Zaharide

Zaharidele(glucide sau carbohidrați) sunt una dintre cele mai importante clase de substanțe
organice pentru organismele vii. Denumirea de „glucide” vine de la cuvântul grecesc glikis, care
înseamnă dulce, calitate comună majorităţii reprezentanţilor acestei
clase.
Plantele sintetizează zaharidele prin procesul de
fotosinteză(energia solară este transformată în energie chimică):

nCO2 + nH2O CnH2nOn + nO2

Zaharidele sunt depozitate în diferite părţi ale plantelor

(seminţe, fructe, tulpini, tuberculi ete.) sunt componente esenţiale ale
hranei celorlalte vieţuitoare şi reprezintă principala sursă energetică a
organismelor vii. La plante, rezerva glucidică este amidonul, iar la
animalele superioare şi la om este glicogenul depozitat în ficat şi în
muşchi
Zaharidelor au următoarele funcții:
 energetică- oxidarea 1 gram de zaharide genererează 4,5 kcal;
 structurală- celuloza la plante, glicoproteinele din țesutul conjunctiv și membranele celulare la
animale, elemente structurale ale acizilor nucleici;
 de rezervă- amidonul la plante, glicogenul la animale;
Zaharidele se pot clasifica în funcție de comportarea la hidroliză astfel:
 Monozaharide- care nu hidrolizează (n=5-8)
 Oligozaharide- formate din 2-10 unități de monozaharide unite prin punţi eterice (C-O-C) și
care prin hidroliză enzimatică ori acidă conduc la monozaharide.
 Polizaharide –alcătuite dintr-un mare număr de unități de monozaharide, ele conduc de
asemenea prin hidroliză la oligozaharide și monozaharide.

Monozaharide
Definție. Monozaharidele(monozele) sunt compuși organici cu funcțiuni mixte, care conțin în
moleculă o grupă funcțională carbonil C=O și grupe hidroxil- OH.
Clasificare
Monozaharidele se clasifică în funcție de:
 -natura grupei funcționale carbonil în:
 Aldoze, glucide care conțin grupa carbonil aldehidică, (hidroxialdehide)
 Cetoze, glucidele care conțin grupa carbonil cetonă(hidroxicetone)
  Numărul atomilor de carbon din molecula lor, trioze, tetroze, pentoze, hexoze, etc.

aldoză cetoză
Cele mai importante monozaharide sunt pentozele și hexozele.
Pentoze mai cunoscute:

Riboza intră în structura acidului ribonuclei(ARN).

Dezoxiriboza, intră în structura acidului dezoxiribonucleic (ADN)
- Hexozele au formula generală C6H12O6, sunt cel mai răspândite din natură și studiate monozaharide.
Reprezentanți mai importanți: glucoza și fructoza

D-glucoză D- fructoză
Formulele structurale plane aciclice utilizate sunt de tip Fischer(la atomii de carbon asimetrici,
atomii de H și grupele hidroxil se notează de o parte și de alta a lanțului de atomi de carbon)
Izomerie
Cele mai simple monozaharide sunt:
► Cu excepția cetotriozei toate aldozele și cetozele au atomi de carbon asimetrici în moleculă și există
sub forma mai multor stereoizomeri.
►Numărul de stereoizomeri se determină cu relația 2n, unde n reprezintă numărul atomilor de carbon
chirali.
► Literele D și L din denumirea glicerinaldehidei au semnificația de dextrogir(+), respectiv levogir(-) ,
adică arată sensul rotirii planului de polarizare a luminii.
Apartenența unei monozaharide la seria D sau L este stabilită de configurația atomului de C asimetric
cel mai depărtat de gruparea aldehidică sau cetonică( penultimul atom de carbon):
- dacă configurația este asemănătoare cu configurația centrului chiral din D-gliceraldehidă (hidroxilul la
dreapta (dextro) și H la stânga în formulele de proiecție Fisher), monozaharida aparține seriei D;
- dacă configurația este asemănătoare cu configurația centrului chiral din L-gliceraldehidă (hidroxilul la
stânga (levo) și H la dreapta în formulele de proiecție Fisher), monozaharida aparține seriei L;
Marea majoritate a monozaharidelor descoperite în natură fac parte din seria D.
Aldoze izomere cu D-glucoza.

Cetoze izomere cu D- fructoza

Structură

- Monozaharidele cu 5 sau 6 atomi de carbon adoptă și formule ciclice. Formele ciclice sunt ma istabile
decât formulele acicilice și explică unel proprietăți ale monozaharidelor

- Reacția de ciclizare are loc între grupa carbonil din aldoze şi cetoze la care se adiționează o grupă –
OH, atomul de O carbonilic devine grupă hidroxil. Noua grupă hidroxil ce apare prin adiția H la O
grupei carbonil are o reactivitate mărită faţă de celelalte grupe OH din moleculă și se numește –OH
(hidroxil) glicozidic.

► Prin ciclizare apare un nou centru de asimetrie la atomul de carbon care a aparținut grupei carbonil și
face posibilă existența a doi stereoizomeri numiți anomeri (alfa)α- şi (beta)β.
► La anomerul α hidroxilul glicozidic este în partea dreaptă la carbon asimetric, iar la anomerul β are
hidroxilul glicozidic în partea stângă.
În reacției de ciclizare rezultând cicluri de 5 sau 6 atomi dintre care unul de oxigen, prin analogie cu
doi heterocicliici cu O se denumesc astfel:
- ciclul cu 5 atomi se numeşte ciclu furanozic
- ciclul cu 6 atomi se numește ciclu piranozic.

► Formulele anomerii α- şi β în formă ciclică se numesc formule de perspectivă Haworth .

În aceste formule substituenții din partea dreapă din formula Fischer se notează în partea de jos a ciclului,
iar subtituenții din partea stângă în partea de sus.
Mai jos sunt reprezentate formulele Haworth, forma piranozică ale glucozei:
Formulele Haworth mai importante pentru fructoză sunt cu ciclu furanozic:

Proprietăți fizice
 Monozaharidele sunt compuși solizi, cristalizați, cu temperature de topire ridicate comparativ cu
alcoolii cu același numãr de atomi de carbon.
 Anomerii au temperaturi de topire diferite. Punctul de topire a α-glucozei este de +146oC şi al β-
glucozei este +150oC
 Monozaharidele sunt ușor solubile în apã datoritã capacitãții de a forma legãturi de hidrogen prin
grupele hidroxil.
 Sunt puțin solubile în alcooli inferiori (etanol, metanol) și insolubile în hidrocarburi.
 pH-ul soluțiilor monozaharidelor este neutru.
 Sunt incolore, nu prezintã miros și au gust dulce. Fructoza este cea mai dulce monozaharidă, fiind
consideratã etalon pentru gustul dulce. Glucoza are 75% din puterea de îndulcire a fructozei.

Proprietăți chimice

Monozaharidele prezintã proprietãți specifice compușilor carbonilici și alcoolilor.

1. Reacția de reducere a monozaharidelor cu amalgam de sodiu, în mediu acid, sau cu hidrogen
molecular în prezența catalizatorilor de nichel este o reacțiie de adiție a hidrogenului la grupa
carbonil și conduce la alcooli polihidroxilici.

Prin reducerea D-fructozei rezultã prin un amestec echimolecular de doi alcooli polihidroxilici
stereoizomeri: D-sorbitol și D-manitol.
D-glucoza prin reducere formează D-sorbitol.

2. Reacția de oxidare

Grupa carbonil poate fi oxidată cu apă de clor, apă de brom, sau cu sãruri complexe ale unor metale
grele, de exemplu cu reactivul Tollens sau cu reactivul Fehling la acizi polihidroxilici numiți acizi
aldonici, în cazul glucozei se obține acid gluconic.(oxidare blândă)
Oxidarea cu acid azotic concentrat este oxidare energică, când se oxidează și grupa alcool primar cu
formare de acid zaharic(acid dicarboxilic)
Oxidãrile permit diferențierea aldozelor de cetoze, de ex. glucoza de fructozã.

Oxidarea glucozei cu reactivul Tollens- hidroxid de diaminoargint(I)

+1 𝑒 −
Ag+1 → Ago r. de reducere
−2 𝑒 −
C+1 → C+3 r. de oxidare

Prin oxidarea glucozei cu reactiv

Tollens, pe pereții eprubetei apare
o oglindã strãlucitoare de argint
metalic.
Reacția se folosește la argintarea
oglinzilor.
Oxidarea glucozei cu reactive Fehling.
Reactivul Fehling este o soluție bazică în care se află ionul Cu2+ complexat cu ionul tartrat.
În urma reacției se obțin un precipitat roșu-cărămiziu Cu2O (oxid de cupru( I)

+1 𝑒 −
Cu+2 → Cu+1 r. de reducere
−2 𝑒 −
C+1 → C+3 r. de oxidare

În rezolvarea problemelor se pot folosi formule moleculare:

C6H12O6 + 2[Ag(NH3)2]OH → C6H12O7 + 2Ag↓ + 4NH3 + H2O
glucoza reactiv Tollens ac. gluconic oglinda de argint
C6H12O6 + 2Cu(OH)2 → C6H12O7 + Cu2O↓ + 2H2O
glucoza reactiv Fehling ac. gluconic oxid de cupru (I) precipitat roșu-cărămiziu
3. Fermentația alcoolică a glucozei, în prezența unor enzime din drojdia de bere, cu formare de alcool
etilic și dioxid de carbon.
C6H12O6 → 2CH3─ CH2─OH + 2CO2↑
Pe această proprietate se bazează obținerea băuturilor alcoolice prin fermentarea sucurilor dulci din fructe.
4. Reactia de condensare – se discută la dizaharide

Utilizări :
Glucoza este folosită în medicină, deoarece este un compus ușor asimilabil în organismul uman și un
bun furnizor de energie.
C6H12O6 + 6O2 → 6CO2 + 6H2O + Q
Industrial se utilizează la prepararea produselor zaharoase, a gluconatului de calciu, a pastilelor de
vitamina C și la fabricarea oglinzilor, obținerea băuturilor alcoolice.

Oxidarea cu reactiv Tollens video https://youtu.be/yDRZv_uETc4

Oxidarea cu reactiv Fehling video https://youtu.be/nDglRuHBTkw