Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Japan
日本
sens „originea soarelui”
Japonia are o cultură cu adevărat deosebită, dominată de un cod de etichetă foarte strict.
Numărul 4 trebuie evitat cu orice preţ. În Japonia, numărul 4 este evitat, deoarece semnifică moartea.
Aşa cum numărul 13 reprezintă o superstiţie pentru occidentali, numărul Curiozități despre Japonia
4 „le aduce ghinion” japonezilor. Lifturile omit uneori etajul 4 şi în cazul extreme, etajele 40-49.
Numărul 49 este cu atât mai ghinionist, potrivit tradiţiei japoneze, rezonând cu „durerea până la
moarte”.Teama de numărul 4, foarte comună în ţările asiatice.
Cei care îşi suflă nasul în public nu sunt văzuţi cu ochi buni.Cei care îşi suflă nasul în public sunt
consideraţi dezgustători. În Japonia, cei răciţi trebuie să caute un loc retras, unde să îşi sufle nasul.
Japonezii sunt deranjaţi chiar şi de ideea folosirii unei batiste.
Bacşişul reprezintă un motiv de insultă pentru japonezi. De obicei, chelnerii care primesc bacşiş
aleargă după clienţi, ca să le înapoieze banii. În loc de bacşiş, clienţii pot lăsa un cadou simbolic.
Cei care mănâncă pe stradă sunt consideraţi neciopliţi. În Occident, cei care mănâncă pe stradă nu
sunt judecaţi atât de aspru ca în Japonia. Mulţi japonezi nu acceptă ideea ca o persoană să mănânce în
văzul lumii, pe stradă sau într-un vagon de tren. Există şi excepţii de la regulă, cum ar fi consumul de
îngheţată, care este acceptat.
În Japonia, există angajaţi care îi înghesuie pe călători în metrou.Oshiya poartă uniforme, mănuşi şi
şepci, având rolul de a-i împinge pe călători în metrou. Ei sunt plătiţi să se asigure că toată lumea urcă .
În trenuri, japonezii dorm cu capul pe alţi călători. Dacă un japonez adoarme cu capul pe un turist,
acesta trebuie să accepte situaţia. Japonezii sunt navetişti de cursă lungă şi oboseala îi doboară în
drum spre casă
Când treceţi pragul unui japonez, nu uitaţi să veniţi cu un cadou.Este o onoare să fiţi invitat în casa
unui japonez şi trebuie să aduceţi musai un cadou. Acesta va fi împachetat cât mai frumos, cu multe
panglici colorate.
Cei care sorb tăiţeii sunt apreciaţi, deoarece arată că s-au bucurat de masă.
Costumul național-Kimono-ul:
Kimono-ul (着物)este costumul național al Japoniei.
La origine, cuvântul kimono ad-literam însemna: lucru de îmbrăcat (ki „a îmbrăca”, mono „lucru”).
Kimono-ul este format din piese multiple de material sub forma literei T, așezate în așa fel încât tivul să
ajungă la glezne, manșoane atașate acestor piese și mâneci lungi și largi.
Kimono-urile sunt cel mai adesea înfășurate în jurul trupului, având tot timpul partea stângă peste cea
dreaptă (excepție făcând înmormântările) și sunt prinse de o centură numită obi, ce este legată la spate.
Delicata vestimentație este purtată de obicei împreună cu încălțăminte tradițională (în
special zōri sau geta) și șosete (tabi).
În ziua de azi, kimono-urile sunt purtate în special de către femei și doar la ocazii speciale. Puține dintre
femeile în vârstă și bărbați poartă kimono-uri în mod regulat, de obicei folosindu-le cu ocazia
nunților, ceremoniei ceaiului și ale altor evenimente formale.
Kimono-ul poate fi necăptușit (numit hitoe), căptușit cu lână sau alt material (numit awase), sau căptușit
cu bumbac (numit wataire). Cele necăptușite se poartă de obicei din iunie până în septembrie, dar pentru
evenimente mai puțin ceremonioase se poartă yukata. Pentru evenimente mai ceremonioase se poartă
kimonouri din material precum gazeu de mătase (ro sau sha) sau pânză fină de in (jōfu). Kimonouri
căptușite se poartă din octombrie până în mai, și sunt făcute mai ales din mătase sau lână.
Kimono-uri căptușite cu bumbac, sau halate trei-sferturi căptușite cu bumbac (purtate peste kimono)
numite tanzen se poartă în toiul iernii acasă.
Kimonoul ceremonial pentru bărbați este confecționat din mătase neagră (numită habutae), fiind decorat
în alb cu blazonul familiei.
Femeile poartă diferite feluri de komonouri festive. Cel purtat de mireasă este din mătase albă cu roșu,
cu brocart sau broderii. Femeile căsătorite poartă kimonouri de culori mai închise, cu design mai simplu
pentru ocazii festive, și de culoare neagră fără design pentru înmormântări.
Simbolul latinizat este ¥.Yenul a fost introdus de către guvernul Meiji în anul 1870.
În era Edo era un sistem complicat bazat pe moneda mon. O lege din 1871 a decis folosirea unui sistem
zecimal al yen-ului (1 yen = 100 sen = 1000 rin). Valoarea legală a fost determinată drept 0,78 uncii troyes
(24,26 g) de argint, sau 1,5 g de aur pur. Astăzi (2007) aceeași cantitate de argint are o valoare de circa
825,1 yeni, iar aurul o valoare de 3.829,6 yeni. Sen-ii și rin-ii au fost scoși din circulație în 1953.
După al Doilea Război Mondial yenul japonez a pierdut mult din valoare. În 1949, după o perioadă de
instabilitate, valoarea yenului a fost fixată la ¥360 pentru 1 dolar american. Această rată de schimb s-a
menținut până în anul 1971, când Statele Unite au renunțat la convertibilitatea dolarului în aur. Din 28
august 1971, rata de schimb a yenului este flotantă.
Actualmente (2009) monedele yenului sunt: 1, 5, 10, 50, 100, 500, iar bancnotele sunt: 1000, 2000 (folosită
mai rar), 5000 și 10000.
1 yen: 1 g, aluminiu
5 yeni: 3,75 g, alamă (cupru și zinc)
10 yeni: 4,5 g, bronz (cupru, zinc, cositor)
50 yeni: 4 g, cupronichel (cupru, nichel)
100 yeni: 4,8 g, cupronichel (cupru, nichel)
500 yeni: 7 g, cupronichel (cupru, nichel) sau aliaj din cupru+zinc+nichel
Limba vorbita
Japoneza (日本語, nihongo ) este principala limbă vorbită și scrisă în Japonia.
Japoneza prezintă asemănări sintactice cu limbile altaice, și posibile influențe de vocabular și morfologie
din limbile malaio-polineziene.
Pe durata ultimelor aproximativ 15 secole, în urma contactului cultural cu China, un număr important de
cuvinte au pătruns în limba japoneză, împreună cu scrierea ideografică. În afară de caracterele chinezești
(numite în japoneză „kanji”), japoneza folosește în prezent și „hiragana”, „katakana” (două silabare fonetice
paralele, de câte aproximativ 50 de simboluri fiecare), și ocazional „rōmaji” (caractere latine).
Este considerată o limbă aglutinantă (care formează cuvinte și expresii prin alăturarea de morfeme) și se
distinge printr-un sistem complex de forme de exprimare onorifică, reflectînd structura ierarhică,
„verticală”, a societății japoneze.
Sunetele din limba japoneză sunt relativ puține la număr. Accentul se manifesta prin intonație (înălțimea
sunetului), care poate servi uneori la diferențierea unor cuvinte altfel identice.
Deși nu este deloc înrudită cu limba chineză, japoneza a împrumutat masiv din aceasta pe parcursul a mai
mult de 1500 de ani de legături culturale. În scrierea japoneză au fost folosite inițial
exclusiv ideogramele chinezești, numite în limba japoneză "kanji", dar datorită diferențelor majore la nivel
gramatical între cele două limbi această metodă de scriere era greoaie și a trebuit îmbunătățită prin
introducerea unor caractere fonetice care să marcheze de exemplu flexionările specifice limbii japoneze.
Astfel au început să fie folosite, pe lîngă kanji, și două silabare („alfabete” în care unui caracter îi
corespunde o silabă) rezultate din simplificarea unor ideograme chinezești.
Cuvinte in Japoneza
Da .
Hai.
は い。
Nu
. Iie.
い い え。
Mulțumesc.
Doumo.
どうも.
Mulțumesc .
Arigatou gozaimasu.
あ り が と う ご ざ い ま す。
Cu plăcere.
Dou itashimashite.
ど う い た し ま し て。
Religia
Principalele religii din Japonia sunt budismul și șintoismul. Totuși, majoritatea japonezilor
nu sunt adepții unei singure religii, ci încorporează în viața lor de zi cu zi caracteristici din
ambele religii, într-un proces numit sincretism. Învățăturile budiste și șintoiste sunt adânc
încorporate în viața zilnică din Japonia, deși japonezii pot să nu își dea seama de acest
lucru.
Locuri populare
Japonia este o țară cu contraste uimitoare .Orașe și sate moderne de sticlă
neatinse de civilizație coexistă aici. Tehnologiile înalte „cresc” lângă copaci vechi
de secole.. Acesta este unul dintre cele mai neobișnuite și țări interesante pentru
cunostinta.
Hokkaido
Nara
Nara este un oraș-muzeu plin de monumente istorice și culturale din Japonia. Cu mult timp în
urmă (din 710 până în 784 d.Hr.), Nara, situată în centrul țării, a fost capitala statului și a avut
o influență uriașă. Pe acest moment Nara are o populație de 365.000.