Sunteți pe pagina 1din 1

Respiratia celulara

1. Schimbul de gaze tisular:


2. Respiratia celulara propriu-zisa:
3. Articole Similare:
Respiratia celulara (numita si respiratie interna) este reprezentata de ansamblul proceselor prin care oxigenul
sangvin este cedat celulelor si utilizat in metabolism, iar CO2 rezultat este trecut in sange. Din punct de vedere
functional respiratia interna cuprinde doua procese: schimbul de gaze la nivel tisular si respiratia celulara propriu-
zisa.

Schimbul de gaze tisular:


Transferul oxigenului din sangele capilar catre celule de utilizare are loc printr-un proces de difuziune prin intermediul
lichidului interstitial. Difuziunea gazelor prin endoteliul capilar si prin membranele celulare depinde de aceiasi factori
care conditioneaza difuziunea gazelor la nivelul plamanilor. Oxigenul trece dinspre sange spre tesuturi de la o
presiune partiala 97,5 mm Hg la 40 mm Hg, in timp ce CO2 trece in sange de la o presiune de 47 mm Hg in tesuturi
la o presiune partiala de 40 mm Hg.

Oxigenul este adus de sange sub forma de HbO2 saturat in proportie de 97,5%. Gradul de saturatie a Hb variaza
proportional cu valoarea presiunii partiale a O2 din aerul alveolar, cu care se echilibreaza. Curba de disociere a
HbO2 in functie de presiunea partiala a oxigenului nu este lineara ci are forma literei S italic. La nivelul tesuturilor
unde pO2 este 40 mm Hg disocierea HbO2 se face pana la 50-70%, si este favorizata de patru factori: scaderea
pO2, cresterea temperaturii locale, scaderea pH-ului si cresterea cantitatii de CO2.

Respiratia celulara propriu-zisa:


Din oxidarea glucidelor, lipidelor si proteinelor (prin dehidrogenari, hidratari, decarboxilari sau dezaminari) rezulta
CO2, H2O si energie. Respiratia celulara este un fenomen de oxidare biologica in cadrul caruia O2 intervine ca
acceptor final de electroni si de H+ (activati in prealabil in mitocondrii prin reactii de oxidoreducere ce
constituie lantul respirator) formand apa, iar in urma oxidarii carbonului terminal se genereaza CO2.

Aceste reactii de oxidoreducere se realizeaza cu producere de energie din care o parte se degaja sub forma de
caldura, iar restul este inmagazinata sub forma de ATP, care ulterior reprezinta furnizorul de energie pentru
mentinerea proceselor vitale. Preponderent in producerea energiei este metabolismul glucidic anaerob si aerob prin
care se elibereaza energia pentru sinteza a 38 molecule de ATP.

Necesarul de O2 din procesele de oxidare a lipidelor, glucidelor etc. se repercuteaza asupra ventilatiei pulmonare
prin cresterea amplitudinii si frecventei respiratiei. In absenta oxigenului reactiile de oxidoreducere ale lantului
respirator nu mai au loc si in consecinta este anulata si producerea de energie. In functie de afinitatile pentru oxigen,
Guyton (1985) grupeaza celulele organismului in trei tipuri:

 celule de tip A sarace in mitocondrii, cu metabolism preponderent glicolitic (in anaerobioza), putin
sensibile la hipoxie; de exemplu: nevroglia, fibrele musculare netede, celulele tesutului nodal, eritrocitele;
 celule de tip B bogate in mitocondrii, cu metabolism preponderent oxidativ, foarte sensibile la hipoxie; de
exemplu: neuronii, fibrele miocardice contractile;
 celule de tip C, ce reprezinta o imbinare a celor doua tipuri precedente cu posibilitati de orientare
metabolica pe o cale sau alta, dependent de aportul de oxigen; de exemplu: fibrele musculare striate rosii si albe.
Exista corelatii metabolice intime intre celulele de tip A si B; produsii de catabolism ai celulelor de tip A (acid lactic,
acetilcoenzima A) fiind oxidati in celule de tip B. Asemenea asociatii celulare sunt: nevroglia cu neuronul, celulele
nodale cu fibrele miocardice contractile.