Externalizarea activității administrative

prin parteneriatul public-privat

Coordonator: Prof. dr. habil. Ana-Maria Bercu

Masteranzi: Dău Ionela Roxana

Grădinaru Liliana-căs. Movileanu
Mocanu Vlad-Iulian
Pintilii Ramona

Iaşi, 2021
 Cuprins

1.Delimitări conceptuale privind proiectele PPP......................................................2

1.1. Rolul PPP.....................................................................................................................3
1.2. Avantaje şi dezavantaje ale PPP................................................................................5
1.3. Principii.......................................................................................................................7
1.4. Cadru normativ aplicabil.............................................................................................8
1.5. Procesul de stabilire a parteneriatului..........................................................................9
2. Studiu de caz...........................................................................................................11
Concluzii......................................................................................................................13
Bibliografie..................................................................................................................14

1
 1. Delimitări conceptuale privind proiectele PPP

Parteneriatul public – privat (PPP) semnifică asocierea sub diverse forme între sectorul
public și cel privat în vederea și cu scopul finanțării, construirii, modernizării, întreținerii,
operării și/sau administrării unor bunuri sau servicii comune.
Un PPP reprezintă în principal o tranzacţie ce transferă responsabilitatea generală pentru
furnizarea unui serviciu public sau pentru realizarea unei investiţii cu scop comercial către o
companie privată, în timp ce autoritatea publică competentă îşi păstrează responsabilitatea
politică, devenind partener la profit şi pierderi, putând fi incluse aici structuri precum
contractele de asociere în participaţiune, contractele de închiriere, contracte de proiectare şi
construcţie, și altele.
Introducerea conceptului de parteneriat public-privat în România poate fi privită , pe de o
parte, ca o creștere a disponibilității sectorului privat, de a prelua o parte din responsabilități
și riscuri, iar pe de altă parte a sectorului public de a privatiza serviciile de utilitate publică.
Parteneriatul public  aparține unei colectivități, fiind sub semnul statului, privit ca
administrație centrală sau locală. Parteneriatul privat face referire la particular, individual.
Partenerii sectorului public sunt: guvernul, autorităţile administraţiei publice locale,
autorităţile regionale, iar asociații lor în parteneriat sunt: actori ai sectorului privat şi
comunitar, agenţii guvernamentale şi locale, sindicatele, organizaţii neguvernamentale.
Parteneriatul public-privat nu este soluţia pentru prestarea tuturor serviciilor, căci există
anumite riscuri în procesul de aplicare a parteneriatului, mai ales dacă nu sunt examinate
critic ajustările acestora la anumite circumstanţe specifice. Totuşi, administraţia obţine
beneficii importante atunci când parteneriatul public-privat este utilizat într-un context
adecvat, realizează economii legate de elaborarea proiectelor, precum şi de administrarea şi
menţinerea serviciilor publice. Parteneriatul public-privat constituie o modalitate de
introducere a inovaţiilor cu privire la modul în care prestarea este organizată sau realizată,
asigurând îmbunătăţirea calităţii şi a eficienţei.
Sectorul privat este interesat în: obținerea de comenzi în domeniul infrastructurii și a
proiectelor de interes general, lucrul într-un mediu concurențial deschis, colaborarea cu
sectorul public pentru operațiuni de profit, creșterea investitorilor autohtoni și străini,
multiplicarea și diversificarea locurilor de muncă.
Caracteristicile sectorului privat analizate comparativ cu ale sectorului public prezintă
avantaje faţă de aceasta din urmă, sistemul de piaţă şi întreprinderile prezentând: eficacitate
dinamică prin capacitatea de a promova creşterea economică prin dezvoltare; eficacitate

2
tehnologică prin capacitatea de a introduce noi tehnologii pentru minimalizarea costurilor de
producţie sau maximizarea calităţii; capacitatea managerilor privaţi de a creşte
productivitatea, printr-un management adecvat şi creşterea motivaţiei lucrătorilor. Sectorul
public se caracterizează prin rigiditatea impusă de regulile birocratice stabilite prin
reglementări specifice, în ceea ce priveşte organizarea şi desfăşurarea activităţii de PPP.

1.1. Rolul PPP

Parteneriatul public-privat a devenit o temă comună în instituţiile statale şi asociaţiile
obşteşti, care activează în diferite domenii ale vieţii sociale. Din acest motiv, PPP este
considerat drept o soluţie pentru politicile de dezvoltare, a înregistrat, în ultimul timp, o
expansiune surprinzătoare în prestarea multiplelor forme de servicii publice. Dezvoltarea
diferitelor forme de parteneriate a fost posibilă datorită unui cumul de factori determinanţi de
natură atât politică, cât şi economică: implicarea comunităţii în producerea bunăstării
colective; aplicarea conceptului de cetăţean şi participare socială.
Principalii parteneri în aceste parteneriate sunt: sectorul public, reprezentat de o
autoritate a administraţiei publice, care contribuie la realizarea parteneriatului prin subvenţii,
investiţii de capital în infrastructură, terenuri , legislaţie , împrumuturi, garanţii; sectorul
privat, inclusiv sectorul neguvernamental , acesta contribuind la realizarea parteneriatului
prin cunoştinţe manageriale, investiţii de capital, chirii, abilitatea de a mobiliza anumiţi
actori.
Dintr-o perspectivă îngustă, în cadrul contractului acestui parteneriat, sunt doar doi
parteneri. Însă în realitate, există și parţi adiţionale, ce trebuie să aibă calitatea de partener.
Autorităţile publice locale joacă un rol important în combinarea complexă de actori implicaţi
în acest parteneriat. Actorii comunitari sunt importanţi pentru implementarea politicilor
sociale datorită costurilor scăzute şi eficiente pe care le implică, în conformitate cu valorile
culturale, priorităţile comunitare şi libertatea individuală, dar şi pentru că sprijină legăturile
existente în comunitate.
În virtutea statutului şi atribuţiilor sale, autorităţile publice locale pot dispune şi pot
mobiliza resurse: financiare, de muncă, de solidaritate, etc., pot direcţiona aceste resurse
pentru anumite domenii de interes comunitar: reabilitarea infrastructurii comunitare;
amenajări teritoriale şi activităţi de reabilitare a ecosistemului; realizarea unor obiective de
interes public: şcoli, spitale, locuri de agrement, complexe sportive; dezvoltarea de capacităţi
productiveatât de tip individual, cât şi cooperativ.În același timp, autorităţile publice locale
obţin o experienţă reală de colaborare cu agenţii economici pentru soluţionarea problemelor,

3
colectează mijloace financiare, valorifică resursele locale, distribuie responsabilităţile şi
obligaţiunile.
   Rolul statului şi al instituţiilor publice devine unul de formulare a strategiilor,
monitorizând aplicarea acestora, fără a interveni direct. Statul îşi stabileşte criteriile de
performanţă care trebuie îndeplinite de către cei care vor furniza respectivul serviciu. De
asemenea, se deleagă și o serie de responsabilităţi la nivel local şi în ceea ce priveşte
asigurarea fondurilor pentru a se acorda anumite beneficii. Resursele financiare nu vor mai
veni exclusiv de la nivel central, ci vor trebui asigurate de la bugetul local; pentru aceasta,
este necesar ca acest buget să fie astfel constituit, încât sa poată acorda cetăţenilor beneficiile
stabilite prin lege.   Motivul stabilirii unor astfel de parteneriate variază în linii generale,
implică finanțarea, planificarea, crearea, operaţionalizarea şi menţinerea infrastructurii şi
serviciilor publice în scopul oferirii unor servicii publice alternative cost-eficiente. În acest
mod fiecare partener contribuie la planificarea şi la mobilizarea resurselor necesare pentru
realizarea unui obiectiv comun, fiecare participant vine pe baza unei decizii voluntare şi
aduce resurse proprii.
Parteneriatul incorporează punctele forte atât ale sectorului public, şi ale celui privat
în vederea stabilirii relaţiilor complementare. Astfel, parteneriatul solicită realizarea reformei
managementului, fie prin schimbarea practicilor manageriale, fie prin schimbarea modului în
care sunt abordate problemele publice, astfel încât soluţionarea lor să devină fezabilă prin
parteneriat public privat. Managementul autorităţilor publice preia elemente ale
managementului privat la integrarea activităţilor de concepţie, executive, operare şi
întreținere ale unei infrastructuri sau ale unui serviciu într-o formulă mult mai dinamică şi
mult mai bine organizată.  
Tipologia parteneriatelor public-private poate fi diversă: cu caracter formal sau
informal, în cazul unor sarcini mai complexe sau de termen lung, sau când partenerii sunt
structuri de tip diferit, parteneriatul tinde să fie formalizat; cu caracter predominant
consultativ, de tipul unor federaţii, uniuni, consilii, alianţe, forumuri, coaliţii, etc., create
pentru participarea la planificarea politicilor; parteneriatele operaţionale care presupun
existenţa unor proiecte concrete ca motiv al asocierii şi au drept scop dezvoltarea diverselor
forme alternative de servicii. 
Crearea parteneriatelor între sectorul public şi privat prezintă multe avantaje pentru
organele administraţiei locale. Totodată, există un şir de probleme în promovarea acestui
parteneriat: administraţia publică locală trebuie să rămână pe poziţia de conducere şi control;
este foarte importantă definirea precisă a naturii serviciului ce urmează a fi furnizat − nivel de
4
calitate, norme aplicabile, reguli de continuitate a furnizării serviciului, reguli de obligaţie a
prestării serviciului şi de egalitate a accesului utilizatorilor la acest serviciu. Datorită
multitudinii de forme existente, alegerea unui anumit tip de parteneriat trebuie să ţină cont de
toate aspectele importante riscurilor şi a constrângerilor pe care este pregătit să le accepte
etc.   Astfel, autorităţile vor identifica rolurile şi responsabilităţile partenerilor prin elaborarea
condiţiilor unice în cadrul parteneriatului public privat.

1.2. Avantaje şi dezavantaje ale PPP

Printre principalele avantaje se numără:
Un nivel crescut de eficienţă, inovaţie şi expertiză din partea celor 2 participanţi, dar
mai ales a sectorului privat;
Costuri mai mici şi economie de timp pe toată durata faelor de construcţie şi operare;
Livrarea la timp a unor bunuri şi servicii şi încadrarea în costuri;
O relaţie mai bună cu cetăţenii/ clienţii;
Riscurile de finanţare, de obţinere a avizelor, de coordonare se împart între cei 2
participanţi, făcând posibilă rezolvarea mai eficientă a acestora;
Datorită finanţarii din sectorul privat, permite statului ( sectorului public) să facă alte
investiţii pentru comunitate;
Sectorul privat se poate implica în activităţile dedicate sectorului public punându-şi
amprenta;
Sectorul public este lipsit de unele responsabilităţi, fapt ce îi permite concentrarea
atenţiei pe lucruri mai importante pentru activitatea publică;
Stimulente mai bune pentru performanţe;
Calitatea mai buna a serviciilor;
Crearea de noi venituri pentru buget;
Implementare mai accelerata;
Experienţa celor 2 părţi ar optimiza lucrul;
Limitarea opozitiei locale;
Gasirea unor soluţii optime pentru eventualele probleme.

Pe lângă avantajele numeroase, proiectele de parteneriat public- privat întâmpină şi

dezavantaje, precum:
 Lipsa unor scopuri şi obiective comune dar şi lipsa coordonării a celor 2 părţi;

5
  Focusarea partenerilor de proiect pentru costurile proprii ce vor avea loc pe tot
parcursul proiectului;
 Diferenţele de putere dintre cei 2 participanţi ce pot genera tensiuni având ca efect
retragerea din proiect;
 Apariţia unor conflicte care vor distruge succesul;
 Diferenţele de cultură organizaţionala dintre cele 2 părţi pot crea neînţelegeri;
 Lipsa unor strategii privind situaţiile de criză;
 Transparenţa scăzută;
 Costuri mai mari decât cele estimate anterior, astfel creşterea costurilor pentru
consumatorul final;
 Incapacitatea partenerilor şi lipsa de interes faţă de proiectul în derulare;
 Aruncarea responsabilităţilor de la o parte la cealaltă;
 Partenerul privat poate oferi bunuri şi servicii de calitate redusă entru a-şi maximiza
profiturile;
 Lipsa încrederii de ambele părţi.
Proiectele realizate în parteneriat public-privat sunt proiecte profitabile, constituind
atractivitate pentru investitorii privaţi deoarece din operarea lor ulterioară işi recuperează
investiţia plus că realizează şi un profit.
Unele dintre cele mai profitabile parteneriate publice-private sunt: un aeroport, o
parcare, un hotel, un stadion, un parc. La polul opus regăsim: un spital, o autostradă, căi
ferate, metrou. Acestea din urmă nu sunt profitabile deoarece costurile de capital sunt foarte
mari, veniturile sunt mici iar recuperarea investiţiei este incertă.

1.3. Principii
Conform art. 3 al Legii nr. 178/2010, PPP au la bază următoarele principii:
• Nediscriminarea: „asigurarea condițiilor de manifestare a concurenței reale pentru ca
orice investitor privat, indiferent de naționalitate sau cetățenie, să poată participa la procedura
de selecție pentru atribuirea unui contract de parteneriat public-privat și să aibă șansa de a
deveni contractant”; • Tratamentul egal: „stabilirea și aplicarea oricând pe parcursul
procedurii de înche- iere a contractului de parteneriat public-privat de reguli, cerințe, criterii
identice pentru toți investitorii privați, astfel încât aceștia să beneficieze de șanse egale de a
participa la procedura de selecție și de a deveni contractant”;
• Transparența: „aducerea la cunoștința publicului a tuturor informațiilor referitoare la
aplicarea procedurilor de încheiere a contractului de parteneriat public-privat”;

6
• Proporționalitatea: „asigurarea corelației juste între scopul urmărit de partenerul
public, obiectul contractului de parteneriat public-privat și cerințele solicitate, în sensul
existenței echilibrului între obiectivul urmărit a se realiza prin contractul de parteneriat
public-privat și cerințele reale, între cerințele reale și condițiile impuse investitorului privat,
precum și între criteriile de selecție și clauzele contractuale”;
• Eficiența utilizării fondurilor: „aplicarea procedurilor de încheiere a contractelor de
parteneriat public-privat și utilizarea de criterii trebuie să reflecte avantajele de natură
economică ale ofertelor în vederea obținerii rezultatului urmărit, luând în considerare și
efectele concrete preconizate a se obține în domeniul social și în cel al protecției mediului și
promovării dezvoltării durabile”;
• Asumarea răspunderii: „determinarea clară a sarcinilor, responsabilităților părților
implicate în procesul de încheiere a contractelor de parteneriat public-privat, ur- mărindu-se
asigurarea profesionalismului, imparțialității, independenței deciziilor adoptate pe parcursul
derulării acestui proces”. Principiile menționate anterior sunt similare celor dezvoltate de
Organizația Inter- națională a Muncii (ILO, 2008), UNECE (2008) sau alte instituții
internaționale.
Principiile stabilite de Legea nr. 178/2010 sunt în concordanță cu cele
dezvoltate/acceptate în acest domeniu la nivel internațional și pot fi văzute ca și prevederi
menite să limiteze potențialele efecte adverse/negative ale PPP. În esență, principiile
menționate anterior sunt printre puținele elemente pozitive ale acestui act normativ (și
prezintă potențial în a limita dezavantajele existente din punct de vedere teoretic în astfel de
demersuri), dar din nefericire nu compensează aspectele mai puțin pozitive ale acestei prime
le- giferări a PPP.

1.4. Cadru normativ aplicabil

Cadrul legal, instituțional sau politici publice deficitare: făcând referire la lipsa unui
cadru legal sau la existența unor carențe în acesta (inclusiv supra-reglemen- tarea), procesul
de aprobare al PPP sau comunicarea ori acceptarea acestora de către public (decidenții
politici sunt mult mai reticenți dacă baza electorală are o părere negativă).
Legislația din România a cunoscut mai multe modificări în procesul de clarificare a
manierei de implementare a parteneriatul public-privat, existând o serie de acte normative
adoptate începând cu anul 2010 prin care s-a încercat adaptarea acestui mecanism de
colaborare public-privat la realitățile economico-politice. Astfel, după Legea parteneriatului
public-privat nr. 178/2010 (care nu și-a dovedit funcționalitatea și care a fost abrogată de art.

7
117, litera A. din capitolul VII Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi
concesiunile de servicii), precum și după abrogarea mai recentei Legi nr. 233/2016 privind
parteneriatul public-privat, în luna mai 2018 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 39/2018, actul
normativ care reglementează în prezent instituția parteneriatului public-privat. În M. Of. nr.
507 din 21 iunie 2019, s-a publicat O.U.G. nr. 43/2019 pentru modificarea și completarea
unor acte normative care privesc stabilirea unor măsuri în domeniul investițiilor. Astfel,
respectivul act normativ aduc unele modificări, dar și completări următorului act normativ:
O.U.G. nr. 39/2018 privind parteneriatul public privat (M. Of. nr. 427 din 18 mai 2018; cu
modif. ult.). În anul 2020, ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 7 din 28 ianuarie 2020
modifică și completează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2018 privind parteneriatul
public-privat și pentru stabilirea unor măsuri privind investițiile publice.
În ciuda cadrului legal în vigoare, care se dovedeşte a fi mai actual și mai adaptat
cerințelor economice decât actele normative anterioare, în continuare în România nu se
inițiază astfel de proiecte, existând dubii cu privire la posibilitatea efectivă, reală a
autorităților publice de a implementa parteneriate public-private și observându-se o dorință
relativ redusă a jucătorilor din mediul privat de a se implica în astfel de proiecte cu caracter
de noutate pentru țara noastră.

1.5. Procesul de stabilire a parteneriatului

Etapele procesului de stabilire a parteneriatului Daca e să facem un sumar al celor
expuse mai sus, vom constata că de fapt, procesul de creare a unui parteneriat de succes este
constituit din mai multe etape complexe si implica diverse categorii de expertiză. Toate
etapele procesului de creare a parteneriatului sunt importante. Esecul unei etape poate
subestima toata munca depusa la o etapa premergatoare. Sa facem o trecere in revista a celor
mai relevante actiuni, constituite in cinci etape, care urmeaza a fi intreprinse in scopul
asigurari unui parteneriat.
Etapa 1 - Evaluarea oportunitatilor parteneriatului public privat. La aceasta etapă,
administratia publica evalueaza si identifica serviciile publice existente sau alte noi servicii
care sunt potrivite pentru un parteneriat public privat, in conformitate cu politicile si criteriile
guvernului, inclusiv administratiei publice locale.
Etapa 2 - Pregatirea pentru prestarea serviciilor sau a proiectului prin intermediul
parteneriatului public privat . Etapa a doua implica pregatirea pentru un parteneriat de succes.
Activitatile vor include definirea clara si specifica a serviciului ce urmeaza a fi prestat,

8
stabilirea criteriilor si metodelor de selectarere a partenerului privat, definirea si determinarea
criteriilor de evaluare si stabilirea strategiei de comunicare sau implicare publica.
Etapa 3 - Selectarea partenerului. In timpul Etapei 3, guvernul local face public invitatia
de a prezenta propuneri, precizand cu foarte mare exactitate care sunt conditiile de participare
la licitatie, evalueaza propunerile depuse, selecteaza propunerea fezabila si candidatul mai
potrivit conform criteriilor elaborate anterior.
Etapa 4 -Negocierea si semnarea contractului. Punem in evidenta conditiile de reusita a
unui parteneriat public-privat care prezinta procesul de contractare si insusi contractul.
Procesul de contractare trebuie sa inceapa prin definirea unui cadru pentru parteneriatul
public-privat si prin definirea contractului. Procesul de contractare, inclusiv contractul trebuie
sa fie clar si sa ia in seama obiectivele de performanta, care trebuie sa se bazeze pe o
descriere detaliata a lucrarilor, pe definirea conditiilor de functionare a serviciului public si a
conditiilor de terminare a contractului. Principiile esentiale trebuie sa ramana echilibrul
contractului intre parti si garantia realizarii serviciului public. Aici vom insista asupra
pregatirii cadrului economic si institutional inaintea incheierii contractului, si posibilitatile de
evolutie dupa incheierea contractului.
Etapa 5 - Implementarea si monitorizarea contractului.Activitatile guvenrului local
include monitorizarea performanetelor si asigurarea conformarii partenerului privat la
prevederile contractului.
Parteneriatul public privat, atat din perspectiva misiunii, cat si e eficientei rezultatelor
se bazeaza in mare parte pe o noua abordare a rolului statului in producerea bunastarii
colective, dat fiind ca economia de piata nu contine mecanisme satisfacatoare pentru a face
fata situatiilor de dezechilibru sever dintre nevoi si resurse.
Notiunea de parteneriat public - privat si-a dovedit utilitatea in economiile tuturor
statelor ce l-au utilizat si a permis sa raspunda la nevoi esentiale ale comunitatii fara a
impovara finantele publice si sa elibereze puterea publica de sarcini de simpla gestiune. In
ultimii parteneriatul public-privat a dobandit o importanta tot mai mare in zona politicilor
sociale. Partreneriatul public privat, pornind de la procesul de "reforma a guvernarii', a
legitimat ideea de cooperare intre diverse sectoare (public, privat, social) in scopul
solutionarii optimale si eficiente a multor provocari ale comunitatilor prin participarea tuturor
actorilor comunitari. Avand la baza principiul cooperari voluntare, parteneriatul public-privat
reprezinta convingerea actorilor publici si privati ca vor avea de castigat dintr-un astfel de
demers mai mult decat daca ar actiona singuri.

9
 2. Studiu de caz

Proiectul realizat în parteneriat public-privat care este cel mai important şi atractiv din
oraşul Iaşi este Proiectul Palas.
Iulius Group este cel mai mare dezvoltator şi operator de centre comerciale de tipul
mall din România, deţinând o experienţă categorică în ceea ce priveşte astfel de proiecte.
Compania are 4 mall-uri sub brandul Iulius, în Iaşi, Timişoara, Cluj-Napoca şi Suceava care
atrag anual numeroşi vizitatori, aproximativ 40 de milioane.

10
 În prezent, Iulius Group dezvoltă la Iaşi ansamblul urbanistic Palas, investiţie de peste
260 de milioane de euro. Proiectul Palas introduce conceptual „ lifestyle center” pe piaţa de
„ mixed-use development” din România. Acesta integrează un complex urbanistic de spaţii
comerciale, hoteliere, birouri de clasa A, apartamente, parcări subterane cu aproximativ 2500
de locuri de parcare şi o gradină publică. Ansamblul se desfăşoară pe o suprafaţă de
aproxiativ 270.000 mentri pătraţi.
Acest proiect a fost premiat în anul 2007 , la Cannes în cadrul Târgului Internaţional
de Retail şi Real EstateMAPIC, la categoria „ Best Retail Development over 20.000mp”.
Conceput ca un amplu proiet de dezvoltare urbanistică, economic şi social, Palas contribuie la
dezvoltarea Iaşului, prin atragerea de investitori straini şi poziţionarea capitalei Moldovei în
circuitul turistic naţional şi internaţional, aducând o contribuţie semnificativă pe piaţa muncii,
constituind circa 4000 de locuri de muncă.
Proiectul Palas a fost demarat în anul 2007, prin parteneriat public-privat, dintre
primăria Iaşi şi Iulius Group, care trebuia finalizat în anul 2010 dar a suerit o amânare de 2
ani din cauza crizei apărute şi diferitelor impedimente. Încă din anul 2010 au existat
numeroase dispute cu privire la terenurile cedate de primărie şi la eectele grave pe care le
poate avea construirea unei cladiri imense în centrul oraşului dar şi distrugerea de spaţii verzi
din apropierea Palatului Culturii. Timp de 5 ani partenerii Iulius au luptat în instanţă pentru a
obţine aprobările necesare demarării proiectului. Toate aceste dispute şi neînţelegeri au
alimentat neîncrederea cetăţenilor în promisiunile făcute pentru acest proiect care în final s-a
dovedit a fi unul foarte benefic.
În anul 2012 a fost inaugurat Proiectul Palas la care a participat chiar şi prim-ministrul
de atunci Victor Ponta dar şi o serie de atrişti importanţi, evenimentul fiind însoţit de o
lansare de lampioane.
În perioada imediat următoare a avut loc o criză de imagine a proiectului Palas din
cauza unui studiu care afirma că datorită construcţiilor făcute superficial are loc o surpare a
solului de câţiva centimetri ducând la distrugerea pereţilor palatului. În cazul acestei situaţii,
nu sunt vinovaţi doar reprezentanţii Iuliul Group ci şi repreentanţii primăriei deoarece au
încis ochii la numeroasele nereguli ce au avut loc, câştigurile băneşti fiind mai importante
decât păstrarea patrimoniului în bune condiţii.
În ceea ce priveşte aportul pe care îl are proiectul de parteneriat public-privat Palas la
dezvoltarea Iaşului putem spune că acesta a devenit „ inima economica a Iaşului”, a devenit
un adevarat „ Wall Street” care a atras zeci de companii din zona IT, companii care au creat
circa 7000 de joburi bine platite. Palas a devenit o veritabilă destinaţie turistică pentru Iaşi, a

11
atras aproape 100 de milioane de vizitatori, aproape 43% provenind din afara Iaşului,
contribuind la devoltarea acestuia în materie de cultură.
Pe partea economică, Palas aduce încasări de 36.000.000 euro anual. La acestea
contribuie chiriile din spaţiile comerciale închiriate şi din birouri, parcarea subterană care
produce un venit de aproximativ 4 milioane euro pe an. Pe langa acestea, la Palas se
desfasoară numeroase activitati de interes general, cum ar fi: conferinţe, târguri, seminarii,
spectacole de teatru si multe altele care sunt aducătoare de venituri.

Concluzii

Ca şi concluzie este de menţionat faptul că pentru o colaborare eficientă şi de succes,

ambele părţi implicate în proiectul de parteneriat public-privat trebuie să se implice şi să aibă
capacitate organizaţională, obiective clar şi bine determinate din realitate, sa fie capabile de a
încheia cu brio proiectul şi nu în ultimul rând de a avea încredere reciprocă în procesul de
colaborare.
Înainte de a începe şi de a desfăşura un asa proiect ambii parteneri trebuie sa pună în
balanţă atât avantajele, dar mai ales dezavantajele care ar îngreuna procesul de realizare a
proiectului.

12
 În ceea ce priveşte studiul de caz realizat, şi anume proiectul de parteneriat public-
privat Palas, am descoperit cat de mult ajută şi contribuie la dezvoltarea economică, culturală,
socială a oraşului un astfel de proiect. Chiar dacă au întâmpinat numeroase dificultăţi, dovada
că ambele sectoare au fost bine pregătite, proiectul a fost finalizat cu succes atât pentru
investitorul privat Iulius Group, cât şi pentru investitorul public Primăria Iaşi.

Bibliografie

1. Legea nr. 178/2010 privind parteneriatul public privat, publicată în Monitorul oficial
al României, Partea 1, nr. 676 din 5 octombrie 2010.
2. https://op.europa.eu
3. https://www.avocat-achizitii.com

13
14