Care mai este prețul riscului?

Dobânzile la titlurile de stat pe 10 ani au atins minimul

ultimilor 4 ani în România, plasându-se în jurul bornei de
3%. În SUA, titlurile Trezoriei cu scadență la 10 ani au
dobânzi de 0,9% (după ce în primăvară au fost și 0,6%, pe
fondul nesiguranței indusă de blocarea economiei). Nivelul
randamentului a ajuns ridicol pentru un plasament cu o
astfel de scadență și de aici și bulele care se tot umflă pe
alte piețe.

Când dobânzile sunt minuscule investitorii caută alternative

și așa avem iar bitcoinul peste 20.000 dolari, avem IPO-uri
care se tranzacționează din prima zi la dublul prețului de
închidere (Airbnb), companii tehnologice superumflate, etc.
Lucrurile nu au stat totuși așa mereu. Să ne amintim că în
urmă cu 40 de ani, în 1981, dobânzile la titlurile de stat pe
10 ani erau în SUA de 15%. Apoi a început o scădere lentă
pe fondul calmarii inflației și s-a ajuns la 5-6% pe parcursul
anului 2000. Până în 2007, când se sparge bula subprime,
dobânzile stătuseră în plaja 4-5%, dar după acest moment
intră Fed în acțiune și dobânzile se tot diluează până la
nivelurile din prezent.

O dobânda foarte redusă, care nu mai oferă niciun câștig

real deponentului, împinge spre consum și spre investiții
speculative, un fenomen care, mai devreme sau mai târziu,
se încheie nefericit. Ca să revenim în România, dacă
dobânzile la titlurile de stat pe un an sunt la 3,5% și băncile
plătesc 2-3% la depozitele la termen de un an nu înseamnă
că un dividend de 4-5% la BVB este excelent. Nu atât
randamentul la dividend e mare ci prețul acțiunilor este
exagerat. Dacă un deponent mișcându-se în interiorul
plafonului de garantare de 100.000 euro ar putea să facă
mai multe depozite la bănci și să doarmă liniștit sau să dea
acești bani statului alegându-se în plus cu un randament net
(dobânda la tilturile de stat nu se impozitează), un investitor
care primește 4% randament la dividend nu știe dacă
societatea își va păstra profitabilitatea sau dacă bursele din
lume nu se vor corecta pe termen mediu astfel încât
principalul să-i fie afectat semnificativ peste randamentul la
dividend. În zilele noastre însă, percepția riscului
suplimentar ajunge să fie cotată derizoriu din cauza banilor
speculativi care nu așteaptă dividende ci doar închiderea
pozițiilor în profit în câteva luni.

Ce ne rămâne de făcut? În primul rând, să ne păstram

resursele pentru crizele ciclice care sunt specifice
capitalismului. Poți fi un deponent disciplinat până când o
corecție puternică la bursă îți indică momentul când ar fi
avantajos să fi și acționar. Între dobânda de 3% și un
dividend de 4-5% nu e prea mare diferența dar între prețul
unei acțiuni apropiat de media mobilă de 200 de zile și
cotația după o corecție de 20-30% este rost de un profit mult
mai mare. Dacă piețele de capital au devenit atât de
speculative cea mai bună decizie este să fim cât mai
conservatori și să ieșim din hibernare doar când
oportunitățile sunt evidente. Altfel spus, e mai sigur să nu
mai cumperi acțiuni pentru că ar putea crește în viitor, ci să
iei doar după ce au scăzut mult în prezent.