă, oamenii au devenit conştienŃi că produsele
interacŃionează cu mediul, nu numai ca deşeu, dar şi când sunt folosite,
fabricate, transportate etc. şi astfel, încă de la începutul „erei” mişcării
ecologiste, expresia „to evaluate the product from cradle to grave” a fost
folosită (şi încă mai este). În limba engleză, evaluarea ciclului vieŃii se
numeşte Life Cycle Assessment (prescurtat, LCA) şi reprezintă evaluarea
28
DE CE ECODESIGN?
impactului (evident, negativ) asupra mediului înconjurător pe parcursul

tuturor etapelor ciclului de viaŃă a produsului.
LCA este un instrument de evaluare foarte important, care poate fi
utilizat atât de către designeri, în timpul procesului de proiectare, cât şi
de companii, cu scopul de a Ńine sub control produsele lor (în sensul de a
fi conforme standardelor şi legilor în vigoare).
Elementele cheie ale LCA sunt (SETAC, 1990):
identificarea şi cuantificarea surselor de presiune asupra mediului (ex:
energia şi materiile prime consumate, emisiile şi deşeurile generate);
evaluarea potenŃialului impact al surselor anterior inventariate;
evaluarea opŃiunilor posibile pentru reducerea impactului – optimizare
(cf. European Environment Agency 2006).
LCA este un instrument relativ recent şi destul de complicat de utilizat,
necesitând un timp de studiu, de testare şi experimentare. Din cauză că
LCA este atât de complex şi dificil de utilizat în condiŃii neprofesioniste,
este preferată formularea Life Cycle Thinking (Conceptul ciclului de viaŃă).
Acesta este o concepŃie holistică despre impactul asupra mediului generat
în toate etapele ciclului de viaŃă [Wimmer 2001].
ECO-MATERIALE
De regulă, cerinŃele pentru ca un material să poată fi considerat ecologic
sunt legate de sursa materiei prime, de modalitatea prin care aceasta este
transformată în produse (procesul tehnologic), sau în funcŃie de opŃiunile
legate de sfârşitul vieŃii produsului. Din acest motiv, materialele ecologice
sunt parte componentă a procesului de proiectare a eco-produselor.
Materialele ecologice folosite pentru realizarea produselor ar trebui să
provină din surse regenerabile; impactul asupra mediului pe parcursul
extracŃiei, transportului şi procesării trebuie să fie redus şi, totodată, nu
ar trebui să prezinte vreun pericol pentru oameni sau mediu, atât ca
produs, cât şi ca deşeu. De regulă, materialele ecologice ar trebui să fie
100% reciclabile.
Lemnul, de exemplu, ar putea fi considerat material ecologic, material
prietenos mediului înconjurător, deoarece copacii cresc în mod natural,
iar procesul tradiŃional de transformare a buştenilor în produse nu este
foarte de poluant. Rămâne discutabil doar aspectul privind „viteza” de
regenerare a acestei resurse, fiind identificate specii lemnoase cu creştere
rapidă, precum şi eventuali înlocuitori cu bune calităŃi, inclusiv creştere
spectaculoasă (bambusul, poate creşte câteva zeci de centimetri pe zi!).
Însă, cu câteva excepŃii, nu se poate spune că lemnul este reciclabil. Cu
toate acestea, ca deşeu, lemnul nu este dăunator pentru mediu, fiind bio-
degradabil.
29
ECO-TEHNOLOGII / ECO-PROCESE
Procesele tehnologice ecologice sunt cunoscute şi sub numele de
„tehnologii curate”. Procesele de fabricaŃie sunt în strânsă relaŃie cu
alegerea materialelor. Un proces tehnologic "curat" este un proces
tehnologic care evită risipa, deşeurile, minimizează emisiile toxice şi
asigură folosirea eficientă a energiei. Un proces bun şi eficient depinde de
calitatea proiectării, prin reducerea numărului de componente sau/şi a
varietăŃii materialelor, simplificând asamblarea componentelor.
RECICLABILITATEA
Reciclarea înseamnă recuperarea materialelor folositoare din produsele
ieşite din uz. DiferenŃa dintre reciclare şi refolosire este că reciclarea
implică distrugerea structurii produsului, în timp ce refolosirea înseamnă
că produsul, sau ansambluri din componenŃa sa, sunt reintroduse în uz
fără a li se distruge structura constructivă.
Teoretic, orice obiect făcut de mâna omului poate fi reciclat; metalele,
sticla, cartonul, hârtia, mare parte din materialele plastice sunt materiale
reciclabile. Cu toate acestea, nivelul de recuperare poate fi diferit. Încă
din etapa de concepŃie, ordinea de priorităŃi ar trebui să fie: durabilitate,
posibilitate de upgradare, refolosire, reparare/recondiŃionare, reciclare,
recuperare energetică, eliminare ca deşeu.
Aceasta înseamnă că prima prioritate a proiectanŃilor este să dezvolte
produse cu o viaŃă extinsă, apoi să încerce să dezvolte structuri modulare
care să permită îmbunătăŃirea/upgradarea, în timp, a performanŃelor.
Refolosirea reprezintă cel mai înalt nivel de recuperare, fie că produsul
continuă să fie utilizat în acelaşi scop, sau nu. Urmează apoi repararea şi
recondiŃionarea produselor şi recuperarea materialelor prin reciclare.
Dacă nici una din situaŃiile de mai sus nu este posibilă, ultima opŃiune
este ca deşeul să fie incinerat, pentru a se recupera o parte din energie,
sau chiar numai pentru a se reduce volumul deşeurilor. În cazul în care
ultima opŃiune nu este posibilă, deşeul ajunge în depozitele ecologice,
care trebuie să fie bine izolate pentru a nu dăuna mediului (solului,
aerului sau pânzei de apă freatică).
Fig.6 Produse Reciclabilitatea produselor, care este o caracteristică impusă prin
(ambalaje) realizate proiectare, trebuie obligatoriu completată de un sistem capabil să
din materiale
reciclabile. colecteze şi să dezasambleze produsele, să recupereze şi să sorteze
materialele (cum există în prezent pentru deşeurile tip DEEE).
Componentele unui produs pot fi reciclate cu următoarele amendamente:
dacă reciclarea este cea mai bună opŃiune;
dacă impactul de mediu al reciclării este inferior „ne-reciclării”;
dacă materialele nu sunt amestecate (inclusiv cu adezivi, coloranŃi);
30
DE CE ECODESIGN?
dacă designul permite dezasamblarea;

dacă materialele recuperate pot fi identificate.
Primele două condiŃii se referă atât la produsele mono-materiale, cât şi la
cele „poli-materiale”, în timp ce ultimele trei se referă numai la cele „poli-
materiale”. Denumim „poli-material”, „multi-material” sau „complex”, acel
produs ale cărui componente/părŃi sunt făcute din două sau mai multe
materiale diferite.
ECO-ETICHETA
Luând în considerare aspectele promoŃionale şi de reclamă ale
termenului, o definiŃie pentru etichetă poate fi „un produs folosit pentru
identificarea unei persoane sau obiect, de forma unei bucăŃi de hârtie sau
pânză ataşată unui articol pentru a-i desemna originea, posesorul,
conŃinutul, folosinŃa sau destinaŃia” [www.freedictionary.com].
Aşadar, eticheta este un element al cărui scop este de a furniza clientului
informaŃii despre produs, un canal de comunicare între producător şi
beneficiarul produsului.
Prin extensie, o eco-etichetă ar trebui să furnizeze clientului informaŃii
despre performanŃele ecologice/de mediu ale produsului.
Eco-eticheta a fost creată pentru a conştientiza oamenii cu privire la
Fig.7 Simbolul
problemele de mediu şi pentru a oferi garanŃii suplimentare împotriva
pentru eco-eticheta
românească. falselor revendicări şi folosirii logo-urilor ce semnifică protejarea mediului
pentru înşelarea (intenŃionată, sau nu) a clientului. Multe Ńări au deja
programe naŃionale pentru etichetarea ecologică a produselor. De
asemenea, există companii care au creat sisteme de garantare a
calităŃilor de mediu ale produselor prin inscripŃionarea/marcarea
acestora cu etichete-siglă proprii.
Simbolul eco-etichetei europene este „Floarea” cu o corolă din 12 stele ce
înconjoară în centru litera mare „E”. Floarea a fost desemnată ca să
încurajeze produsele şi serviciile care sunt mai prietenoase mediului şi de
asemenea să ajute consumatorii să le identifice. Floarea cu petale
tricolore este eticheta programului românesc de eco-etichetare (fig. 7).
AMPRENTA ECOLOGICĂ
Amprenta ecologică calculează ce suprafaŃă de pământ şi ce întindere de
apă este necesară pentru a furniza resurse, cum ar fi energia, apa şi
materiile prime, pe care le folosim în fiecare zi. De asemenea, calculează
emisiiile generate de petrolul, cărbunele şi gazele pe care le ardem, şi
determină de cât pământ, aer sau apă este nevoie pentru a absorbi
deşeurile noastre.
31
Deoarece folosim resurse din toată lumea pentru a fabrica produse,

amprenta noastră este suma acestor suprafeŃe, oriunde sunt pe planetă.
Spre exemplu, să analizăm o sticlă de bere. Este nevoie de pământ nu
numai pentru a cultiva hameiul şi orzul, dar şi pentru obŃinerea
materialelor folosite la fabricarea sticlei; la acestea se adaugă terenul
necesar pentru clădirile în care se procesează şi se depozitează materiile
prime, berea şi sticlele (ambalaje), pentru adăpostirea birourilor
administraŃiei întreprinderii, şi pentru restaurantul sau bufetul
care vinde produsul. Suplimentar, mai este nevoie de teren
împădurit pentru a absorbi bioxidul de carbon eliminat în
procesul producerii energiei folosite în timpul recoltării
ingredientelor, la procesarea şi transportul berii.
O amprentă ecologică se poate calcula pentru un individ, un
grup de oameni (o comunitate) sau un produs.
Fig.8 “Amprenta Amprenta ecologică este unul dintre indicatorii indirecŃi folosiŃi pentru
ecologică”
[http://www.ew.go
evaluarea impactului unui produs, sau serviciu, asupra mediului, pe
vt.nz/enviroinfo]. întreaga perioadă a ciclului de viaŃă.
32
DE CE ECODESIGN?
CAPITOLUL 2
Mediul înconjurător în ciclul vieŃii produsului

MOTTO: „Este important să conlucrăm cu natura…”
Frank Lloyd Wright
2.1 IMPACTUL ACTIVIłĂłILOR UMANE ASUPRA MEDIULUI
În acest capitol vom afla despre influenŃele negative ale activităŃilor umane asupra
mediului. Vom învăŃa că ecodesignul poate şi chiar trebuie să facă lucrurile să meargă mai
bine în această relaŃie. Cunoscînd consecinŃele acŃiunilor noastre, în calitate de beneficiari/
consumatori de produse şi creatori ai acestora, în egală măsură, vom fi capabili să
diminuăm sau chiar să evităm aceste consecinŃe.
De câteva decenii, protejarea mediului a devenit o problemă de

actualitate, de interes global. Oamenii au devenit conştienŃi că poluarea
reprezintă un mare pericol, iar responsabilitatea pentru această situaŃie o
purtăm noi, oamenii, cea mai avansată specie de pe pământ. Exploatarea
iraŃională a resurselor naturale – lemn, petrol, cărbune, minerale etc. –
împreună cu cantităŃile imense de substanŃe toxice pe care le aruncăm în
apă, atmosferă sau pe sol, ca rezultat al activităŃilor noastre, distrug
echilibrul natural. Pe această listă ar trebui să adăugăm cantitatea enormă
de gunoi şi produse scoase din uz din gropile de gunoi care de asemenea
otrăvesc atmosfera, apa, solul şi, în plus, crează un peisaj apocaliptic.
Cu câŃiva ani în urmă (1997), un număr important de Ńări au aderat la
„Protocolul Kyoto”, care este un amendament la ConvenŃia Cadru a
NaŃiunilor Unite asupra Schimbării Climatice (UNFCCC). łările care
ratifică acest protocol se angajează să-şi reducă emisiile pentru cele şase
33
gaze cu efect de seră – GES – (bioxid de carbon, metan, oxizi de azot,

hidrofluorocarbon, perfluorocarbon şi hexafluorura de sulf), sau să accepte
tranzacŃionarea emisiilor în cazul în care menŃin sau cresc emisiile
acestor gaze. Un gaz natural important, cu puternic efect de seră, care nu
este inclus în protocol, este reprezentat de vaporii de apă.
Fig.9 MunŃi de gunoi

în apropierea
aşezărilor umane
[www.romanialibera.ro; În acelaşi timp, în majoritatea Ńărilor industrializate, s-a dezvoltat o
www.spca.ro/poze].
legislaŃie specifică, fiind cunoscut faptul că poluarea nu se opreşte la
graniŃele dintre Ńări. În Europa, Ńările membre ale Uniunii Europene au
dezvoltat un număr semnificativ de paşi în direcŃii foarte importante, cum
ar fi: reciclarea materiilor prime, depozitarea deşeurilor, controlul
poluării, etichetarea ecologică a produselor, emanaŃiile toxice în industrie
şi transporturi etc. Activitatea de proiectare a produselor trebuie şi
evident poate contribui la acest efort prin mijloace specifice. Fiecare
produs are partea sa de contribuŃie la degradarea mediului. Această
„contribuŃie” este prezentă în toate etapele vieŃii produsului, de la
extragerea materilor prime, până la gropile de gunoi şi are o „amprentă
ecolologică” ce se extinde dincolo de graniŃele naŃionale şi mult după ce
produsul a fost folosit şi şi-a încheiat viaŃa.
Designerul are la dispoziŃie câteva instrumente de măsurare a impactului
produsului asupra mediului, incluzând Evaluarea ciclului de viaŃă
(ECV/LCA), precum şi alŃi eco-indicatori.
Când vorbim despre efectele negative ale activităŃilor umane asupra
mediului, ne referim la unul dintre următoarele aspecte:
poluarea aerului;
poluarea apelor;
încălzirea globală;
diminuarea stratului de ozon;
deşeurile solide;
degradarea solului şi deşertificarea;
34
DE CE ECODESIGN?
epuizarea resurselor;
reducerea biodiversităŃii;
acidificarea şi ploile acide.
ExtracŃia sau recoltarea materialelor, manufacturarea produselor,

transportul, utilizarea şi eliminarea produselor contribuie la degradarea
Fig.10 Impactul mediului în multe feluri. Iată un exemplu de produs – un frigider – şi
unui produs asupra consecinŃele pentru mediu ale producerii şi folosirii acestuia.
mediului.
Încălzirea globală Epuizarea resurselor

- Producerea electricităŃii - Minereu de fier.
pentru fabricarea produsului. - Bauxită (aluminiu).
- Producerea electricităŃii pt. - Petrol.
funcŃionarea produsului. - Gaze naturale etc.
Poluarea aerului Afectarea stratului de ozon

- Emisii din procesarea - HCFC folosit ca refrigerant.
aluminiului, oŃelului, maselor - Spume folosite pentru
plastice. izolarea termică.
- Emisii din producerea
electricităŃii.
Degradarea solului
- ExtracŃia fierului pentru oŃel;
Reducerea biodiversităŃii - ExtracŃia petrolului;
Distrugerea pădurilor şi a - ExtracŃia bauxitei;
altor biotopuri pentru: - Gropi de gunoi, pentru
- recoltarea lemnului pentru ceea ce nu se reciclează.
ambalajul din carton;
- extracŃia de petrol pentru plastic
- extracŃia bauxitei pentru Deşeuri solide
producerea aluminiului. - Deşeuri de la fabricaŃie.
- Deşeuri din extracŃia
materiilor prime (steril).
Poluarea apei
- Deşeuri din prod. energiei.
- Deşeuri din producerea
- Depozitarea componentelor
electricităŃii (turnuri de răcire).
la sfârşitul ciclului de viaŃă.
POLUAREA AERULUI
Cei mai cunoscuŃi poluanŃi ai aerului din atmosfera urbană sunt
substanŃe ca bixidul de carbon (CO2), monoxidul de carbon (CO), bioxidul
de sulf (SO2), hidrocarburile (CxHy), oxizii de azot (NOx), ozonul (O3) şi
particulele solide care se formează din gazele de eşapament ale
automobilelor, autobuzelor şi camioanelor, în urma proceselor industriale,
prin arderea combustibilului pentru generarea de electricitate, prin
arderea deşeurilor, sau ca urmare a reacŃiilor fotochimice.
Poluarea provenită de la motoarele diesel, de exemplu, are o pondere
importantă, contribuind la degradarea atmosferei oraşelor, din cauza
numărului în creştere a vehiculelor care folosesc acest tip de motorizare
(automobile, camioane, tractoare, locomotive).
35
Lupta cu sursele poluante a înregistrat unele succese. Astfel, în Ńările

dezvoltate, poluarea aerului a scăzut considerabil în ultimii ani, în special
datorită introducerii unor reglementări de mediu şi a controlului emisiilor.
Fig.11 Cauze şi
rezultate ale
poluării aerului
Designul şi designerii pot juca un rol important în reducerea emisiilor de
[www.wmin.ac.uk]. gaze poluante din procesele industriale şi transporturi. De exemplu, în
ultimele două decenii, industria de automobile a avut rezultate
semnificative ca urmare a reproiectării produselor, bazate pe
îmbunătăŃirea eficienŃei motoarelor şi crearea de structuri mai uşoare,
care consumă mai puŃin combustibil, rezultând mai puŃină poluare. Noile
concepte de automobile, alimentate de sisteme de propulsie hibride
convenŃional-electric au capacitatea de a reduce folosirea combustibilului
clasic şi, ca urmare, a emisiilor poluante cu până la 90%.
Impactul şi consecinŃele negative ale poluării aerului asupra mediului
includ:
încălzirea globală (din cauza CO2, CH4 etc.);
diminuarea stratului de ozon (din cauza freonilor – CFC, HCFC);
ploile acide (din cauza SO2);
impact asupra sănătăŃii (din cauza gazelor şi a particulelor solide);
afectarea unor specii de plante şi animale.
36
DE CE ECODESIGN?
POLUAREA APEI
Se consideră că apa este poluată, atunci când are loc orice schimbare
calitativă de natură chimică, fizică sau biologică, ce influenŃează negativ
orice fiinŃă care foloseşte sau trăieşte în această apă. Când oamenii beau
apă poluată, efectele asupra sănătăŃii pot fi extrem de grave.
Poluarea apei se constituie într-un pachet larg de efecte adverse asupra
tipurilor de apă (lacuri, râuri, oceane, ape de suprafaŃă sau subterane)
cauzate de activităŃile umane. Deşi fenomenele naturale cum ar fi
erupŃiile vulcanice, furtunile, cutremurele etc. pot cauza schimbări
majore în calitatea apei şi în statutul său ecologic, acestea nu sunt
considerate a fi cauze ale poluării. Poluarea apei are multiple cauze şi
caracteristici; de aceea, literatura de specialitate împarte poluanŃii în
câteva categorii.
Fig.12 Poluarea apei:

surse şi efecte
[http://www.enciclopedia
-gratuita.com/Images].
Prima categorie este constituită din agenŃii cauzatori de boli, cum ar fi
bacteriile, viruşii, protozoarele şi viermii paraziŃi, care intră în sistemul de
canalizare şi în deşeurile netratate.
O a doua categorie de poluanŃi ai apelor o constituie deşeurile pe bază de
oxigen – deşeurile care pot fi descompuse de bacteriile aerobe. Când un
număr mare de bacterii de descompunere aerobe prelucrează aceste
deşeuri, nivelul de oxigen din apă se micşorează, influenŃând alte
organisme şi specii din apă, cum ar fi peştii sau vegetaŃia, ducând la
moartea lor.
O a treia categorie de poluanŃi o constituie poluanŃii anorganici solubili în
apă, cum ar fi acizii, sărurile şi metalele toxice.
37
Apa mai poate fi poluată şi de un număr de compuşi organici, cum ar fi

petrolul şi derivatele sale, plasticul şi pesticidele (din agricultură), care
sunt dăunătoare oamenilor şi tuturor plantelor şi animalelor din apă.
Compuşii radioactivi solubili în apă pot cauza cancere, malformaŃii
congenitale şi dereglări genetice foarte periculoase.
Industriile deversează odată cu deşeurile lor o mare varietate de poluanŃi,
incluzând metale grele, toxine organice, uleiuri, acizi, nutrienŃi etc.
Deversările pot avea şi efecte termice, în special cele de la centralele
electrice, dar şi cele provenite din anumite procese tehnologice industriale,
care cresc temperatura apei. Uzinele termo- şi nuclearo-electrice folosesc
o mare cantitate de apă pentru răcirea aburului, la revenirea în mediul
natural, aceasta având o temperatură sensibil crescută. Temperatura
apei evacuate trebuie însă controlată pentru a nu ucide peştii datorită
conŃinutului scăzut de oxigen. Impactul pe termen lung al apei „încălzite”
asupra ecosistemelor reprezintă o preocupare legată de protejarea
mediului înconjurător.
Scurgerile sedimentare rezultate în urma unor activităŃi care includ
şantiere de construcŃii, fabricile pentru prelucrarea lemnului şi fermele de
animale pot împiedica pătrunderea luminii prin stratul de apă, reducând
fotosinteza şi cauzând acoperirea/colmatarea fundului lacului sau râului,
depuneri care dăunează microsistemului, distrugând orice formă de viaŃă.
PoluanŃii din apă includ un spectru larg de substanŃe chimice, germeni
patogeni, sau modificări de natură chimică, fizică sau senzorială. Multe
dintre substanŃele chimice sunt toxice şi chiar carcinogene. În mod
evident, factorii patogeni pot provoca boli atât oamenilor, cât şi
animalelor. Schimbarea caracteristicilor chimico-fizice ale apei include
modificarea acidităŃii, conductivităŃii, temperaturii, precum şi încărcarea
excesivă cu nutrienŃi (eutroficarea).
Aşadar, principalele surse de poluare a apei sunt:
evacuarea industrială a deşeurilor chimice şi a produselor secundare;
deversarea apei uzate insuficient tratată sau chiar netratată;
scurgerile de suprafaŃă conŃinând pesticide;
practica de tăiere şi ardere a resturilor vegetale în ferme;
scurgerile de suprafaŃă conŃinând produse petroliere;
scurgerile de suprafaŃă de la şantierele de construcŃii, ferme etc. (de ex.
dejecŃii animale);
evacuarea apei contaminate sau încălzite folosită în procesele
industriale;
ploile acide cauzate de evacuările industriale ale bioxidului de sulf (ca
o consecinŃă a arderii combustibilului fosil);
nutrienŃi în exces aduşi de scurgerile ce conŃin detergenŃi sau
îngrăşăminte;
38
DE CE ECODESIGN?
scurgerile din rezervoare şi conducte subterane conducând la

contaminarea solului şi mai departe a pânzei freatice.
Industriile şi produsele care contribuie la poluarea apei prin conŃinutul
de metale infiltrabile în apă sunt acoperirile galvanice, prelucrarea pielii,
cernelurile care au la bază metale grele, bateriile uscate cu concentraŃie
mare de metale grele. De asemenea, solvenŃii folosiŃi în industrie pentru
îndepărtarea crustelor şi ruginii contaminează apa, ca şi detergenŃii
folosiŃi în maşini de spălat rufe şi vase, şi care se deversează împreună cu
apa uzată. Un design îmbunătăŃit ar putea minimiza impactul prin
folosirea detergenŃilor biodegradabili sau reciclarea apei, ceea ce ar
reduce atât cantitatea de apă utilizată, cât şi poluarea.
În procesul de contaminare sunt implicate atât substanŃe organice, cât şi
anorganice. Iată câteva exemple de poluanŃi organici din apă:
insecticidele, ierbicidele şi alte substanŃe similare;
bacterii, care adesea provin din apa menajeră sau din operaŃiile legate
de creşterea animale domestice;
deşeuri rezultate din procesarea alimentelor;
copacii, crengile, tufele rămase în special după tăierea copacilor;
compuşii organici volatili (solvenŃii industriali) rezultaŃi în urma unor
depozitări improprii.
PoluanŃii anorganici includ:
metale grele, inclusiv scurgerile miniere care conŃin acizi;
aciditate rezultată în urma emanaŃiilor (deversărilor) industriale (în
special dioxidul de sulf emanat din centrale electrice);
deşeurile chimice din industrie;
fertilizatorii din agricultură, care conŃin nitraŃi şi fosfaŃi;
aluviuni, buşteni, tăieturi (defrişări) rezultate din construcŃii (clădiri,
drumuri, autostrăzi) şi resturi rezultate din arderea vegetaŃiei pentru
curăŃarea terenurilor.
Poluarea apei subterane este mult mai greu de combătut decât cea a apei
de suprafaŃă, deoarece apa subterană poate străbate distanŃe mari fără a
fi văzută. Solurile neporoase (argila) purifică parŃial apa prin simpla
filtrare (absorbŃie şi desorbŃie), diluarea sau, în unele cazuri, prin reacŃii
chimice şi activităŃi biologice; de cele mai multe ori, poluanŃii nu sunt
neutralizaŃi, ci sunt doar transmişi în sol.
Apa subterană care străbate solul prin canale sau grote nu este filtrată,
iar poluanŃii pot fi transportaŃi la fel de repede ca şi prin apa de suprafaŃă.
De fapt, această situaŃie poate fi agravată de oamenii care au tendinŃa de
a folosi faliile şi crăpăturile naturale ca gropi de gunoi, cum ar fi în zonele
cu relief carstic.
39
EFECTUL DE SERĂ. ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ

Gazele cu efect de seră (Greenhouse Gases - GHGs) sunt componente
gazoase care fac parte din atmosfera Pământului şi care contribuie la
fenomenul cunoscut drept “efect de seră”. Nu se ştie exact cum răspunde
climatul Pământului la aceste gaze, cert este că temperatura globală este
în creştere. Câteva dintre gazele cu efect de seră se găsesc în mod natural
în atmosferă, în timp ce altele rezultă din activităŃile umane.
Dintre gazele cu efect de seră care se găsesc în mod natural în atmosferă
fac parte: vaporii de apă, dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), oxizii de
azot (NOx) şi ozonul (O3). Totuşi, creşterea alarmantă a nivelului majorităŃii
acestor gaze naturale cu efect de seră se datorează în cea mai mare parte
acŃiunilor omului.
Pe scurt, mecanismul încălzirii globale poate fi explicat astfel: gazele cu
efect de seră sunt transparente pentru radiaŃiile din zona de unde scurte
a spectrului luminos solar (infraroşu). Totodată, ele absorb o parte din
radiaŃiile infraroşii cu lungime de undă mai mare, emise de pământ ca
radiaŃii ale corpului negru, făcând mai dificilă răcirea pământului. Cât de
mult încălzesc aceste gaze pământul, este dovedit de potenŃialul lor de
încălzire globală.
ConcentraŃia atmosferică de bioxid de carbon şi metan a crescut cu 31%,
respectiv 149% din 1750, an considerat începutul erei industriale
[http://www.grida.no/publications]. Acest nivel este de departe cel mai
mare înregistrat în ultimii 650.000 de ani, perioadă pentru care există
dovezi obŃinute prin forarea în calota glaciară.
Fig.13 Exploatarea Există unele dovezi geologice, care atestă că acest nivel al dioxidului de
pădurilor depăşeşte
posibilităŃile de carbon nu a mai fost înregistrat în ultimii 40 de milioane de ani. Cam trei
refacere a fondului sferturi din emisiile atmosferice de CO2 din ultimii 20 de ani se datorează
forestier [http://www.
leffortcamerounais.com]. arderii combustibililor fosili. Restul este datorat schimbării destinaŃiei
terenului, (agricultură, construcŃii) şi în special despăduririlor (scăderea
suprafeŃei acoperite cu păduri determină reducerea fotosintezei).
40
DE CE ECODESIGN?
Se aşteaptă ca nivelul CO2 să fie în creştere datorită continuării folosirii

combustibililor fosili; cu toate acestea tendinŃa înregistrată în prezent va
depinde şi de incertitudinile în dezvoltarea economică, tehnologică,
socială şi naturală.
Metanul, principalul constituent al gazului natural, ajunge în atmosferă
inclusiv din surse biologice, dar şi prin scurgerile din conductele de gaz
natural. Unele surse biologice sunt naturale, cum ar fi termitele, altele au
fost create de activităŃile umane, cum ar fi agricultura (orezăriile sunt o
sursă importantă de metan). În ceea ce priveşte activităŃile umane, cea
mai mare parte a emisiilor de metan provine din descompunerea
deşeurilor în gropile de gunoi, din dejecŃiile animalelor domestice (vite, oi,
capre, cămile) şi din îngrăşămintele naturale produse pe baza dejecŃiilor
de animale (bălegar), dar şi din exploatările de gaze naturale, de petrol şi
de la minele de cărbuni [http://www.epa.gov].
Dovezi recente sugerează că pădurile (plantele vii, în general) pot fi şi ele o
sursă de metan (cf. Institutului Max Planck pentru Fizica Nucleară) şi
dacă se dovedeşte a fi adevărat, acesta sursă devine un important
contribuitor natural la crearea nedoritului efect de seră. Probe ale
emisiilor directe de gaz metan din plante explică şi concentraŃia ridicată a
acestui gaz în pădurea tropicală, măsurată recent din satelit pentru un
grup de cercetători de la Universitatea din Heidelberg, Germania
[http://www.eurekalert.org].
25
21,3
20 1. Procese industriale.
2. Centrale termoelectrice.
16,8
3. Depozitarea şi tratarea
deşeurilor menajere.
15 14
4. Exploatarea solului şi arderea
12,5
biomasei.
11,3
10 10,3 5. Surse rezidenŃiale, comerciale şi
10 altele.
6. Combustibili pentru transport.
7. Produse agricole secundare.
8. Extragerea, procesarea şi
5
3,4 distribuirea combustibililor fosili.
0
1 2 3 4 5 6 7 8
Fig.14 EmanaŃiile
antropogenice de
gaze cu efect de Majoritatea emanaŃiilor antropogenice de gaze cu efect de seră apar
seră în anul 2000,
în procente.
datorită arderii combustibililor fosili. Restul este datorat producerii şi
transportului de combustibili, emanaŃiilor din procesele industriale
(excluzând arderea combustibililor) şi agricultură. În jur de 21% din
emisii se datorează arderii combustibililor în scopul generării de
41
electricitate. Un procent mai mic din emisii este determinat de sursele

biologice naturale şi antropogenice, aproximativ 6,3% venind din
agricultură, prin producerea de metan şi oxizi de azot.
Ca un efect de feed-back la încălzirea globală, topirea pungilor de
permafrost (pământ îngheŃat) din Siberia ar putea elibera un volum uriaş
de metan (probabil mai mult de 70.000 de milioane de tone), ceea ce
poate duce la creşterea considerabilă a emisiilor cu efect de seră. Efectele
încălzirii globale sunt multe şi variate, atât pentru mediu, cât şi pentru
om. Aceste efecte includ creşterea nivelului mărilor şi oceanelor, un
anumit impact asupra agriculturii, reducerea stratului de ozon, creşterea
în frecvenŃă şi intensitate a manifestărilor climatice şi răspândirea unor
boli. În unele cazuri, unele efecte ar putea fi în progres, cu toate că sunt
foarte greu de anticipat fenomene naturale specifice pentru acest lung
proces de încălzire globală.
Anumite dovezi ale încălzirii globale - scăderea volumului calotei glaciare,
creşterea nivelului apei mărilor, schimbările climatice - furnizează
exemple pentru consecinŃele încălzirii globale, care ar putea afecta nu
numai activităŃile umane dar şi ecosistemele. Creşterea temperaturii
medii globale ar putea cauza schimbări în interiorul ecosistemelor, în
sensul că unele specii ar fi forŃate să-şi părăsească habitatul sau chiar să
dispară, în timp ce altele ar putea evolua.
Nivelul acidităŃii apei oceanelor (pH) este în scădere, ca rezultat al
creşterii nivelului de CO2. Scăderea pH-ului oceanelor, la care se adaugă
schimbările de temperatură, salinitate şi de adâncime a apei, va avea un
impact direct asupra recifilor de corali.
Încălzirea globală a condus la o dezechilibrare a volumului gheŃarilor,
accentuând topirea şi cauzând retragerea calotei glaciare. Există şi
anumite speculaŃii, cum că datorită încălzirii globale, s-ar putea ajunge la
o încetinire sau chiar stopare a curenŃilor oceanici de adâncime şi de
suprafaŃă, care ar putea atrage după sine o răcire sau o încălzire mai
redusă a unor zone de pe glob (oprirea curentului Nord-Atlantic ar
produce modificări climatice severe în Marea Britanie şi Scandinavia).
InstituŃiile financiare au avertizat în 2002, după efectuarea unui studiu
Fig.15 Câteva
consecinŃe ale (Raportul UNEP) despre „creşterea incidenŃei unor evenimente climatice
încălzirii globale.
severe, asociată cu unele tendinŃe sociale”, care ar putea costa omenirea
în jur de 150 milioane de dolari în fiecare an, în următoarea decadă.
Aceste cheltuieli, datorită costurilor crescute legate de asigurări şi
îmbunătăŃiri funciare, ar conduce la împovărarea clienŃilor,
contribuabilililor şi a industriei, solicitată a reface toate distrugerile.
Această afirmaŃie a fost dovedită în ultimii ani, fiind înregistrat un „vârf”
în anul 2005, când numărul dezastrelor naturale a crescut: secete,
incendii în pădure, inundaŃii, tornade devastatoare, cutremure.
42
DE CE ECODESIGN?
Programul NaŃiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător a anunŃat recent

că anul 2005 constituie un record în ceea ce priveşte costurile cauzate de
vremea rea pe întreg globul.
Încălzirea globală reprezintă creşterea observată la temperatura medie a
temperaturii atmosferice şi a oceanului planetar calculată pentru ultimele
decade.
Temperatura medie a păturii atmosferice de la suprafaŃa Pământului a
crescut cu 0,6 ± 0,2 Celsius, pe parcursul secolului XX. Oamenii de
ştiinŃă sunt preponderent de părere că, cel puŃin în ultimii 50 de ani,
„încălzirea globală este datorată activităŃilor umane”. Creşterea cantităŃii
de CO2 şi a altor gaze cu efect de seră reprezintă cauza primară a
componentei de încălzire globală datorată activităŃilor umane. Emisiile
sunt cauzate de arderile combustibililor, curăŃarea terenurilor şi de
agricultură, conducând spre creşterea efectului de seră.
Modelele menŃionate de ConsorŃiul Interguvernamental pentru
Schimbarea Climatului (IPCC – premiul Nobel pentru pace, 2007), prevăd
că temperatura globală ar putea creşte cu 1,4 până la 5,80C între anii
1990-2100. Plaja destul de largă se datorează dificultăŃii de estimare a
volumului emisiilor de gaze cu efect de seră din viitor, precum şi
incertitudinii referitoare la sensibilitatea climatului.
O creştere a temperaturii globale poate produce şi alte schimbări,
incluzând creşterea nivelului mărilor şi oceanelor şi evoluŃii privind
cantităŃile de precipitaŃii. Aceste schimbări pot creşte frecvenŃa şi
intensitatea evenimentelor legate de vreme, cum ar fi inundaŃiile, seceta,
valurile de căldură, uraganele şi tornadele.
Alte consecinŃe ar putea include creşterea sau scăderea producŃiei în
agricultură, retragerea gheŃarilor, secarea unor ape sau reducerea
debitelor pe timpul verii, dispariŃia unor specii şi creşterea ariei de
răspândire a unor boli. Este de aşteptat ca încălzirea să afecteze atât
numărul, cât şi puterea acestor evenimente.
Este foarte dificil să conectezi un eveniment particular la încălzirea
globală. Totuşi, majoritatea studiilor se concentrează pe ceea ce se va
întâmpla până în anul 2100, temperatura continuând să crească până
atunci, deoarece CO2 are „viaŃă lungă” iar nivelul oceanelor va creşte
odată cu expansiunea termică.
DIMINUAREA STRATULUI DE oZON

Ozonul este o formă de oxigen (trei molecule de oxigen în loc de două –
O3), care formează în atmosferă un strat, undeva între 15 şi 30 km
deasupra suprafeŃei Pamântului. Acest strat ne protejează împotriva
radiaŃiilor ultraviolete, iar apariŃia unor goluri, sau doar subŃierea acestuia,
43
putând avea consecinŃe grave asupra sănătăŃii oamenilor, şi nu numai.

Stratul de ozon este afectat atât ca urmare a unor activităŃi umane, cât şi
din cauze naturale. Dintre cauzele naturale, menŃionăm microparticulele
solide şi gazele emise în cursul erupŃiilor vulcanice de mare intensitate,
cum ar fi erupŃia vulcanului Pinatubo din Filipine, în 1991.
În ultimii ani, problemele legate de diminuarea stratului de ozon au
condus la încheierea unor tratate internaŃionale, cum ar fi „Montreal
Protocol on Substances that Deplete the Ozone Layer” (Protocolul asupra
substanŃelor care distrug stratul de ozon, semnat la Montreal). Această
înŃelegere restricŃionează utilizarea substanŃelor care distrug stratul de
ozon, cum sunt halogenii, hidroclorofluorocarburile (HCFC), clorofluoro-
carburile (CFC) - folosite în sistemele de aer condiŃionat, spray-uri pe bază
de aerosoli, instalaŃii de refrigerare etc. –, precum şi alte substanŃe, pe
perioada următoarelor zeci de ani.
Ozonul se distruge în urma reacŃiei cu acidul azotic (rezultat în urma
arderii combustibililor fosili), sau cu compuşi ai clorului (HCFC şi CFC).
Potrivit analizei efectuate pentru anul 2005 de către OrganizaŃia Modială
a Meteorologiei, cu sediul în Geneva, ultimele două săptămâni din august
şi prima săptămână din septembrie 2005 au prezentat nivele minime ale
stratului de ozon în ultima perioadă de nouă ani. Totuşi, stratul de ozon
s-a refăcut mai repede decât în majoritatea anilor din ultima decadă, şi
pe la mijlocul lui noiembrie, suprafaŃa minimă de ozon era similară cu
cea observată în 2004. TendinŃa din ultimii ani este una de reducere a
găurii din stratul de ozon, iar situaŃia din 2005 confirmă această tendinŃă
pozitivă [http://www.wmo.ch/].
CONTAMINAREA/POLUAREA SOLULUI
Pesticidele, insecticidele şi erbicidele sunt folosite de către fermieri pentru
a înlătura orice fel de viaŃă parazitară din, sau de pe, recolta lor. Istoria
ne dă o mulŃime de exemple referitoare la acestea, cum ar fi parabola
biblică referitoare la invazia de lăcuste, până la mana cartofului din 1845,
din Irlanda. Plantele de care depindem pentru a ne hrăni sunt atacate de
insecte, ciuperci, bacterii, viruşi, rozătoare sau alte animale şi intră în
competiŃie cu buruienile pentru a obŃine substanŃele nutritive.
Primul insecticid, răspândit în întreaga lume la sfârşitul celui de-al doilea
Război Mondial, a fost binecunoscutul DDT (diclorodifeniltricloroetan).
Părea ideal, dar insectele au devenit rezistente la el, iar produsul nu îşi
mai făcea efectul decât asupra mediului, datorită faptului că DDT nu se
descompune în mod natural, ci se acumulează în mediu. Produsul nu
este solubil în apă, ci în substanŃe grase, ajungând prin lanŃul trofic să se
acumuleze în corpul rozătoarelor, păsărilor, respectiv mamiferelor.
44
DE CE ECODESIGN?
Implicit, această substanŃă periculoasă ajunge în corpul uman cauzând

şi aici modificări metabolice severe. În cazul păsărilor, de exemplu, DDT
afectează metabolismul calciului, determinând subŃierea coajei ouălor şi
spargerea lor; astfel, specii ca egreta, vulturul sau şoimul au ajuns în
pragul dispariŃiei. DDT a fost interzis în 1972.
Un alt erbicid extrem de perfid, care a fost interzis abia în 1985, este
dioxina (Agentul Orange), folosit în războiul din Vietnam. Acesta provoca
probleme de piele, cancer şi infertilitate în rândul soldaŃilor. Problemele
cauzate de pesticide, ca rezistenŃa dăunătorilor, persistenŃa în timp a
efectelor negative şi efectele asupra sănătăŃii oamenilor, i-au determinat
pe cercetători să caute alternative.
Depozitarea deşeurilor solide a fost adusă în atenŃia publicului datorită
unor scandaluri publice, cum ar fi cazul „Love Canal” din localitatea
Niagara Falls, SUA. SubstanŃe chimice toxice au fost depozitate într-un
canal dezafectat, la o oarecare distanŃă de zona locuită. În timp,
populaŃia oraşului a crescut, iar dezvoltatorii imobiliari au început
construirea de locuinŃe şi a unei şcoli tocmai în zona respectivă.
ExcavaŃiile au distrus depozitul, iar conŃinutul toxic al containerelor s-a
scurs şi s-a infiltrat în subsolul caselor, cauzând un număr mare de
deficienŃe la noii-născuŃi, cancere, probleme respiratorii, boli nervoase şi
afecŃiuni ale rinichilor. În final, după câŃiva ani, guvernul federal
american a luat măsuri pentru mutarea a circa 800 de familii, cărora li
s-au acordat locuinŃe în alte zone. Totodată, Congresul Statelor Unite a
formulat o lege prin care poluatorii sunt făcuŃi răspunzători şi obligaŃi să
plătească daune pentru erorile intenŃionate sau accidentale
(Comprehensive Environmental Response, Compensation, and Liability Act
(CERCLA), sau Superfund Act) [http://www.ehso.com].
În general, deşeurile solide includ gunoaiele, scurgerile şi rezidurile
menajere din case şi industrie. Majoritatea deşeurilor din agricultură
sunt reciclate, în timp ce resturile din minerit (steril) sunt depozitate, dar
de cele mai multe ori, într-un mod neadecvat. Deşeurile din locuinŃe,
instituŃii şi spaŃii comerciale sunt fie incinerate, fie depozitate în locuri
sigure. În structura deşeurilor urbane 41% reprezintă hârtia şi 21%
resturile alimentare, ambele categorii fiind biodegradabile, iar hârtia fiind
chiar reciclabilă. Partea care prezintă cele mai mari riscuri şi probleme o
reprezintă uleiurile, metalele grele din baterii (ex. plumb, cadmiu) şi
solvenŃii organici. Acestora trebuie să li se acorde o atenŃie deosebită,
deoarece chiar în cantităŃi foarte mici pot contamina grav sursele de apă
potabilă şi solul. Mai mult de 90% din deşeurile periculoase sunt produse
de industriile chimică, petrochimică şi metalurgică; la acestea se mai
adaugă mici întreprinderi cum sunt curăŃătoriile chimice şi staŃiile de
benzină.
45
DEGRADAREA SOLULUI ŞI DEŞERTIFICAREA

Erodarea solului se produce în momentul în care particulele din sol sunt
dislocate şi sunt deplasate de vânt sau ape curgătoare. Temperaturile
extreme, precipitaŃiile, inclusiv ploile acide, precum şi activităŃile omului
constituie factorii de eroziune a solului. ExperŃii americani în studiul
solului au estimat că deja o treime din stratul superficial de pământ fertil
din Statele Unite a fost spulberat de vânt sau spălat în apele curgătoare
ori lacuri. Oamenii accelerează acest proces prin construcŃii, minerit,
defrişări, crearea de terenuri pentru agricultură şi păşunat excesiv.
Deşertificarea este degradarea solului în zone aride, semi-aride şi uscate,
ca rezultat al mai multor factori, cum ar fi modificările climatice şi
activităŃile umane. Atât cauzele clasice, cât şi cele moderne ale
deşertificării, reprezintă un rezultat al necesităŃilor crescânde ale unei
populaŃii care se aşează pe un anumit teritoriu, pe care practică activităŃi
de cultivare a terenurilor şi de creştere a animalelor.
Cu toate acestea, există controverse majore asupra cauzelor acestui
fenomen. Ceea ce de obicei este mai puŃin controversat este pierderea
biodiversităŃii şi scăderea capacităŃii de producŃie, cum ar fi trecerea de la
pajiştea dominată de ierburi perene la cea dominată de arbuşti şi tufişuri.
Suprapopularea conduce la distrugerea pădurilor tropicale datorită
practicilor foarte răspândite de tăiere şi ardere, precum şi altor metode
specifice agriculturii de subzistenŃă, determinată de foametea din unele
Ńări slab dezvoltate. Urmarea firească a despăduririi este eroziunea pe
scară largă, pierderea nutrienŃilor din sol şi uneori totala deşertificare. O
Fig.16 Deşert în locul situaŃie extremă de acest tip s-a întâmplat pe platoul central din
fostei Mări Aral, Madagascar, unde o suprafaŃă reprezentând 7% din teritoriul Ńării a
Kazahstan.
devenit neroditoare datorită despăduririi. [http://www.ncseonline.org].
În aceste zone sensibile, activităŃile umane pot supune ecosistemul la

presiuni peste limitele de toleranŃă, rezultând o degradare ireversibilă a
46
DE CE ECODESIGN?
solului. Bătătorirea solului de către animalele domestice compactează

substratul de pământ, sporeşte cantitatea de material fin (praf) şi reduce
capacitatea de infiltrare a apei în sol; toate acestea conduc spre
accentuarea procesului de erodare a solului. Păşunatul şi adunatul
vreascurilor pentru foc reduc sau elimină plantele care fixează solul şi ca
Fig.17 Reducerea
suprafeŃei Mării Aral urmare, acesta se depreciază.
se datorează
acŃiunilor umane
[www.unimaps.com/
aral-sea/index.html].
O idee preconcepută, dar greşită, este aceea că seceta cauzează

deşertificarea. Seceta este un fenomen normal în zonele aride şi
semiaride. Pământurile bine îngrijite pot să-şi revină din secetă atunci
când reîncep ploile. Însă, continuarea folosirii pământului în timp de
secetă (de exemplu păşunatul până la epuizarea vegetaŃiei), duce cu
siguranŃă la o deteriorare şi mai mare a solului.
Creşterea populaŃiei şi presiunea pusă de animalele domestice pe
terenuri aflate la limită, conduc la deşertificare. În unele zone, migrarea
către arii mai puŃin aride dezechilibrează ecosistemul local şi creşte rata
de eroziune a solului. PopulaŃiile nomade încearcă astfel să scape de
deşert, dar datorită folosirii iraŃionale a pământului, de fapt aduc
deşertul cu ei.
Unele zone aride şi semiaride pot suporta culturi agricole, dar presiunea
crescută de la populaŃiile în creştere, combinată cu reducerea
precipitaŃiilor, pot duce la dispariŃia unor specii vegetale. Pământul/solul
este expus vântului, cauzând astfel erodarea, altfel spus, particulele de
sol fertil sunt deplasate în alte părŃi, dispărând astfel substratul fertil pe
care se dezvoltă plantele. Retragerea vegetaŃiei înseamnă reducerea
suprafeŃelor umbrite. Ca urmare, temperatura la sol creşte, simultan
crescând rata de evaporare, ceea ce determină sporirea conŃinutului de
sare în stratul superficial. Acest fenomen se numeşte salinizare şi cea
47
mai gravă consecinŃă o reprezintă împiedicarea dezvoltării plantelor.

Reducerea vegetaŃiei cauzeaza mai puŃină umezeală reŃinută în sol, lucru
care poate schimba condiŃiile climatice cu urmări în ce priveşte căderile
de precipitaŃii. În acest fel, este generat un cerc vicios şi fără o interventie
umană hotărâtă „răul” devine „mai rău”.
Dacă ne-am propune să oprim procesul de degradare a terenurilor aride
şi semiaride, ar trebui să înŃelegem cum este afectat mediul înconjurător
de modificările climatice, de creşterea populaŃiei şi de tehnicile de
producere a hranei.
Fig.18 Cuptorul solar,

soluŃie alternativă Despăduririle pot provoca deşertificarea. Despădurirea (fie că este
pentru prepararea intenŃionată, sau nu) este rezultatul tăierii arborilor, acŃiune care nu este
hranei în diverse zone
geografice de pe glob urmată imediat de reîmpădurire. De fapt, cauzele despăduririlor sunt
[http://www.thesustai multiple, de la degradarea foarte lentă a pădurilor, pâna la distrugerile
nablevillage.com].
catastrofale cauzate de incendii.
Despădurirea poate fi rezultatul tăierii intenŃionate a pădurilor în scopul
eliberării terenurilor pentru agricultură sau dezvoltare urbană, ori poate
fi consecinŃa păscutului necontrolat, care poate împiedica regenerarea
naturală a copacilor tineri. Efectul combinat al păscutului excesiv şi al
incendiilor este cu siguranŃă o cauză majoră a despăduririi în zonele
secetoase. În completarea efectelor directe asupra mediului aduse de
tăierea pădurilor, efectele indirecte cauzate de efectul de lizieră şi
fragmentarea habitatului pot amplifica foarte mult efectele despăduririlor.
Dar, în timp ce despădurirea pădurilor tropicale umede a atras o mai
mare atenŃie, despre pădurile tropicale uscate, care se distrug cu o rată
comparabilă, ca rezultat al tehnicilor taie-şi-arde folosite de cultivatori, se
ştie mai puŃin. Problema a devenit acută datorită localnicilor care ard
lemnul pentru încălzit şi gătit, datorită lipsei de alternative. Pentru a
obŃine mai multe provizii de lemne pentru foc, localnicii pun presiune pe
pădurile deja aflate la limita supravieŃuirii, prin urmare sporind procesul
de deşertificare. O soluŃie alternativă, care ar putea uşura presiunea
48
DE CE ECODESIGN?
asupra pădurilor, implicit asupra mediului, o reprezintă cuptoarele pentru

prepararea hranei folosind energia solară (vezi imaginile din fig. 18).
Deşertificarea poate fi de asemenea cauzată de managementul inadecvat
al surselor de apă. Pământul deŃine o rezervă finită de apă proaspătă,
păstrată în pânza de apă freatică, apele de suprafaŃă şi în atmosferă.
Uneori, oceanele sunt confundate cu aceste surse, însă, deşi cantitatea
de apă din mări şi oceane este imensă, datorită salinităŃii ridicate,
aceasta nu este potabilă, iar costurile desalinizării sunt încă extrem de
ridicate. În prezent, doar o cantitate mică din necesarul de apă potabilă
se obŃine prin desalinizare, în special datorită cantităŃii mari de energie
pe care le implică acest proces. Criza de apă se manifestă în câteva
moduri:
accesul limitat la apa potabilă a mai mult de 1,1 miliarde de oameni;
diminuarea apelor subterane care conduc la reducerea producŃiei agricole;
suprafolosirea şi poluarea resurselor de apă dăunează biodiversităŃii;
conflictele zonale legate de accesul la resursele de apă insuficiente pot
degenera în ostilităŃi la nivel regional [www.worldwatercouncil.org].
2006 a fost desemnat Anul InternaŃional al Deşertului şi al Deşertificării.
ACIDIFICAREA ŞI PLOILE ACIDE

În urma arderii combustibililor fosili ca petrolul, cărbunii şi gazele
naturale, se emană în aer oxizi de sulf, de carbon şi de azot. Aceşti oxizi,
combinaŃi cu umezeala/vaporii de apă din atmosferă formează acidul
sulfuric, acidul carbonic şi acidul azotic. Când plouă sau ninge, aceşti
Fig.19 Efectele ploii acizi sunt aduşi pe Pământ prin ceea ce se numeşte ploaie acidă. Acest
acide asupra tip de precipitaŃii determină creşterea acidităŃii solului şi afectează
coniferelor, dar şi
asupra calcarului. echilibrul chimic al lacurilor şi al apelor curgătoare.
Ploaia acidă este definită ca fiind orice tip de precipitaŃii cu un pH care

este neobişnuit de scăzut [Brimblecome, 1996]. Dioxidul de carbon
49
dizolvat se disociază ca să formeze acid carbonic slab dând un pH de

aproximativ 5,6 la concentraŃia de CO2 tipică atmosferei [Seinfeld şi
Pandis, 1998]. Prin urmare, un pH<5,6 a fost folosit uneori ca şi definiŃie
a ploii acide, dar o definiŃie mai des întâlnită este ploaia cu pH<5.
Pe parcursul secolului XX, aciditatea aerului şi ploaia acidă au devenit
recunoscute ca ameninŃări principale pentru stabilitatea şi calitatea
mediului pe Pământ. Sursa majoră a acestei acidităŃi o reprezintă statele
industrializate ale Emisferei Nordice – Statele Unite, Canada, Japonia,
mai recent, China – dar şi unele Ńări din Estul şi Vestul Europei. Efectele
ploii acide pot fi devastatoare pentru multe forme de viaŃă, inclusiv
pentru viaŃa umană. Efectele sale pot fi clar văzute în lacuri, ape
curgătoare şi în vegetaŃie. Aciditatea în apă omoară practic toate formele
de viaŃă. La începutul anilor 1990 ploile acide au distrus zeci de mii de
lacuri. Problema a fost mai gravă în Ńările nordice, Norvegia, Suedia şi
Canada.
Structuri făcute din piatră, metal sau ciment au fost de asemenea
afectate sau distruse. Unele dintre cele mai măreŃe monumente ale lumii,
măreŃele catedrale ale Europei, sau Coloseumul din Roma, arată semne
de deteriorare cauzată de ploaia acidă.
DIMINUAREA RESURSELOR
Multe dintre materiile prime pe care le folosim pentru a obŃine produse
nu sunt regenerabile (de exemplu petrolul, minereurile de fier, cărbunele,
gazele naturale). Altele sunt regenerabile, dar folosirea lor depăşeşte
capacitatea naturală de regenerare (de exemplu, lemnul). Dacă tendinŃele
actuale privind industrializarea, creşterea populaŃiei, poluarea,
producerea hranei şi epuizarea resurselor va continua fără schimbări,
limitele de creştere pe această planetă vor fi atinse în următorii 100 de
ani [Mesarovic şi Pestel, 1973]. Printre efectele determinate de epuizarea
resurselor, trebuie menŃionate şi următoarele: colapsul economic în
zonele dependente de resursele epuizate, dezechilibre la nivelul biosferei
şi împuŃinarea materiilor prime. Resursele naturale pot fi conservate
pentru a face posibilă folosirea lor pe termen lung. Pentru a atinge acest
obiectiv, trebuie să luăm în considerare folosirea materialelor regenerabile,
să reciclăm cât mai mult posibil, să găsim şi să dezvoltăm surse
alternative de energie, în concluzie, să gândim şi să acŃionăm „ecologic”,
adică în spiritul protejării mediului înconjurător.
Designerii au un rol esenŃial în conservarea resurselor deoarece prin
design, ei pot controla toate etapele ciclului vieŃii, de la alegerea
materialelor, fabricaŃie, transport şi utilizare până la sfârşitul vieŃii
produsului. Ei trebuie să aleagă materialele cu grijă, să le folosească
50
DE CE ECODESIGN?
eficient şi să asigure la finalul vieŃii produselor posibilitatea de reciclare a

materialelor din componenŃa acestora.
REDUCEREA BIODIVERSITĂłII
Sintagma „reducerea biodiversităŃii” exprimă de obicei îngrijorarea în
legătura cu pericolul reducerii sau chiar a dispariŃiei speciilor de plante
sau animale în diferite ecosisteme. Aceasta se poate întâmpla din motive
diferite, cum ar fi:
despădurirea, tăierea copacilor din pădurile naturale (nu din plantaŃii);
curăŃirea terenului pentru dezvoltare urbană, minerit şi alte activităŃi
umane;
poluarea aerului, a apei şi a solului;
schimbări climatice.
Fig.20 Specii pe cale

de dispariŃie: Pădurile tropicale, de exemplu, sunt printre cele mai bogate habitaturi
łestoasa gigantică, biologice. Din păcate, acestea se confruntă cu una dintre cele mai severe
Porumbelul călător,
Leopardul alb rate de dispariŃie a speciilor.
[http://www.songbird.
Prin urmare, conservarea diversităŃii biologice a devenit o problemă
org/birds/extinct/
passpigeon.htm; globală. Chiar dacă nu toată lumea este de acord cu semnificaŃia şi
http://www.animalport.
com/extinct-animals/
cauzele dispariŃiei unor specii, majoritatea consideră biodiversitatea
Snow-Leopard.html]. necesară. Oamenii de ştiinŃă şi politicienii sunt încă în căutarea
măsurilor pentru protejarea biodiversităŃii în mediul natural.
Designerii ar trebui să cunoască toate implicaŃiile alegerii unor materiale
care provin din surse biologice (fildeş, piele de focă, ulei de balenă, blana
unor animale etc.). Impactul ar trebui minimizat prin selectarea cu
atenŃie a materialelor, o proiectare judicioasă, eficientă şi prin folosirea
materialelor reciclate.
51
2.2 IMPACTUL PRODUSELOR ASUPRA MEDIULUI. STUDIU DE CAZ
In acest capitol, vom urmări pas cu pas dezvoltarea unui produs şi vom observa impactul
produsului asupra mediului pe durata tuturor etapelor din ciclul de viaŃă, de la obŃinerea
materiilor prime, până la ieşirea produsului din uz; totodată, este analizat şi aspectul
privind posibilitatea reciclării unor materiale din rucsacul ecologic. Produsul ales este un
recipient/ambalaj pentru băuturi nealcoolice, realizat din aluminiu, material obŃinut din
resurse neregenerabile, dar care poate fi reciclat. Tot acum, vom afla despre conceptele de
reciclare în buclă închisă, respectiv, buclă deschisă, doza de aluminiu reprezentînd
exemplificarea celui dintâi.
Studiu de caz 3: Doza de aluminiu

In întreaga lume, o gamă largă de băuturi, şi în mari cantităŃi, se
îmbuteliază/ambalează şi se vinde în recipiente de aluminiu.
De ce aluminiu?
In primul rând, pentru că aluminiul este un metal uşor, cu greutatea
specifică de 2,7g/cm3, aproximativ o treime din densitatea oŃelului.
Fig.21 Impactul Aluminiul (în bauxită) ocupă locul al treilea în ceea ce priveşte nivelul
asupra mediului rezervelor existente în scoarŃa terestră - formând aproximativ 8% din ea -
pentru o doză din
aluminiu. şi este al doilea dintre cele mai folosite metale, după fier.
Incălzirea globală Degradarea solului
Producerea electricitătii Extragerea bauxitei.

pentru extragerea şi
fabricarea materialelor.
Diminuarea
resurselor
Biodiversitatea Bauxită;
Gaze naturale;
Distrugerea pădurilor şi Petrol.
a vegetaŃiei pentru
exploatarea bauxitei şi
a altor materiale.
Poluarea apei
şi a solului
Efecte secundare la
Deşeuri solide producerea electricitatii
(turnuri de răcire);
Provenite de la Emisii (in aer) în
extragerea materiilor procesul de fabricaŃie;
prime; Emisii de la producerea
Provenite din fabricaŃie; electricităŃii;
Provenite din dozele Emisii în timpul
deşeu nerecuperate. transportării.
52
MEDIUL ÎNCONJURĂTOR ÎN CICLUL VIEłII PRODUSULUI
În al doilea rând, acest metal are o serie de proprietăŃi care fac din
aluminiu un material valoros; rezistenŃa mecanică, rezistenŃa la coroziune,
durabilitatea, ductilitatea, conductibilitatea şi capacitatea de deformare,
sunt câteva dintre aceste proprietăŃi. Aluminiul este rezistent la coroziune,
datorită unei cruste subŃiri, dar dure, de oxid, care se formează pe
suprafaŃa sa în urma reacŃiei cu oxigenul din atmosferă. Aluminiul poate
fi uşor prelucrat: poate fi tras în fire subŃiri (ductilitatea), şi rulat în table,
fâşii, sau foiŃă, pentru a face piese pentru aviaŃie, recipiente de băuturi,
sau ambalaje pentru ciocolată. De asemenea, aluminiul poate fi turnat
pentru a se obŃine componente pentru motoare, şi se poate extruda în
forme complexe, cum ar fi ramele pentru ferestre. Aluminiul are calităŃi
deosebite în conducerea electricităŃii, prin urmare el este esenŃial în
electronică, în industria electrotehnică şi în transportul electricităŃii.
Datorită combinaŃiei unice de proprietăŃi, domenile de aplicabilitate ale
aluminiului continuă să se diversifice. Din punct de vedere fizic, chimic şi
mecanic aluminiul este un metal ca şi fierul, cuprul, zincul, plumbul sau
titanul. El poarte fi topit, turnat, modelat şi prelucrat asemănător acestor
metale şi în plus este foarte bun conducător de electricitate. De fapt, de
multe ori se folosesc echipamente şi metode de fabricaŃie similare celor
utilizate în cazul oŃelului. Se poate spune că aluminiul este un material
esenŃial în viaŃa noastră de zi cu zi. Datorită calităŃilor sale, acest
material „magic” este folosit în multe domenii: transporturi (aeronave,
automobile, trenuri de mare viteză, vapoare), electronică şi electrotehnică,
transportul electricităŃii, medicină, producŃia de ambalaje, construcŃii.
De exemplu, folosirea aluminiului la vehicule reduce greutatea lor şi
respectiv consumul de energie, simultan cu creşterea capacităŃii de
încărcare. Sistemele de încălzire şi iluminare din casele şi birourile
noastre nu pot fi concepute în absenŃa acestui material. Depindem de el
pentru a conserva hrana, pentru a păstra medicamentele şi pentru a
obŃine componente electronice pentru calculatoare.
Urmărind transformarea unei roci într-un obiect util şi frumos, şi anume
recipientul din aluminiu din figura 21, se va analiza dezvoltarea pas-cu-
pas a acestui produs, evidenŃiindu-se totodată impactul asupra mediului
pe parcursul fiecărei etape din ciclul său de viaŃă.
Produsul analizat este unul monomaterial; materialul este aluminiul.
Analiza se va focaliza pe produs, începând cu extragerea materiei prime,
continuând cu procesul de fabricaŃie, ambalarea băuturii şi transportare,
utilizare, ieşire din uz. În acelaşi timp, se va observa aşa numitul „rucsac
ecologic” al cărui conŃinut îl constituie cantitatea totală de energie şi
materiale folosite, dar care nu sunt neapărat conŃinute în produsul final.
Progresele înregistrate în design şi tehnologie au redus considerabil
cantitatea de material folosit pentru recipientele de băutură.
53
Din anul 1988, greutatea medie a unui recipient obişnuit de 0,33l a

fost redusă cu 10% şi încă o reducere cu 20% era potenŃial posibilă, de
exemplu prin reducerea diametrului bazei recipientului [Burall 1994].
Aluminiul poate fi obŃinut în două moduri:
• din minereu, materialul numindu-se aluminiu primar;
• prin reciclarea aluminiului provenit din deşeurile tehnologice, sau
produsele recuperate.
Producerea aluminiului primar constă în trei etape: extragerea
bauxitei, producerea aluminei şi electroliza.
Extragerea bauxitei
Sursa primară pentru aluminiu este bauxita.
Bauxita este un material eterogen, compus primar al unuia sau mai
multor minerale cu conŃinut de hidroxid de aluminiu, plus un amestec
în cantităŃi variabile de siliciu, oxid de fier, argilă, titan,
aluminosilicaŃi şi alte impurităŃi în cantităŃi minore. A fost numit aşa
după o localitate din sudul FranŃei, Les-Baux-de-Provence, unde a fost
descoperit pentru prima dată în anul 1821 [Bardossy şi Aleva, 1990].
Pentru că bauxita este un amestec de minerale, ea nu este considerată
un minereu, ci o rocă. În funcŃie de compoziŃia sa, culoarea bauxitei
poate fi roşie-maronie, albă, cafenie sau cafenie-gălbuie.
Extragerea bauxitei provoacă multe probleme de mediu. De obicei,
extragerea este făcută în exploatări de suprafaŃă şi pentru a ajunge la
rocă trebuie excavată o cantitate enormă de pământ. În acest fel,
vegetaŃia este distrusă şi timp de mai mulŃi ani nimic nu poate creşte
în acea zonă. Distrugerea vegetaŃiei înseamnă distrugerea habitatelor
animalelor, păsărilor, insectelor etc. Odată distruse, acestea nu mai
pot fi refăcute şi devine posibil ca unele dintre speciile afectate
(speciile endemice), să dispară.
Extragerea bauxitei şi transportarea în locurile unde începe
prelucrarea ei necesită consumul unei mari cantităŃi de energie.
Extragerea şi transportul bauxitei implică utilaje grele ca buldozere,
autocamioane, utilaje de extracŃie, care consumă fie combustibili
lichizi, fie electricitate. Acesta este un bun exemplu de „rucsac
ecologic”, adică materiale şi energie intrate în sistem, exclusiv materia
primă din care se obŃine produsul final (aluminiul): energie umană şi
mecanică, unelte, utilaje (excavatoare, autocamioane, macarale, benzi
transportoare etc.), piese de schimb (anvelope) toate acestea folosite
doar pentru extragerea şi transportul materiilor prime. Prin urmare,
impactul asupra mediului este chiar mai profund decât rezultă din
calcule pornind strict de la cantitatea de bauxită extrasă.
54
Rezerva globală totală de bauxită este de aproximativ 24.000.000.000

tone, în timp ce anual se extrag aproximativ 135-137.000.000 tone.
Un calcul simplu ne demonstrează faptul că polimineralul, care este
sursa aluminiului (sursă neregenerabilă!) se va epuiza în aproximativ
176 ani. Ce se va întâmpla atunci?
Între 85% şi 95% din bauxita exploatată pe glob este transformată în
aluminiu, restul fiind folosit în sectorul non-metalurgic. Rămân astfel
5%-15% din producŃia totală care sunt folosiŃi în alte sectoare cum ar
fi: materiale refractare, abrazive, ciment şi în industria oŃelului.
Producerea aluminei
Bauxita trebuie să fie prelucrată în oxid de aluminiu pur (alumină),
înainte de a putea fi transformată în aluminiu. Acest lucru se
realizează printr-un proces chimic specific (Procesul Bayer), care are
loc în rafinăriile de alumină.
„Procesul Bayer”, descoperit în 1888 de către chimistul german Karl
Bayer, constă în spălarea bauxitei cu o soluŃie fierbinte de hidroxid de
sodiu la o temperatură de 2500C. Acest proces transformă oxidul de
aluminiu în hidroxid de aluminiu care se dizolvă în soluŃia de hidroxid
de sodiu. Celelalte componente ale bauxitei nu se dizolvă şi pot fi
filtrate ca impurităŃi solide.
După acest prim pas, soluŃia de hidroxid este răcită şi hidroxidul de
aluminiu dizolvat în aceasta se precipită sub forma unui praf alb,
pufos. Apoi, prin încălzire la 10500C, hidroxidul de aluminiu se
descompune în alumină, în timpul procesului rezultând vapori de apă.
Hidroxidul de aluminiu este apoi precipitat din soluŃia de sodă, spălat
şi uscat în timp ce soluŃia de sodă este reciclată.
După calcinare (ardere), se obŃine produsul final, oxidul de aluminiu
(Al2O3), care este un praf alb, fin (vezi granulele de alumină, mult
mărite, într-o imagine alăturată).
Producerea aluminiului necesită multă energie şi materie primă
(bauxită). Pentru fiecare tonă de aluminiu extrasă din bauxită se
produce o cantitate aproape egală de reziduuri.
În final, aluminiul
Transformarea aluminei în aluminiu se face trecând un curent electric

prin aceasta, proces numit „reducere electrolitică”. Aluminiul primar
este produs în topitorii, unde aluminiul pur este extras din alumină
prin procesul Hall-Héroult. Reducerea aluminei în aluminiu lichid este
realizată la aproximativ 9500C prin spălare într-o soluŃie fluorinată
sub acŃiunea unui curent electric de înaltă intensitate.
55
Acest proces are loc în nişte cazane electrolitice mari, numite creuzete,
unde bucăŃile de carbon care formează baza recipientului se comportă
ca un electrod negativ (catod).
Anozii (electrozii pozitivi) sunt fixaŃi în partea superioară a cazanului şi
se consumă în timpul procesului, datorită reacŃiei cu oxigenul provenit
din alumină.
La anumite intervale, aluminiul topit este scos din creuzete şi este
transportat la turnătorie. Acolo, este introdus în nişte cuptoare
speciale în care se obŃin aliajele de aluminiu, prin amestecarea cu alte
metale. Apoi, aluminiul este curăŃat de oxizi şi gaze şi este turnat în
lingouri. Lingourile pot lua forma unor blocuri rectangulare, pentru
produsele extrudate, sau rulouri de tablă.
După cum se poate observa, elementul comun al tuturor proceselor
menŃionate este că acestea necesită mari cantităŃi de energie.
Industria aluminiului necesită multă energie şi consumă materiale
secundare incluse în rucsacul ecologic: soluŃia de sodă, băile fluorinate,
amestecul steril, mari cantităŃi de apă. La aceasta se adaugă praful,
fumul, gazele, poluarea apei şi a solului, distrugerea habitatelor în
zonele decopertate, şi se obŃine astfel o imagine aproape completă a
impactului pe care producerea aluminiului îl are asupra mediului.
ŞtiaŃi că…
Din patru tone de bauxită se obŃin două
tone de alumină, iar din aceste două
tone de alumină se obŃine o tonă de
aluminiu la prima topire?
Produse din aluminiu (Doze din aluminiu)

Ambalajul (doza) de aluminiu este făcut din aluminiu laminat, iar
aceasta este una dintre cele mai importante modalităŃi de pregătire a
metalului pentru uzul producătorului. Procesul obŃinerii unei coli din
lingourile originare, rectangulare, constă în încălzirea aluminiului la
aproximativ 5000C, în funcŃie de proprietăŃile finale cerute, iar apoi
trecerea în repetate rânduri prin rulourile laminorului. Materialul
devine din ce în ce mai lung şi mai subŃire, până la dimensiunile dorite.
Procesul de laminare face posibilă reducerea unui lingou de metal
cântărind aproximativ 20 de tone, şi măsurând 2m (lăŃime) x 8m
(lungime) x 600mm (grosime), la grosimi uzuale între 0,2mm şi 6mm,
şi chiar până la 6 microni.
56
Aluminiul din foaia folosită pentru obŃinerea dozelor de băutură este

aliată cu mangan (Mn) şi magneziu (Mg), pentru creşterea rezistenŃei
şi a ductilităŃii şi este rulată la diferite grosimi pentru corpul cutiei,
respectiv pentru capac.
Aluminiul este ne-toxic (?) şi impermeabil, calităŃi care au determinat
alegerea sa pentru industria alimentară şi de ambalaje.
În forme masive, aluminiul este neinflamabil. În particule fine,
aluminiul arde producând monoxid sau bioxid de carbon (gaze cu efect
de seră), oxid de aluminiu şi apă. Aceasta este o proprietate folositoare,
pentru a face, de exemplu, combustibili pentru rachete
[http://www.newton.dep.anl.gov].
Reciclarea Aluminiului
“Puterea” aluminiului constă în reciclabilitatea acestuia. Aluminiul
este 100% şi infinit reciclabil, fără diminuarea calităŃilor. Doza din
aluminiu pentru băuturi este cel mai reciclat ambalaj din întreaga
lume, peste 50% din cutiile de aluminiu fiind reciclate.
Retopirea aluminiului necesită mai puŃină energie, doar aproximativ
5% din energia producerii metalului primar fiind necesară în procesul
de reciclare. Reciclarea unui kg de aluminiu conduce la economisirea
a 8 kg de bauxită, 4 kg de produse chimice şi 14 kilowaŃi de energie
electrică, fără a mai menŃiona poluarea solului, a apei şi a aerului.
Dacă toate cutiile de aluminiu vândute ar fi reciclate, am depozita în
gropile de gunoi mai puŃin cu 14 milioane de containere (10 m3 fiecare)
în fiecare an.
ŞtiaŃi că…
Energia economisită prin reciclarea unei
singure cutii de băutură (din aluminiu)
este de ajuns pentru funcŃionarea unui
televizor timp de 3 ore?
Dozele sunt colectate, topite şi transformate în lingouri de aluminiu

care sunt folosite pentru fabricarea unor cutii noi. Acest proces este
numit „reciclare în buclă închisă”, deoarece materialul obŃinut din
cutiile vechi contribuie la crearea unor produse identice. Pe de altă
parte, dacă din materialul dozelor reciclate se fabrică alt gen de
produse (avioane, rame de ferestre, conductori electrici), procesul se
numeşte „reciclare în buclă deschisă”.
În cele ce urmează vom vedea cum funcŃionează un proces de reciclare
în buclă închisă a dozei de aluminiu.
57
Pasul întâi – colectarea

Cutiile din aluminiu sunt (sau ar trebui să fie) colectate pentru
reciclare în mai multe feluri: centre de colectare (localizate în
supermarketuri sau în alte locuri de reciclare), containere stradale sau
centre de colectare unde colectarea se face contra plată.
Pasul al doilea – verificarea

Odată adunate, cutiile sunt livrate centrelor de colectare. Aici cutiile
sunt verificate pentru a se asigura că nu conŃin alte materiale, cum ar
fi: oŃel, plastic, hârtie, impurităŃi sau resturi de lichid, care ar putea
compromite procesul de reciclare. Apoi, sunt compactate în baloŃi şi
transportate la o fabrică de reciclare.
Pasul al treilea – reciclarea

Procesul de reciclare are 4 etape:
Măcinarea – ciocane acŃionate mecanic fărâmiŃează cutiile deja turtite,
în bucăŃi mici, aproximativ de mărimea unei monede.
Decojirea – reprezintă îndepărtarea straturilor de lac şi vopsea şi este
realizată prin suflarea aerului fierbinte (500°C) asupra resturilor
fărâmiŃate.
Topirea - bucăŃile sunt topite într-un cuptor încălzit la 750°C.
Turnarea - Metalul topit este turnat în forme şi este răcit cu jeturi de
apă. Prin răcire, metalul se întăreşte şi formează un lingou. Fiecare
lingou cântăreşte 27 tone, are 15m lungime şi conŃine destul metal
încât să se poată face din el circa 1,5 milioane de cutii pentru băutură
(doze). Lingoul este transportat apoi la laminor.
Pasul al patrulea - rularea

Lingourile sunt preîncălzite la 600°C şi se efectuează prima laminare
(laminare la cald). Apoi, semifabricatul obŃinut este laminat la rece, în
conformitate cu documentaŃia, la grosimea dorită de fabricantul de
ambalaje.
Pasul al cincilea – fabricarea ambalajului

Foaia de aluminiu este gresată şi trecută printr-o presă de decupare.
Acesta taie/ştanŃează şi îndoaie mii de cupe mici (vezi imaginile
alăturate). Apoi, marginile cupei sunt extrudate pentru a realiza forma
cilindrică a corpului dozei, în acest scop cupa fiind trecută printr-o
serie de inele care o deformează şi o calibrează. Cutia este tăiată la
dimensiune şi spălată, gata pentru decorare.
Pasul al şaselea – umplerea

Cutia este lăcuită atât la interior, cât şi la exterior. Acest lac formează
baza pentru decoraŃiunea exterioară şi previne reacŃia între băutură şi
metal, la interior. Apoi, pe cutii se aplică modelul dorit de client.
58
După decorare cutiile sunt uscate într-un cuptor, iar apoi sunt trecute
printr-un dispozitiv care pregăteşte zona în care se va lipi capacul de
corpul cutiei.
Cutiile sunt curăŃate folosind aer la înaltă presiune şi apă. Apoi aerul
este eliminat şi, în acelaşi timp, cutia de aluminiu este umplută cu
dioxid de carbon. Se adaugă băutura şi operaŃiunea se termină prin
ataşarea şi lipirea capacelor. Dozele sunt împachetate, gata pentru a fi
distribuite şi vândute pe piaŃă.
ŞtiaŃi că …
Folosind procesul descris în acest
exemplu, în fiecare minut sunt
umplute cu băuturi aproximativ
2000 de cutii de aluminiu.
Pasul al şaptelea - vânzarea
Stadiul final al „buclei închise” este atins atunci când cutiile de

aluminiu sunt livrate vânzătorului şi sunt gata ca tu să le cumperi –
din nou! Aceasta s-ar putea întâmpla la un supermarket, la magazinul
din colŃ sau la barul din incinta şcolii
Pe de altă parte, din aluminiul reciclat se pot face şi alte obiecte utile.
Bărci, automobile, avioane, alte ambalaje, cabluri electrice pot fi
realizate din materialul reciclat, doar că în acest caz, recicarea este
numită „în buclă deschisă”, deoarece materialul reciclat nu se întoarce
în acelaşi tip de produse.
Astfel, am aflat modul în care este produs ambalajul pentru o băutură
răcoritoare uzuală şi am aflat totodată că factorul determinant pentru
închiderea ciclului de reciclare este reprezentat de fiecare consumator
în parte.
Acest exemplu scoate în evidenŃă faptul că reciclarea poate reduce
numărul şi suprafaŃa ocupată de gropile de gunoi, contribuind la
reducerea impactului asupra mediului. Reciclarea înseamnă însă şi
importante economii la materiile prime şi energie, costurile acestui
proces fiind considerabil mai mici decât cele necesare producerii
aluminiului primar.
În final, ar trebui să vă puneŃi doar două întrebări:
Câte cutii de băuturi răcoritoare folosiŃi voi şi familia voastră într-o
săptămână?
Ce faceŃi cu ele după ce le-aŃi folosit?
59
CAPITOLUL 3
Eco-alternative în ciclul vieŃii produsului

MOTTO: „Cea mai simplă modalitate pentru a economisi
resurse şi energie este să consumăm mai puŃin.”
Victor Papanek
3.1 SURSELE DE ENERGIE
Capitolul ne prezintă unele noŃiuni de bază privind sursele de energie regenerabile. Vom
învăŃa că sursele de energie care se pot regenera sunt mai favorabile mediului şi, deşi
majoritatea dintre acestea generează deocamdată o energie mai scumpă comparativ cu
sursele clasice, viitorul le aparŃine cu siguranŃă. Totodată, vom discuta despre sursele de
energie solară, eoliană, hidraulică, geotermală şi din biomasă. Exemplele practice ne vor
ajuta să percepem corect înŃelesul unor termeni specifici.
DE CE ALTE SURSE DE ENERGIE?

Încă de la sfârşitul secolului trecut, îngrijorarea privind încălzirea globală
a generat o accentuare a cercetărilor în domeniul surselor de energie
curate şi durabile. În decembrie 1997, cu prilejul „ConvenŃiei Cadru a
NaŃiunilor Unite despre Schimbarea Climei” Ńinută la Kyoto, în Japonia,
160 de state au semnat un acord de limitare a emisiilor de bioxid de
carbon. Statele cele mai industrializate s-au angajat să reducă emisiile
medii naŃionale în perioada 2008-2012, cu aproximativ 5% faŃă de nivelul
anului 1990.
În multe zone ale globului, piaŃa energiei este condusă de activităŃi a
căror dinamică este influenŃată de contextul politic internaŃional. De
60
exemplu, relaŃiile politice dintre Uniunea europeană, Rusia şi Ńările

membre OPEC vor avea o evoluŃie greu de prevăzut şi, ca o consecinŃă
importantă, independenŃa energetică a Europei va fi din ce în ce mai
importantă.
Fig.22 Resurse
energetice
regenerabile.
Sursele energetice durabile (vântul, soarele, apa, biomasa şi energia
geotermală) sunt tehnic uşor de manevrat şi nu este nevoie de a controla
folosirea lor neadecvată. Ele oferă un potenŃial energetic nelimitat şi sunt
la îndemână oricând. Utilizarea resurselor regenerabile va conduce la o
acceptare mai ridicată a produselor obŃinute din materiale regenerabile şi
la răspândirea folosirii lor în lume. Această dezvoltare reprezintă o
contribuŃie importantă la protejarea ecosistemului global şi la
îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii.
Secolul 21 începe sub auspiciile uriaşei expansiuni a tehnologiei, care se
extinde în întreaga lume. Aceasta implică consumuri uriaşe de energie.
Această creştere a standardului vieŃii presupune o nevoie din ce în ce mai
mare de energie de tipul electric sau termic. Principala resursă, 2/3 din
întreaga cantitate, se obŃine prin arderea combustibilului ca petrol,
cărbune, lemn. Un alt mod de a produce energie este prin fisiune
nucleară şi prin forŃa apelor (ape curgătoare, maree, valuri).
Fig.23 Regenerabilele
în asigurarea energiei
globale(2003).
61
Resursele naturale sunt limitate, existând multe previziuni printre care

aceea că, în câteva zeci de ani, unele dintre acestea vor fi epuizate.
Crizele petrolului din anii ’70 sunt un bun exemplu pentru ilustrarea
cauzelor care au convins că este cazul ca omenirea să se orienteze spre
alte surse de energie, cum ar fi sursele de energie regenerabile.
Au fost semnate multe protocoale şi convenŃii între state privind folosirea
energiei regenerabile şi preocuparea pentru o dezvoltare durabilă. Unul
din cele mai importante este Protocolul Kyoto care se referă la reducerea
poluării. Arderea combustibililor convenŃionali în scopul producerii de
energie cauzează emisii de gaze cu efect de seră, între care bioxidul de
carbon are o pondere însemnată, determină poluarea atmosferei şi
implicit schimbări ale climei. Pentru a evita aceste probleme, majoritatea
statelor şi-au îndreptat interesul şi cercetările în direcŃia obŃinerii
energiei din surse regenerabile.
Fig.24 DistribuŃia
“regenerabilelor”
potrivit IEA (2003).
Cea mai importantă caracteristică a sistemului energiei regenerabile este

de a minimiza impactul de mediu al producerii şi folosirii energiei; costul
şi impactul asupra mediului al proceselor de conversie a energiei va
scădea făcând toate sistemele mai eficiente şi mai „curate”.
În 2003, AgenŃia InternaŃională de Energie (AIE-IEA) a publicat un raport
privind sursele de energie regenerabile (pe scurt „regenerabile”) în
furnizarea energiei globale (fig. 24).
Folosirea regenerabilelor are marea şansă de a avea o creştere constantă
în furnizarea energiei globale datorită politicilor mondiale în ceea ce
priveşte mediul şi datorită evoluŃiilor politice.
ENERGIA EOLIANĂ
De-a lungul istoriei, oamenii au folosit de obicei morile de vânt pentru
măcinarea grâului sau pentru pomparea apei.
Randamentul unei turbine eoliene depinde mult de resursele de vânt.
Pentru o turbină eoliană mică, este necesară o viteză medie anuală a
vântului de cel puŃin 4m/s; astfel, este necesar să avem informaŃii
62
privind distribuŃia anuală a vitezei vântului în locul unde se prevede

implementarea unei turbine eoliene. Figura 26 prezintă variaŃia puterii
obŃinute, în raport cu viteza vântului.
Principalele probleme legate de integrarea sistemelor eoliene sunt:
abordări diferite în operarea sistemului de energie;
cerinŃele de conectare pentru sistemele eoliene pentru a menŃine o
furnizare stabilă şi sigură;
extinderea şi modificarea reŃelei de infrastructură;
influenŃa energiei eoliene asupra comensurabilităŃii sistemului.
6000
Fig.25 Turbină
eoliană off-shore.
Bănci, Companii 5000
4000
Power [kW]
3000
2000
1000
Fig.26 VariaŃia puterii 0

turbinei în funcŃie de 0 2 4 6 8 10 12 14
viteza vântului. Wind speed [m/s]
În UE, în ultimii zece ani, producŃia de energie eoliană a crescut cu o

medie de 32% pe an. Există diferenŃe privind producŃia de energie eoliană
între „vechile” Ńări membre UE (15) şi cele 10 state membre care au
aderat în 2004, aşa cum este ilustrat în figurile 27 şi respectiv 28, pentru
anul 2005.
Fig.27 Puterea
instalată a eolienelor Luând în considerare câteva criterii, turbinele eoliene se pot clasifica
în statele europene.
astfel:
în raport cu puterea instalată: turbine eoliene mici (puterea rezultată <
10kW), sau turbine eoliene normale (putere rezultată > 10kW);
63
în funcŃie de poziŃia axului: cu ax orizontal sau cu ax vertical;

în funcŃie de numărul paletelor: cu una, două, trei sau mai mult de
trei pale;
25 în funcŃie de orientarea palelor în raport
20 cu direcŃia vântului: cu pale care se mişcă
20
pe direcŃia vântului sau cu pale care se
15
mişcă perpendicular pe direcŃia vântului;
10 în funcŃie de tipul rotorului: cu rotor
6
5
simplu sau rotor tip roată;
1.4 1
considerând acŃiunea vântului: cu vântul
0
Turkey Croatia Romania Bulgaria din faŃă sau din spate;
în funcŃie de numărul rotoarelor: cu un
Fig.28 Puterea
instalată a eolienelor rotor sau rotoare multiple;
în Ńările balcanice. în raport cu structura terenului: turbine eoliene construite pe înălŃimi
sau la nivelul mării.
Turbinele eoliene mici sunt folosite mai ales pentru activităŃi domestice
(pentru o singură familie sau mai multe), necesitând investiŃii reduse;
turbinele eoliene normale sunt folosite în regim industrial şi sunt
montate în aşa-numitele „ferme eoliene”, pe uscat sau în mare/ocean.
Majoritatea turbinelor eoliene aflate în uz sunt cu ax orizontal deoarece
au o eficienŃă mai mare. Avantajul teoretic de bază al unei turbine cu ax
vertical (vezi fig. 29) este că mecanismul de orientare care se foloseşte la
mişcarea rotorului pentru poziŃionarea acestuia normal la direcŃia
vântului, nu este necesar. Ca un dezavantaj major, eficienŃa este redusă.
Fig.29 Turbine
eoliene cu ax Cel mai des sunt folosite turbinele eoliene cu ax orizontal cu trei pale sau,
orizontal, respectiv
vertical. Orientarea uneori, cu două pale; turbinele cu o singură pală sunt folosite rar, din
axului în raport cu
cauza problemei legată de echilibrarea ansamblului (fig. 30).
direcŃia vântului.
Turbinele eoliene cu pale care se mişcă în direcŃia vântului sunt
reprezentate mai ales de turbinele cu ax orizontal şi cele cu pale ce se
mişcă perpendicular pe direcŃia vântului (luând în considerare poziŃia
64
palelor faŃă de vânt) sunt reprezentate mai ales de turbinele cu ax vertical

(fig. 29).
Turbinele eoliene cu rotor tip roată (roata fermierului sau roata de
bicicletă) au fost folosite în Statele Unite de către pionierii energiei eoliene;
astăzi, cel mai des folosit este rotorul cu trei pale.
Fig.30 Turbine cu
unul, sau mai multe Majoritatea turbinelor eoliene sunt cu acŃiune frontală a vântului şi de
rotoare, cu una, sau
mai multe pale. asemenea, dar mai rar, sunt folosite turbinele cu acŃiune posterioară a
vântului. Unde viteza medie a vântului are valori ridicate, se pot folosi
turbine eoliene cu rotoare multiple, pentru a obŃine valori mari ale
energiei rezultate (fig. 30).
Principalele componente ale unei turbine eoliene sunt prezentate în fig.
31. Nacela (6) conŃine principalele componente ale turbinei eoliene şi este
aşezată pe turnul (11); partea din faŃă a nacelei se termină cu butucul/
axul (2), unde sunt montate palele (1).
Mişcarea de rotaŃie este transmisă de la pale prin cutia de viteze (3) la
Fig.31 Componentele generatorul electric (9); cutia de viteze creşte viteza de rotaŃie la o valoare
turbinei eoliene. care este necesară la generator. Pentru valori ridicate ale vitezei vântului,
Tipuri de rotoare.
frâna mecanică (4) va opri mişcarea palelor. Controlerul (7) declanşează
mecanismul de urgenŃă în caz de supraîncălzire. Sistemul de răcire (8)
reduce temperatura componentelor (generator şi cutie de viteze).
3
5
4
2 6
7
8
10
1
Cu 3 pale Roata fermierului Roata de bicicletă
11
TIPURI DE ROTOARE
65
Anemometrul (5) măsoară viteza şi direcŃia vântului la pornirea, oprirea şi

rotirea turbinei. Sistemul de orientare (10) aliniază turbina cu rotorul
normal pe direcŃia vântului.
Legătura cu reŃeaua se realizează printr-o interfaŃă electrică ce conŃine
un transformator şi o baterie.
Fig.32 Costurile unei

instalaŃii eoliene
Costurile instalaŃiei depind de mărimea turbinei eoliene (fig. 32) şi de
depind de mărimea numărul turbinelor instalate. Costul instalării unei singure turbine este
acesteia. Ponderea
costurilor diverselor mai mare decât cel al instalării unei ferme eoliene (în funcŃie de liniile
componente ale unei electrice existente, drumuri, logistică).
centrale eoliene.
În ceea ce priveşte raportul dintre costurile principalelor componente ale
turbinei eoliene şi costurile totale, fig. 32 indică proporŃiile costurilor
(între 15% şi 25% pentru palele rotorului – cu costuri mai ridicate pentru
sistemul cu trei pale; între 40% şi 50% pentru nacelă şi componentele
mecanice; între 15% şi 20% pentru sistemul electric şi de control şi
similar pentru turn).
Fig.33 Zgomotul Problemele de siguranŃă ale turbinelor eoliene au în vedere zgomotul,

produs de o turbină
eoliană, comparat cu
„poluarea” peisajului ca efect vizual şi impactul asupra
alte surse. comportamentului animalelor (majoritatea păsări). Nu există influenŃe
asupra undelor electromagnetice datorită materialului din care sunt
făcute palele (fibră de sticlă sau lemn, care sunt transparente la undele
electromagnetice).
66
Măsurarea zgomotului produs de turbinele eoliene, care se face la

distanŃa de 250m de acestea, arată că nivelul sunetelor se plasează între
valorile zgomotului dintr-un birou şi cel dintr-o locuinŃă (fig. 33).
„Poluarea” vizuală a turbinei eoliene este mai mică decât cea produsă de
minerit sau defrişare care sunt factori permanenŃi de „poluare” vizuală.
Turbinele eoliene nu se amplasează la întâmplare în peisaj, ci trebuie
planificate cu grijă. De asemenea, vânătorii spun că parcurile eoliene nu
reprezintă un factor de stres serios pentru animale (de fapt, păsările care
observă obiectele mişcătoare reacŃionează în consecinŃă).
Deşi sistemele eoliene prezintă o serie de avantaje, oamenii suferă adesea
de sindromul „NÎCM” (nu în curtea mea), în ceea ce priveşte
implementarea turbinelor eoliene. Datorită implicării guvernelor şi a
publicului în proiectele pentru exploatarea energiei vântului, precum şi
datorită politicilor energetice, turbinele eoliene vor fi din ce în ce mai bine
primite de către locuitori.
ENERGIA SOLARĂ
Baza tuturor surselor regenerabile de energie (solară, eoliană, biomasa,
hidraulică etc.) este soarele. RadiaŃia primită de la soare poate fi folosită
pentru a produce electricitate şi energie termică.
Pentru a obŃine electricitate se folosesc în special panouri/module
Fig.34 Unghiul de
altitudine şi azimutul. fotovoltaice, iar colectoarele solare, pentru energia termică.
Fig.35 Bugetul
energetic al Terrei
provenit de la Soare
[după: NASA, 2005].
Sistemul solar este compus din mai multe corpuri cereşti situate în
câmpul gravitaŃional al soarelui. Aceste corpuri includ planetele cu
67
sateliŃii, gazul interplanetar, praful, asteroizii, cometele şi meteoriŃii.

Soarele conŃine patru straturi: fotosfera, zona de convecŃie, zona iradiantă şi
miezul. Pământul are de asemenea straturi cu diferite proprietăŃi: scoarŃa,
atmosfera, regiunea de tranzit, miezul exterior şi cel interior.
Datorită faptului că Pământul se roteşte în jurul Soarelui, poziŃia relativă
dintre Pământ şi Soare reprezintă un parametru care trebuie cunoscut,
pentru a şti cum pot fi folosite eficient sistemele desemnate să recepteze
radiaŃia solară şi să o transforme în energie termică sau electricitate.
Observat de pe Pământ, soarele răsare la est şi apune la vest. Geometric,
poziŃia soarelui este stabilită de două unghiuri: unghiul de altitudine şi
azimutul, aşa cum se vede în fig. 34. Unghiul solar de altitudine se
măsoară între suprafaŃa orizontală şi linia care uneşte soarele cu
observatorul. Azimutul este unghiul format de planul meridianului unui
loc (direcŃia spre sud) cu planul vertical care trece prin locul respectiv şi
printr-un punct dat; azimutul se măsoară de la sud spre vest.
Coroana solară (fotosfera) are o temperatură de 5.800K, iar cantitatea
totală de energie emisă este de aprox. 63.000 kW/m2
[http://www.eoearth.org/article/Solar_radiation]. RadiaŃia solară este incidentă
pe suprafaŃa Pământului şi se reflectă înapoi în spaŃiu. Aici, radiaŃia
întâlneşte particule de apă, praf etc. şi este reflectată înapoi pe Pământ,
şi aşa mai departe. Din acest motiv radiaŃia solară are două componente:
radiaŃia în fascicul şi radiaŃia difuză. Traiectoriile radiaŃiei sunt
prezentate în fig. 35.
Fig.36 Ilustrarea Energia solară poate fi folosită în două moduri: pentru producerea
modului în care
energia solară se electricităŃii şi pentru producerea energiei termice. Pentru a transforma
transformă în energie energia de la Soare în electricitate sunt folosite panouri fotovoltaice (PF)
electrică în celulele
fotovoltaice. sau colectori solari, ce operează la temperaturi foarte înalte.
Contact metalic Acoperire antireflexie
Cuvântul fotovoltaic este compus din foton, care înseamnă „lumină” şi

Volta (numele fizicianului italian) având legătură cu producerea
electricităŃii. Panourile/modulele fotovoltaice transformă lumina în
electricitate. Aceste panouri se compun dintr-o mulŃime de celule care
participă la transformarea luminii în curent continuu. Toate celulele
68
fotovoltaice au cel puŃin două straturi: unul încărcat pozitiv şi unul

negativ. Când lumina ajunge pe semiconductor, câmpul electric din
joncŃiunea dintre aceste două straturi face ca electricitatea să circule
astfel încât cu cât este mai mare intensitatea luminii, cu atât este mai
mare fluxul de electricitate. Modul de funcŃionare este ilustrat în fig. 36.
Celula solară este un semiconductor ce transformă protonii din lumina
solară în electricitate. Acest mecanism are două funcŃii principale: foto-
generarea purtătorilor de sarcină într-un material care absoarbe lumina
şi separarea purtătorilor de sarcină într-un contact conductiv pentru a
transmite electricitatea. Cel mai cunoscut tip de celulă fotovoltaică este
dioda cu joncŃiune p-n.
Există trei tipuri de celule solare:
celule mono-cristaline;
celule poli-cristaline;
celule amorfe.
Celulele mono-cristaline au nevoie de siliciu pur pentru a fi fabricate şi
un proces complicat pentru obŃinerea cristalului. Din acest motiv sunt
cele mai scumpe. De asemenea, au eficienŃă ridicată, de circa 15-17%.
Celulele poli-cristaline se dezvoltă în blocuri mari şi apoi se taie în celule.
EficienŃa acestora este de aproximativ 14%.
Celulele amorfe nu au structură cristalină. Sunt compuse dintr-un strat
subŃire de siliciu pulverizat pe o suprafaŃă de sticlă. Sunt mai puŃin
eficiente decât celelalte, circa 8%, însă lucrează mai bine la lumină difuză.
Celulele amorfe sunt folosite pe suprafaŃa geamurilor şi pe faŃadele
clădirilor.
Din combinaŃia de celule mono-cristaline şi tehnologiile
stratului subŃire (nano-tehnologii) rezultă celula fotovoltaică
hibridă.
Energia solară poate fi transformată în energie termică
folosind captatoarele solare. Captatoarele solare sunt
panouri care colectează radiaŃia solară şi o transformă în
energie termică, iar apoi aceasta este transportată de un
fluid către un schimbător de căldură.
Captatoarele solare fac parte dintr-un întreg sistem care
pregăteşte de exemplu apa caldă menajeră sau obŃine
energie mecanică, sau încălzeşte o piscină, răceşte o cameră
etc. Un exemplu de astfel de instalaŃie pentru prepararea
Fig.37 Schema unei apei calde menajere este prezentat în fig. 37. Principalele
instalaŃii cu colector componente arătate sunt: rezervorul de expansiune (1), rezervorul de
solar, pentru
obŃinerea apei stocare a apei calde (2), Ńevile conectoare la rezervorul de expansiune (3),
calde menajere. colectorul solar (4), izolaŃia (5), valvele de control şi siguranŃă (6, respectiv
7). Captatoarele se pot clasifica luând în considerare: forma, transportorul
69
de căldură, tipul de asamblare şi destinaŃia.

Forma captatoarelor solare determină tipul de colectare a radiaŃiei solare:
farfuriile plate colectează fasciculul şi radiaŃia difuză, iar concentratorii
colectează numai radiaŃia directă.
Farfurie plată Concentratori Farfurie plată smălŃuită

Farfurie plată nesmălŃuită
Farfurie plată cu vacuum
Cuptor colector
Perete Trombe
Non-concentratori Plan fix
Concentratori Concentratori parabolici
Farfurie compusă parabolică
Lentile Fresnel
Concentrator Trough
Turnul de energie
Cuptorul solar
Fig.38 Clasificarea
captatoarelor solare.
Luând în considerare agentul termic, captatoarele solare pot folosi ca
agent termic un lichid sau aerul. Concentratorii operează la temperaturi
foarte ridicate şi din acest motiv au la bază ca agent fluid, aerul.
Captatoarele plate operează la temperaturi mai scăzute şi pot folosi ca
agent termic, atât unele lichide, cât şi aerul.
Captatoarele pot fi instalate în diferite locuri:
pe acoperiş;
integrate în acoperiş: cu sau fără boiler;
pe faŃadele clădirilor;
pe sol.
a b
Fig.39 Principalele
componente ale unui Scopul pentru care pot fi folosite captatoarele sunt diferite:
captator solar plat.
încălzirea apei;
prepararea hranei;
desalinizarea apei;
uscarea unor materiale;
producerea de electricitate;
70
producerea de energie mecanică;

obŃinerea aerului condiŃionat;
prepararea gheŃii.
Captatoarele/colectorii solari plaŃi. Captatoarele solare plate colectează
fasciculul şi radiaŃia difuză şi nu necesită sisteme de orientare către
soare. Operează la temperaturi joase şi medii (600°-1000°C).
Principalele componente ale unui captator plat tipic sunt arătate în fig.
39: conducta colectoare de ieşire (1), conducta de transportat căldura (2),
izolaŃia (3), conducta de colectare de intrare (4), carcasa (5), sticla
protectoare (6), absorbantul (7).
Capacul este o sticlă protectoare (un singur strat), sau o sticlă de
protecŃie cu suprafaŃa din plastic dedesubt (două straturi). FuncŃia ei
este de a transmite radiaŃia solară maximă pe cât posibil către un
absorbant şi de a opri radiaŃia emisă de absorbant, de a proteja
absorbantul de expunerea directă la factorii climatici. ProprietăŃile care
trebuie luate în considerare pentru materialul de protecŃie sunt: puterea,
durabilitatea, rezistenŃa şi capacitatea de a transmite energia solară. O
durabilitate mare o prezintă sticla termo-rezistentă, care este folosită des
în construcŃii. Un alt material potrivit este plasticul; acesta are unele
dezavantaje, printre care o viaŃă mai scurtă comparativ cu sticla,
deoarece lumina afectează proprietatea sa de a transmite radiaŃia, iar
temperaturile ridicate îi afectează calităŃile. Cu toate acestea, este bun
pentru construcŃia colectorului datorită indicelui înalt de refracŃie, – de
1,5, la fel cu al sticlei. Pentru a obŃine o transmitere mai bună este bine
ca unghiul de incidenŃă al radiaŃiei solare cu suprafaŃa de acoperire să fie
mic şi să existe un strat protector de sticlă.
Fig.40 Variante Capacul ar trebui să fie rezistent la şocuri şi de asemenea flexibil, pentru
constructive pentru
reŃeaua de tuburi a nu se sparge din cauza vântului.
colectoare. Tuburile şi nervurile colectorului formează circuitul pentru fluxul
transportor de căldură. Tuburile trebuie să aibă un contact perfect cu
absorbantul pentru a transmite maximum posibil de energie. Se cunosc 6
tipuri diferite de circuite, aşa cum se arată în fig. 40 şi 41. Principalele
71
tipuri de circuite sunt: paralel, arătat în fig. 40, şi şerpuit, în fig. 41. De
asemenea, secŃiunea conductelor poate să varieze. Pot avea un profil
circular, rectangular, trapezoidal sau parabolic. PoziŃia relativă a
conductei faŃă de absorbant poate fi: pe absorbant (a), integrată în
absorbant (b), sau dedesubt (c), aşa cum se vede în fig. 42.
Fig.41 Diverse tipuri Absorbantul este cea mai importantă parte a colectorului solar şi are un
de circuite: paralel, efect major asupra eficienŃei colectorului. Aceasta este zona unde energia
şerpuit, respectiv în
spirală. solară este transformată în căldură. În consecinŃă, materialul
absorbantului trebuie ales cu mare atenŃie. Aceste materiale sunt
caracterizate de un coeficient de absorbanŃă ridicat şi de proprietăŃi de
tranzitivitate bune. Absorbantul ar trebui să colecteze cât se poate de
multă energie solară şi să o transforme în căldură, pe care apoi să o
transporte. Materialele cel mai des folosite sunt: cuprul, aluminiul şi
oŃelul. Profilul farfuriilor absorbantului poate varia astfel: canal subŃire
sau larg; sandviş; tub pe/în/sub foaie.
a b c
Fig.42 PoziŃia relativă

a conductelor faŃă de Profilul absorbantului poate fi de tip foaie ondulată cu nervuri, sau
absorbant.
împăturită în formă de V, profil trapezoidal sau profil dreptunghiular.
Absorbantul trebuie să aibă un coeficient mare de absorbŃie, un
coeficient mare de tranzitivitate şi să nu lase energia solară absorbită să
radieze înapoi în colector, astfel încât să aibă o putere de emisie scăzută
pentru a reduce pierderile iradiante termale. La început, primii
absorbanŃi au fost vopsiŃi în negru, iar acum sunt folosite vopsele
selective.
În cazul vopselelor ne-selective, coeficientul de absorbanŃă are o valoare
de peste 0,9 şi o emitenŃă de peste 0,8. În cazul vopselelor selective
coeficientul de absorbanŃă este de peste 0,9 şi de emitenŃă de sub 0,2.
IzolaŃia este pusă pe părŃile laterale ale cutiei şi sub absorbant. Aceasta
72
trebuie să protejeze componentele de umezeală şi curenŃii de aer, pentru

a nu se înregistra o scădere a eficienŃei. Materialele folosite pentru izolaŃie
sunt spuma PUR sau vata de sticlă. Sigiliul se fixează pe conducte şi
Fig.43 Două tipuri de poate fi din elastomer, etilen-propilenă-dine-monomer şi siliciu. Cutia
concentratori şi
receptori solari. protejează componentele împotriva umezelii, şocurilor, intemperiilor etc.
a b
Colectorii solari concentratori. Aceşti colectori concentrează radiaŃia solară

directă. Ca şi în cazul colectorilor solari plaŃi, ei au de asemenea un
absorbant (receptor), ce poate fi punctiform sau liniar (tub), ca în fig. 43,
a, respectiv b.
Luând în considerare poziŃia relativă faŃă de soare, concentratorii pot fi
cu sisteme de urmărire, sau nu. Mişcarea de urmărire a soarelui se poate
face continuu sau intermitent. Componentele care se mişcă pot fi partea
de focalizare, receptorul sau ambele. Componentele optice pot să reflecte
sau refracteze cu o geometrie simetrică sau asimetrică, cu, sau fără imagine.
a b
Fig.44 Colector tip Concentratorii care urmăresc soarele pot fi detectori pentru urmărire cu o
oglindă semi-sferică,
respectiv tipul plan. axă sau două. Concentratorii cu o axă sunt folosiŃi la obŃinerea
concentraŃiei moderate. Un exemplu îl constituie captatorul parabolic
cilindric. În acest caz, receptorul este vopsit în negru şi este înconjurat de
o suprafaŃă reflectorizantă, cilindrică. Din cauza formei, radiaŃia se
centrează pe linia de focalizare, care este un tub. Transportorul de
căldură din interior transportă căldura către un transformator de căldură.
Concentratorul se orientează după o axă în funcŃie de mişcarea diurnă a soarelui.
73
Concentratorul cu farfurie paraboloidală este un exemplu de concentrator

cu două axe. Un paraboloid este un corp obŃinut prin rotirea unei
parabole în jurul uneia dintre axe. Pentru acest fel de colectori, radiaŃia
solară este teoretic focalizată într-un punct, razele de incidenŃă
convergând către acesta. Un exemplu de concentrator de tip farfurie, cu o
singură axă, este prezentat în fig. 44.
Oglinda parabolică semisferică este un exemplu de oglindă fixă şi
receptor concentrator mobil (fig. 44,a). De asemenea, există colectori plaŃi
ce concentrează radiaŃia solară prin construcŃia lor. Un exemplu este
acela al unui recipient plat care are ataşate de margini două reflectoare
plane (fig. 44,b); acesta este un exemplu de concentrator fix.
Fig.45 Colector cu Alte tipuri de concentratoare fără sisteme de orientare sunt cele în formă
pâlnie.
de V care au un absorbant plan care primeşte radiaŃia de la reflectoare
drepte; concentratorul parabolic compus, unde recipientul este de
asemenea plan şi reflectoarele sunt parabolice; concentratorul Tabor
Aer cald Zeimer care este format dintr-un tub ce are înăuntru un tub mai gros
(receptorul) înconjurat de un reflector argintat.
Un alt mod de încălzire a apei este folosind un rezervor mare, care este
vopsit în negru; întreaga suprafaŃă este expusă la soare (fig. 45).
Un alt mod de colectare a radiaŃiei solare este cel pasiv, ca în cazul
Aer rece peretelui Trombe (fig. 46). RadiaŃia solară este incidentă pe perete şi intră
prin partea de sus a camerei, iar aerul rece iese prin partea de jos.
Fig.46 Colector cu
Aşa cum s-a arătat în paragrafele precedente, radiaŃia solară poate fi
perete Trombe.
folosită în diferite moduri pentru numeroase aplicaŃii, în scopul reducerii
consumului de energie. Mai mult, energia solară nu este poluantă astfel
încât mediul este protejat. Pentru următorii ani se aşteaptă o creştere
accentuată a ponderii energiei solare folosite, în special în statele recent
alăturate Uniunii Europene.
ENERGIA HIDRAULICĂ
Apa oferă o sursă de energie regenerabilă şi curată în diferite moduri:
energia hidraulică, energia mareelor şi energia valurilor.
EficienŃa hidrocentralei depinde mult de caracteristicile apei (viteză, debit,
turbulenŃă). Există diferenŃe în ceea ce priveşte producerea electricităŃii
din sursele de energie în Ńările din Europa conform cu datele instituŃiei
European Hydro Network (reŃeaua hidrologică europeană) şi politicii
Ńărilor europene în ceea ce priveşte energia hidraulică. Fig. 48 şi 49 arată
producŃia totală de energie din sursele hidraulice în câteva dintre cele 15
Fig.47 Acumularea de
Ńări europene mai „vechi”, 10 Ńări europene „recente” şi 4 state balcanice,
apă creată de barajul unele (România şi Bulgaria) membre UE. La nivel mondial, cam 20% din
unei hidrocentrale.
cantitatea de electricitate produsă este reprezentată de energia hidraulică.
74
Principiul de funcŃionare a unei hidrocentrale este arătat în fig. 50. Apa

curge din rezervorul (1) printr-un tunel (2) care este plasat în apropierea
unui baraj (3). în calea fluxului hidraulic este plasată o turbină care
Fig.48 ProducŃia de acŃionează un generator (4). Barajul este construit de obicei în văi largi
hidro-energie în
statele UE mai vechi sau unde există deja lacuri naturale.
şi mai recent intrate.
Fig.49 ProducŃia de
hidro-energie în Ńările
ConstrucŃia unei hidrocentrale poate avea un impact semnificativ şi pe
balcanice (în MW). termen lung asupra mediului înconjurător. În plus, acumulările se
Hidrocentrala de la
PorŃile de fier. realizează pe văile râurilor, care, şi în România, de regulă sunt zone
intens populate. Mutarea populaŃiei în alte zone poate avea efecte sociale
şi psihologice însemnate. ConstrucŃia hidrocentralei de la PorŃile de Fier I
(fig. 49) a însemnat inundarea unei insule numite Ada-Kaleh, un loc unic,
cu o istorie bogată, renumit pentru creşterea trandafirilor şi producerea
uleiului şi a parfumului obŃinut din aceştia.
Utilizarea energiei hidraulice prezintă câteva avantaje. Energia hidraulică
este mai sigură decât cea eoliană, solară sau a valurilor deoarece, odată
ce barajul este construit, electricitatea se poate produce în mod constant.
Pentru a obŃine energie se foloseşte apa din acumulări, a cărei energie
potenŃială transformată în energie cinetică determină rotirea turbinelor
generatoare de electricitate. Cel mai scump element al unei hidrocentrale
este barajul (atât din punct de vedere economic, cât şi ca impact asupra
Fig.50 Schema de
obŃinere a energiei mediului înconjurător), fapt care poate ridica unele probleme legate de
electrice într-o
protejarea mediului, deoarece afectează oamenii şi animalele.
hidrocentrală.
Mareele sunt produse ca efect al atracŃiei exercitate de lună asupra
Pământului. Mareele deplasează periodic apa oceanelor - de două ori pe zi,
75
şi astfel se poate produce energie.

Producerea de electricitate din energia valurilor şi a mareelor este încă în
stadiu de „pionierat”. Câteva centrale funcŃionează după acest principiu
mai ales în Marea Britanie, FranŃa şi Norvegia. Principiul funcŃionării
unei centrale mareice este similar cu cel al unei hidrocentrale şi este
prezentat în fig. 51. În timpul fluxului, apa vine dinspre ocean (1), trece
printr-un tunel (2) care este plasat într-un baraj (3), către estuarul (5); la
reflux, apa curge dinspre estuar (5), către ocean (1). În tunelul prin care
a b
Fig.51 Turbină
electrică acŃionată curge apa este plasată o turbină care acŃionează generatorul (4). Turbina
de maree (a) şi de
valuri (b) – ar trebui să acŃioneze generatorul pentru ambele direcŃii de curgere.
reprezentare Energia furnizată de maree este gratuită, odată ce barajul (cea mai
schematică.
scumpă parte a centralei) este construit. Este o sursă sigură de energie în
sensul predictibilităŃii totale a mareei. ConstrucŃia barajului are impact
ambiental (în ceea ce priveşte păsările, peştii şi activităŃile casnice sau
industriale). Centrala mareică furnizează energie doar câteva ore pe zi.
O altă sursă de energie este reprezentată de energia valurilor; valurile
sunt produse de vântul care suflă la suprafaŃa oceanelor. Principiul de
funcŃionare a centralelor este prezentat în fig. 51,b. Valurile (1)
acŃionează asupra camerei cu aer (2) şi produce o mişcare a aerului pe
verticală, această mişcare acŃionând asupra turbinei, care la rândul ei
acŃionează generatorul (3).
Acest tip de energie poate fi produsă în cantităŃi mari, însă centrala
funcŃionează doar când vântul bate şi produce valuri.
ENERGIA DIN BIOMASĂ

Biomasa este reprezentată de plante (mai ales lemn şi alge) şi
îngrăşăminte/deşeuri animale şi a constituit o sursă importantă de
energie de-a lungul istoriei. Astăzi, există diferite posibilităŃi tehnologice
pentru păstrarea şi prepararea biomasei pentru a o folosi ca sursă
76
energetică regenerabilă; în acest mod, reziduurile de la unităŃile biologice

Fig.52 Principiul de
funcŃionare a unei sunt folosite în mod obişnuit ca sursă de energie.
instalaŃii pentru Principiul funcŃionării unei astfel de centrale este asemănător cu cel al
producerea energiei
din biomasă. unei termocentrale şi este prezentat în fig. 52. Biomasa (1) este arsă şi
apa (2) este încălzită până devine abur. Aburul acŃionează
asupra unei turbine, care la rândul ei acŃionează
generatorul (3).
Avantajul folosirii biomasei, ca sursă de energie, se referă
în special la costurile reduse de producŃie şi la folosirea
utilă a unor deşeuri.
Ca dezavantaje, unele elemente ale biomasei nu sunt
disponibile tot anul, iar bioxidul de carbon rezultat din
ardere, se răspândeşte în atmosferă. Un alt mod de a
produce energie din biomasă este transformarea acesteia
în biogaz.
ENERGIA GEOTERMALĂ
În majoritatea zonelor de pe glob (excepŃie fac zonele tectonice), gradientul
geotermal este de 25-300C per kilometru [http://en.wikipedia.org].
În zonele vulcanice există numeroase izvoare fierbinŃi pe care oamenii
le-au folosit de-a lungul istoriei ca o sursă de energie pentru încălzirea
locuinŃelor. Energia geotermală este produsă prin forarea unui puŃ în
Fig. 53 Schema unui pământ unde apare activitatea termală. Odată ce a fost identificat un puŃ
sistem de exploatare
a energiei geotermale şi ataşat un captor, aburul este separat de apă, apa este dirijată spre o
şi imaginea unei staŃii turbină, care acŃionează un generator. Energia geotermală este folosită
de injectare [http://
geothermal.marin.org]. atât pentru încălzirea caselor cât şi pentru producerea electricităŃii.
Centrala
electrică Sondă StaŃie de
injectare
Rezervor geotermal
Magma
Prin comparaŃie cu energia din biomasă, energia geotermală nu cauzează

emisii de CO2 în atmosferă, dar este posibil, câteodată, să apară emanaŃii
de gaze nocive provenite din subteran (dioxid de carbon şi hidrogen
sulfurat).
77
3.2 MATERIILE PRIME ŞI MATERIALELE
În aceast capitol vom afla unele lucruri despre modul în care trebuie alese materialele în
procesul de design. O restricŃie puternică în acest proces o reprezintă impactul
materialelor asupra mediului, pe care trebuie să ştim să îl evaluăm pentru fiecare etapă a
ciclului de viaŃă a produsului. Vor fi analizate materialele provenite din surse regenerabile
şi, respectiv, neregenerabile/epuizabile. Totodată, vom analiza posibilitatea alegerii unor
materiale alternative, mai prietenoase cu mediul, mai uşor de obŃinut şi prelucrat şi cum
putem înlocui materialele periculoase cu altele, mai sigure.
Designerii pot atinge obiectivul de protejare a mediului prin proiectarea

unor produse care să aibă un impact redus, să fie mai prietenoase cu
mediul înconjurător. Problema este că modul în care aceste produse
interacŃionează cu mediul este extrem de variat şi se petrece în toate
etapele ciclului de viaŃă. Spre exemplificare, să considerăm cazul unui
proiectant de automobile, pus în situaŃia de a găsi soluŃii pentru
înlocuirea combustibililor fosili, epuizabili în câteva zeci de ani. El se
poate orienta spre alternativa oferită de bio-combustibili care se produc
din biomasă recentă şi pot fi utilizaŃi la autovehicule implicând modificări
minime. Dar, pe de altă parte, procesul de ardere a biocombustibililor
este la fel de poluant ca şi al celor clasici. De aceea, pentru a reduce
durabil impactul asupra mediului, echipa de designeri ar trebui să
extindă analiza impactului de mediu pentru toate etapele ciclului de viaŃă:
alegerea materialelor (impact de mediu scăzut, netoxic şi nepericulos);
procese tehnologice mai “curate”;
reducerea consumului de energie în uz;
posibilitatea de reciclare;
reducerea pierderilor de orice fel.
ObŃinere şi DistribuŃie Folosire/

procesare FabricaŃie Transport consum Sfârşitul
materii prime vieŃii
Revânzare Refolosire
Incinerare Reciclare, Recuperarea

sau Reprocesarea ÎmbunătăŃire produsului
Depozitare materialelor /Upgradare RecondiŃionare
Fig.54 Ciclul vieŃii

unui produs. În cele ce urmează vor fi analizate principalele probleme de mediu
specifice fiecărei etape a ciclului de viaŃă a unui produs.
78
Ciclul de viaŃă a unui produs constă din cinci etape (vezi fig. 54):
1. obŃinerea şi procesarea primară a materiilor prime (extracŃie, recoltare etc.);
2. fabricarea produsului;
3. transportarea şi distribuirea produsului;
4. utilizarea produsului;
5. sfârşitul vieŃii produsului.
Din punct de vedere al sfârşitului vieŃii, următoarele posibilităŃi ar trebui
să fie luate în considerare de designeri, dar şi de către clienŃi: refolosire,
recondiŃionare, upgradare, reciclare, incinerare/recuperarea parŃială a
energiei şi, în ultimă instanŃă, depozitare în mediul înconjurător.
Designerul ar trebui să creeze produsul luând în considerare cea mai
bună posibilitate a recuperării produsului sau a materialelor din
componente. Clientul ar trebui să fie conştient despre opŃiunile de
recuperare şi să se implice în acest proces.
Fig.55 Coş de gunoi Realizarea oricărui produs implică folosirea unor materiale şi consumul
şi bancă făcute prin
reciclarea cutiilor de unor cantităŃi semnificative de energie. Alegerea materialelor nu este o
lapte din aluminiu. activitate simplă, deoarece pe lângă alte lucruri, acest pas determină
Rama este facută
din oŃel [Petoskey durabilitatea produsului şi dacă acesta va putea fi reciclat, sau nu.
Landscape Forms, ConsideraŃiile legate de mediu încep din punctul în care materia primă
2006].
este exploatată (de exemplu, extragerea cărbunelui, sau a minereului de
fier). Ulterior, materiile prime sunt procesate pentru a fi transformate în
materiale din care se realizează diversele componente ale produsului.
Pentru a minimiza impactul asupra mediului, designerii pot face multe în
ceea ce priveşte alegerea şi folosirea materialelor. Metode pentru
aprecierea impactului asupra mediului, în special folosirea tehnicilor de
analiză a ciclului de viaŃă sunt descrise mai pe larg în următoarele capitole.
79
Presiunile în sprijinul utilizării unor procese tehnologice mai puŃin

poluante şi mai economice încurajează orientarea înspre sursele
regenerabile în multe domenii. Amidonul obŃinut din seminŃele unor
plante (grâu, porumb), poate fi o sursă alternativă pentru materialele
plastice, iar boabele de soia sunt folosite pentru fabricarea unor coloranŃi,
adezivi şi cerneluri tipografice, cu toxicitate redusă. Din punctul de
vedere al producătorului, în multe cazuri nu există nici o diferenŃă de
calităŃi (fizice sau chimice) între un material provenit dintr-o sursă
regenerabilă şi altul dintr-o sursă epuizabilă. De aceea, în astfel de cazuri
alegerea nu va afecta nici proiectarea, nici funcŃionarea produsului.
Prin reciclare, unele materiale ca aluminiul sau sticla, nu îşi modifică
proprietăŃile. Alte materiale, de exemplu plasticul, tind să se degradeze
când sunt reciclate, în special când materialul este recuperat din deşeuri
neselectate colectate de la consumatori. Aceasta nu înseamnă că
plasticul n-ar mai trebui folosit, ci doar că trebuie avută mare grijă ca
atunci când este folosit, reciclatorul să cunoască şi să respecte un număr
de condiŃii.
ALEGEREA MATERIALELOR
ViaŃa unui produs începe odată cu obŃinerea materialelor. Pentru
designeri, alegerea materialelor nu este deloc o sarcină uşoară. O regulă a
ecodesignului spune că designerii ar trebui să folosească, pentru
produsele lor, mai puŃin material şi, dacă se poate, provenit doar din
surse regenerabile.
Toate resursele materiale de care dispunem sunt limitate, deoarece trăim
într-un sistem închis, pe care îl numim „Pământ”. Este adevărat că
sistemul are capacitatea de refacere, însă marea problemă este că
posibilităŃile de regenerare ale planetei noastre sunt limitate.
Impactul materialelor asupra mediului înconjurător este parte integrantă
a ciclului de viaŃă a produsului, care începe cu recoltarea sau extragerea,
apoi procesarea, transportul şi transformarea lor finală într-un produs.
Impactul unui material asupra mediului înconjurător poate varia foarte
mult, în funcŃie de sursa acestuia. Aluminiul reciclat, după cum am
amintit anterior, este de mult mai puŃin dăunător decât aluminiul primar.
Pentru producerea lui se consumă mai puŃină energie (5%) şi se evită
dezastrele ecologice produse de extragerea bauxitei, întrucât în proporŃie
de 20% aceasta este exploatată şi procesată în zone cu păduri tropicale.
Nu putem stabili o ierarhie clară a materialelor în funcŃie de impactul
acestora asupra mediului, deoarece materialele pot şi trebuie să fie
evaluate după mai multe criterii; de exemplu sursa acestora, metodele de
procesare, eficienŃa energetică, durabilitatea şi posibilitatea de reciclare.
80
Clasificarea obişnuită împarte materialele în următoarele categorii:

naturale şi artificiale (sau fabricate de om). Din prima categorie fac parte
materialele pe care le găsim în natură şi pe care le folosim aşa cum sunt:
lemnul, piatra, cărbunele, oasele, coralul, bumbacul, mătasea, blănurile,
cauciucul natural, lâna, cânepa etc.
Dacă materialele naturale sunt transformate prin procese fizice sau
chimice, ele devin materiale artificiale. De exemplu, calcarul este ars
pentru a fi transformat într-un material artificial, cimentul.
Acum apare următoarea dilemă: să alegem materiale naturale sau
artificiale pentru produsele pe care le proiectăm? O sugestie din partea
noastră ar fi să alegeŃi mai degrabă materiale naturale decât artificiale/
sintetice, dar o analiză a acestora trebuie totuşi efectuată.
MATERIALE NATURALE
Materialele naturale sunt acelea pe care le găsim în jurul nostru, în
natură. S-ar putea să fie nevoie să le extragem din pământ, să le
semănăm şi apoi să le recoltăm, sau să le luăm de la fiinŃe vii, cum ar fi
animale, păsări sau insecte.
Câteva dintre materialele naturale pe care le folosim zilnic vor fi
prezentate pe scurt ca studii de caz.
Studiu de caz 4: Lemnul

Lemnul este un material foarte folositor pentru noi, oamenii. Este uşor de
prelucrat şi rezistent la uzură, în unele locuri se poate găsi din
abundenŃă (unii dintre noi ajung cu uşurinŃă la el), are un preŃ destul de
Fig.56 Placaj din lemn
mic şi arată foarte bine în produse. Acest material se foloseşte în diferite
şi aplicaŃiile sale: scopuri, de la confecŃionarea mobilei, producerea hârtiei, a ramelor
‘Coffee Table’,
designeri Charles şi pentru uşi şi ferestre, a gardurilor şi a bărcilor, până la arderea acestuia
Ray Eames. pentru gătit sau pentru încălzit.
Ar fi nevoie de o temperare în utilizarea lemnului, deoarece creşterea

arborilor până la maturitate necesită mulŃi ani. Din nefericire, de cele mai
81
multe ori se taie copaci şi păduri întregi care ar trebui să fie cruŃate.
Pădurile se pot regenera singure doar într-o anumită măsură. Din păcate,
în multe zone (Indonezia, America de Sud, Africa etc.) această măsură a
fost depăşită (N.B. în fiecare an, în America de Sud se defrişează o
suprafaŃă de pădure tropicală echivalentă cu suprafaŃa ElveŃiei). Această
rată mare nu poate fi contrabalansată nici chiar cu ajutorul intervenŃiei
omului, prin plantare. De aceea, există o limită când vorbim de lemn ca
despre o resursă regenerabilă.
Există o diferenŃă între lemnul provenit din păduri dezvoltate natural şi
cel provenit din plantaŃii. Procurarea lemnului din pădurile naturale
poate avea efecte considerabile asupra vieŃii animalelor (mamifere, păsări,
insecte), provocând daune ecologice pe termen lung, sau chiar
iremediabile. Designerii ar trebui să specifice folosirea lemnului reciclat
sau a celui provenit de pe plantaŃii şi ar trebui să evite speciile de copaci
care cresc greu, sau provin din pădurile tropicale (stejar, nuc, respectiv
lemnul de trandafir, mahon, abanos). Acestea ar trebui înlocuite ori de
câte ori este posibil cu esenŃe mai moi (lemnul unor specii de arbori care
cresc mai repede şi este doar mai puŃin rezistent).
Semifabricatele din lemn, placajele şi plăcile aglomerate (PAL, HDF, MDF),
plăcile din fibre lemnoase (PFL), care sunt aparent mai puŃin dăunătoare
mediului, prezintă probleme serioase în legătură cu unele răşini şi adezivi
care sunt suspectaŃi a fi carcinogeni.
Fig.57 Mobilier din

ratan şi bambus. Pentru a înlocui cheresteaua, placajul şi plăcile aglomerate se caută în
continuare soluŃii alternative. Pentru mobilă, designerii folosesc cu mult
succes materiale ca zambila de apă, ratan sau bambus, care, pe lângă
faptul că arată bine şi sunt rezistente, mai sunt şi la modă (fig. 57). Un
alt exemplu este Gridcore™ [www.ecomall.com], un material fibros
reciclat, realizat în formă de fagure. Acest produs se poate fabrica din
hârtie şi carton 100% reciclate, fără adaos de răşini sau adezivi.
82
Studiu de caz 5: Blana şi pielea

Blănurile şi pieile reprezintă materii prime care sunt folosite în mod
deosebit pentru haine, ambalaje sau decoraŃii. Pielea provine cu
precădere de la animale domestice sau din crescătorii. Din blănuri şi piei
se fac haine şi încălŃăminte frumoase şi rezistente.
În ciuda acestor avantaje, uciderea mamiferelor, păsărilor, reptilelor şi a
altor vieŃuitoare pentru a le folosi pielea, oasele sau penele, nu merită,
mai ales dacă aceasta poate duce la dispariŃia unor specii ca rinocerii,
tigrii, elefanŃii, crocodilii, focile sau balenele. Pe lângă aceasta,
transformarea pieilor în diferite produse se face prin procedee tehnologice
foarte poluante, ca tăbăcirea sau vopsirea. În prezent, în industria
pielăriei, pentru tăbăcirea pielii se foloseşte sulfatul de crom, procedeu
care înlocuieşte metoda originară bazată pe plante. Sulfatul de crom este
o substanŃă periculoasă, fiind dăunătoare dacă este înghiŃită sau
inhalată. Şi asta nu e tot. În procesul de prelucrare a pielii mai sunt
folosite şi alte substanŃe: sare, pentru tratarea pieilor crude, dezinfectanŃi,
var sau alte substanŃe chimice caustice, necesare pentru înlăturarea
părului, diferite tipuri de acizi şi săruri pentru argăsirea pieilor şi pentru
a le aduce la un nivel de aciditate (Ph) potrivit pentru tăbăcire, sărurile de
Fig.58 Pielea, de la crom deja menŃionate şi apă. De altfel, industria pielii consumă o mare
origine, la produse.
cantitate de apă şi „produce” la fel de multă apă poluată.
Uneori, avantajele folosirii materialelor naturale sunt contrabalansate de

puternice dezavantaje privind amprenta ecologică extinsă pe care acestea
o lasă în mediul înconjurător. Acest impact poate fi înŃeles analizând
întreg ciclul de viaŃă al materiei prime. Astfel, referindu-se la piele, şi nu
numai, mulŃi oameni confundă termenul „natural” cu „nedăunător
83
mediului”, presupunând că, din acest punct de vedere pielea naturală

este superioară celei sintetice. Dar oare aşa este?
De cealaltă parte, pielea sintetică este departe de a fi total nedăunătoare
mediului. Blana şi pielea artificială sunt prelucrate din substanŃe
petrochimice care au impact asociat cu extragerea petrolului şi a gazelor
naturale, cu rafinarea petrolului şi prelucrarea acestora. De asemenea,
pentru producere este necesar un consum de energie superior comparativ
cu pielea şi fibrele naturale. Pielea sintetică este produsă din materiale
Fig.59 Ce se poate plastice (de exemplu PVC, Nylon). Deoarece conŃine clor, policlorura de
face din bucăŃi mici
vinil (PVC) se afla sub observaŃia organizaŃiilor internaŃionale, având în
de piele reciclată.
vedere posibilitatea ca această substanŃă să emită acid clorhidric şi
dioxină în timpul incinerării.
Răspunsul la această dilemă ar putea fi pielea naturală, însă doar în
condiŃiile dezvoltării unor procese de prelucrare mai puŃin poluante. Şi,
să nu uităm că materia primă pentru industria pielii, pielea animală, ar
putea fi considerată un reziduu provenit din industria alimentară,
transformat în produse utile. Acest fapt despovărează industria
alimentară de ceea ce altfel ar constitui o problemă însemnată de
eliminare a unor importante cantităŃi de deşeuri.
SoluŃia designerilor este să creeze produse mai simple, să elimine
pierderile şi să ia în calcul reciclarea, pentru că pielea este un material
potrivit pentru acest proces.
Studiu de caz 6: Cărbunele

Deseori asociat cu RevoluŃia Industrială, cărbunele este un combustibil
foarte valoros pentru societatea prezentului. Cărbunele este un
combustibil fosil de culoare neagră sau neagră-maronie, care se găseşte
în zăcămintele de roci sedimentare. Cărbunele s-a format din resturi de
plante moarte, muşchi, ferigi şi conifere care au trăit în zone mlăştinoase
în urmă cu circa 400 de milioane de ani.
Cărbunele se extrage din pământ, prin exploatări subterane (mine) sau
de suprafaŃă. Prin ardere, cărbunele generează energie, folosită pentru a
pune în funcŃiune centralele electrice (termocentrale), care ne furnizează
căldură şi electricitate. Dar, prin arderea cărbunelui rezultă mari cantităŃi
de dioxid de carbon, gaz cauzator al efectului de seră.
Fig.60 Cărbunele În trecut, cărbunele era transformat în gaz lampant, care era utilizat
poate fi transformat
în combustibil pentru iluminat, pentru încălzit sau pentru gătit.
utilizat pentru Cărbunele este important şi în procesul de reducere a minereului de fier.
iluminat.
IniŃial, cărbunele este transformat în cocs, apoi cocsul este folosit ca
agent reducător în topirea minereurilor de fier. Produsele derivate din
această conversie a cărbunelui în cocs, includ gudronul de cărbune,
amoniacul, uleiurile uşoare, gazul lampant.
84
Gazeificarea cărbunelui reprezintă, de asemenea, o variantă posibilă

pentru producerea energiei în viitor. Arderea gazului are loc la
temperaturi mai ridicate şi este mai „curată” decât arderea cărbunelui
convenŃional şi astfel poate fi acŃionată o turbină cu gaz, care este mai
eficientă decât o turbină cu abur. Procesul de ardere a cărbunelui
gazeificat oferă avantajul de a nu emite deloc dioxid de carbon, deşi
energia rezultată provine din transformarea carbonului în dioxid de
carbon. Aceasta, deoarece prin gazeificare se produce o concentraŃie mult
mai mare de dioxid de carbon decât în gazele rezultate din combustia
directă a cărbunelui în aer (în care ponderea mai mare o are azotul).
ConcentraŃia mai mare de dioxid de carbon face ca şi captarea şi depozitarea
dioxidului de carbon să fie mai economică decât ar fi în alte circumstanŃe.
Cărbunele poate fi convertit, de asemenea, în combustibili lichizi, precum
benzina sau motorina, printr-o serie de procese diferite, despre care se
Fig.61 Exploatarea
cărbunelui. poate afla mai mult din literatura de specialitate.
Combustia cărbunelui, ca de altfel a oricărui compus care conŃine carbon,

produce dioxid de carbon (CO2) şi oxizi de azot (NOx), împreună cu
diferite cantităŃi de dioxid de sulf (SO2). Dioxidul de sulf reacŃionează cu
oxigenul pentru a forma trioxidul de sulf (SO3), care, la rândul lui,
reacŃionează cu apa, formând acidul sulfuric (H2SO4). Acidul sulfuric
ajunge apoi pe pământ sub forma ploilor acide. Emisiile de la centralele
termoelectrice pe bază de cărbune reprezintă cea mai importantă sursă
pentru emisiile de dioxid de carbon, care sunt considerate cauza
principală a încălzirii globale. ActivităŃile de exploatare, precum şi minele
abandonate cauzează emisii de metan, care reprezintă o altă cauză
importantă a încălzirii globale.
Cărbunele şi reziduurile din ardere (de exemplu, cenuşile) conŃin multe
metale grele, inclusiv arsenic, plumb, mercur, nichel, cadmiu, crom, care
sunt foarte periculoase dacă se degajă în mediul înconjurător. Cărbunele
85
mai conŃine în cantităŃi scăzute uraniu, toriu şi alŃi izotopi radioactivi

naturali, care ajunşi în mediul înconjurător, pot duce la contaminare
radioactivă. Chiar dacă aceste substanŃe apar la nivel de impurităŃi,
având în vedere cât cărbune se arde la nivel global, în mod paradoxal,
rezultă mai multe deşeuri radioactive decât de la centralele nucleare.
Datorită riscului ridicat, ziarul „The Economist” a etichetat cărbunele,
drept „Inamicul numărul 1 al mediului înconjurător” [http://www.pbs.org].
În concluzie, cărbunele este o importantă sursă de energie şi va continua
să fie, cu condiŃia ca noile tehnologii să poată să mărească eficienŃa
energetică (eficienŃa termodinamică specifică unei centrale termoelectrice
pe cărbune este de aproximativ 30%!) şi să reducă în mod considerabil
impactul pe care arderea cărbunelui îl are asupra mediului înconjurător.
MATERIALE SINTETICE
Putem folosi multe materiale naturale şi, acŃionând asupra lor, să le
transformăm în materiale sintetice/artificiale.
Există multe substanŃe sintetice pe care le folosim zilnic. Se estimează că
au fost sintetizate aproximativ 160.000 de materiale, dintre care cam
10.000 sunt folosite în mod curent [Burall, 1994]. Fiecare dintre acestea
are o amprentă aparte asupra mediului înconjurător. În exemplele ce
urmează, ne propunem să descoperim câte ceva despre unele dintre ele.
Studiu de caz 7: Sticla

Sticla a fost utilizată pentru prima oară (şi probabil, inventată) de către
fenicieni, cu aproximativ 5000 de ani în urmă. Era folosită (şi încă este)
pentru ambalaje, pentru păstrarea hranei, pentru geamuri, decoraŃii etc.
Până în „era plasticului”, probabil şi după, sticla era cel mai folosit
Fig.62 Câteva
aplicaŃii ale sticlei material pentru fabricarea recipienŃilor şi asta pentru că rezistă oricărei
[www.tmgcgart.com]. substanŃe corozive, cu excepŃia acidului fluorhidric [McNeil, 1990].
Unul dintre cele mai mari avantaje ale sticlei este faptul că poate fi
reciclată. Are şi calităŃi potrivite ca ambalaj în păstrarea şi protejarea
86
produselor alimentare. Este transparentă (permite luminii să treacă prin

ea), de aceea este excelentă pentru geamuri, lămpi etc. şi este, de
asemenea, un material uşor de modelat, preferat de mulŃi designeri de
mobilier.
Pentru a produce sticla este nevoie de următoarele materii prime: nisip
(siliciu), sodă, calcar, feldspat (un mineral) şi sticlă reciclată.
Procesul de fabricare a sticlei constă în amestecarea materialelor (inclusiv
cioburile, care trebuie să fie mărunŃite) şi topirea acestora la 15000C.
Apoi, sticla topită este transferată din cuptoare în turnătorie, unde aşa-
numitele „globule de sticlă” sunt introduse în forme; aerul este suflat în
matriŃe pentru a forma obiecte de sticlă, precum paharele.
ECO-DEPOZITARE EXTRAGEREA ŞI
PROCESAREA
MATERIILOR PRIME
RECUPERARE LA FABRICAREA
SFÎRŞITUL CICLULUI STICLEI
DE VIAłĂ RECICLARE
(CIOBURI)
REFOLOSIRE
IN FOLOSINłĂ DE
TRANSFORMAREA
CĂTRE CONSUMATORI
ÎN PRODUSE
Fig.63 Ciclul de
viaŃă a produselor
din sticlă. Procesul de producere a sticlei necesită o mare cantitate de energie.
Acesta este doar unul dintre impacturile majore ale sticlei asupra
mediului înconjurător. ActivităŃile de exploatare, necesare pentru
procurarea materialelor şi emisiile rezultate în urma procesării acestora,
reprezintă alte dezavantaje ale acestui material. Teoretic, sticla este 100%
reciclabilă, iar cioburile pot fi amestecate şi topite cu restul ingredientelor.
CondiŃia necesară pentru o bună reciclare este ca sticla să fie colectată în
recipiente diferite, în funcŃie de culoare (albă, verde sau maro); de
asemenea contaminanŃi ca metalele, plasticul sau hârtia trebuie
îndepărtaŃi. Aceasta reprezintă o provocare pentru proiectanŃi: etichete ce
pot fi uşor îndepărtate, sticle nevopsite, produse din sticlă fără inserŃii
din metal sau plastic etc.
Avantajele reciclării sticlei sunt semnificative. Reducerea necesarului de
materie primă înseamnă mai puŃină muncă în exploatări, sticla reciclată
se topeşte la temperaturi mai joase şi, prin urmare, procesul are nevoie
87
de mai puŃină energie. De asemenea, temperatura de topire mai joasă

reduce emisiile poluante în aer.
Studiu de caz 8: Masele plastice

Plasticul (sau polimerii sintetici) se obŃin din derivate ale petrolului.
Numele acestor materiale se datorează faptului că sunt maleabile, având
proprietatea de a se deforma plastic.
Inventat pentru a înlocui fildeşul, primul material plastic a fost iniŃial
numit „piroxilină”, iar mai târziu a devenit „celuloid”. A fost folosit pentru
a se fabrica lucrări dentare, gulere de cămăşi, piepteni, mingi de tenis de
masă sau filme. Bachelita a fost următoarea invenŃie, primul material
plastic adevărat, având proprietăŃi ca: rezistenŃă, izolator electric şi
rezistenŃă la căldură. Mai târziu, s-au produs alte materiale plastice:
nylon, policlorură de vinil (PVC), polistiren (PS), polietilenă (PE), neopren
(cauciuc sintetic), polipropilenă (PP), poliepoxidă (adezivii, fibrele de sticlă
şi fibrele de carbon), polietilenă tereftalată (PET sau PETE),
politetrafluoroetilenă (PTFE), mai cunoscută ca „Teflon”, policarbonatul
cu rezistenŃă mare la impact, cunoscut drept „Kevlar” etc.
INCINERARE SAU
ECO-DEPOZITARE
EXTRAGEREA
MATERIILOR PRIME
(łIłEI ŞI GAZE NATURALE)
RECUPERARE LA PROCESARE ŞI
SFÂRŞITUL POLIMERIZARE
CICLULUI DE VIAłĂ RECICLARE
REFOLOSIRE
FOLOSIREA FABRICAREA
PRODUSELOR PRODUSELOR
Fig.64 Ciclul de
viaŃă a produselor
din material plastic.
Masele plastice sunt polimeri: lanŃuri lungi de atomi legaŃi unul de altul.
Aceste lanŃuri sunt făcute din multe unităŃi moleculare care se repetă,
cunoscute ca „unităŃi repetitive”, derivate din „monomeri”. Marea
majoritate a maselor plastice se compun din polimeri ce conŃin carbon şi
hidrogen împreună cu oxigen, azot, clor sau sulf.
Materialele plastice sunt produse din gaze naturale sau petrol urmând
următoarele etape principale: distilarea fracŃionată a hidrocarburilor
88
(cracarea) în părŃile componente, procesarea hidrocarburilor în monomeri,

legarea monomerilor în lanŃuri mai lungi (polimeri), amestecarea aditivilor
(de ex. culoarea) şi modelarea polimerilor în produse prin injectare,
extruziune, suflare etc.
Materialele plastice au multe avantaje din punct de vedere al relaŃiei cu
mediul înconjurător. Au greutate mică, ceea ce economiseşte energia de
transport, dar totodată au rezistenŃă mecanică bună, flexibilitate,
rezistenŃă la apă (nu se oxidează/nu ruginesc), pot avea culori vii,
rezistente în timp etc. În acest moment, plasticul este cel mai bun
material pe care-l avem pentru înlocuirea valvelor inimii, pentru aparate
de menŃinut ritmul cardiac, grefe pentru articulaŃii, dispozitive de filtrare
şi stocare a apei etc.
Din păcate, materialele plastice au şi unele dezavantaje: materia primă
pentru producerea maselor plastice „tradiŃionale” nu este regenerabilă;
tehnologiile de producere sunt de obicei poluante şi mari consumatoare
de energie, unele produse intermediare sunt potenŃial cancerigene (de ex.
monomerul clorurii de vinil), unii aditivi (de ex. plumbul) sunt suspectaŃi
din acelaşi motiv, iar reciclarea plasticului este dificilă în unele cazuri.
Nylonul, spre exemplu, se produce în mod convenŃional din benzen, o
substanŃă chimică extrem de periculoasă, chiar toxică. Procesul consumă
multă energie şi produce cam 10% din totalul emisiilor de NOX.
Dacă sunt marcate corect (vezi simbolurile, fig. 65), masele plastice pot fi
sortate şi apoi reciclate. Polietilena cu densitate mică (LDPE), polietilena
Fig.65 Simbolurile
ajută la identificarea cu densitate mare (HDPE), polipropilena (PP), sau polistirenul (PS) pot fi
şi sortarea
reciclate cu succes şi transformate în obiecte folositoare.
materialelor plastice.
Totuşi, plasticul tinde să se deterioreze prin reciclare, mai ales când
materialul este recuperat din deşeuri mixte şi când există urme de alte
materiale cum ar fi metale, deşeuri alimentare, vopsea sau adezivi, care
Fig.66 Maşină pentru determină ca reciclarea să fie dificilă, sau chiar imposibilă.
injectarea maselor
plastice (schematic).
[www.idsa-mp.org Platou Platou Şurub hidraulic
/proc/plastic]. mobil staŃionar Pâlnie de încărcare
Cavitate Cilindru cu
sistem de încălzire
Şurub
89
Pe de altă parte, dacă nu se reciclează, obiectele din plastic aruncate

(pungile, sau PET-urile) se pot degrada natural, într-o perioadă cuprinsă
între două şi patru sute de ani !
Ca o strategie, designerii ar trebui să folosească acele tipuri de plastic
care au un impact mai redus asupra mediului (polietilenă, polipropilenă),
să specifice dacă plasticul folosit este reciclat, să utilizeze material
reciclat ori de câte ori este posibil şi să folosească minimum de material.
De asemenea, ar trebui încurajată producerea de mase plastice provenite
din surse regenerabile, cum ar fi cele pe bază de amidon din porumb, sau
alte cereale. Pe lângă faptul că sursele de materii prime sunt regenerabile
(recoltele pot fi anuale sau chiar bi-anuale), procesele tehnologice de
transformare a cerealelor în mase plastice, şi apoi în produse, sunt mult
mai „curate”, necesitând mai puŃină energie şi producând proporŃional
mai puŃine emisii atmosferice. La aceste avantaje se adaugă calitatea
acestor produse de a se degrada odată ce ajung în gropile de gunoi, sau
chiar dacă după folosire sunt pur şi simplu aruncate în mediul înconjurător.
Studiu de caz 9: Hârtia

Hârtia a fost inventată în China, cam cu 3000 de ani în urmă. Ulterior,
arabii au furat secretul fabricării hârtiei şi l-au adus în Europa şi astfel
hârtia a devenit principalul suport material folosit pentru transmiterea şi
stocarea informaŃiilor, înlocuind plăcuŃele de lemn sau argilă, papirusul
şi pergamentul, fiind concurată în prezent doar de suportul magnetic
(benzi, casete, compact-discuri etc.).
INCINERARE SAU
ECO-DEPOZITARE
OBłINEREA PASTEI
DIN FIBRĂ LEMNOASĂ
SAU VEGETALĂ
RECUPERARE LA FABRICAREA
SFÂRŞITUL
HÂRTIEI
CICLULUI DE VIAłĂ RECICLARE
REFOLOSIRE
UTILIZAREA TRANSFORMAREA
IN PRODUSE
PRODUSELOR
(CĂRłI, AMBALAJE)
Fig.67 Ciclul vieŃii

produselor din hârtie
şi simbolul
internaŃional pentru Hârtia este un material important şi valoros, folosit în prezent pentru
reciclarea hârtiei.
fabricarea de produse, în special ambalaje. Hârtia este „regenerabilă”,
90
reciclabilă şi (bio)degradabilă. Este regenerabilă deoarece materia primă o

constituie fibrele naturale, din lemn sau nu (de exemplu chenaf, cânepă,
fibre de in şi bumbac recuperate din Ńesături, stuf şi reziduuri agricole –
paie de grâu sau de orez); este reciclabilă deoarece hârtia folosită poate fi
recuperată şi transformată în hârtie nouă; şi este biodegradabilă
deoarece ca deşeu este dezintegrată natural de micro-organisme
(bacterii). Nota bene: hârtia poate fi reciclată doar de aproximativ 6 ori
înainte ca fibrele să se distrugă. Din acest motiv, hârtia reciclată se
amestecă obligatoriu cu pastă nouă, pentru menŃinerea calităŃilor.
Datorită calităŃilor sale, hârtia este folosită în multe domenii. Poate fi
Fig.68 Plantatie folosită pentru multe produse diferite, de la bancnote până la hârtia
de chenaf.
igienică, filtre şi batiste, de la pungi de hârtie şi tapete, până la cărŃi,
reviste şi ziare. Este rezistentă în timp dacă este păstrată corespunzător,
dar în anumite condiŃii de umiditate şi temperatură se poate declanşa
procesul aerobic de biodegradare.
Chenaful este o plantă înrudită cu iuta, care creşte în Asia de Sud, în
unele regiuni din Africa şi, experimental, în Australia. Un acru de chenaf
(1 acru = 4046,85 m2) produce într-un an tot atât de multă fibră cât un
acru cultivat cu pin, în douăzeci de ani [http://en.wikipedia.org]. Deoarece
creşte rapid în comparaŃie cu majoritatea copacilor, chenaful este o
alternativă promiŃătoare la fibra de lemn pentru fabricarea hârtiei, care ar
putea astfel cruŃa lemnul pentru alte scopuri. În afară de hârtie, fibra de
chenaf este folosită pentru fabricarea sforii şi a pânzei groase (asemănătoare
cu cea făcută din iută). Din seminŃele de chenaf se fabrică ulei
Fig.69 Produse şi necomestibil folosit în scopuri industriale, inclusiv ca ulei pentru lampă.
ambalaje din hârtie
şi carton.
Hârtia poate fi fabricată şi din materiale ca paiele de cereale sau cânepă.

Fabricarea hârtiei din surse extra-lemnoase se practică în mod curent în
câteva sute de fabrici, în peste 45 de Ńări. Hârtia din materiale ne-
91
lemnoase necesită mai puŃină înălbire şi mai puŃină energie pentru

producere, dar procesul este mai poluant. Pulpa făcută din surse ne-
lemnoase este de asemenea mai ieftină decât cea făcută din lemnul copacilor.
Aproximativ 90% din toată pulpa ne-lemnoasă este produsă în Asia, în
fabrici mici, folosind tehnologii ineficiente şi poluante. Crearea de mari
plantaŃii, care să aprovizioneze o fabrică mai mare, precum şi
îmbunătăŃirea tehnologiei, făcând-o mai puŃin poluantă, poate fi o soluŃie
durabilă, atât din punct de vedere economic şi ecologic, cât şi social.
Procesul clasic de fabricare a hârtiei din lemn constă din două etape:
obŃinerea pastei şi înălbirea. Pasta se obŃine prin separarea celulozei de
lignină, răşini şi uleiuri. Pentru a fi transformată în hârtie, celuloza (care
are o culoare galben-maronie) trebuie să fie înălbită. Procesul tradiŃional
Fig.70 Unele de înălbire foloseşte clor gazos şi dioxid de clor şi din această cauză este
bancnote sunt considerat foarte poluant. Metodele alternative de înălbire includ o fază
fabricate din hârtie.
de pre-înălbire, în care pentru a decolora pasta, se poate folosi peroxid de
oxigen sau hidrogen. Pre-înălbirea determină o reducere semnificativă a
cantităŃii de clor utilizate.
Produsele din hârtie şi ambalajele pot fi uşor reciclate. Oamenii pot
colecta hârtia de birou folosită, ambalajele, ziarele şi revistele, care sunt
transformate în hârtie nouă. ProiectanŃii ar trebui să aleagă hârtie cu clor
puŃin, sau de loc (TCF - Totally Chlorine Free), să specifice când se
foloseşte hârtie ne-înălbită (pentru pungi, plicuri), să specifice când se
foloseşte hârtie fabricată din material reciclat şi să analizeze când este
posibil să se folosească hârtie fabricată din materiale ne-lemnoase.
Ca o concluzie, se constată că alegerea materiilor prime este principala

activitate a proiectanŃilor la nivelul etapei de proiectare constructivă. De
aceea, pentru a atinge obiectivele ecodesignului în legătură cu materialele,
ei ar trebui să se concentreze asupra următoarelor:
reducerea materialelor;
eliminarea materialelor toxice;
economisirea materiilor prime printr-o folosire adecvată şi prin
reducerea pierderilor;
înlocuirea materialelor rare sau scumpe, sau reducerea varietăŃii
materialelor;
reciclarea materialelor prin reprocesare sau refolosirea lor, a modulelor,
ansamblurilor sau a întregului produs;
concentrarea pe materiale care înglobează puŃină energie;
reducerea numărului de componente = simplitate: o regulă de bază în
procesul de proiectare şi dezvoltare a produsului.
92
3.3 FABRICAłIA: TEHNOLOGII CURATE
Acest capitol ne prezintă modul în care materialele pot fi transformate în produse

folositoare. Această schimbare este realizată în concordanŃă cu specificaŃia produsului
cuprinsă în documentaŃia de execuŃie. Deoarece rolul proiectantului este crucial în
proiectarea şi alegerea tehnologiei, se va începe cu studierea procesului de proiectare a
produsului. O etapă a procesului de proiectare este alegerea celor mai adecvate procese
tehnologice pentru fabricarea produsului şi a părŃilor componente. În literatura de
specialitate, procesele care sunt mai puŃin poluante şi reduc pierderile sunt denumite
„curate”. De aceea, este datoria proiectantului să aleagă procese mai puŃin poluante, mai
propice mediului înconjurător, în concordanŃă cu obiectivele procesului de ecodesign. În
final, va fi analizat procesul de asamblare a componentelor pentru a forma un produs.
ETAPA DE PROIECTARE / DESIGNUL

Din punct de vedere organizatoric, etapa de design joacă un rol esenŃial
în ciclul de viaŃă a produsului [Bârsan, 2004]. Acest ciclu poate fi
amorsat de cererea pieŃii sau de o idee nouă sau, demararea procesului
poate fi o parte din planul strategiei de dezvoltare a companiei. Procesul
de proiectare a produsului începe cu planificarea activităŃilor şi se
sfârşeşte când documentaŃia de produs/soluŃia finală a fost elaborată.
Transformarea proiectului în produs se realizează în cadrul procesului de
fabricaŃie. În timpul acestui proces, pe baza specificaŃiei de produs
elaborate, materialele se transformă în diversele componente ale
produsului. Componentele sunt apoi alăturate în conformitate cu
specificaŃia de asamblare, rezultând produsul. Acesta parcurge în
continuare celelalte etape ale ciclului de viaŃă (vezi fig. 54), care se
termină prin recuperarea produselor ieşite din uz în vederea reutilizării,
reciclării materialelor, recuperării energiei prin incinerare, sau
depozitarea în condiŃii de siguranŃă pentru mediu.
Reutilizarea produselor se poate face ca atare, sau după reprocesarea ori
recondiŃionarea componentelor uzate. Pentru a facilita reprocesarea şi
recondiŃionarea, proiectanŃii pot adopta măsuri speciale încă în timpul
proceselor de design şi fabricaŃie. Constrângerea care obligă designerul să
conceapă produsul astfel încât acesta să poată fi reintrodus în uz după
repararea sau înlocuirea unor componente, poartă numele de „Design for
Re-manufacturing” (Design pentru recondiŃionare).
OpŃiunile legate de posibilităŃile de reciclare a materialelor din produs
trebuie să fie respectate la toate nivelurile procesului de proiectare,
începând cu lista de cerinŃe, până la proiectarea ultimului component.
93
Constrângerea legată de această opŃiune poartă numele de „Design for

Recycling” (proiectare pentru reciclare). În mod similar, există şi alte
restricŃii legate de: dilatarea unor componente (Design to Allow for
Expansion), fabricaŃie (Design for Manufacturing), asamblare-
dezasamblare (Design for Assembling/Disassembling), protejarea
mediului (Design for Environment Protection), respectarea principiilor de
ergonomie (Design for Ergonomics), aplicarea principiilor estetice (Design
for Aesthetics) etc. În cazul în care una dintre constrângerile amintite
prevalează ca importanŃă, aceasta devine obiectiv (funcŃie obiectiv) în
procesul de design; celelalte rămân în poziŃia de restricŃii, controlând
atingerea optimului de către funcŃia obiectiv.
De altfel, este binecunoscut că, din punct de vedere sistematic, designul
este o activitate de optimizare a unei funcŃii obiectiv, în prezenŃa unui
număr de restricŃii. CerinŃele modificându-se în timp, o anumită soluŃie
reprezintă optimul numai pentru un anumit set de condiŃii şi într-un
anumit moment [Pahl şi Beitz, 1996].
Prima etapă a procesului de design este elaborarea unei liste de cerinŃe.
Un bun proces de planificare a unui produs întotdeauna ia în considerare
trei factori: piaŃa, compania şi economia. Un alt element care trebuie
adăugat la cele deja menŃionate este protejarea mediului, aşa cum
încearcă să demonstreze această carte. Înainte de începerea procesului
de design şi dezvoltare a unui produs, este necesar să se clarifice în
detaliu obiectivele propuse. Această activitate duce la formularea listei de
cerinŃe care se centrează pe punctele de interes ale procesului de
proiectare. Următoarele etape se bazează pe acest document, care trebuie
actualizat în permanenŃă. Rezultatul acestei etape este
specificarea/descrierea informaŃiilor, într-o listă de cerinŃe. Lista de
verificare (checklist) folosită pentru întocmirea listei de cerinŃe conŃine
domeniul reciclării cu toate componentele sale: refolosire, reprocesare,
gestionarea şi depozitarea deşeurilor etc. Trebuie observat că problemele
legate de protejarea mediului reprezintă constrângeri puternice chiar din
acest stadiu incipient al procesului de proiectare.
A doua etapă a procesului de design este reprezentată de proiectarea
conceptuală. După încheierea etapei de clarificare a obiectivelor şi
stabilirea unei prime forme pentru lista de cerinŃe, etapa proiectării
conceptuale determină soluŃia de principiu. Aceasta se poate obŃine prin
parcurgerea paşilor următori.
1. Abstractizarea problemelor esenŃiale. În căutarea soluŃiilor optime,
designerii, trebuie să evite a se lăsa influenŃaŃi de idei fixe sau
convenŃionale, fiind puşi în situaŃia de a examina cu multă grijă
posibilităŃile de găsire a unor căi originale de obŃinere a acestora.
Abstractizarea este folosită pentru rezolvarea problemei legate de fixaŃii,
94
sau blocarea pe idei convenŃionale. Aceasta înseamnă ignorarea a tot ce

este particular sau accidental şi focalizarea pe general şi esenŃial. Prin
abstractizare este posibil să fie identificate corelaŃii de nivel superior, mai
generale şi mai profunde. O astfel de procedură are ca scop reducerea
complexităŃii şi comutarea accentului pe caracteristicile esenŃiale ale
problemei. În acest fel, sfera de căutare se lărgeşte, deci soluŃiile
cuprinzând aceste caracteristici vor fi mai multe. În acelaşi timp, în
mintea designerului se pot înfiripa noi scheme, noi structuri. Aşadar,
abstractizarea sprijină atât creativitatea, cât şi gândirea sistematică, face
posibilă definirea problemei în aşa fel încât este eliminată posibilitatea
obŃinerii unor soluŃii întâmplătoare, iar soluŃia găsită este mai generală, o
astfel de generalizare conducând direct la fondul problemei.
2. Stabilirea structurilor funcŃionale. Odată ce esenŃa problemei generale a
fost formulată, este posibil să fie stabilită o funcŃie generală care, pe baza
fluxului de energie, material sau informaŃie [Pahl şi Beitz, 1996], poate
exprima relaŃia între intrările şi ieşirile din sistem, independent de
soluŃie. La fel cum un sistem tehnic poate fi împărŃit în subsisteme şi
elemente, aşa şi o funcŃie generală poate fi "ruptă" în subfuncŃii de
complexitate mai redusă. Prin combinarea subfuncŃiilor rezultă structura
funcŃiei, reprezentând funcŃia generală. În cazul proiectelor originale, nu
sunt cunoscute nici subfuncŃiile, nici relaŃiile între acestea. În acest caz,
găsirea structurii optime a funcŃiei constituie cea mai importantă etapă a
designului conceptual. La proiectele adaptate (dezvoltarea unui produs
existent), structura este în mare măsură cunoscută, astfel încât structura
funcŃiei se poate obŃine prin analiza produsului ce face obiectul
dezvoltării. Structurile funcŃiei sunt de mare importanŃă în dezvoltarea
sistemelor modulare. Un alt avantaj al stabilirii acestor structuri este că
permite definirea clară a subsistemelor existente, precum şi a celor noi,
astfel încât acestea pot fi studiate şi tratate separat.
3. Căutarea principiilor de funcŃionare adecvate pentru îndeplinirea
funcŃiilor. Un principiu de funcŃionare trebuie să reflecte efectul fizic
necesar pentru realizarea unei funcŃii date, precum şi caracteristicile sale
geometrice şi de material. În multe cazuri, nu este necesară căutarea
unor efecte fizice noi, designul formelor (geometrie şi material) fiind
singura problemă de rezolvat. Pentru căutarea principiilor de funcŃionare
se pot utiliza diverse metode. Astfel, există metodele convenŃionale
(căutarea în literatură, analiza sistemelor naturale sau a sistemelor
tehnice cunoscute), metodele discursive (cataloage de proiectare, sisteme
de clasificare), precum şi metodele bazate pe intuiŃie (Brainstorming, 635,
Delphi, sinectica etc).
4. Combinarea principiilor într-o structură de lucru. În scopul îndeplinirii
funcŃiei generale, este necesar să fie elaborată soluŃia generală, prin
95
combinarea principiilor, în cadrul unui proces de sinteză a sistemului.

Baza acestei combinări o reprezintă structura funcŃiilor, care reflectă în
mod logic şi fizic acele asocieri posibile sau utile ale subfuncŃiilor.
Problema esenŃială în realizarea acestor combinări este asigurarea
compatibilităŃii fizice şi geometrice a principiilor de lucru. Prin
compatibilitate se înŃelege, în acest caz, un flux lin (normal) de energie,
material, informaŃie. Ulterior, se procedează la selectarea celor mai
favorabile combinaŃii de principii din mulŃimea de combinaŃii teoretic
posibile, folosind metode existente în literatura de specialitate.
Rezultatul proiectării conceptuale este conceptul, care constă în
descrierea principiului. Adeseori, o structură de lucru nu poate fi evaluată
până ce nu se transformă într-o reprezentare mai concretă. Această
concretizare implică estimarea preliminară a materialelor, o schiŃă
sumară şi/sau evaluarea posibilităŃilor tehnologice. Structura funcŃională
poate lua în considerare o construcŃie modulară în care subansamblele
pot fi fabricate şi vândute independent. Câteva dintre beneficiile unei
soluŃii modulare sunt:
reducerea complexităŃii produsului;
reducerea efortului de fabricaŃie;
facilitează realizarea unor modificări la proiect;
facilitează implementarea soluŃiilor noi;
facilitează întreŃinerea printr-o mai uşoară înŃelegere şi accesibilitate.
Următorul pas al procesului de proiectare, al treilea, este reprezentat de

proiectarea constructivă, numită şi proiectarea formelor. În această etapă,
designerul, pornind de la concept (structura funcŃională, ca soluŃie de
principiu), începe să stabilească structura constructivă a ansamblului
general. Aceasta trebuie îndeplinită respectând criteriile tehnice,
economice şi de mediu. Rezultatul etapei de proiectare constructivă
constă în descrierea proiectului (proiectul final).
În ceea ce priveşte protejarea mediului, în etapa proiectării constructive,
următoarele probleme trebuie avute în vedere:
alegerea materialelor ce pot fi reciclate şi nu sunt afectate de coroziune;
acces la componente pentru asigurarea unei bune întreŃineri;
posibilitatea de reprocesare a materiilor prime;
proiectarea pentru realizarea unei asamblări şi dezasamblări uşoare;
asigurarea dezasamblării fără a distruge componentele;
dezasamblarea şi reasamblarea componentelor cu instrumente
universale;
facilitarea operaŃiilor de testare şi sortare.
Proiectul final permite o verificare a funcŃiilor, rezistenŃei, eforturilor şi

solicitărilor, precum şi compatibilitatea spaŃială a componentelor.
96
Etapa finală a procesului de proiectare o reprezintă finalizarea

documentaŃiei proiectului prin designul de detaliu. Această etapă include
activităŃi multiple şi variate: proprietăŃile componentelor legate de
aranjamentul relativ, formele şi dimensiunile suprafeŃelor tuturor
componentelor, materialele, posibilităŃile de producŃie, estimarea
costurilor şi toate desenele şi alte documente legate de producŃie
(documentaŃia de asamblare, documentaŃia tehnologică, scheme de
întreŃinere etc). Rezultatul etapei designului de detaliu este specificaŃia de
producŃie, prezentată sub forma documentaŃiei de produs.
Faza finală este de departe una foarte importantă. Adeseori trebuie făcute
corecturi în timpul acestei etape şi este necesară repetarea unor paşi din
etapele precedente, scopuri vizând nu atât soluŃia generală, cât în special
îmbunătăŃiri la nivelul componentelor şi al asamblării acestora.
PRELUCRAREA MATERIALELOR. PROCESE TEHNOLOGICE

Impactul de mediu în timpul etapei de fabricaŃie poate fi redus prin
prescrierea, alegerea şi descrierea atentă a materialelor şi a proceselor
aferente prelucrării acestora. Aceasta necesită implicarea echipei de
proiectare şi respectarea fluxului de activităŃi prezentate anterior.
Designul pentru FabricaŃie reprezintă o constrângere importantă în
procesul de proiectare pentru că impune anumite condiŃii necesare
optimizării fabricării produsului. Această restricŃie, împreună cu Design
pentru Mediu, ProducŃie Curată (Clean Production) şi Tehnologii Curate
(Clean Technologies) sunt constrângerile care minimizează poluarea
acŃionând asupra sursei/cauzei şi contribuie la o dezvoltare durabilă, pe
termen lung. În continuare, ne vom concentra asupra primelor etape ale
prevenirii poluării: proiectarea produselor şi a proceselor prin care
acestea sunt fabricate.
Există trei niveluri în ceea ce priveşte procesele de producŃie mai curate:
reducerea pierderilor şi a consumului de energie în procesul de fabricaŃie;
modificarea tehnologiei pentru a folosi aceleaşi materiale, dar într-un
mod mai eficient şi cu mai puŃină energie;
reproiectarea întregului proces şi schimbarea materialelor iniŃiale.
Pentru început, se va încerca explicarea unor concepte folosite atât de
companii, designeri, cât şi de către diversele organisme internaŃionale. Pe
plan internaŃional, cel mai cunoscut concept este „ProducŃie curată”,
definit de către Programul pentru Mediu al NaŃiunilor Unite (UNEP) ca “o
abordare conceptuală şi procedurală a producŃiei care cere ca toate etapele
ciclului vieŃii unui produs sau a unui proces să fie tratate cu scopul de a
preveni sau minimiza riscurile pe termen scurt şi lung asupra sănătăŃii
umane şi a mediului”.
97
Prin urmare, conceptul „ProducŃie curată” se concentrează pe reducerea

emisiilor poluante, în timp ce folosirea resurselor şi eficienŃa utilizării
materialelor sunt abordate doar tangenŃial. Totuşi, „ProducŃia curată”
introduce ceva ce nu este făcut explicit de alt concept binecunoscut,
„Prevenirea poluării”, şi anume că este necesar să fie luat în considerare
întregul ciclu de viaŃă, adică lanŃul complet de aprovizionare cu materiale
şi energie care conduc la produs sau la proces.
Mergând mai în profunzime decât „ProducŃie curată”, conceptul
„Tehnologii curate” a fost definit drept „un mijloc menit a furniza un
beneficiu omului deoarece, luat per ansamblu, foloseşte mai puŃine resurse
şi produce mai puŃine daune mediului decât mijloacele alternative cu care
este competitiv din punct de vedere economic”. În acest context, „per
ansamblu” semnifică „pe parcursul întregului ciclu de viaŃă”, la fel ca în
definiŃia UNEP a „ProducŃiei curate” (vezi paragraful anterior). Totuşi,
definiŃia pentru „Tehnologii curate” include două elemente care merg
dincolo de „ProducŃia curată” (posibil şi dincolo de „Prevenirea poluării”,
deşi aceasta nu rezultă clar din definiŃiile citate mai sus).
În primul rând „Tehnologii curate” nu se concentrează aspra produselor
sau proceselor, ci asupra beneficiilor pe care acestea le aduc. Aşadar,
accentul este pus pe îndeplinirea nevoilor umane, mai degrabă decât pe
furnizarea produselor, fapt care leagă în mod explicit „Tehnologiile
curate” de conceptul de „Dezvoltare durabilă”.
Al doilea element inedit este aspectul eficienŃei economice, adică folosirea
eficientă a resurselor, ceea ce se economiseşte putând fi folosit în alte
scopuri.
Aproape orice produs, proces sau serviciu poate fi făcut mai „curat” dacă
acestui scop îi sunt alocate suficiente resurse. „Tehnologia curată”
implică îmbunătăŃirea prin reproiectare a produsului sau procesului, ori
regândirea modului în care se furnizează serviciul. Aceasta subliniază
diferenŃa dintre „Tehnologie curată” şi „Tehnologia curăŃirii” (cunoscută
drept „Clean-up Technology” sau „End-of-pipe Technology”), concept care
stă în spatele „Prevenirii poluării”.
Acest capitol explorează subiectele care apar din noile paradigme ale
Prevenirii poluării, ProducŃiei curate şi Tehnologiei curate: PercepŃia
ciclului de viaŃă, „Tehnologia curată” însăşi, precum şi folosirea şi
refolosirea sistematică a materialelor şi energiei, care a devenit cunoscută
ca „Ecologie industrială” şi s-a dezvoltat înspre „Ecodesign”. Ideea şi
practica generală a „Tehnologiei curate” sunt analizate prin exemple, dar
nu în funcŃie de tehnologii specifice sau procese, deoarece „Tehnologii
curate” este mai degrabă un mod de a gândi, decât un set de tehnologii
propriu-zise. Recuperarea, refolosirea şi reciclarea materialelor sunt re-
98
evaluate în contextul ecodesignului folosind cadrul furnizat de Evaluarea

ciclului de viaŃă – Life Cycle Assessment.
Societatea umană se auto-susŃine prin alimente şi alte produse obŃinute
prin cultivare (agricultură) sau din ecosistemele naturale, precum şi prin
bunuri şi servicii furnizate de industrie. Fluxurile energetice necesare
pentru producerea transformărilor materiale provin în parte din surse
regenerabile (energia solară, energia eoliană, biomasă) şi în parte din
sursele fosile ne-reregenerabile (cărbune, gaze naturale, ŃiŃei). Începând
cu revoluŃia industrială, procesul dezvoltării industriale a implicat o
inversare a ponderii surselor energetice, de la cele regenerabile, înspre
cele ne-regenerabile. Acest lucru este valabil şi pentru producŃia agricolă,
unde folosirea energiei de origine fosilă are o pondere mare, mai ales
pentru combustibili şi pentru producerea îngrăşămintelor chimice. De
aceea, revenirea la sursele de energie care nu generează emisii nocive de
carbon este o concluzie inevitabilă a aplicării principiilor specifice
Dezvoltării durabile, în special în vederea diminuării efectelor asupra
mediului, asupra climatului global, datorate acumulării bioxidului de
carbon în atmosferă. Reducerea utilizării combustibililor fosili implică de
asemenea o creştere sistematică a eficienŃei folosirii energiei, de exemplu
folosirea apei evacuate din centralele electrice la o temperatură crescută,
în scopuri cum ar fi încălzirea locuinŃelor sau a serelor. Acesta este doar
un exemplu al modului de abordare a problemelor în ecodesign, explorat
în cele ce urmează.
Materialele folosite în economie provin fie din producŃia agricolă (inclusiv
silvicultură), care sunt – în principiu – regenerabile, fie de asemenea pot
proveni din exploatarea „nedurabilă” a resurselor biotice şi abiotice. În
aproape acelaşi fel ca şi pentru energie, utilizarea eficientă a resurselor
materiale depinde de folosirea şi refolosirea sistematică a materialelor,
astfel încât acestea să rămână în cadrul economic (prin refolosire,
reciclare etc). Acesta este principiul recunoscut, printre alŃii, şi de
Comisia naŃională a SUA asupra mediului (NCSE) în interpretarea dată
reciclării şi refolosirii ca şi componente ale Prevenirii poluării
[http://ncseonline.org/].
Prin urmare, deşeurile reprezintă o parte a „economiei umane”. Atâta
timp cât nu sunt dispersate, deşeurile pot, în principiu, să fie refolosite.
Exemple posibile ar fi re-exploatarea reziduurilor provenite din vechile
exploatări miniere (sterilul) şi exploatarea vechilor gropi de gunoi (după
modelul carierelor de piatră). Deşeurile dintr-un sector pot fi folosite
într-un sector complet diferit; două exemple ar putea fi folosirea unor
deşeuri agricole în structuri compozite şi folosirea ca îngrăşăminte a
„Mesei Thomas” – deşeuri de la unele procese de fabricare a oŃelului
[Harrison, 2001].
99
Când sunt aruncate în mediul înconjurător, deşeurile sunt pierdute

pentru economie. Efectele asupra mediului se petrec între mediu şi acea
parte a sistemului economic, care produce beneficii omului.
ASAMBLAREA PRODUSELOR
Sintagma „Design pentru asamblare” (în limba engleză „Design for
Assembly”) denumeşte un concept care are drept principal scop stabilirea
procesului de asamblare ca obiectiv în procesul de design. În mod uzual,
acest concept reprezintă o restricŃie în proiectarea constructivă, aceasta
fiind una dintre etapele procesului de design. DpA este definit ca fiind
„un proces menit a îmbunătăŃi designul produsului pentru obŃinerea unei
asamblări facile şi ieftine, atenŃia fiind concentrată simultan atât pe
funcŃionalitate, cât şi pe uşurinŃa asamblării”.
Unul din scopurile Designului pentru asamblare (DpA) este de a
simplifica produsul astfel încât costul asamblării să fie minimizat. De
asemenea, ca nişte consecinŃe ale aplicării DpA, mai trebuie menŃionate
reducerea numărului de componente, creşterea calităŃii şi a siguranŃei,
precum şi reducerea echipamentelor necesare pentru producŃie. Însă, de
cele mai multe ori, aceste beneficii „secundare” depăşesc reducerile de
cost din asamblarea propriu-zisă.
DpA recunoaşte nevoia de a fi analizate atât designul componentelor, cât
şi a întregului produs pentru orice problemă de asamblare apărută chiar
în faze incipiente ale procesului de proiectare. Practica Designului pentru
asamblare, ca o trăsătură distinctă a activităŃii de proiectare, este o
abordare relativ recentă, însă numeroase companii care folosesc de ceva
timp DpA, au obŃinut rezultate semnificative.
Următoarea listă conŃine recomandări legate de facilitarea asamblării,
ideea fiind că la sfârşitul vieŃii, produsul trebuie să fie dezasamblat
folosind metoda „reversibilităŃii asamblării”:
eliminarea necesităŃii ca muncitorii să ia decizii sau să facă ajustări;
asigurarea accesibilităŃii şi vizibilităŃii;
eliminarea necesităŃii uneltelor de asamblare şi a aparatelor de măsură
(se vor prefera componente care se auto-asamblează);
minimizarea numărului de componente, simplificarea proiectului;
minimizarea numărului de componente diferite şi folosirea unor
componente/module standardizate;
evitarea componentelor orientabile în timpul asamblării (se vor prefera
componentele simetrice);
se preferă componente uşor manevrabile, care nu pot fi confundate
sau pot intra unul în altul în timpul asamblării.
100
Se observă că multe produse nu se conformează acestor instrucŃiuni.

Numeroase dintre aceste produse sunt vândute ca pachete (kit-uri) „gata
de asamblat” sau necesită ca asamblarea să fie realizată de o forŃă de
muncă mai ieftină/slab calificată. Alte recomandări care fac asamblarea
şi dezasamblarea, respectiv refolosirea sau reciclarea mai uşoare şi cu
mai puŃine resurse consumate, sunt următoarele:
minimizarea numărului de componente;
minimizarea numărului şi a tipurilor de elemente de asamblare, de
prindere, conectori etc.;
adoptarea asamblărilor modulare şi interschimbabile;
realizarea unor componente care să conŃină elemente proprii de fixare;
Fig.71 Butoane minimizarea numărului de niveluri de montaj;
obŃinute prin
injectare, fără folosirea caracteristicilor specifice/unice ale materialelor;
adaosuri sau
arcuri/elemente elastice incluse;
combinaŃii de
materiale. utilizarea componentelor obŃinute prin deformare plastică sau turnare;
simboluri sau butoane obŃinute direct prin injectate/turnare (fig. 71);
respectarea principiilor de ergonomie;
facilitarea manipulării şi a mânuirii componentelor;
eliminarea necesităŃii unor unelte speciale.
Simplificarea proiectului şi reducerea numărului de componente
reprezintă o regulă importantă în design, deoarece cu fiecare piesă în
plus creşte probabilitatea de apariŃie a unei defecŃiuni sau a unei erori de
asamblare; probabilitatea de a avea un produs perfect scade exponenŃial
pe măsură ce numărul componentelor creşte. Cu cât numărul
componentelor creşte, cu atât costul total al fabricării şi asamblării
produsului creşte. Automatizarea devine mai dificilă şi mai costisitoare
atunci când sunt manevrate şi procesate mai multe repere, iar costurile
legate de achiziŃionare, păstrare şi întreŃinere scad atunci când numărul
pieselor este redus. Inventarierea şi nivelurile de efort de procesare vor
scădea având mai puŃine componente. Cum structura produsului şi
operaŃiunile necesare sunt simplificate, e nevoie de mai puŃini paşi de
urmat pentru fabricare şi asamblare, procesele de fabricaŃie pot fi
integrate, iar termenele limită reduse.
Proiectantul ar trebui să parcurgă procesul de asamblare piesă cu piesă
şi să evalueze dacă un anumit component poate fi eliminat, combinat cu
altul, sau funcŃia poate fi îndeplinită pe o altă cale. Pentru a determina
teoretic numărul minim de componente, trebuie să găsim răspunsul la o
serie de întrebări. Metoda întrebărilor persistente este o metodă creativ-
Fig.72 Se recomandă intuitivă folosită pentru găsirea soluŃiilor [Bârsan, 2003]. Exemple de
varianta gravării
gradaŃiilor în scopul
întrebări „persistente”: Piesa se mişcă relativ faŃă de celelalte piese aflate
evitării amestecului în mişcare? Piesa trebuie să fie obligatoriu dintr-un material diferit faŃă
de materiale.
101
de celelalte componente? Piesa trebuie să fie diferită pentru a permite

eventuale dezasamblări?
Designerii ar trebui să apeleze la standardizare şi să folosească materiale
şi componente obişnuite pentru a uşura activităŃile de proiectare, să
minimizeze numărul de componente din sistem şi, de asemenea, să
standardizeze operaŃiunile de manipulare şi de asamblare. Folosirea unor
componente obişnuite va avea drept rezultat liste de inventar scăzute,
costuri mai mici şi o calitate mai bună pentru produs. Operatorii/
muncitorii pot fi instruiŃi mai uşor şi există o mare oportunitate spre
automatizare ca rezultat al creşterii volumului producŃiei şi al
standardizării operaŃiilor.
Ar trebui limitate componentele „exotice” sau unicat, deoarece, cel mai
probabil, furnizorii nu vor oferi calitate sau costuri rezonabile pentru
aceste componente.
Clasificările şi capacităŃile de recuperare a sistemelor de management al
informaŃiilor despre produs şi a sistemelor de management al furnizorilor
de componente pot fi utilizate de către proiectanŃi pentru a facilita
refacerea sau completarea cataloagelor cu proiecte asemănătoare, iar
listele cu piese aprobate şi cataloagele de materiale pot servi ca referinŃă
pentru piese obişnuite achiziŃionabile sau aflate în stoc.
Design pentru fabricaŃie (Design for Manufacturing), concept similar cu
Design pentru asamblare, înseamnă a selecta cele mai potrivite procedee
de prelucrare în raport cu materialele alese şi volumul producŃiei. În
general, acesta reprezintă o altă restricŃie prezentă în activitarea de
design, şi care, în anumite condiŃii, poate deveni funcŃie obiectiv. Acest
concept impune alegerea unor materiale compatibile cu procesele de
prelucrare, care să minimizeze timpul de procesare, respectând în acelaşi
timp cerinŃele de funcŃionare. Conceptul consideră, de asemenea, că
forma componentelor trebuie simplificată, întrucât elementele de formă
inutile ale pieselor implică un efort de procesare suplimentar şi/sau
necesită unelte specializate, mai complexe. Iată o serie de instrucŃiuni
specifice, adecvate cu procesul de prelucrare:
pentru piese cu volum mai mare, sunt de preferat turnarea, forjarea
Fig. 73 Principiul sau ştanŃarea, pentru a reduce pierderile şi a uşura prelucrarea;
modulării aplicat la
piese de mobilier, pentru piesele turnate şi forjate, trebuie create forme cât mai apropiate
electrocasnice sau
de cele finale, pentru a reduce prelucrările mecanice;
jucării (LEGO)
[www.apartmentthe componentele trebuie proiectate tehnologic, cu scopul de a uşura
rapy.com/images,
www.core77.com]. aşezarea în vederea prelucrării, oferind suprafeŃe de montaj mari şi
solide precum şi suprafeŃe de prindere paralele;
trebuie evitate soluŃiile care implică colŃuri ascuŃite sau vârfuri –
acestea se rup uşor şi sunt periculoase pentru utilizator;
102
de evitat pereŃii subŃiri, reŃelele subŃiri, cavităŃile sau găurile adânci

pentru ca piesele să poată fi fixate şi prelucrate fără a se deforma;
se recomandă a se evita pe cât posibil formele şi contururile complexe,
în favoarea formelor rectangulare;
pe cât posibil trebuie evitate degajările, care necesită operaŃiuni şi
unelte speciale;
materialele dure sau dificil de prelucrat ar trebui evitate, exceptând
situaŃiile în care sunt esenŃiale pentru îndeplinirea cerinŃelor;
suprafeŃele de prelucrat trebuie amplasate pe acelaşi plan sau la
acelaşi diametru pentru a minimiza numărul operaŃiilor, schimbarea
Fig.74 Optimizarea
prinderii şi/sau a sculelor;
resurselor datorată se recomandă ca piesele să fie în aşa fel proiectate, încât pentru prelucrare
proiectării şi fabricării
produselor în game să poată fi utilizate unelte şi scule standardizate (cuŃite, burghie etc);
tipo-dimensionale de evitat găurile mici şi cu raportul lungime/diametru > 3.
(serii de motoare
electrice).
Designul pentru uşurarea asamblării poate fi îndeplinit folosind modele

simple de mişcare şi reducând numărul axelor ansamblului. Orientarea
complexă şi mişcarea ansamblului după diverse direcŃii în vederea
asamblării, ar trebui evitate. Piesele care se asamblează trebuie să fie
prevăzute cu teşituri, racordări şi conicităŃi. De regulă, proiectul ar trebui
să permită ca asamblarea să înceapă de la un component de bază, care
să aibă o masă mai mare şi un centru de greutate coborât (cu alte cuvinte,
componentul trebuie să aibă stabilitate, ca de exemplu şasiul unui
automobil, batiul unei maşini-unelte etc.), pe care să fie adăugate/
asamblate celelalte piese. Asamblarea ar trebui să fie pe verticală, cu alte
părŃi adăugate de sus în jos şi poziŃionate gravitaŃional. Aceasta va
reduce nevoia de a reorienta ansamblul şi de fixare temporară precum şi
evitarea poziŃionărilor mai complexe.
Un produs care este uşor de asamblat manual, va fi uşor de asamblat în
regim de automatizare. Montajul automatizat este mai uniform, mai sigur
şi de o calitate mai bună.
103
Iată câteva recomandări pentru proiectanŃi în vederea unei prinderi şi

fixări eficiente. Elementele de asamblare de dimensiuni reduse (şuruburi,
cuie, piuliŃe şi şaibe) consumă timp când sunt asamblate şi sunt greu de
automatizat. Acolo unde nu pot fi înlocuite, se recomandă standardizarea
pentru a reduce varietatea şi folosirea unor soluŃii mai rapide, cum ar fi
şuruburi autofiletante şi şaibe încorporate.
Fig.75 Design de
mobilier modular Poate fi luată în considerare folosirea metodelor de legare integrală
(masă şi scaun), (potrivire dintr-o mişcare, cum ar fi sistemul de fixare tip baionetă).
pornind de la un
modul simplu, de Totodată, nu trebuie eliminate alte tehnici de asamblare: prin lipire cu
formă triunghiulară.
adezivi, prin sudare. Tehnologiile de asamblare trebuie să fie adecvate
materialelor, cerinŃelor de funcŃionare a produsului şi cerinŃelor de
dezasamblare/întreŃinere.
Se recomandă proiectarea unor produse modulare pentru a facilita
asamblarea pe subasambluri. Acest mod de a proiecta ar trebui să
minimizeze numărul pieselor şi al variantelor de ansambluri încă din
fazele incipiente ale procesului de proiectare şi de fabricŃie, lăsând loc
unei mai mari flexibilităŃi a proiectului mai târziu, în timpul asamblării
finale. Această abordare are ca scop minimizarea numărului total de
repere fabricate, reducând astfel listele de inventar şi îmbunătăŃind
calitatea asamblării. Modulele pot fi fabricate şi testate înaintea
asamblării finale. Timpul scurt de asamblare finală poate duce la o mare
varietate de produse realizate la comanda unor clienŃi cu cerinŃe diferite,
într-o perioadă scurtă de timp, fără a fi nevoie de a înmagazina un nivel
semnificativ de repere de inventar. Modulele standard pot fi produse
planificat, pe baza unor estimări ale cererii.
104
3.4 TRANSPORTUL
ReŃeaua de transport reprezintă coloana vertebrală a economiei mondiale. În acest capitol

vom găsi explicaŃia acestei afirmaŃii, pe baza faptului că oamenii au nevoie de transport, că
materia primă, produsele şi combustibilul trebuie transportate de la sursă la locul unde
sunt necesare. Transportul necesită cantităŃi mari de energie şi este foarte poluant. De
aceea, sunt necesare soluŃii pentru îmbunătăŃirea situaŃiei şi designul poate furniza câteva
dintre acestea: noi sisteme de propulsie, care să folosească surse alternative de energie,
reducerea masei şi a volumului produselor transportate, optimizarea ambalării etc. Legat
de ultima problemă, ambalarea produselor în scopul transportării şi distribuirii acestora, ar
trebui observat faptul că fiind efemer, ambalajul devine deşeu foarte repede. Eco-
ambalarea ne arată cum să se ambaleze produsele pentru a le face atractive pentru clienŃi
şi totodată oferă soluŃii pentru refolosirea sau reciclarea ambalajului.
ECO-AMBALAREA
Înainte de a fi transportate, cele mai multe dintre produse trebuie
ambalate. Dacă trebuie să dăm o definiŃie ambalajului, aceasta ar putea
fi următoarea: „ambalajul reprezintă un material sau un obiect realizat din
hârtie, lemn, plastic, sticla, metal, material textil sau un amestec din toate
acestea, menit să conŃină sau să acopere produsele în timpul manevrării,
depozitării, transportului şi/sau vânzării” [DicŃionarul Enciclopedic].
Pornind de la aceasta definiŃie, înŃelegem că ambalajul este un produs
care poate fi confecŃionat din aproape orice material. Designerii aleg
materiale în concordanŃă cu funcŃiile pe care ambalajul trebuie să le
îndeplinească. De obicei, ambalajul trebuie să îndeplinească una sau mai
multe din funcŃiile următoare:
păstrarea calităŃilor produsului;
protejarea produsului;
facilitarea transportului şi a distribuŃiei;
Fig.76
promovarea produsului; şi
FuncŃiile ambalajelor. raŃionalizarea utilizării produsului.
FUNCłIILE AMBALAJELOR
PROTEJARE PĂSTRAREA PROMOVARE

CALITĂłILOR
TRANSPORT RAłIONALIZARE
105
Fig.77 Ambalaj
multistratificat
Ambalajul, ca învelitoare a produsului, este alcătuit dintr-un număr de
TETRA PAK. straturi, fiecare dintre ele fiind responsabil de îndeplinirea uneia sau a
mai multor funcŃii. Este posibil ca o funcŃie să fie îndeplinită de mai
multe straturi ale ambalajului.
Ambalajul a fost din întotdeauna în centrul atenŃiei la capitolul „poluarea
mediului înconjurător” încă din primii ani de activitate a mişcării „Verzilor”.
Aceasta, deoarece ambalarea este efemeră prin definiŃie şi de aceea este
considerată de unii ca fiind inutilă şi risipitoare. De asemenea, ambalarea
suferă de vizibilitatea ridicată a gunoaielor (majoritatea fiind ambalaje
folosite), care sunt mult prea evidente pe străzi, plaje sau în alte părŃi.
DESIGNUL AMBALAJELOR
Ambalajul poate fi fabricat din aproape orice material: hârtie, carton,
lemn, metal, ceramică, sticlă, material textil sau plastic. Pentru
proiectant, un produs aparent simplu cum ar fi un ambalaj/cutie pentru
suc de fructe, poate să fie o alegere grea: un ambalaj alcătuit din mai
multe straturi de polietilenă (1), aluminiu (2) şi hârtie (3), are greutate
redusă şi păstrează conŃinutul proaspăt, dar un asemenea ambalaj este
Fig.78 greu de reciclat datorită imposibilităŃii separării materialelor (fig. 78).
Componentele
unui ambalaj Fabricarea ambalajului trebuie să urmeze aceiaşi paşi ca oricare alt
multistratificat. produs. Se începe prin stabilirea listei de cerinŃe. Pe baza listei,
proiectantul identifică funcŃiile ambalajului, care pot fi
una sau mai multe dintre cele prezentate anterior. Faza
de design conceptual creează soluŃia de
principiu/conceptul, care va fi dezvoltat în următoarea
etapă, proiectarea constructivă, pentru a deveni un
3
proiect. Materializarea schiŃei este un pas în care
proiectantul ar trebui să Ńină cont de toate
1
2 constrângerile procesului de proiectare în vederea
găsirii soluŃiei optime.
106
Pentru „ambalajul-produs” restricŃiile sunt legate de principii estetice şi

de ergonomie, de metodele de producŃie şi tehnologii, de tehnicile de
asamblare şi împachetare, de siguranŃă, de posibilităŃile de refolosirea a
ambalajului sau de reciclarea materialelor etc.
Fig.79 Ambalaje Se poate observa că toate aceste restricŃii sunt într-o strânsă legătură cu
pentru lichide -
diverse materiale. funcŃiile ambalajului.
Alegerea materialelor pentru un ambalaj este o activitate esenŃială a
procesului de design, în etapa de proiectare constructivă. De obicei,
proiectantul are mai multe variante de materiale din care poate alege. De
exemplu, băuturile pot fi ambalate în plastic, metal (aluminiu sau oŃel),
sticlă sau carton (vezi fig. 79).
Când proiectantul alege materialul ambalajului, el trebuie să aibă
informaŃii despre natura produsului. De exemplu, proiectantul ar trebui
să ştie dacă produsul ambalat va fi aliment, combustibil, ori material
toxic, coroziv sau exploziv. În ultimele cazuri, funcŃia de protecŃie nu se
referă numai la produs, ci şi la siguranŃa utilizatorului şi protecŃia
mediului. Ar trebui menŃionat că în acest context, sunt consideraŃi
utilizatori nu numai clienŃii, dar şi persoanele care împachetează,
manipulează, repară sau vând produsul.
Când alege materialul, proiectantul ar trebui să ştie mărimea lotului şi
cantitatea de material necesară pentru împachetarea unei unităŃi de produs.
De obicei, împachetarea produsului are nevoie de mai multe „straturi” de
material. Fiecare trebuie să îndeplineasca un număr de funcŃii, care pot fi
comune sau diferite. Figura 80 prezintă o băutură răcoritoare ambalată
în recipienŃi metalici (aluminiu), care în final au fost ambalate într-o folie
termoplastică, într-un sistem de ambalare „multipack”.
In vederea ambalării raŃionale a unui produs, ar trebui întreprins un
proces de optimizare deoarece proiectanŃii trebuie să determine cantitatea
sau numărul de produse care ar putea fi împachetate împreună.
107
Cantitatea (greutatea, volumul) materialelor din ambalaj ar trebui să fie

minimizate. Dimensiunile ambalajului ar trebui stabilite în corelaŃie cu
dimensiunine produsului/produselor, dar de asemenea trebuie să
respecte standardele în vigoare.
Fig.80 Sistem de
ambalare „multipack”.
Industria ambalajelor se bazează pe o gamă de mărimi normalizate (de ex.
hârtia pentru împachetat, cutiile de carton, recipienŃii metalici etc.).
Proiectarea ambalajelor, precum şi a produselor în game tipo-
dimensionale (ex. rulmenti, motoare electrice, şuruburi, piuliŃe) are o
motivaŃie simplă: optimizarea resurselor. Altfel spus, atât proiectarea, cât
şi fabricaŃia sunt mai ieftine dacă produsele aparŃin unei game tipizate.
Fig.81 Gama
tipo-dimensională Proiectarea şi realizarea unui ambalaj după volumul şi dimensiunile
de ambalaje. fiecărui produs ar fi o activitate grea şi costisitoare. De aceea, fabricanŃii
de ambalaje stabilesc pe bază statistică game de produse, în conformitate
cu dimensiunile produseler care vor fi împachetate şi de asemenea, în
conformitate cu constrângerile legate de transportare.
De obicei, costurile ambalajelor ne-refolosibile (se exceptează costurile
paleturilor, containerelor etc.) sunt incluse în preŃul produsului, iar în
108
caz că mai multe produse sunt ambalate împreună, costul ambalajului se

împarte egal la numărul de produse. Totodată, dimensiunile normalizate
au drept consecinŃă scăderea costului ambalajului.
Studiu de caz 10: Straturile de ambalaj pentru aparatele TV
La ambalare, un televizor este pus mai întâi într-o cutie de carton, plină
cu granule de polistiren sau între două mulaje din acelaşi material, după
care, câteva cutii sunt puse pe un palet, într-un container de lemn sau
din plasă de sârmă, care, la rândul lor sunt depozitate într-un container
de metal în vederea transportării. Televizorul este protejat de cutia de
carton, dar de asemenea, şi containerul de metal îl protejează. Primul
strat (cutia) protejează produsul de praf, impurităŃi şi şocuri uşoare, în
Fig.82 Cutie de
timpul manipulării; cel de-al doilea strat (containerul) protejează
carton, box-palet din
sârmă şi container de televizorul de şocuri mari şi intemperii, în timpul transportului pe
metal reprezentând
straturi ale sistemului
distanŃe lungi, cu camioane, vapoare etc.
de ambalare.
În mod evident, cele două straturi de ambalaj îndeplinesc în acelaşi timp

şi alte funcŃii: cutia este folosită pentru promovarea produsului, iar
containerul metalic fiind standardizat, facilitează transportul.
DESIGNUL ECO-AMBALAJULUI
O definiŃie a eco-ambalajului, sau ambalajului sustenabil, poate fi
formulată ca o sumă de condiŃii care ar trebui îndeplinite simultan:
întruneşte criteriile pieŃei în ce priveşte performanŃele şi costul;
pentru obŃinerea materialelor, fabricaŃie, transport şi reciclare se
foloseşte exclusiv energie din surse regenerabile;
ambalajul, sau stratul de ambalare, este justificat din punct de vedere
funcŃional;
materialele utilizate la realizarea ambalajului provin din surse
regenerabile, sau în cazul în care nu este posibil, materialul utilizat
reprezintă unica, sau cea mai bună soluŃie;
109
minimizează costurile de transport prin dubla optimizare, masă şi volum;

nu necesită întreŃinere şi costuri suplimentare în uz;
nu este toxic sau periculos pentru oameni şi mediu, nici ca produs,
nici ca deşeu.
Primul aspect, pe care designerii ar trebui să-l respecte oricând este
posibil, este de a proiecta ambalaje care pot fi realizate dintr-un singur
material (monomaterial). Această soluŃie, pe lângă avantajele tehnologice
pe care le determină, asigură reciclabilitatea materialului din ambalaj. În
cazul în care se folosesc mai multe materiale, ar trebui să se găsească o
posibilitate ca acestea să poată fi separate după colectarea ambalajelor,
astfel încât reciclarea să fie posibilă.
Fig.83 Ambalaje bio- În ceea ce priveşte materialele ambalajelor, tendinŃele mondiale sunt de a
degradabile fabricate
din amidon de
înlocui plasticul cu sticlă, pentru băuturi, cu hârtie şi carton, pentru
porumb şi grâu. industria „fast-food” şi cu recipiente metalice, pentru alimente şi băuturi.
Această tendinŃă de schimbare se datorează problemelor legate de

posibilităŃile limitate de reciclare a plasticului, din care rezultă deşeuri
periculoase şi cu o viaŃă lungă.
Studiu de caz 11: Ambalaje 100% naturale şi biodegradabile

NatureWorks PLA, o companie americană care activează şi în industria
alimentară a „rezolvat” problema supraproducŃiei de cereale din Statele
Unite. Materia primă folosită de companie este porumbul, pentru care
rata supraproducŃiei este de aproximativ 10% anual (aproximativ 38 mil.
tone în 2005, cf. „The Corn Refiners Association” [http://www.corn.org]).
Această companie întrebuinŃează cu puŃin sub 0,5% din acest surplus,
producând obiecte folositoare, precum recipienŃi şi ambalaje. În timp ce
masele plastice reprezintă o provocare pentru administrarea deşeurilor,
Fig.84 Produs PLA
[http://www.corn.org]. noii recipienŃi sunt biodegradabili. După ieşirea din uz, aceste produse
făcute din porumb se descompun natural în aproximativ de 47 de zile. Acest
plastic natural poate fi transparent ca sticla, sau opac precum ceramica.
Impactul unui material asupra mediului poate să varieze. De exemplu, în

prezent, un proiectant poate să aleagă între cel putin şapte “variante” de
110
materiale plastice, începând cu cele permanente (nedegradabile),

refolosibile, reciclabile, co-reciclabile şi continuând cu cele bio-
dezintegrabile, bio-degradabile, bio-regenerabile sau cele cu calităŃi „bio-
optimizabile” [Burall 1996].
După
câteva
săptămâni
Fig.85 Ambalaje din Materialele plastice, pretins biodegradabile, în majoritatea cazurilor pot fi
material plastic
bio-degradabil – descrise mai corect, ca fiind degradabile sau oxi-degradabile. Este un fapt
PHBV sau Biopol. confirmat că procesul de oxidare degradează mai rapid masele plastice
transformându-le în CO2 şi H2O.
Iată câteva exemple de termene pentru (bio)degradarea naturală: coajă de
banană: 2-10 zile, hârtie: 2-5 luni, mucuri de Ńigări cu filtru: 1-12 ani,
cutii Tetrapak: 5 ani, pungi de plastic: 10-20 ani, doze de aluminiu: 200-
500 ani, bidoane de plastic (PET): 70-150 ani, plastic biodegradabil: 75
zile, pahare polistiren: nedegradabil [http://behealthyandrelax.com/].
Protejarea mediului este acum o politică de stat pentru oricare guvern
responsabil. O legislaŃie specifică este în curs de dezvoltare, o serie de
standarde, normative şi directive au fost deja elaborate. Aceste elemente
de presiune, alături de consumatori, care au devenit interesaŃi de acest
subiect, au forŃat producătorii şi designerii să schimbe modul de
abordare a unor probleme în procesul de proiectare. În fapt, companiiile
au elaborat chiar nişte „criterii de ecodesign” care se axează pe
următoarele aspecte:
materiale folosite în produse;
poluarea/deşeurile din fabricaŃie;
energia consumată în timpul manufacturării;
energia consumată în utilizare;
impactul asupra mediului în timpul utilizării;
potenŃialul de reciclare;
impactul asupra mediului în stadiul de deşeu;
proiectare pentru refolosire.
Ca şi în cazul produselor, pentru realizarea eco-ambalajelor pot fi
formulate o serie de recomandări pentru designeri. Trebuie acordată o
grijă deosebită proiectării ambalajului, care trebuie să răspundă unor
111
necesităŃi reale. SoluŃia aleasă, materialele şi prelucrarea acestora sunt

strâns legate de aceste cerinŃe. Fiindcă ambalajul ajunge foarte repede
deşeu, este absolut necesar ca designerii să aibă o viziune clară asupra
acestei ultime etape a ciclului de viaŃă.
REUTILIZAREA ŞI RECICLAREA AMBALAJELOR

In ceea ce priveşte orice produs, dar în special ambalajele, problema
reducerii deşeurilor prin refolosire sau reciclarea materialelor, reprezintă
un element esenŃial al activităŃii designerilor.
In 1994, Uniunea Europeană a introdus Directiva 94/62/EC legată de
ambalare şi deşeurile provenite din ambalaje, îmbunătăŃită prin Directiva
2004/12/EC, de asemenea îmbunătăŃită prin directiva 2004/12/EC
pentru noile state membre. Directiva stabileşte că: „administrarea
ambalajelor şi deşeurilor acestora ar trebui să includă ca primă prioritate,
prevenirea deşeurilor de ambalaje şi, ca principii fundamentale
suplimentare, refolosirea ambalajelor, reciclarea şi alte forme de recuperare
a deşeurilor de ambalaje, prin urmare, reducerea volumului de deşeuri din
această categorie de produse”.
Luând în considerare textul acestei directive, proiectanŃii ar trebui să
acorde prioritate maximă asigurării că ambalajul este uşor de reciclat, în
Fig.86 Ambalaj
reutilizabil –
timp ce producătorii trebuie să coopereze cu ceilalŃi factori implicaŃi în
borcanul cu filet. lanŃul de utilizare, recuperare şi reciclare, pentru a se asigura că
recuperarea este dusă la bun sfârşit în maniera cea mai eficientă din
punct de vedere financiar.
A doua prioritate a designerilor pentru diminuarea impactului asupra
mediului este reducerea ambalării. Mai puŃine ambalaje înseamnă
reducerea resurselor utilizate chiar de la origine. Cu toate acestea, şi
reciclarea este necesară deoarece alimentează sistemul cu materii prime,
altele decât cele primare.
Ambalajele pot fi refolosite sau reciclate.
Un ambalaj poate fi refolosit pentru acelasi scop, sau pentru unul diferit.
Refolosirea este cel mai înalt nivel în recuperarea produselor sau a
ambalajelor şi este de preferat oricând este posibil.
Sticlele şi borcanele din sticlă sunt un exemplu bun de ambalaje
refolosibile. Primul borcan cu filet, patentat de Mason în 1858 se vede
într-o imagine alăturată (fig. 86). Acest produs, împreună cu cutia de
metal (iniŃial cositor, ulterior oŃel sau aluminiu) au revoluŃionat sistemul
de păstrare (conservare) a alimentelor.
Avantajul ambalajelor refolosibile este că acestea se plătesc o singură
dată, la prima achiziŃionare a produsului. Inventarea plasticului
reprezintă începutul erei ambalajelor de unică folosinŃă. Folosirea
112
intensiva a materialelor plastice a început în anii ‘60, când a fost inventat

PVC-ul, şi a explodat în anii ‘80 când a fost realizată Polietilena Tereftalat
(PET), un material plastic mai rezistent, mai transparent şi mai uşor de
reciclat decât PVC-ul. Materialele plastice (polietilena, polistirenul) au
devenit materiile prime pentru ambalaje în noua „industrie” a fast-food-
ului. În prezent, din motive de protejare a mediului se manifestă tendinŃa
ca ambalajele din plastic să fie înlocuite de cele din hârtie şi carton.
Materialele recuperate din ambalajele ieşite din uz pot fi reciclate, de
exemplu metalul din cutiile de conserve, cioburile de sticlă, hârtia,
cartonul şi aşa mai departe. Produsele realizate din materiale reciclate
pot fi de aceeaşi calitate ca cele făcute din materiale noi (de exemplu,
cutiile de aluminiu pot fi reciclate la infinit, iar calitatea produselor este
aceeaşi). Alte materiale sunt mai greu de reciclat, de exemplu materialele
plastice, care trebuie sortate, deoarece nu toate sunt compatibile între ele.
Un ambalaj (bidon de plastic, cutie de metal, recipient din sticlă) poate fi
reciclat după ce a fost folosit conŃinutul. Din păcate, de cele mai multe
Fig.87 Ambalaje ori apare problema purităŃii materialului, deoarece ambalajul poate
reciclabile.
conŃine resturi neutilizate de produs. Dacă din acest punct de vedere
designerul nu poate face mare lucru, el poate trata problema purităŃii
materialului reciclat prin prisma etichetelor, a lacurilor, vopselelor, sau a
combinaŃiilor de materiale folosite la realizarea ambalajelor.
Consumatorul poate contribui la reducerea volumului de deşeuri prin
simpla comprimare a unui „PET”. Acest lucru va permite oamenilor să
stocheze ambalajul uşor şi să nu fie deranjaŃi de volumul mare al
bidoanelor goale. Materiile prime rezultate prin reciclare pot fi folosite
pentru realizarea unor obiecte folositoare. Este important de ştiut că din
motive de siguranŃă a sănătăŃii, plasticul reciclat nu trebuie utilizat
pentru ambalarea alimentelor.
Studiu de caz 12: Pungile pentru cumpărături

Când merg la cumpărături, oamenii au nevoie de ceva în care să-şi ducă
produsele cumpărate. La prima vedere, ei ar prefera o pungă din hârtie,
în favoarea uneia din plastic. De ce? Deoarece ei cred că hârtia este mai
„ecologică”, sau folosind o expresie mai corectă „mai prietenoasă cu
mediul înconjurător”, lucru foarte adevărat, de altfel. Cu toate acestea, o
analiză a “rucsacului ecologic” şi o evaluare a impactului asupra
mediului, ar conduce la rezultate surprinzătoare (vezi tabelul de mai jos).
Pungile de hârtie sunt mai defavorabile mediului necesitând de două ori
mai multă energie şi contribuind „mai serios” la poluarea apei şi a aerului
(mai multe deşeuri solide şi gaze cu efect de de seră).
Fig.88 Punga din Pe de altă parte, asemenea comparaŃie nu ar trebui să fie bazată numai
plastic şi pungile pe statistici şi cifre, ci ar trebui adăugate şi alte aspecte. Pentru cele două
din hârtie.
113
produse analizate, materiile prime sunt celuloza, pentru pungile din

hârtie, respectiv petrolul sau gazele naturale, pentru cele din polietilena.
La 1 milion de pungi Punga din plastic Punga din hârtie
Energie necesară 580,000 MJoules 1,340,000 MJoules
Dioxid de sulf SO2 198 kg 388 kg
Oxizi de azot NOx 136 kg 204 kg
Hidrocarburi CxHy 76 kg 24 kg
Monoxid de carbon CO 20 kg 60 kg
Praf 10 kg 64 kg
Apa reziduală 10 kg 512 kg
Fig.89 Punga de
hartie contra punga TradiŃional, celuloza se obŃine din lemn, care este un material natural,
de plastic. regenerabil şi biodegradabil, mai prietenos cu mediul în comparaŃie cu
combustibilii fosili, care sunt resurse neregenerabile şi se degradează
greu, sau de loc. Spre exemplu, o pungă din plastic poate rezista între 10
şi 200 de ani înainte să se descompună în mod natural.
Producerea materialelor plastice implică şi folosirea unor substanŃe
chimice dăunătoare, care sunt adăugate ca stabilizatori şi coloranŃi.
Multe dintre acestea nu au fost profund analizate din punct de vedere al
riscului ecologic, iar impactul lor asupra mediului şi al sănătăŃii omului
nu este cunoscut în totalitate.
Fig.90 Elemente Totuşi, plasticul poate fi reciclat (de exemplu, PE, PET, PVC) şi astfel
suplimentare de
protecŃie în timpul poate fi refolosit pentru realizarea unor produse, cum ar fi duşumele,
transportului rame de geamuri, mobilier de grădină, panouri izolatoare pentru clădiri,
[www.sealedair.com;
eggcratefoam.org]. carcase pentru aparatură audio/video, umpluturi din fibră pentru saci de
dormit şi o largă varietate de acesorii pentru birou. Pe lângă economia de
materii prime, reciclarea maselor plastice determină:
reducerea consumului de energie cu două treimi;
114
producerea a doar unei treimi din cantitatea de dioxid de sulf şi

jumătate din cea de oxid de azot;
reducerea de 2,5 ori a emisiilor de dioxid de carbon;
reducerea cantităŃii de apă folosite, cu aproape 90%;
fiecare tonă de polietilenă reciclată economiseşte 1,8 tone de petrol.
TRANSPORTUL ŞI LANłUL DE DISTRIBUłIE

Prima RevoluŃie Industrială a fost posibilă şi datorită faptului că au fost
inventate şi dezvoltate noi sisteme şi mijloace de transport. Noua
descoperire, maşina cu aburi, a putut satisface nevoia crescândă de
energie determinată de explozia industrială. În epoca respectivă, creşterea
vitezei de deplasare era cea mai importantă problemă legată de transport,
şi nu poluarea.
Motorul cu aburi a revoluŃionat atât transportul pe uscat, cât şi cel pe
apă. Să nu uităm însă, că primul avion autopropulsat era echipat cu un
motor cu abur şi a fost construit de către Traian Vuia, în 1906.
Fig.91 Transportul
pe apă şi pe calea Materiile prime ca lemnul, cărbunele, fierul şi alte minereuri erau
ferată în epoca transportate astfel mai repede şi în cantităŃi mai mari, alimentând
motorului cu abur
[www.viewimages.com]. necesităŃile crescânde ale industriei. Datorită acestor avantaje,
transportul pe calea ferată a început să se dezvolte în Europa, America şi
în restul lumii. În timp, dezvoltarea infrastructurii şi a calităŃii
autovehiculelor au determinat dezvoltarea transportului rutier plasându-l
ulterior în faŃa celorlalte mijloace de transport.
Pentru a permite creşterea vitezei de deplasare, drumurile au trebuit să
fie îmbunătăŃite, fiind întâi acoperite cu macadam, iar apoi cu asfalt.
Acesta din urmă, este un material semi-solid sau lichid negru, foarte
vâscos şi lipicios, prezent în petrolul neprelucrat, precum şi în depozite
naturale (şisturi bituminoase). Asfaltul este compus aproape în întregime
115
din bitum şi este obŃinut din petrol, prin procesul distilării fracŃionate
(alături de benzine, petrol lampant, motorină, uleiuri şi păcură).
Cercetările recente încearcă să găsească unele alternative pentru acest
material, din cauza faptului că asfaltul provine din surse neregenerabile.
În plus, procesul transformării materiei prime în asfalt este foarte
poluant. Ca alternative, numeroase amestecuri bazate pe cenuşi şi
minerale se află în proces de testare. Compania americană SSPCO, – o
companie de Produse de stabilizare a solului – a dezvoltat un „bio-
amestec” care minimizează impactul asupra mediului înconjurător şi
asupra resurselor naturale, şi care constă într-o emulsie formată
jumătate din apă, jumătate din răşină de pin şi smoală
[http://www.nextstep.state.mn.us].
Cercetările în acest domeniu se concentrează nu numai asupra
materialelor şi a tehnologiilor folosite pentru a transforma nişte materiale,
eventual reciclate, într-un produs utilizat pentru acoperirea căilor rutiere,
dar şi asupra zgomotului provocat de trafic, care este strâns legat de
calitatea suprafeŃei şoselelor.
În zilele noastre, procesul de globalizare intensifică transportul de
mărfuri. După industrie, transportul rutier reprezintă principala sursă de
poluare şi generatoare de zgomot. Materiale pentru acoperirea şoselelor,
care înjumătăŃesc zgomotul anvelopelor sunt deja disponibile şi vor fi
introduse în zonele sensibile, unde autostrăzile sunt aproape de locuinŃe,
iar zgomotul produs de anvelope în traficul de mare viteză este principala
sursă de neplăcere. Reducerea zgomotului anvelopelor va avea probabil
ca efect evidenŃierea zgomotului produs de motoare, aşadar atenŃia se va
concentra ulterior asupra reducerii acestuia.
ŞTIAłI CĂ?
Maşinile construite în zilele noastre sunt cu aproximativ 10% mai mici
şi cu 20% mai uşoare dar, în acelaşi timp, de patru ori mai rapide decât
vehiculele construite în 1969. Aceasta se datorează în principal
materialelor îmbunătăŃite, tehnologiei şi ingineriei preocupată de
performanŃele şi siguranŃa vehiculelor.
Într-o proporŃie covârşitoare, combustibilii folosiŃi în transporturi provin

din surse epuizabile. Cu toate acestea, transportul este domeniul în care
alternativele energetice sunt încă foarte reduse.
În 1973, criza petrolului cauzată de embargoul creat de OrganizaŃia
Ńărilor exportatoare de petrol (OPEC) a determinat naŃiunile
industrializate ale lumii să pornească, sau mai exact să intensifice
cercetarea atât pentru găsirea unor combustibili alternativi, dar şi a unor
tipuri de locuinŃe, produse, industrii şi sisteme de transport mai eficiente
116
din punct de vedere energetic. După peste trei decade de încercări de a

face economie, energia folosită în sectorul rezidenŃial este aproximativ
aceeaşi, consumul industrial de energie a scăzut, iar consumul de
energie în transporturi a crescut. Transporturile consumă azi mai mult
de 20% din totalul de energie primară a lumii şi produce o mare parte
din poluarea atmosferică (vezi fig. 14). În următorii 30 de ani, numărul
maşinilor în lume va creşte vertiginos de la aproximativ 500 milioane, în
prezent, la mai mult de 1 miliard. Transportul particular va avea nevoie
de 2,5 ori mai multă energie şi, ca urmare, va produce de 2,5 ori mai
multă poluare a aerului. Dacă tendinŃele globale actuale se menŃin, până
în anul 2100 lumea va avea nevoie de 10 ori mai multă energie în general,
iar transporturile vor consuma 40% din cantitatea totală [Sviden, 1992].
În transporturi, soluŃiile alternative pentru propulsia autovehiculelor
sunt energia electrică şi noile tehnologii bazate pe combustibili nonfosili.
Vehiculele propulsate cu energie solară au fost testate, dar încă nu au
apărut rezultate remarcabile. Vehiculele bazate pe energie electrică sau
cele folosind biogaz, ori biodiesel pentru combustie se dezvoltă cu
rezultate încurajatoare. Designerii şi inginerii sunt încă în etapa în care
testează o serie de prototipuri.
Fig.92 Un vehicul
propulsat cu energie Modelul Toyota Prius din 2007, cu „Hybrid Synergy Drive” se situează în
solară şi hibridul
Toyota Prius.
frunte în industria tehnologiei hibride, oferind o integrare optimă a
motorului său clasic, cu un motor electric, fără emisii, în scopul atingerii
obiectivelor de reducere semnificativă a cantităŃii de combustibil folosit şi
zero emisii în interiorul oraşelor (când foloseşte motorul electric).
Biomasa reprezintă „partea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi
reziduurilor din agricultură, inclusiv substanŃele vegetale şi animale,
silvicultură şi industriile conexe, precum şi partea biodegradabilă a
deşeurilor industriale şi urbane” (cf. definiŃiei cuprinsă în Hotărârea nr.
1844 din 2005 privind promovarea utilizării pentru transporturi a
biocarburanŃilor şi a altor carburanŃi regenerabili). În ceea ce priveşte
combustibilul din biomasă (prin fermentare sau degradare enzimatică se
117
obŃin biogazul, care se poate arde direct, şi bioetanolul, care în amestec

cu benzina, poate fi utilizat în motoarele cu combustie internă), metodele
de transport şi distanŃa de la surse până la fabricile de preparare au un
impact prea mare asupra preŃului final. Pentru biomasa provenită din
lemn, de exemplu, resursele forestiere sunt de obicei distribuite pe o
suprafaŃă întinsă, în timp ce conversia în combustibili se face în anumite
puncte. CantităŃile şi tipurile de lemn cerute sunt adunate şi trimise la
punctele de prelucrare. De vreme ce combustibilul lemnos este o marfă
cu valoare relativ scăzută, costurile de transport au o pondere
considerabilă în costurile totale de producŃie. Transportul este, aşadar,
un element cheie al activităŃilor forestiere, iar felul în care el este
organizat poate avea implicaŃii asupra întregului sistem de producŃie.
Bio-combustibilii lichizi, cum ar fi biodieselul şi bioetanolul, şi biomasa
umedă, cum ar fi cea provenită din deşeurile (dejecŃiile) animale, pot fi
depozitate în rezervoare şi pompate dintr-un loc în altul prin conducte,
ca şi produsele tradiŃionale din petrol. Transportul acestora pe şosea, pe
cale ferată şi pe mare este posibil în camioane cisternă, vagoane cisternă
sau în nave similare tancurilor petroliere.
Studiu de caz 13: Sistemul public de transport auto în Londra

Pentru oraşele mari transportul reprezintă o problemă serioasă de
eficienŃă, siguranŃă şi de protejare a mediului înconjurător. Acum câŃiva
ani, dorind să reducă poluarea, primarul Londrei a decis să înlocuiască
tradiŃionalele autobuze londoneze cu unele mai puŃin poluante, „eco-
autobuze”. Noile autobuze hibride (diesel-electrice), cu un singur etaj,
rulează pe ruta 360 din martie 2006 (vezi fig. 93).
Fig.93 Autobuzul În mod evident, lăsând la o parte aspectele de protejare a mediului,

londonez tradiŃional şi
noul autobuz hibrid
această decizie a fost una curajoasă, având în vedere elementul de
[http://www.evworld. imagine, ceea ce reprezintă în tradiŃia britanică şi londoneză autobuzul
com/images/london_
hevbus.jpg]. roşu cu platformă.
118
Comparate cu autobuzele convenŃionale diesel, care răspund la

standardele Euro III şi sunt echipate cu filtre speciale, autobuzele hibride
aduc îmbunătăŃiri considerabile în relaŃia cu mediul înconjurător.
Acestea includ:
89% reducere la oxizi de azot;
83% reducere la monoxidul de carbon;
40% reducere la consumul de combustibil;
38% reducere la dioxidul de carbon;
30% reducere la nivelul de zgomot perceput (zgomotul s-a redus de la
78dB la 74dB).
Pentru un oraş-metropolă ca Londra, care se confruntă cu probleme
severe de poluare, cu mii de autobuze circulând în fiecare zi,
îmbunătăŃirile menŃionate sunt remarcabile. Rezultatele arată că aceste
autobuze produc mai puŃine gaze cu efect de seră şi mai puŃini poluanŃi
nocivi, având de asemenea niveluri scăzute de zgomot.
Două tipuri de tehnologii sunt evaluate ca parte a procesului de
implementare a noilor mijloace de transport – Recircularea gazelor de
eşapament (EGR) şi Reducere catalitică selectivă (SCR). Ambele sisteme
funcŃionează în combinaŃie cu un anumit filtru. Tehnologia EGR
funcŃionează astfel: gazele de eşapament sunt captate, apoi sunt trecute
printr-un filtru cu particule foarte fine, după care sunt retrimise înapoi
în motor. Gazele sunt răcite înainte de a fi retrimise înapoi în motor şi
aceasta ajută la reducerea cantităŃii de NOx. Testele iniŃiale au arătat că
această tehnologie poate reduce emisiile de NOx cu aproximativ 45%. În
prezent sunt 10 autobuze pe care se testează această tehnologie; acestea
sunt operate de compania „Travel London” [www.tfl.gov.uk].
ŞTIAłI CĂ?
În Statele Unite, aproximativ 20% din energie este folosită pentru

transportul persoanelor şi al mărfurilor. În anul 2002, peste 222
milioane vehicule (maşini, autobuze, camioane) au rulat mai mult de
2,8 trilioane de mile. Aceasta reprezintă aproape o doisprezecime
din distanŃa până la cea mai apropiată stea din afara sistemului
nostru solar. Este ca şi cum am conduce până la Soare şi înapoi de
13.440 ori!
Pentru a fi distribuit, un produs trebuie să fie transportat. Cea mai

eficientă cale de a transporta produse este cea maritimă, dar cea mai
utilizată este cea rutieră, datorită vitezei mai mari, în ciuda faptului că
aceasta este una din cele mai mari surse de poluare pe Glob. Camioanele
şi autovehiculele consumă cantităŃi imense de combustibili şi alte
119
substanŃe, care au drept materie primă petrolul, o sursă epuizabilă,

neregenerabilă. Dar, dincolo de poluarea aerului cauzată de gazele nocive,
dincolo de poluarea apei şi a solului cauzate de accidente mai mult sau
mai puŃin intenŃionate, trebuie menŃionate poluarea sonoră şi cea vizuală.
În ceea ce priveşte acest ultim subiect, poluarea vizuală, cel mai
concludent exemplu îl constituie cele câteva mii de milioane de anvelope
uzate depozitate în gropile de gunoi din majoritatea Ńărilor din lume.
Studiu de caz 14: Anvelopele uzate ale vehiculelor

Depozitarea anvelopelor în gropile de gunoi a fost interzisă începând cu 1
iulie 1994. Anual, sunt produse în lume peste un miliard de cauciucuri,
folosindu-se aproximativ 10 milioane de tone de materiale plastice
(elastomer/cauciuc sintetic), şi aproape întreaga cantitate de cauciuc
natural exploatat. Odată ce elastomerul vulcanizat, adică anvelopele,
ajung la sfârşitul ciclului de viaŃă, acestea trebuie reciclate sau scoase în
alt fel din circulaŃie.
Potrivit firmei Watson Brown HSM Ltd., se estimează că între 750
milioane şi un 1 miliard de anvelope ies din uz în fiecare an, cântărind
între 6 şi 10 milioane de tone. Aproximativ 550 milioane de anvelope,
cântărind în jur de 5,7 milioane de tone sunt înregistrate ca fiind
eliminate anual numai în Europa şi în Statele Unite ale Americii
[www.wb-hsm.com].
Fig.94 Anvelope
uzate. SubstanŃele Ca urmare, rezultă că multe nu sunt eliminate cum ar trebui şi ajung în
toxice se scurg în gropi de gunoi. Mormanele de cauciucuri uzate devin raiuri pentru
sol, apă şi aer
[www.tensionnot.com; ŃânŃari sau muşte, care răspândesc sau cauzează numeroase boli. Pe de
news.bbc.co.uk].
altă parte, arderea cauciucului în aer liber, laolaltă cu gunoiul din gropi,
cauzează poluarea aerului, a solului şi a apei.
Reciclarea cauciucului este cu adevărat o problemă dificilă.
În mod tradiŃional, produsele uzate din cauciuc şi în special anvelopele
folosite sunt depozitate în gropi de gunoi ecologice sau stocate în depozite
120
speciale. Cantitatea de anvelope stocate şi eco-depozitate în SUA şi

Europa este estimată la aproximativ 21 milioane de tone, la care, în
fiecare an se mai adaugă încă 2-3 milioane de tone. Pentru a reduce
riscul de abandonare la întâmplare a anvelopelor folosite, vânzătorii de
anvelope trebuie încurajaŃi să le colecteze. De altfel, în unele Ńări,
comercianŃii cu amănuntul au obligaŃia prin lege de a accepta anvelope
vechi în schimbul unei mici sume, de obicei inclusă în preŃul anvelopelor
noi sau în preŃul de montare a acestora.
Transportul reprezintă o activitate care consumă cantităŃi impresionante

de energie. Globalizarea, liberalizarea schimburilor comerciale, eliminarea
unor taxe, diferenŃele de costuri între produse fabricate în diverse zone
ale globului, interesul pentru maximizarea profitului, conduc spre
intensificarea transportului de bunuri. Aşa cum arată schema din figura
95, energia este necesară în toate etapele procesului de aprovizionare cu
materii prime şi distribuŃie a produselor.
FLUXUL MATERIALELOR (PRODUSE ŞI COMPONENTE DE PRODUS)

ENERGIE EXTRACłIA
MATERIILOR PRIME
TRANSPORT MATERII
ENERGIE PRIME
-AUTO, TREN, VAPOR
PRODUCĂTOR
ENERGIE
TRANSPORT
RAW MATERIALS
PRODUSE,
TRANSPORT
ŞI COMPONENTE DISTRIBUITOR
ENERGIE - AUTO
- RAIL TREN, VAPOR,
-AUTO,
-AVION
WATER
ENERGIE CLIENT
TRANSPORT DEŞEURI
ENERGIE
-AUTO, TREN, VAPOR
RECICLATOR
Fig.95 Input ENERGIE
energetic pe lanŃul
de transport şi
distribuŃie. Trebuie menŃionat că atunci când vorbim despre transport, nu trebuie să
excludem oamenii, care beneficiază de transport peste tot în lume. De
exemplu, numai traficul aerian din Statele Unite a înregistrat peste 800
milioane de oameni transportaŃi într-un an, în 2008 [http://www.
transtats.bts.gov].
121
Găsirea unor alternative de transport „mai prietenoase” faŃă de mediul

înconjurător, va fi în beneficiul pasagerilor, dar şi al transportului de
mărfuri. Când vorbim de transportul de mărfuri, ne referim în general la
una dintre următoarele situaŃii:
Transportul materiilor prime;
Transportul produselor;
Transportul deşeurilor;
Transportul energiei electrice.
TRANSPORTUL MATERIILOR PRIME

Doi factori sunt importanŃi pentru eficienŃa transportului de mărfuri:
distanŃa şi masa. Ambele elemente pot constitui subiectul (sau obiectul)
unui proces de optimizare.
După ce materiile prime sunt extrase (petrol, minerale, cărbune), culese,
recoltate (plante, lemn) sau colectate, au nevoie să fie transportate pentru
a fi livrate în acele locuri unde sunt folosite sau transformate în produse.
Materiile prime pot fi transportate prin intermediul drumurilor (căilor
Fig.96 Materii prime rutiere), căilor ferate, căilor navale, mai rar pe cale aeriană.
transportate pe sol, pe
apă sau prin conducte
[www.fao.org/docrep].
Dacă sunt proiectate în mod judicios, produsele ar trebui să fie mai

simple, ceea ce înseamnă mai puŃine componente, mai puŃin material,
varietate redusă de materiale, prin urmare mai puŃine materii prime
extrase şi mai puŃine mărfuri (materii prime şi produse) care să necesite
să fie transportate. În cazul în care cantitatea de materiale transportate
scade, atunci se reduce şi amprenta ecologică, respectiv rucsacul ecologic,
care înseamnă: mai puŃină benzină/motorină consumată, mai puŃine
anvelope uzate, uzură redusă pentru motor, mai puŃin zgomot etc.
Un alt factor îl reprezintă sursa materiilor prime. Cu cât distanŃa de la
sursă este mai scurtă, cu atât scade energia consumată. Desigur, sunt
122
mai mulŃi factori implicaŃi atunci când alegem cel mai potrivit furnizor de
materiale (de exemplu, costuri, calitate, stabilitate socială), distanŃa
nefiind unicul criteriu de luat în considerare.
Unele materii prime pot fi transportate prin conducte (petrolul, gazele
naturale), într-un mod extrem de convenabil, ca o alternativă la
transportul auto, feroviar sau naval.
TRANSPORTUL PRODUSELOR
Una dintre condiŃiile impuse de către designeri este asigurarea că
produsele şi ambalajele aferente sunt proiectate de aşa manieră încât
numărul de produse care pot fi încărcate într-un mijloc de transport să
fie maxim. De aceea, designerii analizează posibilitatea obŃinerii unor
economii prin transportarea produselor în stare dezasamblată (pe
subansambluri sau module) şi montarea lor în apropierea punctului de
Fig.97 Produsele pot vânzare. Uneori, produsele chiar pot fi vândute în stare dezasamblată,
fi transportate cu
vapoare şi camioane, oferind clienŃilor posibilitatea de a face această operaŃie finală. Alte
în containere reduceri la transport, pot fi obŃinute prin reducerea numărului de
standardizate
[www.jmbaxi.com]. furnizori de materii prime sau componente.
Studiu de caz 15: Transportul produselor în stare dezasamblată

Multe dintre bunurile cumpărate, ajung în posesia clientului într-o formă
dezasamblată. ComerŃul on-line, sau comenzile prin E-mail, chiar şi
comerŃul clasic furnizează uneori produse care nu sunt gata pentru a fi
utilizate. Unul dintre motivele pentru care cumparătorii sunt
transformaŃi în participanŃi la procesul de asamblare, este dorinŃa
producătorului de a reduce costurile pentru transport. Se ştie că, de
multe ori, costurile de transport reflectă volumul produselor, mai degrabă
decât greutatea lor. Astfel, produsele dezasamblate ocupă mai puŃin loc,
într-un volum constant impus (un container, de exemplu). Ca urmare,
producătorul va obŃine în final un profit mai bun, deoarece cu aceleaşi
costuri va transporta mai multe produse.
123
In acelaşi timp, unora dintre utilizatori chiar le face plăcere să asambleze

produse: căruciorul ori bicicleta copilului, sau raftul pentru vinuri din
pivniŃă. Este o experienŃă benefică pentru client pentru că procedând
astfel, îi va fi mai uşor să înŃeleagă cum funcŃionează produsul respectiv.
Această metodă poate fi o cale prin care clientul să poată influenŃa
aparenŃa produsului şi chiar modul în care un produs poate fi asamblat
şi dezasamblat.
In cazul transportului de mobilă, s-au observat avantajele micşorării
volumului produselor, prin livrarea de produse neasamblate, ori de câte
Fig.98 Produs ori este posibil.
modular (mobilier).
Este adevărat, câteodată pot apărea resentimente puternice din partea
clienŃilor, care sunt puşi în faŃa unor produse care solicită manevre
complexe de asamblare la domiciliu, folosind nişte ghiduri de asamblare
care mai degrabă îi încurcă, sau care le oferă informaŃii insuficiente.
TRANSPORTUL DEŞEURILOR
„Sfârşitul vieŃii” reprezintă un moment crucial în cadrul ciclului vieŃii
unui produs. PosibilităŃile legate de această etapă vor fi studiate ulterior,
într-un alt capitol. Acum va fi analizat doar impactul asupra mediului în
cazul transportării deşeurilor colectate.
Costul acestei activităŃi este direct proporŃional cu cantitatea de deşeuri,
adică volumul şi greutatea materialelor colectate.
Fig.99 Transportul Această activitate poate fi optimizată prin selectarea primară a deşeurilor,
deşeurilor dintr-o
mare aglomeraŃie
acŃiune care poate fi realizată de către companii, comercianŃi sau chiar de
urbană către consumatori. Selectarea materialelor poate face transportul mai
[fuzzyco.com/.../big/gar
bageliberty-new.jpg]. uşor şi poate chiar micşora numărul de curse făcute de la locul de
colectare până la cel de sortare, reducându-se astfel rucsacul ecologic
aferent serviciului de salubritate.
124
Designul are un rol important în această activitate prin restricŃiile de

proiectare numite Design pentru fabricaŃie, Design pentru dezasamblare,
precum şi printr-o ambalare raŃională. La fel de important este
managementul deşeurilor, educaŃia cetăŃenilor/clienŃilor şi stimulentele
acordate pentru activitatea de colectare şi sortare a deşeurilor.
TRANSPORTUL ENERGIEI ELECTRICE

Atunci când oamenii şi-au dat seama că electricitatea este folositoare
pentru că poate să furnizeze caldură, lumină şi energie pentru nevoile lor,
a fost relevată şi importanŃa activităŃilor de generare, transport şi
distribuŃie a electricităŃii în condiŃii de siguranŃă şi continuitate.
Generarea centralizată a energiei electrice a devenit posibilă atunci când
s-a descoperit că prin firele electrice aceasta se poate transporta la
distanŃe mari şi cu un preŃ redus sub formă de curent alternativ (N.Tesla,
1887). Transportul energiei are la bază posibilitatea măririi şi micşorării
tensiunii prin utilizarea transformatoarelor.
De peste 120 de ani, electricitatea este generată folosind diverse surse, în
scopul furnizării energiei necesare diverselor activităŃi umane. Primele
uzine electrice funcŃionau pe bază de combustibil lemnos, pe când astăzi
ne bazăm în principal pe arderea ŃiŃeiului, a gazelor naturale şi a
cărbunelui în termocentrale. Alături de acestea, mai exploatăm energia
apei în hidrocentrale, energia nucleară în centrale atomo-electrice şi, într-o
mai mică măsură, surse neconvenŃionale bazate pe hidrogen, energia
solară, energia valurilor, a vântului (turbine eoliene) şi din surse
geotermale.
De obicei, energia este produsă la distanŃe considerabile de locul în care
este folosită, atât din motive economice, cât şi legate de resurse sau de
protejarea mediului. Prin urmare, aceasta trebuie transportată de la locul
de generare, până la consumatori. Sistemul clasic de transport al energiei
electrice este cel prin fire de cupru susŃinute de aşa-numiŃii „stâlpi de
înaltă tensiune” (fig. 100). Cuprul, sau arama, este un material scump,
însă cu multe calităŃi. Se poate folosi atât datorită calităŃilor de conductor
electric, cât şi pentru cele de conductor termic, pentru că este un metal
ductil (poate fi tras în fire subŃiri) şi are o deosebită conductibilitate
electrică (din acest punct de vedere, cuprul se află pe locul secund, cu
59,6106 S/m, după argint - 63106 S/m [UM: Siemens pe metru]).
Fig.100 Transportul
Câteodată, cablurile electrice sunt făcute din aluminiu, care are calităŃi
energiei electrice.
electrice comparabile. Cuprul este mai ductil şi are o capacitate de
disipare a căldurii superioară, dar este puŃin mai scump.
Varianta actuală de transportare a energiei electrice are limitele sale, de
natură tehnică (distanŃe lungi, puncte de transformare, costuri mai de
125
întreŃinere etc.), la care se adaugă problemele de mediu legate îndeosebi

de consumurile materiale – firele de cupru – impactul asupra mediului
cauzat de construirea liniilor – ridicarea stâlpilor, întinderea cablurilor în
zone greu accesibile – şi multe altele.
De aceea, provocarea pentru designeri, dar şi pentru cercetătorii din
domeniul energetic, o constituie, pe lângă identificarea unor noi surse de
energie, modul în care această energie poate fi transportată de la locul de
producere până acolo unde este necesară, cu costuri economice, dar şi
ecologice, cât mai scăzute.
VIITORUL TRANSPORTULUI
Ne confruntăm cu globalizarea economiei mondiale, care va determina,
printre altele, nevoi crescânde în ceea ce priveşte transportul oamenilor şi
al mărfurilor. Este de asemenea limpede faptul că în Ńările dezvoltate –
cele din America de Nord, Europa şi Japonia –, oamenii preferă
transportul rutier, datorită comodităŃii, vitezei, calităŃii infrastructurii şi
pentru că preŃul combustibilului este încă destul de redus. În alte Ńări,
oamenii au adaptat sistemul de transport la posibilităŃile locale, folosind
vehicule alternative, pentru a se deplasa sau pentru transportul
mărfurilor (fig. 101).
Fig.101 Transportul Calea ferată poate constitui o alternativă viabilă pentru autovehicule,
viitorului?
[http://hometown.aol. deoarece o cantitate mai mare de mărfuri poate fi transportată într-un
com; ciclosofia.
tren, pus în mişcare de o singură locomotivă, eventual electrică.
blogspot.com]
126
BineînŃeles, nici acestă soluŃie nu este încă cea perfectă, pentru că o

mare cantitate din energia electrică este încă produsă în centrale, prin
arderea combustibilului fosil sau prin reacŃii termonucleare.
Transportul pe apă cu ajutorul vaselor şi al altor ambarcaŃiuni este
economic, dar mai lent, iar deversarea accidentală de ŃiŃei sau alt
combustibil în mare sau în râuri este o ameninŃare pentru mediu.
Avioanele sunt o opŃiune avantajoasă pentru transportul de persoane,
mai puŃin pentru mărfuri. Deoarece preŃurile sunt mai ridicate,
transportul aerian este folosit pentru mărfuri doar în anumite situaŃii sau
pentru anumite produse (cantităŃi mici, pentru locuri izolate sau livrări
urgente). Avioanele poluează grav atmosfera, deoarece gazele evacuate
sunt „lansate” la o altitudine mare, foarte aproape de locul unde se
formează stratul care determină efectul de seră.
Pe de altă parte, se aşteaptă apariŃia unor sistemele noi de propulsie,
care să îmbunătaŃească relaŃia dintre aparatele de zbor şi mediu. Prin
urmare, aceasta este o provocare importantă pentru cercetători şi
designeri.
127
3.5 UTILIZAREA PRODUSULUI
În acest capitol vom afla care este impactul produsului asupra mediului înconjurător pe
parcursul vieŃii sale utile, adică în timpul cât este în uz. Există produse care consumă
resurse importante în timpul utilizării, iar altele care au un consum minim, sau chiar
inexistent. ProiectanŃii ar trebui să evalueze toate produsele şi să stabilească pentru
această etapă care este ponderea consumurilor energetice şi materiale, din totalul acestora.
În acest fel, proiectanŃii pot îmbunătăŃi produsele şi pot reduce consumul şi pierderile.
VIAłA UTILĂ A PRODUSULUI

Când e vorba despre impactul asupra mediului, designerii au tendinŃa să
se concentreze asupra etapelor de obŃinere a materialelor, de fabricare a
produsului şi de eliminare a acestuia, acordând mai puŃină atenŃie
perioadei de utilizare a produsului. Această abordare poate fi adecvată
pentru unele produse (unelte de mână, mobilă, cărŃi), dar pentru alte
categorii de produse (aparatură electrocasnică, automobile, aparatură de
birou), s-ar putea ca tocmai etapa în care sunt folosite produsele să
dăuneze cel mai mult mediului şi, prin urmare, ar trebui acordată mai
multă atenŃie acestui aspect.
Există, de asemenea, o a treia categorie de produse, care au o influenŃă
directă redusă asupra mediului, dar care pot crea probleme în mod
Fig.102 Impactul indirect. Spre exemplu, hainele nu au nici o influenŃă asupra mediului
etapei de utilizare ca atunci când sunt purtate, dar spălarea lor, sau curăŃarea uscată, este de
procent din costurile
pe parcursul întregii obicei dăunătoare mediului înconjurător.
vieŃi a produsului.
şurubelniŃă computer automobil frigider radiator

0% 28% 55% 52.5% 72.5%
În continuare, vor fi analizate produse din cea de-a doua şi cea de-a treia
categorie, pentru care impactul asupra mediului, în etapa vieŃii utile, este
semnificativă. Aparatele de încălzit şi cele de răcit, maşinile de gătit şi
cele de spălat, frigiderele şi congelatoarele, calculatoarele şi televizoarele,
128
sistemele pentru iluminat, au cel mai mare impact asupra mediului în

timpul folosirii. Dacă aceste produse consumă, pe lângă energie, şi alte
materiale, sau „doar” apă (de exemplu, pe langă energie, maşinile de
spălat consumă detergenŃi, aditivi şi o mare cantitate de apă), atunci
importanŃa etapei de utilizare devine şi mai mare.
O analiză făcută pentru o maşină de spălat, pe parcursul tuturor celor
cinci etape ale ciclului de viaŃă – extragerea materiilor prime, fabricarea,
distribuŃia, folosirea şi eliminarea – ne dă posibilitatea să observăm
impactul asupra mediului în cadrul fiecărei etape în ceea ce priveşte
consumul de energie, poluarea aerului, poluarea apei, deşeurile solide şi
consumul de apă. Rezultatele au pus în evidenŃă faptul că cel mai mare
impact are loc în cadrul etapei de utilizare a maşinii de spălat, şi nu în
etapa fabricării sau eliminării acesteia.
INTRĂRI SISTEM IEŞIRI
Energie Maşina de spălat Energie/Căldură

Apă Apă murdară
Haine murdare FuncŃia: separarea Haine curate
Aditivi murdăriei de haine Zgomot
Detergent VibraŃii
Fig.103 FuncŃia Din punct de vedere al mediului înconjurător, materialele din care este
generală a unei maşini
de spălat formulată făcută şi procesele cu ajutorul cărora acestea sunt transformate în
pe baza intrărilor componentele maşinii, modul în care este ambalată şi transportată, şi
şi ieşirilor.
dacă este reciclată sau nu, sunt aproape irelevante, în comparaŃie cu
performanŃele din perioada când maşina de spălat este folosită.
Evident, acesta nu înseamnă că aspectele de mediu legate de toate
celelalte etape ale ciclului de viaŃă ar trebui ignorate de către designeri,
ori chiar de către clienŃi.
Designerii au un rol esenŃial în reducerea impactului produselor asupra
mediului. Cel mai probabil, dacă un produs este mai „prietenos” cu
mediul, va fi mai scump. Prin urmare, cumpărătorii ar trebui informaŃi
asupra performanŃelor unui produs, iar etichetarea ecologică (eco-
etichetarea) este un prim pas în această direcŃie. În cazul maşinilor de
spălat, diferenŃa de eficienŃă dintre cea mai bună şi cea mai puŃin
performantă este semnificativă, deoarece cea mai bună, foloseşte probabil
doar jumătate din energia şi apa necesară celeilalte.
ÎmbunătăŃiri semnificative în ceea ce priveşte performanŃele de mediu ale
unui produs pot fi obŃinute prin inovare. BineînŃeles, beneficiile unei
eficienŃe mai ridicate sunt resimŃite nu numai în mediul înconjurător, ci
şi de către consumator. Dacă o maşină de spălat, sau orice alt aparat
129
electric, consumă mai puŃină apă şi mai puŃină energie, este bine atât
pentru mediu, cât şi pentru consumator, deoarece acesta va cheltui mai
puŃin în perioada folosirii acelui aparat/produs. Astfel, oamenii vor fi de
acord să plătească mai mult la achiziŃionarea unui produs, deoarece ştiu
că vor economisi de fiecare dată când îl vor folosi.
Vorbind despre inovare în domeniul maşinilor de spălat, ideea reciclării
apei reprezintă un bun exemplu pentru reducerea impactului asupra
mediului. Folosind mai puŃină apă (datorită reciclării) şi eliminând în
final o apă aproape curată, produsul face un pas înainte înspre
îmbunătăŃirea performanŃelor de mediu. Ca urmare, produsul va avea o
nouă funcŃie inclusă în structura sa de funcŃii: reciclarea apei. Această
funcŃie presupune existenŃa unui sistem capabil să purifice apa şi
probabil să o răcească. Prin urmare, acest produs va fi mai scump decât
cele obişnuite, care nu reciclează apa. Cumpărătorii trebuie informaŃi
asupra avantajelor şi dezavantajelor acestui produs, asupra costurilor şi
a cheltuielilor şi astfel să opteze de bunăvoie pentru cumpărarea
produsului respectiv.
Iată un alt exemplu. In industria de autovehicule, inginerii şi designerii
au consumat mult timp pentru a optimiza (reduce) consumul de
combustibil al automobilelor. Ca rezultat, au obŃinut o reducere cu
aproximativ 40% a combustibilului folosit şi astfel mai puŃine emisii de
gaze în atmosfera. Totuşi, nu toate produsele noi sunt mai eficiente decât
cele pe care le înlocuiesc. Testele făcute pe cele mai noi modele de
automobile au scos în evidenŃă faptul că îmbunătăŃirile în ceea ce
priveşte eficienŃa energetică sunt contrabalansate, şi chiar depăşite de
dorinŃele clienŃilor, care vor maşini mai mari şi mai puternice, cu
echipamente care consumă energie în plus, precum aer condiŃionat,
geamuri electrice, sisteme de încălzire a scaunelor şi oglinzilor, sau faruri
suplimentare.
Studiu de caz 16: Mobilierul în uz

Multe companii sunt îngrijorate din cauza problemelor de sănătate ale
angajaŃilor datorate mobilierului. Multe probleme de sănătate au legătură
cu folosirea solvenŃilor, coloranŃilor, lacurilor şi vopselelor care conŃin
chimicale, ca de exemplu formaldehide şi VOCs (componente volatile
organice) [http://www.epa.gov].
Produsele din lemn presat (mobilierul printre altele), de obicei realizate
pentru spaŃii interioare, includ: plăci aglomerate – PAL – (folosite pentru
podele şi rafturi), placaje din lemn tare pentru lambrisare, plăci din fibre
cu densitate medie – MDF – (folosite pentru pereŃi despărŃitori şi pentru
diverse elemente de mobilier).
130
Dar, deşi sunt folosite în multe aplicaŃii, MDF conŃine mai multă răşină
decât orice alt tip de lemn presat şi este recunoscut ca având cele mai
mari emisii de formaldehide.
Componentele volatile organice (VOCs) sunt emise sub formă de gaze din
materiale solide sau lichide. VOCs includ o largă varietate de substanŃe
chimice, unele dintre ele putând avea efecte nocive asupra sănătăŃii, pe
termen scurt, sau lung. ConcentraŃiile multor componente volatile sunt
mai mari în spaŃii închise, decât în spaŃii deschise (cu până la de 10 ori
mai mare), aşadar riscurile de îmbolnăvire cresc la contactul prelungit cu
mobilierul din birouri sau din locuinŃe. VOCs sunt emise de o gamă largă
de produse, ca de exemplu vopsele şi lacuri, substanŃe pentru înlăturarea
vopselurilor, produse de curăŃare, pesticide, materiale pentru construcŃii
şi finisarea mobilierului, echipamente pentru birou (copiatoare,
imprimante, soluŃii corectoare, hârtie fără carbon pentru copiator,
adezivi, markere permanente şi soluŃii fotografice. Toate aceste produse,
pot emana componente organice în timp ce sunt folosite, sau le pot
emana chiar şi când sunt depozitate.
Prin urmare, producătorii fac demersuri pentru a reduce componentele
din mobilier care sunt responsabile de emiterea toxinelor, mirosurilor sau
a substanŃelor cu risc cancerigen. Acesta ar fi unul din elementele
restrictive importante pentru o schimbare în industria mobilierului.
ProiectanŃii ar trebui să acorde atenŃie mare privind calitatea materialelor
pentru produs, care ar putea contribui la crearea unui spaŃiu de lucru
sănătos şi productiv. Ei trebuie de asemenea să se asigure că
ajustabilitatea şi reparaŃiile minore sunt posibile, astfel încât acestea să
nu constituie cauze care să contribuie la eliminarea prematură.
ÎNTREłINEREA ŞI REPARAREA PRODUSULUI

Sistemele tehnice şi produsele sunt supuse uzurii, reducerii perioadei de
folosire prin coroziune, contaminare şi modificarea proprietăŃilor
materialelor în timp, cum ar fi distrugerea prin măcinare/fărâmiŃare.
După o anumită perioadă, indiferent dacă este în uz, sau nu, starea reală
a unui sistem nu va mai fi cea iniŃială, cea gândită de proiectant.
Abaterile de la starea iniŃială nu pot fi întotdeauna recunoscute direct şi
pot provoca schimbări în funcŃionare, defecŃiuni şi chiar situaŃii
periculoase. Aceasta poate reduce substanŃial funcŃionalitatea,
economicitatea şi siguranŃa sistemului. În plus, defecŃiunile accidentale
întrerup funcŃionarea normală şi, pentru că sunt neaşteptate, presupun
costuri semnificative pentru remediere.
Pe măsură ce sistemele şi produsele sunt mai complexe, întreŃinerea, ca o
măsura preventivă, devine din ce în ce mai importantă. Astfel, designerii
131
au o influenŃă semnificativă asupra procedurilor şi costurilor de

întreŃinere, prin alegerea soluŃiei de principiu şi a structurii constructive
(ambele stabilite în etape succesive ale procesului de design).
ÎntreŃinerea este inevitabil legată de siguranŃă, ergonomie şi asamblare.
Însă, întreŃinerea poate afecta mediul înconjurător fie direct, prin emisii
sau deşeuri solide, fie indirect, prin afectarea funcŃionării produsului.
Deoarece capitole anterioare referitoare la acest subiect includ deja
sugestii şi reguli relevante pentru întreŃinere, această secŃiune se axează
pe explicarea a ceea ce este necesar pentru o înŃelegere generală a
procesului de întreŃinere şi pe definirea conceptului de Design pentru
facilitarea întreŃinerii.
ÎntreŃinerea presupune monitorizarea şi evaluarea stării reale a unui
sistem şi meŃinerea sau recuperarea condiŃiilor iniŃiale, dorite. Unele
măsuri posibile pentru atingerea acestui scop sunt următoarele:
service-ul – activităŃi pentru menŃinerea stării iniŃiale;
inspecŃia – monitorizarea şi evaluarea stării reale;
repararea – revenirea la starea iniŃială.
Strategia de întreŃinere este influenŃată de gradul de deteriorare a
componentelor, spre exemplu cauzată de uzură, care reduce durata de
viaŃă. Măsurile pentru refacerea stării normale de funcŃionare trebuie
luate înainte de atingerea termenului limită prevăzut pentru defectare. Ca
atare, există două tipuri de reparaŃii:
repararea după ce un component s-a stricat;
repararea preventivă, făcută înainte ca un component să se defecteze;
acest tip de reparaŃii pot fi realizate fie la intervale de timp (periodic),
fie în anumite condiŃii.
CerinŃele legate de întreŃinere trebuie incluse în Lista de cerinŃe. Când se
selectează soluŃiile, ar trebui preferate variantele care permit o întreŃinere
mai uşoară, care includ componente ce pot fi uşor schimbate şi care
folosesc componente cu perioade estimate de viaŃă apropiate (fiabilitate
echivalentă).
În principiu, o soluŃie tehnică ar trebui să necesite cât mai puŃine măsuri
de prevenire. Mijloacele folosite în acest scop sunt utilizarea unor
componente cu perioade de garanŃie apropiate, cu acelaşi nivel de
siguranŃă şi fiabilitate. Astfel, soluŃia aleasă ar trebui să incorporeze
caracteristici care să reducă întreŃinerea la minimum, sau chiar să nu
necesite întreŃinere. În cazul în care astfel de obiective nu pot fi
îndeplinite, sau implică soluŃii prea scumpe, trebuie introduse măsuri de
servisare şi inspecŃie. O întreŃinere uşoară înseamnă:
prevenirea defectării şi creşterea fiabilităŃii;
evitarea posibilităŃii de apariŃie a erorilor în timpul demontării, a
reasamblării şi a re-pornirii;
132
simplificarea procedurilor de întreŃinere;

posibilitatea de a verifica rezultatele întreŃinerii;
simplificarea procedurilor de inspecŃie.
Măsurile de întreŃinere se referă de obicei la (re)umplere, completare,
ungere, conservare şi curăŃare. În acest scop, sunt necesare proceduri
care nu sunt obositoare, instrucŃiuni precise şi acces facil.
Măsurile de inspecŃie pot fi reduse la minim când soluŃia tehnică include
ea însăşi mijloace de siguranŃă şi astfel asigură o fiabilitate ridicată.
Măsurile tehnice pot reduce efortul de servisare şi inspecŃie, şi includ:
alegerea de soluŃii auto-echilibrabile şi auto-ajustabile;
adoptarea unei soluŃii simple, cu un minim de componente;
folosirea unor soluŃii standardizate;
acces facil la componente;
furnizarea unor soluŃii pentru demontare uşoară;
adoptarea variantelor constructive modulare;
folosirea unui număr redus de instrumente/unelte pentru inspectare
şi servisare.
ÎntreŃinerea trebuie să fie parte dintr-un concept general. Procedurile de
întreŃinere trebuie să fie compatibile cu constrângerile de ordin funcŃional
şi operaŃional ale sistemului tehnic, şi trebuie incluse în costurile globale,
alături de costurile de achiziŃie şi cele de funcŃionare/operare.
133
3.6 SFÂRŞITUL VIEłII PRODUSULUI
Din acest capitol, vom învăŃa că, după perioada de utilizare, orice produs ajunge la
sfârşitul vieŃii sale. După cum a fost argumentat anterior, nu ne mai putem permite ca pur
şi simplu să aruncăm la gunoi toate produsele ieşite din uz. Aşadar, trebuie să existe o
continuare a vieŃii produselor, fie că aceasta înseamnă refolosire (în întregime, sau parŃial),
fie materialele sunt reciclate, oricum cercul trebuie să fie închis. Sarcina designerilor este
să asigure că produsele sunt concepute corect şi că pot fi recuperate într-un fel, în
momentul când au ieşit din uz.
Aşa cum a fost precizat anterior, atunci când crează un produs, în

perspectiva parcurgerii şi încheierii unui ciclu de viaŃă, designerii ar
trebui să aibă în vedere următoarea ordine a priorităŃilor:
Durabilitate;
ÎmbunătăŃire/upgradabilitate;
Refolosire;
Reciclabilitate;
Recuperarea energiei;
Depozitare în siguranŃă (eco-depozitare).
SemnificaŃia aşezării durabilităŃii în capul listei de mai sus este aceea că
ecodesignul (un design pentru protejarea mediului înconjurător) pune pe
primul loc prelungirea vieŃii bunurilor prin intermediul durabilităŃii şi
capacităŃii de îmbunătăŃire a acestora (prin upgradare) în cazul uzării
morale. Aceasta deoarece există informaŃii conform cărora consumatorii
preferă să arunce bunurile care nu mai sunt la modă sau prezintă mici
defecŃiuni.
DURABILITATEA PRODUSULUI
Nu există standarde oficiale privind durabilitatea, cu excepŃia celor
cuprinse în măsurile de siguranŃă şi nici măcar programul UE de Eco-
etichetare nu consideră încă durabilitatea ca un fiind un criteriu. Însă
designerii ar trebui să o ia înaintea legislaŃiei, să ia în considerare acest
criteriu şi să privească din perspectiva a ceea ce înseamnă Ecodesign şi
conceptul de Dezvoltare durabilă. Durabilitatea vizează factori precum
materialele şi tehnologiile alese, simplitatea asamblării şi a dezasamblării,
uşurinŃa întreŃinerii şi a reparării produsului etc.
Companiile care au început să creeze produse mai durabile au obŃinut
deja beneficii sporite. Prin crearea unor produse cu o durată de viaŃă mai
lungă poate fi atinsă o Ńintă dublă, atât reducerea cantităŃii de materiale
134
folosite, cât şi a deşeurilor. Conceptul „Design pentru durabilitate” se

bazează pe principii ca menŃinerea unui produs funcŃional, eficient şi
relevant din punct de vedere cultural, pentru o perioadă mai
îndelungată, depăşind aşteptările majorităŃii consumatorilor.
Prin urmare, rezultă că există modalităŃi de extindere a perioadei de
utilizare a unui produs, dar, foarte important, designerii trebuie să
înŃeleagă cauzele care determină consumatorul să renunŃe la produs, la
un moment dat. De regulă, acestea sunt două: uzarea sau defectarea
produsului şi demodarea acestuia.
REFOLOSIRE
UPGRADARE ECODEPOZITARE
SFÂRŞITUL
COLECTARE DEZASAMBLARE SORTARE INCINERARE
VIEłII
RECICLARE
REPROCESARE
PRODUSE MATERIALE
Fig.104 OpŃiunile
după încheierea
vieŃii unui produs. Aşadar, principalul motiv al înlocuirii produselor este reprezentat de
uzarea şi defectarea acestora [Antonides 1990]. Cauzele defectării unui
produs pot fi atât vechimea produsului, cât şi calitatea şi cantitatea de
utilizatori care foloseşte acel obiect. În majoritatea cazurilor, când
produsul se defectează, oamenii preferă să îl înlocuiască; această
trăsătură se datorează faptului că preŃul unui produs nou este în multe
cazuri apropiat, sau chiar mai redus decât costurile de reparaŃie.
Consumatorii ar trebui însă încurajaŃi să repare produsele. Scopul
prelungirii vieŃii unui produs prin încurajarea reparării este demonstrat
de studiile cu privire la aparatura electrocasnică recuperată din gunoi:
unele fuseseră aruncate doar pentru că li s-a ars o siguranŃă.
EvoluŃiile tehnice sau stilistice fac unele bunuri să pară demodate, sau
depăşite, deşi acestea ar putea fi încă folosite. În ziua de azi putem vorbi
de o „obsesie a cumpăratului”, adică unii oameni cumpără produse
exclusiv pentru a fi în pas cu moda (de exemplu, îmbrăcăminte,
încălŃăminte, bijuterii, ceasuri de mână, automobile, mobilă etc.) şi nu
135
pentru că cele vechi ar fi defecte sau uzate. Această tendinŃă poate fi

contracarată prin conceptul „noua estetică ce susŃine utilizarea pe termen
lung”, enunŃat de către Dieter Rams, designer-şef al firmei Braun
[http://www.vitsoe.com]. Prin urmare, Designul pentru durabilitate se
referă în mare măsură la schimbarea atitudinii consumatorului. Dar, pe
de altă parte, produsele încă utile sunt schimbate şi din cauza reclamelor
seducătoare, a preŃurilor accesibile şi a schimbării tendinŃelor în modă,
elemente care Ńin de „societatea consumeristă” în care trăim.
Durabilitatea ridicată poate fi obŃinută prin folosirea unor materiale de
înaltă calitate, prelucrate prin tehnologii moderne, simplificând repararea
(ex. produsele modulare), sau prin asigurarea unei largi game de piese de schimb.
Uneori, extinderea vieŃii produsului poate însemna folosirea unor
componente mai solide menite a rezista mai bine solicitărilor din timpul
utilizării. Însă, prin acest tip de soluŃii, s-ar putea întâmpla ca povara
poluării mediului doar să fie mutată din etapa încheierii ciclului vieŃii,
către cea de fabricaŃie. Este de asemenea necesară compararea şi
echilibrarea costurilor suplimentare determinate de creşterea impactului
de mediu în etapa de fabricaŃie, cu economiile obŃinute prin amânarea
cumpărării noului produs, care ar fi trebuit să îl înlocuiască pe cel vechi.
Altfel spus, produsul cu durabilitate crescută are un rucsac ecologic mai
mare, care ar trebui să fie contrabalansat de economiile realizate prin
prelungirea termenului de proiectare a produsului următor.
Durabilitatea unui produs depinde de un număr de factori de design.
Unul dintre aceştia este identificarea şi eliminarea potenŃialelor puncte
slabe din proiect, deoarece când un component nu funcŃionează bine, sau
se defectează, este posibil ca întregul produs să fie aruncat. Un alt factor
îl reprezintă intuiŃia designerului cu privire la modul în care va fi folosit
produsul în realitate, acesta fiind uneori foarte diferit de modul în care ar
trebui folosit, sau cum a gândit designerul acest lucru.
ÎntreŃinerea şi repararea facilă sunt, de asemenea, factori importanŃi
pentru asigurarea duratei vieŃii utile a produsului, care să fie conformă
aşteptărilor. Multe dintre caracteristicile produsului care facilitează
atingerea obiectivelor legate de întreŃinere şi reparare, ajută şi la
îndeplinirea altor obiective, cum ar fi asamblarea uşoară în timpul etapei
de fabricaŃie şi dezasamblarea uşoară în cazul reciclării. Accesul rapid la
componentele care trebuie înlocuite şi posibilitatea ca acestea să fie
demontate cu uşurinŃă sunt trăsături esenŃiale ale unui proiect care
respectă cele trei reguli de bază ale etapei de proiectare constructivă:
claritate, simplitate, siguranŃă [Pahl & Beitz, 1996]. Componentele care ar
putea avea nevoie de înlocuire ar trebui, atât cât este posibil, să nu fie
asamblate cu altele în aşa fel încât să fie nevoie să fie înlocuite mai multe
elemente decât este necesar.
136
ÎMBUNĂTĂłIREA ŞI REUTILIZAREA PRODUSULUI

Durabilitatea nu este singurul factor care poate contribui la prelungirea
vieŃii unui produs. Designerii pot să prevadă posibilitatea ca produsul să
fie îmbunătăŃit/upgradat, acesta constituind un important punct în plus
în special pentru echipamentele a căror tehnologie se dezvoltă rapid,
asemenea calculatoarelor. La acest tip de produse, spre exemplu,
utilizatorii nu au nevoie să înlocuiască toate componentele: sursele de
alimentare, plăcile de bază, carcasele, tastaturile etc. Aceste produse
sunt proiectate în aşa fel încât chip-urile pentru memorie pot fi adăugate,
sau hard-discul şi procesorul înlocuite, această situaŃie fiind acceptabilă
atât pentru vânzător cât şi pentru cumpărător, ca o soluŃie care
economiseşte resurse şi bani, fiind totodată şi prietenoasă faŃă de mediul
înconjurător.
Aşadar, când produsul nu poate fi în totalitate refolosit, doar unele
componente ale sale, dacă proiectantul a conceput o construcŃie
modulară, upgradarea este o opŃiune care ar trebui luată în considerare.
Upgradarea produselor este relativ simplă, constând în înlocuirea unor
componente, (sub)ansambluri sau module, care sunt vechi, defecte, uzate
fizic sau moral, cu altele noi, moderne, mai eficiente şi eventual mai
prietenoase cu mediul înconjurător. De obicei, noile componente au unele
caracteristici îmbunătăŃite, aceasta fiind esenŃa acestei opŃiuni, de
îmbunătăŃire a performanŃelor unui produs doar prin schimbarea
anumitor părŃi/componente.
Fig.105 Cauciucuri
de autovehicule Când un produs ajunge la sfârşitul vieŃii utile ar trebui găsite soluŃii
refolosite ca
pentru ca acesta să poată fi reutilizat în întregime, sau măcar parŃial.
amortizoare pentru
nave şi roŃi de căruŃe. Problema constă în a asigura că reutilizarea se face la potenŃialul maxim.
Un produs poate fi reutilizat, sau recondiŃionat şi apoi reutilizat.
Produsul poate fi reutilizat în acelaşi scop, sau în scop diferit (de
137
exemplu, anvelopele autovehiculelor pot fi utilizate la roŃile căruŃelor, sau

ca tampoane pentru vapoare, fig. 105). Reutilizarea este caracterizată
prin menŃinerea structurii funcŃionale şi constructive; ca urmare, forma
produsului ramâne neschimbată. Reutilizarea reprezintă cel mai înalt
nivel de recuperare a unui produs şi ar trebui să fie preferată ori de câte
ori este posibil.
Studiu de caz 17: Laptop NEC upgradabil

Este binecunoscut că unul dintre principalele dezavantaje ale unui
calculator portabil îl reprezintă dificultatea în a îmbunătăŃi performanŃele
produsului prin înlocuirea unor componente. Fabricantul japonez de
calculatoare NEC, a dezvoltat o nouă gamă de calculatoare portabile,
bazate pe un design flexibil, care permite upgradarea. Upgradarea
calculatorului se poate realiza prin schimbarea ecranului, a hard-discului
şi prin extinderea capacităŃii memoriei prin componente ce pot fi înlocuite
sau adăugate. Din acest motiv, deşi iniŃial, un astfel de calculator este
mai scump, pe termen lung, calculatoarele care nu pot fi upgradate costă
mai mult decât unul modular. ExplicaŃia este aceea că un calculator
ieftin va “costa” cumpărătorul mai mult, deoarece se presupune că, în
scurt timp, acesta va fi nevoit să cumpere unul nou din cauza uzării
morale a primului produs. Ca urmare, costul cumulat pentru două
calculatoare obişnuite este mai ridicat decât preŃul unui computer
upgradabil, la care se adaugă componentele de upgradare.
RECICLAREA
Prin reciclare, materialele sunt recuperate, iar după reprocesare, pot fi
utilizate la fabricarea altor produse. Reprocesarea implică distrugerea
structurii produsului şi, prin urmare, nivelul de recuperare este mai
redus decât în cazul refolosirii. Schimbarea structurii produsului va
Fig.106 Colectarea
deşeurilor menajere afecta unele funcŃii ale acestuia, modul în care acestea sunt îndeplinite
[www.papertrail.com]. şi, cu siguranŃă, aspectul produsului (forma).
138
Activitatea de reciclare se poate desfăşura pe două direcŃii. Reciclarea

deşeurilor rezultate din procesul de fabricaŃie a produsului, care
înseamnă reintroducerea acestora în circuitul productiv (ex. rebuturi,
maselote, şpan etc). De asemenea, pot fi reciclate deşeurile colectate: cutii
de conserve, resturi de hârtie, cioburi de sticlă, carton, Ńesături şi altele.
Produsele fabricate din materiale reciclate pot avea aceeaşi calitate ca şi
cele fabricate din materii prime (de exemplu cutiile/dozele din aluminiu
pot fi reciclate la infinit, iar calitatea aluminiului, respectiv a produselor,
este aceeaşi). Unele materiale sunt mai dificil de reciclat, de exemplu cele
din plastic, care trebuie sortate, deoarece există incompatibilităŃi între
diversele tipuri de plastic.
Fig.107 Deşeuri
colectate selectiv şi
Pentru a putea fi reciclate, materialele trebuie să fie mai întâi colectate.
gunoaie amestecate.
Dar, simpla lor colectare nu este suficientă. Recuperarea materialelor
presupune o colectare selectivă care începe cu prima verigă a lanŃului, şi
anume consumatorul, care poate fi o firmă industrială sau o familie.
Această activitate trebuie să fie bine organizată şi bazată pe conceptul
simplu al selectării primare pentru a evita colectarea unei mase eterogene
(fig. 107).
Produsele sunt mai uşor de reciclat dacă au fost proiectate
corespunzător. Cu excepŃia produselor mono-materiale (de ex. pungi de
plastic, cutii de conserve), reciclarea începe prin dezmembrarea
produsului. Această operaŃie poate fi făcută în două moduri:
prin dezasamblarea produsului;
prin dezintegrare în tocătoare.
La rândul ei, dezasamblarea produsului poate fi făcută astfel:

ca o operaŃiune inversă celei de asamblare;
prin distrugerea (parŃială a) produsului.
Dezasamblarea produsului ar trebui să îi preocupe pe designeri sub

forma unei constrângeri în timpul etapei de proiectare constructivă a
produsului. ImportanŃa Designului pentru Dezasamblare a fost relevat în
139
momentul în care, pe lângă aspectul ecologic al problemei, recuperarea

componentelor şi a materialelor rezultate din produsele ieşite din uz a
devenit o afacere profitabilă.
Deşi majoritatea produselor pot fi dezasamblate în ultimă instanŃă, o
dezasamblare dificilă sau costisitoare poate face ca reciclarea să nu fie
cea mai bună opŃiune, întrucât costurile dezasamblării ar putea ajunge
să fie mai ridicate decât veniturile obŃinute din reciclarea unor părŃi
şi/sau a materialelor dintr-un produs. Din acest motiv, proiectarea unor
produse luând în considerare dezasamblarea facilă a devenit un criteriu
important, care a permis reciclarea în condiŃii de eficienŃă economică a
unui număr crescut de produse. Produsul ar trebui să fie conceput astfel
încât dezasamblarea să fie întotdeauna preferată distrugerii produsului
în scopul recuperării materialelor.
Odată ce produsul a fost dezasamblat, materialele sunt selectate şi
compactate pentru a uşura transportarea lor la centrele de reprocesare.
Fig.108 Selectarea
şi compactarea
SituaŃia prezentată anterior reprezintă varianta ideală, dar din nefericire,
materialelor
recuperate. cazurile în care deşeurile sunt sortate sunt mai puŃin numeroase decât
cazurile în care acestea nu sunt sortate. În această din urmă situaŃie,
deşeurile trebuie sortate în fabrici speciale, în care trebuie combinată
sortarea manuală cu cea mecanică.
Studiu de caz 18: Directiva UE pentru WEEE

Articolul 7 al Directivei UE privind WEEE (Waste of Electric and
Electronic Equipment = Deşeurile de Echipament Electric şi Electronic)
precizează: „cantitatea de DEEE generată în Comunitate [Comunitatea
Europeană, n.a.] creşte cu rapiditate. ConŃinutul de substanŃe nocive din
echipamentul electric şi electronic (EEE) este o problemă de interes major a
etapei de management al deşeurilor, iar reciclarea DEEE nu cunoaşte o
extindere suficientă.”
140
În consecinŃă, directiva solicită producătorilor acestor tipuri de

echipamente să asigure colectarea gratuită, şi să realizeze recuperarea şi
reciclarea acestora. Sunt de asemenea stabilite Ńintele de 75% şi 65%
pentru recuperarea, respectiv, reciclarea produselor.
Potrivit normelor UE, distribuitorii direcŃi de echipamente electrice şi
electronice pentru locuinŃe sunt obligaŃi să ofere cumpărătorilor un
sistem de recuperare a produselor vechi în schimbul unora noi.
DEEE (Directivă a UE) a intrat în vigoare în august 2005 şi, ca exemplu,
toate produsele EIZO Nanao (companie japoneză) fabricate începând din
Fig.109 “WEEE Man”
- Omul DEEE, o iunie 2005 corespund normelor DEEE [www.eizo.com].
compoziŃie înaltă de Bunurile care fac parte din categoria produselor care intră sub incidenŃa
7 metri şi realizată
din 3 tone de DEEE sunt, pe de o parte, „produsele albe” (denumire dată
materiale şi produse
ieşite din uz (WEEE)
electrocasnicelor de dimensiuni mari, care au, de regulă, culoarea albă:
[sursa: The Royal frigidere, maşini de spălat, cuptoare cu microunde, aparate de aer
Society for the
Encouragement of condiŃionat, umidificatoare etc.), dar şi calculatoarele, radiourile şi
Arts, Manufactures & televizoarele, corpurile de iluminat etc. Unele componente ale aparatelor
Commerce, 2006].
electrice şi electronice conŃin substanŃe periculoase, ca de exemplu,
mercur, gaz refrigerant (freon) şi policlorură de bifenil (PCBs). Acesta este
motivul pentru care, începând cu 1 iulie 1994 a fost interzisă aruncarea
în gropile de gunoi a „produselor albe”, cărora nu le-au fost demontate
anterior componentele.
O metodă mai eficientă decât îngroparea echipamentelor după ce
componentele le-au fost demontate este ca aceste aparate să fie
transportate într-o staŃie de colectare a deşeurilor unde metalul poate fi
recuperat.
Studiu de caz 19: Reciclarea automobilelor

În anul 2008 erau înregistrate în Marea Britanie peste 34,2 milioane de
autovehicule. În fiecare an, peste 2 milioane de maşini noi sunt
înregistrate (2,7 mil. în 2008). Durata de viaŃă a unui vehicul este de
aproximativ 8 ani şi în fiecare an în jur de 2 milioane de motociclete,
automobile, camionete şi camioane ajung la sfârşitul vieŃii, fie din cauza
vechimii fie a unor accidente [http://www.dft.gov.uk].
Gama de materiale folosite la fabricarea unui autovehicul s-a modificat
substanŃial în ultimii ani. De exemplu, cantitatea de metal feros (fontă,
oŃel) a scăzut semnificativ în favoarea materialelor mai eficiente energetic,
cum este plasticul sau aluminiul.
Aproximativ 75% din masa unui vehicul este în prezent reciclată, dar
această cantitate este formată aproape exclusiv din metal: componente
din oŃel, fontă, bronz şi aluminiu, care sunt uşor de identificat şi de
demontat, şi desigur, componente uşor de recuperat, cum ar fi bateriile.
141
Asta înseamnă că din fiecare vehicul rămân cantităŃi însemnate de sticlă,

diverse Ńesături, cauciuc şi materiale plastice care sunt mărunŃite în
tocătoare şi aruncate în gropile de colectare a deşeurilor ca „praf”.
Praf Fier, oŃel
Aluminiu, Magneziu
Deşeuri
Tocător Separare magnetică: Separarea după Cuptor rotativ:

oŃel, fier densitate: zinc, alamă, bronz
aluminiu, magneziu
Fig.110 Fluxul
materialului într-o
fabrică de mărunŃire
şi sortare a deşeurilor
[după Pahl & Beitz, FabricanŃii de maşini nu îşi mai pot permite să privească produsele ca pe
1996].
nişte obiecte care pur şi simplu dispar atunci când nimeni nu le mai vrea.
Acestea trebuie proiectate în aşa fel încât să fie uşor de dezasamblat şi ca
multe dintre componentele lor mai puŃin valoroase să poată fi identificate,
sortate şi, într-o formă sau alta refolosite, cu nişte costuri raŃionale.
Figura 110 prezintă succesiunea recuperării materialelor într-un tocător
specializat în astfel de operaŃii. Prima etapă constă în mărunŃirea
produselor uzate, apoi în paşi succesivi, prin diferite procedee, sunt
separate materialele feroase, după care sunt extrase şi cele neferoase.
Ceea ce rămâne e praf, cenuşă şi deşeuri nefolositoare care nu pot fi
reciclate. La groapa de gunoi ajunge un amestec compus din plastic,
cauciuc, sticlă, praf, fibre de covor şi spumă poliuretanică din scaune.
FabricanŃii germani, ca de exemplu BMW AG şi Volkswagen AG sunt în
frunte din acest punct de vedere datorită creşterii costurilor de depozitare
în gropile de colectare a deşeurilor şi datorită noii legislaŃii privind
reciclarea, care este acum mult mai aspră. Însă unele dintre companiile
internaŃionale dezvoltă strategii de DpD (Design pentru dezasamblare).
Pentru ei, cea mai mare provocare o reprezintă în prezent reciclarea
maselor plastice, iar furnizorii colaborează îndeaproape cu producătorii
de maşini pentru a face componentele mai uşor de identificat, sortat şi
demontat în timpul procesului de dezasamblare.
Producătorii de automobile afirmă că mai mult de 100 de tipuri de
materiale plastice sunt folosite în fabricarea automobilelor şi a
camioanelor în ziua de azi, de la panourile uşilor şi componente ale
motorului, până la barele de protecŃie şi bordul maşinii. FabricanŃii şi
142
furnizorii de componente din materiale plastice încep să eticheteze

majoritatea pieselor din plastic prin introducerea codurilor de bare astfel
încât să poată fi identificate corespunzător şi sortate în timpul demontării
şi, pe de altă parte, încearcă să reducă gama de materiale plastice
folosite. Mazda Motor Corp. de exemplu, încearcă să folosească
materialele termoplastice în detrimentul materialelor termoset, deoarece
sunt mai uşor de reciclat [http://www.mazda.com/csr/].
Materialele plastice termoset sunt polimeri cărora, odată ce li s-a dat o

formă prin vulcanizare, aceasta rămâne definitivă. Vulcanizarea se
realizează fie prin încălzire (în general peste 2000 C), fie prin reacŃie
chimică (de exemplu adezivii din două componente), ori prin iradiere.
Câteva exemple de materiale plastice termoset:
Fig.131 Blatul
Fig.111 “Punctul
mesei fibra de sticlă poliesterică;
verde”
de teniseste
estesimbolul
realizat
unuiplastic
din program legat
termoset.
cauciucul vulcanizat;
de participarea bachelita (răşină fenol-formaldehidică utilizată la izolatoarele electrice);
firmelor la reciclarea
duroplastul, similar bachelitei;
spuma de uree formaldehidică (folosită în placaje, plăci din particule
de lemn şi MDF);
răşina de melamină (utilizată la suprafeŃele mobilierului de lucru);
răşina epoxy (folosită la adezivi şi în masele plastice ranforsate cu fibră
de sticlă, sau grafit/carbon);
poliimidele (utilizate la plăcile imprimate pentru circuite şi la
componente de avioane.
Spre deosebire de plasticele termoset, termoplasticele sunt materiale
plastice, care supuse unei temperaturi ridicate se topesc, iar la reducerea
temperaturii se întăresc, devenind fragile şi casante. Exemple de
materiale termoplastice sunt polietilena, polipropilena, policlorura de
vinil etc.
Materialele termoset sunt de regulă mai rezistente decât termoplasticele
datorită reŃelei de legături 3D şi se comportă mai bine în aplicaŃii, la
temperaturi care nu depăşesc temperatura de descompunere a
materialului.
ELIMINAREA PRODUSULUI. DEPOZITAREA DEŞEURILOR

Este imposibil să refolosim sau să reciclăm toate produsele şi toate
componentele. Inevitabil, unele vor sfârşi prin a fi aruncate, fie într-o
groapă de gunoi ecologică, fie într-un incinerator de deşeuri, proces prin
care se poate recupera o anumită cantitate de energie.
PotenŃialul recuperării energiei este semnificativ în raport cu materialele
ce urmează a fi incinerate. Din arderea completă a unui kg de cărbune
143
pot fi obŃinuŃi aproximativ 33.440 KJouli. Acesta este motivul pentru care
anumite materiale având un conŃinut ridicat de carbon (50-95%) sunt
folosite drept combustibili (de exemplu, lemn, gaze naturale, ŃiŃei).
Materiale Recuperate Valoare Calorică [KJ/kg]
Plastic (amestec) 37.000
Polistiren, Polietilenă 46.000
PVC 18.900
Ulei de gătit 44.000
Cărbune 30.000
Lemn 16.000
Combustibil lichid 39.500
Fig.112 Valorile
calorice pentru Această opŃiune finală ar trebui să fie de mare interes pentru proiectanŃi,
câteva materiale nu numai din motive economice, dar şi din considerente legate de mediul
recuperabile,
comparativ cu unii înconjurător. Atât groapa de gunoi ecologică, cât şi incinerarea ar trebui
combustibili [sursa:
să fie sigure pentru mediu, altfel spus, înseşi materialele, gazele arse,
Burall P., 1996].
apele reziduale, nu ar trebui să reprezinte un risc, cu condiŃia ca
produsele incinerate să nu conŃină metale grele şi substanŃe toxice.
În mod evident, există un preŃ pentru a scăpa de un produs ieşit din uz.
ProiectanŃii trebuie să aleagă materiale compatibile şi soluŃii de
Fig.113 Costurile asamblare astfel încât să faciliteze dezasamblarea. Altfel, costurile
eliminării produsului, aferente procesului de dezasamblare vor fi ridicate, iar cei care se ocupă
cota parte din
costurile totale de reciclarea produselor vor prefera să distrugă produsele, să recupereze
[sursa: Fraunhofer
ce se mai poate din ele şi să arunce la gunoi ce a mai rămas.
Institut fur
Produktionstechnik
und Automatisierung].
şurubelniŃă computer automobil frigider radiator

0.5% 2% 3% 12.5% 25%
Pentru unele produse costurile pentru a înlăturare sunt scăzute (ex:

şurubelniŃa – fig. 113), pentru că este un produs simplu făcut din două
materiale şi uşor de demontat. Pentru altele, costurile pot creşte fie din
144
cauza complexităŃii lor (computer), sau din cauza amestecului

necorespunzător al materialelor (frigider), dificil de dezasamblat
(automobil), sau pentru că au în componenŃă materiale periculoase, care
nu pot fi nici reciclate şi nici nu pot ajunge la groapa de gunoi (radiator
cu izolator de azbest).
Studiu de caz 20: Airbag-urile ca deşeu

Airbagurile vehiculelor sunt acŃionate de un gaz inofensiv pe bază de azot,
care umflă perna în cazul unui impact. Gazul necesar este obŃinut în
urma unei reacŃii chimice între o cantitate de azidă de sodiu (NaN3),
cuprinsă între 50 şi 150 de grame şi o cantitate de azotat de potasiu
(KNO3). În cazul în care airbagul nu este folosit, azida de sodiu, ca deşeu,
poate foarte uşor să se transforme în acid hidrazoic, o substanŃă extrem
de toxică [http://auto.howstuffworks.com].
În consecinŃă, constructorul de autovehicule ar trebui să asigure că
airbagurile sunt demontate (sau activate) înainte ca vehiculul să fie făcut
bucăŃi în tocător şi că personalul care manipulează deşeurile este
informat despre posibilele pericole şi pregătit să le facă faŃă.
Astfel, ca o concluzie la acest capitol, proiectanŃii ar trebui să se

gândească la modul în care va fi dezasamblat produsul, dacă mijloacele
de fixare şi finisările nu împiedică reciclarea, componentele (mai cu
seamă cele făcute din plastic) au fost marcate şi pot fi uşor identificate şi
să se asigure că materialele înseşi, deşeurile şi tehnologia de incinerare
nu reprezintă un pericol pentru om şi pentru mediul înconjurător.
145
CAPITOLUL 4
Proiectarea eco-produsului
MOTTO: „Omenirea nu va depăşi criza actuală folosind

aceeaşi gândire care a creat această situaŃie.”
Albert Einstein
Cu siguranŃă că nu există reŃete sau formule pentru obŃinerea unor

produse mai prietenoase cu mediul înconjurător, aşa după cum nu există
nici pentru activitatea de design, în general. Există doar o serie de
restricŃii de care trebuie să Ńină cont designerii, şi experienŃa pe care
aceştia o acumulează în timp, prin activităŃi directe de proiectare. În plus,
este necesară informarea cu privire la eventualele consecinŃe ale soluŃiilor
adoptate în procesul de proiectare.
Aşa după cum s-a afirmat anterior, procesul de design este, din punct de
vedere sistematic, un proces de optimizare. În cadrul acestui proces
activează doi factori, funcŃia obiectiv, pentru care trebuie găsit un optim
(prin minimizare sau maximizare) şi restricŃiile. Costul produsului,
energia înmagazinată sau energia consumată în timpul folosirii,
siguranŃa sau estetica produsului, sunt câteva exemple de restricŃii
considerate în procesul de design.
Ecodesignul este procesul de design în care restricŃia legată de protejarea
mediului devine obiectiv de optimizat în prezenŃa tuturor celorlalte
restricŃii. Cu alte cuvinte, un produs care este mai prietenos cu mediul
nu trebuie să fie mai urât, mai puŃin sigur sau (mult) mai scump.
În paginile care urmează sunt detaliate câteva aspecte care pot contribui
fundamental la îmbunăŃirea performanŃelor de mediu ale produsului pe
parcursul întregului ciclu de viaŃă a acestuia: alegerea materialelor şi a
proceselor de prelucrare aferente, energia consumată, ambalarea etc.
146
4.1 REDUCEREA MATERIALULUI FOLOSIT
În acest capitol, vom învăŃa cum se pot proiecta produse mai bune (cu performanŃe
îmbunătăŃite şi impact redus asupra mediului) prin utilizarea unei cantităŃi reduse de
materiale, reciclabile şi/sau provenite din surse regenerabile. Pentru designeri, cel mai
important este să fie corect şi complet informaŃi asupra caracteristicilor noilor materiale
(sursa, dacă este regenerabilă, sau nu, posibilităŃi de prelucrare, reciclabilitate etc.), iar
apoi să le utilizeze în conformitate cu aceste proprietăŃi.
Minimizarea cantităŃii de materiale folosite pentru un produs reprezintă o

serioasă provocare pentru designeri. Acest obiectiv poate fi atins pe două
căi: fie prin reducerea materialelor incluse în produs printr-o
(re)proiectare raŃională, fie proiectând cele mai adecvate procese
tehnologice în scopul reducerii pierderilor la prelucrare.
Pentru a atinge acest scop, proiectanŃii ar trebui să aibă în vedere cel
puŃin câteva dintre principiile de design specifice procesului de proiectare
şi dezvoltare a produsului, cu precădere principiul simplităŃii. Acest
principiu îi poate ajuta să proiecteze raŃional şi, în acelaşi timp, să
reducă pierderile.
SIMPLITATEA DESIGNULUI
Simplitatea este unul dintre cele trei principii de bază ale etapei
proiectării constructive din cadrul procesului de design (cele trei principii
sunt legate de simplitate, claritate şi siguranŃă) [Pahl şi Beitz, 1996]. În
general, simplitatea poate asigura fezabilitatea economică. Un număr mic
de componente şi forme simple pot fi produse mai uşor şi mai rapid cu
mai puŃine resurse (umane, materiale şi energetice). În termeni tehnici
simplitatea înseamnă ceva nu foarte complex, uşor de înŃeles şi uşor de
construit. O soluŃie este cu atât mai simplă cu cât se poate realiza cu mai
puŃine componente deoarece costurile de producŃie sunt mai mici, iar
uzura şi probabilitatea defectării componentelor se reduce proporŃional.
De aceea, designerii ar trebui să caute soluŃia cu un număr minim de
componente şi cu formele cele mai simple şi tehnologice.
În principiu, ar trebui construită o structură cu un număr minim de
funcŃii şi o combinaŃie clară şi solidă între acestea. Când se caută şi se
selectează principiile de lucru, trebuie căutate şi preferate acelea care,
potenŃial, au cele mai mici costuri. Apoi, în timpul proiectării
constructive, care reprezintă materializarea conceptului, ar trebui să aibă
ca strategie principală evitarea componentelor care nu sunt absolut
necesare.
147
În ceea ce priveşte forma unui produs sau component, simplitatea poate

însemna:
forme geometrice, pentru care rezistenŃa şi rigiditatea pot fi uşor
analizate;
forme simetrice care permit identificarea deformaŃiilor pe parcursul
procesului tehnologic şi/sau sub acŃiunea eforturilor de natură
mecanică sau termică.
ProducŃia şi controlul de calitate pot fi simplificate şi îmbunătăŃite pentru că:
formele geometrice permit folosirea unor procedee şi metode bine
stabilite care economisesc timp;
procesele tehnologice implică timpi scurŃi de pregătire şi aşteptare;
formele simple facilitează procesul de verificare şi control de calitate.
Asamblarea este mai rapidă şi mai sigură dacă:
componentele care trebuie asamblate pot fi uşor identificate;
instrucŃiunile de asamblare pot fi urmate cu uşurinŃă şi cu rapiditate;
ajustările şi reglajele sunt clare, precise şi făcute o singură dată;
reasamblarea componentelor deja asamblate este evitată.
Simplitatea reciclării poate fi îndeplinită prin:
folosirea materialelor reciclabile;
procedee simple de asamblare şi dezasamblare;
simplitatea componentelor;
componente mono-material.
OPORTUNITATEA ÎNLOCUIRII MATERIALELOR

Uneori, din diverse motive (de exemplu, materiale scumpe, materiale
periculoase, cu risc pentru sănătatea oamenilor sau pentru mediu),
designerii se confruntă cu situaŃia necesităŃii schimbării materialelor din
produsele lor. Materiale mai puŃin poluante, sau chiar inofensive, pot fi
deseori folosite fără a compromite performanŃele produsului. Dar,
înlocuirea materialelor înseamnă cunoaşterea în prealabil a riscurilor pe
care le implică folosirea unui anumit material, precum şi amprenta
ecologică a acestuia. Aceasta, deoarece un material ar trebui înlocuit nu
numai datorită gradului de periculozitate pentru om, dar şi datorită
amprentei ecologice exagerat de mare, tradusă prin impact masiv asupra
mediului înconjurător. Interesul designerului trebuie să cuprindă toate
etapele ciclului de viaŃă a produsului, respectiv nu numai obŃinerea
materialului şi prelucrarea acestuia, ci şi modul în care se va comporta
acest material ca deşeu.
În cazul reciclării materialului, este acest proces sigur? Dar reprocesarea
materialelor recuperate este nepoluantă şi sigură? Dar dacă materialele
148
nu sunt recuperate şi reciclate, ci ajung într-un incinerator, sau în gropi

de gunoi, care sunt riscurile de poluare/contaminare a aerului, apei sau
solului?
Acestea sunt câteva întrebări la care designerii ar trebui să aibă răspuns
atunci când aleg materialele sau se hotărăsc să schimbe materialele
existente cu altele, mai „prietenoase” cu mediul înconjurător. Schimbarea
materialelor este o sarcină dificilă pentru că proiectanŃii ar trebui să ştie
totul atât despre vechile materiale, cât şi despre cele noi. Începând cu
sursa lor – dacă este regenerabilă, sau nu – continuând apoi cu
posibilităŃile de fabricaŃie şi cu impactul tipului de proces asupra
mediului, relaŃia cu utilizatorul – prezintă risc sau este suspectat pentru
efecte nocive asupra sănătăŃii umane – şi în final, sfârşitul vieŃii utile şi
toate problemele de siguranŃă legate de această etapă a ciclului vieŃii
produsului.
Schimbarea materialelor poate conduce chiar la soluŃii mai bune luând în
considerare cercetările în domeniul materialelor şi progresul tehnologic şi,
aşa după cum s-a afirmat deja, fără a diminua în vreun fel calitatea
produsului şi performanŃele sale tehnice. Iată câteva exemple de înlocuiri
reuşite:
adezivi şi cerneluri pe bază de apă;
ambalaje din hârtie neînălbită;
amidonul de porumb ca materie primă pentru mase plastice;
pahare de unică folosinŃă din hârtie cerată, în loc de polistiren;
Ńeava din pexal (PEx-Al) în loc de plumb, pentru instalaŃii sanitare;
bambus, ratan în locul stejarului, pentru mobilă.
Putem lua ca exemplu posibilitatea schimbării materialelor pentru
ambalajul detergenŃilor. DetergenŃii pot fi solizi sau lichizi; astfel,
ambalajul poate fi o cutie de carton, sau un bidon de plastic. Dar,
detergentul solid poate fi de asemenea ambalat în pungi de plastic.
Rămâne de făcut o analiză a celor două materiale, hârtia respectiv
plasticul, şi identificată varianta optimă, în funcŃie de cerinŃe.
MAI PUłIN MATERIAL

Atingerea obiectivului de a folosi mai puŃin material implică atât o
reducere în folosirea unor materiale, cât şi utilizarea unor materiale
reciclate.
Studiu de caz 21: Evitarea componentelor inutile la ambalaje

Ambalajul este adeseori „suspectat” pentru folosirea unor straturi
multiple de material, nejustificate, care conduc la situaŃia numită supra-
ambalare. Au fost identificate trei tipuri de straturi de materiale:
149
stratul de bază sau ambalajul consumatorului (ex: sticla de băutură,

tubul pastei de dinŃi, punga de la făină), care se presupune că ar
trebui să fie aruncat după ce produsul a fost folosit sau consumat;
al doilea strat al ambalajului este folosit pentru a facilita vânzarea cu
autoservire, transportul local, depozitarea sau pentru a preveni furtul
(baxul de băuturi, cutia de carton a pastei de dinŃi), acest strat este
aruncat după ce produsul a fost desfăcut;
al treilea strat al ambalajului este necesar pentru transport sau
distribuŃie (cutia de carton, paletul, containerul de metal) şi poate fi
Fig.114 Reducerea
unui „strat” din recuperat şi refolosit de către transportator sau vânzător.
ambalajul pastei
de dinŃi.
Majoritatea componentelor susceptibile de a fi eliminate sunt în al doilea

strat al ambalajului. Cutia de carton de la pasta de dinŃi a fost practic
eliminată de către unii producători, iar tubul a fost reproiectat pentru a
permite schimbarea. Altfel spus, reproiectarea tubului a fost necesară
pentru a redistribui funcŃiile stratului care a fost eliminat (fig. 114).
Ca exemplu de funcŃii, cutia protejează tubul de aluminiu de mici şocuri
şi previne deformarea acestuia. Noul design schimbă aluminiul cu
plasticul, care permite revenirea la forma originară în cazul unor mici
deformări. Cutia susŃine, de asemenea, şi funcŃia de promovare, care
poate fi uşor transferată tubului. Designul final poate fi îmbunătăŃit
astfel încât să permită depozitarea recipientului în poziŃie verticală,
pentru a facilita utilizarea (sunt create premisele îndeplinirii unei funcŃii
suplimentare, care Ńine de comoditatea în utilizare, adică de ergonomia
produsului).
Pentru produsul analizat, ambalajul pentru transportare este puŃin
probabil să fie în exces, dar există oportunităŃi de reducere a risipei şi de
scădere a costurilor printr-o evaluare mai atentă a nevoilor de ambalare.
Aşa cum s-a afirmat anterior, reducerea greutăŃii produselor reprezintă o

altă sursă pentru a diminua impactul asupra mediului. Continuând cu
exemplul prezentat anterior, ambalajul poate reprezenta una dintre cele
150
mai importante surse indirecte pentru reducerea greutăŃii produselor. În

fond, mai puŃin ambalaj se traduce în mai puŃin material şi energie
necesare la realizarea acestuia, ca şi pentru transportul, colectarea
deşeurilor şi eventuala depozitare în gropile de gunoi.
Pentru anumite categorii de produse (detergenŃi, băuturi nealcoolice,
anumite alimente etc.) companiile îşi bazează strategia lor de piaŃă pe
ambalarea produselor în ambalaje având diferite capacităŃi. În
consecinŃă, băuturile nealcoolice sau apa minerală, spre exemplu, sunt
ambalate în recipienŃi de 25ml, 33ml, 50ml, 75ml, 100ml, 150ml,
200ml…etc., raportul între cantităŃile de produs ambalate în fiecare tip
Fig.115 Ambalare de ambalaj, fiind stabilită în funcŃie de cererea de pe piaŃă.
raŃională în cantităŃi
Acest tip de ambalare este unul raŃional, întrucât permite economii atât
mai mari, sau mai
mici, în funcŃie de în activitatea de proiectare, cât şi la execuŃie, în producŃie, la stocare şi
necesităŃile clientului.
transport. Sistemul are la bază standardizarea/normalizarea, unul dintre
principiile care stau la baza producŃiei de serie în industrie.
151
4.2 EVITAREA MATERIALELOR PERICULOASE
În această capitol, vom afla despre riscurile folosirii unor materiale, sau combinaŃii de
materiale, care pot prezenta vreun risc pentru oameni şi pentru mediul înconjurător. Având
informaŃii complete, designerii pot evita folosirea materialelor şi substanŃelor care sunt, sau
pot deveni periculoase pe parcursul oricărei etape din ciclul de viaŃă a produsului.
MATERIALELE PERICULOASE
Unele materiale pot fi foarte dăunătoare pentru oameni sau/şi pentru
mediu. Ele pot fi „natural” periculoase sau pot deveni atunci când sunt
prelucrate sau folosite în procesul fabricării unui produs. Efectul lor toxic
poate de asemenea apărea în timpul când produsul este în uz, sau când
produsul devine deşeu, la sfârşitul vieŃii sale. În situaŃia în care
materialele nu pot fi reciclate, se ia în considerare posibilitatea incinerării
deşeurilor; procesul arderii materialelor poate fi, de asemenea, o sursă de
substanŃe periculoase (gaze sau cenuşi).
Din aceste motive, proiectanŃii trebuie să cunoască riscurile şi
Fig.116 „Capul de consecinŃele folosirii unor astfel de materiale şi să evite folosirea celor
mort” este simbolul care sunt periculoase sau care generează deşeuri periculoase în oricare
universal pentru
marcarea dintre etapele ciclului lor de viaŃă. De obicei se consideră periculoase
materialelor toxice.
acele materiale care [Gertsakis şi col. 1997]:
sunt toxice pentru oameni sau alte organisme vii, în general;
sunt inflamabile, explozive sau corozive;
cauzează diminuarea stratului de ozon;
contribuie la încălzirea globală.
Se consideră toxice acele materiale care, în urma unei expuneri suficient
de îndelungate, pot cauza efecte serioase asupra sănătăŃii oamenilor,
cum ar fi intoxicaŃii, probleme respiratorii sau chiar cancere. Aceste
substanŃe includ solvenŃii organici pe bază de clor (de ex. clorura de metil,
Fig. 117 Simboluri cloroform, tricloretilenă), formaldehidele (de ex. ureea şi răşinile de fenol
pentru substanŃe care
prezintă risc pentru formaldehidă, fibra de sticlă etc.) sau metalele grele (de ex. plumb,
oameni şi mediu. mercur, nichel, cadmiu, crom, arsenic).
SubstanŃele toxice se găsesc în vopsele şi diluanŃi, adezivi, materiale

izolatoare, placaje şi plăci aglomerate din lemn, dezinfectanŃi şi
152
conservanŃi ce se găsesc în produsele de îngrijire personală, lămpi

fluorescente, televizoare, plăci cu circuite integrate şi componente de
calculator, transformatoare, motoare electrice etc.
Aşadar, cel puŃin teoretic, aceste materiale şi produse constituie o
ameninŃare pentru sănătatea oamenilor şi a mediului înconjurător, iar
proiectanŃii trebuie să evite să le folosească. În cazul în care acest lucru
nu este posibil, trebuie prevăzute proceduri pentru demontarea
produselor şi izolarea materialelor periculoase în vederea distrugerii sau
stocării lor în siguranŃă.
Se numesc inflamabile acele substanŃele gazoase, lichide sau solide care
iau foc şi ard în aer dacă sunt expuse la o sursă de aprindere
[www.bvda.com]. Sursele de aprindere uzuale includ: foc deschis,
suprafeŃe fierbinŃi, electricitate statică, materiale fumegânde, operaŃii de
tăiere şi sudare, căldură radiantă, scântei de natură electrică sau
mecanică (de la frecare), combustie spontană şi reacŃii chimice
generatoare de căldură.
Fig.118 Simbol SubstanŃele explozive explodează când se combină cu alte substanŃe sau
universal pentru
substanŃele sunt expuse la surse de căldură. SubstanŃele corozive pot dizolva alte
inflamabile.
materiale cum ar fi metalele şi pot distruge Ńesuturile vii.
SubstanŃele care determină distrugerea stratului de ozon includ
refrigeranŃii/freonii (de ex. clorofluorcarbura, hidrofluorocarbura), agenŃi
chimici de curăŃire (tetraclorura de carbon) şi agenŃii de suflare pentru
spume (spumă poliuretanică flexibilă sau rigidă, polistiren extrudat). În
unele cazuri (de exemplu, freonii), este greu să găseşti materiale
alternative, care să fie mai prietenoase faŃă de mediul înconjurător; o
soluŃie ar putea-o reprezenta găsirea unor procese şi tehnologii
alternative.
Încălzirea globală este cauzată de „efectul de seră” produs prin
acumularea excedentară în atmosferă a unor gaze cum ar fi bioxidul de
carbon (CO2), clorofluorocarburile (CFC), hidroclorofluorocarburile
(HCFC), metanul (CH4), oxizii de azot (NOx) sau vaporii de apă.
PROIECTAREA PRODUSELOR „SIGURE”

În contextul de faŃă, sintagma „produs sigur” are înŃelesul de nedăunător,
nepericulos pentru sănătatea omului şi pentru mediul înconjurător, din
punct de vedere al potenŃialului pericol prezentat de materiale sau
posibilele reacŃii dintre acestea, care intră în compunerea produsului.
Este bine cunoscut că metalele grele, menŃionate anterior, reprezintă
factori de risc pentru sănătate când sunt absorbite de corpul omenesc.
De asemenea, unii aditivi chimici (compuşii clorului şi bromului) folosiŃi
ca materiale ignifuge, pot genera dioxine atunci când sunt incineraŃi.
153
Studiu de caz 22: Reducerea substanŃelor periculoase din produsele

electrice şi electronice (RoHS şi WEEE)
DorinŃa de a reduce materialele periculoase şi de a creşte gradul de
reciclare a produselor din categoria echipamentelor electrice şi electronice,
în scopul protejării sănătăŃii umane şi a evitării degradării continue a
mediului înconjurător, a determinat Uniunea Europeană să emită două
directive.
Prima este Directiva Parlamentului şi Consiliului European, 2002/95/EC,
emisă la 27 ianuarie 2003. Aceasta stabileşte restricŃii asupra folosirii
substanŃelor periculoase în echipamentele electrice şi electronice
(cunoscută ca directiva RoHS - Restriction of the use of certain
Hazardous Substances). Cele şase substanŃe restricŃionate sunt: plumbul,
mercurul, cadmiul, cromul hexavalent, PBDE (eteri difenil
polibrominaŃi), şi PBB (bifenili polibrominaŃi). RoHS a intrat în vigoare în
iulie 2006 şi se aplică la majoritatea echipamentelor fabricate şi importate
în Uniunea Europeană.
Cea de-a doua, este directiva 2002/96/CE privind deşeurile de
echipamente electrice şi electronice (DEEE), care se referă la gestionarea
deşeurilor provenite din echipamentele electrice şi electronice. Este
cunoscută drept directiva WEEE, adică „Waste of Electrical and
Electronic Equipment”. Acest act statuează că producătorii sunt
responsabili pentru întreg ciclul de viaŃă a produselor şi pentru
finanŃarea colectării şi tratării acestora (mai multe detalii despre această
directivă, în Studiul de caz 18).
Cele două directive se adresează în mod expres producătorilor,
distribuitorilor şi centrelor de recuperare a EEE, iar indirect se adresează
producătorilor de materii prime, subansambluri şi componente,
asamblatorilor, deŃinătorilor de EEE şi autorităŃilor locale. ToŃi aceşti
factori vizaŃi vor trebui să se implice în recuperarea şi eventual
valorificarea deşeurilor respective.
Directivele RoHS şi WEEE prevăd măsuri complementare şi concură la
realizarea aceluiaşi obiectiv, aplicarea lor fiind cumulativă, nu alternativă.
Aceasta presupune aplicarea lor în practică, fără a prejudicia dispoziŃiile
comunitare în domeniul sănătăŃii, securităŃii şi gestionării deşeurilor. Cu
alte cuvinte, nici un echipament electric sau electronic nu poate fi lansat pe
piaŃă dacă nu este conform tuturor directivelor care i se pot aplica.
Un subiect de mare interes din punct de vedere al siguranŃei produselor

este existenŃa metalelor grele în componenŃa vopselelor şi coloranŃilor.
TradiŃional, cromul este folosit în tehnologia de vopsirea a lânii. Datorită
cantităŃilor considerabile de substanŃe toxice pe care le conŃin, textilele se
află în atenŃia specialiştilor şi autorităŃilor. S-a estimat că, în unele cazuri,
154
cantităŃile de substanŃe toxice sunt atât de mari încât „un camion încărcat
cu haine ar trebui tratat ca un potenŃial pericol” (din Regulamentul
AgenŃiei de protecŃie a mediului din SUA).
O atenŃie deosebită trebuie de asemenea acordată metalelor grele din
baterii şi acumulatori.
Studiu de caz 23: Metalele grele din baterii

Bateriile conŃin metale grele cum ar fi plumb, cadmiu şi mercur. Când
bateriile uzate sunt aruncate la gropile de gunoi sau incinerate, aceste
metale, sau substanŃele care rezultă în urma arderii, pot fi dăunătoare
dacă se scurg în sursele de apă sau gazele toxice ajung în atmosferă.
Există două tipuri de baterii: tipul cu celule uscate şi tipul cu celule
umede. Tipul uscat poate de asemenea fi împărŃit în două: reîncărcabile
şi de unică folosinŃă. Tipul umed este mai sensibil la accidente prin care
conŃinutul (electrolitul - acid sulfuric, hidroxid de potasiu) se poate vărsa
devenind extrem de periculos.
Din punct de vedere al protejării mediului, cea mai importantă diferenŃă
dintre tipurile de baterii este că procentul curent de reciclare pentru tipul
cu celule umede este de peste 95% (fig. 119), în timp ce pentru tipul
uscat, reîncărcabile, sau nu, este doar de aproximativ 5% [www.lead-
battery-recycling.com].
Reciclarea Produselor
100
5%
90
80
Procentul de reciclare
70
60
50
96,5
40 96%
67,8 63,5
30
20
37,9
10
Baterii Ziare si reviste Doze de Aluminiu Sticle, borcane
Fig.119 Bateriile
umede sunt printre ExplicaŃia este că bateriile uscate sunt folosite mai ales în produsele
cele mai reciclate
produse [sursa date: folosite în spaŃiul familial. Laptopuri, radiouri portabile, jucării, telefoane
www.pacificpowerbat mobile, ceasuri – acestea sunt o parte dintre obiectele care au nevoie de
teries.com].
baterii ca să funcŃioneze. Dacă după utilizare nu sunt înlăturate în mod
corespunzător, aceste elemente pot reprezenta o ameninŃare reală la
adresa mediul înconjurător şi a sănătăŃii umane, pe termen lung.
Statisticile ne arată că peste 90% dintre acumulatorii uscaŃi se regăsesc
155
în gropile de gunoi, fie ele ecologice sau nu, fapt ce constituie un real
motiv de îngrijorare.
Reciclarea bateriilor prezintă multe avantaje:
păstrează toate metalele grele într-un singur loc;
metalele recuperate pot fi reprocesate şi reintroduse în procesul de
fabricaŃie pentru a realiza baterii sau alte produse;
recuperarea bateriilor permite reciclarea şi pentru alte materiale, cum
ar fi plasticul din carcase;
se economiseşte costul depozitării bateriilor în gropi ecologice;
procedura este în concordanŃă cu o politică de mediu durabilă;
economiseşte resursele naturale, conservându-le pentru uzul
generaŃiilor viitoare.
LegislaŃia UE este foarte strictă în acest domeniu datorită riscului ridicat
pe care îl prezintă bateriile (ca deşeu) pentru oameni şi mediu.
În 1991, a fost introdusă Directiva UE cu privire la Baterii şi Acumulatori
(91/157/EEC). Directiva prevede că „bateriile care conŃin mai mult de
25 mg de mercur (exceptând bateriile alcaline pe bază de mangan), 0,025%
din greutate cadmiu şi 0,4% din greutate plumb, trebuie să fie colectate
separat de deşeurile casnice în vederea reciclării sau depozitării speciale”.
Directiva instituie de asemenea limite cantitative de utilizare în produse
pentru aceste metale grele. Directiva vizează în mare parte bateriile acide
cu plumb, NiCd şi cu oxid de mercur.
Directiva a fost amendată în 1998 prin Directiva 98/101/EEC necesară
pentru adaptarea documentului original la progresul tehnic.
Amendamentul reduce în continuare limitele permise de utilizare a
metalelor grele şi interzice „comercializarea bateriilor şi acumulatorilor ce
conŃin mai mult de 0,0005% mercur şi a bateriilor tip pastilă ce conŃin mai
mult de 2% mercur din greutatea lor” începând cu 1 ianuarie 2000.
Iată câteva dintre cele mai folosite tipuri de baterii:
nichel-cadmiu (NiCd): combinaŃie folosită în general în bateriile
reîncărcabile; toate bateriile NiCd sunt considerate deşeuri periculoase
şi trebuie reciclate;
hidrură metalică de nichel (NiMH) sau litiu-ion (Li-Ion): sunt folosite de
obicei la calculatoarele portabile şi le pot înlocui pe cele NiCd; sunt
considerate deşeuri fără risc, dar conŃin elemente ce pot fi reciclate;
baterii pastile: sunt folosite de obicei la aparatele auditive,
minicalculatoare şi ceasuri; aceste baterii conŃin mercur şi alte
elemente care sunt periculoase pentru mediu;
baterii capsulate pe bază de plumb: aceste baterii sunt folosite la
autovehicule şi trebuie reciclate deoarece conŃin materiale periculoase,
dar şi elemente care pot fi refolosite.
156
4.3 RECONDIłIONAREA PRODUSELOR
Capitolul ne furnizează câteva informaŃii de bază şi noŃiuni cheie privind locul şi

importanŃa recondiŃionării pentru ciclul de viaŃă a produselor. Vom observa că procesul de
recondiŃionare determină o importantă economie de material şi energie. Câteva exemple ne
vor ajuta să înŃelegem însemnătatea practică a conceptului Design pentru recondiŃionare.
Produsele folosite şi componentele lor pot fi refolosite cu condiŃia să aibă

aceleaşi caracteristici pe care le are un produs nou. Procesul de
readucere a produsului la parametrii normali de funcŃionare, după o
anumită perioadă de utilizare, este numit recondiŃionare şi se aplică în
scopul prelungirii vieŃii produsului, eventual pentru a se putea refolosi
anumite componente uzate.
RecondiŃionarea este folosită cu precădere pentru utilajele industriale,
autovehicule şi pentru aparatele utilizate în birouri, precum copiatoarele,
şi mai puŃin în domeniul aparatelor electronice şi electrocasnice. Motivele
pentru care produsele din această din urmă categorie nu sunt supuse
recondiŃionării sunt numeroase:
nu există un sistem organizat în care să se realizeze această activitate;
nu există o piaŃă second-hand şi un sistem de aprovizionare pentru
bunurile reparate/recondiŃionate;
schimbarea rapidă a tehnologiei (de exemplu, computerele);
costuri ridicate de transport (între client şi locul de recondiŃionare);
atitudinea reŃinută a clienŃilor faŃă de produsele recondiŃionate, ei
dorind produse noi, mai moderne, mai eficiente;
produsele noi nu sunt mult mai scumpe decât cele reparate.
In domeniul aparatelor de uz gospodăresc, recondiŃionarea tinde să se
concentreze în zona uneltelor electrice, aspiratoare, echipamente de
grădină şi pentru petrecerea timpului liber. Aceasta în bună parte pentru
că evoluŃia tehnologică a acestor produse este destul de scăzută, dar şi
datorită influenŃei reduse a modificărilor în designul formelor (stil).
RecondiŃionarea a devenit necesară după pătrunderea pe piaŃă a unor
produse care nu pot fi întreŃinute. Ca să fie recondiŃionat, un produs
trebuie dezasamblat, reparat, iar apoi reasamblat. Revine aşadar
interesul pentru cele două concepte de proiectare, Design pentru
asamblare şi Design pentru dezasamblare, două dintre restricŃiile menite
a menŃine cât mai scăzute costurile recondiŃionării.
Produsul trebuie mai întâi dezasamblat şi componentele curăŃate. Apoi,
componentele deteriorate sau uzate trebuie reparate sau înlocuite. La
sfârşit, produsul este reasamblat şi ar trebui să funcŃioneze ca unul nou.
157
DESIGN PENTRU RECONDIłIONARE

Există mai multe moduri prin care designul poate fi optimizat în scopul
aplicării unor procese tehnologice, sau al obŃinerii unor produse care să
fie mai sigure pentru mediul înconjurător. Dintre acestea pot fi
menŃionate restricŃiile Design pentru recondiŃionare, Design pentru
durabilitate, Design pentru refolosirea produselor, Design pentru
dezasamblare, Design pentru reciclare, inclusiv posibilitatea de a refolosi
deşeurile rezultate în urma proceselor de producŃie, dar şi înlocuirea
materiilor prime sau a materialelor, care să permită alegerea unor
procese mai „curate”. Un proces optim de design ar trebui să ia în
considerare toate aceste posibilităŃi pentru a determina un design
sensibil la problemele mediului simultan cu menŃinerea obiectivului
referitor la satisfacerea necesităŃilor clienŃilor, risc, fezabilitate economică
etc. În acest sens, Design pentru recondiŃionare, ca un concept, implică
designerul în prevederea unei fiabilităŃi cât mai constante a
componentelor, identificarea componentelor de uzură şi furnizarea lor ca
piese de schimb, alegerea materialelor pentru aceste componente, în
general, posibilitatea ca readucerea produsului în parametrii normali de
funcŃionare să se facă cu costuri cât mai mici.
Studiu de caz 24: RecondiŃionarea produselor de unică folosinŃă

Un exemplu bun de obiect recondiŃionabil este aparatul de fotografiat de
unică folosinŃă. După ce clientul face 27 de fotografii şi predă filmul
pentru procesare (developare), aparatul a ajuns la sfârşitul primului ciclu
Fig. 120 Aparat de al vieŃii sale utile. Prin recondiŃionare, componentele principale pot fi
fotografiat
recondiŃionabil. refolosite pentru realizarea altor aparate foto de unică folosinŃă.
Aspectele legate de recondiŃionare trebuie luate în considerare încă din

primele etape ale procesului de design şi dezvoltare a produsului. Această
restricŃie poate determina anumite modificări în procesul tradiŃional de
design, în funcŃie de importanŃa care i se acordă.
RecondiŃionarea poate fi considerată o acŃiune de prevenire, în sensul că
are ca scop ieşirea definitivă din uz a produsului. RecondiŃionarea este
procesul prin care produsul uzat este dezmembrat, componentele sunt
examinate şi apoi reparate, urmată de remontarea lor sau păstrarea în
vederea unei refolosiri ulterioare. Un produs este considerat recondiŃionat
dacă piesele sale principale provin din produse folosite.
Schema din figura 121 indică poziŃia procesului de recondiŃionare în
contextul etapelor ciclului vieŃii unui produs. Materiile prime sunt
transformate în materiale folosite pentru a fabrica diversele componente,
care se asamblează în produse; produsele sunt distribuite şi apoi vândute
clienŃilor.
158
După ieşirea produselor din uz, adică la încheierea vieŃii utile, produsele
pot intra într-un proces mai complex de reparare, numit recondiŃionare.
Acest proces permite prelungirea duratei de utilizare a produsului,
contribuind la economisirea resurselor necesare fabricării unui eventual
nou produs.
Fig.121 Locul
procesului de Dacă un produs nu poate fi recondiŃionat, poate că unele din
recondiŃionare în
ciclul extins de viaŃă
componentele sale sunt reciclabile. Reciclarea a primit multe laude din
a produsului. partea militanŃilor pentru mediu, dar realitatea este că, în general,
reciclarea recuperează destul de puŃin din valoarea investită în produs.
Dacă un aparat foto de unică folosinŃă ar fi redus la echivalentul material
al componentelor, majoritatea fiind plastic sau metal, valoarea s-ar ridica
doar la câŃiva cenŃi, de cele mai multe ori irecuperabili din motive tehnice
sau economice. În schimb, recondiŃionarea este atractivă pentru că
păstrează forma componentelor şi prin aceasta, inclusiv valoarea
adăugată în timpul fabricaŃiei. În ultimă instanŃă, dacă un component nu
mai poate fi recondiŃionat sau reciclat, este colectat într-un depozit
pentru deşeuri.
Conceptul de Design pentru recondiŃionare include şi eventualitatea
refacerii stării de funcŃionare a produselor la sfârşitul unui ciclu de viaŃă
având lungimea estimată prin proiect. În prezent, un produs, sau
echipament, care este proiectat pentru a permite recondiŃionarea, ar
trebui special creat astfel încât să poată fi reparat şi, la un moment dat,
poate chiar modificat. Astfel, identitatea unităŃilor nu este menŃinută şi
câteodată în procesul de recondiŃionare, ar putea fi integrate linii noi de
asamblare pentru remontarea produsului, Rezultatul unui proces
extensiv de recondiŃionare poate fi un produs care este la fel, sau chiar
mai bun decât produsul nou.
159
Design pentru recondiŃionare are drept obiectiv general facilitarea

reutilizării produselor şi a componentelor, de asemenea upgradarea şi
repararea produselor.
În etapa de proiectare constructivă, atunci când restricŃia Design pentru
recondiŃionare trebuie aplicată, ar trebui identificate în primul rând
elementele de structură şi acele caracteristici ale produsului care pot face
obiectul, sau ar putea fi afectate de recondiŃionare. Caracteristicile
produsului sunt forma, materialul, dimensiunile şi calitatea suprafaŃelor
(textură, rugozitate), iar structura constructivă este cea care defineşte
modul în care sunt asamblate părŃile componente. Parametrii de design,
care influenŃează favorabil procesul de recondiŃionare (vezi figura 122)
sunt:
minimizarea efortului necesar pentru dezasamblare/reasamblare;
minimizarea timpilor necesari unui ciclu dezasamblare/reasablare;
maximizarea vieŃii componentelor refolosibile;
maximizarea flexibilităŃii pentru uşurarea eventualelor.
CERINłELE DE
MUNCĂ - EFORT
RECONDIłIONARE
MODIFICĂRI TIMPII CICLULUI
PARAMETRII DE
VIITOARE DE PROCESARE
PROIECTARE
DURATA VIEłII
Fig.122 Parametrii
de proiectare
pentru procesul de
recondiŃionare.
Această nouă strategie de design ar putea fi benefică şi utilizatorilor
produselor, deoarece recondiŃionarea:
măreşte numărul de produse care folosesc componente recondiŃionate;
reduce preŃurile, de la 50% până la 70%, comparativ cu produsele noi;
conduce la creşterea valorilor reziduale, create prin folosirea unui
design care maximizează materialul utilizat;
creşte rata de recuperare şi extinde ciclul de viaŃă a produselor;
utilizatorii de echipamente nu sunt interesaŃi dacă produsul este nou
sau recondiŃionat, atâta timp cât ei vor obŃine funcŃionalitatea şi
fiabilitatea aşteptate de la produs;
160
organizaŃiile ecologiste şi comunitatea de afaceri au un obiectiv comun

în recondiŃionare: prevenirea poluării şi profituri mai mari.
Când un sistem de recondiŃionare este funcŃional, este crucială
asigurarea calităŃii produselor şi a componentelor refolosibile după
recondiŃionare, deoarece acestea din urmă pot fi folosite la alte produse,
care trebuie să îndeplinească, la rândul lor, o serie de condiŃii de calitate
şi să aibă o durată de viaŃă programată. Astfel, o piesă concepută pentru
a fi refolosită, ar trebui să fie proiectată pentru o durată de viaŃă cel puŃin
dublă. Aşadar, este importantă supravegherea adecvată a proiectării
durabile a componentelor refolosibile. Activitatea de design, privită ca un
proces de optimizare, poate cuprinde ca restricŃie, Design pentru
durabilitate; în anumite circumstanŃe, restricŃia poate deveni funcŃie
obiectiv, şi anume atunci când durabilitatea produsului este de maximă
importanŃă. Se poate propune o metodă de proiectare, în care să fie luată
în considerare restricŃia „Design pentru durabilitate”, care poate
minimiza efectul total asupra mediului înconjurător al unei unităŃi
refolosite de produs, şi care poate determina un vector parametric optim
de design pentru component. Designul pentru durabilitate este formulat
ca o problemă de optimizare în care sunt considerate pentru produs două
tipuri de erori: erori funcŃionale şi erori fizice.
Inchiderea unei bucle pe fluxul de materiale, asociată cu livrarea
produselor şi a serviciilor la consumatori, este un pas important spre o
societate industrială mai uşor de (auto)susŃinut. RecondiŃionarea
produselor este un element al unei strategii generale a ciclului vieŃii unui
produs care poate ajuta la atingerea acestui scop. Întregul beneficiu
social al recondiŃionării (reducerea consumului de energie şi materiale şi
reducerea deşeurilor) nu poate fi atins decât dacă Designul pentru
recondiŃionare devine parte integrantă a procesului de design şi
dezvoltare a produselor.
161
4.4 DEZASAMBLAREA PRODUSELOR
În acest capitol, ne propunem să înŃelegem importanŃa proiectării pentru dezasamblare în

contextul întreŃinerii, reparării, recondiŃionării şi reciclării produselor sau a componentelor
acestora. Pentru designeri este important să aibă acest obiectiv în minte chiar de la
începutul procesului de proiectare. Datorită multiplelor consecinŃe, uşurinŃa dezasamblării
ar trebui să fie cea mai importantă constrângere a etapei de proiectare constructivă.
DESIGN PENTRU DEZASAMBLARE

Design pentru dezasamblare este formularea principiului conform căruia
capacitatea unui ansamblu de a fi demontat cu uşurinŃă reprezintă o
cerinŃă importantă în procesul de design. Privind designul ca o activitate
de optimizare, Design pentru dezasamblare reprezintă o restricŃie în
etapa de proiectare constructivă, restricŃie care, în anumite condiŃii,
poate deveni chiar funcŃie obiectiv.
De regulă, dezasamblarea nu reprezintă un scop în sine, ci mai degrabă o
cale pentru atingerea altor obiective de design, cum ar fi întreŃinerea
produsului, recondiŃionarea în vederea reutilizării, selectarea materialelor
în scopul reciclării, în general economisirea resurselor şi protejarea
mediului.
Dezasamblarea produsului se poate face în două moduri:
printr-o operaŃie inversă asamblării;
prin distrugerea produsului.
Distrugerea produsului e simplu de realizat, dar face imposibilă
recuperarea materialelor folositoare, sau a unor componente din produs.
Totodată, doar prin simpla distrugere (mecanică) a produsului scos din
uz, se pot cauza prejudicii atât oamenilor, cât şi mediului. De exemplu,
bateriile auto trebuie îndepărtate înainte de distrugere, deoarece acidul
care se scurge din ele poate ajunge în sol sau ape (râuri, lacuri sau pânza
freatică), cauzând poluare pe suprafeŃe întinse şi pentru mult timp.
Prima opŃiune, dezasamblarea prin parcurgerea operaŃiilor de asamblare
în ordine inversă, este mai dificilă şi implică proiectarea minuŃioasă a
procesului de asamblare. Acesta trebuie combinat cu atenŃia designerilor
pentru crearea posibilităŃii de identificare a materialelor după
dezasamblare, pentru a fi sortate corespunzător.
Prin realizarea unei dezasamblări eficiente a produselor se obŃin mai
multe beneficii decât în cazul reciclării produselor prin tocare/distrugere.
Asemenea beneficii sunt următoarele:
componentele care au o calitate adecvată pot fi recondiŃionate şi
refolosite, sau direct refolosite;
162
componentele metalice pot fi separate mai uşor pe sorturi, fapt ce

sporeşte valoarea materialelor reciclate;
componentele din plastic dezasamblate se sortează şi se reciclează mai
uşor, mai ales dacă sunt marcate (fig.123);
Fig.123 Simboluri
folosite pentru componente realizate din alte materiale, ca sticla sau materiale care
identificarea rapidă
prezintă risc, pot fi separate şi reprocesate separat, fără să
a componentelor
din plastic. contamineze celelalte deşeuri.
Lista prescurtărilor
PET/PETE: Polietilenă Tereftalat

HDPE: Polietilenă de mare densitate
V / PVC: Policlorură de vinil
LDPE: Polietilenă de mică demsitate
PP: Polipropilenă
PS: Polistiren
OTHER: Alte materiale plastice
Din raŃiuni de reciclare, este necesar ca produsul să poată fi uşor

dezasamblat, iar pe componente să fie marcat materialul din care acestea
sunt fabricate. Eco-produsele electrice şi electronice ale firmei Eizo-
Nanao facilitează reciclarea pentru că sunt fabricate în aşa fel încât să
poată fi dezasamblate uşor, doar cu o şurubelniŃă sau cu ajutorul unei
alte unelte universale, aflată la îndemâna oricui. În plus, Eizo marchează
toate componentele din mase plastice, care constituie cea mai mare parte
dintre componentele produselor, iar acestea sunt uşor de sortat după
dezasamblare. Compania etichetează de asemenea şi componentele din
plastic folosite pentru ambalare, cum ar fi materialele protectoare
(mulajele din polistiren expandat) şi sacii de polietilenă
[http://www.eizo.com/products/].
SCOPUL DESIGNULUI PENTRU DEZASAMBLARE

Respectarea restricŃiei de a proiecta pentru dazasamblare, facilitează
întreŃinerea sau servisarea produselor şi dă posibilitatea reciclării
materialelor şi reutilizarea componentelor, ansamblurilor şi modulelor.
163
Unele dintre cele mai importante elemente asociate cu Designul pentru

dezasamblare sunt:
permite accesul rapid la componente, elemente de asamblare etc,
pentru a permite dezasamblarea fără deteriorarea vreunei piese;
facilitarea dezasamblării-reasamblării cu unelte universale;
proiectarea unor produse modulare care permit dezasamblarea şi
înlocuirea rapidă, precum şi eventuala reparare a modulelor în vederea
reutilizării;
reducerea masei şi/sau volumului componentelor pentru a putea fi
demontate uşor;
utilizarea asamblărilor demontabile facilitează dezasamblarea
(asamblări filetate în loc de lipire sau sudare);
reducerea/eliminarea componentelor fragile care se pot distruge în
timpul demontării, fiind necesară înlocuirea lor;
proiectarea unor componente care pot fi recondiŃionate (de exemplu
încărcarea cu sudură în locurile uzate);
folosirea conectorilor în loc de conexiunile electrice prin
lipire/cositorire;
facilitarea reasamblării în condiŃiile în care se reasamblează
componente vechi, cu componente recondiŃionate şi cu altele noi.
Fig.124 SoluŃii
pentru uşurarea Din lista de mai sus reiese faptul că dezasamblarea are un rol important
dezasamblării.
nu numai în facilitarea separării părŃilor componente şi a materialelor
pentru a fi reciclate, ci şi pentru a asigura recondiŃionarea, repararea şi
întreŃinerea produsului şi componentelor, obŃinând o extindere a vieŃii
utile a acestora.
Această listă arată faptul că în timp ce informaŃiile în legătură cu
Designul pentru mediu, Designul pentru reciclare, şi designul pentru
recondiŃionare devin disponibile pe o scară din ce în ce mai largă pentru
proiectanŃi, există o problemă centrală, comună tuturor acestor principii,
164
şi anume Designul pentru dezasamblare. Ierarhia celor 3R-uri,

REfolosire, REcondiŃionare şi REciclare, este recunoscută ca un lucru ce
trebuie urmat oricând este posibil şi ilustrează cât de importantă este
calitatea unui produs de a putea fi dezasamblat uşor. De fapt, există
două niveluri ale celor 3R: nivelul produsului şi nivelul componentului.
În general sunt trei direcŃii în care designerii ar trebui să caute soluŃiile
folositoare în Designul pentru dezasamblare:
materiale, permiŃând ca materialele dezasamblate să poată fi uşor
reciclate; principiul se poate aplica de asemenea componentelor
dezasamblate în scopul reutilizării sau recondiŃionării;
structura produsului facilitează o dezasamblare rapidă şi economică;
structurile modulare sunt printre cele mai bune opŃiuni.
conexiuni şi legături, facilitând o dezasamblare uşoară şi rapidă;
această direcŃie se referă la modul în care sunt puse laolaltă
componentele, modulele, ansamblurile.
Fig.125 Şuruburi şi Legat de ultima categorie, o analiză făcută pentru o varietate de produse
piuliŃe care simplifică
dezasamblarea. existente ar putea furniza o serie de sugestii de re-design. Aceste
recomandări ar putea fi folosite în scopul îmbunătăŃirii dezasamblării
produselor şi a performanŃelor în reciclarea acestora. Iată câteva
elemente de asamblare utilizate în practică:
Şuruburi autoperforante;
Şuruburi autofiletante;
Şuruburi pentru metale (fig.125);
Şuruburi pentru lemn;
PiuliŃe (diferite mărimi şi forme) (fig.125);
Şaibe (diferite tipuri);
BolŃuri (diferite mărimi şi forme);
Tije;
Osii;
Ştifturi;
Nituri etc.
165
Design pentru dezasamblare reprezintă o provocare pentru proiectanŃi şi

cercetători deopotrivă. Au fost găsite soluŃii noi, materiale noi, cu
proprietăŃi deosebite (de exemplu, materialele inteligente care sunt
capabile să se adapteze la mediul în care sunt utilizate, prin modificarea
caracteristicilor). Principiul care stă la baza acestor proprietăŃi este că
materialul respectiv îşi va schimba caracteristicile în funcŃie de
temperatură, solicitări (forŃe), umiditate, pH, sau de prezenŃa unui câmp
electric sau magnetic. Ca exemplu de modificare a formei, materialele
termoplastice se înmoaie la încălzire şi pot fi deformate, permiŃând
separarea părŃilor asamblate, spre deosebire de materialele termoset, care
nu pot fi separate decât prin distrugere, în urma aplicării unei forŃe
mecanice.
Fig.126 Când este

încălzită, şaiba din
aliaj termoplastic se Când este în uz Când este încălzit
deformează şi permite
dezasamblarea
[www.vestaldesign.com]. Reducerea temperaturii (răcirea) poate fi de asemenea utilizată pentru
facilitarea separării mecanice a legăturilor realizate prin nişte adezivi care
devin casanŃi la temperaturi sub cea de tranziŃie între stările
materialului. Folosind o abordare similară, legăturile create prin stratul
de adeziv pot fi distruse folosind şi alte surse de energie, cum ar fi
radiaŃia ultravioletă (UV) sau laserul. [www.twi.co.uk/].
Alte concepte includ „de-polimerizarea” componentelor polimerice din
componenŃa produsului. Când este necesar, ele sunt supuse unor
temperaturi înalte şi astfel lanŃurile de polimeri se desfac pentru a reveni
la stadiul de monomeri. Monomerii sunt colectaŃi, curăŃaŃi şi polimerizaŃi
din nou pentru a fi folosiŃi în produse similare, sau diferite. De asemenea,
polimerii şi adezivii reversibili termic ar putea fi folosiŃi în diverse
aplicaŃii, la îndeplinirea unor funcŃii, iar prin încălzire devenind suficient
de maleabili (scade Modulul de elasticitate), dezasamblarea devine
posibilă.
O altă soluŃie pe care au găsit-o designerii este introducerea în stratul de
adeziv de la o îmbinare, a unui fir subŃire ce se comportă ca un rezistor.
Când firul este legat la o sursă de curent electric, adezivul din jurul lui se
166
va încălzi. Dacă adezivul este termoplastic, se va înmuia permiŃând

îmbinării să se desfacă.
Studiu de caz 25: Polimerul termoplastic folosit la îmbinări

La începutul anilor ’90 o companie britanică, World Centre for Materials
Joining Technology – TWI - a inventat o tehnologie pentru fixarea rapidă
a structurilor realizate din materiale diferite, denumită „tehnica fixării
materialelor prin acoperire cu polimeri (PCM)”. Conceptul se baza pe ideea
că piesele ce urmează a fi îmbinate, să fie acoperite în prealabil cu un
strat subŃire de polimer termoplastic, folosind ulterior o tehnică de
sudare a polimerilor. Îmbinările astfel obŃinute sunt rezistente şi se pot
realiza rapid, cel mai important factor fiind posibilitatea de a fi
dezasamblate la fel de uşor prin aplicarea unei temperaturi suficient de
ridicate pentru a înmuia termoplasticul. În acest fel, se obŃine o îmbinare
sigură şi rezistentă, care însă permite o dezasamblare uşoară.
Adeziv
termoplastic
ReacŃie chimică la
1200 - 10000C Adeziv
Fig.127 Adeziv
ceramic folosit
pentru îmbinări
[www.twi.co.uk].
Aceşti adezivi se pot folosi pentru a realiza îmbinări ale produselor
ceramice, sau mixte, ceramice cu metalice. Pentru temperaturi relativ
scăzute (<300ºC), adezivii organici sunt suficient de buni; pentru
temperaturi ridicate (>1000°C) sunt necesari adezivi anorganici.
[http://www.twi.co.uk/].
O altă tehnologie, aflată încă în faza de cercertări, implică folosirea

materialelor biodegradabile ca substrat pentru circuitele electronice.
Astfel de materiale pot include gelatina sau amidonul, care ar putea
îndeplini toate cerinŃele de performanŃă ale produsului. La sfârşitul
ciclului de viaŃă a produsului, descompunerea ar putea avea loc într-un
bioreactor şi orice material rezidual sau component electronic ar putea fi
recuperat cu uşurinŃă. Pentru a preveni biodegradarea prematură încă
din timpul folosirii, se pot aplica straturi hidroizolante, care pot fi uşor
îndepărtate (chimic, de exemplu) la începutul operaŃiei de reciclare. Placa
de circuit bidegradabilă oferă o metodă de dezasamblare şi o reciclare de
167
tipul buclă închisă, adică produsele biodegradabile pot fi introduse în

lanŃul trofic al organismelor folosite la crearea următoarelor circuite.
În ultimii ani a devenit evident că reciclarea bunurilor este o activitate
relativ modestă, având în vedere profitul obŃinut, însă care trebuie
încurajată mai mult în viitor. Dar, pentru ca acest lucru să se întâmple,
este necesar ca produsele să fie proiectate în aşa fel încât să fie cât mai
atractive pentru reciclatori. Există un modalitate prin care se poate
asigura că produsele vor fi reciclate în cantităŃi mai mari în viitor, şi
acesta este de a face produsele mai uşor de dezasamblat. Este de la sine
înŃeles că produsele trebuie să fie realizate din materiale reciclabile.
Deoarece majoritatea materialelor au o valoare de recliclare relativ mică,
este important ca dezasamblarea să coste chiar mai puŃin. Aceasta
înseamnă că va exista un mic profit după dezasamblare şi aceasta poate
avea loc numai dacă dezasamblarea este rapidă, uşoară şi fără pericole.
Pe de altă parte, legislaŃia va impune o schimbare rapidă în industria
prelucrătoare, care va obliga companiile să reevalueze ciclul valoric al
produselor astfel încât să se reducă la minim, poate chiar să se anuleze
deşeurile depozitate în gropile de gunoi .
De aceea, conceptele Design pentru asamblare, Design pentru
dezasamblare şi Design pentru reciclare vor trebui dezvoltate înainte ca
produsele despre care se doreşte să atingă obiectivul „zero deşeuri” să fie
proiectate şi fabricate.
168
4.5 REDUCEREA DEŞEURILOR
În acest capitol vom identifica principalele moduri prin care putem conserva resursele
naturale şi în acelaşi timp să reducem poluarea. Vom afla că factori precum simplificarea
produselor, creşterea durabilităŃii acestora, evitarea materialelor periculoase şi designul
pentru reciclare reprezintă instrumente utile în atingerea dezideratului unei dezvoltări
durabile/sustenabile. Vom învăŃa de asemenea că folosind mai puŃin şi reciclând mai mult
putem obŃine o reducere a deşeurilor şi a surselor de poluare, ceea ce va conduce cu
siguranŃă la un mediu înconjurător mai sigur şi mai sănătos.
În cele din urmă, orice produs ajunge la sfârşitul vieŃii. Reducerea

deşeurilor reprezintă un scop important pentru toată lumea, inclusiv
pentru designeri şi de aceea ciclul vieŃii unui produs trebuie să fie închis.
În acest mod „simplu”, deşeul, fie că este un produs ieşit din uz, fie că
provine de la un proces tehnologic, poate constitui materie primă pentru
alt produs.
Acest ideal se află încă la mare distanŃă de noi. Astăzi, este necesar a fi
imaginate şi proiectate sisteme pentru managementul deşeurilor, care
sunt destul de puŃin performante. Este important să fie luate măsuri
pentru a preveni intrarea produselor în fluxul de deşeuri, prin extinderea
duratei de viaŃă a produsului, care să primeze în faŃa altor opŃiuni privind
înlăturarea sau depozitarea deşeurilor. Alte strategii pentru diminuarea
deşeurilor includ reducerea sursei de deşeuri, refolosirea sau
recondiŃionarea produsului, reciclarea materialelor şi, în ultimă instanŃă,
perfecŃionarea tehnologiilor de incinerare.
ECONOMISIREA RESURSELOR
Acest obiectiv poate fi atins prin eliminarea componentelor inutile cum ar
fi unul dintre straturile de ambalaj, ale cărui funcŃii pot fi preluate de
celelalte straturi, sau prin simplificarea produsului sau prin reducerea
greutăŃii acestuia.
Reducerea surselor are multe consecinŃe benefice pentru mediul
înconjurător. De exemplu, reduce cantitatea de material care trebuie
aruncat când produsul ajunge la sfârşitul ciclului său de viaŃă, şi de
aceea reduce impactul asupra mediului. Aceste beneficii pot fi sintetizate
după cum urmează:
cu cât se folosesc mai puŃine resurse, cu atât materia primă care
trebuie să fie extrasă sau recoltată este mai puŃină;
mai puŃină energie este necesară transportării materiei prime şi
produselor;
169
mai puŃin material procesat, mai puŃină energie folosită;

ca o consecinŃă a celor de mai sus, se produc mai puŃine emisii şi
deşeuri în timpul obŃinerii materiei prime, fabricării, transportului şi
recuperării produsului sau componentelor.
DESIGN PENTRU MINIMIZAREA CONSUMURILOR. DURABILITATEA PRODUSELOR

Multe dintre produsele pe care le folosim zilnic, consumă nu numai
energie, dar şi alte materiale, uneori în cantităŃi semnificative. De
exemplu, maşinile de spălat rufe sau vase consumă mari cantităŃi de apă.
Alte exemple de „consumabile” sunt detergenŃii şi aditivii pentru spălat,
filtrele de cafea, cernelurile şi tonerele, bateriile etc. Toate aceste
componente sau substanŃe au efecte asupra mediului, de la energia şi
materialul necesare pentru fabricarea lor, până la „contribuŃia” la
sporirea cantităŃii de deşeuri solide la sfârşitul vieŃii utile.
Iată câteva sugestii de strategii pentru reducerea consumului:
produsul să fie proiectat având între obiective minimizarea materialelor
auxiliare utilizate (de ex. reciclarea apei pentru maşinile de spălat);
să fie oferit consumatorilor feedback-ul optim pentru momentul când
ajung să înlocuiască consumabilele (de ex. oferiŃi opŃiunea de
reîncărcare în loc de cartuş nou);
să se analizeze situaŃiile când pot fi înlocuite consumabilele prin
articole re-folosibile (de ex. filtre de aspirator, filtre de cafea
permanente - fig. 128).
În sfârşit, designerii trebuie să fie siguri că soluŃiile anterior prezentate
îmbunătăŃesc cu adevărat situaŃia şi că strategia conduce cu adevărat la
reducerea impactului asupra mediului.
DESIGN PENTRU REUTILIZARE

Produsele refolosibile tind să aibă un impact mai mic asupra mediului
decât produsele de unică folosinŃă. Totuşi, această presupunere trebuie
verificată cu atenŃie prin utilizarea unei proceduri, cum ar fi de exemplu
LCA. Impactul de mediu trebuie luat în considerare pe toată durata unui
ciclu de viaŃă, încă din timpul procesului de design, pentru a minimiza
influenŃele datorate colectării, dezasamblării, reasamblării etc., ce poate
apărea în timp ce refolosim un produs.
Din punctul de vedere al designerilor, problemele legate de reutilizare nu
diferă de cele apărute în celelalte etape ale ciclului de viaŃă a produsului.
Cea mai importantă este Designul pentru dezasamblare, care poate
facilita atât repararea produsului, cât şi refolosirea doar a unor
componente, care evident trebuie recuperate în bune condiŃii. Designul
170
pentru reutilizare impune ca produsul să fie destul de rezistent pentru a

suporta acŃiuni repetate: reparaŃii, manipulări, asamblări şi dezasamblări.
Fig.128 Filtre
refolosibile pentru De asemenea, este recomandabilă obŃinerea etichetelor şi simbolurilor
cafea (textil,
din turnare, în locul etichetelor de hârtie sau din plastic care necesită să
respectiv metalic) şi
un filtru de unică fie îndepărtate mecanic sau spălate.
folosinŃă (reciclabil).
DESIGN PENTRU RECICLARE

Reciclarea semnifică faptul că materialele folosite la fabricarea unui
produs pot avea o utilizare ulterioară. Design pentru reciclare reprezintă
conceptul conform căruia în etapa de concepŃie a produsului, designerii
sunt preocupaŃi de posibilitatea ca, după ieşirea produsului din uz,
materialele folosite la componentele acestuia să poată fi reintroduse în
circuitul de utilizare.
Împreună cu refolosirea şi recondiŃionarea, reciclarea reprezintă un mod
de a continua ciclul vieŃii unui produs. Materialele reciclate pot fi folosite
pentru fabricarea de produse similare (de exemplu, cutiile de aluminiu
sunt reciclate, iar materialul este folosit pentru fabricarea altor cutii), şi
în acest caz procesul se numeşte reciclare în „buclă închisă” (closed loop).
Dar, este posibil ca materiale reciclate să fie folosite pentru a se fabrica
alte produse (de exemplu, conservele de aluminiu sunt reciclate şi
materialul este folosit pentru fabricarea reperelor de automobile – capace
Fig.129 Simbolul
de roŃi), iar în acest caz avem o reciclare în „buclă deschisă” (open loop).
banda lui Mobius Reciclarea trebuie luată în considerare ca opŃiune, atunci când produsul
arată că materialul
din produs este nu se mai poate refolosi sau recondiŃiona, iar funcŃiile sale (numai una,
reciclabil, iar un „X” sau mai multe) nu mai sunt viabile. Această situaŃie poate avea mai
în simbol indică
procentul de material multe cauze: cerinŃe noi/diferite, tehnologie depăşită, aspect demodat etc.
reciclat aflat în Primul nivel în reciclare este recuperarea materialelor (în special metale)
componenŃa
produsului rezultate din procesele tehnologice (de exemplu, aşchiere, frezare,
[www.pacebutler.com].
ştanŃare, turnare). Subiectul a fost tratat mai pe larg în capitolul de
tehnologii curate, în legătură cu alegerea unor tehnologii optime, care să
171
minimizeze aceste pierderi. Este posibil ca materialul astfel recuperat să

fie reintrodus direct în proces (de exemplu deşeurile din turnare, sau să
necesite re-procesare (de exemplu aşchiile din strunjire, frezare, sau
resturile de la ştanŃare - fig. 130).
Fig.130 Pierderile de
material la ştanŃare Al doilea nivel este recuperarea materialelor incluse în produse (produse,
şi posibilitaŃile de
reducere a acestora. ansambluri, componente). Pentru a intra în circuitul reciclării, produsele
folosite trebuie să fie colectate. Aceasta implică existenŃa unui sistem de
colectare creat fie de autorităŃile locale/centrale, fie de comercianŃi cu
ridicata. Deşeurile pot fi colectate fie deja sortate de către utilizatori
(companii sau gospodării individuale), fie nesortate. Dacă deşeurile se
colectează nesortate, trebuie inclusă o operaŃie de sortare în procesul de
recuperare. ProiectanŃii pot face această operaŃie mai simplă dacă:
folosesc materiale reciclabile;
folosesc coduri sau simboluri relevante pentru a facilita identificarea
tipurilor de material (de exemplu plastic, fig. 123);
folosesc un număr minim de materiale;
nu amestecă materialele ce nu pot fi separate/dezasamblate în vederea
reciclării (de exemplu, armături metalice în plasticul turnat);
sunt siguri că în timpul asamblării, ambalării, folosirii sau
dezasamblării, materialele nu sunt contaminate, fiind împiedicată
reciclarea (de exemplu cu adezivi, vopsele);
folosesc sisteme de fixare şi asamblare uşor detaşabile pentru a
elimina contaminarea materialelor.
UTILIZAREA MATERIALELOR RECICLATE

Folosirea materialelor reciclate implică designul încă din etapele
incipiente, de alegere a materialelor. Proiectantul trebuie să fie informat
despre consecinŃele folosirii materialelor reciclate şi obligatoriu trebuie să
informeze clientul despre aceasta. Aceasta deoarece calitatea materialelor
reciclate poate să fie aceeaşi, dar poate şi să difere de a celor originale. De
172
asemenea, unele materii prime pot fi reciclate la infinit (de ex. aluminiu,
oŃel) şi proprietăŃile să rămână neschimbate (adică proprietăŃile
materialului reciclat sunt identice cu cele originale), sau se pot schimba
în timp (de exemplu, după 4-6 cicluri, calitatea hârtiei se deteriorează –
fibrele de celuloză devin mai puŃin rezistente şi de aceea, la fiecare
reciclare, materialul reciclat este amestecat cu pulpă nouă).
Reciclabilitatea materialelor depinde atât de reciclabilitatea lor tehnică,
cât şi practică. Aspectul tehnic se referă la cât de uşor (sau de greu) este
să recuperezi şi să reprocesezi materialul. Reciclabilitatea practică se
referă la existenŃa şi performanŃele infrastructurii necesare pentru
recuperarea şi reprocesarea produselor sau componentelor. Din acest
punct de vedere, cea mai bună situaŃie o întâlnim la metale (oŃel,
aluminiu, cupru etc.), iar la polul opus se situează masele plastice.
Plasticul este greu de reciclat din cauza numărului mare de tipuri de
astfel de material aflate pe piaŃă, şi care implică dificultăŃi la separare
înainte de reciclare. De asemenea, plasticul tinde să îşi piardă calităŃile în
timpul procesului de reciclare.
O soluŃie pentru refolosirea plasticului o constituie reciclarea chimică
prin care deşeurile din plastic sunt descompuse în fracŃiuni refolosibile
(de ex. polimeri, monomeri, combustibili, alte chimicale). Acest proces se
dezvoltă ca o alternativă posibilă pentru reciclarea maselor plastice, fără
pierderea proprietăŃilor acestora.
Când produsele sunt făcute dintr-un amestec de materiale (poli-material),
acestea trebuie să fie dezasamblate înainte ca materialele să fie reciclate.
Automobilele, produsele electrice şi electronice sunt câteva exemple de
produse care deja sunt supuse reciclării prin dezasamblare, mai ales
datorită legislaŃiei care obligă la aceasta.
Studiu de caz 26: Hârtie reciclată

Nu sunt încă legi care să aibă în vedere reciclarea hârtiei, deoarece
hârtia, ca material biodegradabil, este inclusă în directiva pentru
depozitele de deşeuri, în care sunt vizate deşeurile localităŃilor ca un
întreg, din care face parte şi hârtia.
Actul de reciclare a deşeurilor menajere din 2003 stabileşte că „fiecare
gospodărie trebuie să aibă recipiente separate de gunoi pentru cel puŃin
două materiale, până în 2010”. Cum hârtia este un material relativ uşor
de colectat, se pare că principala opŃiune pentru unul din materiale va fi
hârtia.
Reciclarea hârtiei ieşite din uz prezintă două avantaje: reduce deşeurile şi
salvează nişte copaci. În plus, fiecare tonă de hârtie reciclată
economiseşte:
cel puŃin 30 tone de apă;
173
3.000-4.000 kWh de electricitate;

reduce poluarea aerului cu până la 95%.
Pentru producerea hârtiei reciclate, este nevoie cu 28-70% mai puŃină
energie. Aceasta din cauză că majoritatea energiei necesară la fabricarea
hârtiei este folosită la obŃinerea pulpei (extragerea fibrei din lemn).
Hârtia reciclată produce mai puŃine emisii în aer şi apă deoarece de
obicei nu mai este înălbită, iar în cazul în care este, se foloseşte mai
degrabă oxigen decât clor. Acesta reduce considerabil cantitatea de
dioxine care este eliberată în atmosferă ca produs secundar al procesului
de înălbire cu clor.
De fiecare dată când hârtia este reciclată, fibrele devin mai scurte şi mai
Fig. 131. Produsele puŃin rezistente, astfel că hârtia folosită trebuie amestecată cu pulpă
marcate cu „Punctul
verde” fac parte
nouă, pentru a căpăta rezistenŃă. Din cauza pierderii rezistenŃei, hârtia
dintr-un program de are anumite limite la reciclare: poate fi reciclată numai de 4-6 ori. Dar
reciclare.
cum poate reciclatorul să afle de câte ori a fost hârtia deja reciclată?
Hârtia este un material biodegradabil. Aceasta înseamnă că atunci când
este aruncată la groapa de gunoi, sau chiar în afara acestora, hârtia se
degradează, adică se descompune. Dar, în procesul de descompunere se
produce metan, care este un gaz cu efect de seră (având un efect cam de
20 de ori mai puternic decât bioxidul de carbon). Având în vedere acest
fapt, se poate concluziona că este de preferat ca hârtia să fie reciclată, iar
atunci când acest lucru nu este posibil, să fie incinerată.
Consumatorii ar trebui informaŃi despre faptul că un produs sau
ambalajul său este făcut din hârtie reciclabilă. Oamenii au dreptul să fie
informaŃi şi apoi să poată alege produsele pe care le cumpără. Ambalajele
şi produsele din hârtie pot fi marcate cu „Punctul verde” (fig.131).
MINIMIZAREA IMPACTULUI LA ELIMINAREA PRODUSELOR

Proiectarea unui produs în ideea că materialele folosite sunt degradabile
şi deci impactul de mediu poate fi redus semnificativ este corectă, cu
condiŃia ca produsul să ajungă la sfârşitul vieŃii fie într-o instalaŃie
pentru obŃinerea de compost, fie într-o groapă de gunoi „ecologică”,
bioreactivă. Gropile de gunoi ecologice sunt acoperite şi sigilate pentru
prevenirea poluării solului, apei şi/sau aerului cauzată de emisii sau
scurgeri şi sunt prevăzute cu captori pentru gazele rezultate (biogaz).
Hârtia şi cartonul se degradează relativ repede (în câŃiva ani), ca şi fibrele
textile naturale (bumbac, cânepă, iută), în timp ce sticla, masele plastice
petrochimice şi metalele se degradează în zeci de ani; de aceea acestea ar
trebui refolosite sau reciclate ori de câte ori este posibil. Există şi o altă
categorie de materiale degradabile bazate pe amidon de grâu sau porumb,
care de asemenea se degradează în scurt timp, în anumite condiŃii.
174
Plasticul pe bază de amidon este folosit în mod curent pentru ambalaje,

tacâmuri, farfurii, instrumente chirurgicale şi folii pentru agricultură.
Dar, dacă aceste produse ajung în mediul marin, pot dăuna vieŃii marine
dacă nu se degradează [Lewis & Gertsakis, 2001].
Produsele ar trebui proiectate pentru o înlăturare sigură la sfârşitul
ciclului de viaŃă. Produsele care conŃin substanŃe toxice ar trebui
etichetate corect, cu instrucŃiuni pentru faza în care produsul ajunge
deşeu (decontaminare, neutralizare etc.).
175
4.6 EFICIENłA ENERGETICĂ
Capitolul ne va furniza informaŃii privind modul în care ar trebui proiectate produsele astfel
încât să fie atins un optim în privinŃa consumului de energie. Vor fi identificate două direcŃii
pentru atingerea acestui scop. În primul rând, produsele ar trebui să consume mai puŃină
energie în uz, iar în al doilea rând, trebuie să fie proiectate pentru evitarea pierderilor
nejustificate. Câteva exemple vor demonstra câteva posibilităŃi pentru reducerea energiei
consumată pentru produse în timpul tuturor etapelor ciclului lor de viaŃă (materiale,
fabricaŃie, utilizare, recuperarea produsului sau aruncarea lui).
DE CE SURSE DE ENERGIE MAI „CURATĂ”?

După cum s-a afirmat anterior, există produse la care impactul cel mai
semnificativ asupra mediului apare în timpul folosirii, ca rezultat al
consumului de energie şi al altor resurse (de ex. apă, lubrifianŃi,
detergenŃi). Aceste consumuri exagerate contribuie nu numai la
epuizarea unor resurse, dar cauzează şi poluarea apei, solului şi aerului,
fapt ce dăunează eco-sistemelor. Aceste efecte pot fi reduse semnificativ
prin maximizarea eficienŃei energetice a produselor şi prin folosirea
surselor de energie care au un impact redus asupra mediului.
Reducerea energiei consumate de un produs se răsfrânge pozitiv asupra
mediului, consumatorului şi producătorului. S-a dovedit că produsele
eficiente din punct de vedere energetic sunt mai puŃin zgomotoase,
cântăresc mai puŃin şi necesită mai puŃină întreŃinere. Costurile de
producŃie pot fi reduse indirect, prin reducerea materialelor şi costurilor
componenetelor.
Pentru a atinge obiectivul de minimizare a consumului de energie,
designerii ar trebuie să respecte nişte reguli.
În primul rând, designerii ar trebui să respecte un principiu de bază al
proiectării: claritatea. Asta înseamnă identificarea principalelor funcŃiuni
şi a relaŃiilor dintre ele şi înŃelegerea funcŃionării produsului, precum şi
instruirea celor implicaŃi în fabricarea, asamblarea, manipularea,
folosirea, întreŃinerea şi repararea produsului. EficienŃa energetică nu
înlocuieşte alte cerinŃe funcŃionale: este o caracteristică suplimentară.
Optimizarea sistemului trebuie înŃeleasă ca un proces sinergic;
îmbunătăŃirea eficienŃei unui element determină efecte pozitive în alte
subansambluri. De exemplu, îmbunătăŃirea izolării la un frigider, poate
permite folosirea unui compresor mai mic.
Identificarea erorilor de proiectare este o activitate importantă pe care
designerii trebuie s-o îndeplinească în timpul procesului de design şi
dezvoltare a produsului. În ceea ce priveşte energia, cea mai importantă
176
eroare este risipa – pierderi sau consumuri nejustificate de energie.

Energia poate fi pierdută în diferite moduri. Pierderi de căldură datorate
izolaŃiei defectuoase sau insuficiente pot afecta dramatic eficienŃa
sistemelor de încălzire sau răcire. Mari cantităŃi de energie se pierd
pentru a Ńine aparatele pregătite pentru funcŃionare (în standby). De la
simplele indicatoare luminoase operate cu LED-uri, până la ecranele care
ajută la operarea produsului, milioane de dispozitive sunt în această
situaŃie în toată lumea (de ex. computerele, cuptoarele cu microunde,
aparatele TV, sistemele de aer condiŃionat, telefoanele etc.). De cele mai
multe ori, oamenii care le folosesc uită (sau, pur şi simplu, nu se gândesc
niciodată) să le închidă.
Studiu de caz 27: Consumul de energie în stand-by

Electricitatea consumată fără motiv reprezintă o pierdere totală: acesta
este cazul funcŃiei de stand-by a aparatelor electrice. Un studiu
întreprins de Fraunhofer Institute for Systems and Innovation Research
(Germania), arată că echipamentul electric în standby consumă în total la
fel de multă electricitate cât cea produsă de toate centralele eoliene
existente pe glob. În jur de nouă miliarde de kilowaŃi-oră sunt pierduŃi în
fiecare an în acest mod incredibil.
Pentru a opera un display digital al unui cuptor cu microunde e nevoie de
5W. Cumulată pe toată durata vieŃii utile a aparatului, energia
Fig. 132 Display-urile consumată în acest fel poate depăşi cantitatea de electricitate folosită de
aparatelor electrocasnice
consumă multă aparat pentru gătit, adică pentru îndeplinirea funcŃiei sale principale.
energie în stand-by. Şi în această direcŃie, compania japoneză Eizo este un exemplu, deoarece
a stabilit ca principal obiectiv de cercetare reducerea energiei în stand-by
a produselor, la mai puŃin de 1Wh.
Presiunile din partea consumatorilor nu reprezintă încă cel mai

important imbold pentru dezvoltarea produselor care au un consum
redus de energie, probabil deoarece oamenii nu sunt conştienŃi de relaŃia
dintre tipul şi cantitatea de energie consumată şi anumite consecinŃe,
cum ar fi, de exemplu, încălzirea globală.
FOLOSIREA SURSELOR DE ENERGIE „CURATĂ”

Folosirea unei surse de energie mai sigure din punct de vedere al
mediului înconjurător (mai „curată”), poate reduce semnificativ impactul
asupra mediului pentru consumurile energetice ale unui produs. Dar
care este cea mai curată sursă de energie la urma urmei?
Această decizie poate fi luată după evaluarea condiŃiilor reale şi a celui
mai redus impact asupra mediului în locaŃia în care produsul este utilizat.
177
De exemplu, un aragaz care foloseşte drept combustibil gaze naturale,

poate fi mai eficient decât unul electric care are la origine energia
produsă prin arderea cărbunelui în termocentrale, deoarece în primul caz
rezultă mai puŃine gaze nocive în timpul arderii.
Folosirea energiei electrice în locuinŃe este încurajată datorită lipsei
emisiilor poluante la locul utilizării acesteia. În acest fel, este redusă
poluarea din oraşe, care în multe cazuri depăşeşte limitele admisibile. Se
presupune că centrelele care produc energia electrică pot fi monitorizate
mai uşor şi forŃate să se adapteze cerinŃelor legate de protejarea mediului,
astfel încât să furnizeze clienŃilor o energie cât mai „curată”. Alimentarea
unitară a gospodăriilor doar cu energie electrică reduce consumurile
materiale necesare reŃelei de gaze, de exemplu şi ar scădea considerabil
pierderile din reŃea. În plus, locuinŃele ar fi mai sigure şi instalaŃiile mai
simple, dacă toate aparatele electrocasnice, inclusiv încălzirea, ar fi
acŃionate electric.
Automobilele şi autobuzele acŃionate electric, sau hibrid, reprezintă o altă
soluŃie importantă pentru reducerea poluării urbane. Aceste autovehicule
pot circula în oraşe folosind sursa electrică, provenind de la bateriile de
acumulatori, iar în afara localităŃilor trec pe sursa clasică, timp în care
bateriile se reîncarcă. În acest fel, autonomia „electrică” a autovehiculului
poate fi prelungită, iar dacă se adaugă un colector solar fotovoltaic,
soluŃia poate fi optimizată.
Când un produs funcŃionează cu baterii, designerii ar trebui să
încurajeze folosirea bateriilor reîncărcabile (acumulatori). Aceasta se
poate realiza prin livrarea odată cu produsul, a unui încărcător de
baterii. Totuşi, produsele care folosesc unul din sistemele de baterii (de
unică folosinŃă sau reîncărcabile) sunt mai puŃin eficiente decât
produsele care se alimentează de la reŃea şi adesea folosesc energie în
exces pentru standby. În plus, acumulatorii au o rată naturală de
descărcare când produsul nu funcŃionează (de exemplu, bateriile
reîncărcabile Li ion au o rată de descărcare de 5%-10% pe lună).
Folosirea surselor regenerabile de energie curată trebuie să fie încurajată.
Sursele regenerabile de energie curată includ energia solară, eoliană,
hidraulică şi geotermală. Pentru motoarele cu combustie, bio-gazul şi bio-
dieselul sunt considerate regenerabile, iar benzina fără plumb şi dieselul
cu conŃinut redus de sulf sunt considerate surse de energie curată.
SURSE DE ENERGIE „CURATĂ” PENTRU O DEZVOLTARE DURABILĂ

Buna monitorizare reprezintă o condiŃie pentru o pre-evaluare corectă a
instrumentelor folosite în acest scop şi oferă un mijloc de corectare a
acestor instrumente pentru a le face efective şi mai eficiente. Nevoia de
178
monitorizare este de asemenea subliniată de Directiva 93/76/EEC a UE

asupra EficienŃei energetice la utilizator şi a serviciilor energetice –
transport, distribuŃie – (Energy end-use efficiency and energy services),
care se focalizează pe „măsurarea” economisirii energiei. Directiva
furnizează un ghid practic pentru monitorizarea şi post-evaluarea
instrumentelor strategice privind îmbunătăŃirea eficienŃei energiei.
Studiu de caz 28: Telefoanele mobile

Procedeele tehnologice folosite în procesul de fabricaŃie (de ex. turnare,
sudare, aşchiere, asamblare) sunt consumatoare de energie. Designul
pentru eficienŃa energetică propune o nouă concepŃie pentru fiecare etapă
a procesului de fabricaŃie, astfel încât consumul de energie să fie redus.
Şi aceasta nu e totul. La fel ca majoritatea aparatelor electrice şi
electronice, un telefon mobil consumă cu mult mai multă energie în
timpul folosirii decât în celelalte etape ale vieŃii sale. Aceasta implică o
grijă mai mare a designerilor şi producătorilor în ceea ce priveşte cele
Fig. 133 Telefoane două etape, de viaŃă utilă şi sfârşitul acesteia, cu referire la consumul de
mobile.
energie. Consumul mai scăzut în timpul folosirii şi, de asemenea, mai
puŃină energie folosită în modul standby sunt două scopuri importante
pentru echipa de proiectanŃi.
Progresul tehnologic rapid a determinat în ultimii ani progrese

remarcabile în domeniul telefoniei mobile, între care trebuie remarcate
miniaturizarea şi uşurarea aparatelor, multifuncŃionalitatea, calităŃile
Fig.134
funcŃionale şi estetice etc. Multe dintre aceste calităŃi şi caracteristici
Componente/piese
de schimb pentru îmbunătăŃite se datorează energiei. Astfel, pe de o parte consumul de
telefoane mobile.
energie s-a redus considerabil, facilitănd introducerea de noi funcŃii, iar
pe de altă parte, acumulatoarele au evoluat, având caracteristici
îmbunătăŃite şi gabarite mult reduse.
Sursa clasică de energie pentru un telefon mobil este un acumulator,
reîncărcabil, care asigură aparatului o anumită perioadă de autonomie.
179
Prin restricŃiile sale, ecodesignul impune utilizarea unor acumulatori care

să fie cât mai uşori, să ocupe un volum minim, să asigure un număr cât
mai mare de cicluri de încărcare – descărcare, să nu necesite întreŃinere,
să nu conŃină metale grele etc. Au fost testate aparate prevăzute cu
alimentare hibridă, cu acumulatori şi energie solară, acumulatorii putând
fi încărcaŃi fie de la reŃea, fie din celulele fotovoltaice.
Fiind produse cu o dezvoltare extrem de dinamică, telefoanele mobile
beneficiază de cele mai noi descoperiri tehnologice. S-a ajuns astfel destul
de rapid la încărcătoare pe bază de energie solară şi telefoane alimentate
direct cu energie furnizată de propriile celule fotovoltaice (fig. 135).
Produsele disponibile în societatea noastră permit un standard de viaŃă

de neimaginat cu câteva zeci de ani în urmă. ÎnsoŃind creşterea nivelului
de trai, consumul de energie a crescut şi el la nivele excesive. În acelaşi
timp, populaŃia globului continuă să crească şi încă mare parte din
aceasta nu se bucură de acelaşi nivel de trai ca populaŃia din Ńările
dezvoltate.
Fig.135 Telefon mobil

şi încărcător pentru Ecodesignul are în vedere trei variante diferite de flux energetic, care se
telefoane, cu celule bazează pe observaŃiile evoluŃiei sistemelor biologice sustenabile. Primul
fotovoltaice.
tip de sistem poate fi sustenabil când consumul total este foarte mic în
comparaŃie cu sursa de energie şi capacitatea mediului înconjurător de a
o furniza. În timp ce resursele devin tot mai limitate, creşterea eficienŃei
energetice a sistemului devine necesară. Perioada de sustenabilitate în
acest caz – al doilea tip de sistem – depinde de rata consumului în raport
cu sursa – limitată – de energie şi eficacitatea refolosirii materialului în
sistem.
Al treilea tip de sistem este idealul de sustenabilitate. Consumul este
satisfăcut 100% prin refolosirea resurselor materiale şi există o sursă
nelimitată de energie (cum ar fi cea solară). În timp ce adevărata
sustenabilitate (aşa cum este prezentată în cel de-al treilea tip de sistem)
180
reprezintă un obiectiv deosebit de ambiŃios, este important să

recunoaştem că fiecare pas înspre atingerea asimptotică a acestui Ńel,
poate avea efectul extinderii orizontului temporal al societăŃii noastre
industrializate şi simultan să ridice calitatea vieŃii.
Materii prime Procesare
FabricaŃie
Energie
Ecosistem
Consumator
Colectare
Deşeuri
Dezasamblare
Fig.136 Locul
energiei în sistemul Sistemele industriale furnizează produse şi servicii pentru a îndeplini
de producŃie.
necesităŃile consumatorului. Ecodesignul analizează toate fluxurile
materiale şi energetice necesare pentru îndeplinirea cerinŃelor, inclusiv
fluxul de întoarcere a materialelor în mediul înconjurător, sub formă de
deşeuri. Imaginea din fig.136 ilustrează locul pe care îl ocupă energia în
sistemul de producŃie; produsele sunt folosite şi apoi aruncate. În
sistemul tip buclă deschisă (open loop) folosirea resursei materiale şi
aruncarea deşeurilor reprezintă o funcŃie determinată în primul rând de
cererea consumatorului. Folosirea energiei şi emisiile altor sisteme sunt,
la rândul lor, funcŃie de cerinŃele consumatorului şi de modul în care
produsele şi procesele sunt proiectate.
181
CAPITOLUL 5
Managementul eco-produsului
MOTTO: „Dacă nu schimbăm direcŃia în care ne

îndreptăm, am putea ajunge acolo unde ne ducem”
proverb chinezesc
5.1 LEGISLAłIA ÎN SPRIJINUL ECODESIGNULUI
In aceast capitol suntem introduşi în lumea legislaŃiei şi normelor aferente ecodesignului.

Vom fi ajutaŃi să înŃelegem în ce mod legislaŃia internaŃională şi locală/naŃională
influenŃează implementarea principiilor ecologice în viaŃa de zi cu zi şi mai ales pe
parcursul ciclului de viaŃă a unui produs (atât norme juridice, cât şi standarde
internaŃionale specifice, în uz în UE şi în Romania). În final sunt prezentate câteva exemple
de aplicaŃii ale normelor privind ecodesignul.
Inginerii şi managerii, indiferent de domeniul de activitate (industrie,

construcŃii, proiectare, cercetare, servicii etc.), sunt confruntaŃi zilnic cu
probleme tehnice şi legislative privind protecŃia mediului şi a
consumatorului. Dacă pentru problemele tehnice care au ca scop
asigurarea esteticii, funcŃionării, calităŃii etc. se cunosc normele specifice,
reglementarea legislativă specifică protecŃiei mediului, a consumatorului,
ridică probleme persoanelor care nu au o pregătire dedicată în acest
domeniu - pregătire juridică. Problema se complică dacă se analizează un
domeniu cu un puternic caracter de noutate, cum este cel al
ecodesignului.
182
Din aceste considerente, este necesar să se prezinte, într-un mod

accesibil, elementele de bază privind legislaŃia şi normele care în mod
direct sau indirect reglementează ecodesignul, cu referiri specifice
domeniului de activitate.
CONTEXTUL CADRULUI LEGAL AL ECODESIGNULUI

Există o vastă legislaŃie privind designul diferitelor produse, dar este încă
puŃină legislaŃie generală referitoare strict la acest domeniu. Majoritatea
legilor care se referă la designul produselor au în vedere un anume tip de
produse. Domeniul de interes ce a determinat apariŃia reglementarilor în
domeniul ecodesignului este protejarea mediului înconjurător. În plus,
ecodesignul vine în întâmpinarea exigenŃelor clienŃilor, permite reducerea
costurilor de reciclare şi face parte din tehnicile de marketing ale
producătorilor şi comercianŃilor de diverse produse.
CADRUL NORMATIV APLICABIL

Întreaga viaŃă socială este condusă de diferite norme, fie juridice, morale,
religioase sau tehnice. Normele juridice sunt adoptate de Ńări în acele
domenii unde ele consideră că este necesar să reglementeze anumite
activităŃi, datorită importanŃei lor în viaŃa socială.
Normele tehnice nu sunt obligatoriu introduse în normele juridice, decât
în puŃine cazuri, unde importanŃa normelor tehnice din acel domeniu
special a fost considerată aşa de mare, încât s-a apreciat că este necesar
să se aplice sancŃiuni în cazuri de culpă.
NIVEL
INTERNAłIONAL TRATATE TRATATE TRATATE
INTERNAłIONALE REGIONALE BILATERALE
(SEMNATE DE STATE)
NIVEL NAłIONAL
NAłIONAL
CONSTITUłIA
LEGI NAłIONALE
(APLICABILE)
LEGI LOCALE/ LEGI
Fig.137 Surse de
DECRETE GUVERNAMENTALE/
norme juridice.
ORDONANłE
Normele juridice sunt organizate ca un sistem, pe niveluri multiple, atât

orizontale cât şi verticale, internaŃionale şi naŃionale (fig. 137). Toate
183
normele sunt legate între ele şi este legiferată şi aplicarea uneia în

legătură cu cealaltă prin reguli de interpretare sistemică. Astfel de reguli
de interpretare sunt, de exemplu: norme speciale derogate de la normele
generale iar acele norme sunt aplicabile numai după ratificarea lor, şi nu
retroactiv, decât în situaŃii foarte rare. Surse ale normelor juridice pot fi
găsite la nivel internaŃional (fie universale sau regionale) sau la nivel
naŃional. La nivel naŃional sunt două sisteme legale mari: legea comună
şi legea civilă. łările cu lege comună (de ex. Marea Britanie, Statele Unite)
se bazează pe jurisprudenŃă, adică pe cazurile legale ale curŃilor de
justiŃie, ca principală sursă a normelor. łările cu lege civilă se bazează pe
legi sau alte acte normative date de diferite organisme (parlament, guvern,
ministere etc). Unele Ńări au o combinaŃie între cele două sisteme (de ex.
Austria).
Caracterul specific al normelor juridice este că violarea acestor norme
implică sancŃiuni care, dacă este nevoie, pot fi puse în practică de
autorităŃile statului. Astfel de sancŃiuni pot fi:
civile (de ex. daune) - astfel de daune pot fi cerute de curŃi de justiŃie
pentru a compensa pierderile pe care anumite persoane le pot suferi
datorită violării anumitor legi;
administrative (de ex. amenzi, interziceri, suspendarea sau anularea
autorizaŃiilor administrative) - astfel de sancŃiuni se aplică de către
diferite organizaŃii administrative;
penale (de ex. amenzi sau închisoare) - astfel de sancŃiuni se aplică
după un caz penal, instrumentat de procurorii statului.
NORME LEGISLATIVE PRIVIND ECODESIGNUL

Problema relevanŃei ecodesignului poate fi analizată la două niveluri
diferite:
La nivelul interesului general al societăŃii, al politicii economice şi
sociale. Din această perspectivă reglementările principale ale
ecodesignului privesc protejarea şi îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii,
protecŃia mediului, protecŃia consumatorului. Astfel de reglementări
sunt cuprinse în diferite norme, fie în documente normative
internaŃionale sau naŃionale;
La nivelul interesului particular, în relaŃiile civile şi comerciale. Din
această perspectivă, cerinŃele ecodesignului pot fi introduse voluntar
de către parteneri în contractele lor, beneficiarul unor astfel de desene
având ca scop principal îmbunătăŃirea calităŃii produselor pentru a
oferi standarde mai ridicate consumatorului final.
Numai primul nivel, ce reflectă interesul general al societăŃii, poate fi
regăsit în diferitele reglementări ale ecodesignului.
184
Normele privitoare la ecodesign, la nivelul statelor membre ale Uniunii

Europene, se regăsesc pe mai multe paliere de legislaŃie (fig.138):
La nivel internaŃional există anumite tratate internaŃionale privind
protecŃia mediului înconjurător, care cuprind unele principii aplicabile
în materia ecodesignului;
La nivelul Uniunii Europene sunt adoptate anumite Directive, care au
forŃa obligatorie pentru statele membre, potrivit Tratatului, care sunt
obligate să adopte norme la nivel naŃional care să fie compatibile cu
dispoziŃiile Directivelor;
La nivel naŃional, în legislaŃia fiecărui stat membru al Uniunii
Europene, există norme cu aplicare directă pe teritoriul statului
respectiv. La nivel naŃional, aceste norme îmbracă forma specifică
fiecărei Ńări – legi, hotărâri de guvern, decrete etc. În statele membre
ale Uniunii Europene, dar şi în statele recent aderate, legislaŃia
naŃională este armonizată cu cea a Uniunii Europene.
TRATATE INTERNAłIONALE
DIRECTIVELE UNIUNII EUROPENE
LEGISLAłIA NAłIONALĂ
Fig.138 Nivele
legislative în UE.
EVOLUłIA ISTORICĂ A LEGISLAłIEI SPECIFICE ECODESIGNULUI

IntervenŃia legislativului în domenii concrete se face în situaŃia în care
domeniul prezintă un interes social. Pentru a analiza evoluŃia istorică a
legislaŃiei în domeniul ecodesignului este necesar să se analizeze cadrul
istoric care a făcut posibilă intervenŃia legislativului în domeniul
protecŃiei mediului inconjurator.
La nivel internaŃional, problematica protejării mediului a fost şi este o
preocupare generală a omenirii, conştientizată la nivelul OrganizaŃiei
NaŃiunilor Unite în anul 1972, când a prins contur prin adoptarea
Programului NaŃiunilor Unite privind Mediul Inconjurator (UNEP). În acel
an, la Stockholm, în cadrul Primei ConferinŃe despre Mediul Uman, s-a
lansat ideea „unui singur pământ” şi s-a elaborat DeclaraŃia asupra
Mediului Înconjurator, cuprinzând principiile de bază ale cooperării
internaŃionale în acest domeniu.
185
După 1987 se lansează conceptul de dezvoltare durabila, definit ca fiind

capacitatea omenirii de a asigura satisfacerea cerinŃelor generaŃiei
prezente fără a compromite capacitatea generaŃiilor viitoare de a-şi
satisface propriile necesităŃi. În 1992, în urma celei de-a doua ConferinŃe
a NaŃiunilor Unite de la Rio de Janeiro, a fost elaborat documentul
intitulat Agenda 21, aprobat de 178 de state, care conŃinea măsuri
pentru protecŃia calităŃii mediului înconjurător în secolul 21.
La nivel european, dacă la început Comunitatea Europeană (1951)
cuprindea statele membre fondatoare ale PieŃei Comune a Cărbunelui şi
OŃelului (ECSC - formată din Belgia, FranŃa, Germania, Italia, Luxemburg
şi Olanda), în prezent, Uniunea Europeană cuprinde 27 de Ńări. Acest
fapt face ca deciziile UE să fie obligatorii pentru statele membre. În aceste
condiŃii, există un areal geografic foarte mare, întins la nivelul Europei, în
care se aplică norme comune.
Cu ocazia Primei ConferinŃe despre Mediul Uman, a NaŃiunilor Unite,
desfăşurată la Stockholm (1972), Comunitatea Europeană a adoptat
primul său Program de AcŃiuni pentru protecŃia mediului pentru o
perioadă de cinci ani (1973-1977). De atunci şi până în prezent s-au
elaborat şase Programe de AcŃiune de mediu (pe baze cincinale).
La nivel legislativ, la 1 iulie 1987 intra în vigoare Actul Unic European,
care amendează Tratatul CEE, confirmând competenŃa comunităŃii în
elaborarea legislaŃiei pentru protecŃia mediului şi stabileşte scopul şi
procedurile necesare (art.130-r, 130-s şi 130-t), clarificând şi relaŃia
dintre realizarea pieŃei unice şi protecŃia mediului înconjurător şi a
sănătaŃii umane.
Conform acestui Act Unic European, scopurile şi acŃiunile principale ale
ComunităŃii în domeniul protecŃiei mediului sunt: conservarea, protejarea
şi ameliorarea mediului; sănătatea umană; utilizarea prudentă şi
raŃională a resurselor naturale.
Politicile Consiliului Europei în privinŃa protecŃiei mediului înconjurător
trebuie să se integreze în celelalte politici, vizând dezvoltarea agriculturii,
dezvoltarea regională şi energia, pe baza a trei principii:
măsuri de prevenire;
remedieri la sursa pagubelor produse mediului;
poluatorul plateşte pagubele.
In fine, o prevedere foarte importantă a Actului Unic European este
principiul integrării, protecŃia mediului fiind singurul domeniu al politicii
care necesită o astfel de cerinŃă, Comunitatea trebuind să adopte
procedurile de aplicare.
In ultimii 30 de ani, în Comunitatea Europeană s-au elaborat peste 300
de acte de reglementare (directive, decizii, recomandări) în domeniul
186
protecŃiei mediului înconjurător. Aşa cum se va constata în continuare,

aceste reglementări se referă, în parte, şi la ecodesign.
La nivel naŃional, statele au adoptat, în îndeplinirea obligaŃiilor asumate
prin tratatele internaŃionale, o legislaŃie internă care să transpună
obligaŃiile de protecŃie a mediului în dreptul lor intern. Statele membre
ale Uniunii Europene aplică atât dreptul comunitar, cât şi norme interne
specifice fiecărui stat.
EXEMPLE PRIVIND LEGISLAłIA ACTUALĂ ÎN DOMENIUL ECODESIGNULUI

La nivel internaŃional, există mai multe tratate şi convenŃii care se
concentrează pe legislaŃia privind protecŃia mediului înconjurător,
precum ConvenŃia-cadru a NaŃiunilor Unite asupra schimbărilor
climatice semnată la Rio (1992) sau ConvenŃia de la Basel privind
controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al
eliminării acestora (1991), ConvenŃia de la Viena privind protecŃia
stratului de ozon (1985), Protocolul de la Montreal privind substanŃele
care distrug stratul de ozon (1997), ConvenŃia privind poluanŃii organici
persistenŃi, adoptată la Stockholm (2001).
Statele care sunt semnatare ale tratatelor internaŃionale cu privire la
protecŃia mediului înconjurător, cu implicaŃii în designul produselor –
ecodesign – trebuie să respecte obligaŃiile internaŃionale.
Studiu de caz 29: Curtea InternaŃională de JustiŃie – protecŃia

mediului, Haga
Uneori, cerinŃele referitoare la ecodesign sau eco-etichetare pot intra în
contradicŃie cu unele drepturi economice, cum ar fi acelea pentru statele
membre ale OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului (OMC). În aceste situaŃii,
curtea internaŃională decide, ca în „Cazul Azbestului” (2001). În acest caz,
Canada a susŃinut că o interdicŃie franceză asupra utilizării, producŃiei şi
importului de azbest (un carcinogen), a violat obligaŃiile OMC franceze,
dar curtea a decis în favoarea FranŃei. Ulterior, începând cu 1 ianuarie
2005, utilizarea azbestului a fost interzisă în toate statele Uniunii
Europene [http://www.euractiv.com/en/trade/wto-puts-health-asbestos-
case/article-113882].
La nivelul Uniunii Europene, cadrul normativ cu privire la ecodesign

poate fi găsit într-o gamă variată de domenii ale protecŃiei mediului
înconjurător precum:
managementul deşeurilor;
echipamente electrice şi electronice care folosesc curentul electric;
restricŃii de utilizare a unor substanŃe periculoase;
187
maşini industriale;
telecomunicaŃii şi echipamente radio;
responsabilitate pentru produsele ieşite din uz;
securitatea produselor etc.
Studiu de caz 30: Directivele UE cu privire la protecŃia mediului

Directiva Uniunii Europene 91/156/CEE urmăreşte prevenirea şi
reducerea deşeurilor prin folosirea unor tehnologii ecologice specifice
dezvoltării tehnice şi comercializarea produselor respectând mediul
înconjurător; directiva Parlamentului European şi a Consiliului Europei
nr. 2002/95/CE din 27 ianuarie 2003 stabileşte restricŃii în utilizarea
anumitor substanŃe periculoase şi pentru echipamentele electrice şi
electronice (RoHS); directiva 2002/96/CE referitoare la deşeurile de
echipamente electrice şi electronice (WEEE); directiva Consiliului nr.
92/42/CEE din 21 mai 1992 privind stabilirea cerinŃelor referitoare la
eficienŃa cazanelor noi pentru apă caldă care funcŃionează cu
combustibili lichizi sau gazoşi; directiva Parlamentului European şi a
Consiliului nr. 2000/55/CE din 18 septembrie 2000 pentru stabilirea
cerinŃelor de randament energetic aplicabile balasturilor pentru
iluminatul fluorescent.
Este necesar a se menŃiona directiva Parlamentului European şi a
Consiliului nr. 2005/32/EC din iulie 2005, referitoare la stabilirea
cadrului pentru definirea cerinŃelor de ecodesign pentru produsele
utilizatoare de energie (Energy using Products – EuP). Directiva stabileşte
totodată şi parametrii de ecodesign ai EuP, cerinŃele specifice pentru
ecodesign, cerinŃele referitoare la sursele de materii prime, la fabricant, la
marcajul CE etc.
Statele membre ale Uniunii Europene trebuie să respecte aceste directive.
În ambele cazuri prezentate în continuare, statele care nu au respectat
obligaŃiile stabilite prin tratate, au fost acŃionate în justiŃie la curtea
internaŃională.
Tratatul Uniunii Europene dă comisiei dreptul de a acŃiona în justiŃie
statele membre care nu-şi respectă obligaŃiile. Dacă această comisie
consideră că există o încălcare a legislaŃiei EU care îndreptăŃeşte
începerea unei proceduri de sancŃionare a acelei încălcări, adresează o
„Scrisoare oficială de informare” (întâi o avertizare scrisă) către statele
membre vizate, cerându-le să analizeze observaŃiile respective. În funcŃie
de răspunsul primit sau de lipsa unui răspuns de la statul vizat, Comisia
poate decide să adreseze o „ArgumentaŃie” (avertizare scrisă finală)
statului membru. Aceasta prezintă clar motivele pentru care consideră că
legislaŃia EU a fost încălcată şi cere statelor membre să se conformeze
într-un anumit termen, de obicei, două luni. Dacă un stat membru
188
ignoră avertismentul („ArgumentaŃia”), Comisia poate aduce cazul în faŃa

CurŃii de JustiŃie. Acolo unde Curtea de JustiŃie consideră că tratatul a
fost încălcat, statul în culpă este somat să ia măsuri pentru a se
conforma. Tratatul dă Comisiei dreptul de a lua măsuri împotriva statelor
care nu se conformează după o sentinŃă dată de Curtea Europeană de
JustiŃie. Acest articol, de asemenea, împuterniceşte Comisia pentru a
cere CurŃii să impună sancŃiuni financiare respectivului stat membru.
Studiu de caz 31: Depozitare ilegală de deşeuri

Comisia Europeană a anunŃat oficial în aprilie 2006, că va acŃiona în
justiŃie Spania în patru cazuri de încălcare a legislaŃiei europene privind
protecŃia mediului înconjurător. Spania a primit o primă avertizare
pentru că nu a pus în aplicare o hotărâre a CurŃii Europene de JustiŃie
(ECJ) în legătură cu un depozit ilegal de gunoi, din Punta de Avalos (La
Gomera, Insulele Canare), care a fost scăpat de sub control. Deşi se pare
că s-a stopat depozitarea de deşeuri în acel loc, zona necesită restaurare
în plus, terenul nu a fost inspectat judicios şi nu s-a prevăzut un plan de
redresare. De aceea Comisia cere autorităŃilor spaniole să ia măsurile
adecvate pentru executarea sentinŃei CurŃii de JustiŃie [www.eur-
lex.europa.eu.
Un alt caz este acela în care Uniunea Europeană ar putea deschide
procedura de infringement pe mediu împotriva României, din cauza
zecilor de gropi de gunoi care nu au fost închise sau aduse încă la
standarde europenene.
SancŃiunile de ordin financiar de circa 72 de milioane de euro pe an se
vor da în cazul în care România nu închide cele 65 de gropi de gunoi de
pe lângă marile oraşe, dintr-un total de 236 de gropi neconforme cu
normele UE, pe care Guvernul României s-a angajat să le ecologizeze
etapizat în intervalul 2007-2017 [http://www.ziare.com/articole/curtea-
europeana-de-justitie].
Studiu de caz 32: Centrala electrică, Grecia

Curtea Europeană de JustiŃie, (a Doua Cameră) a hotărât, pe 08.07.2005,
în cazul C-364/03, Comisia vs. Grecia.
In acest caz, prin cererea sa, Comisia Europeană a căutat o declaraŃie
care, prin nedeterminarea politicilor şi strategiilor pentru a adapta
progresiv unităŃile turbinei cu aburi şi unităŃile turbinei pe gaz ale staŃiei
generatoare de energie, la cea mai bună tehnologie disponibilă. StaŃia
utilizată de Dimosia Epicheiriei Ilektrismou, situată în Linoperamata pe
Insula Creta (Grecia), nu şi-a îndeplinit obligaŃiile stipulate în art. 13 al
Consiliului director 84/360/EEC din iunie 1984, pe tema combaterii
poluării aerului de către uzinele industriale.
189
Această directivă declară că statele membre vor trebui să ia măsurile

necesare pentru a se asigura că operaŃiunile uzinelor care aparŃin
categoriilor enumerate în anexa I necesită o autorizare anterioară din
partea autoritaŃilor competente. Necesitatea îndeplinirii acestor cerinŃe
indicate pentru o asemenea autorizaŃie trebuie luată în considerare în
etapa de proiectare a uzinei. AutorizaŃia este de asemenea cerută şi în
cazul schimbărilor substanŃiale la toate uzinele care aparŃin categoriei
enumerate în Anexa I, sau care, fiind rezultatul unei schimbări, vor intra
în alte categorii. Statele membre pot cere ca alte categorii de uzine să fie
subiectul unei autorizări sau, unde legislaŃia naŃională permite, subiectul
unei notificări anterioare în lumina unei examinări a dezvoltărilor, în ceea
ce priveşte tehnologia disponibilă şi situaŃia mediului, statele membre ar
trebui să implementeze politici şi strategii, care să includă măsuri
adecvate pentru o adaptare graduală a uzinelor existente care aparŃin
categoriilor date în anexă, la cea mai bună tehnologie disponibilă.
Curtea a declarat că, prin nedefinirea politicilor şi strategiilor pentru o
adaptare progresivă la cea mai bună tehnologie disponibilă a unităŃilor de
turbine cu aburi şi a celor pe gaz utilizate de Dimosia Epicheirisi
Ilektrismou, situată în Linoperamata pe Insula Creta, Republica Elenă,
nu şi-a îndeplinit obligaŃiile prevăzute în art. 13 al Consiliului Director
84/360/EEC din 28 iunie 1984, privind combaterea poluării aerului de
către uzinele industriale. Curtea a cerut Greciei să plătească costurile
[http://eur-lex.europa.eu].
La nivel naŃional, legislaŃia internă a fiecărui stat impune sancŃiuni

pentru violarea obligaŃiilor legale de către diverse companii sau indivizi.
Ar trebui subliniat faptul că permisiile de mediu nu sunt eliberate pentru
acele companii care nu prezintă un plan al propriei lor activităŃi privind
legislaŃia mediului.
În viitor, dacă în timpul activităŃii lor, companiile încalcă prevederile
diferitelor legi naŃionale ale mediului, asemenea permise pot fi retrase, şi
activitatea companiilor suspendată, în plus adăugându-se obligaŃia de a
plăti amenzi semnificative, şi în cazul unor încălcări grave, riscând chiar
acuzaŃii penale.
PREZENTAREA STANDARDELOR APLICABILE

Prin standardizare se înŃelege o activitate specifică prin care sunt stabilite,
pentru probleme reale sau potenŃiale, prevederi destinate unei utilizări
comune şi repetate, urmărind obŃinerea unui grad optim de ordine
într-un context dat. Standard şi standardizare sunt termeni folosiŃi în
anumite state; în alte Ńări, aceleaşi noŃiuni sunt denumite normă,
190
respectiv normalizare.
Standardul este un document stabilit prin consens şi aprobat de un
organism recunoscut, care stabileşte, pentru utilizări comune şi repetate,
reguli, prescripŃii sau caracteristici pentru activităŃi sau rezultatele lor, în
scopul obŃinerii unui grad optim de ordine într-un context dat.
Într-o definiŃie mai simplă, care exprimă îndeosebi aspectul juridic al
noŃiunii, standardul este prescripŃia scrisă şi publicată, întocmită – după
procedura stabilită de lege – de către organele interesate, care conŃine o
soluŃie unitară şi de durată pentru o anumită problemă care se repetă
într-un anumit domeniu, şi a cărei aplicare poate deveni obligatorie prin
prescripŃii legale exprese. Standardizarea poate fi internaŃională,
regională şi naŃională.
Fig.139 Organismele
specifice standardizării, Standardele se elaborează la nivel internaŃional, regional şi naŃional.
la nivel InternaŃional, Coordonarea activităŃilor la aceste trei niveluri este asigurată prin
UE şi naŃional.
structuri comune şi acorduri de cooperare (vezi fig. 139).
STANDARDIZAREA LA NIVEL MONDIAL

Standardele internaŃionale sunt elaborate de:
ISO – OrganizaŃia InternaŃională de Standardizare (înfiinŃată în 1947);
CEI – Comisia Electrotehnică InternaŃională (înfiinŃată în 1906);
ITU – Uniunea InternaŃională a TelecomunicaŃiilor (înfiinŃată în 1865).
Standardizarea la nivel regional.
La nivel regional, standardele sunt elaborate de organisme special create,
cum ar fi pentru:
Europa
CEN – Comitetul European pentru Standardizare;
CENELEC – Comitetul European pentru Standardizare în
Electrotehnică;
ETSI – Institutul European pentru Standardizare în TelecomunicaŃii.
191
America
COPANT – Comisia de Standardizare Panamericană;
MERCOSUR – PiaŃa Comună a Sudului.
STANDARDIZAREA LA NIVEL NAłIONAL

Fiecare Ńară are propriul sistem naŃional de standardizare. Organismele
principale, sau cele mai reprezentative, sunt membre ale organismelor
regionale sau internaŃionale. Câteva exemple:
în Austria, actul ASI, Austrian Standards Institute are simbolul ON;
în Anglia, actul BSI, British Standard Institution are simbolul BSI;
în Grecia, actul ELOT, Hellenic Organization for Standardization are
simbolul ELOT;
în Romania, actul ASRO, Romanian Standard Institution are simbolul
SR.
O amploare tot mai mare o iau aşa numitele “standarde generice pentru
sisteme de management”, aceste standarde putându-se aplica în orice
organizaŃie, indiferent de produsele/serviciile pe care le fabrică/oferă.
In domeniul managementului mediului este cunoscută seria de
standarde internaŃionale ISO 14000.
Studiu de caz 33: Standarde InternaŃionale adoptate la nivel naŃional,

în Romania
In România se elaborează, în funcŃie de domenul de aplicabilitate,
următoarele categorii de standarde:
standarde române - SR - care se aplica la nivel naŃional;
standarde profesionale - care se aplică în anumite domenii de
activitate, în cadrul organizaŃiilor profesionale, legal constituite, care
le-au elaborat;
standarde de firmă - care se aplică în cadrul regiilor autonome,
societăŃilor comerciale şi al altor persoane juridice care le-au elaborat.
Protocolul AdiŃional la Acordul European de Asociere a României la UE
(valabil începând cu 1 august 1996) permite Ńării noastre accesul la
programele comunitare şi creează posibilităŃi de participare a instituŃiilor,
agenŃilor economici, institutelor de cercetare şi dezvoltare tehnologică la
proiecte şi acŃiuni în diverse domenii.
Conform SR EN 45020:2007, tipurile de standarde elaborate pe diferite
domenii pot fi:
standard de bază - are o aplicare generală sau conŃine prevederi
generale pentru un anumit domeniu;
standard de terminologie - care specifică termeni (în general împreună
cu definiŃiile lor şi uneori cu note explicative), figuri, exemple etc.;
192
standard de încercare - care specifică metode de încercare însoŃite

uneori şi de alte prevederi referitoare la încercare, cum ar fi: eşantionarea,
utilizarea metodelor statistice, ordinea încercărilor;
standard de produs - care specifică condiŃiile pe care trebuie să le
îndeplinească un produs, sau o grupă de produse, pentru a asigura
aptitudinea de utilizare a acestuia/acestora;
standard de proces - care specifică condiŃiile pe care trebuie să le
îndeplinească un proces pentru a asigura aptitudinea de utilizare a
acestuia;
standard pentru serviciu - care specifică condiŃiile pe care trebuie să le
îndeplinească un serviciu pentru a asigura aptitudinea de utilizare a
acestuia;
standard de interfaŃă - care specifică condiŃii referitoare la
compatibilitatea produselor sau a sistemelor, în punctele lor de legătură;
standard de date care trebuie indicate - care conŃine o listă de
caracteristici ale căror valori sau alte date, trebuie să fie indicate pentru
definirea unui produs, proces sau serviciu.
Indicarea gradului de echivalenŃă a standardelor române cu un standard
internaŃional, sau cu un document internaŃional se face printr-un simbol
literal, care se utilizează în cataloage, liste, baze de date sau alte mijloace
de informare, astfel:
pentru un standard naŃional identic cu cel internaŃional, simbolul este
IDT (ex.: EN ISO/CEI 17000:2004 IDT SR EN ISO/CEI 17000:2005);
pentru un standard naŃional modificat faŃă de cel internaŃional,
simbolul este MOD (ex.: ISO/PAS 17984:2001 MOD SR ISO/PAS
17984:2001);
pentru un standard naŃional neechivalent cu cel internaŃional, simbolul
este NEQ (ex.: NEQ ISO 6425:1996 NEQ ISO/PAS. 11856:2003).
FAMILIA DE NORME ISO 14000

Seria de norme ISO 14000 a fost elaborată de Comitetul Tehnic TC 207,
cu scopul de a promova o abordare comună în domeniul mediului şi de a
ajuta creşterea capacităŃii organizaŃiilor pentru obŃinerea şi măsurarea
rezultatelor obŃinute în domeniul mediului. Aceste norme sunt cunoscute
la nivel internaŃional şi au fost făcute să fie aplicate de organizaŃii de
orice tip şi mărime. Norma UNI EN ISO 14000 permite organizaŃiilor un
Sistem de Managemental al Mediului pentru a obŃine o „îmbunătăŃire
continuă” fără a impune condiŃii stricte pentru performanŃele de mediu.
Aceasta înseamnă ca două organizaŃii care lucrează în acelaşi domeniu,
dar au performanŃe diferite în domeniul mediului să poată obŃine un al
doilea certificat pentru norma UNI EN ISO 14001.
193
Normele ISO 14000 sunt formate dintr-un set de reguli ce acoperă şase
domenii:
1. sistemul de management al mediului;
2. auditul de mediu;
3. evaluarea performanŃei de mediu;
4. denumirea mediului;
5. evaluarea ciclului de viaŃă a produselor;
6. evaluarea aspectelor de mediu în standardele de producŃie.
Normele la care se raportează sunt de două tipuri, „Linii de ghidare” şi
„SpecificaŃii”.
Liniile de ghidare sunt documente descriptive care ilustrează concepte
fundamentale ale Managementului de mediu, ce defineşte cuvintele cheie
şi ajută voluntar structurarea unui sistem specific pentru un proces de
activitate specific.
SpecificaŃiile furnizează elementele necesare organizaŃiilor pentru
obŃinerea certificării.
Normele ISO 14000 grupate pe cele şase domenii sunt prezentate în
tabelul din fig.140.
SISTEMUL DE ISO Sistemul de management al mediului- Folosind ghidul

MANAGEMENT AL 14001:2004
MEDIULUI ISO Sistemul de management al mediului- Liniile de ghidare
14004:2004
ISO/TR InformaŃii de consultanŃă a organizaŃiilor forestiere folosind standardele
14061:1998 Sistemului de Management Ambiental ISO 14001 şi ISO 14004
ISO Managementul ambiental – Comunicarea ambientală – Linii directoare şi

14063:2006 exemple
AUDITUL DE ISO Liniile de ghidare pentru auditul de mediu – Principii generale;
MEDIU ŞI 14010:1996
VERIFICĂRILE DE ISO Liniile de ghidare pentru auditul de mediu - Audit şi procedură; Audit al
MEDIU 14011:1996 sistemului de menagement al mediului
RESPECTIVE ISO Liniile de ghidare pentru auditul de mediu - Criterii de calificare pentru
14012:1996 auditorii de mediu
ISO Managementul ambiental – Evaluarea ambientală a siturilor şi organizaŃiilor
14015:2001 (EASO)
ISO Linii directoare pentru calitate şi/sau auditul sistemelor de management
19011:2002 ambiental
DENUMIREA ISO Denumirea de mediu a declaraŃiilor - Principii principale
MEDIULUI 14020:2000
ISO Denumirea de mediu a declaraŃiilor - auto-declaraŃie de mediu- definiŃii şi
14021:1999 termeni (Tipul II de etichetare ambientală)
ISO Denumirea de mediu a declaraŃiilor - Denumirea de mediu de primul tip
14024:1999 (programe practice pentru aplicarea de denumiri bazată pe criterii voluntare);
- Principii de ghidare şi procedură
ISO/TR Denumirea de mediu a declaraŃiilor - Denumirea de mediu de al treilea tip
14025:2006 (informaŃii cuantificate despre denumirea produsului, bazată pe verificare
independentă cu index prestabilit) – Principii de ghidare şi procedură
EVALUAREA ISO Linii de ghidare pentru evaluarea performanŃei de mediu
194
PERFORMANłEI DE 14031:1999
MEDIU
ISO/TR Management ambiental – Exemple de evaluare a performanŃei ambientale
14032:1999 (EPE)
EVALUAREA ISO Evaluarea ciclului de viaŃă – Principii şi reguli generale
CICLULUI DE 14040:2006
VIAłĂ ISO Evaluarea ciclului de viaŃă - inventarul ciclului de viaŃă
14041:1998
ISO Evaluarea ciclului de viaŃă – Evaluarea impactului asupra ciclului de viaŃă
14042:2000
ISO Evaluarea ciclului de viaŃă - Evaluarea ciclului de viaŃă îmbunătăŃit
14043:2000
ISO Management ambiental – Evaluarea ciclului de viaŃă – CerinŃe şi linii

14044:2006 directoare
ISO/TR Management ambiental – Evaluarea impactului ciclului de viaŃă – Exemple de
14047:2003 aplicaŃii ale ISO 14042
ISO/TS Management ambiental- Evaluarea ciclului de viaŃă - DocumentaŃie
14048:2002
ISO/TR Management ambiental - Evaluarea ciclului de viaŃă - Exemple de aplicaŃii ale
14049:2000 ISO 14041 în vederea definirii scopului şi Ńintei şi analiza inventarului
TERMENII ŞI ISO Marketing de mediu - ConŃinut
DEFINIłII 14050:2002
ASPECTE DE ISO/TR Management ambiental – Aspecte de integrare ambientală în proiectarea şi

MEDIU ÎN 14062:2002 dezvoltarea produsului
STANDARDELE DE ISO Gaze cu efect de seră - Partea 1: Specificatii de ghidare la nivel de organizaŃii
PRODUS 14064:2006 pentru cuantificarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi
îndepărtarea lor
Gaze cu efect de seră – Partea a 2-a: Specificatii de ghidare la nivel de
proiect pentru cuantificarea, monitorizarea şi raportarea reducerilor emisiilor
gazelor cu effect de seră şi mărirea reducerilor
Gaze cu efect de seră – Partea a 3-a: Specificatii de ghidare pentru validarea
şi verificarea afirmaŃiilor privind gazelle cu effect de seră
ISO Ghid Ghid pentru includerea aspectelor de mediu în standardele produselor
64:1997
Fig.140 Familia de
norme ISO 14000.
Studiu de caz 34: LegislaŃia pentru anvelopele uzate

Este cunoscut faptul că anvelopele ieşite din uz reprezintă o problemă:
ocupă mult loc, sunt un potenŃial pericol de incendiu şi conŃin substanŃe
toxice pentru mediu. Aruncarea lor este de aceea controlată prin câteva
legi severe menŃionate în continuare:
Regulamentele pentru taxa de groapă de gunoi 1996 (SI 1996/1527)
au fost introduse pentru a descuraja umplerea gropii de gunoi cu
deşeuri ce ar putea fi recuperate sau refolosite în alte aplicaŃii. În
Marea Britanie taxa curentă este £10 pe tonă, ceea ce a provocat
îngrijorări pentru depozitarea ilegală.
Cauciucurile sunt clasate ca deşeuri controlabile conform Actului de
protecŃie a mediului 1990 (EPA 1990) şi aruncarea lor necesită un
permis dat de Regulamentele de licenŃă pentru managementul
deşeurilor 1994 (SI 1994/1056).
195
Depozitarea neregulamentară şi arderea necontrolată a cauciucurilor

sunt ilegale conform EPA 1990 – Actul/Amendamentul controlului
poluării 1989.
Directiva gropilor de gunoi 1999/31 a mai făcut un pas prin
interzicerea aruncării la gunoi a cauciucurilor întregi în 2003 şi a
cauciucurilor tăiate în 2006. Aceasta înseamnă că astăzi efectiv toate
cauciucurile (100%) trebuie să fie recuperate.
Directiva incinerării deşeurilor 2000/76 a avut în vedere acoperirea
lipsurilor în legislaŃia existentă. Ea armonizează regulamentul ce
acoperă diferite facilităŃi de incinerare. Aceasta se aplică cuptoarelor de
ciment care folosesc cauciucuri uzate ca şi combustibil secundar.
Directiva impune limite mai strânse a emisiilor de gaze aliniind
cuptoarele de ciment cu alte facilităŃi de incinerare.
Directiva 2000/53, privind vehiculele uzate, cere ca să se îndepărteze
cauciucurile de la maşinile scoase din uz. După implementarea ei în
2006 aceasta a scos încă 300.000 tone de cauciucuri ca deşeuri.
Practica curentă a dezmembrării vehiculelor înseamnă că acest deşeu
este aruncat ca reziduu tocat.
OrganizaŃia „Scrap Tyre Working Group” (Grupul de lucru cauciucul
deşeu) (STWG) a fost înfiinŃat în Marea Britanie în 1995 ca o iniŃiativă a
responsabilităŃii producătorului şi ca răspuns al industriei la cerinŃele
UE în privinŃa cauciucurilor uzate, aşa cum a fost stabilit de Comisia
Europeană a Grupului pentru deşeuri prioritare (PWSG). Pentru
cauciucurile uzate, grupul a propus reşaparea a 25% şi
recuperarea/reciclarea pentru 65%, lăsând un maximum de 10% pentru
aruncare [http://www.wasteonline.org.uk]. Cu toate acestea, din 2003,
de când Directiva privind vehiculele uzate a fost implementată în Marea
Britanie, nu mai există capacitate pentru aruncarea cauciucurilor în
gropile de gunoi.
In Romania, problema deşeurilor din cauciuc este reglementată în
principal prin H.G. 170 din 12 februarie 2004, privind gestionarea
anvelopelor uzate.
196
5.2 MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII ECO-PRODUSULUI
În acest capitol vom învăŃa că, la fel ca pentru oricare produs, dezvoltarea produselor
prietenoase cu mediul înconjurător ar trebui supusă unui proces de monitorizare.
Companiile trebuie să-şi stabilească strategia în concordanŃă cu normele şi legislaŃia de
mediu şi de asemenea trebuie să-şi stabilească obiectivele. Vom vedea că echipa de
conducere trebuie să se asigure că obiectivele sunt înŃelese de toŃi factorii implicaŃi – proiectanŃi,
ingineri, cercetători etc., iar produsul este evaluat pe durata întregului ciclu de viaŃă.
Impactul unui produs asupra mediului trebuie să fie luat în considerare

în timpul procesului de proiectare, alături de celelalte restricŃii de
proiectare. Ecodesignul este tot un proces de proiectare a unor produse,
la fel ca şi procesul mai vechi, numit design, numai că în acest caz,
restricŃiilor legate de mediu li se dă o importanŃă sporită. Managementul
procesului de ecodesign implică un număr de paşi pentru ca acesta să fie
monitorizat. Primul pas este evaluarea impactului de mediu al
produsului pe întreaga durată a ciclului de viaŃă. Această activitate este
îndeplinită cu ajutorul unor instrumente specializate, despre care se va
discuta mai târziu. Apoi, trebuie făcută o cercetare de piaŃă. Această
cercetare va ajuta la înŃelegerea cerinŃelor pieŃii şi identificarea noilor idei
care ar putea fi luate în calcul în timpul procesului de proiectare.
Ciclul de viaŃă bazat pe

politica de mediu şi
strategia de produs
Management
DistribuŃie
Ecodesign
ecologică
Dezvoltare DistribuŃie
produs
Managementul
ciclului de
viaŃă
Procurare Vânzări şi
materii prime marketing
“Eco-surse” de Marketing
materiale ecologic
ProducŃie
Fig.141 ProducŃie curată

Managementul ciclului
de viaŃă a produsului.
După identificarea necesităŃilor, ar trebui căutate soluŃii noi şi până la

urmă selectate şi formulate ca strategii viitoare de proiectare (de ex.
creşterea eficienŃei energetice, diminuarea deşeurilor etc.).
197
FIRMA
În Uniunea Europeană, companiile operează în cadrul creat de Sistemul
de Audit şi Ecomanagement (EMAS) care, alături de alte sisteme şi
regulamente, furnizează câŃiva parametri de bază cu care va opera echipa
de dezvoltare a produsului. Acest sistem îşi propune să ajute companiile
să-şi îmbunătăŃească performanŃele de mediu. IniŃial, sistemul a fost
stabilit prin Regulamentul european 1836/93, care ulterior a fost înlocuit
de Regulamentul Consiliului Europei 761/2001. EMAS pretinde
companiilor participante ca perfecŃionarea performanŃelor de mediu să fie
Fig.142 Logo EMAS. realizată prin reducerea materiilor prime utilizate, prin reducerea
consumurilor energetice şi prin reducerea deşeurilor. Toate aceste acŃiuni
contribuie la reducerea impactului asupra mediului şi la creşterea
competitivităŃii lor economice.
Procesul dezvoltării produsului trebuie planificat, asigurat cu resurse,
monitorizat şi desigur trebuie condus, manageriat. Aceasta reprezintă
mai degrabă o strategie generală de proiectare aplicată unei întregi
companii decât o sarcină pentru un proiect individual.
În paralel cu EMAS, acŃionează şi unele norme locale sau zonale, cum ar
fi de exemplu, standardele britanice BS 7750 – Sistemul de Management
Ambiental – sau BS 7700, care furnizează elemente de ghidare în
activitatea de conducere şi monitorizare a procesului de design.
În contextul protejării mediului, este important să definim obiectivele
corporatiste pentru procesul de design, deoarece s-ar putea ca acestea să
determine o nouă dimensiune atât pentru companie, cât şi pentru
designeri. De aceea, Consiliul de conducere al companiei ar trebui să fie
clar în alegerea obiectivelor şi să explice designerilor necesitatea luării în
considerare a problemelor legate de mediu. Cauzele unor astfel de decizii
pot fi multiple; iată câteva dintre ele:
noi legi şi regulamente legate de probleme de mediu;
strategia companiei în căutarea de noi pieŃe;
noi tehnologii de fabricaŃie şi ambalare;
schimbări în conştiinŃa, aşteptările şi stilul de viaŃă al consumatorilor.
Aceste elemente sunt importante pentru procesul de planificare şi
dezvoltare a produsului, şi ar trebui să fie conforme cu obiectivele
companiei.
Pentru majoritatea companiilor, sunt identificate trei etape de planificare
a produsului. Prima este o strategie pe termen lung, care defineşte
direcŃia generală în care compania se va dezvolta. A doua etapă este o
planificare a produsului pe termen scurt necesară pentru identificarea
cerinŃelor specifice pentru noul produs. În sfârşit, a treia etapă trebuie să
furnizeze toate informaŃiile şi instrucŃiunile de management propice
dezvoltării şi lansării cu succes a produsului.
198
Obiectivele trebuie propuse pentru o perioadă suficient de lungă pentru a

îndruma echipa de proiectare. Aceasta ar trebui cu siguranŃă să se
întindă dincolo de perioada de dezvoltare a unui produs, având în vedere
dezvoltarea unei game de produse, în scopul facilitării unor îmbunătăŃiri
ca urmare a schimbării materialelor, tehnologiilor sau a cerinŃelor pieŃei.
De exemplu, o companie hotărăşte să intre pe o piaŃă nouă cu un produs
cu performanŃe funcŃionale de top, dar care are şi performanŃe de mediu
deosebite (de ex. eficienŃă energetică), iar apoi foloseşte acest avantaj
pentru creşterea cotei de piaŃă, prin lansarea unor versiuni ale
produsului la un preŃ mai mic. În mod evident, echipa de proiectare are
nevoie să cunoască aceste obiective ale companiei înainte de a începe
lucrul la produsul ce va intra primul pe piaŃă, astfel încât să minimizeze
costurile şi perioada dezvoltării pentru versiunea celei de-a doua generaŃii.
STRATEGIA DE PRODUS ŞI OBIECTIVELE CORPORATISTE

Obiectivele corporatiste sunt inutile dacă nu sunt înŃelese de toŃi cei
implicaŃi în dezvoltarea produsului. Aceasta se dovedeşte importantă mai
ales în privinŃa obiectivelor legate de mediu, deoarece domeniul este
relativ nou şi unii angajaŃi s-ar putea să privească acest subiect cu
suspiciune, fie pentru că nu înŃeleg, fie sunt nesiguri deoarece nu au
destule informaŃii. O mai bună comunicare şi o strategie de pregătire
adecvată ar putea fi esenŃiale în îmbunătăŃirea situaŃiei.
Este de asemenea important să se verifice dacă strategia companiei în
privinŃa produsului este compatibilă cu obiectivele corporatiste. InvestiŃia
în design costă bani şi de aceea, persoanele implicate în proces şi care
poartă responsabilitatea luării deciziilor, ar trebui să cunoască răspunsul
la următoarea întrebare: Va asigura programul de dezvoltare a noului
produs cota de piaŃă şi profitul necesar astfel încât compania să obŃină
combinaŃia optimă între creştere şi profit, în scopul satisfacerii nevoilor
de finanŃare pe termen scurt şi asigurarea creşterii pe termen lung?
De obicei, investiŃia în ecodesign necesită mai multe resurse decât
proiectele de design obişnuite, mai ales pentru că este nevoie de un grad
mai mare de inovare, legată de un set de cerinŃe aparŃinând unei noi
categorii/domeniu.
Iată de ce companiile care nu au înŃeles aceasă tendinŃă naturală, au
refuzat să-şi „ecologizeze” produsele, deoarece costurile ar fi crescut prea
mult, iar preŃul la consumator ar fi fost imposibil de plătit. Aceste
vremuri au cam trecut, pentru că acum consumatorii au devenit
conştienŃi de importanŃa performanŃelor de mediu ale produselor. Ca
urmare, în prezent, în multe cazuri, oamenii aleg produsele în funcŃie de
calitatea de a fi mai sigure în raport cu mediul înconjurător. În ciuda
199
resurselor necesare sporite (ceea ce nu este obligatoriu pentru toate

produsele), investirea în ecodesign tinde să conducă spre nişte avantaje
mai mari decât cele obŃinute prin investirea în proiecte de design clasic.
Din punct de vedere sistematic, designul este un proces de optimizare.
Aşadar, prin design pot fi îmbunătăŃite aproape toate aspectele sensibile
ale unui produs, putând fi redus inclusiv impactul acestuia asupra
mediului; în acelaşi timp, nu trebuie însă neglijate sau minimalizate
restul restricŃiilor.
În cazul în care o companie decide că problemele de mediu sunt
importante în strategia sa de dezvoltare a produselor, atunci trebuie să se
asigure că echipa de dezvoltare are suficiente resurse pentru a face faŃă
noilor cerinŃe. Resursele pot include folosirea experienŃei consultanŃilor
externi, achiziŃionarea de software pentru calculatoare, pregătirea şi
implementarea sistemelor pentru a da posibilitatea proiectanŃilor să vină
în contact cu alte surse de informare. De asemenea, poate să apară
necesitatea de a acorda ceva timp pentru asigurarea că furnizorii şi
subcontractorii îndeplinesc noile cerinŃe.
Designerii nu lucrează singuri, izolaŃi de celelalte departamente ale
companiei. Un bun exemplu de comunicare între departamente îl
constituie primul pas în procesul de proiectare a produsului. Planificarea
produsului şi clarificarea obiectivelor implică atât echipa de proiectare,
cât şi compartimentul de planificare a produsului [Bârsan, 2003]. Această
colaborare va conduce întreg procesul de proiectare şi va asigura întreaga
analiză şi înŃelegerea cerinŃelor clientului absolut. Este important ca
echipa de proiectare să cunoască cerinŃele de natură ecologică ale
clienŃilor, aceste informaŃii ajungând la ei prin intermediul
compartimentelor de marketing şi planificare.
ProiectanŃii au de asemenea un rol important în diminuarea impactului
de mediu în timpul fabricaŃiei şi de aceea se cere o strânsă colaborare cu
cei implicaŃi în fabricaŃia, asamblarea, testarea şi ambalarea produsului.
Această colaborare ar trebui să se extindă înspre furnizori şi
subcontractori, în special când compania operează proceduri formale sub
egida EMAS sau a oricărui alt sistem de management de mediu.
Este important pentru proiectanŃi să facă parte dintr-un sistem care
asigură un feedback, deoarece ei au nevoie de informaŃii despre produs şi
după ce acesta iese pe poarta fabricii. Aceste informaŃii sunt esenŃiale
pentru verificarea modului în care produsul este de fapt folosit şi dacă
beneficiile prevăzute pentru mediu sunt atinse, sau nu; de aceea
informaŃiile obŃinute sunt vitale mai ales pentru viitoarea generaŃie de
produse. Însă, informaŃia ar trebui să depăşească nivelul de produs.
Echipa de design şi dezvoltare a produsului trebuie să fie la curent cu
noua legislaŃie, cu inovarea tehnică şi desigur cu produsele concurenŃei.
200
Conducerea procesului de proiectare nu este simplă, dar principiile de

bază sunt aceleaşi ca pentru orice altă activitate [Burall, 1996]. Primul
principiu este legat de timp. Dezvoltarea de produse este o competiŃie la
care iau parte mai multe firme. Învingerea concurenŃilor este un obiectiv
important, iar problema protejării mediului înconjurător poate atrage
atenŃia clienŃilor. Deşi, în general, reducerea timpului de dezvoltare este
scopul, viteza poate supune proiectul unui risc atunci când sunt
implicate probleme de mediu.
Al doilea principiu este comunicarea şi fluxul informaŃiilor. O companie
bine organizată, bazată pe o structură de inginerie simultană [Barsan,
2003] poate conferi maximum de flexibilitate şi eficienŃă în comunicare.
Al treilea principiu se referă la faptul că echipa managerială trebuie să
încurajeze inovarea şi gândirea laterală [de Bono, 2006]. Problemele de
mediu reprezintă oportunităŃi pentru inovare şi îmbunătăŃire a
produsului în întregime. „Inovarea pentru mediu” ar trebui să fie prezentă
în toate etapele procesului de proiectare a produsului, de la stabilirea
obiectivelor, până la designul constructiv.
MONITORIZAREA REZULTATELOR
Evaluarea rezultatelor este esenŃială pentru managementul eficient al
oricărei activităŃi. Procedurile de proiectare stabilesc câteva puncte în
care proiectul va fi evaluat pentru a se asigura că se respectă la timp
graficul specificaŃiilor (evaluare periodică, din punct de vedere tehnic şi
economic). Aceste evaluări trebuie să fie corecte şi transparente şi este
vital ca rezultatele să fie comunicate tuturor celor interesaŃi.
PerformanŃele de mediu ale unui produs pot fi evaluate cu ajutorul unor
instrumente specifice. Acestea vor indica dacă obiectivele referitoare la
impactul de mediu, stabilite la începutul proiectului, au fost îndeplinite.
Măsurarea şi monitorizarea au un scop mai larg în contextul nevoii
crescânde a companiilor de a fi recunoscute public în privinŃa
performanŃelor de mediu. Câteva abordări pentru măsurarea
performanŃelor de mediu, includ:
măsurarea input-urilor în sistem (companie), centrată pe eficienŃa
proceselor economice legate de mediu, din interiorul companiei;
măsurarea emisiilor/deşeurilor, care controlează masa sau volumul
emisiilor în aer, sol, apă şi modul de înlăturare a deşeurilor solide;
măsurători pentru materiale, pentru înregistrarea consumului de resurse;
măsurători care monitorizează eficienŃa în folosirea energiei şi a
materialelor;
măsurători pe clienŃi, referitoare la satisfacerea nevoilor şi
comportamentul clienŃilor;
201
măsurători financiare, care evaluează costurile şi beneficiile

activităŃilor legate de mediu;
măsurătorile de risc, care evaluează posibilitatea apariŃiei, şi
consecinŃele acŃiunilor dăunătoare mediului.
Aceste măsurători pot fi calculate şi furnizate în două moduri: modul
normalizat şi modul agregat [James and Bennett 1994]. Măsurătorile
normalizate se referă la informaŃii în două dimensiuni (de exemplu,
consumul de energie per tonă de produs), în timp ce măsurătorile
agregate transformă datele dimensiunilor multivariabile într-o singură
dimensiune (de ex. atribuind o valoare monetară informaŃiilor). În
continuare sunt prezentate tabelar şase abordări diferite ale măsurării
performanŃelor de mediu (după [James and Bennett 1994]).
ABORDARE ORIENTARE MOTIVAłII łINTA MĂSURI

MĂSURĂTORILOR
ProducŃie Inginerie EficienŃă Echilibrul masă/energie EficienŃă

Financiare
Resurse
Audit Legalitate Conformitate Sisteme de management Emisii/deşeuri

Riscuri Intrări
Încălcări ale normelor Risc
Ecologie ŞtiinŃific Impact Analiza ciclului de viaŃă Emisii/deşeuri

Evaluarea impactului Impacturi, Resurse
Contabil Raportare Costuri Răspunderi legale Emisii/deşeuri

Contabilitate Impact asupra societăŃii Financiare
Economic Bunăstare ExternalităŃi Evaluare-previziuni Financiare
Calitate ÎmbunătăŃire Prevenirea poluării Deşeuri Client

continuă ClienŃi Emisii EficienŃă
(Intern/extern) Costul calităŃii Emisii/deşeuri
Financiare
Intrări
Standardizare
Resurse
Fig.143
Nu există reguli absolute pentru ceea ce conŃine sau reprezintă un nivel
Unele abordări în
măsurarea de performanŃă considerat „bun”. Aceasta depinde de valorile şi
performanŃelor
de mediu ale unui
priorităŃile fiecărei companii. Pe de o parte, acŃionarii financiari cer
produs, proces, asigurări că investiŃiile lor nu sunt supuse riscului datorită slabelor
sau serviciu.
performanŃe de mediu. Pe de altă parte, clienŃii, care caută să cumpere
bunuri şi servicii de la furnizori responsabili în raportul cu mediul
înconjurător, au nevoie de dovezi, iar companiile trebuie să cunoască
nivelul de performanŃă pentru a putea da personalului său indicaŃii clare.
Companiile trebuie să decidă cum şi ce trebuie măsurat, dacă se
respectă cadrul oficial EMAS (ori altul), sau nu. Odată ce s-a luat decizia,
202
trebuie stabilite măsuri şi Ńinte precise, atât pe termen scurt, cât şi pe

termen lung, pentru întreaga echipă care participă la dezvoltarea
produsului.
ROLUL DESIGNERULUI
Dacă designerii au urmat recent un program de pregătire, cu siguranŃă
că au cunoştinŃe despre Designul pentru mediu şi problemele legate de
acest subiect. Pentru ceilalŃi, subiectul poate constitui o nouă provocare.
Dezvoltarea produselor prietenoase cu mediul înconjurător necesită o
abordare radical schimbată din partea proiectanŃilor. În mod tradiŃional,
proiectanŃii şi-au limitat munca la consideraŃii privitoare doar la o parte
din ceea ce acum se numeşte „ciclul de viaŃă a unui produs”. Satisfacerea
cerinŃelor clientului şi găsirea procesului de fabricaŃie cel mai eficient
erau principalele obiective. Aceste consideraŃii sunt extinse acum în
întregul ciclu de viaŃă a produsului, de la impactul obŃinerii materiilor
prime (de ex. extracŃia, recoltarea), până la ce se întâmplă cu produsul
când ajunge la sfârşitul vieŃii utile.
Designerii industriali sunt familiarizaŃi cu evaluarea calităŃilor diferitelor
materiale şi înŃelegerea potenŃialului proiectat al diferitelor procese
tehnologice. De asemenea, ei au abilitatea de a „simŃi” aspectele
emoŃionale şi culturale ale alegerii produselor, ale folosirii şi aruncării lor.
Aceasta poate fi de mare importanŃă când, de exemplu, designerii
încearcă să convingă utilizatorii să menŃină în folosinŃă un produs pe o
perioadă mai lungă de timp. Perioada de folosire a unui produs se poate
extinde nu numai utilizând materiale mai bune sau mai multe, ci şi
dezvoltând un proiect mai robust şi care să reziste în timp.
Studiu de caz 35: Autobuzul „ecologic” în Grădinile Kew din Londra

Dintotdeauna proiectanŃii au avut responsabilitatea pentru consecinŃele
directe ale muncii lor asupra sănătăŃii şi siguranŃei omului/utilizatorului.
În prezent, aceste responsabilităŃi se extind şi asupra problemelor de
mediu (siguranŃa mediului înconjurător).
Autobuzul din Grădinile Kew ilustrază cum o echipă de design a
îndeplinit atât responsabilităŃile sociale cât şi pe cele ambientale.
Proiectul a fost condus de bine-cunoscutul arhitect Norman Foster, care
ulterior a devenit Lord Foster of Thames Bank. Ei au proiectat un
autobuz pentru persoane cu nevoi speciale (dizabilităŃi de deplasare),
care vor să viziteze Grădina Botanică Regală de la Kew, în Londra.
Fig. 144 Autobuzul Autobuzul ecologic – eco-bus – denumit „Discovery”, este alimentat în
„ecologic” de la parte de baterii şi în parte de energia solară; panourile solare produc
grădina botanică
Kew, din Londra până la o treime din energia necesară. Autobuzul este prevăzut cu
[www.rbgkew.org.uk].
203
geamuri mari, care se pot deschide, permiŃând vizitatorilor nu numai să

privească peisajul, ci şi să simtă mirosul şi să audă sunetele din exterior.
Autobuzul are un sistem special de suspensie care dă posibilitatea
şasiului să coboare la nivelul solului, astfel încât scaunele cu rotile să
intre şi să iasă uşor (fig. 144). Autobuzul este proiectat pentru o
autonomie de 12 km între două reîncărcări ale bateriilor. Sarcina
maximă este de 18 pasageri (12 dacă sunt cu dizabilităŃi), iar viteza
maximă este de 12 mph (20 km/h) [www.rbgkew.org.uk].
ProiectanŃii trebuie să evite prejudecăŃile, care ar putea influenŃa

fundamental alegerea materialelor sau a proceselor tehnologice. De aceea,
acŃiunile lor trebuie să se bazeze pe rezultatele unei analize realizată cu
ajutorul unui instrument de evaluare şi să facă alegerea ca urmare a
unui studiu profund şi a unei estimări a fiecărui caz în parte.
Un element vital pentru succesul dezvoltării unui produs „verde” îl
constituie aptitudinile designerilor folosite în aprecierea celui mai eficient
echilibru între conflictele care pot apărea între diferite aspecte legate de
performanŃele unui produs. Uneori se poate întâmpla ca presiunile de
natură „ecologică” să inhibe, mai degrabă decât să stimuleze, cererea
pentru inovare în procesul de design şi de dezvoltare a produsului.
Această situaŃie apare când restricŃiile de mediu sunt introduse brusc şi
pe scară largă, nelăsându-i designerului suficient timp să adune toate
informaŃiile necesare.
INSTRUMENTE ALE DESIGNULUI PENTRU PROTEJAREA MEDIULUI

Proiectarea poate influenŃa impactul unui produs asupra mediului în
multe feluri şi în multe puncte ale ciclului său de viaŃă. Aşa cum s-a
afirmat anterior, impactul unui produs trebuie să fie prima dată evaluat,
iar apoi proiectantul trebuie să se gândească la măsurile cele mai
potrivite care trebuie luate (mai precis, să găsească soluŃii).
Linii directoare (guidelines), liste de control (checklists) şi alte
instrumente sunt folosite de ceva timp la proiectarea produselor în multe
scopuri, altele decât ecodesignul. Aceste instrumente diferă în
complexitate şi structură, de la foarte simple (de exemplu, metodele
heuristice – „rule of thumb”), până la cele foarte sofisticate explicate în
tomuri întregi, sau pe CD-uri. De exemplu, unele companii care
implementează ecodesignul au introdus liste de control albe, gri şi negre
pentru materialele folosite la produsele lor. De obicei, lista albă conŃine
materiale care pot fi folosite, lista gri conŃine materiale ce ar putea fi
folosite, dacă există un motiv serios, aşadar cu anumite restricŃii, iar lista
neagră conŃine materiale interzise.
204
ExistenŃa unor instrumente de evaluare nu face ca abilităŃile

proiectanŃilor şi tehnicile de proiectare să fie demodate. Dar, produsele la
care se Ńine cont de restricŃiile de mediu crează noi cerinŃe şi motivaŃii
pentru echipa de designeri. Dintre acestea, cele mai importante (şi poate
cele mai dificile) sunt identificarea şi măsurarea impactului asupra
mediului.
LCA
Amprenta ecologică EcoPuncte
MIPS EPS
LCA bazat pe software

Dificultate/efort
LCA bazat pe matrice
Eco-indicator 99
Energie
înglobată
IntrospecŃie
Fig.145 Matricea
instrumentelor de Există şi sunt folosite un mare număr de metode/instrumente de
evaluare in
ecodesign. evaluare. DiferenŃele dintre ele se referă fie la efortul designerilor de a le
folosi, fie la calitatea şi cantitatea rezultatelor. Graficul de mai sus
(fig. 145) ce prezintă instrumentele din acest punct de vedere, reflectă
gradul de dificultate în aplicarea fiecărui instrument, raportat la calitatea
şi complexitatea rezultatelor [Lewis & Gertsakis, 2001].
În general, instrumentele folosite în activităŃile de evaluare sunt de două
tipuri: analitice şi creative. Fiecare dintre acestea trebuie să fie folosit
iterativ, în vederea găsirii soluŃiilor sau a noilor direcŃii de investigare.
Metodele creative nu sunt specifice Designului pentru mediu sau
Ecodesignului; ele nu sunt specifice nici chiar procesului de design.
Aceste metode sunt nişte instrumente aflate la îndemâna designerilor,
care le utilizează la găsirea şi evaluarea ideilor. Cele mai cunoscute
metode creativ-intuitive sunt: metoda întrebărilor persistente,
brainstormingul, metoda 643, metoda expunerii, metoda Delphi,
sinectica [Pahl & Beitz 1996].
Principalul obiectiv al instrumentelor analitice este de a cerceta
amănunŃit impactul de mediu pe parcursul ciclului de viaŃă a produsului.
Analiza ciclului vieŃii unui produs implică observarea proceselor în
desfăşurare cronologică – materia primă, procesele de fabricaŃie,
transportul – şi mai departe, către etapa ulterioară de folosire, precum şi
spre opŃiunile de la sfârşitul vieŃii (refolosire, reciclare,
aruncare/depozitare ecologică).
205
EVALUAREA CICLULUI DE VIAłĂ (ECV/LCA)

Un instrument important pentru evaluarea impactului unui produs
asupra mediului este analiza/evaluarea ciclului de viaŃă (LCA reprezintă
în limba engleză acronimul pentru „Life Cycle Assessment”). LCA asigură
un inventar statistic al impactului total din timpul unui ciclu complet de
viaŃă a unui produs, „din leagăn la mormânt” („from cradle to grave”),
adică de la achiziŃionarea materialului, până la îndepărtarea finală.
Potrivit OrganizaŃiei InternaŃionale de Standardizare (ISO), o evaluare a
ciclului de viaŃă (LCA) analizează „aspectele de mediu şi impactul potenŃial
al unui produs, sau proces, sau serviciu de-a lungul vieŃii, de la
achiziŃionarea materiei prime, trecând prin fabricaŃie, folosire şi până la
îndepărtare”. Evaluarea ciclului de viaŃă nu este niciodată simplă, iar
cantitatea mare de informaŃii trebuie prelucrată cu grijă şi de cele mai
multe ori, asistat de calculator.
Evaluarea ciclului de viaŃă a devenit la fel de mult un mod de gândire
(Life Cycle Thinking) ca şi un instrument specific sau metodologie
[Wimmer, 2001]. Ca şi concept, LCA încearcă să identifice cauzele
problemelor de mediu în toate stadiile ciclului de viaŃă a unui produs sau
sistem de produse, în profunzime, până la „unitatea funcŃională” a
produsului. Aceasta permite designerului să gândească şi să proiecteze
cunoscând mai în detaliu implicaŃiile rezultatelor muncii sale asupra
mediului.
inventariere
optimizare
interpretare
Fig.146 Cei trei paşi
esenŃiali în cadrul
procedurii de
evaluare a ciclului de
La începutul anilor 70, evaluarea ciclului de viaŃă se concentra îndeosebi
viaŃă a produsului. pe consumuri energetice şi materii prime. Ulterior, preocupările LCA au
fost extinse înspre emisii în atmosferă şi în ape, precum şi asupra
producerii şi depozitării deşeurilor solide. Totodată, LCA s-a dezvoltat ca
un mod de comparare a „rutelor” tehnologice. LCA trebuie să fie perceput
206
deci, ca fiind complementar altor instrumente, cum ar fi Evaluarea

Impactului de Mediu (EIA), care au fost iniŃial dezvoltate ca să ajute la
selectarea locaŃiilor optime pentru o tehnologie prestabilită.
ConferinŃa SETAC desfăşurată în 1990 în Vermont, SUA, a stabilit cele
trei etape care sunt parcurse în cadrul unei analize de tip LCA (fig. 146):
inventarierea, interpretarea, optimizarea/îmbunătăŃirea.
Inventarierea înseamnă colectarea informaŃiilor şi convertirea lor într-un
format standard în scopul furnizării unei descrieri exacte a
caracteristicilor fizice ale sistemului analizat (cine afectează?).
Interpretarea datelor fizice inventariate se face în contextul impactului
sistemului asupra mediului înconjurător (cum afectează?).
Optimizarea funcŃionării sistemului are drept scop reducerea impactului
constatat. Trebuie menŃionată necesitatea parcurgerii repetate (iterativ) a
acestor paşi în scopul identificării impactului obŃinut după modificări,
precum şi a eventualelor efecte secundare rezultate.
Este esenŃial ca să definim de la început de ce trebuie să fie aplicat LCA,
şi care sunt deciziile care trebuie să fie luate pe baza rezultatelor.
Aceasta implică definirea limitelor sistemului, dacă este de tipul „cradle
to grave” sau „cradle to gate”, pentru a fi siguri că nici un proces relevant
nu a fost omis.
Deşi LCA poate fi văzut ca un concept sau un mod de abordare, termenul
are mai degrabă o aplicare strictă ca metodologie specifică, standardizată
internaŃional, folosită pentru evaluarea amprentei ecologice în sistemele
de produse. Din acest motiv, o serie de termeni cum ar fi Life cycle
thinking („gândirea ciclului de viaŃă”), Life cycle approach („abordarea
ciclului de viaŃă”) şi Streamlined LCA („LCA simplificat”) sunt folosiŃi
pentru abordări mai generale, mai cuprinzătoare, sau mai simplificate, şi
reprezintă instrumente asociate ori derivate din LCA.
ImportanŃa LCA în Tehnologia curată şi ProducŃia curată este dată de
abordarea structurată, în scopul definirii şi evaluării impactului total
asupra mediului, asociat unui produs, sau cu furnizarea unui serviciu.
În prezentul context, serviciu înseamnă inclusiv un ciclu de funcŃionare a
unui produs (prepararea unui ceai, o porŃie de cafea, o spălare cu maşina
automată, un drum cu automobilul etc.); cu alte cuvinte, se poate evalua
impactul de mediu al preparării unui ceai. Cu ajutorul LCA, „sistemul”
(= produsul, serviciul) este evaluat, ceea ce include toate operaŃiile din
lanŃul de alimentare cu materiale şi energie, incluzând şi transportul
între operaŃii, pentru a obŃine o evaluare completă de tipul „from cradle
to grave” a impactului asupra mediului.
Când produsul nu este monitorizat după vânzarea către beneficiar,
analiza poate fi de tipul „from cradle to gate” (de la origine, până la
poartă), adică de la achiziŃionarea materialului, până la vânzare,
207
incluzând doar o parte din lanŃul de distribuŃie. În ambele cazuri,

Tehnologia curată şi ProducŃia curată, analiza întregului ciclu de viaŃă,
spre deosebire de simpla analiză a procesului de producŃie, evită riscul
de a obŃine doar o îmbunătăŃire aparentă în ceea ce priveşte prevenirea
poluării, prin transferarea impactului în alt punct din lanŃul de furnizare
a materialelor şi energiei. Aceast fapt are implicaŃii în regularizarea
performanŃelor de mediu care sunt discutate în continuare. Trebuie
observat că în centrul atenŃiei nu este produsul propriu-zis, care este
rezultatul activităŃilor, ci folosirea produsului, altfel spus, ca şi în definiŃia
Tehnologiei curate, beneficiul sau serviciul pe care îl realizează produsul,
mai degrabă decât produsul în sine. Deoarece întreg sistemul trebuie să
fie examinat pentru a permite o evaluare completă de mediu, acest tip de
analiză înseamnă că locaŃia unor impacturi de mediu poate fi
nedefinită/necunoscută. Acesta este cazul materialelor şi energiei
produse în sistemul economic „de fundal” şi achiziŃionate de pe o piaŃă
omogenă, astfel încât fabricile care le produc nu pot fi identificate.
ALTE INSTRUMENTE DE EVALUARE. INDICATORI INDIRECłI

Indicatorii indirecŃi sunt valori unitare (unităŃi de masă - kg, tone - sau
puncte) folosite pentru a reprezenta impactul de mediu al unui produs
sau material. Iată câteva exemple de indicatori indirecŃi:
Energia înglobată;
MIPS („Material Intensity Per unit Service”);
Rucsacul ecologic;
Amprenta ecologică;
Eco-indicatorii.
Energia înglobată este cel mai obişnuit indicator aflat la îndemână, folosit
mult în domeniul construcŃiilor. Metoda poate fi dezvoltată folosind
analiza input-output pentru a determina fluxul de energie. Acesta poate
fi un bun indicator pentru sistemele caracterizate prin folosirea de
energie, adică la care fluxul energetic este cel principal/preponderent.
Dar, în cazul produselor din materiale naturale, cum ar fi de exemplu
mobilierul din lemn, a cărui exploatare are impact ecologic asupra
solului şi biodiversităŃii, datorită nivelului relativ scăzut de utilizare a
energiei în procesul de fabricaŃie, în uz şi la reciclare, energia înglobată
este un indicator foarte slab.
MIPS – Intensitatea folosirii materialelor per unitatea de produs –
măsoară cantitatea totală de materiale şi energie (exprimată în unităŃi de
masă, kg sau tone) folosite per unitate de produs, sau per unitate de
masă, de la un capăt la celălalt al ciclului de viaŃă (from cradle to grave).
Cu cât durabilitatea unui produs creşte, în limite normale, cu atât MIPS
208
este mai redus. Metoda este similară, până la un punct, cu rucsacul

ecologic.
Rucsacul ecologic măsoară cantitatea totală de materiale (în kg) care sunt
dislocate din mediul lor natural, şi care sunt considerate input-uri
pentru obŃinerea unui produs. Cantitatea este calculată de la extracŃia
materiilor prime, până în momentul când produsul intră în uz, din care
se scade masa produsului. Rucsacul ecologic reprezintă nivelul de „stres”
exercitat de produse asupra mediului înconjurător. În calculul
rucsacului ecologic intervine o mărime denumită „factorul de rucsac” - Ri,
care reprezintă cantitatea de materiale (luate din natură) necesare pentru
a produce 1 kg de produs. În continuare sunt prezentate câteva valori ale
acestui factor; oŃel: 21 (pentru producerea unui kg de oŃel, sunt necesare
21 de kg de alte materiale – cărbune, petrol, minereuri etc., adică fiecare
kg de oŃel “poartă” un rucsac de 21 de kg); aluminiu: 85; aluminiu
reciclat: 3,5; cauciuc: 5; aur: 540.000 (vezi Roşia Montană); diamant:
53.000.000. Rucsacul ecologic acoperă doar unele aspecte ridicate de
energia înmagazinată.
Amprenta ecologică măsoară suprafaŃa totală de teren necesară pentru a
susŃine un mod de viaŃă sau pentru obŃinerea unui produs sau serviciu.
Acesta este un instrument folositor pentru estimarea sustenabilităŃii unei
zone analizate. Amprentele ecologice au fost calculate pentru persoane
obişnuite, tipice, din diferite Ńări ale lumii. ÎnmulŃind valorile cu numărul
populaŃiei, putem determina cât de aproape este o comunitate socială
(casă, oraş, regiune, Ńară etc.) de a atinge un nivel de consum durabil
(sustenabil). Spre exemplu, amprenta ecologică a oraşului Londra este de
120 de ori mai mare decât suprafaŃa oraşului propriu-zis
[http://www.gdrc.org]. Unul dintre punctele slabe ale acestui indicator
este lipsa consideraŃiilor legate de emisiile de gaze toxice sau cu efect de
seră.
Studiu de caz 36: Amprenta ecologică a României

Registrul NaŃional de Amprente este un sistem contabil economic complet
care calculează Amprenta ecologică şi Biocapacitatea lumii, pentru 150
de state, din 1961 până în prezent. Baza de date a Registrului NaŃional
de Amprente este actualizată anual, pe baza ultimelor seturi de date
complete disponibile, care de obicei implică o perioadă de timp de trei ani.
Graficul din fig. 147 arată, în termeni absoluŃi, media cererii de resurse
per persoană (Amprenta ecologică) şi acoperirea cu resurse per persoană
(Biocapacitatea) în România pe o perioadă de 43 de ani (din 1961 până în
2004). Biocapacitatea variază în fiecare an în funcŃie de managementul
ecosistemului, practicile agricole (cum ar fi folosirea îngrăşămintelor şi a
irigaŃiilor), degradarea ecosistemului şi clima.
209
SemnificaŃia graficului este următoarea: până în 1970, România a fost în

situaŃia de a se auto-susŃine, având mai multe resurse decât nevoile
populaŃiei Ńării. Industrializarea intensivă care a urmat, a stricat
echilibrul; oamenii au început să migreze de la Ńară la oraş,
transformându-se din Ńărani în muncitori industriali. Ca urmare, ei au
început să consume mai mult, să producă mai multe deşeuri, în acelaşi
timp, agricultura folosind mai multe îngrăşăminte chimice etc.
Amprenta
Hectare global per persoană
Biocapacitatea
Fig.147
Biocapacitatea
descrescătoare a Multe ramuri industriale, dezvoltate excesiv până în 1989, consumau
României vs.
resurse imense, iar rezultatele nu erau pe măsură; de aceea amprenta a
amprenta ecologică
crescătoare, după crescut constant. Declinul industriei, început de fapt înainte de 1989, s-a
[http://www.
footprintnetwork.org].
acutizat la începutul anilor ’90, după instaurarea regimului democratic,
iar amprenta a cunoscut o scădere considerabilă. Economia românească
a renăscut, şi după anul 2000, odată cu revenirea unei uşoare creşteri
economice, amprenta a depăşit din nou biocapacitatea Ńării. Amprenta
ecologică în creştere, coroborată cu reducerea constantă a biocapacităŃii,
formează o imagine realistă şi îngrijorătoare despre situaŃia viitoare a
României, în situaŃia în care tendinŃele actuale se vor menŃine.
Eco-indicatorii sunt în general recunoscuŃi ca indicatori indirecŃi deoarece

reprezintă o încercare de a modela o gamă largă de tipuri de impact care
se compară şi se însumează într-o singură valoare. Din cauza limitărilor
în măsurarea impactului asupra mediului şi din cauza incertitudinilor în
aprecierea diferitelor categorii de impact, este mai sigur să vedem aceste
valori ca indicatori indirecŃi pentru impactul de mediu, decât ca măsura
vreunui impact de mediu concret.
CâŃiva eco-indicatori sunt: eco-punctele (eco-points), strategii prioritare
de mediu în dezvoltarea produsului (environmental priority strategies in
product development - EPS) şi eco-indicatorul 95/99.
Eco-points a fost una dintre primele tentative de a dezvolta un model de
impact multi-punct. Metoda a fost dezvoltată de AgenŃia de mediu
210
elveŃiană în 1990. Se bazează pe 14 indicatori care sunt apreciaŃi şi

coroboraŃi în funcŃie de cât de aproape sunt nivelurile de emisii curente,
faŃă de nivelurile Ńintă ale guvernului elveŃian. Principalul dezavantaj al
metodei constă în faptul că nu reuşeşte să contorizeze emisiile produse
în afara ElveŃiei.
Metoda EPS (Strategii prioritare de mediu în dezvoltarea produsului) a
fost dezvoltată în Suedia la începutul anilor ’90. Acest instrument
foloseşte valori economice pentru a evalua diferitele categorii de impact şi
are în vedere cinci subiecte legate de „siguranŃă”: sănătatea umană,
diversitatea biologică, producŃia/fertilitatea, resursele şi valorile estetice.
Au fost determinate echivalente monetare pentru fiecare zonă folosind
cheltuielile reale sau evaluarea condiŃionată (bunăvoinŃa de a plăti).
Metoda Eco-indicatorului a fost dezvoltată pentru guvernul olandez de
către firma PRe Consultants, împreună cu un număr mare de companii
şi instituŃii de cercetare. Efectele impactului sunt grupate pe trei
categorii: sănătatea umană, calitatea ecosistemului şi resursele. Impactul
se calculează pe baza celor mai recente cunoştinŃe ştiinŃifice disponibile
şi este convertit în eco-puncte (eco-indicatorul se măsoară în „eco-
puncte”, care este unitatea de măsură a impactului asupra mediului).
Cele trei domenii sunt comparate fiecare cu fiecare pe principiul
„distanŃa-până-la-Ńintă”. Scorurile obŃinute în urma evaluării sunt
folosite atât de către designeri în procesul de proiectare, cât şi de către
manageri pentru a optimiza produsul şi procesele de producŃie.
Primul indicator rezultat, Eco-indicatorul EI-95, a fost complet refăcut ca
Eco-indicatorul EI-99, cu îmbunătăŃiri substanŃiale în modelarea
daunelor cauzate de emisii.
În prezent, designerii beneficiază de variante ale instrumentelor de
evaluare a impactului de mediu de tip LCA, asistate de calculator: Eco-it,
Ecoscan, IdeMat, KCL-ECO, SimaPro, TEAM (de la cele mai simple, la
cele mai complexe, respectiv mai dificil de utilizat).
Studiu de caz 37: Analiza telefonului Samsung T100, folosind EI-99

Telefonul mobil Samsung T100 este produsul supus evaluării ciclului de
viaŃă. De regulă, produsul se vinde într-un ambalaj care cuprinde, pe
lângă aparatul propriu-zis, un încărcător de la reŃea, bateria şi eventual
alte accesorii – căşti, hands-free etc.
Telefonul mobil face parte din categoria de produse care înregistrează cea
mai puternică dinamică în ultimii ani. Este un obiect extrem de util, care
nu necesită infrastructura reŃelelor fixe – cabluri, stâlpi etc. Progresul
tehnologic din ultimii ani a permis o creştere spectaculoasă a
Fig. 148
performanŃelor acestui tip de produse, concomitent cu scăderea preŃului.
Telefonul analizat. Astfel, greutatea, dimensiunile şi consumul de energie au scăzut, în
211
schimb s-au multiplicat funcŃiile, s-a îmbunătăŃit ergonomia

(accesibilitatea, comoditatea) şi estetica, dar, cu toate acestea, în mod
sigur, produsul mai poate fi îmbunătăŃit, inclusiv în ceea ce priveşte
relaŃia sa cu mediul înconjurător.
Eco-indicatorul ne va ajuta să găsim locurile, aferente ciclului de viaŃă a
produsului, unde există un impact ridicat asupra mediului, respectiv
există potenŃial (cel puŃin teoretic) pentru îmbunătăŃirea performanŃelor
de mediu ale produsului.
Eco-indicatorul EI99 se bazează pe calcularea unor valori (scoruri) ale
eco-indicatorului, care pot furniza informaŃii despre ciclul de viaŃă a
produsului, precum şi despre „punctele fierbinŃi” în relaŃia acestuia cu
mediul. Este structurat pe patru categorii: ciclu de viaŃă, producŃie,
utilizare şi eliminare/aruncare.
Fig.149 Câteva părŃi

componente ale În vederea analizării, produsul este dezmembrat şi este identificat
telefonului T-100.
materialul fiecărui component [Moldovan, 2003]. Pentru acest tip de
telefon, au fost identificate următoarele componente: carcasele din masă
plastică – ABS; tastatura – PVC moale; 4 şuruburi de asamblare din
metal (oŃel brunat), etichete din hârtie, garnitura din material
plastic/cauciuc, conectorii cu carcasa din plastic, contactele din aliaj
(alamă, beriliu-cupru), aurite sau argintate. Microfonul şi difuzorul
conŃin componente electronice şi materiale magnetice. Display-ul cu
cristale lichide este unul dintre cele mai complexe componente ale
telefonului, modul de realizare fiind Ńinut secret de către producători.
ConŃine cu siguranŃă sticlă, o ramă metalică şi conectori. Alt component
complex este placa cu circuite, realizată din material plastic acoperit cu o
răşină şi cupru, cu componente integrate sau ataşate/lipite cu cositor.
Rezistorii, bobinele şi condensatorii sunt din plastic (PE, PC, Teflon) sau
material ceramic şi metal, iar semiconductorii din siliciu şi arsenit de
galiu. T100 are o baterie Li-ion, fără metale grele în componenŃă.
Încărcătorul este realizat din diferite materiale: fire de cupru izolate cu
plastic, materiale magnetice, carcase şi părŃi izolatoare din plastic.
Obiectivul acestui studiu îl reprezintă evaluarea performanŃelor de mediu
şi interpretarea rezultatelor în vederea reproiectării produsului. În acest
212
scop a fost ales software-ul Ecoscan, bazat pe analiza ciclului de viaŃă

(LCA). După ce telefonul a fost dezmembrat, au fost identificate
materialele şi cântărite componentele, datele obŃinute au fost introduse
în software-ul Ecoscan. Principalele avantaje ale acestui program
constau în uşurinŃa utilizării şi interpretării rezultatelor.
Consumul pe durata de utilizare a fost calculat având ca date de intrare
consumul de energie, adică 1,5V, pe o durată de viaŃă estimată la 7 ani.
CATEGORII:
Ciclu de viaŃă
ProducŃie
Utilizare
Eliminare
Fig.150 Fereastra
generală (ciclu-de-
viaŃă) şi cele
corespunzătoare celor
trei etape ale ciclului În figura 150 sunt prezentate interfeŃele utilizator ale programului
de viaŃă a produsului
analizat (producŃie, Ecoscan, în care sunt vizibile cele patru categorii analizate prin eco-
utilizare, eliminare). indicator: ciclu de viaŃă, producŃie, utilizare şi eliminare/aruncare.
Dedesubt sunt trei capturi, exemple ale listelor de analiză a
componentelor pentru cele trei etape, producŃie, utilizare şi eliminare.
Trebuie menŃionat că impactul etapei de obŃinere a materiilor prime este
inclus în evaluarea procesului de producŃie.
213
a b
Fig.151 Rezultatele
analizei: impactul de Cunoscând datele referitoare la fiecare etapă a ciclului de viaŃă, se pot
mediu, ca pondere în
cele trei etape ale
calcula efectele. În reprezentarea din fig. 151,a se observă că cel mai
ciclului de viaŃă. puternic impact este atunci când produsul ajunge deşeu (7108,43 mP),
urmat la mică distanŃă de etapa de fabricaŃie (7077,53 mP). Cel mai
redus impact este în timpul vieŃii utile (152,62 mP), şi este datorat
aproape exclusiv consumului de energie. Valorile relativ scăzute ale
indicatorului demonstrează că telefonul mobil are un impact redus
asupra mediului, comparativ cu alte produse, motiv pentru care valorile
sunt exprimate în milipuncte - mP.
Reprezentarea grafică din fig. 151,b arată faptul că impactul maxim
asupra mediului îl au componentele electromecanice (4981 mP), urmate
de cele mecanice (2110,65 mP) şi, la mare distanŃă, de cele electronice
(16,78 mP). Spre exemplu, dintre componentele electromagnetice,
impactul maxim îl are microfonul, cu 4914,72 mP. Pe baza acestor
informaŃii, se pot identifica sursele cu impact maxim asupra mediului,
datele respective fiind folosite în procesul de regândire a structurii
funcŃionale şi constructive, precum şi la reevaluarea fluxului energetic la
nivelul produsului.
Primul pas în găsirea noului concept de produs şi dezvoltarea acestuia, îl
reprezintă identificarea strategiilor de optimizare a produsului şi
stabilirea măsurilor asociate acestui proces. Strategiile şi măsurile
asociate optimizării telefonului analizat, sunt prezentate în continuare.
1. Selectarea materialelor cu un impact redus. Măsuri.
utilizarea materialelor regenerabile (din surse regenerabile);
utilizarea materialelor cu mai puŃină energie înglobată;
utilizarea materialelor reciclabile;
utilizarea unor materale reciclate.
2. Reducerea materialului utilizat. Măsuri.
optimizarea dimensiunilor componentelor (reducerea grosimii pereŃilor);
214
reducerea numărului de componente ale produsului;

optimizarea dimensiunilor produsului.
3. Alegerea unor procedee de prelucrare eficiente energetic. Măsuri.
schimbarea tehnologiei de fabricaŃie;
reducerea etapelor de fabricaŃie;
reducerea pierderilor (deşeurilor) de fabricaŃie;
reducerea consumului de energie şi folosirea unor surse “curate”.
4. Alegerea unor modalităŃi mai eficiente de distribuŃie. Măsuri.
cutii de carton refolosibile pentru ambalaje;
reducerea cantităŃii de ambalaje (carton ondulat, mai subŃire);
utilizarea unui singur ambalaj;
tipărirea cu cerneluri care permit reciclarea hârtiei;
folosirea unui mijloc de transport mai eficient.
5. Reducerea impactului asupra mediului în etapa de utilizare. Măsuri.
reducerea consumului de energie (bateria);
utilizarea unor resurse energetice alternative, regenerabile (celule
solare, energie umană etc.).
6. Optimizarea ciclului de viaŃă. Măsuri.
creşterea durabilităŃii prin folosirea unor materiale mai rezistente
(eventual incasabile) pentru carcase;
folosirea unor materiale reciclabile cu costuri de reciclare reduse;
soluŃii constructive care să uşureze întreŃinerea şi repararea;
proiectarea unor structuri modulare;
un design robust, totodată adaptabil diversităŃii de gusturi;
7. Optimizarea etapei finale, ieşirea din uz. Măsuri.
sistem de colectare a produselor (directiva WEEE);
Fig. 152 SoluŃii
posibilitatea de reutilizare a produsului;
pentru optimizare
pe fiecare etapă a posibilitatea de îmbunătăŃire/upgradare a produsului.
ciclului de viaŃă.
ObŃinerea şi prelucrarea materiilor prime Materia primă: plastic reciclat;

Mai puŃin material;
Varietate redusă de materiale;
Materiale (plastice) biodegradabile;
DistribuŃie Mai puŃin material (carton) pentru ambalaj;
Carton reciclat;
Utilizare Energie din surse reciclabile: solară, energie
umană etc;
Durabilitate: materiale incasabile pentru
carcase;
Reducerea consumului de energie;
Sfârşitul vieŃii Produs cu structură modulară;
ReŃea de colectare-reciclare;
Materiale nepericuloase;
Idei inovative Sistem multimedia integrat;
Eco-sistem de servisare integrat;
215
8. Optimizarea funcŃiilor produsului.

integrarea unor noi funcŃii: MP3 player, camera video etc.
optimizarea funcŃională a produsului.
Al doilea pas este gruparea măsurilor identificate în cadrul unor categorii
de măsuri coerente pentru fiecare etapă a ciclului de viaŃă a produsului
(fig. 152).
Pe baza concluziilor obŃinute în urma evaluării, se poate trece la
generarea ideilor pentru noul concept. Totodată, sunt create condiŃiile
pentru reproiectarea accesoriilor telefonului: căşti, microfon, încărcător,
hands-free etc.
STRATEGII DE MEDIU ORIENTATE SPRE PRODUS

În mod tradiŃional, măsurile de prevenire şi protejare a mediului au fost
concentrate înspre procesele de producŃie industriale, prin monitorizarea
şi regularizarea deşeurilor şi introducerea tehnologiilor „curate”.
Ulterior, interesul s-a deplasat de la strategiile focalizate pe procese,
înspre strategiile orientate spre produse. Cu alte cuvinte, odată cu
introducerea conceptului de ciclu de viaŃă, a trebuit evaluat impactul
asupra mediului în toate etapele acestui ciclu. Deoarece producŃia
reprezintă doar una dintre cele cinci etape ale ciclului de viaŃă, s-a
constatat că o evaluare efecuată doar la nivelul acestei etape este
insuficientă. Astfel, pentru o apreciere globală a impactului asupra
mediului şi pentru furnizarea unor măsuri coerente şi eficiente, s-a
trecut la elaborarea unor strategii centrate pe produs şi pe impactul creat
de acesta de-a lungul întregului ciclu de viaŃă, de la extragerea materiilor
prime, până la ieşirea produsului din uz.
În anul 2001, Comisia Europeană a elaborat şi prezentat o „carte verde”
referitoare la „politica integrată a produsului” (Integrated Product Policy -
IPP). Acest document a fost dezbătut în Parlamentul European şi în
Consiliul European, ca şi de către părŃile interesate sau afectate şi,
datorită interesului şi conlucrării dintre aceşti factori, a rezultat o “carte
albă”, publicată în 2002. Cartea albă stabileşte strategia Comisiei
Europene asupra acestui subiect, sub titlul: „Integrated Product Policy –
Building on Environmental Life-Cycle Thinking”. Titlul acestui document
cuprinde mai multe cuvinte cheie. Gândirea şi abordarea conceptului de
ciclu de viaŃă (life cycle) trebuie construită/fundamentată pe reducerea
impactului şi, deci, pe protejarea mediului înconjurător.
Strategia Comisiei Europene are la bază cinci principii:
promovarea conceptului de ciclu de viaŃă;
conlucrarea cu clienŃii/piaŃa;
216
optimizarea continuă a performanŃelor de mediu ale produselor;

implicarea tuturor factorilor interesaŃi – stakeholders – (fig. 153);
utilizarea diverselor pârghii politice.
CLIENłI ANGAJAłI FURNIZORI BĂNCI
AUTORITĂłI COMPANII DE ANALIŞTI

PUBLICE ASIGURĂRI FINANCIARI
FACTORI PRIMARI IMPLICAłI
PRODUSELE
ŞI
MEDIUL DE AFACERI
FACTORI SECUNDARI IMPLICAłI
ONG-uri CU UNIVERSITĂłI, COMUNITĂłI ASOCIAłII

PROFIL DE MEDIU INST. DE CERCETARE LOCALE PROFESIONALE
COMERCIANłI, ORGANIZAłII MASS FURNIZORI DE

ASOCIAłII COMERCIALE INTERGUVERNAMENTALE MEDIA TEHNOLOGIE
Fig.153 Factorii
interesaŃi în Strategia va fi implementată prin constituirea unei reŃele-cadru pentru
dezvoltarea
produsului îmbunătăŃirea continuă a calităŃii produselor în ceea ce priveşte relaŃia
(stakeholders).
cu mediul. Aceasta va include între altele:
folosirea taxelor şi subvenŃiilor pentru promovarea şi stimularea
fabricării unor produse prietenoase cu mediul înconjurător;
acceptarea voluntară şi iniŃiative de standardizare;
integrarea aspectelor de mediu în procesul de standardizare european;
„înverzirea” politicii de achiziŃii publice;
furnizarea liberă a informaŃiilor legate de ciclul de viaŃă şi
instrumentele de evaluare;
asigurarea includerii IPP în sistemele de management al mediului (ca
de exemplu, EMAS);
includerea unor restricŃii specifice la proiectarea produselor;
promovarea în rândul consumatorilor a informaŃiilor referitoare la
produsele prietenoase cu mediul, inclusiv eco-etichetarea produselor.
217
5.3 COMUNICARE VIZUALĂ. ECO-ETICHETAREA
In acest capitol ne este prezentată şi motivată importanŃa comunicării cu clienŃii. ClienŃii

trebuie informaŃi despre proprietăŃile, calităŃile şi performanŃele produsului, iar unul din
cele mai simple şi directe mijloace de informare a clienŃilor este eticheta. Majoritatea
produselor pe care le cumpărăm au etichete şi de aceea designerii ar trebui să exploateze
această şansă şi să informeze oamenii inclusiv despre performanŃele de mediu ale
produsului. Există câteva programe de eco-etichetare dezvoltate de guverne care au ca
principal obiectiv informarea oamenilor şi educarea clienŃilor în spiritul protejării mediului.
Etichetele ecologice servesc drept ghid pentru a ajuta clienŃii să obŃină

informaŃii despre performanŃele de mediu ale produsului. Conform
definiŃiilor din dicŃionare, eco-eticheta este „un marcaj (simbol) acordat de
Comunitatea Europeană producătorilor care, în mod voluntar şi transparent
verificabil, aplică produselor şi proceselor măsuri de reducere semnificativă
a efectelor negative asupra mediului înconjurător” [http://www.business
dictionary.com/definition]. Eco-etichetele sunt, de fapt, nişte instrumente,
care au drept scop sprijinirea consumatorilor care doresc să cumpere
produse care au un impact redus asupra mediului. Din acest punct de
vedere, în categoria eco-etichetelor se încadrează atât marcajele-simbol
obŃinute în urma unei evaluări şi aplicate pe eticheta sau ambalajul unui
produs (fig.154, 157, 158), cât şi etichetele care informează explicit
consumatorul cu privire la performanŃele de mediu ale produsului (fig.
155).
Una dintre organizaŃiile de mediu, numită „Consumatorii verzi” şi-a
Fig.154 Floarea este stabilit cu ani în urmă câteva priorităŃi şi militează pentru limitarea
ecoeticheta-simbol
a Uniunii Europene. consumului, tocmai deoarece aceasta determină reducerea cantităŃii de
deşeuri. Membrii organizaŃiei susŃin că produsele ar trebui să aibă, în
afară de siguranŃă, calitate ridicată şi un design inspirat, performanŃă în
relaŃia cu mediul înconjurător.
Este posibil ca etichetarea să nu fie cea mai bună metodă de informare a
consumatorilor şi, cu siguranŃă, nici singura. Cu toate acestea, este sigur
şi clar rolul pe care îl are în informarea şi educarea consumatorilor, ca şi
contribuŃia la convingerea lor în a căuta şi cumpăra produse şi servicii cu
performanŃe mai bune în relaŃia cu mediul.
Un aspect major în etichetare este reprezentat de tehnica folosită.
Aceasta serveşte unui dublu scop: descriptiv şi promoŃional. „Fabricat
100% din hârtie reciclată”, „100% reciclabil” sunt exemple de inscripŃii
descriptive, în timp ce „Prietenos cu mediul” este tipul de inscripŃie
folosită pentru promovarea unui produs, de obicei în dauna altora. Cel
218
de-al doilea tip de inscripŃii sunt susceptibile de a suporta opoziŃia legii,

deoarece produsul ideal, care să nu aibă niciun impact asupra mediului,
nu există.
Rezultatele eforturilor depuse de organismele guvernamentale pentru a
controla inscripŃiile ecologice oferă o siguranŃă mai mare împotriva
producătorilor de „pretinse” produse ecologice. De asemenea, folosirea
diferitelor tipuri de sigle cu semnificaŃie ecologică este strict controlată.
Majoritatea consumatorilor consideră regulile oficiale privind etichetarea
ca fiind o metodă eficientă de convingere a producătorilor de a spune
adevărul. Creşterea constantă a numărului de etichetări false face
consumatorul mai suspicios, producând daune producătorilor oneşti.
Termenii folosiŃi în etichetare în legătură cu protecŃia
mediului ar trebui stabiliŃi categoric prin standarde.
„Reciclat” este unul din termenii cei mai des folosiŃi.
CantităŃile minime de materiale secundare, reciclate,
folosite la produsul nou ar trebui stabilite şi
prezentate la vedere, indiferent că este vorba de sticlă,
hârtie, aluminiu sau mase plastice. În plus, ar trebui
stabilit şi clar definit ce este un material secundar şi,
desigur, mulŃi alŃi termeni ar trebui interzişi. Crearea
de standarde ar trebui să elimine confuzia, iar alte
etichetări foarte generale, gen „green”, ar trebui
interzise.
Eco-etichetele aparŃin unei clase denumită
„Instrumente ale noii politici de mediu” – NEPIs –,
alături de acceptarea voluntară (voluntary
agreements), eco-taxele şi permisele tranzacŃionabile.
Utilizarea lor s-a dezvoltat semnificativ în ultimii ani.
Obiectivul general al politicii comunitare legate de
mediu şi de afaceri este de a contribui la dezvoltarea
durabilă. Sistemul Uniunii Europene de eco-
etichetare (aşa după cum este stipulat în noul
Regulament al Consiliului Europei Nr. 1980/2000)
face parte dintr-o abordare mai amplă asupra
„Politicii integrate a produsului” (Integrated Product
Policy - IPP) în interiorul noului Program de acŃiune.
Simbolul eco-etichetei europene este EU Flower (fig. 154).
Eco-eticheta europeană are la bază ideea „înverzirii”
Fig.155 Eticheta produselor nealimentare de pe întreg teritoriul Uniunii Europene, în
eficienŃei energetice cadrul unui efort comun al tuturor factorilor implicaŃi şi uniŃi în Comisia
a unei maşini de
spălat rufe. Uniunii Europene pentru eco-etichetare (European Union Eco-labelling
Board - EUEB).
219
Eco-etichetele transmit producătorilor un mesaj simplu, şi anume că

produsele purtătoare de eco-etichete sunt mai prietenoase în raport cu
mediul înconjurător, adică dăunează mai puŃin acestuia, prin comparaŃie
cu produsele care nu poartă însemnul respectiv. Cu toate acestea, pot
exista situaŃii când producătorul unui produs ne-etichetat alege, de
bunăvoie, ca produsul său să nu fie etichetat, deşi întruneşte toate condiŃiile
unei evaluări din acest punct de vedere. Iată de ce este atât de importantă
participarea voluntară la aceste programe de atribuire a eco-etichetelor.
Comisia Europeană a dat publicităŃii o „carte verde” a IPP care va deveni
un element cheie pentru politica de mediu viitoare, pentru producŃie şi
pentru un consum sustenabil. Din punct de vedere strategic, Sistemul
european de eco-etichetare este, şi va fi conform cu principiile, obiectivele,
şi priorităŃile celui de-al şaselea Program de acŃiune „Viitorul nostru,
alegerea noastră” (Our Future, Our Choice).
Actul care stabileşte reguli privind etichetarea şi informaŃiile standard
despre produsele electrocasnice, privind consumul de energie şi alte
resurse, este Directiva Consiliului Europei 92/75/EEC din 22 septembrie
1992. Directiva se aplică următoarelor tipuri de aparate, chiar dacă sunt
vândute sau utilizate de consumatori non-casnici:
frigidere, congelatoare, sau combinaŃii ale acestora;
maşini de spălat, uscătoare, sau combinaŃii (fig.155);
maşini de spălat vase;
cuptoare, maşini de gătit;
echipamente pentru încălzit apa şi stocat apa caldă;
surse de iluminat;
instalaŃii de condiŃionare a aerului.
Documentul mai statuează că toate produsele, fie vândute, fie închiriate
sau date în leasing, trebuie să fie însoŃite de o fişă şi o etichetă care să
ofere clientului informaŃii referitoare la consumul de energie (electrică
sau de altă natură) şi alte resurse esenŃiale (de exemplu, apă). Furnizorul
produselor trebuie să întocmească o documentaŃie tehnică sufficient de
detaliată, capabilă să permită completarea informaŃiilor din etichetă.
Această documentaŃie trebuie să fie accesibilă pentru inspecŃii, inclusiv
pe o perioadă de cinci ani după ce produsul a ieşit din fabricaŃie.
In România, legislatia în vigoare privind etichetarea ecologică este destul
de bine corelată cu cea europeană. Ca exemple, se pot aminti:
HG nr. 827/2002 privind stabilirea Criteriilor de acordare a etichetei
ecologice pentru grupul de produse aparate frigorifice;
HG nr. 40/2003 privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei
ecologice pentru maşinile de spălat rufe, de uz casnic - publicat în
Monitorul Oficial nr. 82/10.02.2003;
220
ecologice pentru grupul de produse calculatoare portabile - publicat în

Monitorul Oficial nr. 170/26.02.2004
ecologice pentru articolele de încălŃăminte - publicat în Monitorul
Oficial nr. 185/03.03.2004
ecologice pentru grupul de produse textile - publicat în Monitorul
Oficial nr. 198/05.03.2004
ecologice pentru grupul de produse vopsele şi lacuri utilizate pentru
interioare - publicat în Monitorul Oficial nr. 219/12.03.2004;
ecologice pentru grupul de produse lămpi electrice - publicat în
Monitorul Oficial nr. 368/27.04.2004;
ecologice pentru grupul de produse detergenŃi universali şi detergenŃi
pentru grupuri sanitare - publicat în Monitorul Oficial nr.
755/19.08.2004;
ecologice pentru grupul de produse detergenŃi de vase pentru spălare
manuală - publicat în Monitorul Oficial nr. 908/06.10.2004
ecologice pentru grupul de produse hârtie copiativă şi hârtie grafică -
publicat în Monitorul Oficial nr. 1111/27.11.2004
HG nr. 815/2005 CE privind stabilirea criteriilor de acordare a
etichetei ecologice pentru grupul de produse „ televizoare “ - publicat în
Monitorul Oficial nr. 728/11.08.2005.
HG nr. 1855/2005 CE privind stabilirea Criteriilor de acordare a
etichetei ecologice pentru serviciile de cazare pentru turişti - publicat
în Monitorul Oficial nr.43/18.01.2006;
HG nr. 1272/2006 privind stabilirea criteriilor ecologice pentru
acordarea etichetei ecologice pentru lubrifianŃi - publicat în Monitorul
Oficial nr. 818/octombrie 2006;
ecologice pentru serviciile de camping - publicat în Monitorul Oficial nr.
972 /5.12.2006.
Studiu de caz 37: Eticheta eficienŃei energetice

Potrivit câtorva Directive ale UE (92/75/CEE, 94/2/CE, 95/12/CE,
96/89/CE, 2003/66/CE, etc) majoritatea „bunurilor albe” (aparatele
electrice de culoare albă – frigidere, aparate de aer condiŃionat, boilere,
radiatoare etc.), ambalajele pentru becuri şi automobilele trebuie să aibă
221
o Etichetă energetică tip UE, afişată la vedere când sunt oferite spre
vânzare. EficienŃa energetică a aparatului este cotată în funcŃie de un set
de clase de eficienŃă energetică, notate de la A la G, A fiind cea mai
eficientă, G cea mai puŃin eficientă.
A B C D E F G Clasa energetică
<0.19 <0.23 <0.27 <0.31 <0.35 <0.39 >0.39 Indicele eficienŃei energetice
Fig.156 Scara
eficienŃei energetice În acelaşi timp, aceste etichete dau informaŃii utile clienŃilor atunci când
pentru o maşină de trebuie să aleagă între diferite modele în vederea achiziŃionării.
spălat rufe.
Pentru maşinile de spălat, scara eficienŃei energetice se calculează
folosind un ciclu pentru bumbac, la 600C (1400F), pentru o încărcătură
maximă (de regulă, 5-6 kg). Indexul eficienŃei energetice este în kWh pe
kilogramul spălat.
Eticheta energiei conŃine de asemenea informaŃii despre (vezi fig. 156):
consumul total pe ciclu;
performanŃa de spălare – cu o clasă de la A la G;
performanŃa de uscare – cu o clasă de la A la G;
viteza maximă de rotaŃie;
capacitatea totală a rufelor în kg;
consumul de apă pe ciclu în litri;
zgomotul la un ciclu de spălare şi uscare, exprimat în dB(A).
Activitatea de marcare a produselor care sunt mai „prietenoase” cu

mediul înconjurător a început în câteva Ńări, înainte de a deveni un
program unitar la nivelul întregii Uniuni Europene.
Prima Ńară care a dezvoltat un program de marcare (inscripŃionare) a
produselor cu un simbol pe etichetă sau pe ambalaj, a fost Germania în
1977. IniŃiativa a aparŃinut Ministerului Federal al Internelor şi a fost
elaborat şi aprobat de Ministerele Mediului din guvernul federal şi din
landurile federaŃiei (în acea vreme, Republica Federală a Germaniei).
Prima etichetă din lume pentru produse şi servicii, având legătură cu
mediul înconjurător, a fost Îngerul Albastru (în original „Der blaue Engel”).
Îngerul albastru fost proiectat ca un instrument al politicii de mediu care
s-ar armoniza cu piaŃa şi ar da posibilitatea caracteristicilor pozitive ale
produselor şi serviciilor să fie etichetate/expuse voluntar. Ca urmare,
programul era foarte potrivit pentru competiŃia în care trebuiau să intre
produsele şi serviciile pentru dovedirea îndeplinirii standardelor de
calitate în relaŃia cu mediul înconjurător. A fost un program de succes; în
222
1978 juriul „Environmental Label” a acordat primele şase distincŃii (şase

produse au fost evaluate şi au fost inscripŃionate cu simbolul Îngerul
albastru, ca semn al calităŃilor „ecologice”). În prezent, cam 3700 de
produse şi servicii din 80 de categorii poartă însemnul Îngerului albastru.
Când produsele optime din punct de vedere ecologic au devenit etalon, se
poate spune că Îngerul albastru şi-a atins scopul. Odată cu noile
categorii de produse incluse în programul pentru marcarea cu Îngerul
albastru, telefoane mobile, transportul pe apă etc, impactul simbolului se
face simŃit din ce în ce mai mult.
Fig.157 Îngerul Îngerul albastru sintetizează puterea unui simbol şi a mesajului inclus în
Albastru, afişe
şi logotip
acest simbol/logotip. Scopul, asociat cu eco-etichetarea/etichetarea
[http://blauer- ambientală, este clar definit: Îngerul albastru promovează grija atât
engel.de].
pentru protejarea mediului cât şi pentru protejarea consumatorului. Ca
urmare, poate fi acordat produselor şi serviciilor care sunt prietenoase cu
mediul, în general, şi care îndeplinesc de asemenea standarde ridicate în
domeniul sănătăŃii muncii şi siguranŃei în exploatare şi sunt potrivite
utilizării. Folosirea economică a materiilor prime, metodele de producŃie,
utilizarea, durata de folosire şi eliminarea - toŃi aceşti factori au o mare
importanŃă în evaluare. Produsele care parcurg cu succes procesul de
evaluare, poartă sigla Îngerului albastru direct pe ele, în timp ce
companiile de servicii o folosesc pe materialele folosite în oferirea de servicii.
Sigla/logotipul constă din următoarele trei elemente (fig. 157):
simbolul pentru mediu al NaŃiunilor Unite în formă de inel albastru cu o
coroniŃă de laur şi o figurină albastră cu mâinile întinse lateral, în mijloc;
textul de jur împrejur care cuprinde denumirea programului şi
specifică cele mai importante proprietăŃi de mediu ale produsului sau
serviciului respectiv;
referirea la juriul independent al etichetării ambientale care stabileşte
categoriile de produse şi ce criterii trebuie îndeplinite.
223
Toate cerinŃele tehnice aplicate produselor şi serviciilor în vederea

acordării eco-etichetei sunt hotărâte de juriul independent al „Etichetării
ambientale”. Acordarea distincŃiei Îngerul albastru este încredinŃată „RAL
Deutsches Institut für Gütesicherung und Kennzeichnung e.V.” – cu
concursul AgenŃiei Federale de Mediu şi a statului din federaŃie (landului)
în care producătorul sau furnizorul respectivului produs sau serviciu îşi
are înregistrat sediul. AgenŃia Federală de Mediu este responsabilă,
printre alte lucruri, de dezvoltarea cerinŃelor necesare pentru acordarea
Îngerului albastru [http://www.ral-umwelt.de].
Ulterior, multe alte Ńări şi-au creat propriile programe, fiind influenŃate de
succesele şi eşecurile germanilor. În figura 158 sunt ilustrate siglele
aparŃinând unor astfel de programe din diferite Ńări: Green Seal (Sigiliul
verde) din SUA, Environmental Choice/Choix Enveronnemental (OpŃiunea
pentru mediu) din Canada şi Weißer Schwan (Lebăda albă) din Suedia,
Norvegia şi Finlanda.
Fig.158 Simboluri
care garantează Pentru a câştiga sigiliul-simbol, o companie trebuie să prezinte ciclul
calitatea unui produs
complet de viaŃă a unui produs. Sunt acceptate numai acele produse care
în relaŃia cu mediul.
îndeplinesc performanŃele standard pentru fiecare capitol: evaluarea
resurselor şi energiei, reducerea oricărui fel de deşeu etc. Programul
Sigiliul verde şi-a dezvoltat standardele prin contribuŃie publică.
Standardele ecologice sunt concepute şi apoi propuse pentru analizare şi
dezbatere persoanelor individuale, producătorilor, asociaŃiilor comerciale,
consumatorilor şi organizaŃiilor ecologice, dar şi guvernelor. În acest mod,
Sigiliul verde a stabilit standardele pentru multe produse, extrem de
diferite, cum ar fi: hârtie, uleiuri de motor, becuri, săpun, detergenŃi,
vopsele, hârtie igienică, şerveŃele etc.
Scopul certificării de mediu, cum sunt Îngerul albastru sau Sigiliul verde
este de a stabili standarde de nivel pentru:
a ajuta consumatorii să înŃeleagă ce pot face pentru a reduce poluarea
aerului, apei şi a solului;
224
a stopa irosirea resurselor naturale (risipa de orice fel);

a stopa scăderea cantităŃii de ozon şi a bloca sursele încălzirii globale;
a preveni contaminarea cu toxine şi a proteja viaŃa acvatică şi viaŃa
sălbatică (în general) în interiorul propriului lor habitat.
Produsele trebuie să-şi câştige dreptul de a purta sigla unui program,
deoarece acestea reprezintă certificări naŃionale şi independente, care nu
pot fi cumpărate.
Standardele stabilite de Sigiliul verde includ analiza produsului pe
durata unui ciclu complet de viaŃă şi acoperă următoarele direcŃii:
mijloace de fabricaŃie;
procesul de producŃie;
materiale folosite în producŃie;
eficienŃa energetică;
performanŃele produsului;
nivelul de zgomot;
ambalarea;
etichetarea produsului;
materialele promoŃionale;
instalarea produsului şi instrucŃiuni de folosire;
eliminarea produsului şi/sau capacitatea de reciclare.
În Europa, şi alte Ńări şi-au dezvoltat propriile programe de marcare.
După Germania a urmat FranŃa (NF Environnement - 1991); apoi Suedia,
Norvegia şi Finlanda au format Consiliul nordic (cu programul Weißer
Schwan). Mai târziu, Danemarca (Green Cotton), Olanda (Stichting
Milieukeur), Spania (AENOR-Medio Ambiente) şi Marea Britanie şi-au
dezvoltat programe proprii. La începutul anilor 90, Ńările ex-comuniste au
dezvoltat propriile lor programe: Polonia (Ecolabelling System), Ungaria
(Környezetbarat Termek), Republica Cehă (Ekologicky), Lituania (Water
Lily) etc.
Într-o Ńară pot coexista mai multe programe, care acoperă produse din
domenii diferite, sau pot fi în competiŃie pentru aceleaşi tipuri de produse.
De exemplu, în Germania există mai multe programe pentru textile (de
altfel, în Europa, cele mai multe programe sunt în acest domeniu):
„Körperverträgliche Textilien”, „Organic Cotton”, „Öko-Tex Standard
1000”, „Naturtextil”.
Studiu de caz 38: Tipuri de eco-etichete

OrganizaŃia internaŃională pentru standardizare (ISO) clasifică eco-
etichetele în trei categorii (Tipul I, II, III), şi a întocmit un grup de
standarde pentru controlul modului în care firmele îşi prezintă etichetele
în faŃa consumatorilor.
225
Eticheta tip I
Prin această etichetă, o terŃă parte defineşte standardele pentru
certificare, coordonează examinarea produselor şi acordă/permite
folosirea etichetei lor pentru produsele care îndeplinesc standardele
respective. Prin aceasta, îşi asumă responsabilitatea în faŃa
consumatorului, prin garanŃia dată de etichetă. Exemple de etichete de
tipul I sunt etichetele TCO’99 – Suedia, Blue Angel – Germania,
Environmental Choice - Canada, PC Green Label şi Eco Mark – Japonia,
recunoscute la nivel global ca eco-etichete pentru monitoare de calculator
(fig. 159). Firma japoneză EIZO este una dintre companiile care au căutat
permanent şi au reuşit să obŃină aprobarea să marcheze cu aceste
etichete (şi altele tot de Tipul I) toate produsele sale.
Eticheta TCO a fost înfiinŃată de TCO Development şi este în proprietate a
Swedish Confederation of Professional Employees (ConfederaŃia suedeză a
angajaŃilor profesionişti). TCO stabileşte standarde pentru echipamente
de birou în domenii cum ar fi siguranŃa, ergonomia vizuală, consumul de
energie, generarea de câmpuri magnetice sau electrice şi reciclare.
Fig.159 Exemple de
eco-etichete de Tip ECO Mark este eticheta programului realizat de Japan Environmental
I: Energy Star, Eco
Mark şi TCO Association (AsociaŃia japoneză de mediu) pentru produse folosite în
locuinŃe (gospodării individuale) şi birouri. Acesta a fost primul standard
de mediu din Japonia care a inclus aparatura de procesare a
informaŃiilor (computere personale – PC-uri).
EPA Energy Star este o altă eco-etichetă de tip I, care face parte dintr-un
program dezvoltat de American Environmental Protection Agency (AgenŃia
Americană pentru ProtecŃia Mediului) în scopul promovării unui
parteneriat voluntar cu producătorii de echipament de birou în vederea
economisirii energiei şi protejării mediului.
Eticheta tip II
Prin această etichetă, producătorul nu caută aprobare/certificare de la o
terŃă parte, ci face declaraŃii proprii legate de performanŃele de mediu ale
produselor sale. Aşadar, în acest caz, răspunderea revine în totalitate
226
companiei producătoare. Etichetele tip II se bazează pe standardul ISO

14021/SR EN ISO 14021:2003, care defineşte bazele pe care se pot face
revendicările, pentru a asigura că nu conŃine exagerări sau afirmaŃii
înşelătoare.
Fig. 160 Exemple de Un exemplu de etichetă de tip II este Eco-simbolul firmei NEC, în cadrul
etichete de Tip II:
NEC, Toshiba unui sistem de marcare a produselor hardware, înfiinŃat în 1998. Scopul
este promovarea dezvoltării unor produse sigure în relaŃia cu mediul şi,
totodată, furnizarea de informaŃii clienŃilor despre performanŃele de
mediu ale produselor. Doar produsele care respectă standardele ridicate
ale acestui sistem primesc Eco-simbolul (fig. 160) şi sunt incluse în gama
celor mai avansate produse ale companiei NEC. În cadrul unui concept
numit „Ecology through IT”, compania şi-a extins sfera de acŃiune a Eco-
simbolului şi asupra programelor (software) şi serviciilor. Eco-simbol este
o auto-declaraŃie conformă cu normele ISO.
TOSHIBA Group ECP este eticheta prin care firma de produse electronice
marchează produsele proprii care corespund anumitor standarde de
mediu (copiatoare, case de marcat, computere şi periferice).
Eticheta Tip III

În acest caz, impactul de mediu al unui produs se bazează pe evaluarea
unui ciclu de viaŃă complet, iar informaŃiile cantitative sunt făcute
publice, astfel încât consumatorii pot să evalueze singuri produsele.
GeneraŃiile viitoare vor trebui probabil să se adapteze la nişte costuri

energetice superioare şi să folosească resursele globale mai prudent, cu
simŃul economiei. Aceasta nu înseamnă că ne îndreptăm spre o perioadă
neapărat mai săracă, în care vom trăi mai rău, ci mai degrabă indică un
nou sens al responsabilităŃii şi apariŃia unor noi modele în proiectarea
produselor şi în stilurile de viaŃă, care interrelaŃionează pentru a forma
matricea generală producŃie/consum/poluare. Schimbările în atitudine şi
modele comportamentale pot avea un impact imens asupra costurilor din
ecosistem, măsurate în resurse şi poluare.
227
CAPITOLUL 6
Ecodesignul, încotro?
MOTTO: „Dezvoltarea durabilă este obiectivul, iar

ecodesignul este calea pentru a-l atinge.”
În acest ultim capitol este prezentat punctul de vedere al autorilor cu privire la perspectivele
deschise de abordarea “ecologică” a activităŃii de design. Ecodesignul reprezintă viitorul
proiectării deoarece oferă o nouă deschidere, iar limitele designului pot fi împinse dincolo
de imaginaŃie. Pe parcursul lucrării, am constatat că inventivitatea şi creativitatea umană
sunt practic nelimitate. Problemele de mediu reprezintă o nouă provocare pentru designeri
datorită gravităŃii situaŃiei, precum şi deoarece ei au puterea de a schimba mentalitatea şi
comportamentul uman, folosind produsele drept instrumente. Finalitatea activităŃii de
ecodesign o reprezintă nu numai crearea unor produse mai prietenoase cu mediul
înconjurător, ci şi crearea unui echilibru şi a unei echităŃi în consumul resurselor
Pământului. Dezvoltarea durabilă/sustenabilă este aşadar obiectivul principal, cu toate
cele trei aspecte ale sale: ecologic, economic şi social.
DESIGNUL DURABIL
Toate capitolele incluse în această carte prezintă linii directoare, strategii
şi diverse alte informaŃii pentru (viitorii) proiectanŃi şi dezvoltatori de
produse, despre cum pot să evite sau să micşoreze impactul pe care
rezultatele muncii lor (produse, servicii), îl au asupra mediului.
Ecodesignul (sau Designul pentru mediu) oferă atât motivul, cât şi
potenŃialul, nu numai pentru crearea unor obiecte mai adaptate mediului,
dar şi pentru stimularea inovării şi a creativităŃii.
228
Care sunt limitele ecodesignului şi cum pot fi ele împinse mai departe?
Teoretic nu există graniŃe în procesul de proiectare în ceea ce priveşte
abordarea subiectelor legate de mediul înconjurător şi de aceea limitele
pot fi determinate doar în funcŃie de creativitatea şi de puterea minŃii
umane. Ecodesignul aduce acea atât de necesară schimbare de atitudine
şi gândire în legătură cu procesul de design, impusă de faptul că
accentul trebuie pus pe necesitatea unei dezvoltări durabile a societăŃii
umane. Cel mai important fapt este că rapiditatea cu care această
schimbare trebuie să aibă loc va înregistra o creştere dramatică în
următoarele două sau trei decenii.
Produsele şi serviciile durabile sunt elemente imperative dacă intenŃia
societăŃii contemporane este de a implementa un model de producŃie şi
de consum mai auto-sustenabil. Conceptul dezvoltării durabile are trei
componente: ecologic (de mediu), social şi economic. Ecodesignul este
una dintre pârghiile prin care se poate acŃiona în mod direct asupra
aspectelor legate de mediu, iar în mod indirect asupra aspectelor
economice şi sociale. Aşadar, dezvoltarea durabilă este scopul, iar
designul este una din căile de urmat pentru a-l atinge. Necesitatea unei
dezvoltări durabile va impune nişte limite asupra consumului de resurse,
care la rândul lor vor determina designerii să găsească strategii pentru
soluŃii acceptabile.
Trebuie lămurită incertitudinea indusă de înŃelesul termenului „durabil”.
Utilizat în sintagma „dezvoltare durabilă”, înseamnă asigurarea
dezvoltării societăŃii umane bazată pe utilizarea limitată a resurselor
naturale, pe o perioadă cât mai lungă, de durată (vezi definiŃia, p.22).
Pe de altă parte, durabilitatea, ca o caracteristică a produselor, înseamnă
extinderea vieŃii utile a acestora. Produsele sunt utilizate o perioadă mai
îndelungată, aşadar se pune stavilă „consumerismului”, sunt fabricate
mai puŃine produse, deci se consumă mai puŃine resurse. Însă, produsele
care „durează” mai mult nu sunt neapărat „durabile”, deoarece pentru a
funcŃiona mai mult, fie au materiale mai multe, mai scumpe, sau în
cantitate mai mare, fie necesită tehnologii mai poluante, ori sunt mai
greu de demontat şi de reciclat. Totodată, un produs cu o viaŃă mai lungă
a fost proiectat cu mai mult timp în urmă şi este posibil ca ştiinŃa şi
tehnica să fi progresat suficient de mult astfel încât produsul să fie
considerat depăşit. Astfel, este posibil ca produsul aflat în uz să aibă un
impact semnificativ mai mare decât un produs similar „de ultimă
generaŃie”. De exemplu, consumul de electricitate al unui monitor LCD
fabricat în 2009, este mult mai mic decât al unui monitor CRT fabricat
cu 10-15 ani în urmă. Prin urmare, este mai rentabil ca aceste produse
să fie înlocuite, decât să fie menŃinute în uz.
229
Durabilitatea, în sensul sustenabilităŃii, poate însemna obŃinerea unui

echilibru dificil între câŃiva factori implicaŃi în activitatea de proiectare
sub forma constrângerilor. În primul rând, materialele, şi anume
folosirea lor în cantităŃi mai reduse, preferarea celor regenerabile şi
evitarea substanŃelor toxice. De asemenea, alegerea surselor pentru
materii prime trebuie corelată cu faptul că aceste materii prime trebuie
transportate de la sursă la locul unde sunt prelucrate. Alegerea unui
material regenerabil, impecabil din punct de vedere al relaŃiei cu mediul
înconjurător, dar care trebuie adus de la „celălalt capăt” al Pământului,
poate fi o soluŃie mai puŃin „sustenabilă” decât alegerea unui material
mai puŃin „prietenos” procurat de „peste drum”.
Înlocuirea tehnologiilor clasice cu unele, nu neapărat noi, dar mai
„curate”, este o altă constrângere, de care se leagă, indubitabil,
restricŃiile de asamblare şi dezasamblare, datorită implicaŃiilor profunde
în întreŃinerea, repararea, recondiŃionarea şi reciclarea produsului.
Reducerea masei sau volumului transportat (la produse, ambalaje, sau
ambele), optimizarea traseelor de distribuŃie, alegerea judicioasă a
surselor de materiale şi a locurilor de colectare/reciclare reprezintă o
cerinŃă legată de etapa de transport şi distribuŃie cu legături profunde cu
celelalte etape (cea legată de încheierea vieŃii utile a produselor, de
exemplu).
Extinderea duratei de utilizare, a „vieŃii utile” a produsului reprezintă o
altă cerinŃă importantă, care însă ar trebui corelată cu alŃi factori, astfel
încât să fie identificată situaŃia optimă, evitând pe cât posibil, uzarea
morală sau demodarea produselor.
În această ecuaŃie complexă, cu multe necunoscute, energia are un rol
esenŃial, întrucât există inputuri energetice în toate etapele ciclului de
viaŃă a produsului, ale căror valori trebuie optimizate (minimizate). Un
obiectiv important îl reprezintă creşterea ponderii surselor alternative de
energie, având capacitatea de regenerare, sau recuperarea energiei din
deşeuri, adică din produsele ieşite din uz.
S-a afirmat mai devreme că dezvoltarea durabilă/sustenabilă comportă
trei aspecte: ecologic, social şi economic. Am văzut cum se manifestă
factorul ecologic şi cel economic. ImportanŃa aspectului social poate fi
subliniată în următorul exemplu, prin care putem demonstra că un
produs ecologic este totuşi nesustenabil. Pentru fabricarea acestui
produs ipotetic, realizat din materiale regenerabile şi reciclabile, forŃa de
muncă o reprezintă copiii minori, fapt interzis în Ńările unde ar trebui
comercializat produsul. Ca urmare, produsul este nevandabil şi devine
direct deşeu, iar firma nu obŃine profit. Deşi au fost consumate resurse,
scopul, şi anume satisfacerea unor nevoi, nu a fost atins. Ecologic,
230
produsul este satisfăcător, însă din punct de vedere economic şi social,

este un dezastru.
MAXIMIZAREA ECO-EFICIENłEI
EficienŃa ecologică reprezintă piatra de unghiulară a conceptului de
durabilitate/sustenabilitate. Impactul de mediu al activităŃilor umane
trebuie categoric redus atât pe termen scurt cât şi lung.
Potrivit unor studii [Weizsaecher, 1997], Ńările industrializate ce deŃin o
mică proporŃie a resurselor lumii, consumă o cantitate disproporŃionat de
mare din acestea. Germania, de exemplu, are un consum de 15 ori mai
mare pe cap de locuitor decât India, totalul daunelor cauzate mediului de
80 de milioane de germani fiind mai ridicat decât al celor peste 1.000 de
milioane de indieni.
Pentru a evita criza de mediu pe termen mediu sau lung se cere un efort
comun pentru a reduce consumul resurselor şi a evita epuizarea lor.
Bazate pe supoziŃii despre populaŃie, averea medie per cap de locuitor şi
metabolism, s-au făcut estimări ale reducerii necesare. Această reducere
ar trebui să fie între 90-95% în următorii 50 de ani, pentru a asigura
generaŃiilor viitoare aceleaşi resurse pe care le avem noi [Lewis &
Gertsakis, 2001]. Asta înseamnă că de acum în 50 de ani Ńările dezvoltate
vor trebui să folosească numai 5% din resursele pe care le folosesc acum.
La prima vedere, această Ńintă pare imposibil de atins, dar studii recente
întreprinse de organizaŃii, instituŃii sau chiar guverne (de ex. guvernul
olandez) au ajuns la concluzia că această „misiune” nu este imposibilă
dacă sunt respectate două condiŃii [Weizsaecher, 1997]:
ar trebui creat un model al sistemului schimbat, care să fie
implementat în primul rând de Ńările dezvoltate şi apoi exportat Ńărilor
în curs de dezvoltare, ca un nou model de dezvoltare;
schimbările ar trebui să fie nu numai la nivel tehnologic, dar şi pe
direcŃii culturale şi sociale, acestea influenŃând modelele de producŃie
şi consum.
De aceea, pentru Ńările dezvoltate, provocarea este de a reduce consumul
de resurse pe baza reproiectării întregului sistem de producŃie şi consum,
fără a reduce nivelul bunăstării şi calitatea vieŃii. Pe de altă parte, Ńările
în curs de dezvoltare trebuie să schimbe/îmbunătăŃească produsele şi
metodele de producŃie mai puŃin eficiente şi să continue să
îmbunătăŃească calitatea vieŃii cetăŃenilor lor. Resursele la care se făcea
referire anterior, şi al căror consum ar trebui limitat, sunt resursele
neregenerabile (materiale şi energetice) De fapt, sursele energetice
neregenerabile au la bază resurse materiale epuizabile (petrol, cărbune,
gaze naturale, uraniu). Pentru folosirea materialelor şi resurselor
231
energetice regenerabile, limitele sunt impuse de capacitatea lor de

regenerare. Reciclarea materialelor joacă un rol important, însă din
păcate, recuperarea nu inhibă consumul şi de aceea este insuficientă ca
măsură de economisire a resurselor.
În ceea ce priveşte producŃia, schimbările rapide în tehnologie
îmbunătăŃesc continuu eco-eficienŃa produselor şi serviciilor. Anumite
sectoare, mai „vizibile”, cum sunt aparatele electrocasnice şi
autovehiculele, sunt sub intensă observaŃie, chiar sub o oarecare
presiune (vezi eco-etichetarea unor electrocasnice) în scopul reducerii
consumului de energie, în special pentru etapa de utilizare.
Materiale noi şi tehnologii noi, sau reproiectate au capacitatea de a
îmbunătăŃi semnificativ eco-eficienŃa produselor. Spre exemplu, noile
materiale plastice permit proiectarea şi realizarea unor componente
pentru autovehicule mult mai uşoare, dar la fel de rezistente; ca urmare,
automobilele vor fi la fel de sigure, dar mai uşoare şi vor consuma mai
puŃin combustibil, emiŃând mai puŃine substanŃe poluante. Acest progres
conduce la reducerea resurselor utilizate pentru transportul şi
distribuirea produselor. Reducerea greutăŃii ambalajelor determină
reducerea masei transportate şi astfel impactul asupra mediului al
activităŃii de transport scade.
Ecodesignul poate ajuta oamenii să înŃeleagă cum am putea să
remodelăm sistemele industriale moderne atfel încât să semene cu
sistemele naturale, în care nimic nu se pierde. Energia şi materialele
produse sau eliminate de către unele organisme sunt resurse pentru alte
organisme/sisteme. Aplicarea acestui concept la sistemele industriale ar
însemna ca deşeurile de la un proces de producŃie să fie refolosite sau
consumate în alte procese. S-ar crea astfel un mecanism auto-regulator
pentru optimizarea folosirii resurselor.
Cu toate acestea, s-ar putea ca tehnologia singură să nu fie capabilă să
furnizeze toate soluŃiile pe termen scurt sau lung. Durabilitatea/
sustenabilitatea va necesita cu siguranŃă schimbări semnificative de
natură culturală (obiceiuri, comportament) şi educaŃională.
SPRE UN VIITOR SUSTENABIL

Un alt subiect important priveşte limitarea consumului pornind de la
ideea că a cumpăra obiecte/produse este numai o iluzie; de fapt noi
consumăm resurse, pe care le împărŃim cu alte 7 miliarde de fiinŃe
umane de pe planetă, şi nu numai cu ele. Faptul că nu este o împărŃire
egală, sau măcar echitabilă este un alt subiect de discuŃie. Pentru că, de
obicei, cei care determină (indirect) unele din dezastrele naturale nu
suferă consecinŃele faptelor lor [Papanek, 1995].
232
A consuma mai puŃin nu înseamnă neapărat o producŃie industrială mai

mică şi o reducere a creşterii economice, determinând şomaj, ci se referă
mai mult la oprirea risipei. În cele două Rapoarte către Clubul de la
Roma, Mesarovici şi Pestel vorbesc despre existenŃa a cinci factori
principali: hrana, populaŃia, producŃia industrială, resursele şi poluarea.
Este evidentă interdependenŃa care există între aceşti factori: populaŃia,
în creştere, necesită mai multă hrană, determinând o producŃie
industrială sporită şi un consum suplimentar de resurse; rezultatul este
o creştere a deşeurilor şi reziduurilor, adică a poluării. Din acest motiv,
autorii raportului au propus un model care impune o scădere a creşterii
economice, a consumului de resurse şi, implicit, a poluării. Totodată, se
propunea o împărŃire mai judicioasă a hranei, către o populaŃie în
continuă creştere [Mesarovic şi Pestel, 1973][ Mesarovic şi Pestel, 1975].
Problema actualei creşteri o constituie faptul că este o creştere haotică,
inegală şi inechitabilă. Cu alte cuvinte, există comunităŃi umane care
prosperă consumând şi din „porŃia” altora. Gravitatea situaŃiei constă
însă în faptul că se consumă inclusiv din partea care normal ar trebui să
revină generaŃiilor viitoare. Ceea ce propuneau specialiştii în cel de-al
doilea raport era varianta unei creşteri organice, bazată pe capacitatea
naturală de dezvoltare şi de generare a resurselor. În aceste rapoarte se
regăseşte, de fapt, una dintre originile conceptului de dezvoltare
durabilă/sustenabilă.
În prezent, constatăm că există posibilităŃi prin care modelul actual de
dezvoltare a societăŃii umane să poată fi optimizat. Putem conta pe o
continuare a creşterii economice, dar care să se bazeze pe de o parte, pe
o reducere a consumului de resurse materiale şi, pe de altă parte, pe o
creştere firească a consumurilor energetice, provenite, însă, în majoritate,
din surse regenerabile (solară, hidro, eoliană, biomasă).
În Europa, America de Nord şi Asia de Sud-Est, majoritatea oamenilor
aparŃin unei aşa-zise „societăŃi a consumatorilor”, unde există „o
preocupare şi o înclinaŃie înspre cumpărarea de bunuri de consum”
[http://www.merriam-webster.com]. ProporŃională cu nivelul de consum
este cantitatea de deşeuri; cu cât se cumpără mai mult, cu atât creşte
cantitatea de deşeuri/gunoaie care trebuie depozitate. Materiile prime
provin, de regulă, din Ńările în curs de dezvoltare, care profită foarte puŃin
de pe urma bogăŃiilor lor şi continuă să trăiască în sărăcie. Problemele
lor sunt de cele mai multe ori foarte diferite de ale noastre: noi am dori o
maşină nouă, ei au nevoie de apă potabilă, noi cumpărăm un telefon
mobil mai performant, lor le trebuie de un braŃ de lemne să-şi
pregătească mâncarea.
Cu toŃii suntem afectaŃi de „flagelul” consumului, fie că locuim în Ńări
bogate sau sărace, dar nici beneficiile şi nici responsabilităŃile pentru
233
daune nu sunt împărŃite echilibrat, sau măcar corect.

Designerii au soluŃii pentru îmbunătăŃirea acestei situaŃii. Aşa cum s-a
menŃionat anterior, designerii pot proiecta produse care să dureze mai
mult şi pot evita proiectarea obiectelor nefolositoare. De-a lungul istoriei,
diversele comunităŃi umane au folosit obiecte pentru a identifica statutul
unui individ sau familii şi de a da frumuseŃe şi plăcere vieŃii, dar
adevărata risipă era o raritate. Trăim din plin această excepŃie de la
regulă, în ciuda faptului că acest fel de consum nu este înrădăcinat
adânc în cultura lumii.
Trebuie amintit aici conceptul “dematerializării designului”, care poate
însemna reducerea numărului de materiale şi a cantităŃilor acestora,
uşurarea produselor, dar într-o abordare mai îndrăzneaŃă înseamnă
transferarea produsului material într-un serviciu, cu menŃinerea
beneficiului obŃinut de către client. Clientul nu mai cumpără un produs,
ci un serviciu, cerinŃele şi obiectivele de design fiind modificate
corespunzător. Pornind de la bicicletele „comunale”, care există în unele
oraşe europene (Amsterdam), întregul sistem de transport ar putea fi
regândit şi remodelat. Economiile care ar putea fi făcute în acest fel sunt
uşor de întrevăzut. În final, dematerializarea ar putea remodela industrii
întregi, în termeni de flux material şi energetic. Este adevărat că un
asemenea proces ar implica nu numai schimbări de natură economică şi
tehnologică, dar, important, şi de natură culturală.
Dematerializarea poate fi percepută şi interpretată diferit de către factorii
implicaŃi (stakeholders), clienŃi, producători, guverne, ONG-uri etc,
fiecare având un rol specific în acest proces de schimbare. Însă, printr-o
colaborare strânsă, obiectivele pot fi atinse, în beneficiul tuturor şi pe
termen lung.
Umanitatea are aşadar nevoie să facă pace cu natura, să înceteze
agresiunea asupra acesteia, iar oamenii trebuie educaŃi în acest spirit.
Provocarea pentru designeri este să înŃeleagă rolul important pe care îl
joacă în formularea viitorului şi să-şi folosească abilităŃile pentru a duce
designul înspre un viitor sustenabil, deci mai sigur.
234
BIBLIOGRAFIE
1. Abele, E., Anderl, R., Birkhofer, H. editors (2005): Environmentally-Friendly Product

Development. Methods and Tools. Springer-Verlag London.
2. Antonides G. (1990): Lifetime of a Durable Good: An Economic Psychological Approach.
Kluwer Academic Publications ISBN: 0792305744
3. Ashby, M., Johnson, K. (2002): Materials and Design. The Art and Science of Material
Selection in Product Design. Elsevier Publishers.
4. Bardossy, G., Aleva, G.J.J. (1990): Lateritic Bauxites. Developments în Economic Geology.
27, Elsevier Science Publ. ISBN 0-444-98811-4
5. Barsan A., Barsan L. (2004): Fundamentals of Product Design. Editura UniversităŃii
Transilvania din Brasov, Romania. ISBN 973-635-362-1
6. Barsan A., Barsan L., editori (2007): Ecodesign for Sustainable Development. Ecodesign
Fundamentals. Editura UniversităŃii Transilvania din Brasov, Romania. ISBN 973-598-104-4
7. Barsan L. (2003): Estetică industrială. Editura UniversităŃii Transilvania din Brasov, Romania.
ISBN 973-635-190-4
8. Birkeland J. (2005): Design for Sustainability. A Source Book of Integrated Eco-logical
Solutions. Earthscan Publications London, Sterling (VA).
9. Boloş C., Leaua C. (2002): Calitatea. Norme şi legislaŃie. Editura UniversităŃii Petru Maior
Târgu Mureş, Romania.
10. De Bono, E. (2006): Gandirea laterală. Editura Curtea Veche, Bucureşti, Romania.
11. Brower, C., Mallory, R., Ohlman, Z. (2005): Experimental Eco-Design. RotoVision SA, UK.
12. Burall, P. (1996): Product Development and the Environment. The Design Council. Gower
UK.
13. Charter, M. şi Tischner, U. editors (2001): Sustainable Solutions. Developing Products and
Services for the Future. Greenleaf Publishing Ltd. London.
14. Chick, A. (1991): The Graphic Designers Greenbook. A Handbook and Source Guide on
Design and the Environment. Graphis Press Corp. Zurich, Switzerland.
15. Commoner, B. (1980): Cercul care se închide: Natura, omul, tehnologia. ColecŃia „Idei
Contemporane”, Editura Politică, Bucureşti.
16. Delorme, Chr. (1991): Le logo. Les Editions d’Organization, Paris.
17. Denison, E., Guang Yu Ren (2001): Packaging Prototypes 3. Thinking Green. RotoVision SA
Hove, East Sussex, UK.
18. Duchamp, R. (1988): La conception des produits nouveaux. Hermes Edition Scientifique et
Tehnologique, Paris.
19. Duffie, J. A. ş.a. (1991): Solar Engineering of Thermal Processes. John Wiley & Sons, Inc.,
USA.
20. DuPuis, S., Silva, J. (2008): Package Design Workbook. Rockport Publishers Inc., USA.
21. Fuad-Luke, A. (2004): Ecodesign. The Source Book. Thames & Hudson Ltd. London.
22. Gabbard, A. (2006): Coal Combustion: Nuclear resource or danger. În: www.
en.wikipedia.org
23. Gertsakis, J., Lewis, H., Ryan, C. (1997): A Guide to EcoReDesign™ Melbourne: Centre for
Design, Royal Melbourne Institute of Technology.
24. Gipe, P. (1999): Wind Energy Basics. A Guide to Small and Micro Wind Systems. Chelsea
Green Publishing Company, White River Junction, USA. ISBN 1-890132-07-1
235
25. Hargreaves, B. (2006): Successful Food Packaging Design. RotoVision, Mies, Switzerland.
26. Harvey, A. (2005): Micro-hydro design manual. ITDG Publishing , UK. ISBN 1-85339-103-4
27. Harrison, R.M. editor (2001): Pollution: Causes Effects and Control. Royal Society of
Chemistry, UK.
28. Komor, P. (2004): Renewable Energy Policy. Universe, Inc. New York, USA. ISBN 0-595-
31218-7
29. Lewis, H., Gertsakis, J., Grant, T., Morelli, N., Sweatman, A. (2001): Design + Environment.
A Global Guide to Designing Greener Goods. Greenleaf Publishing Ltd. U.K.
30. Lovelock, J. (2000): The ages of Gaia. A biography of our living earth. Oxford Press UK.
31. Luttropp C., Lagerstedt, J. (2006): Ecodesign and the Ten Golden Rules. În: Journal of
Cleaner Production 2006 (1-13) publicat de Elsevier Press.
32. Manwell, J. F., McGowan, J. G., Rogers, A. L. (2002):Wind Energy Explained. Theory, Design
and Application. John Wiley & Sons Publishing House, Chichester, England. ISBN 0-471-
49972-2
33. McDonough, W., Braungart, M. (2002): Cradle to cradle: remaking the way we make things.
North Point Press, New York.
34. Meliss, M. (1997): Regenerative Energiequellen. Praktikum. Springer Verlag, Berlin,
Germany. ISBN 3-540-63218-2
35. Mesarovic, M., Pestel, E. (1973): Raport către Clubul de la Roma. Limitele creşterii. Editura
politică.
36. Mesarovic, M., Pestel, E. (1975): Raport către Clubul de la Roma. Omenirea la răspântie.
Editura politică, Bucureşti.
37. Moldovan, C. (2003): Product Life Cycle Assessment. Lucrare de licenŃă. Coordonator Prof.
Dr. Ing. Lucian Bârsan. Universitatea Transilvania din Braşov.
38. Morris, R., editor (2007): Ecodesign for Sustainable Development. Product Life Cycle
Assessment. Editura UniversităŃii Transilvania din Brasov, Romania. ISBN 973-598-105-1
39. Papanek, V. (1995): The Green Imperative. Ecology and Ethics în Design and Architecture.
Thames and Hudson.
40. Paralika, M., editor (2007): Ecodesign for Sustainable Development. Vol.3. Product Recycling
Technologies. Editura UniversităŃii Transilvania din Brasov, Romania. ISBN 973-598-106-8
41. Pugh, S. (1991): Total Design. Addison-Wesley, UK.
42. Quarante, D. (2001) Elements de design industriel. A treia ediŃie. Polytechnica, Diffusion:
Economica, Paris.
43. Roozenburg, NFM. (1995): Product design: fundamentals and methods. Wiley&Sons UK.
44. Schmidt-Bleek, F. (1999): The Factor 10 / MIPS-Concept: Bridging Ecological, Economic and
Social Dimensions with Sustainability Indicators. Zero Emissions Forum, United Nations
University. http://www.unu.edu/zef/publications_e/ZEF_EN_1999_03_D.pdf (accesat 11-08).
45. Sorensen, B. (2004): Renewable Energy. Its physics, engineering, use, environmental
impact, economy and planning aspects. Elsevier Academic Press, San Diego, USA. ISBN 0-
12-656153-2
46. Staiss, F. (2001): Jahrbuch Erneuerbare Energien 2001. ZSW, Baden Wurttemberg
Germany. ISBN 3-927656-14-3
47. Sviden, O. (1992): Universitatea din Linkoping, "Sustainable Mobility: A Systems Approach
to Determining The Role of Electric Vehicles," lucrare cuprinsă într-un document al OECD în
publicaŃiile ConferinŃei InternaŃionale "The Urban Electric Vehicle", Stockholm, Suedia. ISBN
92-64-13752-1
48. Tiwari, G. N. (2002): Solar Energy – Fundamentals, Design, Modelling and Applications.
Alpha Science International Ltd., India.
49. Weiss, W. ş.a. (2003): Solar Heating Systems for Houses – A Design Handbook For Solar
Combisystems. The Cromwell Press, UK.
50. Weizsaecher, E.U. von, Lovins, A., Lovins, L.H. (1997): Factor Four: Doubling Wealth,
Halving Resource Use. Allen&Unwin, Sydney Australia.
51. Wimmer, W., editor (2007): Ecodesign for Sustainable Development. Vol.4. Product
Development. Editura UniversităŃii Transilvania din Brasov, Romania. ISBN 973-598-107-5
52. Wimmer, W., Züst, R. (2002): Ecodesign PILOT – Product Investigation, Learning and
Optimization Tool for Sustainable Product Development. Kluwer Academic Publishers,
Dordrecht, The Netherlands.
236
WEB
53. http://www.aegweb.org/images/(accesat 06-09)
54. http://www.alibaba.com/countrysearch/US-suppliers
55. http://www.alupro.org.uk
56. http://www.asro.ro
57. http://auto.howstuffworks.com
58. http://www.bvda.com/images
59. http://behealthyandrelax.com
60. http://www.cancentral.com
61. http://www.corn.org
62. http://www.curia.europa.eu
63. http://www.dft.gov.uk (accesat 05-09)
64. http://www.ecomall.com
65. http://www.eizo.com/products
66. http://eur-lex.europa.eu
67. http://www.euractiv.com/en/trade/wto-puts-health-asbestos-case
68. http://europa.eu/rapid
69. http://www.eticheta-ecologica.ro
70. http://www.freedigitalphotos.net
71. http://www.footprintnetwork.org
72. http://www.gdrc.org (accesat 04-09)
73. http://www.grida.no/publications
74. http://www.hardware.globalsources.com
75. http://homepages.cae.wisc.edu
76. http://www.icj-cij.org
77. http://www.ictsd.org/weekly
78. http://www.idsa-mp.org/proc/plastic
79. http://www.laube.com/products/metal/fasteners
80. http://www.lead-battery-recycling.com
81. http://lemn.fordaq.com
82. http://www.newton.dep.anl.gov (accesat 05-09)
83. http://ncseonline.org/
84. http://nlquery.epa.gov
85. http://www.packexpo.com
86. http://www.ral-umwelt.de/ral-umwelt.html (accesat 08-09)
87. http://www.rbgkew.org.uk/education
88. http://www.recycle-more.co.uk
89. http://www.twi.co.uk
90. http://www.toyota.com/prius
91. http://www.tfl.gov.uk
92. http://www.tetrapak.com
93. http://www.transtats.bts.gov (accesat 03-09)
94. http://www.vitsoe.com
95. http://www.warwickshire.gov.uk
96. http://www.wasteonline.org.uk
97. http://www.wb-hsm.com
98. http://webstore.ansi.org/ansidocstore/find.asp
99. http://www.wmo.ch
100. http://www.worldwatercouncil.org
101. http://www.world-aluminium.org/environment/recycling
102. http://en.wikipedia.org
103. http://www.wwf.org.uk
237
ISBN 976 977 925 482 0
238

Ecodesign 2009 Romana

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ecodesign 2009 Romana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LUCIAN BÂRSAN ANCA BÂRSAN

CODRUłA BOLOŞ MIHAI LATEŞ

EDITURA UNIVERSITĂłII TRANSILVANIA

EDITURA UNIVERSITĂłII TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

Această carte se adresează tuturor celor care au legătură cu conceperea şi producerea de

Braşov, August 2009

Prof. dr. ing. Lucian BÂRSAN, Universitatea “Transilvania” din Braşov

Prof. dr. ing. Anca BÂRSAN, Universitatea “Transilvania” din Braşov

Conf. dr. ing. Mihai LATEŞ, Universitatea “Transilvania” din Braşov

Introducere: Design şi ecodesign 11

3.2 MATERIILE PRIME ŞI MATERIALELE 78

Capitolul 5: Managementul eco-produsului 182

Obiectivul acestei cărŃi este de a vă introduce în „lumea” ecodesignului.

trebuie stabilit modul în care sursele de poluare identificate afectează

„Foamea” de energie este în creştere, cu toate eforturile de optimizare a

„Life Cycle Assessment”, sau pe scurt, LCA.

MOTTO: „Designul trebuie să fie puntea între

1.1 DESIGNUL INDUSTRIAL ŞI MOTIVAłIA ECODESIGNULUI

AgenŃia Europeană a Mediului defineşte (2006) ecodesignul ca fiind

moduri şi locuri de pe planetă: de la un iglu inuit, până la o linie de

Studiu de caz 1: Amprenta ecologică a omenirii

Necesarul de resurse (amprenta ecologică) pentru întreaga omenire

Designerii sunt încrezători în talentul şi priceperea lor şi sunt siguri că

fosili, prin forŃa apei curgătoare sau a mareelor, prin reacŃii

DESIGN PENTRU MEDIU.

acestora s-a deplasat înspre materiale susceptibile a fi refolosite.

distribuŃia, utilizarea şi eliminarea produsului. Această succesiune de

reglementările pentru deversarea apei calde din cazanele încălzite cu

toate acestea sunt componente esenŃiale ale ecodesignului. Scopul

ESTE ECODESIGNUL NECESAR?

CONVINGERE SAU CONSTRÂNGERE

În primul rând, putem încerca să facem ceva ca simpli cetăŃeni conştienŃi,

1.2 ECODESIGN. CÂTEVA DEFINIłII

Studiu de caz 2: Produs ecologic

în considerare impactul real asupra mediului pe întreg ciclul de viaŃă a

CONSUMAREA RESURSELOR REGENERABILE

Degradarea Mediul în Mediul în

Colaps Dezvoltare Dezvoltare

Din punctul de vedere al designerilor, dezvoltarea durabilă reprezintă

pentru ca toŃi oamenii să-şi poată satisface necesităŃile de bază şi să se

CICLUL DE VIAłĂ A UNUI PRODUS

În cazul în care produsul este recuperat şi reintrodus în uz (cu sau fără

EVALUAREA CICLULUI DE VIAłĂ (ECV/LCA)

impactului (evident, negativ) asupra mediului înconjurător pe parcursul

dacă designul permite dezasamblarea;

Deoarece folosim resurse din toată lumea pentru a fabrica produse,

Mediul înconjurător în ciclul vieŃii produsului

2.1 IMPACTUL ACTIVIłĂłILOR UMANE ASUPRA MEDIULUI

De câteva decenii, protejarea mediului a devenit o problemă de

gaze cu efect de seră – GES – (bioxid de carbon, metan, oxizi de azot,

Fig.9 MunŃi de gunoi

ExtracŃia sau recoltarea materialelor, manufacturarea produselor,

Încălzirea globală Epuizarea resurselor

Poluarea aerului Afectarea stratului de ozon

Lupta cu sursele poluante a înregistrat unele succese. Astfel, în Ńările

Fig.12 Poluarea apei:

Apa mai poate fi poluată şi de un număr de compuşi organici, cum ar fi

scurgerile din rezervoare şi conducte subterane conducând la

EFECTUL DE SERĂ. ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ

Se aşteaptă ca nivelul CO2 să fie în creştere datorită continuării folosirii

electricitate. Un procent mai mic din emisii este determinat de sursele

Programul NaŃiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător a anunŃat recent

DIMINUAREA STRATULUI DE oZON

putând avea consecinŃe grave asupra sănătăŃii oamenilor, şi nu numai.