 Vasile Pogor (1833 – 1906)

A luat parte la conspiratia impotriva lui Cuza, a fost prefect al

judetului Iasi, deputat si primar al Iasului. Era proprietarul
tipografiei ce tiparea revista “Convorbiri literare si scrierile
junimistilor”. A facut prima traducere din Faust (partea I), a tradus
din Baudelair si Poe, din poezia chineza.
 Petre Carp ( 1837-1919)
A intrat de tanar in viata politica, reprezentand marea boierime
romana. A participat la complotul impotriva lui Cuza, a fost
ministru de externe si prim-ministru, seful partidului si conservator
timp de 5 ani. A realizat traduceri: “Macbeth si Othello” de
William Shakespeare.
 Theodor Rosetti(1837-1923)
A scris 3 eseuri care sustin programul junimist: Despre
directiunea programului nostru; Miscarea sociala la noi;
Scepticismul la noi;
 Iacob Negruzzi(1842-1932)
Al doilea fiu a lui C. Negruzzi. A condus revista “Convorbiri
literare” pana in 1895 si a fost secretarul societatii Junimea din
1868. Partea valoroasa a creatiei lui o reprezinta memoralistica,
Amintiri din “Junimea”, scris in 1889 si publicata abia peste 3
decenii. A tradus dramele lui Schiller.
 Titu Maiorescu(1840-1917)
Este mentorul societatii Junimea, initiaza in 1863 ciclul de
prelectiuni populare, sustine campanii rasunatoare impotriva
curentului Latinist ce indeparta limba literara de limba vorbita;
impotriva “directiei vechi” din cultura si literature romana, impune
directia noua sprijinindu-se pe aparitia unor mari scriitori ale caror
opera sunt publicate mai intai in revista Convorbiri literare.
 Dupa intrarea junimistilor in politica,in 1874, este numit
ministru al Instructiunii Publice. Din 1880 isi reia activitatea
cultural, in locul criticii de directive, apar preocupari de estetica si
critica literara, se implica in polemici cu privire la esenta artei si la
rolul ei in societate.
Dupa 1900, este acaparat de viata politica: prim-ministru si
ministru de externe, prezideaza in 1913 Conferinta de pace de la
Bucuresti. Dupa aceea a incurajat si acreditat debutul lui Mihai
Eminescu si al altor scriitori junimisti, saluta debuturile tinerilor
scriitori : Mihail Sadoveanu si Octavian Goga, a caror opera
ulterioara ii confirma cerdictul critic.
 Tudor Vianu(1898-1964)
Intre scrierile sale principale se numara Estetica, 2 vol., 1934-
1936, Arta prozatorilor romani (1941), exegeze dedicate unor mari
poeti romani (Mihai Eminescu, Ion Barbu si Alexandru
Macedonski) si marilor scriitori ai literaturii universal (Cervantes,
Schiller si Goethe).

 Prima sedinta a Junimii este considerate o intrunire in casa lui

Petre Carp, in toamna anului 1863, in cursul careia amfitrionul face
lectura propriei traduceri din Macbeth, de fata fiind Titu
Maiorescu, Iacob Negruzzi, N. Burghle si Theodor Rosetti.

ETAPELE JUNIMII

Junimea are o existent de mai multe decenii, cu activitati si orientari ce se

schimba de la o etapa la alta.
Au existat 3 ETAPE:

1. Prima etapa – ieseana (1863-1874)

2. A doua etapa – a cedintelor duble (1874-1885)
3. A treia etapa (Dupa 1885)

PRIMA ETAPA
Cea ieseana a societatii, cu intruniri saptamanale in casa lui Maiorescu si in
cea a lui Pogor, constituie faza ideologica, de afirmare si de legitimare prin
combaterea vechii directii in cultura romana.
Activitatile cuprin un larg spectru cultural si se manifesta prin:
-Prelectiunile populare cu public larg, intalnirile in cerc restrains pentru
lectura creatiilor originiale;
-editarea unei reviste a societatii, Convorbiri literare, incepand cu 1 martie
1867, cu aparitie lunara.
-folosirea unei tipografii si librarii proprii pentru a publica si raspandi
opera membrilor societatii;
-sustinerea campaniilor pentru limba romana literara vizand alfabetul si
ortografia.

A DOUA ETAPA
Cea a sedintelor duble, este marcata de intrarea junimistilor in viata politica,
in partidul conservator. Functia de ministru al Instructiunii Publice il oblige
pe Titu Maiorescu sa se stabileasca la Bucuresti. Lui I se alatura Mihai
Eminescu si Oan Slavici, ca redactori la ziarul Timpul., oficiosul partidului
conservator.
Activitatile Junimii se indreapta mai ales spre literature:
-se consolideaza “directia noua” in poezie si in proza prin capodoperele
marilor scriitori – Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici, publicate in revista
Convorbiri literare, dar si in volume;
 -poeziile lui Eminescu si nuvelele lui Slavici sunt traduse in limba germane
de Mite Kremnitz, cumnata lui Titu Maiorescu;
-Junimea continua sa ofere burse tinerilor pentru studii on sanatate;
-criticismul se manifesta acum prin noi campanii, notabila fiind polemica lui
Maiorescu privind “arta cu tendinta” si “arta pentru arta”, purtata cu
Constantin Dobrogeanu-Gherea.

A TREIA ETAPA
Incepe dupa 1885, cand intrunirile in cenaclu se raresc, solidaritatea se
destrama din motive diverse, revista Convorbiri Literare este mutata la
Bucuresti, unde se muta si Iacob Negruzzi, directul publicatiei. Angajarea
politica a intemeietorilor Junimii are efecte si asupra societatii, care pierde
din autoritate.
-revista Convorbiri Literare capata character universitar, publicand studii
si articole de stricta specialitate (istorie, filozofie, filologie, geografie)
-conducerea publicatiei trece in mainile discipolilor maiorescieni, deveniti
intre timp figuri importante in cultura vremii;acestia dau revistei o orientare
stiintifica, in dauna creatiei literare originale, care ii conferise popularitate si
prestigiu.

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală

înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile
Pogor, Theodor Rosetti și Titu Maiorescu.
Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul
însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași
înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și
creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins,
istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași
curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut
sau care s-au putut opune.
Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care
își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată
de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor
voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de
aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o
asociație.
Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei
Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a
menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor
constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de
interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un
cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.
Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile
întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin
funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica
modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia
"Intră cine vrea, rămâne cine poate" este și aceea pe care asociația
ieșeana o adoptă pentru sine.
Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în
decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază
materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi
membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici
colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul
deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri
comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a
istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

TEORIA FORMELOR FARA FOND

Exprima viziunea lui Titu Maiorescu asupra culturii, are un fundament
filozofic, fiind construita pe trei principia: autonomia valorilor, unitatea
intre cultura si societate, unitatea intre fond si forma, atat in cultura, cat
si in dezvoltarea sociala.

Autonomia valorilor porneste de la un principiu din folozofia lui

Immanuel Kant, care delimiteaza domeniul esteticului de celelalte valori
(etice, stiintifice si utilitare, politice). Titu Maiorescu analizeaza eorile
lucrarilor istorice si filologice considerate fundamentale ca demonstratie
de latinitate a limbii romane:Istoria pentru inceputurile romanilor in
Dachia de Petru Maior (1812), Lexiconul de la Buda (1825), Tentamen
criticum in linguam romanicam (1840), scrisa in latina pentru straini,
lucrari care incalca uneori adevarul stiintific, recurgand la exagerari
provocate de intentii demonstrative si de motivatii politice.

Maiorescu exprima necesitatea aprecierii fiecarui domeniu prin criterii

specifice, evitand astfel contaminarea ce are ca efect confuzia valorilor.

Unitatea intre cultura si societate este prezentata ca raport necesar intre

dimensiunea universala a formelor culturale (arta, stiinta etc.) si
determinarea concreta a unei societati (istorie, mod de viata etc.) care
constituie „fundamentul dinlauntru”.
Unitatea intre fond si forma in cultura si in dezvoltarea sociala este
principiul provenit din teoria evolutiei organice. Prin fond, Maiorescu
intelege sistemul activitatilor materiale si sociale, dar si mentalitatile
dominante si formele caracteristice ale psihologiei colective, traditiile si
spiritul acestora (in ansamblul lor), asa cum se reflecta in conduita
practica. Prin forma, sunt desemnate structurile institutionale, juridice si
politice ale societatii, sistemul de educatie, institutiile culturale (presa,
teatrul, conservatorul, filarmonica, Academia etc.), prin care se
realizeaza circulatia valorilor in cadrul societatii.

Teza maioresciana sustine evolutia organica a unei societati , adica

dezvoltarea de la fond spre forme, cu pastrarea unei concordante
permanente intre ele.
DOMENII

 In domeniul limbii combat latinismul initiat de corifeii Scolii

Ardelene si continuat de urmasii acestora, August Treboniu
Laurian si Timotei Cipariu; sustin modernizarea alfabetului latin si
ortografie fonetica; pledeaza pentru imprumuturile neologice strict
necesare din limbile romanice;
 In domeniul educatiei cultural, sustin timp de 17 ani cicluri de
conferinte (“prelectiuni populare”) pe teme de istorie, filozofie,
literature, alte arte, prin care familiarizeaza auditoriul cu noile idei
din spatial cultural european, impugn un nou tip de discurs public,
de tinuta academica, in contrast cu oratoria practicata pana atunci
si pregatesc un public avizat.
 In domeniul literaturii, isi propun sa realizeze o antologie a poeziei
romane, proiect esuat, dar ideile esentiale ale discutiilor privind
selectia si criteriile poeticitatii textelor se concretizeaza in studiul
lui Titu Maiorescu, O cercetare critica asupra poeziei romane de la
1867, reper teoretic fundamental; inlocuiesc criteriul cultural in
aprecierea creatiei literare prin criteriul estetic; resping
mediocritatea si veleitarismul, promovand valorile certe, judecate
dupa originalitatea viziunii si realizarea artistica.

OBIECTIVE
Dacă scriitorii paşoptiști au alcătuit și au pus în practică un program
coerent de construire a identității naționale prin intermediul literaturii,
generația următoare se consideră îndreptățită să reaşeze fundamentele
culturii române moderne, printr-o acțiune critica vizând toate
domeniile: cultura, politica, viața socială și morală. Cazul îl constituie
identificarea și ilustrarea criticismului junimist, care analizează
urmările adaptării prea rapide și superficiale a instituțiilor și a
formelor civilizaţiei occidentale. Opera de întemeiere a civilizației și
a culturii române moderne, înfăptuită de predecesori,este criticată
 sever, cu scopul unei schimbări de paradigmă. Junimiștii sancționează
evoluţia grăbită, „arderea etapelor”, în activitatea paşoptiștilor,
considerând mai potrivită o evoluţie „pas cu pas”, prin asimilări
controlate de spiritul critic.
TRASATURI ESENTIALE
Tudor Vianu face o prezentare cuprinzatoare a Junimii in Istoria
literaturii romane modern, scrisa in colaborare cu alti doi critici si
istorici literari: Serban Cioculescu si Vladimir Streinu. Autorul
identifica trasaturile definitorii ale junimismului:
1. spiritul filozofic
2. spiritul oratoric
3. gustul classic si academic
4. ironia
5. spiritul critic

Definitii cuvinte
Latinism- termenul denumeste: 1. un cuvant, o expresie sau o forma
sintactica imprumutate artificial din limba Latina intr-o alta limba; 2. un
current in lingvistica si filologia romaneasca din secolul al XlX-lea,
care, in continuarea Scolii Ardelene, a urmarit sa dezvolte sa fortifice
demonstratia referitoare la originea Latina a limbii romane, ajungand la
exagerari puriste si la interventii contrare spiritului limbii vorbite:
incercarea de eliminare a unor cuvinte de origine nelatina sau
modificarea unor cuvinte de origine Latina astfel sa le apropie vizibil de
forma lor originara.
Etimologie- 1. Stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluției
lui fonetice și semantice. 2. Ramură a lingvisticii care studiază originea
cuvintelor unei limbi. Morfologie. 3.Etimologie multiplă = proveniență a
unui cuvânt din două sau din mai multe surse diferite. Etimologie
populară = modificare a formei sau a sensului unui cuvânt (recent intrat
în limbă) sub influența unui cuvânt mai cunoscut cu care prezintă
asemănări de formă și uneori de sens. – Din fr. étymologie, lat.
etymologia.
Spiritul filozofic este prima caracteristica a structurii junimiste.
Junimistii au pregatire filozofica solida, au cultul gandirii abstracte,
solicita si celor tineri studii filozofice premergatoare specializarii, sunt
interesati de speculatia teoretica in toate domeniile.
Gustul classic si academic se datoreaza formatiei universitare,
accepta canoanele si modelele care au trecut proba timpului. Putine
creatii ale artei moderne le retin atentia: Baudelaire, Ibsen.