PERCEPTIILE-Procese psihice cognitive senzoriale

complexe şi totodată imagini primare care reflectă totalitatea

informaţiilor despre însuşirile concrete ale obiectelor şi
fenomenelor în condiţiile acţiunii directe ale acestora asupra
analizatorilor.
L. integralității
L.structuralității
L. selectivității
L. constanței
L. semnificației
•Legea integralităţii: însuşirile obiectului nu sunt semnalate
separat ci în interrelaţii complexe, alcătuind o imagine unitară,
care cuprinde atât însuşirile principale cât şi cele secundare,
atât obiectul respectiv, cât şi contextul spaţio- temporal în care
se află acesta
•Legea structuralităţii : imaginea perceptivă este organizată
ierarhic, în sensul că unele elemente ale imaginii comunică o
cantitate mai mare de informaţie decât altele şi acestea sunt
explorate cu mai multă atenţie
•Legea selectivităţii: deşi asupra omului acţionează în fiecare
moment o multitudine de stimuli, el nu îi reflectă în acelaşi
grad pe toţi, ci se focalizează cu predilecţie asupra unuia care
este perceput mai complet şi mai clar şi care devine obiectul
percepţiei; toate celelalte elemente care îl înconjoară formează
câmpul percepţiei şi sunt reflectate mai vag, mai lacunar
•Legea constanţei perceptive: chiar dacă se produc, în anumite
limite, modificări ale condiţiilor în care sunt percepute
obiectele, imaginile rămân relativ aceleaşi, iar omul îşi poate
continua activitatea
§ constanța mărimii
§constanța formei
§constanța culorii
•Legea semnificaţiei: ceea ce este relevant pentru scopurile
noastre este perceput mai bine, chiar dacă obiectul are o
intensitate mai redusă

SENZATIILE- procese psihice cognitive senzoriale

elementare prin care se semnalizeaza separat, sub forma
imaginilor simple si primare insusirile concrete ale obiectelor
si fenomenelor, in conditiile actiunii directe a stimulilor
asupra organelor de simt.
Caracteristici:
Calitate
Intensitate
Durata
Tonalitate afectiva
Valoarea informationala
Caracterul constient al senzatiilor

Legea intensităţii
nu orice stimul care acţionează asupra analizatorilor produce
senzaţii ci numai stimulii care au o anumită intensitate
prag absolut minimal
prag absolut maximal
pragul diferenţial

Legea adaptării
sensibilitatea analizatorului se modifică în urma acţiunii
repetate a unui stimul asupra acestuia
Legea contrastului senzorial
doi stimuli având caracteristici opuse şi care acţionează
simultan sau succesiv se evidenţiază reciproc
Contrastul succesiv
Contrastul simultan

Legea senzibilizării
producerea unei senzaţii într-un analizator poate determina
intensificarea sau diminuarea intensităţii senzaţiilor dintr-un
alt analizator

Legea sinesteziei
un stimul care acţionează asupra unui analizator poate
produce nu doar senzaţia specifică acestuia, ci şi apariţia unor
senzaţii caracteristice altor analizatori, fără ca aceştia să fi fost
stimulaţi

Legea compensaţiei
dezvoltarea insuficientă sau lipsa unei modalităţi senzoriale
duce la perfecţionarea alteia care preia funcţiile acesteia

Legea semnificaţiei
un stimul slab, dar semnificativ este recepţionat mai bine
decât un stimul mai puternic, dar nesemnificativ; dacă
stimulul este important pentru persoană, el este receptat mai
bine, chiar dacă intensitatea lui este mai mică

CLASIFICARE
1. După tipul de aparat specializat pentru recepţie:
 vizual, auditiv, gustativ, olfactiv, cutanat

2. După natura conţinutului informaţional:

exteroceptive, interoceptive, proprioceptive

REPREZENTARILE
Proces cognitiv senzorial, de semnalizare în forma unor
imagini unitare, dar schematice, a însuşirilor concrete ale
obiectelor şi fenomenelor în absenţa acţiunii directe ale
acestora asupra analizatorilor.
Însuşiri care le deosebesc de percepţii
•imagini secundare
•imagini schematice, fragmentare şi palide, dar care cuprind
informaţiile caracteristice ale obiectelor şi fenomenelor
•imagini panoramice
•imagini desprinse de contextul spaţio-temporal în care au fost
percepute

Clasificarea reprezentărilor
I. După analizatorul dominat în producerea lor
reprezentări vizuale,auditive, chinestezice
II. După gradul de generalitate
reprezentări individuale- ale unor obiecte, fiinţe, fenomene
reale, singulare
reprezentări generale- sunt valabile pentru o clasă de obiecte
III. După nivelul operaţiilor implicate în producerea lor
imagini reproductive- evocă obiecte şi fenomene percepute
anterior
imagini anticipative- se referă la obiecte şi transformări ale
acestora care nu au fost niciodată percepute; apar după 7-8 ani
şi se realizează cu ajutorul operaţiilor gândirii

ROLUL REPREZENTĂRILOR ÎN ACTIVITATEA

MENTALĂ

1.Readuc în minte imaginile obiectelor şi fenomenelor care nu

mai sunt percepute (reprezentările reproductive)
2.Oferă „materia primă”, materialul de bază pentru
prelucrările proceselor cognitive superioare (stau la baza
raţionamentelor, sunt recombinate în cadrul procesului
imagistic)
3.Pregătesc generalizările din gândire, prin faptul că pot fi
imaginea schematică a unei categorii de obiecte
(reprezentările generale cuprind informaţiile caracteristice ale
unei categorii de obiecte, adică acele trăsături de natură
concretă care sunt comune tururor membrilor categoriei)
4.Pot constitui un sprijin în construirea unor concepte-
exemplu, înţelegerea şi învăţarea unor termeni tehnici noi se
face mai uşor dacă elementul respectiv este reperezentat cu
ajutorul unui desen
5. Permit anticiparea validităţii activităţii gândirii logice
(reprezentările anticipative)
6. Pot fi componente importante ale procesului
imaginaţiei (exerciţiu)
7.Contribuie la reglarea mişcărilor şi a acţiunilor omului
(exemplu, ne deplasăm mai uşor printr-o clădire cunoscută,
care ne este familiară, deoarece , în fiecare moment putem
avea o reprezentare clară a mişcărilor pe care le vom face în
continuare)

PSIHICUL UMAN
PSIHICUL- este o forma specifica de reactie a organismului
la solicitarile mediului cu scopul adaptarii la acesta.
CARACTERISTICI-
1 expresie a vietii de relatie
2 constructie subiectiva
3 rezultat, produs, functie a creierului
4 conditionat si determinat socio-istoric

IPOSTAZELE PSIHICULUI
1.constientul
Se realizeaza o reflectare cu stiinta adica o reflectare in care
individul dispune de informatii pe care le poate utilita, sau isi
da seama prin incercarile de a intelege, a descifra, a interpreta.
Se orienteaza predominant asupra REALITATII OBIECTIVE
2 sunconstientul
Este sediul actiunilor automatizate si al unor stocuri de
cunostiinte acumulate. Anticamera in care se aduna si asteapta
sa intre in sfera constientului elemente activate din constient.
3. inconstientul
Se afla la polul opus nivelului constient in zonele de
profunzime ale sistemului psihic uman. Se concentreaza
asupra propriei fiinte. Reprezinta nivelul primar al organizarii
psihicului, structurat pe baza trebuintelor biologice innascute
si a mecanismelor de satisfacere a lor.
PARTILE PERSONALITATII UMANE
1. SINELE- contine imbolduri launtrice, pulsiuni si instinct,
se bazeaza pe principiul placerii si poate reactiona
extrem.
2. EUL- functioneaza pe baza principiului realitatii, intr-o
maniera in care dorintele sinelui sa fie satisfacute in
concordanta cu realitatea.
3. SUPRAEUL- se manifesta ca un parinte interior. El
spune ce ar trebui si ce nu ar trebui, la baza lui fiind
principiul moralitatii.