Sunteți pe pagina 1din 213

TEODOR FILIP

EXPERIMENTUL TERRA
volumul II
CUVÂNTUL EDITORULUI

Cititorii constanți (dar și cei “noi”) ai domnului Teodor Filip au acum


prilejul unei noi “reîntâlniri”, plăcută ca și celelalte. Să ni le reamintim (toate la
Editura “OBIECTIV”):
- “Războiul parapsihologic împotriva României" (1997) - reeditată;
- “Secretele USLA” (1999) - reeditată;
- “Conspirația Satanei - Ținta România” (2000) - reeditată;
- “Conspirația Satanei - Ținta România”-vol. II (2001 );
- “Teroriștii printre noi” (2001 );
- “Experimentul Terra” (2001 ) - reeditată;
- “Adevăruri explozive” (2002) - reeditată;
- “Experimentul Terra"- vol. II (2002);
- “Conspirația Satanei - Ținta România” - vol. III (2002).
Să recunoaștem, 9 lucrări incitante, nu degeaba incluse în “Colecția
EXPLOZIV” ! Iar după cum se poate observa, 5 din cele 7 titluri anterioare
au impus și reeditările de rigoare, datorită cererilor suplimentare ale “pieței”.
Mai mult, după ani buni de la prima apariție, “Războiul parapsihologic” se
vinde, și acum, foarte bine iar “Secretele USLA” și cele două volume
“Conspirația Satanei”, deși epuizate, ne sunt solicitate atât de insistent
(telefoane și scrisori), încât au impus continuări. Deocamdată, cu volumul III
la “Conspirația Satanei” (la fel de “exploziv” !). Sper să-l Conving, însă, pe
dl. Filip să ne ofere și un volum II la “Secretele USLA”...
Din păcate, disciplina militară și obligația păstrării secretului de serviciu sunt
reflexe adânc însușite, atât de dl. Teodor Filip, cât și de dl. Florian Gârz, încât,
la ani buni de la “trecerea în retragere”, nu pot fi convinși, cu nici-un chip, să ne
dezvăluie prea multe din experiența proprie. Din păcate pentru noi, editură și
cititori, căci alții se bucură !...
Ne bucurăm, însă, și noi de interesul la fel de exploziv al cititorilor. Dintre
care, tot mai mulți fac deja colecție din lucrările Editurii “OBIECTIV”. în
plus, constatăm un nou aspect îmbucurător. Ca la orice editură, până în 2001,
unele volume aveau o desfacere mai rapidă decât celelalte. în special, cele de
istorie și mai ales “SECRETELE TERREI” (nu e autolaudăl), românul
dovedindu-se mai interesat de propria istorie, decât de cele petrecute în
lume, oricât de incredibile ar fi. Atât de interesat, încât lucrarea unui debutant,
“Revanșa Daciei”, a fost deja reeditată, după numai câteva luni, iar cititorii ne
solicită să tipărim “SECRETELE TERREI” în continuare, “și volumul VI, dacă
e nevoie”...

De la finele anului 2001 are loc, însă, un fenomen nou: toate aparițiile noi
ale Editurii “OBIECTIV” au început să se vândă la fel de bine, aproape că
“merg cap la cap” ! Cauzele pot fi doar două: fie “orizontul de așteptare s-a
lărgit cu segmente noi de cititori, interesați și de spionaj, Ocultă sau ufologie,
fie majoritatea cititorilor cumpără (aproape) toate cărțile nou-apărute. Ambele
situații ne bucură și, pentru a nu-i dezamăgi pe cei care ne asigură continuitatea
în activitate, vom păstra profilul editurii și cel puțin nivelul de până acum al
lucrărilor. Cu alte cuvinte: “SECRETE ÎN OBIECTIV, ADEVĂRUL
EXPLOZIV!”...
Audiența de care se bucură aparițiile Editurii “OBIECTIV” este
dovedită și de frenezia cu care se “umple” țara de publicații “OBIECTIV”.
Unele le găsiți enumerate pe pagina 2, altele nu le-am mai trecut, pentru a nu
umple pagina. Oricum, se pare că nu va mai dura mult și va exista în fiecare
județ câte un cotidian sau periodic intitulat “Obiectiv”, sub o formă sau alta.
Am mai scris: “OBIECTIV” este o marcă înregistrată și majoritatea
funcționează ilegal. Nici-o problemă: nu ne vor dăuna cu nimic și banii lor...
Nu știu dacă, nu cumva, la mijloc e și o “operațiune” de amploare a celor
care ne “iubesc” (deși, am destule elemente și în acest sens), pentru a crea
confuzie în jurul numelui “OBIECTIV”.
Ce știu clar este, însă, altceva: după seria de noi apariții din aprilie-mai
(2002), pentru prima oară de când ființăm, am avut o “ploaie” de reclamații din
partea expeditorilor de taloane! Care sesizau neprimirea cărților iar noi nu le
primisem comenzile! Interesant, nu? Alte cazuri și mai iritante au fost cele în
care eram sunați cu insistență pentru neprimirea coletului, acesta fusese
expediat de mult, la poștă li se spunea că n-au primit nimic...iar coletele ne
veneau înapoi, nefiind ridicate, zice-se !...
Se pare că “editorialele” mele din “Adevăruri explozive" și, mai ales,
“SECRETELE TERREI”- vol. III i-au “supărat rău de tot, da’ de tot !”pe unii
“băieți cu ochi albaștri" și acum au vrut...să-și demonstreze profesionalismul,
mult prea șifonat în acele “editoriale”! S-au făcut de râs încă o dată, ca
dovadă că sunt tare insistenți...
Pentru acest motiv, ne anunțăm cititorii de până acum că spre sfârșitul lunii
octombrie (2002) le vom trimite tuturor un talon de comandă cu titlurile
noi iar dacă, până la data apariției primelor cărți, nu l-au primit, să ne
comunice într-un fel acest lucru. Pentru a lua măsurile care se impun. Totodată,
dacă fac vreo comandă (telefonic, poștal) și coletul nu ajunge, să ne anunțe.
în mod normal, onorăm comenzile în max. 3 zile de la data primirii lor.
Pe de altă parte, constat că nu s-a înțeles corect scopul contractului cu
cititorii. El asigură o reducere de 30% pentru titlurile
noi, ce se livrează, automat și cu prioritate, la fiecare apariție. De exemplu,
completând actualul talon, vă asigurați primirea aparițiilor noi (fără reeditări),
cu 30% reducere, în câte 1 (sau mai multe) exemplare), pe parcursul anului
2003. De reținut: prețul cărților din 2003 va fi de (câte) 70.000 lei/ex. și vor fi
15-20 titluri noi, pe profilul cunoscut. Avantajele sunt reciproce și se cunosc.
Pentru că ne vin tot mai multe semnale, din toată tara, că lucrările noastre
sunt căutate și nu prea pot fi găsite, rugăm cititorii să ne semnaleze asemenea
cazuri. Cu unele excepții, cărțile Editurii “OBIECTIV” sunt livrate în toate
județele + București.
Totodată, solicităm în continuare sprijinul cititorilor în promovarea
lucrărilor noastre: cititori noi, sau chiar difuzori noi (și serioși). Fiți convinși
că nu vor avea ce regreta! Așteptăm, apoi, și manuscrise de calitate.
O dovadă este și prezenta lucrare a d-lui Teodor Filip. Deși sunt un
împătimit cititor în acest domeniu, mărturisesc că, și în acest volum II, am găsit
informații de senzație, pe care nu le aflasem încă. De exemplu: “Subsolul
Vrancei - colonie extraterestră !" Constatare a unor cercetători japonezi, deci
mai multe decât credibilă...
In “Cuvântul editorului” \a volumul anterior, propuneam să fie lecturat
înainte de “SECRETELE TERREI”- vol. II, pentru a fi mai bine înțeles.
Același lucru îl pot propune și acum: lecturati mai întâi “Experimentul
Terra” -vol. II, și doar apoi “SECRETELE TERREI” - xio\. IV. Parcurse în
această ordine, cele două lucrări vă vor lămuri suficient că, într-adevăr,
civilizația umană este un experiment genetic al “zeilor” și că el a avut loc în
zona Carpatilor, mai precis în HAR-DEAL = “Casa (grădina) Domnuli” !...
Lectură plăcută !
Eugen DELCEA
BIOGRAFIE
TEODOR FILIP
• născut în 23.03.1943, la Râmnicu Vâlcea;
• 1961 - absolvit Liceul "Emanoil Gojdu" -
Oradea;
• 21.08.1964 - absolvit Școala de Ofițeri M.I.-
Oradea;
- repartizat la Batalionul Trupelor de

Securitate Oradea, ca locotenent și


comandant de pluton, ulterior avansat comandant de companie;
• martie 1976 - selecționat pentru U.S.L.A.
(recent înființată);
• 03.05.1976 - transferat la U.S.L.A., repartizat în Statul Major al unității, ca
ofițer (căpitan) cu pregătirea militară a cadrelor;
• începând cu martie ’77 și până la pensionarea sa pe caz de boală (două
pre-infarcturi și lombosciatică) datorată specificului activității, a primit
diferite responsabilități, toate la nivelul funcției de colonel:
- șef al Serviciului pentru paza și apărarea ambasadelor și a reședințelor
diplomaților acreditați în România (obiectivele de competența U.S.L.A.);
- responsabil de pregătirea antitero a cadrelor din unitate și teritoriu (în
cadrul Colectivului învățământ al U.S.L.A.);
- comandant de schimb la Aeroportul Internațional Otopeni, răspunzând
de controlul antitero și antideturnare;
Teodor Filip a fost pensionat medical cu gradul de locotenent-colonel.
CUVÂNTUL AUTORULUI

Un grup social din ce în ce mai numeros este încredințat că provine de pe


alte planete. în acest sens, 25 de cetățeni americani au făcut dez- >
văluiri șocante.
“Problematica O.Z.N.-urilor este vastă și complexă și are o multitudine de
fațete, fapt ce refuză o ipoteză unic acceptată, capabilă să explice multele
întâlniri, de toate gradele, între pământeni și extratereștri, care au generat și
generează paradoxuri cu care suntem confruntați. După cum nu se poate accepta
nici faptul că originea noastră este extraterestră. Orice întâmplare extraordinară
o privim cu neîncredere sau chiar cu naivitate.
Deoarece sunt convins că cele relatate în cele două volume pot fi incredibile
pentru unii, răstălmăcite de către alții, aș vrea să subliniez, încă o dată, că
referitor la O.Z.N.-uri suntem în continuare mințiți și manipulați. Doar un
număr foarte restrâns de oficialități și șefi/ directori/membri de vârf (cum
doriți să-i numiți) al serviciilor de informații este la curent cu detaliile
referitoare la această problemă. Și se crede că aceste foarte puține persoane
prezintă un foarte înalt grad de securitate. Adică “știu să-și țină gura închisă”,
“au fermoarul tras la gură". Toate informațiile referitoare la O.Z.N.-uri sunt
catalogate la 38 nivele deasupra celui “Top Secret”. Deci, de nepătruns. Și sunt
convins că aceste persoane sunt, la rândul lor, buimăcite de multitudinea de
informații care le parvin.
“Experimentul Terra” nu face o analiză profundă a originii extraterestre a
pământenilor, nici a experiențelor care se fac pe oamenii- cobai. Aceasta,
deoarece cele prezentate sunt de domeniul incredibilului, iar scepticismul
cititorului este perfect justificat. Dar nu trebuie să uităm că am trăit
evenimente care, într-un trecut nu prea îndepărtat, erau considerate ca
neputând avea loc. Câți dintre-noi, spre exemplu, am fi crezut că țările satelit
Moscovei vor înlătura comunismul până în decembrie 1989 ? Sau că, un an mai
târziu, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice se va destrăma ? Cu timpul, și
sintagma “vizită extraterestră”va fi acceptată...
Citind această cartei veți fi uimiți și neîncrezători. Veți descoperi încă
multe întâmplări incredibile, șocante, uluitoare, care contrazic orice
principiu al logicii, dar care, totuși, au avut loc. Au loc și în
prezent. Anormalul sau ciudatul, misteriosul au generat și generează
puternice îndoieli, care ne zdruncină convingerea înrădăcinată că totul este la
locul lui. Că inimaginabilul nu se poate întâmpla. Sute de mii de persoane au
semnalat și relatat întâmplări senzaționale la care au fost martori. Nu au fost și
nu sunt crezuți. Documentele oficiale care se întocmesc referitoare la ele nu
sunt date publicității. Dacă însă regula este încălcată, oamenii nu le dau
crezare. Par de domeniul inimaginabilului. Ei bine, nu este așa. Sunt fenomene
despre care știm că nu știm nimic, sau despre care nu știm. Nu este un joc
de cuvinte, ci realitatea.
Marea majoritate a oamenilor adoptă un scepticism extrem sau o
credință nestrămutată. în cazul O.Z.N.-urilor și extratereștrilor, spre exemplu,
cei din prima categorie - chiar oameni de știință - pun întâmplările pe seama
iluziilor (varianta cea mai des folosită), ori dau explicații pe care le pot demola
și liceenii. Cei din a doua categorie le acceptă cu o credință religioasă fanatică.
Dar, spre cinstea lor, sunt și persoane lucide, demne de încredere, care
cercetează, se documentează și aduc argumente științifice solide în susținerea
tezei lor. Ca de exemplu, pentru O.Z.N.-uri. Că sunt nave extraterestre, care au
“vizitat ” Terra cu milioane de ani în urmă. "Cred că, pe vremuri, Pământul a
fost un fel de «no man’s land» pe care alte lumi l-au explorat, l-au colonizat, și
s-au înfruntat pentru stăpânirea lui. Acum, ceva posedă Pământul și-i
îndepărtează pe coloniști...” *
Luate împreună, dovezile privind prezența extratereștrilor pe Terra sunt
covârșitoare. Puțini oameni cunosc aceste dovezi, dar și mai puțini sunt cei
care au hotărât să rupă tăcerea. Toți sunt oameni de valoare în domeniul
ozenisticii. Ei și-au asumat riscuri extraordinare mărturisind în scris sau răspicat
gândurile care îi frământă. Pentru cele; dezvăluite, o parte dintre ei au fost chiar
asasinați.
Lecturând această carte, veți lua la cunoștință de secretul
microcipurilor implantate în creierul oamenilor, despre faptul că Terra
este un poligon experimental al extratereștrilor, iar OMUL cobaiul lor.
Scopul: crearea hibridului OM-ET (ET = poligon de încercare sau un cobai;
în concluzie: ET = hibridul uman-extraterestru).
Ființe terestre sau acvatice, ori ființe din altă lume sunt prezențe inevitabile
ale visurilor noastre, ale mitologiei universale. Câți dintre voi, stimați cititori,
nu ați visat, Și nu o dată, că dați din mâini și zburați ori puteți trăi în mediul
acvatic ? De unde le păstrează subconștientul nostru ? j
Pentru mine este clar că ceva e ciudat în trecutul nostru, ell fiind plin de
zei necunoscuți, sau care au primit diferite denumiri de la strămoșii noștri
și care au poposit cu nave spațiale pe Terra] încă din epoca de piatră. Și
toți au lăsat învățături pentru oameni] promițând că se vor reîntoarce. 1

în trecutul îndepărtat al civilizației actuale găsim un întreg arsenal al


necunoscutului (o parte din el a fost prezentată în primul volum). De ce vechii
zei și-au folosit armele lor sofisticate împotriva oamenilor (vezi distrugerea
Sodomei și Gomorei) ? De ce oamenii, și în ziua de astăzi, invocă un ajutor
sfânt ? “Doamne, ajută”, exclamă omul la necaz. Acest lucru este comun
tuturor religiilor. Oare, de ce ?
Picturile și sculpturile prezintă zei, preoți, regi și eroi. Aceștia apar și din
mormintele întunecate care sunt descoperite. Iar vechimea zborurilor în
Cosmos nu mai e secretă. Deși arhivele au fost distruse sistematic, parcă la
comanda cuiva, s-au păstrat numeroase documente și informații ce relatează
despre civilizații misterioase care au vizitat Terra. Zeii din trecutul îndepărtat
au lăsat după ei urme care astăzi pot fi descifrate. “Chiar dacă nici în ziua
de azi nu știm cine erau acele inteligențe extraterestre și nici de pe ce stea
îndepărtată veniseră, presupunem că acestea au exterminat atunci o parte din
omenirea existentă și au creat un om nou, probabil primul «Homo sapiens»,
scrie contestatul Erich von Dăniken în “Amintiri despre viitor”.
Ce anume a reușit să imprime în piatră acele urme ale navelor extraterestre,
cu sute de mii de ani în urmă ? Oare au existat marțieni în vechiul Vietnam ?
Sunt cumva razele laser și bomba atomică mai vechi decât Potopul ? Cine
sunt Fiii Luminii 1 Care erau oare armele Meduzei ? A existat o altă
civilizație pe Terra, înaintea celei actuale și care s-a autodistrus ?
Aceste sunt întrebări la care mai mulți oameni de știință, printre care și Peter
Kolosimo, au răspuns, prezentând și imagini. Cel din urmă susține că
cercetătorul modern nu e încă dispus să capituleze în fața piedicilor Universului
plin de întrebări, și a unor credințe moștenite, în noua sa carte, el se ocupă cu
incitanta temă a arheologiei universale. Aplecat asupra unei problematici foarte
bogate și variate, pline de mister, Kolosimo susține teza că Pământul a fost
vizitat din cele mai vechi timpuri de ființe extraterestre, dacă nu cumva
omul este chiar un segment al unui lanț evoluționist, care în timpul dezvol-
tării sale în felurite sectoare ale Cosmosului, a dus la plantarea noastră pe
această planetă.
De când e omul OM, el se află într-o frământare continuă. Trei dorințe
esențiale îi macină existența: căutarea nemuririi, aspirația către stele și pacea.
Oare e vorba numai de dorințe pur omenești sau, nu cumva, în subconștientul
său, se află dorul de casă provocat de stele și imensitatea Universului ? Această
nostalgie a “dorului de casă” nu cumva este o moștenire lăsată de zei ?
Marea întrebare care mă frământă de foarte mult timp este: când și cum au
reușit să devină strămoșii noștri îndepărtați inteligenți ? lar de aici decurg alte
întrebări. Ce i-a determinat, oare, pe oameni să creadă că
zeii coboară din cer, că sunt extrapământeni, pentru a-și arăta forța și
toată măreția lor ? Ce i-a determinat să născocească termenul de semizeu ? Ce
i-a îndemnat să concluzioneze că există Rai și Iad ?
Deși multi oameni de știință și cercetători s-au ocupat de aceste întrebări,
încă nu s-au găsit răspunsuri concrete. Totuși, s-au obținut nenumărate indicii în
favoarea unor contacte interplanetare.
Nu vă mai dezvălui alte lucruri, deoarece aș fi încântat să lecturați această
carte.
Capitolul I
“EXPERIMENTUL TERRA” A ÎNCEPUT ÎN EGIPT ?

“în 1922, Valea Regilor a fost teatrul unei descoperiri arheologice care a
emoționat și a pasionat întreaga Europă, mai mult decât oricare eveniment de
acest gen, de la descoperirea Troiei de către Schliemann”
C.W. Ceram
Prințesa egipteană era...un extraterestru !
în primul volum, am afirmat că există mai multe “civilizații fără
copilărie”, printre care și cea egipteană. Când vechii egipteni se refereau la
trecutul lor, afirmau doar atât: “descindem din zei”...
Pasionate de a descoperi originea acestui popor “fără istorie”, numeroase
echipe de arheologi, formate din oameni de știință renumiți în domeniul lor, au
executat - de-a lungul a zeci de ani - săpături arheologice în celebra “Vale a
Regilor”, în preajma localității Faytah, precum și în alte locuri. Au descoperit
construcții funerare subterane de o importanță deosebită. în ele, au găsit
numeroase mumii, texte inscripționate chiar pe pereți, iar în vechile temple,
nenumărate papirusuri care, descifrate, i-au pus pe gânduri. Mormintele
descoperite lângă Faytah, în vara anului 1994, datează din jurul anilor 6.000
î.e.n., iar mumiile...au fost cele care le-au oferit cele mai mari surprize.
Examinate mai bine de un an în laboratoarele de genetică din Marea Britanie,
probele prelevate și analizate amănunțit au dus la un rezultat șocant pentru
întreaga lume științifică: ADN-ul lor prezintă diferențe mari față de ADN-ul
uman (totalitatea genelor). S-a emis teoria potrivit căreia ele ar fi rezultatul
unor mutații ! Dar această teorie nu poate fi susținută științific. Aceste mumii
nu sunt... umane, sau nu în totalitate umane. Cercetătorii susțin că structura
genetică descoperită la aceste mumii nu poate fi explicată decât în cazul
unei “încrucișări” între specii diferite...
Mai mult, lată un caz șocant. La Moscova, în Muzeul Național de Istorie, se
găsește o mumie egipteană, descoperită în 1920 în “Valea Regiloi1’, și despre
care se credea că ar fi aceea a unei prințese decedate în urmă cu circa 3.000
ani. Eroare imensă. Reexaminările cu raze X din anii ’80 au demonstrat că
banala mumie înfășurată în
fâșiile de pânză protectoare este, de fapt, corpul unui humanoid de origine
extraterestră, cu următoarele caracteristici: înălțimea 1,20 m, craniu alungit și
prezentând o protuberanță neobișnuită în zona creierului mic, proeminențe
osoase deasupra ochilor, mâini cu șase degete lipite, cu unghii. O rană adâncă
în oasele pieptului demon-strează că a fost ucis, capul fiind retezat și așezat
alături de trup. O inscripție pe o plăcuță de aur, fixată pe piept, ne lămurește că
humanoidul avea vârsta de 106 ani, purtând numele pământean de Amenemon
și era comandantul “cetelor oaspeților veniți din cer”. Dar de ce a fost ucis ?
Zei cu trompă și francmasoni
Dar asta nu e totul, fapt pentru care fac o mică paranteză. într-o cămăruță din
capela Santa Maria della Pietà din Napoli, în două carcase din sticlă, au fost
descoperite două schelete, dintre care unul al unei femei. Ceea ce frapează la
cele două corpuri mumificate este faptul că vasele de sânge au rămas intacte
printr-un procedeu care a reușit să-și păstreze enigma chiar și în fața celor mai
sofisticate cercetări din zilele noastre. în ambele corpuri, stomacul și
intestinele sunt intacte, acest efect datorându-se tocmai conservării vaselor de
sânge. Nici chiar vechii egipteni, recunoscuți în arta mumificării, nu au reușit
așa ceva. Oamenii de știință din zilele noastre susțin că acest procedeu nu
putea fi atins fără a poseda o tehnică ultramodernă, inexistentă în secolul al
XVIII-lea. De ce spun acest secol. Deoarece, datarea acestor două mumii este
neîndoielnică și aparține cercetărilor și experiențelor executate de prințul
Raimondo di Sangro, care a trăit în acel secol. Interesant este că acel prinț a
fost Mare Maestru în Marea Lojă a Francmasonilor, de unde, din motive
necunoscute, a fost eliminat. Documentele de epocă atestă că el avea activități
oculte și era considerat un vrăjitor periculos. Poate tocmai din această cauză
a fost eliminat din Loja Francmasonilor. în arhiva personală a prințului
Raimondo au mai fost descoperite manuscrise alchimice scrise într-un cifru
necunoscut și o serie de tablouri înfățișând personaje levitând în spațiul cosmic.
Mai fac precizarea că, în anul 1976, Muzeul de Arheologie din Ciudad de
Mexico a intrat în posesia unei fosile nemaiîntâlnite până atunci: scheletul
complet al unei ființe care, după părerea oamenilor de știință mexicani, a
aparținut unui alt tip de ecosferă decât cea terestră. Arăta astfel: cap rotund,
fără orbite, un fel de trompă scurtă în loc de nas, coloană vertebrală lipsită de
coaste, omoplați netezi, două cioturi acolo unde ar fi trebuit să se afle brațele, o
serie de orificii- canale, prin care e posibil să fi trecut sistemul sanguin și cel
nervos. Este complet exclusă varianta unui “produs pământean” afectat de
anomalii genetice. Dar să revenim la problema noastră...
Originea extraterestră a Umanității
Cercetările efectuate asupra descoperirilor din Egipt, timp de mai bine
de opt ani, au confirmat ipoteza unei origini extraterestre a speciei umane.
Datarea mumiilor descoperite în vara anului 1994 a fost estimată la acea epocă
a Egiptului atât de îndepărtată, încât istoricii o numesc “epoca fabuloasă”,
dându-i sensul de “legendară”.
Dar misterele abia acum încep. Când se caută răspunsuri la întrebarea: de
unde provine poporul egiptean ? Cu ce familii etnice era înrudit ? Deoarece, nu
are nici o “istorie în spate”. Iar realitatea este foarte complicată. Teritoriul
viitorului “Imperiu egiptean” este populat de un neam asemănător
berberilor, care au pus stăpânire pe ținuturile din preajma Nilului aproximativ
cu 10.000 ani î.e.n. Aveau o cultură total deosebită de cea pe care ne place să o
numim “egipteană”. Textele vechi îi numesc “Anu” (“Arcașii”). Și dintr-o
dată, fără a se putea oferi vreo explicație, această populație dispare brusc, fiind
înlocuită de un neam complet diferit, pe care istoricii îi numesc astăzi “vechii
egipteni’. La întrebarea de unde au apărut, tot ei răspund că au migrat din sudul
Arabiei în jurul anilor 8.000 î.e.n. Dar unde au dispărut berberii ?
Foarte interesant este că, la “vechii egipteni” credințele religioase au
transmis din generație în generație: zeii au coborât în Egipt și au întemeiat
Imperiul. Din acești zei, au apărut dinastiile care l-au perpetuat. La
apariția zeilor, omul era lipsit de mijloacele de evoluție, zeii învățându-l
toate elementele civilizației. Domnia acestora a durat câteva mii de ani,
formând o dinastie legendară care s-a succedat la tron: Phtah, Amon-Ra, Șu,
Seb, Osiris, Seth și Horus. Pe parcursul acestor mii de ani, prin încrucișări
de sânge, apar dinastiile “umane”, “istorice”, cum sunt numite (vezi
descoperirile de lângă Faytah, prezentate mai sus).
Multe enigme mai planează încă asupra Egiptului antic. Se crede că
monoteismul este considerat creația iudaismului. Ei bine, se pare că nu este
chiar așa. Prima venerare a unui zeu unic, care a creat lumea, apare în Egiptul
vechi. Deci pe malurile Nilului. Mai multe imnuri religioase care s-au păstrat
spun: “Unul, care este Singur, cel care se naște din El însuși, Cel care era
atunci când nimic nu exista”.1

1 N. edit.: în “Secretele Terrei” - vol. IV, se poate vedea că vechea


credință într-un Dumnezeu Creator, “Unul”, era generală în preistorie și
ea provine de la "oamenii divini”(Homer), pelasgii, de pe teritoriul tării
Egiptul are o preistorie întunecată. Oamenii exprimându-și nerecunoștința
față de el (dar nu ne specifică de ce) și complotând împotriva sa (oare de
ce ?), extraterestrul zeu Ra a convocat pe egalii săi pentru a le cere sfatul și le-a
spus: “Priviți oamenii care s-au născut din trupul meu ! Spuneți-mi ce să fac cu
ei, fiindcă n-am vrut să-i omor
înainte să vă întreb". Sfătuit de ceilalți extratereștri, toți considerați zei, Ra
trimite împotriva oamenilor pe zeița Hathor (vechile legende spun că era
ochiul său I) care măcelărește toți oamenii întâlniți în cale. Bineînțeles, nu
cu sabia ori sulița, ci cu arme sofisticate. Sângele vărsat inundă hotarele (vezi
mitul Potopului) și-l determină pe Ra să o oprească pe zeița Hathor, și le
spune supraviețuitorilor: “Păcatul vostru a fost spălat ! Moartea îndepărtează
moartea !" De unde atâta ură ? Și de ce ? Pentru că, din fraza spusă de Ra
supraviețuitorilor, s-a înțeles că sângele spală păcatele, de unde s-au născut
sacrificiile rituale: la început erau sacrificați oameni, apoi animale. Oare acest
eveniment real, îngropat în milenii, petrecut pe malurile Nilului, nu este cel care
păstrează în amintirea omenirii și teama unei primejdii de moarte, când ea va fi
nimicită ? Oare atâtea previziuni ale Apocalipsei nu de aici își trag seva ?
Textele sacre descriu mai departe lupta pentru stăpânirea tronului,
între extratereștri. între cei doi frați, Osiris și Seth era o diferență ca de la
pământ la cer: Osiris era un faraon drept, blând, atent cu supușii săi, pe când
Seth era zeui răului (Satana ?). îl ucide pe fratele său, îi dezmembrează corpul și
îi împrăștie părțile în mai multe cetăți (oare de aici au preluat romanii și alte
popoare, inclusiv domnitorii români, obiceiul de a- I dezmembra pe dușmanul
de moarte și a-i atârna părți ale trupului pe porțile diferitelor cetăți, pentru a
“atrage frica dușmanilor" ?). însă intervine Ra, care-l învie și astfel Osiris a
fost identificat cu Soarele Lumii de Dincolo. Dar Seth a uitat de Horus, fiul lui
Osiris, pretedent și el la tron. Acesta îi declară război lui Seth, război care a dus
la separarea țării în Egiptul de Jos și cel de Sus. De fapt, Horus este și ultimul
faraon extraterestru. De la el, încep faraonii “epocii istorice”a Egiptului.
Toate cele prezentate mai sus sunt trecute în vechile texte egiptene, precum
și în legendele păstrate de-a lungul veacurilor.
Dinastia “urmașilor lui Horus”
Horus a fost ultimul faraon al dinastiei divine. Lui îi urmează dinastia

noastre...
13
“urmașilor lui Horus”, în denumirea egipteană “Șesu Hori’, adică “Cei care
au mers cu Horus”. Această dinastie, spun vechile scrieri și tradiția, i-a
civilizat cu adevărat pe locuitorii Egiptului, civilizație care a reprezentat fala
Egiptului de mai târziu. Se pare că, atunci, zeii veniți din ceruri s-au hotărât
să plece. Construirea celebrelor temple și piramide care uimesc și astăzi se
datorează acestei dinastii, iar hieroglifele săpate în piatră ne dau numele unor
faraoni: Djet, Den, Ti, Quand ș.a.
Dinastia descendenților lui Horus - "Șesu Hori’ - a introdus cel mai
important mijloc tehnic al civilizației egiptene: obținerea și prelucrarea
metalelor. Se știe că ținuturile Egiptului sunt sărace în minereuri feroase. Și
brusc, din neant, folosirea metalelor se impune ca o coordonată majoră a
civilizației faraonice. Faraonii din dinastia “Șesu 14
Hor” i-au învățat pe oameni că “lemnul tare” - cum numeau vechii egipteni
metalul - crește în măduva Pământului, de unde trebuie extras și prelucrat.
Urmașii lui Horus devin adevărați maeștri ai tehnologiei obținerii și prelucrării
metalelor. “O dovadă a faptului că folosirea metalelor n-a fost, în Egipt, o
achiziție a geniului uman, ci un implant tehnologic străin este persistența, în
tradițiile populare, a unei aversiuni fățișe față de uneltele care nu erau din
lemn. Groaza fierului, reieșind din aceste legende în care Răul luptă cu
«metalul tare» împotriva bietului personaj pozitiv înarmat cu arcuri și săgeți
din lemn obișnuit, este semnul dificilei asimilări a noului, venit din altă
parte”.'
O enigmă care persistă și în zilele noastre este faptul că faraonii de mai
târziu aveau două preocupări obsesive. Pe de o parte, să-și cunoască
arborele genealogic, pe de altă parte să-și denumească strămoșii. Dar
arborele lor genealogic nu a ajuns niciodată mai departe de faraonul
Menes. Și acest lucru s-a datorat preoților. Legăturile acestora cu societatea
sâcretă “Frăția Șarpelui" sunt deja o certitudine. întemeierea acestei societăți
secrete a avut un singur scop: ascunderea adevărului privind venirea
extratereștrilor pe Terra și apariția umanității. într-un proces lung de câteva
milenii au reușit acest lucru, transformând totul într-un mit, în religie chiar. în
felul acesta, poporul a uitat realitatea: originea extraterestră a conducătorilor săi
și faptul că civilizația de care se simte astăzi atât de mândru este rezultatul
contactului cu extratereștrii. Totul a fost deghizat în legende și farse de către
clasa privilegiată a preoților.
Față de toate popoarele lumii, în Egipt situația era alta: sunt faraoni care și-
au regăsit arborele genealogic pe parcursul a nu mai puțin de trei milenii și
patru secole (!), lucru ce i-a lăsat înnebuniți pe istorici. Pentru că întemeitorul
unei dinastii era obligat să aibă un moștenitor născut dintr-o fèmeie provenind
din dinastia precedentă (soția fostului faraon, sora sau o fiică a sa). Iar toate
acestea erau consemnate cu sfințenie de către preoți.
Și totuși, de ce a decăzut acest popor divin ? lată o parte a profețiilor unui
grup de preoți egipteni: “Âșa precum înțelepții trebuie să știe, există ceva ce
trebuie să aflați: va veni o vreme în care vi se va părea că egiptenii au
respectat zeii în zadar și minunile de care s-au bucurat au fost doar amintiri.
Zeii vor părăsi Pământul și se vor îndrepta spre ceruri, abandonând Țara
Egiptului. Străinii vor veni: lucrurile sfinte vor fi uitate și amintirea lor,
pedepsită. Atunci, acest pământ binecuvântat de Ei va fi acoperit de morminte.
Egipt ! Nu va rămâne din ol decât o amintire pe care nimeni nu o va crede,
vorbe aparte în piatră, povestind despre măreția sa trecută ! Zeii vor urca în
ceruri, iar Egiptul va rămâne un pustiu invadat de străini.
Atunci, omul nu va mai păstra în el nici iubire, nici credință”.

Scrierile și unele texte ale preoților s-au păstrat până în zilele noastre.
Studiate de istorici, ele dau numai dureri de cap! Pentru că descriu lucruri
incredibile, evenimente pe care o minte lucidă refuză să le accepte (comerțul
cu cei de pe Marte, moartea faraonului Tutan- khamon într-un accident al
unei farfurii zburătoare etc.). Și totuși, coroborate cu descoperirile
arheologice !!!...
Marea Piramidă și enigmele ei
Numeroase informații privind civilizația egipteană au descoperit istoricii
studiind și vechiile scrieri ale cronicarilor care i-au însoțit pe califi în călătoriile
lor prin Egipt. Astfel, istoricul, geograful și călătorul Abdul al Hasan Aii ibn
Husein Masudi, de origine coptă (așadar urmaș al vechilor egipteni), care în 820
e.n. l-a însoțit pe puternicul calif al-Mamun până în fața Marii Piramide de la
Giseh (El Giza), nu departe de Cairo, relatează că acesta aflase că în inima
pirămidei sunt ascunse manuscrise astrologice, “metale ciudate care nu
ruginesc” și “sticlă moale care se îndoaie fără să se rupă”.
Aceste informații s-au transmis, de-a lungul veacurilor, prin scrierile
preoților egipteni. Probabil că unele dintre aceste manuscrise/papirusuri au
ajuns în “mâinile cui nu trebuie”, cu toată paza strașnică pe care preoții o
impuseseră asupra lor. Acest text arab este prima relatare despre piramide, după
un “gol” de aproximativ un mileniu față de relatările istoricilor antici, ca
Herodot. Dar toate cercetările și încercările de a explica modul de
construire a marilor piramide pălesc în fața evidenței. Care generează
întrebări de genul: cum a fost posibilă construirea piramidelor cu mijloacele
disponibile în urmă cu cinci milenii? Cum au fost ridicate blocuri de piatră
cântărind 50 tone până la înălțimi de pestă 100 metri ? Cum au fost
transportate pe distanțe de kilometri, într-d vreme în care nu se cunoșteau
nici roata, nici animalele de povară ?
în 1798, înaintea bătăliei cu mamelucii, Napoleon Bonaparte lansă ostașilor
săi celebrele cuvinte: “De la înălțimea acestor piramide, patru-, zeci de veacuri
vă contemplă !" Generalul Bonaparte, fiind artilerist și un excelent
matematician, a calculat că din blocurile de piatră ale celor trei piramide de
la Giseh s-ar putea înconjura Franța cu un zid înalt: de 3 metri și lat de 30
centimetri.
■ Foarte multe ipoteze au fost emise referitoare la construirea celor peste 80
de piramide din Egiptul Antic. însă nici una nu dă răspunsuri satisfăcătoare la
întrebările de mai sus. Un grup de oameni de știință au emis o ipoteză foarte
îndrăzneață: extratereștrii i-au învățat pe faraoni să învingă gravitația
Pământului, astfel că transportu acestor blocuri de piatră a fost un fleac.
Marea Piramidă și celelalte au fost proiectate cu ordinatoare, blocurile de
piatră au fost tăiate
cu raze laser, ridicate și transportate cu dispozitive antigravi- taționale.
Bineînțeles că această ipoteză are mulți adversari.
Iar când istoricii și cercetătorii și-au pus întrebarea legitimă: la ce a folosit
construirea acestor piramide ?, nimeni nu a putut da un răspuns satisfăcător.
Până când au fost descoperite scrierile lui Diodor din Sicilia, din care citez:
“Egiptenii socotesc viața actuală ca pe o nimica toată. Ei numesc locuințele
«hanuri», din pricină că locuiesc scurt timp în ele, în vreme ce mormintele sunt
locuințe veșnice. De aceea, sunt mai puțin preocupați de construcția caselor,
decât a mormintelor”. Potrivit vechilor egipteni, moartea nu era decât
trecerea de la viața pământească într-o alta, în care defunctul își păstra
rangul și se bucura de toate privilegiile. Fără comentarii.
Charles Piazzi Smyth, matematician și profesor de astronomie la
Universitatea din Edinburg, înzestrat cu o prodigioasă fantezie, nu lipsită de o
temeinică pregătire științifică, le-a “dat de cap” tuturor oamenilor de știință
când, după ce-i stigmatizează pe egiptologi pentru “înfiorătoarea lor
îndărătnicie de a-și forma erudiția limitându-se la studiul cunoștințelor lumii
antice idolatre”, emite teze îndrăznețe, care pot fi rezumate astfel: Marea
Piramidă a fost construită cu scopul de a fixa “un sistem de măsuri și
greutăți menit să folosească întregii lumi”.
în cartea sa, “La science mystérieuse des pharaons”, scrisă în 1923, Th.
Moreux, abate, matematician, astronom și director al Observatorului din
Bourges, scria: “Astfel, în timp ce, vreme de secole, națiunile civilizate
cheltuiesc sume fabuloase, în timp ce savanții nu șovăiau să-și riște viața în
expediții îndepărtate, pentru a rezolva cele mai importante probleme
astronomice, nu este oare un lucru extraordinar să te gândești că această
soluție era simbolizată și monumentalizată, ca să zic așa, de mii de ani în
Marea Piramidă: că, pentru astronomii din zilele noastre, ar fi fost de ajuns să
știe a citi simbolurile ascunse în dimensiunile ei și că constructorii acestui
mare edificiu ajunseseră la o aproximație de care am fi fost mândri, pe bună
dreptate,' la sfârșitul secolului XIX !...”
Cei doi și-au atras numeroși adversari, iar discuțiile au fost pdrtate cu o
înverșunare ce depășea limitele sobrietății și conciziei cerute de disputa
științifică. Printre altele, au afirmat că preoții antici “inițiați” au pătruns marele
taine ale Universului monumentalizându-se, iar omul poate cunoaște...viitorul
speciei cercetând pietrele piramidei. Deoarece, despre acest subiect s-a scris
foarte mult, nu doresc să icpet. Accentuez doar că s-a căzut de acord asupra
faptului că Marea Piramidă împarte Pământul în două părți perfect egale
(jumătăți), că HO află în centrul de greutate al continentelor, ceea ce
înseamnă admiterea a priori că proiectanții și constructorii ei cunoșteau, de
«cum cinci milenii, forma sferică a Pământului și distribuirea
continentelor și mărilor și cu patru milenii și jumătate înainte d istoricele
călătorii ale lui Columb și Magellan...
Egiptologia este o știință relativ nouă. Cercetări și descoperiri î cadrul
acesteia se fac în permanență. Ele vor continua și pot apăre încă multe surprize.
Capitolul II
“FENOMENUL O.Z.N”

“După părerea mea, această situație (despre fenomenul O.Z.N.) poate avea
implicații în securitatea națională, mai presus de interesele unui singur
departament”
Walter Bedell Smith,
director CIA - 1952
Atenție, cad... extratereștri !
începând cu 1947, Guvernul Statelor Unite ale Americii, factorii politici și
de conducere ai Armatei au început să fie cuprinși de îngrijorare, care i-a
aruncat într-o confuzie totală.
Aceasta se întâmpla în perioada cea mai înfloritoare din punct de vedere
economic, când Statele Unite aveau cele mai înalte standarde de viață, exercitau
cea mai mare influență în lume, având cea mai puternică forță militară. Este
bine să reamintesc cititorilor că, imediat după încheierea celui de-al doilea
război mondial, americanii au început o adevărată vânătoare a oamenilor de
știință germani care construiseră celebrele bombe zburătoare V-1 și V-2,
precum și a celor din organizația VRIL, ce construiseră farfuriile zburătoare
naziste. Sute de oameni de știință și tehnicieni din diferite domenii, lucrători la
aceste proiecte, îmbrăcați în uniforme americane, au trecut "balta” și și-au
continuat activitatea în Statele Unite. Concomitent, mai multe avioane de mare
capacitate au transportat câteva farfurii zburătoare germane și toată
documentația pe care au reușit să pună mâna.
în același timp, Statele Unite erau singurul stat din lume care poseda arma
atomică (criminalul Truman dăduse ordin să fie folosită do două ori împotriva
Japoniei), fiind capabile să distrugă orice dușman. Chiar întreaga Omenire. Ce
mai, erau stăpâni pe situație !
Și, când le era lumea mai dragă (adică la picioare), s-au trezit în l.ița unor
situații fără precedent, de neconceput, care i-a îngrijorat la culme. în cinci ani
(1947-1952), pe teritoriul național al Statelor Unite s-au prăbușit 16 nave
extraterestre, fiind descoperite 65 de trupuri de extratereștri, dintre care
unul viu. lar numărul evenimentelor în care grupuri de oameni - mai mult sau
mai puțin numeroase - au văzut O.Z.N.-uri a fost atât de mare, încât declanșarea
unei anchete, cu
tehnica de atunci, era imposibilă. Cea mai mare navă extraterestră^
prăbușită avea diametrul de 300 metri ! Dar ceea ce i-a intrigat și îngrijorat,
în aceeași măsură, pe oamenii de știință și responsabilii cui sistemul de
securitate american a fost faptul că, printre rămășițele extratereștrilor, a fost
găsit un număr mare de părți de trup uman. Acest lucru i-a panicat. De
atunci, sistemul de securitate al informațiilor îr acest domeniu a fost întărit,
evenimentele respective fiind clasificate cs fiind secretele cel mai bine păzite
din istoria omenirii.
în decembrie 1947, în urma unor teste foarte riguroase, au fost selecționați
mai mulți oameni de știință, grupați într-o echipă specială. Acest grup se ocupa
exclusiv de studierea “fenomenului O.Z.N.”, în cadrul proiectului numit SIGN.
Cu timpul, el a luat amploare și și-a schimbai denumirea în Proiectul
GRUDGE. “Echipele albastre” se ocupau cu recul perarea navelor
extraterestre și a trupurilor extratereștrilor, pe care ld studiau oamenii de știință.
Evenimentele luând amploare, au fost create și “Echipele Alfa”, care s- au
unit cu “Echipele albastră în proiectul numit POUNCE. Deoarece restu
problemelor au fost tratate anterior, pe scurt, nu mai insist asupra lor.
Totul a început la Roswell...
La 2 iulie 1947, între localitățile Roswell și Corona, statul New Mexico, nu
departe de un ranch izolat, s-a prăbușit un obiect zburătoi de origine
extraterestră. 92 de oameni au fost martorii evenimentului ș au fost întocmite
35 de rapoarte de prim rang (personal Air Force). în apropierea localității
Roswell se afla și singura bază militară diq lume, la vremea respectivă, care
adăpostea o escadrilă de bombăn diere echipate pentru lansarea/aruncarea
bombelor atomice. Rod cititorul să rețină această informație, ea nefiind
gratuită. La puțin timp după acest eveniment, în Heast Canyon, Aztec, tot în
această regiunej s-a prăbușit un alt O.Z.N., cu diametrul de 33 m, în care au
fost găsite și mai multe cadavre de extratereștri, cu talia de 1,20 m.
Cu ..data respectivă a început “era fenomenului O.Z.N.", “era cosmică” sau
cum vreți să o numiți. Precum și era de intoxicare a opiniei publice
internaționale referitoare la acest fenomen. !
Trebuie să menționez că, în perioada 1926-1947, aproape că np există
relatări despre OZ.N.-uri. Și brusc, în primăvara anului 1946, se produce o
adevărată dezlănțuire a acestora pe cerul nocturn al țăriloț scandinave, în
nord-vestul Rusiei, Statelor Unite și țările din America de Sud...l
Luna - cel mai mare OZN
După primele experiențe atomice efectuate de americani, O.Z.N.-urile
au început să apară tot mai des. Apoi, agitația lor, ce părea o manifestare a
interesului față de rachetele terestre de mare altitudine, precum și față de
sateliții lansați de pe Terra, trebuie să fie considerate ca elemente importante ale
evoluției în ansamblu a acestui fenomen.
Să examinăm, pe scurt, cronologia evenimentelor care par să demonstreze o
anumită legătură între realizările omului și activitatea ozenistică.
Când germanii au experimentat pentru prima dată celebrele "bombe
zburătoare" - V1 și V2 -, testul a fost filmat. La vizionare, spre surprinderea
lor, au constatat că zborul bombei era însoțit de un obiect ciudat, care se
menținea în aceiași parametri. Nu au reușit să explice fenomenul respectiv. în
timpul celui de-al doilea război mondial, pe timpul luptelor aeriene de pe cerul
Europei, piloții britanici, americani și germani au semnalat, de mai multe
ori, niște ciudate obiecte strălucitoare în formă de discuri și trabucuri. Au
fost chiar escadrile care au deschis focul asupra acestora, bănuindu-le a fi ale
inamicului. însă, spre surprinderea lor, deși au observat că proiectilele tunurilor
ori gloanțele mitralierelor au lovit în plin, acestea își continuau nestingherite
caruselul zborului.
O perioadă, apariția lor nu a mai fost semnalată. Abia după un de la
experimentarea primei bombe atomice de către americani, ciudatele
obiecte au început să apară din nou pe cerul Americii și al Europei. Putem
conchide că experimentarea primei explozii nucleare a constituit și pentru
extratereștri o surpriză. în orice caz, a existat acest interval de timp între
evenimentul de pe Terra și cel al reapariției O.Z.N.-urilor.
De atunci, însă, acest interval s-a micșorat la numai două-trei zile. Acest
lucru mă face să bănuiesc că O.Z.N.-urile își aveau baza fie într-un loc izolat
de pe Pământ, fie pe vreun obiect natural sau artificial din apropierea
Pământului. Cea mai logică bănuială mă face să mă gândesc la astrul
îndrăgostiților - Luna (vezi fenomenele ciudate observate pe suprafața ei). Ori,
faptul că Luna este cel mai mare O.Z.N., deoarece straniile fenomene
observate i-au făcut pe oamenii de știință să ajungă la concluzia că astrul
îndrăgostiților trebuie să fie un loc foarte ciudat, ce depășește puterea lor de
înțelegere. în acest sens, mai fac o precizare: maiorul Patrick Powers, pe atunci
șeful Programului Spațial al Armatei Americane, a scris în revista "Family
Circle" că "primii oameni care vor ajunge pe Lună trebuie să fie pregătiți să
lupte, ca să aibă dreptul să aterizeze". Interesantă, dar și enigmatică această
declarație !...
Ciudata evoluție paralelă
Avalanșa de O.Z.N.-uri pe cerul Statelor Unite s-a concentrat în jurul
instalațiilor atomice de la Hanford și Oak Ridge, precum și a terenului
unde s-a experimentat prima bombă atomică - în apropiere de Alamogordo,
statul New Mexico. Evenimentul de la Roswell nu a constituit oare un
avertisment? Având în vedere că în apropiere se afla singura bază militară care
adăpostea bombardiere capabile să transporte și să arunce bombe atomice ?
Această ipoteză nu trebuie exclusă. în cazul acesta, probabil că multe O.Z.N.-
uri sunt conduse de la distanță, iar ocupanții nu sunt decât roboți biologici
reproduși prin donare în laborator.
După construirea, apoi perfecționarea avioanelor cu reacție capabile să
zboare cu viteze de peste 1.000 km/h, țările respective au fost "vizitate” de un
nou tip de OZN (relatările cu privire la obiectele în formă de dirijabil au
devenit din ce în ce mai rare), net superior celui mai perfecționat avion pe care
omul îl putea produce. Deoarece cazurile sunt deosebit de numeroase, voi da un
singur exemplu.
în noaptea de 30 iunie 1947, vasul “Llandovery Castle” naviga de-a lungul
Africii răsăritene, spre sud, nu departe de coasta Kenyei. Noaptea era foarte
înstelată. "Un pasager care se plimba în partea dinapoi a vasului a remarcat o
pată întunecoasă neobișnuită care, în parte, masca stelele. La un moment dat, i
se păru că aceasta cobora și se apropia de Llandovery. își împărtăși impresia
unui ofițer, care, văzând-o, chemă, la rândul său, pe căpitanul vasului. Astfel,
12 persoane, dintre care 9 pasageri, priveau obiectul ce se apropia. Orice a
fost, era imens și n-avea lumini de poziție.
Jurnalul de bord semnalează că obiectul s-a stabilit între vas și țărm, la o
înălțime de circa 30 metri deasupra mării și cam la un kilometru depărtare de
vas. Apoi, aprinse un far cu o lumină albă orbitoare, care a făcut lumină de la
baza obiectului până la suprafața apei, iar datorită reflectării acestei lumini,
vasul le era escortat de o navă gigantică, în formă de dirijabil, care se afla sub
controlul unor ființe raționale. Aceasta avea aproape de două ori lungimea lui
Llandovery Castle, ceea ce ar însemna că avea circa 300 metri.
Mergea fără zgomot și părea că era construită dintr-un material lucios,
care reflecta lumina ce-i era trimisă de suprafața mării ca și lumina stelelor,
sugerând că era fabricată dintr-un material bine polisat. Orice a fost, nava a
continuat să escorteze vasul câteva minute, apoi își stinse proiectorul și se
înălță rapid și fără zgomot spre cerul nocturn de unde venise."So
în urma numeroaselor relatări, specialiștii fenomenului au concluzionat că,
odată cu dezvoltarea și perfecționarea tehnologiilor de construire a
aparatelor de zbor terestre, și OZ.N.-urile au suferit
22

modificări radicale de construcție destinate, după cum se pare, să le


permită depășirea performanțelor aparatelor de zbor terestre.
Invazie de O.Z.N.-uri
Și anul 1954 a reprezentat unul de referință în ceea ce privește "invazia" de
O.Z.N.-uri în Europa, Statele Unite ale Americii și țările din America de Sud. în
America de Sud, spre exemplu, au fost semnalate câte 700 de O.Z.N.-uri pe
săptămână, poate cel mai mare număr înregistrat vreodată.
"Incidentele din 1954, petrecute în America de Sud, au inclus un mare
număr în cadrul căruia s-au semnalat aterizări și prezența unor umanoizi în
jurul navelor. Ar fi greu de spus care dintre aceste semnalări sunt veridice, dar
se poate afla, fără nici o teamă, că multe dintre persoanele care cu relatat
incidente făceau parte din grupuri de martori și că mulți erau funcționari
publici, iar în numeroase cazuri era vorba de membri demni de respect ai
corpului medical".30
între 1949, anul în care O.Z.N.-urile urmăreau rachetele V-2, lansate de
americani din poligonul de la White Sands, și sfârșitul anului 1957, când a fost
lansat primul satelit artificial, toate rapoartele cu privire la O.Z.N.-uri au
semnalat că acestea însoțeau și vasele, avioanele, trenurile și autovehiculele.
Concomitent, executau o supraveghere sistematică a celor mai importante
poligoane și instalații militare.
Străjer! ai navelor cosmice terestre
Când americanii au testat primele rachete ultrarapide, prezența O.Z.N.-
urilor s-a făcut din nou simțită.
în 1965, revista 'True” a relatat pe larg despre incidentul cu lansarea rachetei
“Polaris” care trebuie să fi dat multă bătaie de cap grupului de comandă de la
Pentagon și celorlalte organisme guvernamentale.
Pe data de 10 ianuarie 1961, a fost lansată o rachetă “Polaris” de la baza
din Florida. După lansare, instalația automată a bazei de urmărire prin radar a
observat că, brusc, racheta a primit un tovarăș de călătorie. O.Z.N.-ul era
mai mare. Instalația automată l-a urmărit I
permanent, iar după ce s-a îndepărtat de rachetă, a continuat să-l mai
urmărească încă... 14 minute ! Tot acest eveniment este descris în jurnalul
oficial al stației, iar în arhiva NICAP se păstrează o fotografie.
La 8 aprilie 1964, americanii au lansat prima cosmonavă “Gemini”. în
timp ce zborul se desfășura pe prima orbită, capsula “Gemini’ a fost ajunsă din
urmă de patru obiecte de origine necunoscută, care erau pilotate. Uimiți,
tehnicienii și oamenii de știință de la stațiile de urmărire au văzut cum cele
patru O.Z.N.-uri s-au plasat în apropiere de “Gemini”: două deasupra, unul
înapoia capsu- 23

lei “Gemini”, iar altul dedesubtul ei. “Ele și-au menținut această poziție
relativă de-a lungul unei orbite întregi; apoi și-au sporit viteza, îndepărtându-
se în cosmos, de unde veniseră’’.30
Un alt zbor al programului “Gemini”, de data aceasta la bordul cos- monavei
fiind primul cuplu de astronauți - Edward White și James McDivitt -, a trecut
printr-un incident asemănător. Pe data de 4 iunie 1965, pe când trecea pe
deasupra Insulelor Hawaii, McDivitt a observat un “obiect ciudat” care îi
însoțea. L-a fotografiat, pentru ca, peste câteva minute, cei doi cosmonauți să
vadă alte două obiecte asemănătoare pe când treceau pe deasupra Caraibelor
(acest nume este dat, uneori, insulelor și mării Antilelor).
La 30 aprilie 1962, maiorul Joe Walker pilota un aparat de zbor, cu o viteză
de aproape 4.000 km/h, în straturile superioare ale atmosferei terestre. După
zbor, developându-se filmele făcute cu aparatul de luat vederi instalat în spate,
s-a constatat că o parte a zborului a fost urmărită de un grup de cinci obiecte
cilindrice și în formă de disc, care au rămas în formație tot timpul cât au fost
filmate.
La 17 iulie 1962, recordman-ul “X-15” zbura din nou în strato- sferă, de
data aceasta având ca pilot pe maiorul Bob White. Și el a avut un tovarăș de
călătorie neașteptat, care a fost, de asemenea, filmat de camera sa de luat vederi.
Maiorului White i s-a părut că obiectul se asemăna cu "o bucată de hârtie gri-
albă”, ce s-a plasat la înălțimea extremității aripii stângi a avionului, timp de
cinci sau șase secunde, după care a trecut în mare viteză deasupra și înapoia
avionului, iar apoi a dispărut din ochii pilotului.
Incidentele relatate până acum (doar o mică parte din ele) indică prezența
unor obiecte pilotate inteligent, interesate de evoluția în tehnologia aeriană
terestră, care evoluează în jurul acestora cu viteze mari. Toate acestea indică,
însă, că bătălia pentru Cosmos n-a rămas indiferentă ocupanților O.Z.N.-urilor...
“Festivalul absurdului”
Unul dintre cele mai bizare și aparent incredibile aspecte ale “fenomenului
OZN” (exceptând doar cercetările medicale și experiențele semnalate în
capitolul “Oameni și animale... cobai ai extratereștrilor'’) este cel al
ocupanților O.Z.N.-urilor. Oare întâlnirile cu diferite specii de extrate- reștrii
dau o nouă dimensiune spaimei noastre atavice de necunoscut ?
Ne deranjează și alte aspecte ale acestui fenomen. Se pare că umanoizii sunt
capabili să trăiască fără nici-un fel de costum de protecție ori aparat de
respirat pe planeta noastră. Asta chiar că pare a fi cu totul anormal, deoarece
se presupune că ei vin de pe o altă planetă foarte asemănătoare cu a
noastră. Dar, acolo, oare presiunea atmosferică și gravitația sunt la fel ? N-aș
crede. Atunci ? Să 24
fie chiar de pe planeta noastră ? Eu pun întrebările pentru cititor, deoarece
am dat răspunsul la ele prin nenumărate exemplificări...
în acest “festival al absurdului”, cum denumesc unii “fenomenul O.Z.N.”
bunul nostru simț nu acceptă nici măcar ideea existenței umanoizilor, lucru ce
duce la persiflare, ridicol și glume pe seama “omulețlor verzi”. Dar nenumărate
cazuri, semnalate în mai toate țările, de pe toate continentele, contrazic acest
“festival al absurdului”. Pentru că atestările sunt de ordinul miilor - de-a
lungul deceniilor, a zecilor de mii -, din partea unor martori demni de
toată încrederea. Sunt, oare, toți acești martori niște impostori ? Niște
mincinoși ? Sau toți sunt atinși de un “viind' - traniu, care nu atacă persoanele
"cu judecată’ ?
Și ne mai deranjează un lucru: se pare că “El” se află chiar printre noi !
Sau se arată unora dintre noi pentru perioade limitate.
Mai sunt încă multe astfel de întrebări. Dar relatările zecilor de mii de
martori nu pot fi ignorate. Iar întâlnirile cu acești “omuleți verzi” sunt prea
multe și în toate locurile...Precum și întâlnirile cu altfel de creaturi.
Cazuri izolate au fost semnalate cu privire la monștri emanând o duhoare
insuportabilă.
într-o seară din luna septembrie 1952, ceva a aterizat pe vârful unei creste
muntoase, în apropierea localității Flatwoods (Virginia de vest). Un <jrup de
localnici s-a deplasat să vadă despre ce e vorba și a dat peste... o ființă înaltă
de vreo 3 metri, cu înfățișare omenească, purtând un costum verde închis și
având cască pe cap. La apropierea oamenilor, a început să șuiere și a
pulverizat spre ei un fel de ceață, nocivă, care i-a și îmbolnăvit. Creatura a
dispărut. Ce a fost ? De unde venea ? Nimeni nu a putut da răspuns la aceste
întrebări.
Astfel de relatări sunt foarte rare, majoritatea semnalând ființe de statură
mică. însă, cum întâlnirile (de diferite grade) cu astfel de specii sunt loarte
numeroase, ele întâlnindu-se în toate cărțile și lucrările de acest gen (câteva au
fost prezentate și în această lucrare), mă voi opri asupra unui aspect care m-a
pus pe gânduri. Studiind mai multe cazuri de acest gen, < Iau gir specialiștilor
care s-au pronunțat și martorilor oculari.
Prima relatare demnă de încredere a fost publicată în numerele din
septembrie și octombrie 1950, ale revistei “The Steep Rock Echo” din Canada.
Relatarea este foarte lungă și o redau în rezumat, cu specificația că.cei care au
povestit-o au dorit să rămână anonimi, spre o nu deveni ridicoli.
în după-amiaza zilei de 2 iulie 1950, o persoană din conducerea minei de fier
de la Steep Rock, împreună cu soția, și-a oprit vaporașul personal lângă o plajă
de nisip, într-un golf la Sawbill Bay, la adăpostul unui grup de stânci ce ieșeau
din apă. La un moment dat, aerul începu să vibreze. Bărbatul s-a cățărat pe o
stâncă (după un timp a venit lângă <’l și soția). Spicuiesc din declarația pe care
a dat-o și a semnat-o: 7 Tivind prin deschizătura din stâncă, am putut să văd un
obiect mare,
strălucitor, plutind pe apă... El semăna cu două farfurii imense; lipite
împreună pe marginile lor. De jur-împrejur, se vedeau hublouri în chenare
negre, cu distanța dintre ele de circa un metru. Deoarece, partea inferioară
stătea pe apă, sau aproape, ne-a fost imposibil să vedem partea de dedesub. La
partea superioară se vedea un fel de bocaport (deschizătură pentru acces în
puntea unei nave - n.a.) deschis, iar pe suprafața acestuia se găseau vreo zece
creaturi ciudate, mici, care se mișcau încet, de jur împrejur.
Un obiect în formă de roată, aflându-se în aer, la vreo 2,5 m, se rotea lent
în jurul unui punct central. Roata, care se afla exact în partea opusă de noi,
se opri la un moment dat și la fel făcură și micile creaturi.. .Amândoi am putut
să vedem că obiectul în formă de roată era manevrat de o creatură ce se afla
pe o mică platformă, imediat dedesubtul roții. Această creatură purta ceea ce
părea să fie o cască, de culoare roșu aprins. Toți ceilalți purtau căști de
culoare albastru-închis. Aveau absolut toți cam aceeași statură: să tot fie
între, 1 și 1,20 metri înălțime. Erau îmbrăcați la fel, în dreptul pieptului
purtând ceva ca aparență de strălucire metalică, iar picioarele și brațele lor
erau acoperite cu un fel de material de culoare mai închisă. De la distanța la
care ne aflam, n-am putut să le distingem trăsăturile - în cazul în care aveau
vreuna.
Lucrul cel mai remarcabil a fost acela că ființele se mișcau ca niște
automate, și nu se răsuceau - ca noi - ci trebuiau să-și rotească picioarele ca
să se orienteze spre altă direcție. Am văzut una dintre aceste creaturi luând și
ridicând capătul unui furtun flexibil (de un verde foarte viu), în timp ce se
găsea într-o poziție oarecare, și apoi rotind cu trudă picioarele ca să poată să
pășească în direcția opusă...”
Chimistul-șef al întreprinderii “Steep Rock Mining Company”, B.J. Eyeton,
care era și redactor-șef al revistei “Echo”, a adăugat că și alte, persoane, din
alte locuri, au fost martore la evenimente de acest gen.
Am spus că acest caz (mai sunt și altele) m-a pus pe gânduri. Modul în care
erau descrise mișcările acelor creaturi mă duce cu gândul la automatisme. Și am
făcut legătura cu “accidentul spațial” de la Roswell. Probabil că multe
O.Z.N.-uri sunt conduse de la distanță, iar ocupanții nu sunt decât roboți
biologiei reproduși,j prin donare, în laborator...
Creaturi păroase agresive
în noaptea de 16 decembrie 1954, trei bărbați tineri se întorceau acasă de la
un restaurant din Sal Carlos (Venezuela). Ajunși în dreptul: unui parc, Jesus
Paz cere să fie oprită mașina ca să se ușureze. Nu făcu decât câțiva pași în parc
și începu să urle cât îl ținea gura/ Prietenii îi săriră în ajutor, găsindu-l zăcând la
pământ, buimăcit și 26
însângerat Văzură imediat o mică creatură păroasă, cu înfățișare
omenească, alergând spre o navă lucioasă, în formă de disc, care stătea pe
iarbă. Intră în ea, nava decolând imediat.
La spital, medicii au constatat că Paz se afla în stare de comoție și avea
zgârieturi lungi și profunde, în partea dreaptă a corpului și în lungul coloanei
vertebrale. Zgârieturile semănau cu niște semne lăsate de gheare.
Cu câteva zile înainte, doi adolescenți, Jesus Gomez și Lorenzo l-lores,
vânau iepuri de-a lungul șoselei naționale Trans-Andean, între Chico și Cerro
de la Torres (Venezuela). Deoarece au tras toate cartușele fără rezultat, se
hotărâseră să se înapoieze acasă. Deodată, • iu zărit un O.Z.N. care a aterizat la
marginea șoselei. în declarația sa, I orenzo Flores relatează: “Apoi am zărit
ieșind patru omuleți. Aveau înălțimea de vreo 90 cm. Când și-au dat seama că
eram acolo, toți patru l-au înfășcat pe Jesus și au încercat să-l târască spre
obiect. N-am putut să fac nimic decât să iau pușca mea de vânătoare, care era
descărcată, și am lovit cu ea pe unul din ei. Ai fi spus că pușca a lovit ceva la
fel de tare ca și o rocă - mă dureau mâinile - și pușca s-a rupt în două
bucăți... Era prea întuneric ca să putem vedea trăsăturile fețelor lor, însă am
remarcat părul abundent de pe corpurile lor și marea lor vigoare”.
în momentul în care micile creaturi îl înfășoară, ceva îl ameți pe Gomez.
Flores târâ pe prietenul său înapoi pe șosea, iar când Gomez își leveni, alergară
cât putură de repede până la cel mai apropiat post de poliție. Au ajuns acolo cu
hainele rupte. Cămașa lui Gomez era zdrențe. Amândoi băieții aveau zgârieturi
adânci. Medicii la care s-a apelat au declarat la poliție că ceva provocase celor
doi tineri o teamă atât de mare, încât se aflau într-o stare de nervozitate
excesivă, însă că, în afară de aceasta, erau inteligenți și demni de încredere.
în dimineața următoare, când tinerii conduseră poliția la fața locului, ofițerii
de poliție au găsit destule urme care confirmau că acolo avusese loc o luptă...și
au recuperat și arma de vânătoare ruptă în două, care deveni cel mai prețios bun
al lui Flores. însă, în afară de câteva tufișuri ușor pârjolite, n a rămas nici o
urmă a micilor creaturi sau a navei lor.
în ziua de 28 noiembrie 1954, la primele ore, autocamionul condus de
Gustavo Gonzales, ajutor de șofer fiind Jose Ponce, au plocat din localitatea
Caracas spre Petare. Pe la ora două dimineața au pășit drumul blocat de un
obiect strălucitor, în formă de disc, cu diametrul de vreo 3 metri. Gonazales
opri camionul și amândoi se apro- piară de obiect. Ajungând aproape de el, au
observat că le vine în întâmpinare un om foarte păros, mic de statură.
Gonzales înfășcă creatura și o ridică de la pământ (la poliție avea Hă declare
că nu avea o greutate mai mare de 16 kilograme). însă nceasta se degajă ușor
din strânsoare și-i dădu un brânci care îl trânti pe
spate pe șofer. înainte ca să apuce a se ridica în picioare, observă c<
adversarul său păros sări circa un metru în aer și plonjă asupra lui
Gonzales apucă să scoată cuțitul și când ființa păroasă îi dădu un pumr apucă se
vadă că, în loc de mâini, aceasta avea extremități palmate prevăzute cu
gheare lungi de circa trei centimetri. Când să-i împlânte cuțitul în umăr, lama
acestuia a lunecat, ca și cum s-ar fi izbit de oțel A mai apucat să vadă o
creatură păroasă (alta) care îndreptă spre el ur tub mic din care țâșni un
fascicul de lumină ce-l orbi. Când a putu vedea din nou, nava dispăruse.
Cei doi au ajuns la poliție, care necrezându-i, a apelat la un medic Acesta a
stabilit că nici unul dintre ei nu fabulase, dar erau în stare de comoție;
La întregul incident a participat și un martor ocular, un foarte cunoscut
medic, care se deplasa la o consultație. Temându-se de ridicol medicul nu s-a
adresat imediat autorităților. Când i-a contactat, condiția Iu pentru a da
declarația scrisă a fost să i se păstreze anonimatul.
Din 1954 și până în zilele noastre, au mai fost semnalate câteve cazuri
izolate de întâlniri cu aceste creaturi păroase. Ceea ce mâ îngrijorează la ele
sunt următoarele:
- se pare că provin de pe o planetă (sau de UNDEVA) în care gravitația
este mai mare decât pe Pământ (vezi saltul executa asupra lui Gonzales) și
pot respira normal în atmosfera noastră;
- au dat dovadă că sunt agresivi și puternici;
- corpul lor nu poate fi pătruns de obiecte ascuțite, probabil nic de gloanțe;
este tare ca piatra, sau ca metalul...
Despre semnalarea făpturilor de staturi mici, de care analele O.Z.N. sunt
pline, nu mai pomenesc. Este de remarcat că semnalmentele acestor făpturi,
comunicate din toate părție globului, sunt mereu aceleași în acest caz, sau este
vorba de o conspirație mondială având drept scop înșelarea opiniei publice în
privința acestor O.Z.N.-uri și a ocupanților lor,’ sau un număr foarte mare de
persoane, dintre care unele nici nu auziseră despre farfurii zburătoare sau
O.Z.N.-uri (cum ar fi băștinașii din tribuț Unmatjera, din Australia Centrală), au
văzut într-adevăr astfel de ființe.; Personal, înclin spre ultima variantă.
“Fotografiați și filmați...degeaba !”
Argumentul pe care își sprijună teze persoanele care contesté existența
O.Z.N.-urilor este: “O.Z.N.-urile nu există, pentru că dacă a) exista, am
dispune de fotografii clare ale lor”.
în cadrul fenomenului ozenistic se întâmplă ceva și cu aparatele de
fotografiat și de filmat. După cel de-al doilea război mondial, sute de mi de
persoane din toată lumea au făcut fotografii ale unor O.Z.N.-uri în zbor or care
au aterizat. însă, multe dintre ele pot fi eliminate la prima examinare fiind
neclare. Celor care neagă existența O.Z.N.-urilor prin susținerea teze
28 ’ ’
de mai sus, pe lângă contraargumentele prezentate până acum, le mai aduc
următoarele.
S-a dovedit că mai multe dintre acțiunile extratereștrilor de la bordul O.Z.N.-
urilor (zborul mai mult pe timpul nopții, decolarea imediat ce au fost zărite)
indică faptul că ei doresc să se mențină în anonimat. Și este foarte probabil ca
să dispună de o tehnologie superioară, care îi împiedică sistematic pe martori să
obțină fotografii clare.
Informat, de un angajat al unui motel din Gainsville (Georgia); că deasupra
survolează un O.Z.N., reporterul Tom Winfield, de la publicația “Constitutiori’
din Atlanta, s-a deplasat urgent la fața locului. Era ora 23.00, în ziua de 14 iulie
1964. A apucat să fotografieze toate manevrele O.Z.N-ului, până când acesta a
dispărut cu o viteză incredibilă. “Când filmul a fost developat, nu mai exista
pe el nici o imagine”.20
Ofițerii de poliție Paul Carter și Dennis Brown, din Colby (Kansas), au
fotografiat toate evoluțiile a trei O.Z.N.-uri, în ziua de 12 august 1972, la ora
2.00 dimineața. Carte și-a folosit tot filmul din aparatul său Polaroid, iar Brown
și-a consumat și el tot filmul din aparatul Instamatic. Spre stupoarea lor, la
developare, nu au obținut nici o fotografie !...
în ziua de 5 aprilie 1967, la Poin Pleasant (Virginia de Vest), aparatul foto al
unui reporter a încetat să mai funcționeze exact în momentul în care un O.Z.N.
strălucitor a trecut pe deasupra, la o înălțime de circa 50 metri.
Este, oare, posibil ca aceeași forță invizibilă care oprește autovehiculele și
provoacă penele de curent electric să provoace și proasta funcționare a
aparatelor de fotografiat ? Oare, câmpurile de distor- sionare a timpului au
funcționat și în cazurile respective ? Sau se poate ca O.Z.N.-urile să emită raze
ultraviolete ori infraroșii, poate un alt tip de radiație invizibilă, pe care omul nu
le poate percepe, dar care afectează filmul din aparatul de fotografiat ?
în zorii unei zile de septembrie din anul 1950, trei bombardiere din U.S.Air
Force, ce se aflau într-o misiune de bombardament, au întâlnit două O.Z.N.-uri
ce zburau cu o viteză de peste 1.500 km/h. Prin hublourile lor, strălucea o
lumină verde care și-a schimbat culoarea. Filmul din cele trei aparate de
fotografiat de la bordul bombardierelor a fost încețoșat sau supraexpus,
deși aparatele foto nu fuseseră folosite deloc. Probabil că cele trei avioane au
fost expuse unui tip de radiație capabil să penetreze carcasa aparatelor și să
strice filmul din interiorul acestora.
Contactele cu O.Z.N.-uri au loc în câteva secunde și sunt șocante pentru
martorii oculari. Nu ne poate surprinde faptul că mulți dintre ei nu au aparate de
fotografiat asupra lor, ori cei care le posedă nu au prezența de spirit să le
utilizeze imediat.
Totuși, au fost obținute și fotografii foarte clare ale O.Z.N.- urilor. Sunt
celebre cele făcute de Eduard Meier și Ed Walters, care au fost contactați de
extratereștri. Jim Dilettoso și Gem Cox, experți în
analiză fotografică, au declarat, în cadrul unei conferințe de presă legată de
fenomenul O.Z.N., desfășurată în luna martie 1992, la San Diego - după ce au
examinat cu mijloacele tehnice cele mai sofisticate fotografiile respective “Nu
se mai pune problema dacă se credem că aceste fotografii sunt originale. De
fapt, noi știm că ele sunt originale”.
Umanitatea - un experiment genetic
Principala problemă legată de ipoteza caracterului extraterestru al O.Z.N.-
urilor este aceea că, în marea majoritate a cazurilor, ocupanții acestora par
să fie de natură umană sau umanoidă. în lucrarea “Messengers of
Deceptiori’ (“Mesageri ai decepției’), Jacques Vallée precizează: “Persoanele
contactate declară că au întâlnit locuitori ai unor alte planete. în anumite
cazuri, ființele respective s-au dovedit a fi roboti sau pitici în costume de
astronauți, care puteau să respire aerul nostru. Se mișcau normal pe solul
nostru. în foarte multe dintre apariții, erau însoțiți de către ființe umane. în
unele cazuri erau sută la sută » f »
umani și puteau vorbi în mai multe limbi ale Pământului.
în orice caz, vizitatorii din spațiul cosmic n-ar fi trebuit să aibă formă
umană. N-ar trebui să respire aerul nostru (având în vedere că acesta e plin de
viruși). De asemenea, ei ar trebui să aibă mari probleme cu gravitația
Pământului”.
Exobiologii (exobiologia este știința care studiază formele de viață existente
pe alte planete) au spus că formele de viață extraterestră evoluate sunt foarte
diferite de noi. Foarte greu ne-am putea da seama că ele sunt vii și
inteligente. Această precizare reprezintă unul din argumentele forte împotriva
“modelării după tipicul Pământului” a altor planete.
Nu sunt om de știință, dar am studiat multe aspecte ale acestei probleme și,
fără să mă laud, am bunul simț de a le aduce un contra- argument-cheie: nu alte
planete s-au “modelat după tipicul Pământului", ci noi ne-am modelat după
tipicul altor planete. Aceasta este și părerea multor oameni de știință de o
probitate de necontestat.
De fapt, cele spuse de Vallée le consider corecte. Ocupanții O.Z.N.-urilor
au evoluat pe altă/alte planete, la distanțe uriașe de Terra. Și au evoluat
independent. Și totuși, seamănă izbitor cu noi !...
Dacă omul nu a evoluat independent în raport cu viața de pe altă/alte planete,
atunci similitudinea ADN-ului nu constituie un obstacol în ipoteza că O.Z.N.-
urile sunt extraterestre. Dimpotrivă. Este un argument forte în favoarea acestuia.
Să luăm în considerare următoarea ipoteză. în comparație cu miliardele de
planete din Galaxia noastră, asemănătoare Pământului și pe care s-ar fi putut
dezvolta viața, în sistemul nostru solar, deci pe Terra, viața este relativ
nouă. Civilizațiile mult mai avansate de pe alte planete ar fi putut să
colonizeze de mult alte planete, sau chiar să 30
facă experiențe de inginerie genetică, combinând AND-ul cu cel al altor
forme de viață, de pe alte planete. Iar printre acele planete este și Terra
noastră. Experimentele de inginerie genetică de pe Terra, între care
însămânțarea artificială a fetelor (femeilor) noastre, ori ale lor cu “sămânță
pământeană” ar fi creat o evoluție în trepte. Compatibilitatea ADN și
încrucișarea dintre extratereștri și fetele pământenilor ar fi o consecință
previzibilă și durabilă a istoriei noastre adevărate. Deci, pe Terra s-a efectuat
un experiment al cărui rezultat este civilizația noastră.
Deși, în prezenta lucrare, am semnalat creaturi imateriale, oame- nii-pești,
oameni-șopârlă etc., ocupanții O.Z.N.-urilor sunt, în majoritatea cazurilor,
umanoizi. Oare El și NOI avem o ereditate comună ? Ce legătură există între El
și NOI ?
Fenomenul O.Z.N. este învăluit de nenumărate mistere, care generează “n”
întrebări. Cum să pătrundem prin această adevărată “junglă”?
Și mai este un aspect care ridică nenumărate întrebări. Se pare că nu toate
O.Z.N.-uri-urile provin din aceeași sursă. Din istoricul fenomenului, am
prezentat și lupte între O.Z.N.-uri. Precum și existența pe Pământ a
urmașilor acestor “tabere” (vezi volumul I). Deci, există “forțe benefice” și
“forțe malefice” sau “ostile”. “Forțele ostile ar putea fi comparate cu
structurile mafiote, care desfășoară, în tot acest timp, activități ilegale,
subterane chiar sub ochii noștri. Ne simțim puțin jenați când ne gândim la
această stare de lucruri, dar știm cu toți că ea există, chiar dacă activitatea
Mafiei se desfășoară în secret. Forțele benefice ar putea corespunde polițiștilor
care lucrează sub acoperire, pentru a se infiltra în structurile mafiote. Nevoia
de conspirativitate este la fel de mare. Un polițist care lucrează sub acoperire
o face întotdeauna cu frica de a nu fi «demascat». Ar putea guvernul Statelor
Unite sau guvernele altor țări să desfășoare o asemenea operațiune de «poliție
cosmică» ? Acesta este motivul pentru care ne mint tot timpul în legătură cu
O.Z.N.-urile ?”17
Referitor la nenumăratele întrebări generate de fenomenul O.Z.N. poate că
nu am abordat problema într-un mod corespunzător. Dar mai există alte
întrebări:
- cum pot O.Z.N.-urile să zboare cu asemenea viteze incredibile în atmosfera
noastră?;
- cum pot ele să-și schimbe forma, să apară sau să dispară instantaneu?;
- de ce în unele cazuri sunt detectate de radar dar nu pot fi văzute?;
- cum pot să planeze silențios?;
- cum de pot exista mai multe creaturi extraterestre?;
- de ce nu pot fi realizate fotografii clare ale lor?
-
Capitolul III
“El” SUNT DE MULT AICI !

“Nu exclud deloc o primă geneză extraplanetară și cel puțin o hibridare a


autohtonilor pământeni cu popoare din spațiu, acei îngeri despre care vorbește
Biblia, acei Inițiatori pe care îi atestă toate mitologiile”.
Robert Charroux
Am considerat necesar să includ în acest volum primele începuturi ale
problemei pe care o tratez (deși o parte a lor au fost incluse în primul volum).
Din păcate, aceste începuturi se pierd, după câte se pare, în timpuri foarte
îndepărtate. Cred, însă, că legendele și religiile sunt cele mai vechi surse ale
chestiunii de care mă ocup. Examinarea și câteva comentarii ale unora dintre ele
constituie, de fapt, fundalul istoriei contemporane a “problemei O.Z.N.”
Miturile și istoria Terrei
Fenomenul O.Z.N. nu poate fi compartimentat, deoarece este de natură
globală, atingând toate laturile cunoștințelor umane: religie, fizică, sociologie,
astronomie, politică etc. Omenirea dorește să intre în posesia unor adevăruri și
ne putem apropia de acest deziderat în măsura în care vom analiza cu atenție
mesajele trecutului. De orice fel. Printre ele, mărturiile religioase.
“Cunoscând trecutul, inclusiv profețiile transmise nouă de reprezentanții unui
univers paralel, vom ști la ce evenimente să ne așteptăm în viitoi”.i3
O astfel de abordare este necesară, deoarece:
- miturile creației sunt asemănătoare la toate popoarele lumii;
- primii zei sunt descriși ca venind din “cer”; ulterior, au apărut și alte
zeități ieșite din adâncurile Pământului sau din Ocean (intratereștrii);
- miturile tuturor popoarelor menționează faptul că zeii foloseau aparate
zburătoare;
- mulți dintre ei se reîntorc la cer, anunțându-și revenirea pe Pământ.
Referitor la necesitatea acestui mediu global al fenomenului O.Z.N. voi reda,
în continuare, părerea astrofizicianului NASA, dr. Jacques

Vallée: “Multe descrieri ale fenomenului O.Z.N. ne forțează să lucrăm


simultan cu două categorii pe care am încercat întotdeauna să le separăm:
fizicul (sau tehnicul) și spiritualul (sau divinul). Numeroși martori pretind, în
declarațiile făcute după o întâlnire de aproape, că experiența respectivă are
pentru ei o semnificație religioasă. Poate că are. Poate că nu avem nevoie
numai de o . descoperire științifică de răsunet, ci și de una din domeniul
conștiinței, de o înțelegere globală, istorică a credințelor - materialiste și
idealiste - prin care bâjbâim de o mie de ani.
Eu cred că fenomenul O.Z.N. reprezintă o dovadă a existenței unor alte
dimensiuni de dincolo de spațiu-timp: O.Z.N.-urile s-ar putea să nu vină din
spațiul obișnuit, ci dintr-un multi-univers care se află în jurul nostru, a cărui
realitate tulburătoare am refuzat, cu încăpățânare, să o luăm în considerare, în
ciuda evidenței pe care o avem in fața ochilor de mai multe veacuri.
Eu cred că, în jurul nostru, se află un sistem care transcende timpul, așa
cum transcende spațiul. Și alți cercetători au ajuns la aceeași concluzie. Unii
au fost profund descurajați, iar concluzia a fost foarte bine lozumată, la
începutul acestui secol, de către Charles Fort, autorul lucrării «The book of the
Damned»: «Suntem proprietatea cuiva». Cercetătorii fenomenului, precum
părintele Salvatore Freixedo în America Latină, John Keel în Statele Unite și
Aimé Michel în Franța, cred că nu avem nici o putere în fața posibilităților
complexe și absurde ale presupusei inteligențe extraterestre, care se poate
travesti în invadator marțian, sau primitiv, Fecioara Maria, sau corăbii
zburătoare. Aflând despre observațiile lor, am rămas încrezător în inteligența
umană, na este capabilă a înțelege mai bine vasta realitate a fenomenului’.
Mitul despre extratereștri coincide, în mare măsură, cu credința în zâne și
spiriduși, cu observațiile făcute de cărturarii din epocile trecute și cu credința
larg răspândită în rândul tuturor popoarelor în legătură cu creaturi ale căror
trăsături fizice și psihologice le plasează în aceeași categorie cu extratereștrii
zilelor noastre.
lată câteva păreri cu privire la necesitatea abordării legendelor și miturilor:
Psihiatrul Karl Laspers: “Miturile sunt întotdeauna purtătoare de
simboluri și mesaje cifrate, de descriptat. Poarta protoistoriei se deschide în
fata noastră, dacă vedem nucleul central al acestor mituri drept origine a unei
conștientizări istorice’’.
Eric von Dăniken: “în timpuri preistorice și protoistorice, Pământul .1 fost
vizitat de mai multe ori de ființe necunoscute, venite din Cosmos. Inteligența
umană este rodul unei mutații provocate și orientate în mod deliberat de
aceste ființe necunoscute. Extratereștrii n-au «înnobilat» pe hominizi «după
imaginația lor». Popasul pe Pământ al unor străini din Cosmos a fost
consemnat în religii, mituri și legende populare, unde găsim urmele și semnele
trecerii lor.
(...) Grotescul istoriei este că esența miturilor nu e nici măcar înțeleasă de
cei care se ocupă cu răspândirea lor. Din lipsa unui vocabular potrivit (de
exemplu al unor termeni tehnici), esența miturilor se ascunde ca o bombă cu
efect întârziat, sub un talmeș- balmeș verbal, o îngrămădire de imagini greu de
înțeles. Sâmburele central al mesajului mitic cuprinde, după mine, descrierea
sosirii și a comportamentului zeilor, indicații obiective despre nașterea
Cosmosului și a vieții pe Pământ, despre crearea primei ființe vii dotate cu
rațiune, despre apariția culturii omenești, cu cultivarea și selecția plantelor,
creșterea animalelor și selecția lor. Mai cuprinde, de asemenea, descrierile
precise ale călătoriei acestor vizitatori necunoscuți”.
Lucian Blaga: “Basmele au o origine arhaică, o vechime de multe mii de
ani. Dar în ele se cuprinde, desfășurat în chip fabulos, întregul program al
tehnicii moderne. Știința, din timpul Renașterii și până în prezent, n-a făcut
decât să sporească enorm șansele de realizare ale basmului”.
Războiul atomic din “Cartea lui Dzyan”
Specialiștii care au studiat legendele mai multor popoare au remarcat că
toate semnalează obiecte care ar putea fi interpretate ca O.Z.N.-uri, însă,
oamenii acelor timpuri le-au descris, în limbajul și la nivelul cunoștințelor lor,
ca: scuturi de foc, care în flăcări, lănci strălucitoare, ori ca alte obiecte
folosite în acele timpuri.
însă, cel mai surprinzător document, prin conținutul său, este cronica cea
mai veche a Indiei, denumită “Cartea lui Dzyan”. Este unică și prin
vechimea sa, fiind o culegere de legende transmise oral de-a lungul veacurilor,
când încă oamenii nu cunoșteau scrisul. Aceste legende au fost adunate, sub
formă de manuscrise, de învățații timpului.
în “Cartea lui Dzyan" se vorbește despre o navă de metal, care, după ce a
înconjurat Pământul de câteva ori, a aterizat undeva pe teritoriul vechii
Indii, și din ea a ieșit un mic grup de ființe. “Aceste ființe trăiau organizate
într-o castă separată și erau venerate de pământenii în mijlocul cărora se
stabiliseră. Cu vremea, ivindu-se certuri între ființele castei, aceasta s-a
divizat, mai mulți bărbați și femei, împreună cu copii, stabilindu-se într-o altă
localitate, unde au fost de îndată recunoscuți drept cârmuitori de populația
care-i privea cu. teamă și venerație.
Separarea nu adusese însă pacea între ei și, până la urmă, dușmănia atinse
un asemenea grad, încât cârmuitorul din prima localitate luă câțiva luptători și
împreună se urcară în aer, la bordul unei imense și strălucitoare nave
metalice. Când se aflară la câteva leghe de localitatea dușmanilor lor, ei
lansară o lance mare, strălucitoare, ce se deplasa pe o rază de lumină.
Aceasta explodă în localitatea 34

dușmană, într-un imens glob de foc care se urcă până la cer, aproape
până la stele. Toți cei ce se aflau în oraș au ars în mod groaznic, și chiar și
aceia care nu se aflau acolo - dar erau prin apropiere - au fost, de asemenea,
arși. Acei care au privit lancea și globul de foc au orbit pentru totdeauana.
Cei care au pătruns, apoi, pe jos în localitatea respectivă s-au îmbolnăvit și au
murit. însuși pământul din acea localitate se infectă, ca și râurile care o
traversau. Oamenii nu au mai îndrăznit să se apropie, încât, treptat, treptat,
localitatea se fărămiță în pulbere și a fost uitată.
Când cârmuitorul văzu ce-a cauzat oamenilor, se retrase în palat și refuză
să mai vadă pe cineva. Mai apoi, el își adună luptătorii care-i mai rămăseseră
și împreună cu soțiile și copii, s-au instalat în navele lor, care șl-au luat zborul
spre cer, plecând una câte una. Și nu s-au mai întors”.
Consider că cea mai interesantă parte a legendei scrise în această carte o
reprezintă descriereea marii “lănci ce se deplasa pe o rază de lumină", care
constituie o surprinzătoare asemănare cu o rachetă modernă și jetul său de
flăcări. Iar efectele așa-numitei “lănci" ne amintesc imaginea unei explozii
nucleare, cu urmările sale catastrofale. Deci, și între “cei veniți din ceruri"
au existat neînțelegeri și conflicte... ,
însă, cum această legendă nu poate fi verificată, nu-mi rămâne decât să o
semnalez ca o povestire foarte interesantă, dar nedovedită. însă, nu o pot
considera nici fantezia unui învățat din trecutul îndepărtat, imaginația fiind prea
bogată și întâmplările prea asemănătoare^ zilelor noastre.
în Irlanda, s-au păstrat mai multe manuscrise ce relatează unele incidente cu
obiecte care, în zilele noastre, sunt numite Obiecte Zburătoare Neidentificate. în
manuscrisul intitulat “Konungs Skuggsa” •>unt relatate mai multe zboruri ale
așa-numitelor “nave-demoni”.
“îngerii” au plecat...dincolo de Dunăre !
“Cartea lui Enoh” este plină de relatări deosebit de valoroase privind
fenomenul O.Z.N. în ebraică, Enoh înseamnă “Inițiatul". “Trebuie •.<5
recunoaștem că, în timpul călătoriei sale în spațiu, savanții astro- nauți l-au
inițiat într-adevăr în diverse tehnologii absolut necunoscute în opoca în care
trăia", comentează E. Dăniken.
Dar iată un mic extras din compendiul de astronomie antedi- luviană: “în
ziua aceea, Soarele se ridică prin această a doua poartă și npune spre orizont
și se ridică la a treia poartă timp de treizeci și una <lo dimineți, și apune la
occidentul cerului. în ziua aceea, noaptea se micșorează și numără nouă părtți,
și ziua numără nouă părți, și noaptea i'ste egală cu ziua, și anul numără exact
trei sute șaizeci și patru de 35

zile. Lungimea zilei și a nopții diferă după revoluția Lunii... în ceea cei
privește cel mai mic astru, numit Luna, răsăritul și apusul lui diferă în \ fiecare
lună; zilele lui sunt ca zilele Soarelui și când lumina lui esfej egală, lumina lui
este o septime din lumina soarelui, și așa răsare... OÎ jumătate (din lună) iese
dintr-o septime, și tot restul discului este gol și\ întunecat, cu excepția unei
septimi și a unei patrusprezecimi din' jumătatea luminii ei”. ț
A trebuit să-i așteptăm pe Copernic (1534), pe Kepler (1600) și pe] Galilei
(1610) ca să aflăm, spre marele prejudiciu al Bisericii, ceea cej ne învață de
multă vreme “Cartea lui Enoh”. Ea mai relatează'
despre venirea pe Pământ a unui grup de 200 de “îngeri”, reprezentanți
ai unei alte lumi, cu misiunea de a-i iniția pe oameni în tainele diferitelor
științe. însă, și-au depășit atribuțiunile, împreunând du-se cu fetele oamenilor,
cu care au zămislit, datorită incompatibilității^ genetice, uriași. Până la urmă, au
fost azvârliți în “Adâncul Pământului”^ unde au întemeiat o civilizație paralelă
cu a noastră, cu capitala în' Shambhala. Deoarece, în lucrările din ciclul “Lumi
paralele” dr. Cristian Negureanu prezintă foarte documentat și pe larg această
civilizație a “intratereștrilor”, nu voi insista asupra ei.
“Nașterea mitului lui Quetzalcoatl la mayași este plasată, de cer: cetători,
cu aproximativ 5.000 ani în urmă, ceea ce concură perfect cu relatările lui
Enoh privind implicarea lui Azazel și a tovarășilor săi înl istoria umanității.”3 |
Și începuturile civilizației sumeriene (aproximativ aceeași perioadă)^
sunt legate de apariția unui zeu civilizator - Oannes. Această ființă,J după
cum relatează poetul babilonian Berosus, cu aspect combinat de ornj și pește, a
apărut pe țărmurile sumeriene în timpul domniei celui de-ali doilea rege
antediluvian - En-men-lu-anno. Această ființă era aparenta pește, deoarece sub
echipamentul de protecție (prevăzut cu o coadă) corespunzătoare) avea membre
inferioare și cap de om. |
Scrierile sfinte ale tuturor popoarelor relatează despre venirea! unor
străini pe Pământ. însă, numai “Cartea lui Dzyan” “Cartea lut Enoh” unele
manuscrise de la Marea Moartă și Vechiul Testament “descriu consecințele
nefericite pentru oameni rezultate din faptele necugetate pe care aceștia le-au
comis, precum și învățăturile (făurireal armelor, mânuirea forțelor psihice etc.)
pe care le-au transmit oamenilor.”3' 1
în multe mitologii se afirmă că, după ce “îngerii” i-au “învățat” peș oameni
să se distrugă fizic, au plecat “dincolo de fluviul ocean”.2 3
Mărturiile păstrate la popoarele din America de Sud au fost verificate ș| ele
demonstrează că o civilizație necunoscută a precedat-o pe cea â Incașilor și a
Mayașilor, fiind mult mai avansată. Se susține că regele
Mexicului, Montezuma II, i-ar fi spus conchistadorului Fernando Cortez:
“Părinții noștri nu s-au născut aici. Ei au venit dintr-o țară îndepărtată numită
Aztlan, unde se ridica un munte cu o grădină locuită de zei”.
într-un manuscris din Analele Regale ale faraonului Tutmes III se poate
citi: “în al doilea an, a treia lună a iernii, a șasea oră a zilei... scribii Casei de
lumină au constatat că un cerc de foc se zărea pe cer. Ei au văzut că acel ceva
nu avea cap și că suflarea gurii lui avea un miros fetid. Corpul îi era lung de 2
m. Nu vorbea. Toți au fost tulburați de vedenie și i s-au prosternat
înainte...Peste câteva zile, aceste obiecte se înmulțiră, acoperiră tot cerul și
străluceau mai puternic decât Soarele, dar în patru părți aveau niște suporturi
pe cer. Puternică era și poziționarea pe cer a cercurilor de foc".
Josephus Flavius, în “Războiul iudeilor”, menționa: “Câteva zile după
sărbătoare, în ziua. de 21 ale lunii artemisius, s-a produs un fenomen de
necrezut și uimitor. înainte de asfințitul soarelui, mulțimea a putut privi care șl
oștiri de soldați înarmați, ivite pe neașteptate din văzduh”. El s-a inspirat din
textele apocrife din Manuscrisele de la Marea Moartă.
Un alt text al acelorași Manuscrise, citat de M. Agrest, cuprinde următoarele:
“Au venit oameni din cerși alți oameni au fost ridicați de pe pământ și duși în
cer. Oamenii căzuți din cer au rămas vreme îndelungată pe Pământ după

2’ ?
3 N. edit.:în credința anticilor, Fluviul Ocean era...Dunărea ! .
36 I
venirea Fiului lui Dumnezeu”.
Biblia și...O.Z.N.-urile
Citirea cu atenție a Bibliei și interpretarea ei riguroasă lasă să se înțeleagă că
unele nave cosmice, conduse de ființe asemănătoare oamenilor, dacă nu
chiar identice lor, au vizitat mai multe locuri și personaje indicate în
Vechiul Testament. Nu doresc să reiau aici loate aceste povestiri. Celor care
sunt interesați să afle amănunte le lecomand cărțile dr. Cristian Negureanu din
ciclul “Lumi paralele” sau cartea lui Morris Jessup, “O.Z.N.-urile și Biblia”.
“în acele timpuri îndepărtate, când se credea că Paradisul se găsește
undeva în cer, era absolut firesc de a -considera ființele care veneau din
văzduh ca fiind trimiși cerești, cu alte cuvinte «îngeri»”30. Mai mult, în
Facerea (VI, 2 și 4) se scoate în evidență că aceștia erau Fiii lui Dumnezeu,
care s-au unit cu femei de pe Pământ, având împreună copii. “Fiii lui
Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt liumoase, și-au ales dintre ele
soții, care pe cine a vrut" și “în vremea .iceea s-au ivit pe pământ uriași, mai
cu seamă de când Fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor și
acestea începuseră a le naște fii; aceștia sunt vestiții viteji din vechime”.
în Geneza (XIX, 3) se spune că Lot s-a întâlnit în deșert cu doi "ingeri”, care
au mers cu el și au luat parte la un ospăț pregătit în casa acestuia.

Cititorii vor fi de acord că a avea copii și a mânca alimente obișnuite


reprezintă ceva foarte surprinzător în cazul unor îngeri. însă, nu surprinde pe
nimeni când este vorba de ființe asemănătoare oamenilor, care pot să existe
undeva, în Univers.
Navele spațiale sunt simbolizate în numeroase religii și complet integrate
acestora. Spre exemplu, Ashur, zeul suprem al Asiriei, este reprezentat
stând pe un disc înaripat. Iar printre cele mai stranii simboluri folosite în
Biblie sunt cele ale “viespilor"’ (în ebraică, cuvântul “viespe” exprimă ideea
unei mașini care zboară). “Voi trimite viespi înaintea ta și vor alunga din fața
ta pe heviți, canaaniți și hitiți” (Exod 23:28).4
Manuscrisele de la Marea Moartă și Biblia amintesc despre existența
unui civilizații uniforme în urmă cu 5.500 ani, o civilizație care începe să fie
din ce în ce mai recunoscută de oamenii de știință contemporani.

4 N. Edit.: Hittiții erau o veche populație pelasgică, migrată din Asia


Mică. ’ 38
Până și miturile eschimoșilor au preluat evenimente de acum 5.000-5.500
de ani: “Primii oameni erau mult mai mari decât cei de azi. Aveau puterea să
zboare cu ajutorul caselor lor magice, iar lopețile de zăpadă se mișcau singure
și îndepărtau singure zăpada. Când oamenii din vremea aceea doreau o altă
hrană, luau loc în casele lor zburătoare și se duceau în alt loc. Dar cineva s-a
plâns într-o zi de zgomotul pe care îl făceau casele zburătoare când treceau
prin aer. Cum cuvintele folosite de acest protestatar erau foarte tari, casele au
devenit incapabile să mai zboare. Din vremea aceea, casele și oamenii au
rămas fixați în acest loc... în vremea aceeaL zăpada putea să ardă precum
focul și focul cădea adesea din cer. încă nu exista gheața”.
Un pasionat cercetător al studiilor despre arheologia biblică, Werner Keller,
scria în lucrarea “Și Biblia are totuși dreptate”: “S-a crezut și încă se mai
crede că Biblia nu este altceva decât istoria mântuirii omului, o garanție a
valabilității credinței creștine de pretutindeni. Biblia este însă și o carte cu
întâmplări petrecute cu adevărat”.
în anul 1991, o echipă de arheologi englezi și evrei a descoperit, în
Ierusalim, un manuscris vechi de 2.000 ani, care conține 30.000 cuvinte.
După doi ani de cercetare, manuscrisele au fost descifrate în totalitate, scoțând
là iveală amănunte uluitoare despre viitoarea domnie a lui lisus, despre
O.Z.N.-uri și “trăsuri de foc” care au coborât din cer în Nazaret, în ziua
răstignirii lui lisus. Iar cercetătorii au fost unanim de acord că manuscrisul este
autentic, în timp ce săptămânalul “The Sun” informează că el a fost ascuns în
mod intenționat, datorită datelor exacte pe care le conține.
în primăvara anului 1996, în apropierea Muntelui Ararat, arheologii au
descoperit, într-un mormânt, mai multe papirusuri. După ce. le-a cercetat,
teologul scoțian Kirk Mc Ness a tras câteva concluzii: “A fost o vreme când
Dumnezeu și îngerii trăiau alături de oameni, pe
Pământ. Dar îngerii au fost geloși pe oameni pentru că Dumnnezeu le- a
spus că vor ajunge și ei îngeri, așa că s-au răzbunat și au vârât stricăciunea în
sufletele bieților pământeni. în acele zile, nu era neobișnuit ca Dumnezeu să
apară în fața lui Seth, Mathusalem și Noe, pentru a le vorbi de viitorul
omenirii”.
România și amintirea zeilor
Și în țara noastră, ca de altfel în toată lumea, evenimente referitoare la
O.Z.N.-uri s-au transmis, din generație în generație, în numeroase legende,
mituri, obiceiuri și povestiri. Amintesc aici doar câteva.
în Templul de la Sinea Veche, situat în unghiul format de Munții Făgăraș și
Munții Perșani, care a aparținut sacerdoților de dinainte de daci -
pelasgilor, se mai păstrează un ritual interesant, care se practică și în
prezent. Este vorba de pelerinajul pe vârful dealului, lângă templu, de unde
oamenii dau drumul la roți învelite în paie și aprinse până în albia râului aflat în
vale. într-o analiză paleoastronautică apar două elemente:
- pelerinajul pe înălțimi - locul aterizării și decolării aparatelor de zbor;
- roțile aprinse - elemente descrise în mitologia tuturor popoarelor și
corelate cu prezența unor aparate de zbor; faptul că în ritualurile practicate sunt
aprinse, sugerează “focuf’din momentul decolării navelor.
Basmul “Tinerețe fără bătrânețe” de P. Ispirescu are referire la teoria
relativității și efectele timpului în cazul deplasării cu viteza luminii, temă care
apare frecvent și în mitologia altor popoare.
“Inspirația” sexuală a “îngerilor”
Interesant că toate construcțiile și sculpturile ciclopice lăsate de acești
“îngeri”- pomeniți în toate miturile și legendele popoarelor - sunt pline de
simboluri sexuale, prin care au vrut să lase posterității amintirea “inspirației”
lor inițiative: fecundarea fetelor oamenilor, din care s-au născut uriașii.
Robert Charroux scria: “O evidență se va impune, în fine, în fața arheologilor:
menhirele, falusurile și megaliții din I ilitora și Carnae în Franța, cei din
Marea Britanie, Germania, Rusia au lost opera unei rase care a sculptat și
uriașii din Tuia în Mexic, l iahuanaco în Bolivia, Insula Paștelui, care a ridicat
megaliți în insulele Mariane și insulele guanșe Canare până în Diam Diam,
Lampour și Koumpentoum, în Senegal și Gambia”.
într-o pădure virgină din Birmania a fost găsit un monolit ciudat, în lormă
de falus, de 12 metri înălțime și cu un diametru de 2 metri.

Este construit dintr-un metal necunoscut, inoxidabil și lustruit ca


oglinda. S-a calculat că, desfăcut în bucăți manevrabile, pentru transportul său
ar fi nevoie de un tren cu 50 de vagoane.
Pe lângă aceste descoperiri, încă de la sfârșitul secolului al XIX- lea, echipe
de arheologi, conduse de savanți de renume, fac săpături în țările din Orientul
Mijlociu, dar mai ales în Egipt. S-au fondat școli și institute de specialitate în
cercetarea obiectelor găsite, a manuscriselor și a vechilor orașe: “în Palestina,
locurile și orașele frecvent menționate în Biblie sunt readuse la lumină. Ele
arată exact așa cum sunt descrise în Biblie și sunt așezate exact acolo unde
Biblia le situează. Pe inscripții și monumente, savantii descoperă tot mai multe
personaje din Vechiul și Noul Testament.. .’,3ă
în zilele noastre, credința în realitatea O.Z.N.-urilor s-a râs- pândit rapid
în întreaga lume, la toate nivelurile societății. Se tipăresc sute, mii de cărți și
lucrări dedicate acestui subiect. Sunt realizate filme artistice și documentare
despre ele, despre “bărbații în negru”, fiecare conținând o doză de adevăr. Pe
lângă toate acestea, a fost revoluționată și teoria existenței vieții în Univers.
Astronomii - cei mai credibili observatori
Pe la mijlocul anilor ’60, în cadrul unui program de televiziune din Statele
Unite, crainicul lua un interviu unui erudit astronom. La sfârșitul interviului l-a
întrebat: “Ați văzut vreodată (și a zâmbit ironic) o farfurie zburătoare ?”. La
care astronomul a răspuns laconic: “Nici un astronom profesionist n-a văzut
vreodată o farfurie zburătoare”.
Oare ?
înainte de a prezenta realitatea, fac o mică paranteză. Militarii numesc aceste
obiecte “ObZN” (Obiecte Zburătoare Neidentificate); cercetătorii civili din
domeniu le denumesc “O.Z.N.”, iar cei pentru care subiectul prezintă mai puțin
interes, le denumesc în general “farfurii zburătoare”. Acest termen apare
pentru prima dată în ianuarie 1878, când un fermier din apropierea localității
Denison (Texas) l-a folosit pentru a descrie forma unui obiect pe care l-a văzut
trecând pe deasupra fermei sale.
... Ne aflămja Observatorul Lowell, din Flagstaff (Arizona), în ziua de 20
mai 1950. într-o scrisoare adresată NICAP (National Investiga-tions Committee
on Aerial Phenomenes - Consiliul national de anchetă al fenomenelor aeriene),
scrisă la o oră după eveniment, doctorul Seymour Hess, șeful
departamentului meteorologic al Universității din Florida, relata: “Am
văzut obiectul la 20 mai 1950, între orele 12 și 15 minute și 12 și 20 minute
p.m., din parcul Observatorului Lowell. Se mișca de la sud-est spre nord-vest.
Era foarte vizibil și, privit cu ochiul liber, părea să aibă o mărime apreciabilă:
nu era un simplu punct. în a doua jumătate a perioadei de vizibilitate, l-am
privit cu un binoclu mai puternic. în primul moment,
părea ca o parașută făcând un anumit unghi cu verticala...”.
Dr. Hess a remarcat că obiectul strălucea pe cer, dar era mai întunecat decât
norii pe sub care trecea, ceea ce părea să indice că era vorba de un obiect de
metal polisat. El continuă astfel: “Am calculat, pe baza datelor cunoscute, că
obiectul avea un diametru de 1 până la 1,5 metri, o altitudine de la 2.000 la
3.600 metri, și un zenit de circa 45 grade. S-ar putea ca această măsurătoare
să fie în parte eronată, însă sunt sigur că era un obiect mic... ”
...Dr. Clyde Tombaugh, descoperitorul planetei Pluton, un astronom de
profesie pe care guvernul Statelor Unite ale Americii l-a folosit drept consilier
în legătură cu problemele spațiale, a observat în noaptea de 10 august 1949,
orele 22.45, un obiect în formă de țigară de foi, a cărui siluetă se detașa ușor
pe cer. Se odihnea în curtea interioară a casei, împreună cu soția și soacra sa. în
scrisoarea adresată lui Richard Hall, secretar adjunct al NICAP, relata:
“Dreptunghiurile iluminate pe care le-am zărit își mențineau o formă stabilă
unele în raport cu altele, ceea ce confirmă ipoteza că era vorba de un corp
solid. Nu cred că fenomenul a constituit vreo reflecție a unui obiect terestru,
întrucât ceva asemănător cu aceasta ar fi putut să apară de multe ori. Am făcut
o mulțime de observații (cu telescopul și cu ochiul liber), din curtea interioară
a casei, dar nimic de același fel n-a apărut vreodată... După cum am spus mai
înainte, am fost atât de surprins de această ciudată apariție, încât am rămas
de-a dreptul înmărmurit. Din această cauză, mi-au scăpat unele amănunte pe
care le-aș fi putut observa".
...Suntem în tabăra de vacanță pentru tineret, Boys Club, de la Toledo, statul
Ohio, instalată pe malul lacului Silver Lake, în sudul Michigan-ului, în ziua de
3 august 1951. Profesorul Walter N. Webb, conferențiar de astronomie la
Charles Hayden Planetarium, din Boston, avea sarcina de a-i iniția pe tineri
în observarea naturii. “La puțin timp după ora 11 noaptea, el a remarcat o
lumină galbenă sau galben-roșiatică, strălucitoare, mișcându-se pe o
traiectorie ondu- latorie, pe deasupra munților, la capătul de sud al lacului. A
băgat de seamă că obiectul era atât de jos, încât zborul său ondulat îl făcea să
se coboare până înapoia vârfurilor copacilor. Deoarece nici avioanele, nici
planetele nu se mișcă pe traiectorii ondulate, la înălțimea vârfurilor copacilor
(ca și mai jos), Webb înțelese că văzuse ceva cu totul neobișnuit. El îndepărtă
repede ipoteza potrivit căreia acesta ar fi putut fi un efect de reflecție a unor
lumini terestre, întrucât nu erau întrunite condițiile pentru producerea unui
asemenea fenomen.
Trebuia să fie un O.Z.N.; aceasta era singura explicație care se putea da
celor ce fuseseră observate. ” 30
Frank Halstead a fost directorul Observatorului din Duluth, Minnesota
și reprezentant al Universității din Minnesota. într-un interviu acordat
scriitorului Frank Edwards, în 1959, la întrebarea acestuia dacă s-ar putea ca
Obiectele Zburătoare Neidentificate să fie nave venite din
Cosmos, a răspuns că n-ar putea fi altceva, bazându-și afirmația astfel: “Am
în vedere câteva temeiuri. în stadiul actual al dezvoltării sale, tehnologia
terestră nu este în stare să realizeze ceva cât de cât comparabil
performanțelor O.Z.N.-urilor. Repet, am constatat că multi dintre colegii mei
astronomi împărtășesc această părere cu privire la controversata problemă a
O.Z.N.-urilor. Unii dintre ei și-au exprimat convingerea că O.Z.N.-urile sunt
nave cosmice ce au baza de lansare pe vreun sistem solar îndepărtat.
Domnule Edwards, toată viața mea am privit cerul. Am o vedere excelentă,
mulțumesc lui Dumnezeu, și sunt destul de familiarizat cu astfel de lucruri, cum
sunt zborurile păsărilor sălbatice, baloanele, inversiunile de temperatură și
norii. Nu sufăr de boala halucinațiilor. Nu văd de ce publicul se lasă indus în
eroare de «explicațiile» ridicole ce I se dau de către forurile oficiale cu privire
la natura reală a acestor obiecte semnalate de martori oculari competenți și
demni de încredere". Și a prezentat, în continuare, două cazuri în care a
observat O.Z.N.-uri.
Pentru a demola odată pentru totdeauna afirmația că “Nici un astronom
profesionist n-a văzut vreodată o farfurie zburătoare", adică un O.Z.N., să
continui cu cel mai vechi exemplu.
în seara zilei de 12 august 1883, directorul Observatorului din Zacatecas
(Mexic), astronom recunoscut prin pesonalitatea sa consacrată domeniului,
profesorul Jose A.Y. Bonilla, împreună cu colegii săi, a fotografiat niște
corpuri opace care treceau prin fața Soarelui. în raportul pe care l-a
întocmit, a specificat: “Nu-mi revenisem din surprindere și același fenomen se
repetă ! Iar aceasta, cu o asemenea frecvență, încât, în interval de două ore,
am numărat 283 corpuri trecând prin dreptul discului solar. Treptat însă, norii
m-au împiedicat să continui observarea. Am putut s-o reiau după ce Soarele a
traversat meridianul, și atunci numai pentru patruzeci de minute".
Jurnalul Observatorului din acea zi arată că obiectele treceau în linie
dreaptă prin fața discului solar. Soseau izolate sau perechi, erau rotunde și
apăreau ca obiecte în formă de dirijabil. Ele aveau o suprafață netedă,
poate chiar polisată, întrucât în anumite poziții reflectau lumina Soarelui într-
un mod orbitor.
A doua zi, profesorul Bonilla și colegii săi au mai fotografiat încă 116 astfel
de obiecte. Fotografiile respective se mai păstrează, unele dintre ele fiind
publicate în revistele astronomice ale vremii...
Cei care-i combat pe astronomi să facă un pas în față !
Marele Secret: originea extraterestră a Omenirii"
Intenționat am lăsat la sfârșitul acestui capitol problema pe care o voi trata în
continuare, pentru ca cititorul să fie familiarizat cu unele aspecte ale tematicii
acestei cărți...
42
La ora actuală, marele secret privind originea extraterestră a speciei
umane este păstrat cu strășnicie de către unele organizații/ societăți secrete
ca “Frăția Șarpelui”, “Ordinul Templierilor”ș.a.
“Frăția Șarpelui”, înființată cu 3.000 î.e.n., în Mesopotamia, denumită și
“Frăția Dragonului” (Șarpele și Dragonul sunt simboluri care reprezintă
înțelepciunea), nu a avut, la început, scopuri nefaste. Ea este devotată păzirii
cu strășnicie a “secretului timpurilor” și recunoașterii lui Lucifer ca fiind
unicul Dumnezeu. Până în zilele noastre, această societate ocultă s-a
transformat într-o multitudine de organizații secrete, toate funcționând pe baza
unui plan comun, iar secretele acestora sunt deosebit de profunde, încât numai
cei aleși, în număr foarte mic, au voie să le cunoască și să le studieze.
în secolul al XlV-lea, au reapărut la “lumină” descendent spirituali ai
membrilor “Frăției Șarpelui”, sub numele de “Iluminați”, în Germania. Una
din cele mai importante ramuri ale “Iluminaților” a fost “Roza Cruce”,
înființată de Carol cel Mare. însă, prima lojă roza-cruciană a fost fondată de
Worms, în anul 1.100, membrii ei pretinzând că dețin cunoștințe despre
originea extraterestră a umanității din vechi texte egiptene. Cu 3.400 ani
înainte de Christos, membrii “Frăției Șarpelui” purtau șorțul pentru a-și
arăta legătura cu zeii sosiți din cer în “roțile zburătoare”. Este unul dintre
cele mai importante simboluri ale organizațiilor secrete. El este și un simbol
masonic - șorțul zidarilor. Este făcut dintr-o piele albă de miel, în zilele noastre
fiind folosit numai la ritualuri. Acest șorț se întâlnește foarte des în picturile
egiptene din temple, fiind purtat de zei. Apoi, au început să-l poarte și preoții
egipteni, ol devenind simbolul legăturii cu divinitățile, preoții egipteni fiind în
contact cu o civilizație extraterestră.
“Marele secret”, păzit cu strășnicie de membrii “Frăției Șarpelui” și de cei
ai grupurilor desprinse din această societate, pare a fi originea extraterestră a
speciei umane. Să ne amintim că și societățile secrete germane din timpul celui
de al doilea război mondial cunoșteau proveniența noastră extraterestră. După
cum am prezentat în primul volum, O.Z.N.-urile germane, construite de
organizația VRIL, au avut ca origine un O.Z.N. prăbușit în Pădurea Neagră.
Strămoșii noștri sunt “îngerii decăzuți” din gloria lor inițială, sosiți din
sistemul Aldebaran. Datorită acestei decăderi, imaginea lor a fost asimilată
mitului luciferic. Yahve (“Sheitan”) pare a fi oxpressia umană a acestor
exilați. Cunoștințele despre această descendență extraterestră a umanității au
fost prea periculoase pentru a nu li păstrate în întunericul tradiției societăților
secrete, care au început cu "Frăția Șarpelui".
Societatea “Jason” sau “Discipolii lui Jason” denumește un • pup de
oameni care sunt în căutarea adevărului. Este o ramură a "Ordinului
Cuceritorului”. La serviciul secret al Marinei Militare a Sta-
telor Unite se găsesc documente care menționează că președintele
Eisenhower a solicitat societății “Jason” să examineze și să coroboreze toate
informațiile și să afle adevărul despre extratereștri.
Singurii care știu despre stadiul atins de tehnologia universală, în
special de cea americană, sunt membrii “Grupului Jason” (a nu se confunda
cu societatea mai-sus-menționată). Este format dintr-un grup de oameni de
știință care-și oferă ajutorul științific guvernului, învăluit în mister și care-și
ascunde identitatea. Lucrează și în domeniului scenei politice americane,
deoarece au contribuit la luarea celor mai importante decizii pentru
națiunea americană: Războiul Stelelor, armele submarine ș.a. Sunt absolut
convins că ei sunt la curent sau știu de legătura cu extratereștri!, despre bazele
secrete construite cu zecile pe teritoriul național american unde s-au făcut și se
fac observații și cercetări în colaborare cu extratereștri !
Din interiorul “Grupului Jason” nu a transpirat absolut nimic. Este învăluit
în cel mai mare mister și, tocmai din această cauză, este administrat de
“Corporația Mitre”. în felul acesta, guvernul american nu are contacte cu
“Grupul Jason” ci cu “Corporația Mitre”, tocmai pentru ca numele grupului
să fie niciodată pomenit.
Concluzionând, se poate, afirma că “Grupul Jason” este o “organizație
științifică formată și apoi angajată de «Societatea Jason» și de Guvernul SU A,
din motive evidente”.2 Nu trebuie să mire pe nimeni faptul că atunci când a fost
format “Majesty 12” - grup secret care de-ține toate informațiile și proiectele
americane referitoare la extratereștri -, în el au fost numiți și șase membri ai
grupului științific “Jason”...
Cooperarea SUA cu extratereștri!
Mai rețineți întâlnirea dintre președintele Eisenhower, suita sa și grupul
de extratereștri, din 22 februarie 1954 ? Ei bine, cu totul, în două reprize, la
Baza Aeriană Edwards (fostă Muroc), au aterizat cinci nave extraterestre, care
au fost studiate de specialiști de la Forțele Aeriene. La această întâlnire a
participat și cercetătorul Gerald Light, care, într-o scrisoare adresată unui
prieten, a descris întregul eveniment epocal. Mai târziu, tot el va nota: “Din
documentele văzute de mine reiese că toate zonele (în care au început și s-au
construit bazele subterane-n.a.) sunt controlate complet de Departamentul
Marinei Militare”. Și, mai departe: “A fost demarat Proiectul REDLIGHT și
imediat au început experimentele de testare a navelor extraterestre. La Groom
Loke, Nevada, s-au construit dispozitive de testare a armelor; zona a fost
denumită cu numele de cod Zona 51. Baza extraterestră propriu-zisă, unde au
avut loc schimbările de tehnologie, a fost localizată într-o bază a cărui nume
de cod era Dreamland; baza de sub pământ a fost denumită «Partea Neagră a
Lunii». Din documente

tele pe carea le-am citit rezultă că acolo au fost găzduiți cel puțin 600 de
extratereștri (!!! -n.a.), împreună cu un mare număr de oameni de știință și
personal C.I.A. Numai anumite persoane aveau voie să intre în contact direct
cu extra tereștrii, iar acelea erau, la rândul lor, supravegheate și monitorizate
pas cu pas”.
Pentru paza acestor baze au fost selecționați, în baza unor criterii foarte
severe, militari, care au fost apoi antrenați special, împărțiți în echipe numite
Delta..
Cercetările și experimentele erau făcute în cel mai strict secret, de securitatea
proiectelor ocupându-se exclusiv Organizația Națională de Recunoaștere, o
organizație super-secretă. Chiar și președinții americani care s-au perindat pe la
Casa Albă primeau numai informații care nu aveau nici o tangență cu
evenimentele respective. Ceva-ceva, tot li se spunea...
Insă, membrii Majesty 12 (MJ-12) erau ia curent cu toate cercetările.
Știind cine sunt acești membri, și că fac parte din “Guvernul secret”, ne putem
închipui ceea ce doresc în final (vezi ciclul “Conspirația Satanei"). De fapt,
Majesty 12 * avea 19 membri. De-a lungul anilor, din acest grup nu au lipsit,
ca membri, directorul C.I.A., secretarul Apărării, directorul FBI, șase persoane
din Comitetul executiv al Consiliului pentru Relații Externe (cunoscuți și sub
denumirea “înțelepții’) și șase persoane din comitetul executiv al Grupului
Jason. Acest lucru ar trebuie să dea de gândit cititorilor care au lecturat cărțile
ori lucrările despre societățile secrete.
Regula principală a acestei organizații era: nu se va da nici un ordin și nu se
va întreprinde absolut nimic fără votul majoritar favorabil - adică
doisprezece. Datorită acestui fapt era cunoscută sub denumirea de MJ-12
(Majesty 12).
Extratereștrii manipulează Omenirea... prin religie și Masonerie !
Deoarece erau foarte multi martori oculari care asistaseră la dife- iile
evenimente legate de fenomenul O.Z.N., iar presa devenea tot mai insistentă, în
noiembrie 1955, prin hotărârea CNS5412-2 s-a constituit un comitet de
studiu pentru explorarea “tuturor factorilor care sunt implicați în crearea și
implementarea politicii externe în era nucleară". Această misiune a comitetului
respectiv era, de fapt, un paravan. Scopul principal era studierea tuturor
aspectelor legate do "problema extraterestră". Toate întâlnirile acestui
“Comitet de studiu”, format din 35 de membri, toți făcând parte din grupul
secret
‘ N. edit.: 12 și 19 sunt numere magice ale pelasgilor. Zeii primordiali erau
12 Im Soarele și Luna se “reîntâlnesc” după 19 ani...
45

de studiu al Consiliului pentru Relații Externe, au avut loc la Baza


Marină Quantico. Faptul că, timp de 18 luni, în funcția de director a fost
Zbigniew Brzezinki, apoi Henry Kissinger, spune totul.
Mai târziu, Nelson Rockefeller a construit, undeva în Maryland, un adăpost
care oferea tot confortul, unde își țineau ședințele Majesty 12 și “Comitetul de
studiu”. Accesul putându-se face numai pe calea aerului, au scăpat de
curiozitatea lucrătorilor din mass-media. Din acel moment, cele două grupuri au
dispărut. Pentru oamenii de rând.
în cadrul cercetărilor, ‘Comitetul de studiu” a făcut câteva descoperiri. Cea
mai importantă a fost că extratereștrii făceau experiențe genetice, folosind
oameni și animale ca sursă de secreții glandulare, enzime, secreții hormonale și
plasmă. S-au întâlnit de mai multe ori cu reprezentanții extratereștrilor, care le-
au explicat că cercetările lor sunt necesare pentru a supraviețui, structura
lor genetică fiind deteriorată și nemaifiind capabili să se reproducă.
Extratereștrii au mai explicat că, de secole, manipulează Omenirea prin
intermediul societăților secrete, al vrăjitoarelor, al magiei și prin
intermediul religiei.
în urma acestor întâlniri, “Comitetul de studiu” a concluzionat că publicului
nu i se poate spune absolut nimic. Astfel, secretul privind contractele/relațiile
dintre extratereștri și vârfurile conducerii politice americane a fost și este păstrat
până în zilele noastre.
“Ei” confirmă profețiile biblice !
Bănuind că și evenimentele de la Fatima sunt tot o manipulare
extraterestră, “Comitetul de studiu” a creat o echipă specială de culegere a
informațiilor. Aceasta, folosindu-se de spioni infiltrați la Vatican, a pus mâna
pe toate studiile făcute de Biserica Catolică, inclusiv cele profetice.
“Profeția spune că dacă omul nu va întoarce spatele răului și nu se va arunca
la picioarele lui Christos, planeta se va auto-distruge, iar evenimentele
descrise în cartea Revelațiilor se vor derula fără cale de întoarcere...De
asemenea, se spune că se va naște un copil care va uni lumea cu ajutorul
unui plan de pace mondială și falsă religie. Oamenii își vor da seama că este
Anti- Christul ?” Se mai spune că în Orientul Mijlociu, prin invadarea
Israelului de către țările arabe unite, va izbucni al treilea război mondial,
care va angrena Terra într-un holocaust nuclear.
Când extratereștrilor li s-au spus toate acestea, au confirmat că totul
este adevărat.
Vă mărturisesc sincer, stimați cititori, că nu știu ce să răspund la cele de mai
sus. Aș putea face nenumărate supoziții, dar nu mă încumet Mai ales când
extratereștrii au confirmat că, dacă condițiile vor fi întrunite, toate evenimentele
se vor produce întocmai. Și mă întreb: oare, religia noastră reprezintă, de
fapt, un mijloc al lor de manipulare ?
46
Sursele religiei noastre au fost create de ei, pentru a ne manipula ? Mai
ales când au prezentat o hologramă care prezenta crucificarea lui lisus,
hologramă ce a fost fotografiată. Fiind creștin ortodox, botezat, mi-a fost
foarte greu să aștern pe hârtie cele de mai sus. Mărturisesc din nou, nu știu ce să
cred ! Cele ce se petrec acum în Orientul Mijlociu să fie începutul
scenariului care prezice sfârșitul lumii și revenirea lui lisus pe Pământ,
cum a fost prezis în Biblie?
Am o singură părere. Fără voința lui Dumnezeu sau a extraterestrilor,
Terra se autodistruge singură. Prin înarmarea fără precedent a Marilor Puteri,
prin poluarea continuă a atmosferei, a pământului și a apelor. Prin excesul de
populație, prin... Dar câte nu face omul pentru autodistrugere ?
Propunerile Societății Jason
La toate acestea, încă acum 50 ani, oamenii de știință din Societatea Jason
*, în urma cercetărilor, au făcut trei recomandări:
- Omul trebuie să se transforme în protector al mediului înconjurător. Iar
Marile Puteri să folosească bombele nucleare pentru a "găuri” atmosfera,
pentru eliminarea în spațiu a poluării și căldurii excesive;
- Construirea unor orașe subterane, cu toate facilitățile, în care să fie aduși
să locuiască oameni selectați ai tuturor culturilor, care să supraviețuiască, orice
s-ar întâmpla pe Terra. Restul omenirii va rămâne de sacrificiu. Deși cititorul nu
va crede, asemenea orașe au fost deja construite pe teritoriul Statelor Unite și-și
așteaptă “aleșii”',
- Prin tehnologia existentă (acum 50 ani), în urma colaborării cu
extratereștrii, colonizarea Galaxiei. Pe Lună și Marte au fost construite baze
(numele de cod Adam pentru Lună și Eva pentru Marte) care-și așteaptă și ele
“aleșii”.
Mai rețineți din primul volum că, încă din 1945, germanii (mai bine- zis
societatea VRIL) au construit farfurii zburătoare, cu diametrul de 71 iu, cu
spații de dormit, care atingeau incredibila viteză de 40.000 km/h, având
autonomia de zbor de 8 (opt) săptămâni ? Că la 22 mai 1962, americanii au
realizat o performanță deosebită: au trimis o farfurie zburătoare cu oameni
la bord pe planeta Marte! Iar distanța Luna- Marte a fost parcursă în
aceeași zi ? Tot zborul a fost filmat din Interiorul navei. “Rețin atenția
cititorilor doar asupra a două aspecte: până in primăvara anului 1977, când
acest film a fost difuzat de societatea de televiziune «Seepeter TV» (Anglia), au
murit în accidente misterioase mai multi oameni de știință care intraseră în
posesia lui. Iar în foarte scurt timp după difuzarea filmului, conducerea
canalului de televiziune a fost
' N. edit.: Obsesia miturilor și a simbolurilor acestora ! Jason a fost condu- ■
ntorul argonauților, plecați în teritorii necunoscute, după “lâna de aur”...
47
avertizată că i se ridică licența, dacă-l mai difuzează sau continuă să
comenteze acest film.”3
Cum aceste realizări de excepție sunt convins că au fost îmbunătățite, cele
trei probleme propuse de societatea “Jason" pot fi duse la îndeplinire. Mai ales
că și fosta Uniune Sovietică a fost înștiințată și s-a cerut cooperarea ei.
Suntem prea mici și lipsiți de importanță în fața “elitei" pentru a fi puși la
curent cu toate aceste planuri de viitor...
Afaceri murdare pentru... “Marea Salvare”
Bineînțeles că toate aceste cercetări și construcții necesită fonduri uriașe. Iar
Marile Puteri au decis ca aceste fonduri să fie adunate și din “afaceri
murdare”. începutul l-au făcut englezii și francezii (vezi comerțul cu opiu din
Orientul îndepărtat).
Pe când era tânăr, membru al Consiliului pentru Relații Externe,
George Bush era președintele unei companii de forări marine, “Zapata
OH”, care își avea sediul în Texas și experimenta o nouă tehnologie pentru
forajele marine. Pentru valorificarea drogurilor pe piața de consum,
împreună cu C.I.A. el a pus la cale un plan care nu a dat greș niciodată.
Vasele de pescuit oceanic care veneau din America de Sud, către platformele
marine, au fost încărcate cu cantități uriașe de droguri, care apoi erau duse la
țărm prin intermediul transporturilor de aprovizionare și schimbarea
personalului. De aici, vasele, care nu erau controlate de nimeni, își descărnau
“marfa” drogurile ajungând la cei care le distribuiau. Această metodă a fost
extinsă, apoi, în toată lumea. Și nu este o noutate când afirm că, la ora actuală,
C.I.A. controlează aproape toate piețele mondiale ale drogurilor. Sumele
obținute din vânzarea acestora, printr-un sistem deosebit de bine pus la punct,
ajung la destinatar, fără ca acesta să poată fi depistat Iar destinatarii (pentru că
sunt mai mulți) sunt cei ce se ocupă cu problemele expuse mai sus.
Cum se obțin fonduri ? Pe timpul Războiului Rece, opinia publică
internațională a fost foarte bine manipulată. în sensul că s-a jucat o șaradă bine
orchestrată, a cărei temă era dușmănia dintre lumea occidentală în general,
respectiv Statele Unite în special, și Uniunea Sovietică. Scopul adevărat al
Războiului Rece ? Alocarea de fonduri cât mai mari ministerelor Apărării
ale Marilor Puteri, de unde, tot prin planuri foarte bine puse la punct,
sume uriașe erau deturnate pentru cercetările problematicii O.Z.N. și
ducerea la îndeplinire a proiectelor stabilite în acest sens. Același lucru se
petrece și în prezent...
Alertă OZN la Pentagon și Casa Albă
Noaptea de 19 spre 20 iulie 1952 a fost foarte agitată pentru operatorii radar
de pe aeroporturile militare și civile din apropierea Washingtonului. Propriu-zis,
a fost o noapte de coșmar. Pentru prima dată se confruntau cu un fenomen
nemaiîntâlnit. Toți controlorii traficului aerian - atât civili, cât și militari - au
rămas stupefiați când radarele le-au indicat prezența a șapte OZ.N.-uri. Priveau
și nu le venea să creadă: șapte O.Z.N.-uri executau manevre deasupra
capitalei Statelor Unite, cu viteze cuprinse între 150 și 11.000 km/h.
Manevrele lor au durat până în zori. Air Force de la Andrews și Bowling Base
au trimis avioane în zonă pentru a le intercepta. De fiecare dată când ele își
lăceau simțită prezența, O.Z.N.-urile dispăreau. Ele dispăreau instantaneu și
de pe ecranele radarelor. Spre stupefacția operatorilor, unele O.Z.N.-uri
executau o întoarcere de 90 de grade fără a-și încetini zborul. Altele accelerau
brusc și tot brusc se opreau. își continuau acrobațiile aeriene, inclusiv în
coridoarele aeriene interzise de deasupra Casei Albe șiaCapitoliului...
Pentagonul și Casa Albă au fost alertate. Purtătorul de cuvând pentru
O.Z.N.-uri, Al Chop, a primit dispoziții să redacteze “declarații” pentru presă.
Opinia publică trebuia să primească o explicație. Prea inulți cetățeni au observat
fenomenul și nu știau ce să creadă. Așa că a lost dezinformat (vezi capitolul
“Conspirația tăcerii").
Totul s-a repetat în noaptea de 26 spre 27 iulie. La orele 22.30, indarele
din Washington au depistat din nou O.Z.N.-uri. Al Chop s-a deplasat inediat la
Washington National Airport. în încăperea turnului de dirijare a circulației
aeriene au primit aprobarea să intre și câțiva ziariști. împreună cu controlorii de
trafic aerian au putut urmări evoluția o cel puțin 12 O.Z.N.-uri, care executau
manevre imposibil de conceput pentru avioanele construite de mâna
omului. După un timp, Chop le-a cerut ziariștilor să părăsească încăperea. La
ora 2.20, au fost trimise două avioane F-94 pentru interceptarea O.Z.N.-urilor.
Insă, când au apărut în zonă, acestea au dispărut. Când avioanele ti au înapoiat
la bază, ele au reapărut și pe cerul capitalei, și pe ecranele radarelor. Era un
adevărat joc de-a “uite-l, nu e”. Când s-a ordonat o nouă interceptare, unul din
piloți a observat că O.Z.N.-urile îi înconjoară avionul, după care s-au
îndepărtat.
De data aceasta, și radarul bazei aeriene militare din Langley (Virginia) a
prins pe ecrane aceste obiecte.
Enigmaticul fenomen - apariția și dispariția O.Z.N.-urilor de pe ocranele
radar - s-a repetat, în următorii ani, în toată lumea.
Se știe că radarul funcționează pe baza undelor radio respinse de un obiect și
a vizualizării ecourilor pe un ecran. Evident, un receptor mdar este acordat cu
frecvența emițătorului său corespondent, pentru a 49
funcționa la sensibilitatea maximă și a evita confuzia cu alte trans- mițătoare.
Aceasta are drept rezultat că nu va intercepta ca pe niște ecouri (deci apariția pe
radar) semnalele de frecvență diferită.
Marc Davenport avansează o ipoteză deosebit de tulburătoare asupra acestui
fenomen: “Dacă ținem seama de ipoteza călătoriei temporale, inconsecvența
datelor radar, care până acum i-a nedumerit și trustât atât de mult timp pe toți
cei care încearcă se deducă adevărata natură a O.Z.N.-urilor, devine dintr-o
dată mai mult un ajutor, decât un obstacol. O dată ce acceptăm că O.Z.N.-
urile pot fi învăluite în câmpuri care distorsionează spațlu-timpul,
inconsecvențele devin chiar foarte consecvente, corespunzătoare cu ceea ce
raportează martorii oculari, precum și cu efectele care deducem că ar trebui să
aibă loc. Dacă ipoteza călătoriei în timp este corectă, O.Z.N.-urile n-ar trebui
să apară pe ecranele radar, nici în fața ochilor martorilor. Schimbările
ecourilor «zugrăvite» pe ecranele verzi luminoase din turnurile de control de
pretutindeni corespund cu modificările de culoare și formă raportate de
martorii oculari de pe drumuri lăuntrice, câmpii și poieni de pădure izolate de
pe tot globul".
Capitolul IV
EXTRATEREȘTRII SE ÎNMULȚESC PE TERRA...

“Despre efectele fiziologice se raportează că includ...paralizia temporară,


amorțeală, o senzație de căldură și alte stări incomode. De asemenea, uneori
este consemnată «interferența» cu câmpul gravitațional local, evidențiată prin
descrierea de unii observatori a sentimentelor temporare de imponderabilitate
și a altor efecte inerțiale, ca și cum binecunoscutele legi ale inerției ar fi
provizoriu abrogate.
Dr. J. Allen Hynek
Betty - “mașina” de... procreat extratereștri !
Mai multe cazuri .relatate de sute de martori oculari demonstrează deplina
“cooperare” dintre extratereștrii și forțele militare americane, in special, în
cazuri în care sunt implicați oameni care au fost răpiți de oxtratereștri,
supuși examinărilor medicale, unor operații și chiar mutilați pe viață.
Un caz deosebit de interesant pentru uzenologi este cel al lui Betty
Andreasson din Anhbumham, Massachusetts. Pe parcursul vieții sale a lost
răpită de mai multe ori de extratereștri, supusă mai multor examinări
medicale și diferitelor operații, activitatea ei fiind monitorizată permanent.
Scriitorul și cercetătorul ozenolog Raymond Fowler a studiat .icest caz
incredibil, timp de mai mulți ani, rezultatele publicându-le în lucrările
“Afacerea Andreasson”și “Afacerea Andreasson - etapa a doua”.
Primul contact cunoscut de Betty a avut loc pe când avea doar «apte ani,
în 1944. Atunci, după ce a fost anesteziată, i s-a spus că o pregătesc pentru
întâlnirea cu “Acela”.
La vârsta de 12 ani (1949) a fost din nou răpită, “examinată" și i n a spus
că încă nu este dezvoltată suficient.
Un an mai târziu este din nou răpită și supusă la numeroase teste yi operații
chirurgicale, în timpul cărora i s-au implantat în corp (inclusiv în spatele unui
ochi) mici microcipuri. Acestea serveau ca mijloc
de a fi urmărită și ca intermediere a comunicării. Apoi, i s-a inoculat o
sugestie posthipnotică pentru a uita totul.
La maturitate s-a măritat. După ce a dat naștere la șapte copii, uterul ei a
trebuit să fie extirpat.
în 1967, patru umanoizi s-au materializat în casa ei, de unde, prin
levitație, au răpit-o. Totul s-a desfășurat sub ochii întregii familii, care a
paralizat “de parcă timpul se oprise pentru ei”. S-a trezit pe o masă medicală
unde, printr-o operație durereoasă, i s-a scos unul din dispozitivele
microscopice care i-a fost implantat anterior (un ac lung i s-a introdus în nara
stângă și în cap). Apoi a fost examinată și răpitorii au rămas surprinși când
și-au dat seama că uterul i-a fost extirpat. Pe timpul acestei răpiri, soțul ei a
suferit un accident de mașină în urma căruia a fost internat în spital, a
paralizat, după care a decedat. După răpire, doi dintre băieții ei mai mari
au murit într-un accident de mașină, iar Betty și fiica ei mai mare, Becky,
care asistase la răpirea ei, au suferit manifestări paranormale. Toată familia
s-a mutat în Florida, unde Betty l-a întâlnit pe Bob Luca, cu care ulterior s-a
căsătorit Mi se pare foarte interesantă această întâlnire, Bob Luca fiind și el
răpit de mai multe ori, prima oară la vârsta de cinci ani (tot în 1944).
Se pare că răpirea lui Betty din 1967 sparge tiparele prin care extra- tereștrii
răpesc oameni în locuri izolate. Probabil, ea prezenta un interes deosebit pentru
ei. Faptul că avea șapte copii arată că era foarte fertilă și o ființă bună pentru
experimentele de reproducere ale extratereș- trilor. "Să urmărim puțin
următorul scenariu: Betty - este parte a unui experiment. Mica sferă implantată
în sinusul ei constituie un dispozitiv de supraveghere asemănător cu zgărzile
pe care biologii le pun la gâtul animalelor în pericol, pentru a le urmări
mișcările sau a le înregistra pulsul. Datorită acestuia, s-ar fi putut măsura
concentrația de hormoni în corpul său și transmite un semnal teleghidat
atunci când ovulele ar fi fost gata pentru colectare ori fecundare.
Apoi, Betty suferă o operație de histerectomie - care poate sau nu să fie
legată de reacția organismului ei la acest experiment. Perioada propice
colectării ovulelor vine și trece de câteva ori, însă trans- mițătorul implantat
nu oferă extretereștrilor nici un indiciu. Ceva s-a întâmplaț...
Este trimis, atunci, un echipaj care să lămurească lucrurile.
Transmițătorul este recuperat Se află într-o perfectă stare de funcționare.
Concluzia logică este că subiectul experimentului nu mai poate da reacții
așteptate dintr-un anumit motiv. Pentru a depista această cauză, se introduce
un ac în buricul lui Betty pentru un «test de procreatie» - acest tip de metodă
laparoscopică pe care l-au raportat Betty Hill și zeci de alte persoane răpite, și
pe care scriitorul și cercetătorul John Keel l-a descoperit în povești cu o
vechime de până la cinci sute de ani (I!!-n.a.). Ea nu mai e capabilă să
procreeze. Ani întregi de activități clandestine
și cercetare științifică temeinică pot fi considerați pierduți. Pentru a ieși din
impas, echipajul hotărăște să reprogrameze subiectul pentru un alt tip de
experiment, al cărui scop este chiar și mai inaccesibil înțelegerii noastre.” 1
“Elicopterele negre”
Evident, cele de mai sus reprezintă o simplă ipoteză, însă Betty Andreasson
nu este singura victimă care a fost manipulată astfel. Spațiul tipografic nu-
mi permite să mai relatez alte cazuri de acest gen.
Doresc, însă, să accentuez un alt aspect al acestor incredibile experiențe de o
viață pe care le-au trăit Betty și Bob Luca.
Foarte multe persoane care au avut contacte cu extratereștrii au relatat
că au fost urmărite de niște elicoptere de culoare neagră, fără nici-un
însemn. Pe timpul când locuia încă în Ashbumham, în timp ce lucra in grădină,
Betty a observat un astfel de elicopter care plana pe deasupra locuinței. După ce
s-a căsătorit cu Bob Luca și s-au stabilit în Connecticut, de mai multe ori, au
observat că elicoptere de aceeași culoare, tot fără nici un însemn, zboară la
înălțimi foarte mici deasupra casei lor. Bob le-a fotografiat și, după ce vecinii
au declarat că acest fapt nu se mai întâmplase, considerând totul o ilegalitate, a
înaintat o plângere autorităților. însă, familia a continuat să fie deranjată de
aceste elicoptere, care survolau deasupra lor când mergeau cu mașina, chiar și
în timpul concediilor când plecau din localitate. S-au mutat în altă locuință dar
nu au putut scăpa de ele. Bob continua să le fotografieze și să înainteze plângeri
autorităților. Neprimind nici un răspuns, a trimis mai multe fotografii la
compania Bell Helicopters. Răspunsul: elicopterele respective păreau a fi niște
aparate de tipul Huey-1Hs dar, după toate aparențele, aviația le-a adus niște
modificări.
Prezența acestor elicoptere misterioase a fost semnalată ani de zile în
legătură cu O.Z.N.-urile. în lucrarea “Conspirația O.Z.N.: primii patruzeci de
ani”, Jenny Randles relatează cel mai uluitor caz de acest gen.
Pe 29 decembrie 1980, Betty Cash, Vickie Landrum și nepotul Colby
mergeau cu mașina, pe timp de noapte, printr-o pădure de lângă Huffman
(Texas). Au observat un 0Z.N. silențios apărând în fața lor. “Revărsa în
afară flame și o lumină strălucitoare". Mașina s-a încins, așa că au ieșit toți
trei din ea. Betty a simțit cum inelul îi arde degetul. S-au întors cu toții in
mașină. Atunci, au apărut mai multe elicoptere Chinook, care au condus
O.Z.N.-ul ce plana deasupra lor într-o anumită direcție. Naratorii au trebuit
să fie internați în spital: stări de vomă, diaree, dureri de cap, căderi ale părului și
arsuri. John Shuessler, inginer în domeniul cercetărilr spațiale, dr. Alan Hoit,
specialist la NASA și mai mulți membri ai Mutual UFO Network (MUFON) au
descoperit o serie de martori ale căror afirmații puteau fi coroborate. însă,
guvernul Statelor Unite a negat întreaga afa
cere, chiar și prezența elicopterelor. Deși martorii s-au adresat Justiției
pentru obținerea unor despăgubiri, nu au avut câștig de cauză.
în cazul relatat mai sus, cel mai mult m-a intrigat faptul că elicopterele
Chinook nu s-au năpustit asupra O.Z.N.-ului pentru a-l doborî. Ele l-au
escortat într-o anumită direcție, ceea ce indică o cooperare. Ceea ce
înseamnă, cu certitudine, că guvernul american cunoaște mai multe despre
O.Z.N.-uri decât o afirmă. înseamnă că, în continuare, noi vom vedea anumite
stele din diferite constelații și nu O.Z.N.-uri. Vom vedea planeta Venus în care
să ne putem descărca armele, și nu un O.Z.N. Vom vedea... dar câte nu vom
vedea. Numai O.Z.N.-uri nu! Dar va veni clipa adevărului...
Și lahve spunea: “Nu priviți în urma mea...”
Interesant mi se pare să accentuez că efectul prezenței unui O.Z.N. sau a
mai multora este diferit. Literatura ozenistică semnalează mii de cazuri când
automobilele, de fapt orice vehicul, au fost afectate de prezența unui
O.Z.N. Uneori, ele nu fac decât să încetinească. Alteori, motorul se oprește
brusc, pentru a porni, fără nici un impuls, după dispariția O.Z.N.-ului. De
asemenea, sunt semnalate nenumărate cazuri în care survolarea unei localități
de către un O.Z.N. produce întreruperea curentului electric, lăsând cartiere
întregi sau localitatea în beznă totală. în alte cazuri, aparatura de bord a
avioanelor ori elicopterelor nu mai funcționează. în mai multe cazuri, au de
suferit aparatele foto ori de filmat. Oare și acest lucru să însemne că ele apar-
țin mai multor specii de extratereștri ?
Dar cel mai mult intrigă cazurile în care prezența unui O.Z.N. dăunează
stării de sănătate a martorilor oculari. Prezența lui nu are efect decât asupra
oamenilor și animalelor. în unele cazuri, acest efect se produce concomitent cu
cele prezentate mai sus...
în octombrie 1954, în timp ce străbătea o potecă din pădurea Lusigny
(Franța), cetățeanul Réveillée a zărit un O.Z.N. de formă eliptică, chiar
deasupra copacilor. Imediat a simțit o mare căldură care-l învăluia. Cum
ploua, căldura a dat naștere la o ceață foarte densă. Se făcuse atât de cald, încât
a trebuit să se retragă. După nici 15 minute, locul în care stătuse înainte era
complet uscat, deși ploaia continua să cadă...
Pe data de 12 noiembrie 1954, Leita Kuhn, care locuia în Madison (Ohio),
a observat un O.Z.N. strălucitor, lat cam de 10-12 metri, care plana în spatele
garajului. Incidentul a avut loc la ora 1.25 dimineața. L-a urmărit circa o
jumătate de oră. După dispariția acestuia a suferit o pierdere parțială a
văzului și o erupție pe piele. A trebuit să consulte un doctor, care i-a spus că
ochii ei “arătau de parcă fuseseră expuși la radiații puternice..

Un bărbat din Baden, Pennsylvannia, a suferit arsuri pe întregul corp și


și-a pierdut vederea la amândoi ochii timp de mai multe zile, după ce a
trecut printr-o experiență de contact direct cu un O.Z.N., pe data de 13 august
1965. O.Z.N.-ul era în formă de disc și avea mai mult de 90 metri în diametru.
De jur împrejur, avea niște lumini portocalii, care s-au estompat atunci când o
lumină albastră intensă a strălucit vrei trei secunde. Crengile copacilor s-au
zbătut, fiind animate de o “undă de șoc”44...
O altă întâlnire de gradul III ce a-avut drept rezultat arsuri ca cele provocate
de razele solare, precum și radiații, s-a petrecut la o fermă din apropiere de
Merom, Indiana (SUA). René Gilham a ieșit din casă pentru a vedea ce-i cu
lumina ciudată care apăruse. A zărit atunci un O.Z.N. strălucitor, aproape
incandescent, având cam 12 metri în diametru, planând la o înălțime de circa
300 metri și luminându-i întreaga fermă. A stat să privească scena cam 10
minute, timp în care O.Z.N.- ului i s-a alăturat unul mai mic. S-au ridicat
apoi perpendicular și au zburat spre vest, lumina făcându-se și mai strălucitoare.
Gilham a auzit “un sunet ca un vâjâit, precum cel făcut de un motor de mare
viteză când accelerează’’1 ...
O întâmplare, pe care o consider înfricoșătoare, în legătură cu un contact
direct cu un O.Z.N., a avut loc în fortul itaipu din Brazilia, pe 4 noiembrie
1975, dimineața, la ora 2.03. Doi militari ce erau în serviciul de pază și apărare
al fortului (santinele) au observat un O.Z.N. coborând silențios, cu o viteză
uluitoare. A încetinit, apoi a început să planeze deasupra celui mai înalt foișor.
Avea cam 30 metri în diametru. Datorită unui flux subit de căldură,
santinelele au suferit arsuri atât de puternice încât au început să urle. La
strigătele lor, toți militarii s- au trezit. între timp, curentul electric s-a
întrerupt. A revenit după dispariția O.Z.N.-ului. Cei doi militari au
fost.internați în spital...
“Pe 31 august 1978, în Argentina, Giglo Martin și Nazareno de Cesare au
asistat la o întrerupere și mai bizară a motorului mașinii, în munții din San
Juan. La ora 2.00 dimineața, mai multe O.Z.N.-uri au aterizat și le-au
încercuit camionul. Motorul acestuia s-a oprit. Cei doi s-au ascuns după niște
tufișuri; dé acolo au văzut O.Z.N.-urile făcând diferite manevre, timp de patru
ore. Când s-a luminat, după plecarea vehiculelor zburătoare, au descoperit
mai multe păsări și capre moarte, precum și suprafețe de pământ arse în
locurile în care aterizaseră O.Z.N.-urile”43...
în seara zilei de 17 septembrie 1978, la ora 21,00, Rivo, băiatul d-nei
Ultimina Borseagli, care locuia în Torrita Di Siena (Italia), a plecat cu mașina
familiei, un Fiat. La un moment dat, un O.Z.N. a aterizat chiar în mijlocul
străzii, luminând întreaga zonă. Curios era faptul că părea a fi susținut
deasupra solului de trei raze de lumină, care își modificau permanent
culoarea. Mașina s-a oprit brusc.
Printr-o trapă care s-a deschis, doi umanoizi cam de 1 m înălțime, cu
niște căști pe cap și purtând salopete verzi, au ieșit din interiorul O.Z.N.-
ului și, spre stupefacția tânărului, care urmărea întreaga scenă fără să-i vină să
creadă, au înconjurat mașina, după care au reintrat înăuntru. Apoi O.Z.N.-ul
s-a ridicat cam 10 metri și a țâșnit “ca un fulger”, dispărând în noapte.
Concomitent, mașina, fiind băgată în viteză, a început să ruleze fără nici un
impuls din partea lui Rivo. Timp de trei zile, acesta a suferit de o iritare a
ochilor...
Literatura O.Z.N. cuprinde mii de relatări, similare celor pe care le-am
prezentat mai sus. Scepticii nu cred în relatările de acest gen, ori rapoartele
întocmite. Spun ba că nu conțin date suficiente, ba că provin din surse indirecte,
sau că martorul a decedat și cele relatate nu mai pot fi luate în considerare.
Invocă fel și fel de motive. însă aceștia scapă din vedere problema principală:
ponderea dovezilor colective este prea mare pentru a fi ignorată, indiferent
câte “scăpări" invocă. Iar prezența căldurii și a arsurilor implică faptul că acele
O.Z.N.-uri emit radiații atât în ultraviolete, cât și în infraroșii sau
microunde.
Acrobații “imposibile”
Unul dintre cele mai spectaculoase contacte cu O.Z.N.-urile (întâlnire de
gradul I) îl reprezintă acrobațiile aeriene ale acestora, considerate imposibile
de către specialiștii din aviație și de oamenii de știință. Cum relatările despre
astfel de întâlniri sunt de ordinul zecilor de mii, în întreaga lume, de data
aceasta, voi semnala două cazuri din țară noastră, relatate de Ion Hobana. Nu
sunt dintre cele mai semnificative dar s-au petrecut pe cerul României.
“Profesorul politehnic Octavian Bota a fost martorul primului incident la
orele 22:30 ale serii de 4 august 1967, la Sângeorz-Băi. Un O.Z.N. luminos,
albastru-gălbui, s-a apropiat în același mod ca un meteor. A încetinit, a
schimbat direcția, a urcat abrupt și și-a modificat culoarea, din albăstruie în
albă-gălbuie. Apoi, a executat o întoarcere cu 90 de grade, fără a reduce
viteza, a traversat jumătate din câmpul vizual al profesorului și a descris încă o
cotitură în unghi drept, devenind, din alb-gălbui, galben, apoi galben-
trandafiriu”45...
“Un alt inginer a asistat la un incident similar la Ploiești, în anul următor.
Nicolae Rădulescu a văzut un O.Z.N. de formă discoidală, roșu-luminos, cu o
ceață înconjurătoare, apărând brusc la sud de apartamentul lui. S-a deplasat
spre nord, cu mișcări neregulate, a revenit către sud, a executat pe neașteptate
o întoarcere cu 90 de grade și apoi a dispărut spre Aeroportul Strejnic. Se
mișca mai repede ca un turboreactor, și totuși nu scotea nici un sunet”*4
Foarte multe observații despre astfel de acrobații “imposibile" provin de
la controlori de trafic aerian, astronomi, piloți, persoane fami-
56

liarizate cu zborurile, al căror activitate se desfășoară exclusiv în acest


domeniu. Deci, persoane cu multă experiență.
“O.Z.N.-urile efectuează și alte manevre aeriene neobișnuite, pe lângă
întoarcerile în ac-de-păr instantanee. Una dintre cele mai derutante dintre ele
este cea denumită «manevra frunzei moarte» sau «coborârea în cădere de
frunză», conform căreia nava urmează o serie de arcuri similare cu traiectoria
descrisă de o frunză când cade încet spre pământ, într-o zi calmă de toamnă.
Unii au asemuit mișcarea cu aceea a unei farfurii scufundându-se într-un
bazin. Uneori, când staționează în aer, această mișcare dobândește un traseu
ca balansul unui pendul sau al unui titirez gata să cadă. Când se ridică, uneori
se comportă ca și cum ar urca o scară. în zbor, par câteodată să lunece să
ricoșeze cu mișcări ondulatorii...”'7.
în “Adevărurile despre farfuriile zburătoare”, sunt făcute următoarele
observații interesante:
“Culorile... par asociate într-un fel cu viteza, sau mai probabil cu rata
accelerației.
... există o anumită legătură între accelerație și intensitatea luminii.
Cenușiul-argintiu cu margini roșii este în realitate un roșu foarte slab luminos,
aproape infraroșu...
Anumite mișcări cu viteză mare dar constantă nu produc nici una din
culorile puternice, ceea ce pare să confirme ipoteza că există o anumită relație
între culoarea emanată de obiect și energia dezvoltată în fiecare moment de
către obiect.
...nu ar explica anumite observații din februarie 1954, când martorii au avut
o senzație de arsură în ochi, în timp ce urmăreau câte o manevră deosebit de
violentă ? Acea senzație îi este perfect familiară alpinistului, care o asociază
cu ultravioletele de la altitudini mari și binecunoscuta orbire a zăpezii”.
Cel mai enigmatic caz de contact
Următorul caz este considerat de către uzenologi cel mai enigmatic caz de
întâlniri al tuturor timpurilor. S-a întâmplat în amiaza zilei de 20 mai 1967,
în Manitoba (Canada), avându-l ca erou pe Steven Michalak. în timp ce
acesta făcea niște prospecții la nord de Falcon Lake - purta ochelari de
protecție și o cască, pentru a fi protejat împotriva așchiilor de rocă -, a observat
două O.Z.N.-uri, care și-au schimbat de trei ori forma: inițial aveau formă
de trabuc (havană), apoi ovală, în cele din urmă de discuri calotate. După
puțin timp, planând pe loc, unul dintre ele a dispărut cu mare viteză,
schimbându- și de mai multe ori culoarea. Celălalt a aterizat cam la 50 metri
de Steven, pe o stâncă plată, unde a stat circa 30 minute și a “radiat
căldură în culori de curcubeu". Pe lângă căldura care venea din interiorul
lui, O.Z.N.-ul mai emana și un miros ca de sulf.
Steven s-a apropiat fără frică de acesta și i s-a părut că aude niște voci.
Deși a strigat în cinci limbi, nu a primit nici un răspuns. Atunci a observat
o deschizătură prin care și-a vărât capul, spriji- nindu-se de navă. După
aprecierea lui, peretele avea o grosime de circa 45 centimetri. în interior, a
observat raze de lumină care străluceau des. însă, la atingerea cu peretele
navei, casca și mânușa lui s-au topit și au ars.
Imediat O.Z.N.-ul s-a ridicat și a decolat, nu înainte de a-l împroșca pe
Steven cu gaze fierbinți, printr-o duză de eșapament în formă de grilaj.
Hainele i s-au aprins.
Martorul a suferit arsuri grave, migrene, grețuri și o stare de slăbiciune
totală.
Magie cu...farfurii zburătoare
O.Z.N.-urile mai au o capacitate extraordinară: apar sau dispar chiar
sub ochii martorilor ! în întreaga lume au fost semnalate mii de întâlniri de
acest gen, care acoperă intervale de timp foarte îndelungate. Cercetătorul
ozenolog și scriitorul Otto Binder a consemnat: “O altă serie nefirească de
fenomene manifestate de numeroase O.Z.N.- uri, conform martorilor oculari,
constă în modurile stranii în care apar și dispar farfuriile:
- farfurii care se fac nevăzute fără a se micșora sau a se pierde în
depărtare;
- farfurii luminoase văzute noaptea, care, dintr-o dată, “se sting";
- farfurii cu contururi “tulburi”;
- farfurii care apar dintr-un “nor” cețos emanat de ele însele și de obicei se
“dizolvă” tot într-un nor;
- farfurii care par să se prăbușească în picaj la pământ și totuși nu lasă nici
o urmă sau epavă...”
“Pe data de 3 martie 1964, la ora 21.00, Vianora Isopescu și numeroși
martori au observat un O.Z.N. mare, sferic, portocaliu-luminos, la Câmpu-
lung, România. A stat nemișcat, după care s-a deplasat orizontal, apoi vertical.
Și a dispărut brusc, dar haloul care îl înconjura s-a risipit mai încet.”43
In seara zilei de 3 mai 1975, Alois Olenieck își conducea automacaraua pe
șoseaua Mogfort Road, la sud de San Antonio (Texas). La ora 21.15, a
observat un O.Z.N. care s-a repezit în picaj asupra autovehiculul, cu o
viteză extraordinară, schimbându-și culoarea, din chihlimbariu în roșie-
aprinsă. Farurile mașinii s-au stins, iar motorul s-a oprit brusc. Timp de 10-
20 de secunde nava a plutit pe deasupra automacaralei, timp în care Olenick a
reușit să observe, în interiorul luminat, doi umanoizi. După aceea, O.Z.N.-ul
“s-a îndepărtat, 58

clătinând mașina cu curentul de aer produs, și a dispărut instantaneu, ca și


cum ar fi fost apăsat un comutator”.46
‘ta orele 21:00 ale serii de 30 iulie 1976, căpitanul D. W. (pilot British
Airways de 20 ani, cu 10.000 de ore de zbor la activ), primul ofițer C.T. (care
și el zbura de 20 ani) și secundul S.S. (veteran de 5 ani) pilotau o cursă
comercială Trident 2 a British Airways, la 60 kilometri sud de Lisabona,
Portugalia. După ce l-au auzit pe controlorul de trafic aerian din Lisabona
cerându-i unui Tristar din apropiere confirmarea unei observații O.Z.N., au
văzut o lumină albă, orbitoare. Sub privirile lor, s-au materializat două
O.Z.N.-uri cafenii, în formă de câmat, învăluite în zone rectangulare de ceață,
începând să plutească sub lumina staționară. Căpitanul C.T. a adus faptul la
cunoștința pasagerilor, care priveau și ei. Pilotul unui T.A.P. 727 a văzut și el
fenomenul.”47
în după-amiaza zilei de 4 iulie 1981, căpitanul P.S. executa o cursă
comercială, pilotând un Lockhead L1011. Când a ajuns deasupra Lacului
Michigan, a văzut un O.Z.N. discoidal, cu aspect metalic, care a apărut
instantaneu, “ca și cum s-ar fi deschis atmosfera”. S-a apropiat de avion pe un
traseu oblic. Ajungând alături de acesta, s- ;i întors și s-a îndepărtat în viteză.
Scepticii au fost și vor fi întotdeauna scandalizați de asemenea cazuri. Ei
repetă obsedant: “Oricine știe că un obiect solid nu poate deveni pur și simplu
transparent. Și, cu siguranță, nu poate să apară și să dispară. Martorii sunt fie
pe jumătate orbi, fie pe jumătate nebuni, ori sunt niște mincinoși, proști sau
bețivi. Totul e apă de ploaie!”
Stimați cititori, vă rog, gândiți cu luciditate! Literatura ozenistică pune la
dispoziția celor neîncrezători mii de depoziții din partea unor martori
credibili, care afirmă că O.Z.N.-urile APAR, DISPAR Șl DEVIN
TRANSPARENTE. Dacă propriile noastre convingeri nu îngăduie asemenea
lucruri nu înseamnă că ele nu se.întâmplă. Aceasta înseamnă doar că sistemele
noastre de convingeri sunt incomplete. "Imaginile holografice proiectate” după
cum susțin scepticii (dar de către cine și de unde ?), “gazele de mlaștină” sau
altele nu lasă urme pe sol, nu sting farurile autovehiculelor și le opresc
motoarele, nu afec- lează martorii oculari (arsuri, usturime a ochilor etc.), nu
omoară animalele și nu ard coroanele copacilor, iarba...
Cei care au studiat serios datele problemei au așternut pe hârtie observații
foarte pertinente. Raymond Fowler, un meticulos și onest cercetător, spunea:
‘Capacitățile parapsihice ale extratereștrilor sunt năucitoare. Facultatea lor
de a se materializa și dematerializa după bunul plac este cum nu se poate mai
incitantă. Acest proces de a apărea in propriul nostru sistem de referință
spațioAemporal a fost descris ca o conversiune de energie și o modificare a
frecvenței de vibrație”.
Iar una din cele mai recunoscute autorități ale domeniului, dr. Jacques
Vallée, scria: “Atât O.Z.N.-urile, cât și operatorii lor au
posibilitatea de a se materializa și dematerializa pe loc, precum și de a
penetra obstacolele fizice”.
Publicația “Flying Saucer Review" este recunoscută pentru seriozitatea
abordării fenomenului O.Z.N. Redactorul Charles Bowen scria, în 1974, că
materializările și dematerializările O.Z.N.-urilor par să susțină ideea că acestea
ar proveni dintr-un “continuum spatiotemporal” diferit de al nostru.
Pe lângă faptul că O.Z.N.-urile au capacitatea de a se materializa și
dematerializa (chiar și parțial), ele mai manifestă un fenomen de neînțeles
pentru noi: vizibila lor capacitate de a-și schimba forma sub ochii
martorilor.
O.Z.N.-urile își schimbă forma !
în seara zilei de 29 ianuarie 1954, căpitanul James Howard a decolat, cu un
avion de linie al British Owerseas Airways Corporation, de pe aeroportul din
New York, spre Londra. La ora 21.05, pe când se aflau la sud-vest de Goose
Bay (Labrador), împreună cu primul ofițer a observat câteva O.Z.N.-uri
însoțindu-le avionul, cam la aceeași altitudine. Unul din acestea, care avea
forma unei meduze, și-a schimbat forma în săgeată, apoi în halteră.
O.Z.N.-urile mai mici roiau în jurul acestuia “ca. un grup de avioane de
vânătoare escortând un bombardier’. întregul echipaj și o parte a pasagerilor
priveau stupefiați incidentul. Coordonatorul turnului de control al traficului
aerian din Goose Bay a transmis căpitanului James că în zonă nu zburau alte
avioane. A trimis, imediat, un avion de vânătoare pentru a observa fenomenul
transmis de căpitan. Când acesta s-a apropiat, O.Z.N.-urile au devenit, brusc,
invizibile. Unul singur s-a micșorat, după care a dispărut.
“Era ora 22:05, când Richard Crawford, șeful poliției din Elmore, Ohio, a
observat un O.Z.N. Se întâmpla în data de 12 iunie 1964. Fiind în patrulare,
Crawford a văzut un glob staționar, tăcut, care clipea. Avea un diametru de
25-30 metri. S-a apropiat până la mai puțin de 170 metri. îl înconjura o
«aură» și părea să răspundă la proiectorul mașinii prin mișcări, clipiri,
încetări din clipit și stingerea luminii.
La orele 23:30, l-a zărit din nou. A comunicat prin radio cu ajutorul său,
Carls Soenichsoen, care îl văzuse și el. O.Z.N.-ul s-a repezit în sus, și-a
schimbat forma globulară cu una de ac, a modificat brusc direcția și a trecut
pela 170 de metri de martori, cu viteză foarte mare - mai repede decât orice
văzuse vreodată Crawford.. .”48
“Jurnalul de bord al vaporului românesc Moldoveanu declară că întregul
echipaj a privit un O.Z.N. radiant între orele 03:00 și 04:00, în ajunul
Crăciunului 1972. S-a apropiat de navă cu mare viteză, a încetinit deasupra
punții și și-a schimbat în repetate rânduri forma, din circulară în elipsoidală,
pe când culoarea i se schimba din roșie 60
în galbenă și în albă-albăstruie. Apoi, a urcat vertcial, cu imaginea
inicșorându-se până a dispărut.”*3
Urmașii lui Quetzalcoatl nu se tem de foc...
în anul 1963, statul Parana din sudul Braziliei s-a confruntat cu mai multe
incendii devastatoare, care au pustiit pădurile pe mari suprafețe. Pompierii,
armata și populația s-au luptat zile în șir pentru stingerea acestora și pentru a le
limita extinderea. în una din zile, cei care se luptau cu flăcările au încetat brusc
lucrul, privind stupefiați cum un O.Z.N., în formă de cuvă, cu diametrul de
peste 300 metri, și-a făcut apariția, plutind la circa 50 metri de ei, în foc. Nu
avea nici un mijloc de susținere vizibil, înălțimea la care plutea fiind de cel
mult 4 metri. însă flăcările, care-l înconjurau din toate părțile, nu aveau
nici un efect asupra lui. Părea că este apărat de un câmp de respingere
protector. A plutit așa timp de circa 15 minute. Sub ochii marto- iilor uimiți,
“trei oameni înalți și frumoși” au ieșit din O.Z.N., s-au plimbat printre
flăcări colectând vegetație arsă și pietre. Nu erau stânjeniți deloc de
căldura insuportabilă și de flăcările care se năpusteau asupra lor. După ce
și-au terminat “misiunea”, s-au reîm- barcat pe navă, aceasta luându-și zborul.
Incontestabil că O.Z.N.-UI respectiv era înconjurat de o anumită forță,
care forma o barieră protectoare ce nu permitea flăcărilor să treacă. De
fapt, literatura de specialitate, precum și rezultatele cercetărilor oamenilor de
știință abundă în relatări ale martorilor care au întâlnit bariere invizibile în jurul
O.Z.N.-urilor.
NATO și Armata Roșie- învinse de extratereștri...
într-un articol apărut în cotidianul de limbă rusă “Ruskoie Slova”, care apare
la New York, și semnat de Mark Steinberg, un emigrant rus, se recunoaște în
premieră una din înfrângerile suferite de Armata Roșie în Vietnam, în
fața... extratereștrilor ! Nu este o glumă de prost gust și nici una din domeniul
SF. Aceste relatări au la bază cartea mareșalului Zaharov, “Război în Asia de
Sud-Est”, care descrie toate operațiunile de luptă efectuate de către aviația
sovietică în Vietnam.
Din articolul prezentat, reiese cu claritate că, în anii ’60, capitala
Vietnamului de Nord, Hanoi, era apărată, împotriva raidurilor aviației
americane, de o divizie de apărare antiaeriană sovietică, Unitățile
antiaeriene formau un cerc de protecție în jurul capitalei, cu o rază de 30
kilometri, fiind dotate cu rachete sol-aer KUB, cele mai performante la ora
aceea. într-o seară a anului 1965, în spațiul aerian apărat de
antiaeriană sovietică a apărut un obiect luminos, în formă de disc, cu
diametrul de circa 300 metri. Martorii oculari au declarat că obiectul se mișca
silențios. Militarii din unitatea care avea în supraveghere spațiul aerian
respectiv erau în stare de alarmă, dar derutați. în aceeași stare de derută,
comandantul unității a raportat evenimentul Statului Major al Diviziei. Fără nici
o ezitare, comandantul Divizei a ordonat “Deschideți focul și nimiciți obiectivul
!” Imediat, trei baterii au lansat câte trei rachete KUB. în fața acestora, nici
un avion inamic nu avea șanse de scăpare. Sub privirile uimite ale militarilor,
rând pe rând, rachetele au explodat cu mult înainte de a se apropia de ținta
vizată. De data aceasta, însă, riposta O.Z.N.-ului nu s-a lăsat așteptată: imediat
a trimis un fascicol de raze de culoare argintie în direcția unei baterii.
Instantaneu, trei instalații de lansare, o stație de radiolocație și alte
instalații au fost distruse prin topire. Circa 200 de militari, câți deserveau
bateria, au fost uciși pe loc.
Cartea respectivă se află și în prezent sub incidența secretului de stat
“în vara anului 1961, s-au tras două salve de rachete rusești sol-aer
asupra unui grup de O.Z.N.-uri discoidale care pluteau la 20 kilometri
deasupra unei baterii de rachete din Ribinsk, la 149 kilometri nord de
Moscova. Toate rachetele au explodat degeaba, la peste un kilometru și
Jumătate de țintă. Discurile au reacționat întrerupând curentul electric în
toată unitatea de rachete. Un incident identic se raportează că a avut loc la o
bază de rachete N.A.T.O. de pe o insulă din Mediterana, în 1975, dar acel
incident nu poate fi confirmat.”49
în lucrarea “Războiul parapsihologic împotriva României”, am prezentat
“Experimentul Philadelphia", care a fost făcut de către americani în toamna
anului 1945, în zona docului militar Philadelphia. S-a spus, apoi, că
experimentul respectiv a fost abandonat. Ceea ce nu cred -„Citiți cele de mai jos
și vă veți convinge.
în anul 1994, în cadrul aplicațiilor din Marea Neagră, din cadrul
“Parteneriatului pentru pace”, ținta americanilor nu a putut fi atinsă de nici
o navă din cele participante: ruși, bulgari, turci și români ! Logic nu-mi pot
da seama cum americanii au fost în stare să divulge un secret deosebit: faptul că
sunt capabili să creeze, în jurul obiectivelor, un câmp electromagnetic prin
care nu se poate pătrunde. Chiar și obuzele sunt respinse ! Probabil, și
înclin spre aceasta, au vrut să demonstreze că sunt invincibili și au aruncat o
sfidare “partenerilor”. Focul executat de pe vasele rusești, bulgărești și turce,
deși ghidat prin radar, nu a căzut nici măcar în apropierea țintei. Marinarii de pe
distrugătorul “Mărășești” au executat ochire la vedere (telemetrie) și totuși
proiectilele au căzut la șase cabluri distanță de țintă. Realitatea este că
americanii au demonstrat, cu această ocazie, că sunt capabili să creeze un “scuf
protector, care să nu poată fi străbătut...
“Ridicări” și răpiri misterioase
Se pare că ocupanții O.Z.N.-urilor sunt capabili de a-și folosi câmpurile
pentru a “ridica” diferite obiecte de pe pământ și chiar pentru a răpi
oameni...
într-o seară din toamna anului 1955, judecătorul de pace John H. Dernier se
deplasa cu mașina în apropierea localității Jonestown (Penn- sylvannia). La
ora 19:45, farurile mașinii s-au stins iar motorul s-a oprit brusc. A observat un
O.Z.N. care plutea deasupra mașinii. După ce acesta a dispărut, mașina s-a
clătinat puternic și “ceva” a tras-o din loc.
Pe data de 20 decembrie 1965, Edward Bruns se întorcea, cu
automacaraua familiei sale, la ferma situată nu departe de localitatea Herman
(Minnesotta). Era aproape miezul nopții. La ora 23:45, a observat un O.Z.N.
strălucitor, care plutea la doi metri deasupra solului, in fața sa. Era de culoare
roșie, iar din partea inferioară țâșneau scân- lei. Farurile camionetei și motorul
au fost scoase din funcțiune. Când O.Z.N.-ul a început să se ridice, odată cu
el se ridica și automacaraua ! Apoi a căzut într-un șanț, în direcția inversă
față de care se deplasa. Un reporter de la ziarul local “Rewiev”ș\ tatăl lui Bruns,
când au sosit la fața locului, nu au găsit urme de cauciucuri care să ducă spre
mașina din șanț. Ea a fost deplasată pe sus !
Un incident asemănător l-a trăit și Adolfo Paolino Pirani. Era într-una din
zilele lui ianuarie 1961, când călătorea cu mașina între localitățile La Vitoria
și El Vigia (Venezuela). Când dins sens opus s-a apropiat un camion de mare
tonaj, a tras pe dreapta pentru a-i înlesni deplasarea. în acel moment, din cer s-a
repezit "cu o viteză incredibilă, un O.Z.N., care s-a oprit deasupra capotei
mașinii lui Pirani. A planat câteva secunde, după care a dispărut cu aceeași
viteză. Când O.Z.N.-ul s-a ridicat de deasupra capotei, vehiculul s-a ridicat și
el cu câțiva centrimetri în ner, răstumându-se în direcția obiectului. Camionul
a căzut cu roțile în sus”50 (este vorba de camionul care executa depășirea).
Pe 16 octombrie 1954, Franța a fost confruntată și ea cu un adevărat val
de O.Z.N.-uri. Cea mai incredibilă întâlnire îmi pare a fi cea pe care o relatez
mai jos.
Guy Puytoucart, din Cier-de-Rivière, își ducea iapa la păscut. O finea de
căpăstru. La un moment dat, un O.Z.N. mic și cenușiu s-a iidicat de pe
marginea drumului și a planat deasupra lui. Iapa a fost ridicată la trei metri
de pământ, Puytoucart fiind obligat să dea drumul cilpăstrului. După ce
O.Z.N.-ul s-a îndepărtat, iapa a căzut la pământ !
Numeroase cazuri de acest gen au fost semnalate de-a lungul nnilor. Chiar și
capturarea de aeronave și oameni...
“John Jensen poate să fi fost victima unei răpiri temporare de acest gen, în
timp ce zbura la 2.000 metri altitudine, în ziua de 23 Iulie 1947. Jensen,
redactorul unei reviste americane de aviație, a 63

observat o lumină puternică deasupra avionului, apoi motorul acestuia s-a


înecat și s-a oprit ! Vitezometrul aerian indica zero... dar, în loc să intre în
picaj, cum ar fi fost de așteptat, aparatul a rămas la altitudinea normală de
zbor - cu botul spre orizont. Jensen a avut o senzație de înțepături și i s-a părut
că era privit, după care a văzut deasupra lui două O.Z.N.-uri discoidale. Cel
mai apropiat părea metalic. Avea «o margine proeminentă, cu bride», și
hublouri ca ale unui vapor. Jensen a simțit impulsul de a-și porni magnetorul
și a redevenit stăpân pe comanda avionului"}7
Dar alții nu au avut aceeași soartă fericită. Este cazul lui Rivalino Mafra da
Silva, care, în dimineață zilei de 20 august 1962, a fost răpit sub ochii copiilor
lui !
în noaptea respetivă, familia Da Silva nu a prea putut dormi din cauza unor
zgomote și a unor “siluete umbrite”, care se plimbau prin casă. Dimineața,
Raimundo, unul din cei trei frați, a ieșit din casă și a văzut două sfere
pâlpâitoare, care pluteau la doi metri deasupra solului. Și-a strigat tatăl, care a
ieșit împreună cu ceilalți băieți. Acesta le-a spus fiilor să stea pe loc și s-a
îndreptat spre cele două sfere. “Când a ajuns la doi metri de ele, obiectele s-au
alăturat, stârnind praful și emanând un fum galben cu miros neplăcut, care l-a
învăluit pe da Silva. Când fumul s-a risipit, da Silva și cele două-sfere
dispăruseră. Autoritățile au organizat o anchetă amănunțită, dar nu au putut
rezolva misterul”.
Luate separat, aceste întâlniri par fantezii ale martorilor. Dar există mii de
astfel de relatări. Analizate în ansamblul lor, ele devin un fenomen.
Vindecări miraculoase și...întineriri
în mod incredibil, în mai multe contacte cu O.Z.N.-uri au fost
consemnate vindecări ale unor răni și boli, chiar întineriri ! Spre exemplu,
un martor al unui astfel de contact a fost mușcat anterior de un câine.
Mușcătura s-a infectat, provocându-i dureri. La o întâlnire cu un O.Z.N., a fost
iradiat, ocazie cu care rana i s-a vindecat ca prin minune.
Se pare că OZ.N.-urile emit diferite radiații, în zeci de lungimi de undă,
iar una se pare că stimulează dezvoltarea celulelor.
Și în multe cazuri de răpiri, persoanele care sufereau de diferite boli, după
ce au fost examinate, au fost supuse unor anumite lumini. Apoi, li s-a spus că
erau vindecate de boli. Toate acestea și le-au amintit după ce au fost supuse
unor ședințe de hipnoză regresivă.
Cazul pe care-l prezint mai jos nu este cel mai concludent. Dar nu poate fi
înlăturat cu ușurință. Iar povestea martorului nu poate fi ignorată.
Ventura Maceiras, în vârstă de 73 ani, era paznic de noapte. în seara zilei de
30 decembrie 1972, se odihnea în fața barăcii sale din Très Arroyos
(Argentina). în jurul orei 22:20, a observat un O.Z.N. viu iluminat, a cărui
culoare se schimba sub ochii săi. în interior, a distins
64
mai multe aparate și doi umanoizi. Nava a plutit deasupra solului, nu
departe de baraca lui, a aruncat un fulger orbitor de lumină spre el, după
care s-a îndepărtat.
în apropiere, se afla un crâng de eucalipți, pe marginea căruia curgea .ipa
unui râu. După plecarea OZ.N.-ului, Maceiras a suferit săptămâni în tpr de
migrene, grețuri, diaree, dificultăți de vorbire și căderea părului. Vârfurile
eucalipților au fost găsite arse, iar în râu pești morți.
însă cel mai incitant efect constă în faptul că martorului i-au crescut dinți
noi. întreaga dantură i s-a refăcut din nou !
Și în acest caz, ozenologii se confruntă cu enigmele care planează asupra
tuturor cazurilor. Dar nu se poate admite că bătrânul a omorât un număr de pești
în râu, că s-a cățărat în eucalipți și le-a ars vârfurile cu “ceva”, s-a expus unei
radiații, apoi a scornit o poveste care corespunde rapoartelor nepublicate. Mai
ales că era analfabet...
Chiar și dând la o parte toate cazurile prezentate mai sus, suntem lotuși
obligați să admitem că O.Z.N.-urile există și emit radiații pe lungimi de
undă care acoperă toată banda electromagnetică cunoscută, de la undele
radio, până la căldură, lumină de toate culorile, raze X și raze gamma.
Capitolul V
TERRA-O PLANETĂ DE CIVILIZAȚII PARALELE!

9
în 1975, cu ocazia primirii Premiului Nobel pentru fizică, Andrei Zaharov
spunea: “Cu mii de ani în urmă, triburile umane aveau parte de mari greutăți
în lupta pentru existență. Era, deci, important nu numai să știi să mânuiești
ghioaga, ci să ai și capacitatea de a gândi inteligent, de a ține seama de știința
și experiența acumulată de trib și de a dezvolta legături care să stabilească
fazele unei colaborări cu alte triburi. Astăzi, rasa umană are de trecut o
încercare asemănătoare. Mal multe civilizații ar putea exista în spațiul infinit,
printre care societăți mai înțelepte și mai performante decât a noastră”.
Unde radio din “Adânc”
Deși în primul volum am adus mai multe argumente ale unor oameni de
știință privind posibilitatea existenței unei civilizații paralele în interiorul
Pământului, precum și la suprafața acestuia, voi continua să aduc noi
dovezi, deoarece recepția acestui adevăr poate fi mai lentă. Sau nu poate fi
crezut...
Pe 30 octombrie 1994, cu ajutorul unui satelit sofisticat, la Cap Canaveral,
Florida, NASA a recepționat primul semnal provenit din centrul
Pământului, de la sute de kilometri de suprafață. La intervale diferite de
timp, de atunci s-au captat semnale asemenătoare. Transmisiunile s-au făcut
într-un cod matematic complex, care au convins cercetătorii și specialiștii de
la NASA că se află în legătură cu ființe mai inteligente decât noi. O persoană
din conducerea NASA, care a insistat să-și păstreze anonimatul, a spus: “Este
clar că cineva, sau ceva de acolo, de jos, încearcă să comunice cu noi. Orice ar
fi, dispune de o tehnologie capabilă să transmită semnale radio la suprafață,
prin sute de kilometri de sol și rocă”.
Cercetătorii au făcut mai multe încercări pentru localizarea cu exactitate a
acestei civilizații subterane. Dar nu au reușit. în plus, le lipsește tehnica
necesară pentru a răspunde. “Oricare ar fi, în mod evident știe mai multe
despre noi decât știm noi despre ei. Mesajele lor arată dai că înțeleg mersul
vieții pe Pământ, în timp ce noi nu avem nici cea mal vagă idee despre cum
poate trăi o formă inteligentă de viață fără căldura Soarelui și fără oxigen", a
mai declarat sursa citată.
“Treptat, fenomenul recepționării de unde radio din «Adânc» s-a extins
(Asia Centrală, Extremul Orient), explicațiile fiind dificil de găsit în cazul în
care nu se cunosc evenimentele petrecute în urmă cu 66

5.500 ani, când îngerii lui Azazel au fost închiși, în deșert, după cum afirmă
Cartea lui Enoh”33.
Subsolul Vrancei - colonie extraterestră !
Este interesant de semnalat că presa americană a publicat o relatare privind
un misterios satelit articial, despre care s-a descoperit că înconjoară
Pământul pe o orbită care trece direct pe deasupra ambilor Poli și care n-a
fost lansat de nici o națiune. A ieșit oare pe la un Pol, continuând să se rotească
în jurul punctului de origine ?
Câteva celebre echipe de seismologi japonezi au studiat fenomenele care
au loc în zona Vrancei. Cercetările lor au dus spre o concluzie șocantă: după
toăte indiciile, regiunea Vrancei (subterană) este o colonie extraterestră al
cărui “creier” se află în subteran! Oricât ile șocantă, de stupefiantă ar părea
această teorie, din punct de vedere biologic și fizic ea poate fi explicată. Există
dimensiuni temporale și valori pe care noi nu le putem percepe. DAR ELE
EXISTĂ. Prin aceste mijloace subtile, colonia extraterestră, care poate fi
oriunde, pe Pământ sau în Univers, ține sub control zona Vrancei. Celebrul
cercetător japonez Anuko-Tai a concluzionat: “Vrancea poate deruta orice
calcul seismologie, pentru că aceste cutremure sunt DICTA TE DE CINEVA
Mai trebuie să specific că rezultatele cercetărilor acestei echipei do
seismologi au fost incluse de americanul Thomas Legger în cartea sa
“Earth-Quick Terror”. Oare de ce, în România, nici o știre icferitoare la
rezultatele acestor cercetări nu a fost publicată ? Ar fi stârnit panică în rândul
populației ? Nu cred.
Răpirea...sateliților
Pătrunderea noastră în Cosmos a avut și incidente neplăcute, dar interesante
din punct de vedere științific. Printre ele, se află dispariția inexplicabilă a
unor sateliți:
- “Explorer 2”- dispărut la 20 martie 1958, la 50.000 km de Pământ;
- “Venera 1" - lansat de U.R.S.S., la 12 februarie 1961, spre Venus, a
dispărut fără urmă;
- în 1964, sovieticii au “pierdut’: “Zonal T, “Zonal2’ și “Venera 2’;
- “Syncom I”, lansat la 14 februarie 1963 de către Statele Unite, a dispărut
la 30.000 km de Pământ;
- “Satcom 3’ (S.U.A.) a dispărut, la 6 decembrie 1979, la 50.000 km de
Pământ;
- în 1989, a dispărut sonda sovietică “Phobos II” după ce a aterizat pe
Phobos, un satelit al Planetei Marte.
Referindu-se la aceste evenimente, Andrew Bolth, inspector gene- ial ia baza
de lansare de la Cape Canaveral, spunea: Domnilor, să nu 67

ne mai prefacem că nu vedem ce se întâmplă ! Toate organizațiile de la


Cape Canaveral și cosmonauții pot jura că au văzut sau detectat nave
necunoscute care urmăresc continuu sateliții noștri, pe unii dintre ei chiar
răpindu-i”.
Inexplicabil este și cazul în care patru sateliți au încetat brusc să
funcționeze, iar apoi, la fel de misterios și de brusc, au reintrat în
funcțiune. A mai existat și incidentul cu “Telstar-2”, lansat la 2 mai 1963.
Acesta a funcționat perfect până la 16 iulie 1963, când, deodată, intră în pană.
Rămase astfel până la 12 august, când brusc îșl reînnodă activitatea, de acolo
de unde o întrerupsese...
Doren Mitchell, cel care a construit satelitul “Telstar-2”, a declarat: “N-
avem nici o idee asupra cauzei care a generat pana, dar s-ar fi putut să fie
vreun meteorit”. Explicația nu este plauzibilă deloc. Să mi se explice, ca unui
profan: dacă acest satelit a fost deteriorat de un meteorit, oare cine l-a
reparat ?
Cred, și sunt sigur de asta, că ceva, sau cineva a examinat sateliții în timp
ce nu erau în funcțiune.
Luând interviuri unor oameni de știință cu o reputație recunoscută și
neștirbită, revista “Newsweek” a tras concluzia că: “Un număr tot mai mare de
oameni de știință sunt actualmente convinși că sistemul de urmărire cosmică
s-ar putea să fi reperat cel puțin un alt vehicul cosmic, care să nu fi fost nici
american, nici rusesc, ci din afara lumii noastre, desigur din afara sistemului
nostru solar ! Potrivit bănuielilor lor, acest satelit este un vizitator trimis de
ființele superioare ale unei comunități a altor stele, făcând parte din Galaxia
noastră, un gen de Organizație a Statelor Unite, care, din motive arheologice
și antropologice, se interesează cum stau lucrurile în această parte a vecinității
galactice”.
“Comunitatea secretă” a elfilor
Pentru a descrie organizarea elfilor, reverendul Kirk a inventai denumirea de
“Comunitatea Secretă”. Pentru că este imposibil se redau integral acest tratat,
pot rezuma cele descoperite despre elfi șl alte creaturi aeriene astfel:
-natura lor este intermediară între om și îngeri;
-din punct de vedere fizic, au corpuri foarte ușoare și fluide, comparabile
cu norii; pot fi văzuți mai ales îh amurg; pot să apară și să dispară după cum
doresc;
-din punct de vedere intelectual, sunt inteligenți și curioși;
-au puterea de a lua cu ei orice doresc;
-trăiesc în interiorul Pământului, în peșteri, în care se ajunge prin orice
crăpătură sau deschizătură prin care trece aerui;
-când oamenii nu trăiau încă peste tot în lume, creaturile obiț* nuiau să
viețuiască aici și aveau agricultura lor proprie;
68

-la începutul unei perioade de trei luni, ei își schimbau așezările, deoarece nu
pot sta prea mult în același loc; în afară de asta, le place să călătorească; atunci
se întâlnesc oamenii cu ei, chiar la drumul mare;
-corpurile lor, ca ale cameleonilor, le permit să înoate prin aer cu toată
gospodăria;
-sunt împărțiți în triburi; ca și noi, au copii, doici, căsătorii, înmormântări
etc., numai dacă nu le fac pentru a-și bate joc de obiceiurile noastre sau pentru a
prezice evenimente terestre;
-se spune că au niște case minunat de mari, foarte frumoase, dar în
majoritatea împrejurărilor sunt invizibile pentru ochii omenești.
Fantomele din Cosmos și...România
Telescopul spațial Hubble, folosind echipament de fotografiere în
infraroșu, a reușit fotografierea unor “duhuri” ale intrate- reștrilor. Chiar
dacă experții au păreri diferite în ce privește natura figurilor umanoide, ei sunt
de acord că fotografiile sunt “absolut autentice”. “Știam de aceste fantome
din spațiu de mai mult de doi ani - a declarat un înalt responsabil de la NASA.
Telescopul Hubble furnizează fotografii din mai 1993, dar șefii agenției au
dorit să țină secrete aceste fotografii până găsesc o explicație acestor stafii.
Dar, cred că a sosit momentul ca ele să devină publice".
Oricâte controverse au generat aceste fotografii, realitatea este că ACESTE
CREATURI EXISTA.
în mai multe materiale care mi-au fost publicate anterior, am prezentat
exemple în care reprezentanții unui univers paralel se materializează sau se
dematerializează.
Parapsihologia dă o explicație pentru astfel de fenomene: materia se
transformă într-un glob de energie și ajunge la locul dorit fără pierdere de timp
(distanțele neavând importanță), iar acolo energia se transformă din nou în
materie.
“Nu demult (aprilie 1995), doamna Otilia Ghioc din Brașov s-a trezit brusc
din somn, remarcând că deasupra sa erau aplecate patru ființe de circa un
metru, cu ochii imenși, care o examinau. Speriată, a coborât din pat, a aprins
lumina și s-a dus la bucătărie unde și-a pregătit o cafea, simțind că cineva
invizibil o supraveghează în continuare. Brusc a fost cuprinsă de-o stare de
liniște și s-a culcat până a doua zi la prânz. Ducându-se la baie a văzut urma
unor tălpi de 140/63 mm”.
Foarte adevărate comentariile domnului doctor Hazy Ladislau (“Cronica
română” din 27.04.1995), din aceeași localitate, la care doamna Ghioc, după ce
a primit acea vizită, à apelat: “Credeam că fusese vizitată de diavoli ! Eu cred
că noi existăm concomitent cu mai multe Universuri paralele, dar mereu caut
dovezi care fac situația icspectivă credibilă. Cazul de față ar putea fi urmarea
unor halucinații 69

vizuale, sau a unui coșmar, dar în baie a rămas o urmă materială ! Aș putea
spune că aceste ființe ciudate au lăsat în mod intenționat acea urmă, astfel ca
întâmplarea să nu semene cu o halucinație sau un coșmar.
Am făcut un studiu comparativ dintre acea imagine și urma unui picior de
om. Dincolo de faptul că urma conține doar trei degete, ea corespunde unui
băiat, având între 4-4 % ani, cu o greutate de 18-22 kg și o înălțime de 0,90-
1,10 metri. Exact înălțimea, declarată de doamna Ghioc, a celor patru
humanoizi. Ciudate sunt și stările prin care a trecut doamna Ghioc: mai întâi,
deși cei patru dispăruseră, ea le simțea totuși prezența. După ce s-a dat jos din
pat, doamna Ghioc a încercat să spună o rugăciune și a constatat că nu își
mai amintea cuvintele pe care decenii le rostise seară de seară ! Cum putem,
psihologic, să explicăm că, deși fusese supusă unui puternic șoc, ea s- a dus la
culcare și a adormit imediat după ce a băut o ceașcă de cafea ?! Câți dintre
nou reușim să adormim după un asemenea stress ? De aceea, eu cred că ea a
suferit o manipulare telepatică. Și încă ceva: zilele care au urmat acestui
straniu experiment i-au adus doamnei Ghioc o stare de energizare pe care ea
mărturisește că n-a mai avut-o de câteva decenii ! Eu bănuiesc că, de fapt,
câmpul bioenergetic i-a crescut foarte mult’’.32
■ lată un alt loc unde se întâmplă multe fenomene ciudate, inexplicabile.
“Pe partea stângă a șoselei București-Ștefănești, la numărul 97, se află baza
hipică și școala de cascadorie «Dracula», condusă de Ștefan Brandes, ultimul
descendent, pe linie maternă, al Drăculeș- tilor din Sintești. în spatele bazei
hipice, la vreo sută de metri, începe pădurea Boldu-Creșeasca, rămășiță a
străvechilor codri ai Vlăsiei. în mijlocul ei, ascunsă de oameni și ocolită de
animale, se află Balta Vrăjitoarelor.
Balta nu e mare. Abia dacă atinge 2-300 de metri pătrați. Nu seacă însă
niciodată și nici nu poate fi astupată. Oamenii au încercat, de nenumărate
ori, să o acopere cu resturi de la dărâmături și de la șantierele de construcții.
Sute de tone de moloz au fost înghițite de baltă, aparent minusculă, de parcă
sub ea s-ar afla un sorb uriaș.
într-o noapte, în vara lui 1970 - povestesc oamenii -, pe malul bălții, într-o
mașină, feriți de privirile și prejudecățile sătenilor, doi tineri făceau dragoste.
La un moment dat, din pădure au apărut 8 indivizi înarmați cu bâte, care s-au
năpustit asupra mașinii, încercând să-i spargă geamurile. Intenția lor era,
evident, de a o viola pe fată. Atunci, balta s-a despicat în două și din ea a ieșit
un bătrân cu barbă șl plete dalbe, îmbrăcat tot în negru și având în mână un
toiag. Bătrânul s-a apropiat de cei 8 indivizi și le-a spus: «Lăsați-i în pace și
plecați imediat de aici». Și pentru că aceștia nu se mișcau, a îndreptat spre ei
toiagul, din care a țâșnit o jerbă de flăcări și fum. Agresorii 70

au rupt-o la fugă în pădure, urlând și făcăndu-și semnul crucii. După care,


bătrânul a dispărut, așa cum venise.
Pe 30 iulie 1991, la ora 10 dimineața, toate animalele și păsările din
pădure, fazani, iepuri, căprioare, au ieșit îngrozite la lizieră și pe' câmpul din
apropiere, izgonite parcă de o forță nevăzută. N-au revenit in pădure decât a
doua zi.
Cătălin Manca, 14 ani, din Voluntari, povestește că, în urmă cu up an,
ducându-se cu vaca la Balta Vrăjitoarelor, a pățit același lucru. în clipa în
care animalul s-a aplecat să bea apă, s-a iscat brusc o răcoare ciudată, care l-
a umplut de groază. Vaca și câțiva cai care erau în apropiere au luat-o la
goană spre marginea pădurii.
O altă enigmă a pădurii Boldu-Crețeasca o constituie disparițiile
misterioase. Nu cu mult timp în urmă, tot o localnică din comuna Voluntari,
Mioara Stan (44 ani), a făcut imprudența să meargă cu caprele la păscut în
pădure. Era ziua în amiaza mare, când o ceață neagră s-a lăsat pe neașteptate
și femeia n-a mai văzut nimic. Nu știe cât a durat acel întuneric dar, când s-a
ridicat ceața, ea se afla cu totul în altă parte, iar caprele nicăieri. Nu le-a găsit
nici până în ziua de astăzi.
Anul trecut, în iunie, una dintre cele mai tinere cascadoare de la «Dracula»
s-a dus cu poneiul în pădure, călare. La un moment dat, căluțul a devenit atât
de agitat, încât fata a descălecat și i-a dat jos șaua. Simțindu-se liber, poneiul
a rupt-o la fugă în direcția lacului. De atunci n-a mai apărut.
Toate acestea nu și-au găsit până acum, o explicație științifică...”.38
Universul paralel apare...în filme
în lucrarea “Straniile inteligențe invizibile”, Florin Gheorghiță afirma că:
“Alături de noi, în mediul nostru pământean, mai există și o altă lume - aceea
a globurilor inteligente invizibile - care se bazează pe alte structuri ale
materiei, având deci alte moduri de a se manifesta fizic; pentru marea
majoritate a pământenilor, aceasta a fost până acum o lume a legendelor, a
miturilor”.
Așa se explică “minunile” care apar în fotografii făcute de oameni, în
diferite împrejurări și în toată lumea - inclusiv în România - care după
developare înregistrau și sfere luminoase sau ființe umanoide, invizibile cu
ochiul liber 5. Tot Florin Gheorghiță spune: 'Pe Pământul locuit de oameni
apar și astronauți care, vizitând din când în când planeta noastră, «știu» să
treacă, după dorință, din partea materială, obișnuită pentru noi, într-o altă
structură invizibilă, ce își menține «programul It moțional» în cadrul unei
«dematerializări» parțiale. Dar mai mult decât atât,
astfel cum se cunoaște din vechime și cum mulți oameni de știință contem-

5 N. edit.: Astfel de “minuni” apar și în fotografiile Laviniei Tatomir


(“fata care aduce ploaia”), ba chiar și în cele ale fratelui său vitreg...
71
porani s-au convins în . mod doct - ca de exemplu, cei veniți în «Colegiul
invizibil» (Jacques Vallée, Allen Hynek și alții - n.a.) - în jurul nostru ar mai
exista și o «altă lume terestră», această «lume paralelă» care este și cea
invizibilă -, demonstrează o coexistență perfectă, fiind dominată de alte legi
fizice specifice și de alte principii antologice”.
“în clădirea Parlamentului din insulele Fidji, situate în Pacificul de Sud, a
fost înregistrată, pentru prima oară în lume, pe aparate video de securitate,
timp de 5 minute, imaginea unei fantome «Kalouvu». Aceasta era îmbrăcată
în costum tradițional de războinic «Kalouvu» și îi lipsea fața. Spiritul s-a
plimbat prin sala de ședințe, ajungând până la tribună. In acest timp, un
magnetoscop înregistra, clipă de clipă, evoluția acestei apariții. întâmplarea a
fost văzută și pe monitoare, de unul din gardienii clădirii."35
Psihiatrul elvețian C.G. Jung spunea: “Deși, pe de o parte, observațiile
noastre critice aruncă îndoială asupra fiecărui caz (de apariție), pe de altă
parte nu există nici măcar un singur argument împotriva existenței stafiilor1'.
Nici nu cred că se va putea găsi vreodată, cu atât mai mult cu cât, sper, știința
va înțelege că nu este vorba de “duhuri” ale morților, ci de reprezentanți ai
unui Univers paralel. Fără acceptarea existenței acestui Univers paralel, nu se
vor putea obține răspunsuri la atâtea fenomene inexplicabile care se întâmplă în
toată lumea. Fără acceptarea acestui Univers paralel, societatea actuală va fi
cuprinsă de ocultism prăbușindu-se în anticivilizație...
îngerii păzitori - o altă lume paralelă
Oare, “îngerii păzitori” nu sunt reprezentanți ai unei lumi paralele,
invizibilă pentru pământeni ? Și care, în anumite situații, salvează copii și
oameni de la moarte, materializându-se sau acționând fără a se arăta ? Foarte
mulți oameni au trăit evenimente care frizează neverosimilul. Unii și-au văzut
“îngerul păzitor”, alții, chiar dacă nu i-au simțit prezența, nu au îndoieli că
“cineva”i-a scăpat de la moarte. în legătură cu acest aspect, în 1770, savantul și
filozoful vizionar suedez Gwedenburg și-a publicat teoria sa, conform căreia
“în paralel cu univesul nostru material există o lume spirituală, inaccesibilă
organelor noastre de simț, dar care este generată de legi scrise și nescrise
foarte asemănătoare celor ale societății umane. Din această lume a spiritelor,
în care vom ajunge cu toții, după ce ne vom încheia misiunea pe Pământ,
provin protectorii noștri enigmatici”
Dar să ofer și câteva exemple.
W.P. din Sheffield a povestit următoarea întâmplare: “în anii’50, am lucrat
ca șofer la o firmă ce se ocupă cu transportul de marfă. într-o zi,
72
eram în drum, cu camionul încărcat, spre un stabiliment din Leicester, când,
dintr-o dată, pe fundalul monoton al vuietului motorului, am auzit un zgomot
neobișnuit. Am oprit mașina și, cu gândul la marfa alterabilă ce trebuia să
ajungă la destinație în timp util, am coborât din habitaclu în grabă,, fără să
trag frâna. Neglijența mea era să se dovedească fatală. Am ridicat capota, am
verificat motorul și, pentru că n-am găsit nici-o defecțiune, m-am băgat sub
mașină. Atunci, tirul, aflat pe un drum într-o pantă cu o foarte mică înclinare,
cum am constatat ulterior, s-a pus în mișcare. Roțile din față se apropiau
amenințător și, cu toate că, într-o fracțiune de secundă, am realizat pericolul,
am încremenit neputând să acționez. Am fost educat într-un spirit maten'alist
dar, în acel moment, m- am închinat lui Dumnezeu, rugându-l să mă salveze
de la moartea iminentă. Atunci s-a întâmplat minunea: înainte ca roțile să-mi
zdrobească corpul, mașina s-a oprit și, după o clipă de repaus, sfidând legile
fizicii, a început să se miște înapoi, oprindu-se în poziția inițială. După ce m-
am dezmeticit puțin, m-am gândit dacă nu cumva am fost victima unei farse
grosolane. Am explorat împrejurimile, dar zona era părăsită, n-avea cine să se
urce în habitaclu și să pornească motorul."
Din ce cauză s-a oprit mașina ? în~ lipsa unei explicații logice, cercetătorii s-
au văzut nevoiți s-o accepte pe cea oferită de șofer și anume că salvarea
miraculoasă s-ar fi datorat intervenției unui înger păzitor.
“Un alt caz interesant este cel al lui P.B., un tânăr de 27 ani, scăpat dintr-
un grav accident rutier, conform spuselor sale, tot grație providenței,
manifestată prin intervenția unui protector ceresc. într-o seară viscoloasă, se
îndrepta cu mașina spre Aberdeen, când, în Munții Grampian, pe o serpentină
cu polei, a pierdut controlul asupra volanului. Vehiculul s-a prăvălit într-o
prăpastie adâncă, făcându-se țăndări, dar P.B., deși pentru câteva minute și-a
pierdut cunoștința, a scăpat practic nevătămat. Conform relatărilor sale, o
mână invizibilă l-a scos din mașina ce cădea în abis și l-a așezat tandru pe o
terasă stăncoasă acoperită cu nea. în pofida ajutorului nesperat, P.B. nu era
în afara pericolului, însă îngerul păzitor s-a dovedit a fi foarte circumspect. La
fereastra unei case stinghere, aflată în apropierea șoselei, a bătut o persoană,
a cărei identitate a rămas necunoscută, tocmai în momentul accidentului.
Locatarii au văzut cum mașina dispare în prăpastie și imediat au alertat
Salvarea și Poliția.”39
Cred că toate relatările despre paranormal și O.Z.N.-uri din întreaga lume
reprezintă încercarea reprezentanților acestor universuri paralele de a sensibiliza
omenirea cu realitatea acesto fenomene și, în același timp, un îndemn adresat
oamenilor de știință de a se apleca asupra lor.

Jules Verne și Universul paralel


Pe parcursul istoriei Omenirii, oamenii au primit numeroase informații
științifice din partea reprezentanților acestor civilizații paralele. Cine nu a
citit, în adolescență, cartea lui Jules Verne “De la Pământ la Lună” ? Deci, cu
peste o sută de ani înainte, acesta furniza o serie de date legate de o posibilă
călătorie spre Lună. Comparate cu cele din programul “Apollo-8”, ele arată
astfel:
Apollo 8 Jules Verne
Stația de lansare Florida (S.U.A.) Florida (S.U.A.)
Construcția aliaj de aluminiu fontă dublată de aluminiu
> interiorul navei)
Echipajul 3 oameni 3 oameni
Forma navei rachetă obuz
Greutate - 5621 kg 5437 kg
Lungimea 3,65 m 3,65 m
Viteza 38,988 km/h 40,000 km/h
Sistemul de frânare retrofuzee retrofuzee

Prea multe coincidențe !


Eforturile oamenilor de știință de a afla răspunsuri la multe din întrebările
care îi frământă pe tot parcursul vieții lor sunt foarte bine sintetizate în articolul
publicat în “Jours de France”:
“Căutăm neîncetat rațiunea de a trăi și ne temem de moarte. Adesea, fără
să urmăm preceptele vreunei religii, avem revelația existenței lui Dumnezeu.
Aproape 90% din noi credem în astre, horoscoape, destin, încurajați de
celebrele preziceri ale lui Nostradamus. Ne interesează acele fenomene la care
știința și tehnica modernă nu reușește să ofere explicații logice - telepatia,
fenomenele paranormale, vindecările miraculoase, încercăm să descifrăm
misterele unei discipline milenare - yoga. Știm cu certitudine (pentru că există
dovezi aduse chiar de istorie) că lisus Christos și apostolii au existat. Simțim,
insesizabil, că există un spațiu miraculos pe care îl numim «suflet». Acolo
închidem, ca într-o cutie magică, spiritul, dragostea, sensibilitatea și
preceptele morale (în cazul în care le avem). Participăm la ședințe de spiritism
și încercăm să dialogăm cu spiritele defuncților. Multi actori (Richard Gere,
John Travolta) au îmbrățișat budhismul sau au intrat cu frenezie în Biserica
Scientologică. Faptul că aceste celebrități donează sume fabuloase templelor
budhiste sau Bisericii Scientologice nu are relevanță pentru subiectul nostru.
Un lucru este însă cert: într-un resort al conștiinței noastre există ceva necu-
noscut, impalpabil, care ne cheamă la spiritul de ordine universală.
Credem în energia Cosmosului, utilizăm pendule sau ne încrucișăm dege-
tele, ca să prevenim răul ! Maeștrii guru, profită de pe urma naivității noastre,
dar cei care îi urmează pe acești guru sunt niște oameni simpli... Verificăm
horoscopul - chiar dacă suntem atei sau cartezieni. Știm că există forțe
benefice și mult mai puternice forțe malefice. Da, ne temem de sfârșitul lumii,
dar încercăm să luptăm împotriva răului, a demonilor. Și mai păstrăm, în
gândurile și în sufletele noastre, puțină speranță.
Va fi secolul XXI religios sau nu va fi deloc ?”
Toate aceste întrebări își găsesc răspunsuri logice doar acceptând
existența unui univers paralel cu al nostru...
Avertismente și salvări în ultimul moment
Cele expuse mai jos reprezintă rezultatele activității unei lumi paralele. Dar
oare care ?
De câteva decenii bune, ocupanții O.Z.N.-urilor ne tot avertizează. Conform
scriitorului John Keel, care a studiat zeci de cazuri de acest <jen: “în ultimii 20
ani, ufonauții au repetat la nesfârșit două fraze către oamenii contactați de
farfurii zburătoare (care acum se numără cu mii și mii). «Suntem Unul» este
una din declarațiile lor iavorite *. «Periclitați balanța Universului» este
avertismentul lor. îi lovește apoplexia la gândul experimentelor noastre
atomice...”
Acest avertisment ridică un mare semn de întrebare. Dacă vin de pe o altă
planetă, mesajul că “periclitați balanța Universului” nu are nici o rațiune.
Oricâte experimente atomice s-ar executa pe Terra, ele nu pot afecta deloc
planeta de pe care vin. Chiar dacă omenirea ar autodistruge planeta printr-un
război nuclear. în Univers, au loc permanent explozii ale stelelor. Pe lângă
aceste explozii, o explozie atomică pe Pământ reprezintă mult mai puțin
decât înțepătura unui țânțar pe un rinocer. Și atunci, de ce îi îngrijorează
faptul că locuitorii de pe Terra - o planetă mică - ar putea să o autodistrugă?
Această îngrijorare nu poate avea decât o unică explicație: conviețuiesc cu
noi pe Terra! Atunci, normal să-i “apuce apoplexia la tjândul experimentelor
noastre atomice”...Cred că îi îngrijorează, în acest caz, și stocurile de arme
nucleare suficiente pentru a distruge Planeta Albastră de câteva ori.
Acest avertisment, coroborat cu declarația lor repetată că “Suntem Unul” nu
înseamnă oare că ei sunt aceiași cu noi ? Că sunt umani ? Iar specia umană
este rezultatul experimentului lor pe Terra ? în
N. edit.: Aceasta poate fi cheia istoriei Omenirii ! Toate religiile Pământului
vorbesc despre “Unul” (Dumnezeu) care a creat Lumea...
75

acest caz, au tot interesul să ne protejeze. Pentru că, în multe cazuri, au


salvat oameni *.
...“Un muncitor feroviar britanic pare să fi fost «salvat» la începutul serii
de 12 februarie 1979. Mergea spre casa de la Headingly (Leeds, Anglia), pe
calea ferată, când a văzut deasupra lui un O.Z.N. în formă de lumină verde. în
momentul când a trebuit să treacă pe altă linie, pentru a nu fi călcat de trenul
Harrogate-Leeds, O.Z.N.-ul a coborât, l-a făcut să leviteze la doi metri în aer,
apoi l-a depus mai încolo pe linie, întorcându-se, a văzut un oval cu vapori
cețoși plecând. Ca un amănunt interesant, omul se ferise deja de pericol.”™
în acest caz, este clar că, dacă respectivul nu ar fi privit spre OZ.N., ar fi
observat la timp trenul și l-ar fi putut evita. Oare ocupanții O.Z.N.- ului și-au
dat seama că, prin prezența navei lor, ar fi putut produce un accident mortal ? Și
atunci au acționat rapid pentru a evita o tragedie ?
Dar iată un alt caz. ‘‘Un incident care s-a întâmplat la crăpatul zorilor în
Columbia Britanică, Canada, poate avea o oarecare legătură cu cazul din
Leeds. La orele 4:10 ale dimineții de 5 ianuarie 1977, Kirk Alore mergea cu
mașina între Prince George și Vanderhoof, când a observat o lumină roșie
zburând pe deasupra unei mașini care se apropia pe contrasens. Apoi, a distins
că era un obiect prelung, cu aripi scurte triunghiulare și rotunjite la vârf, cu
un dom luminat în roșu și o anexă circulară care se rotea în sens contrar.
Avea 40 metri lățime și 60 lungime. S-a repezit spre el, făcându-l să cotească
în fața celeilalte mașini, cu viteza de 112 km/h. Ultimul lucru pe care și-l mai
amintește e că motorul s-a oprit, iar la radio a auzit paraziți, în locul postului
pe care îl ascultase.
Amândoi șoferii și-au pierdut cunoștința. Dar, peste 15 minute, și-au
revenit. Mașinile se opriseră la 60 centimetri distanță, însă nu se vedeau
urme de frânare. Alore se afla pe locul mortului din mașina lui, cu senzația că
fusese examinat, iar celălalt om stătea în picioare lângă mașina sa.”™
Și în acest caz, dacă O.Z.N.-ul nu și-ar fi făcut simțită prezența, cele
două persoane nu ar fi fost în pericol. Interesante sunt două aspecte. S-ar
părea că cei doi, într-un interval de 15 minute, au fost “răpiți” și supuși
unor teste. Ulterior, Alore a avut mai multe întâlniri cu O.Z.N.-uri, acest lucru
putând însemna că el este supravegheat.
“Una dintre cele mai dramatice povestiri despre o «salvare do către
farfurie» este cazul elicopterului lui Coyne. La orele 23:02 din
N. edit.: Se pare că “zeii înalți și blonzi” și-au transformat planeta dintre
Marte și Jupiter în...mii de asteroizi. Pe care unii savanți îi consideră “centura
de protecție a Terrei”. Distrugerea acelei planete este posibil să fi produs
Potopul (schimbarea Axei Pământului și a traiectoriei, implicit mărirea anului
etc.), motiv pentru a-și apăra “fiii” de repetarea aceleiași erori fatale...
76
data de 18 octombrie 1973, căpitanul Lawrence J. Coyne (comandant),
locotenentul Arrigo Jezzi (pilot), sergentul John Healy (medic de zbor) și
sergentul Robert Yanacsek (șef de echipaj) zburau cu un elicopter din Rezerva
Armatei S.U.A., peste zona Mansfield, Ohio. Yanacsek a văzut o lumină roșie,
constantă, apropiindu-se pe curs de coliziune. Coyne a preluat comenzile
aparatului, a intrat într-un picaj de 150 metri pe minut și a căutat prin radio
Turnul Mansfield. Legătura nu s-a realizat, nici pe UHF, nici pe VHF.
Oamenii simțeau încetinirea provocată de picaj.
Lumina a continuat să se apropie dinspre est, devenind tot mai puternică.
Coyne a mărit viteza de coborâre la 600 metri pe minut Chiar înaintea
coliziunii cu elicopterul, O.Z.N.-ul s-a oprit în aer, plutind în fața acestuia,
mai sus. Altitudinea elicopterului scăzuse la 500 merii.
în acest moment, O.Z.N.-ul avea o lungime aparentă aproape egală cu
lățimea parbrizului...După zece secunde, O.Z.N.-UI s-a îndepărtat, executând
o întoarcere de 45 de grade, pentru a dispărea în depărtare peste lacul Erie.
La plecarea lui, oamenii au simri't o «zdruncinătură».
în acel moment, busola magnetică a elicopterului se învârtea cu 4 revoluții
pe minut, altimetrul indica 1.000 metri, iar elicopterul își reluase ascensiunea
cu 300 metri pe minut, cu toate că manșa universală era coborâtă la
maximum. Au ajuns la o altitudine de 1.150 metri, înainte de a restabili
controlul. Deși își reveniseră dintr-un picaj abrupt spre orașul Mansfield,
printr-o ascensiune imposibil de accentuată (câștigând 550 metri în zece
secunde), oamenii nu simțeau nimic din zdrobitoarea forță gravitațională
care ar fi trebuit să însoțească mișcarea, iar căpitanul Coyne nu era decât vag
conștient că aparatul urca.
Cercetătorii William Jones și Warren Nicholson, din Columbus, au găsit
cinci persoane care au declarat că asistaseră de la sol, independent, la
întâmplare. Ulterior, F.A.A. a indicat că radarul aeroportului Hopkins din
Cleveland ținuse contactul cu elicopterul și O.Z.N.-ul.”42
în cele trei cazuri relatate, timpul pare să fi fost diferit față de starea
normală, salvatorii cuprinzându-i pe “salvați” într-un câmp și, apoi,
manipulând timpul și câmpul. Muncitorul feroviar a fost (evitat prin aer la doi
metri de sol; inerția celor două mașini care se năpusteau una spre alta, cu o
viteză de peste 100 km/h, a fost redusă la zero într-un spațiu de câțiva metri, iar
elicopterul, de la un picaj de 600 metri pe minut - ajungând la 500 metri
altitudine -, a fost ridicat într-o ascensiune fulgerătoare în 10 secunde, până la
altitudinea de 1.100 metri (o schimbare de peste 6 gravitații terestre, pe care
echipajul nu a simțit-o !). Explicația nu poate fi decât că elicopterul și
mașinile au fost “închise” într-un alt câmp și timp. Și ceea ce s-a întâmplat cu
cele două mașini pare imposibil. Amândouă s-au oprit, fără a lăsa urme de
frânare pe asfalt ! Iarăși, se pare că timpul s-a dilatat în apropierea O.Z.N.-
ului...
Vă amintiți de cazul Cari Higton ? Care trăgând într-un elan (O.Z.N.-ul se
afla în spatele lui), de la gura țevii armei de vânătoare, viteza glonțului a fost
încetinită de la câteva sute de kilometri pe oră, la zero, pe un interval de 17
metri...
Când, zilnic, în toată lumea se întâmplă mii de accidente mortale,
extratereștrii de pe o planetă îndepărtată, au vreun interes să salveze un singur
om al unei specii care numără câteva miliarde ? Dar dacă, în cazurile relatate,
precum și altele care s-au petrecut în toată lumea, ocupanții O.Z.N.-urilor
provin din propriul nostru viitor ? Atunci, se schimbă toată situația!
închipuiți-vă că faceți o vizită în trecut. Accidental, provocați moartea socrului
d-voastră și... nu mai aveți soție ! Mă opresc aici cu speculațiile.
O.Z.N.-urile provin din viitorul nostru ?
Tot mai mulți oameni de știință, cercetători și scriitori care studiază
acest fenomen au îmbrățișat această ipoteză. Și aduc argumente în acest
sens. Să vedem câteva dintre ele.
în mai multe cazuri, după decolare, O.Z.N.-urile au lăsat, în urma lor, o
substanță uleioasă, asemenătoare cu fluidul de transmisie automată. Sunt
sigur că navele spațiale interplanetare/intergalactice nu folosesc ulei de
transmisie. Dar cele din viitorul nostru, s-ar putea.
“Dacă cercetătorii s-au mirat găsind ulei de transmisie, trebùie să fi fost
uimiți de referatul de analiză primit de la Laboratorul de Alimente și
Medicamente HEW’s, cu privire la «fursecurile» pe care un crescător de găini
în vârstă de 60 ani, pe nume Joe Simonton, le primise de la niște ufonauți. S-a
întâmplat, ziua în amiaza mare, la data de 18 aprilie 1961, când un sunet ca de
cacuciucuri pe o stradă udă l-a îndemnat pe Joe să iasă din casa sa aflată în
Eagle River, Wisconsin. La mică distanță, deasupra curții staționa o farfurie
de 10 metri, cu suprafața reflectorizantă. S-a deschis o ușă, iar Joe a văzut
panouri cu instrumente și trei bărbați oacheși, înalți cam de 1,50 m, cu
pulovere pe gât și căști tricotate. Aceștia i-au'dat o carafă lucitoare, pe care
bătrânul a umplut-o cu apă. Cu acel prilej, a observat că găteau pe un găzar.
Joe a gesticulat spre mâncare, manifestându-și interesul, și a primit trei
fursecuri perforate. Ufonauții au închis ușa, iar O.Z.N.-ul a urcat la șapte
metri și s-a repezit spre sud, îndoind copacii din mers.
încrezător din fire, Joe a mâncat unul din fursecuri. A spus că avea un «gust
de carton», ceea ce nu e de mirare, având în vedere constatările Air Force.
Personalul aviației a trimis unul la analiză, unde s-a descoperit că era făcut
din aluat de clătite din hrișcă. Laboranții au declarat că provenea de pe
Pământ.”'7
Analiza Laboratorului de Alimente și Medicamente a demonstrat că fursecul
era un produs dietetic esențial. Buletinul de analiză nu făcea 78
nici o referire la sare. Joe declarând că cel pe care l-a mâncat nu avea nici un
gust, putem deduce că aluatul avea un procent foarte căzut de sodiu.. Și știm că,
în ultimul deceniu, conștiința nutriției noastre s-a dezvoltat foarte mult. Hrișcă
este unul dintre cele mai nutritive alimente cunoscute, iar organismul
omenșsc are nevoie de foarte puțină sare. Probabil că extratereștrii de pe o
altă planetă nu ar face clătite din hrișcă, ei consumând alimente complet
străine nouă. De ce nu neam aștepta ca ufonauții din viitor să consume
mâncăruri la fel de nutritive ca alimentele propriilor noștri astronauți ?
Poate că exemplele cele mai concludente constau în fragmentele metalice
recuperate în urma exploziilor unor O.Z.N.-uri, ori a defecțiunii acestora.
La 14 decembrie 1954, mai mulți locuitori din Campinas (Brazilia) au
putut observa un O.Z.N. care pierdea din altitudine. De el s-au apropiat alte
două, care l-au urmat până când acesta s-a stabilizat la circa 100 metri de sol.
Dar a deversat un lichid argintiu fierbinte. Recuperâdu-se o parte din
substanța respectivă, a fost trimisă la un laborator guvernamental. în urma
analizelor, cercetătorul Kenneth Behrendt a constatat că era un cositor în aliaj
cu alte metale. Chimistul Risvaldo Maffei a efectuat încă o analiză și a
constatat că metalul era în proporție de 90% cositor.
După explozia unui O.Z.N. deasupra unei plaje din Ubatuba (Brazilia), în
1957, au fost recuperate mai multe fragmente metalice. Supuse unor analize
științifice foarte detaliate, s-a descoperit că era magneziu pur, cu o densitate
puțin mai mare decât cea normală, însă, peste câțiva ani, o altă mostră fiind
supusă analizelor, s-a constatat că aceasta conținea o cantitate neașteptată de
stronțiu, care, în mod normal, nu e prezent împreună cu magneziul. Iar în 1969,
s-a constatat că fragmentele au fost fabricate folosind cristalizarea
direcțională, un proces de întărire care nu fusese inventat în 1954, data
recuperării fragmentelor respective !
Pantofi de piele de...200 milioane ani !
în primul volum, am prezentat nenumărate descoperiri care indică faptul că
pe Pământ, cu milioane de ani în urmă, a prosperat o civilizație foarte
asemănătoare cu a noastră. Dar arheologii, antropologii și evoli >*>oniștii
spun un NU răspicat acestei ipoteze. Deoarece sunt convin' :ă omul s-a
dezvoltat abia cu câteva mii de ani în urmă și, cvolur creat civilizația actuală. Ei
sunt convinși că înainte nu a existat nici o ; civilizație. Atunci să le mai dau
câteva exemple...Nu voi lungi aceast ‘ă a anacronismelor, foarte surprinzătoare.
Păcat că pe ele se adună praful în pivnițele muzeelor lumii. Sunt ignorate cu
bună știință, pentru că nu corespund paradigmelor acceptate ale preistoriei și
istoriei.

Muncitorii unei cariere de piatră de lângă River Tweed (Scoția) au


descoperit, în 1844, o bucată de șnur de aur, în stâncă, la doi metri sub
pământ. Piatra era veche de câteva milioane de ani. Cine a împletit șnurul și
l-a lăsat să cadă înainte de a se fi format roca ?
în 1845, s-a găsit un cui într-un bloc de stâncă dintr-o carieră situată în
nordul Angliei. în 1851, Hiram de Witt, din Springfield a scăpat din mână o
bucată de cuarț aurifer veche de un milion de ani. Spărgându-se, a ieșit la
iveală un cui din fier. în același an, muncitorii au dinamitat o stâncă solidă din
Dorchester, Massachusetts, găsind un obiect metalic în formă de clopot,
intarsiat cu desene florale din argint
“în 1891, o anume doamnă Culp, din Morrisonville, Illinois, a spart un
bulgăre de cărbune vechi de un milion de ani. înăuntru, se afla un lanț de aur
migălos lucrat. Un alt obiect enigmatic s-a găsit într-o bucată de cărbune ce
provenea din Salzburg, Austria. Este un cub de oțel, în mod vizibil prelucrat
cu o mașinărie. Suprafețele de sus și de jos sunt bombate în domuri convexe și
îl înconjoară un șanț precis trasat. Nimeni nu știe de ce, dar nu avea ce să
caute într-o bucată de cărbune.”17
Un anacronism deosebit de important a fost găsit, în 1927, de către Albert E.
Knapp, care a descoperit urma fosilizată a unui pantof de piele, cu fir subțire
cusut manual, în gresia triasjcă din Fisher Canyion, Nevada. Descoperirea
respectivă ar trebuie să dea bătaie de cap tuturor scepticilor, fiindcă oamenii au
început să umble pe Pământ în urmă cu mai puțin de un milion de ani, iar gresia
respectivă are o vechime între 180 și 225 milioane ani !!!
în iunie 1968, colecționarul amator de fosile William J. Meister a descoperit,
într-o altă rocă, ceva ce apare a fi amprenta fosilizată a unui picior cu
sanda. Piatra provenea din regiunea Antelope Spring, la vest de Delta, Utah.
Se pare că pasul strivise un trilobit viu, ceea ce nu avea cum să fie posibil,
întrucât trilobiții au dispărut acum 280 milioane de ani. în ziua de 20 ale lunii
următoare, dr. Clifford Burdick a găsit, în aceeași zonă, urma fosilizată a
piciorului unui copil, iar în august, Dean Bitter din Salt Lake City a spus că a
descoperit încă două urme de sandale fosilizate.
Lista acestor anacronisme ar putea continua la nesfârșit. Alți cercetători au
sugerat că relațiile extratereștrilor cu Terra datează de milioane de ani. Și că,
înaintea civilizației noastre, a mai existat una sau chiar două...*
N. edit.: O serie de civilizații antice, ca și precolumbienii, amintesc
de...patru civilizații pământene înaintea celei actuale ! Egiptenii și grecii antici
numesc pe prima, aparținând lui Ra, ori Saturn, drept “epoca de auri 1. Studiind
cu atenție mitologia antică din Sumer, Egypt, Grecia și Dacia, vom constata că
Ra(m) = Saturn, Saturn = Cronos iar Cronos = Zalmoxe !!...
Extratereștri sau...pământeni ?
Industriașul suedez Gosta Carlsson a întâlnit un O.Z.N., care aterizase
lângă localitatea Angleholm. A văzut un bărbat în salopetă albă, apoi alți
șapte bărbați și patru femei cu cizme negre, mănuși, centuri și căști
transparente. Cu toții aveau pielea cafenie, iar părul femeilor era de
“culoarea cenușii”.
... Pe 2 noiembrie 1966, orele 19:00, o intelectuală din Gallipolis, Ohio, se
îndrepta spre serviciu când un fulger a paralizat-o și a privit un cilindru
aterizând în imediata ei apropiere. Din el, au ieșit doi bărbați cu ten închis,
îmbrăcați în salopete (iarăși salopete?) și, cu glasuri melodioase, au purtat o
scurtă convorbire cu ea. De trei ori au întrebat-o: “Ce oră e la voi?” Ciudat este
faptul că, mai târziu, i-a văzut pe cei doi plimbându- se pe strada principală
din Gallipolis, îmbrăcați normal. A mai avut câteva întâlniri cu cele două
persoane !!
...Carlos Antonio din Santos Montriel pilota un avion ușor spre Mexico
City. La un moment dat, avionul a început să se zgâlțâie, iar Carlos a văzut trei
O.Z.N.-uri, dintre care unul s-a frecat de burta avionului său. Un timp,
comenzile avionului nu i-au răspuns la manevrele pe care dorea să le execute. în
sfârșit, controlorul de trafic aerian, Emilio Estabul, care a asistat la întreaga
întâmplare, a observat că cele trei O.Z.N.-uri au descris o întoarcere de 270 de
grade, pe un arc de numai 4.800 metri, la o viteză de 833 km/h (unui avion
normal îi trebuia un arc de cel puțin 12 kilometri pentru a efectua manevra
respectivă).
Carlos a relatat ziariștilor cele petrecute și, pe când se îndrepta spre o
întâlnire televizată, pentru a da un interviu, mașina lui a fost silită să
oprească, de două limuzine foarte noi. Din ele au coborât patru bărbați
înalți și lăți în umeri, îmbrăcați în costume negre, care nu clipeau absolut
deloc și aveau pielea foarte albă. L-au amenințat direct că dacă nu tace, el
și familia lui vor avea de suferit. Carlos a lăsat totul baltă (vezi capitolul
“Oameni în negru”).
Cine erau ființele din cele trei cazuri pe care le-am prezentat? Deoarece sunt
aidoma nouă. Gândiți-vă la sloganul “Suntem unul”...6
Capitolul VI

6 N. edit.: Cercetătorii UFO americani fac dese referiri la acești “oameni


în negru” ca despre agenți ai serviciilor secrete având misiunea de a
proteja secretul colaborării SUA cu extratereștrii...
81
EXPERIMENTUL TERRA-URME DE ÎNCEPUT

Yeti cel roșu


Una dintre cele mai disputate enigme referitoare la ființe despre care nu se
știe nici astăzi de unde ar veni și cine le-ar fi strămoșii o reprezintă YETI,
supranumit “Omul-zăpezii”.
“Yeti te va prinde !”
Așa își amenință mamele copiii, în Himalaya, când fac vreo trăznaie care le
supără.
"Această ființă ciudată, din cei mai înalți și impunători munți din lume, este
descrisă drept groaznică, însetată de sânge și cu dinți ascuțiți; după părerea
altora este, dimpotrivă, timid, fricos și retras. Cu toate acestea, locuitorii
ținuturilor muntoase din Himalaya - deci Tibet, Nepal, Sikkim și Bhutan - cred,
de multe generații, în existența acestei ființe cu brațe lungi ca de maimuță, cu
un corp greoi și totuși atât de sprintenă și care pătrunde în regiunile înalte ale
munților. Informațiile despre această ființă fabuloasă au ajuns în lumea
occidentală abia acum 100 ani. De atunci, cercetătorii sunt atrași de urmele
acestui uriaș biped păros.”26
Despre acest biped uriaș nimeni nu poate afirma cu certitudine dacă este om
sau animal. Numit de localnici “Yeren”, omul-zăpezii apare pentru prima
dată în documentele datate din anul 2.000 î.e.n. Conform revistei americane
“Real Life", Yeti este mai degrabă o specie paralelă nouă, prea puțin un om
primitiv, așa cum a fost el la un moment dat considerat.
în 1981, un specialist al Academiei Chineze a scris: “Urmele au aproximativ
50 cm lungime și între 25-30 cm lățime, iar pasul omului roșu măsoară circa
2,5 m lungime. S-ar părea că înălțimea lui, judecând după dimensiunile
piciorului, este de minimum 2,5-3 m, având o greutate de aproximativ 300 kg.
Cei care susțin că l-au văzut afirmă că ființa este bipedă, are trăsături specific
umane, corpul este deosebit de musculos și este acoperit de păr des roșu.
Părul este, de asemenea, lung și are culoare roșie.
Nu sunt violenți, limbajul lor este articulat, pot plânge sau chiar râde.
Sunt ființe inteligente, nu încape nici o îndoială”.
“Omul zăpezii” de la...Salvamont
Mai mult, se pare că Yeti ar fi participat chiar la acțiuni de salvare a
unor echipe de cercetători. “În martie 1992 - declară unul dintre membrii
unei echipe de cercetători - am plecat spre culmile Masivului Wushan, pentru
a cerceta locurile unde, după toate declarațiile localnicilor, ar trăi omul roșu
al zăpezilor. Din păcate, am fost surprinși de o avalanșă...
Am strigat după ajutor, dar nu era nimeni să ne audă. Pur și simplu, , nu
puteam mișca ! După un scurt timp, am reușit totuși să ne târâm într-o peșteră.
Eram cu un coleg, aveam o ciudată stare de parcă am fi fost băuți sau drogați.
Din senin, a apărut un individ, un mascul; ne-a privit la început curios...Nu
ne-a fost frică, de parcă privindu-ne ne-ar fi comunicat să stăm liniștiți...Ne-a
dat să bem un lichid verzui, cu gust înțepător. Știu că am adormit... După
câteva zile, în care nu am făcut altceva decât să dormim și să bem din licoarea
aceea verde, au mai apărut alți doi, care ne-au făcut un soi de semn să-i
urmăm. Am plecat cu un singur gând: că dacă scăpăm, trebuie să-i lăsăm în
pace..."
Relatările cercetătorilor, dar și cele ale acelor care au văzut aceste stranii
ființe dovedesc clar un lucru: Yeti nu este o maimuță !!! Este o ființă
inteligentă, care trebuite să se adapteze condițiilor de mediu. Cert este că
Yeti, judecând după spusele martorilor la evenimente, este o ființă cu mult
suflet și, cel mai important, cu capacități de comunicare mult superioare
nouă, oamenilor, care ne considerăm atotștiutori.
Monstru sau “obiect sfânt national” ? *
in Nepal se numește Jeti, iar în Tibet Kangmi (“cel ce se cațără pe
stânci”). Seara târziu, până se culcă, la focuri de tabără, șerpașii (cărăuși
băștinași pentru expedițiile din Himalaya) și localnicii povestesc cu voci încete
despre întâlnirile cu Yeti. în satele de munte, circulă multe povești
înfiorătoare legate de această ființă stranie. în 1974, iunie, o ciobăniță
tibetană a fost atacată de un monstru, care, în urma unei lovi- uri, a lăsat-o
leșinată. După câteva nopți, i-a omorât cinci iaci din micuța ci fermă ; Se mai
povestește, cu groază, despre furiile acestor bipede uriașe. într-un interval
de patru ani, oamenii-zăpezii ar fi ucis cel puțin cinci nepalezi, pe care i-au
izbit de stânci, după care le-au scos ochii și rupt degetele.
Mai multe expediții de cercetători au pornit în prinderea acestor bipede, fapt
ce a nemulțumit autoritățile din Nepal. Ei se temeau că omul-zăpezii ar putea fi
nimicit de această vânătoare, fapt ce i-a determinat ca, din 1957, să impună
reguli severe acestor expediții Omul-zăpezii este stilizat în Nepal ca obiect
sfânt național, care folosește pentru atragerea de turiști. “Vom 83
câștiga capital cu Jeti”, declara, în 1964, deputatul nepalez la o conferință a
Organizației Națiunilor Unite pe probleme de comerț mondial. “Noi credem că
el există", a mai precizat.
Cu toate acestea, căutările continuă și în ziua de astăzi. însă, fără rezultate
semnificative. în 1954, englezii Ralph Izzard și Gerald Russell au sperat să
ejucideze enigma. în primăvara acelui an, Izzard relata în “Daily Mail”: “între
munții ce păreau a atinge cerul, pereții stâncoși, pante și cascade din regiunea
superioară Dudhkosi-Toles, am urmărit, Gerald Russell și eu, două zile
urmele a cel puțin doi Jeti, pe o distanță de aproximativ 13 kilometri. După
cunoștiințele mele, n-a mai reușit nici un om, niciodată, să urmărească o urmă
a lui Jeti așa de mult timp și pe o asemenea distanță".
în mănăstirile de la Khumjung și Panghoche, în mijlocul munților se
păstrează scalpul câte unui Yeti. Expunerea lor pentru vizitatori a fost permisă
în legislatura celui de-al cincilea Lama, aproximativ acum 350 ani. Este un
adevărat loc de pelerinaj pentru vizitatorii curioși.
Pentru.cercetările oamenilor de știință, de un real interes reprezintă
fotografia făcută, în mănăstirea Panghoche, de către englezul Slick, a unei
mâini mumificate a omului-zăpezii. Fotografia a fost făcută în 1958, iar după
cercetări amănunțite, prof, zoolog Hill (din Anglia) demonstra că mâna ar
proveni “de la o ființă necunoscută, asemănătoare omului”. La același rezultat
au ajuns și cercetătorii ruși.
Și totuși, omul-zăpezilor (Yeti, Jeti) există sau nu ? Nenumărate expediții au
pornit în căutarea lui. O expediție a alpiniștilor sovietici, în masivul Pamir, a
adus mulajul de gips al unui picior de 34 cm lungime și 15 cm lățime. însă,
nici această dovadă nu i-a convins pe oamenii de știință.
La 21 august 1981, o expediție sovietică se pare că l-a văzut Yeti, într-o
noapte luminoasă, în munții Hissar, din masivul Pamir. Celebrul cercetător,
prof. Igor Burzev, membru al expediției, avea să declare: “La început, am fost
sceptic. Astăzi sunt convins de existența lui Jeti. Am văzut cu ochii mei urmele
în gheață”.
în septembrie 1981, o altă expediție a descoperit, în același masiv muntos, o
amprentă a unui picior gol, în lungime de 49 cm, cu patru degete. Un
membru al aceleiași expediții avea să declare: “Nu am nici un dubiu, că acești
uriași hominizi, necunoscuți până astăzi de știință, populează regiunea Pamir
sau cel puțin o colindă. Un material considerabil a fost adunat. Aceasta duce la
concluzia că Jeti există cu adevărat”.
Câțiva membri ai acestei expediții au relatat că, peste puțin timp, în urma
acesteia descoperiri, au văzut, de la o depărtare de 15 metri, umbra lui Yeti.
Acesta a reacționat agresiv aruncând cu pietre în ei, punându-l pe fugă.
Biologul Mihail Urișan a declarat: “în condițiile civilizației de astăzi, mi se
pare exclus că se poate descoperi o ființă de acest fel. Jeti este totuși, cum îmi
place să concluzionez, un secret științific pasionant".

Una dintre cele mai convingătoare dovezi cu privire la existența lui Yeti se
datorează “raportului trimis de un specialist în biochimie, dr. D. Scott-Johson,
revistei americane «Syntherus», în 1967, la încheierea unei misiuni de
escaladare, care-și propusese, fără succes, să atingă Everestul ”.27 La ultima
bază, înainte de asaltul final, Scott a fost chemat, de unul dintre șerpași, pentru
a exanriina o stranie urmă pe zăpadă: “O labă cu cinci degete, destul de
asemănătoare cu cea umană, numai că măsura 47 centimetri lungime, iar
adâncitura de la capătul fiecărui deget indica, fără urmă de îndoială, o unghie
proeminentă, deși tocită, încovoiată spre interior. Nu mai văzusem niciodată
așa ceva".
La această declarație, cercetătorul a atașat o copie a urmei, realizată in
cărbune, plus câteva pagini cu declarațiile a trei dintre șerpași, care mărturiseau
că ei văzuseră frecvent asemenea urme, la diferite altitudini, iar celebrul Nhago-
la, dispărut în cursul expediției lui Hilery Ți Tensing, în 1954, l-ar fi întâlnit,
chiar în came și oase, pe misteriosul cățărător uriaș. în Nepal, ființa de peste
doi metri înălțime, cu blana rară și albă, precum și înfățișarea de maimuță
antropoidă, este cunoscută de sute de ani - și-a încheiat raportul dr. Scott-
Johson, fără a trage însă nici o concluzie cu privire la bizara întâmplare.
Dulgher cu...soție Yeti !
Dar cea mai însolită și neașteptată dovadă a existenței lui Yeti provine din
regiunea Pamirului. Pe lângă mulțimea de urme identificate in zăpădaă sau în
nămolul râurilor, o expediție mixtă, formată din doi americani, un ucrainean și
un mongol, au avut surpriza să descopere intr-un sat... o întreagă familie de
Yeti !!!
Sătenii mai vârstnici le-au povestit cum un dulgher localnic capturase, în
urmă cu 45 ani (expediția avea loc în 1973) o femelă ciudată, foarte înaltă, cu
blană roșcată, care încercase să-i fure o găină din curte. După ce o ținuse
închisă vreme de câteva luni într-o magazie, o legase cu un lanț gros și-i dăduse
drumul să circule prin qospodărie. La aproape un an, se îmblânzise într-atât,
încât o eliberase complet. Formau împreună un fel de familie, privită cu
ochi nu tocmai buni de ceilalți locuitori. Femela se ocupa cu treburile casnice
și chiar îi dăruise șase urmași ursuzului dulgher !!!
Doi muriseră la naștere, trei la vârste diferite ale adolescenței, unicul
supraviețuitor plecând din sat după moartea părinților, de frica
concetățenilor, care-l considerau un fel de diavol ! Localnicii lo-au arătat
cercetătorilor mormintele fraților mai mici dar nu le-au permis în nici un chip să
facă exhumări pentru cercetări. Nu voiau, au motivat ei, ca duhul sălbăticiei,
care învățase chiar și un început de limbaj articulat în timpul “căsniciei", să le
bântuie așezarea.
“Ciuciuna” și “Big Foot”
Vești și legende despre “ciuciuna”, o ființă păroasă, cu înălțimea variind
între 2 și 2,5 metri, bipedă și pașnică, circulă și în taigaua siberiană, unde un
raport din 1845 semnalează uciderea unui asemenea exemplar de către un
vânător, care l-a mâncat, în lipsa altui vânat.
înălțimea deosebită pe care o au aceste exemplare conduc la ideea că pe
Terra ar fi putut exista fie neanderthalieni de dimensiuni diferite față de ceea ce
cunoaștem noi astăzi, fie o specie a cărei existență este atestată numai de
antropoide - GIGANTOPITECUL.
O “rudă" bună a faimosului Yeti este “Big-Foot” (“Picior Mare’), care
trăiește în inima pădurilor din Canada și California. Dacă despre Yeti nu avem
decât mărturiile celor ce l-au întâlnit sau i-au văzut urmele, “Big Foot” a
căpătat, începând cu 1967, și atestare documentară imagistică, datorită
filmului realizat de americanul Richard Hymleen, la marginea unei păduri de
conifere din California. Scurt- metrajul, prezentat de către majoritatea
televiziunilor din întreaga lume (inclusiv în România), de mai multe ori,
înfățișează o ființă păroasă, nemaiîntâlnită pe alte meleaguri. Examinat de
experți ai U.S. Navy, filmul s-a dovedit veridic, iar măsurătorile realizate pe
imagini demonstrează că este vorba despre o ființă obișnuită să umble în două
picioare, având însă mersul diferit de cel al unui om: ușoara legănare
laterală, precum și tendința accentuată de a-și deplasa întreaga greutate înainte,
în momentul pășirii, erau oarecum asemănătoare cu eforturile întreprinse de un
bebeluș în timpul încercărilor de a merge. Apreciată a fi având înălțimea de
circa 2,15 metri, strania făptură a lăsat o urmă de 38 cm lungime în mâlul
gros al râului, pe malul căruia a fost surprinsă bând apă...
Să fie oare Yeti, Big Foot, Ciuciuna descendenți ai unei specii încă
necunoscută, care s-a ramificat ulterior în giganți și gigantopiteci? 7
Capitolul VII
MISTERE DIN MEDIUL ACVATIC
“Naturii îi place să se scundă. ” Heraclit din Etes
Alături de Yeti, Big Foot, Ciuciuna ș.a., de mai multe decenii, mass-media,
în special cea scrisă, publică incredibile știri referitoare la animale monstruoase
care hălăduiesc prin apele lacurilor adânci, ale deltelor, ori ale mlaștinilor din
Scoția, Rhodesia, Angola, Camerun, Statele Unite ale Americii, România etc.
înainte de a prezenta câteva exemple în acest sens, doresc să relatez, pe scurt,
unele cazuri în care animalele acvatice - chiar ostile omului - au salvat oameni...
Animale salvatoare
Este foarte comod pentru oricine a considera animalele drept ființe
inferioare, folositoare, de cele mai multe ori, doar pentru hrana oamenilor. însă,
în toată lumea, au fost semnalate nenumărate cazuri în care câini, cai,
delfini și alte animale au salvat copii și oameni. Oare au fost îngeri păzitori
ori salvatori?...
“Lottie Stevens, de 18 ani, călătorea împreună cu prietenul ei, făcând un tur
de pescuit în apele din jurul insulei Vanuatu, situată în Oceanul Pacific. La 15
ianuarie 1990, barca lor s-a răsturnat și prietenul fetei s-a pierdut în apă, în
timp ce Lottie, după patru zile de așteptări, a hotărât să-și caute salvarea
înotând. După afirmațiile ei, viața i-a fost cruțată de un calcan otrăvitor, care
a purtat-o în spate 720 kilometri, vreme de 13 zile, în care, deseori, au fost
înconjurați de rechini, Lottie a atins țărmurile Noii Caledonii pe 7 februarie.

7 N. edit.: Răspunsul la această întrebare îl găsim în...tăblițele sumeriene.


De unde aflăm că “zeii” au creat mai întâi “muncitorul primitiv”, uriaș și
neinteligent, pentru a lucra în minele de aur în locul lor. Apoi, la crearea
Omului, din Homo Erectus, au existat, inițial, mai multe tentative
nereușite: monștri, oameni cu 4 degete etc. Nu întâmplător, s-au găsit
frecvente imagini ale mâinii cu 5 degete (dreapta) iar oamenii se salută,
de milenii, arătând (vezi salutul nazist I) sau întinzând mâna dreaptă.
Aceasta era o dovadă de “curățenie” genetică...
Amănunte suplimentare: în “SECRETELE TERREI” -vol. IV.
86
Postul de radio din Vanuatu a relatat istoria salvării altei femei de către un
țechin, salvare ce avusese loc în urmă cu patru ani”9...
Un grup de cercetași marini, conduși de Valier Asmussen, își des- lășura o
aplicație la gurile râului Blakwood, care se varsă pe malul sud-vestic al
Australiei Occidentale. La un moment dat, Bjôrn - fiul conducătorului,
împreună cu un prieten și tatăl său, încerca să recupereze o vâslă căzută în apă.
în acel moment, un val a lovit ambarcațiunea, care s-a răsturnat. Cei trei au fost
purtați de curenții puternici în Oceanul Indian. “La un moment dat - au
povestit apoi -, la orizont a apărut o balenă uriașă, care a înotat în jurul nostru
aproape o oră, fără ca imensa masă de carne să ne inspire vreo teamă.
înota sub noi, sub propriile noastre picioare. Am stat pe spatele ei, ea
ridicându-se încet. Până la urmă, ne-am așezat în genunchi”. întâmplarea a
făcut ca un pasionat al cetaceelor, din Augusta, Alan Wood, tocmai încerca, cu
ajutorul binoclului, să identifice o balenă. A observat balena pe spatele căreia se
aflau cei trei naufragiați. “Au avut un noroc incredibil - declara Wood. Am ales
cea mai liniștită zi a anului. Altfel, nu cred că-i observam între valurile
imense”. împreună cu un vecin, i-a salvat pe cei trei cercetași marini...
“D-na Candelaria Villanueva, de 52 ani, s-a aflat la bordul vaporului
Aloha> care cuprins de flăcări, s-a scufundat la 960 kilometri sud de Manila,
în apropierea Insulelor Filipine. Ea relata că, mulțumită vestei de salvare, a
putut pluti la suprafața apei mai bine de 12 ore, când, deodată, dedesubtul ei,
a apărut o uriașă broască țestoasă. Doamna, care petrecuse în apă 48 ore, a
fost observată, la 4 iunie, de către vasul marinei filipineze, Kalantia, crezându-
se că naufragiata plutea pe un butoi de petrol. Unul dintre marinari i-a aruncat
un cablu de salvare. în acel moment, după ce se agățase, butoiul, care până
atunci părea că plutește fără nici o zdruncinătură, a dispărut complet.
N-am putut crede că femeia se afla pe o țestoasă, până în momentul '
ridicării ei din apă. Broasca o susținea, în realul sens al cuvântului, la nivelul
apei. Mai mult, a revenit la fața locului de două ori, parcă pentru a se asigura
că cea salvată se află în mâini bune. Doamna Villannueva a completat cele
întâmplate cu faptul că, alături de ea, pe carapacea broaștei, se afla și o
țestoasă-pui. Acesta, când observa că mă prinde somnul, mă mușca ușor.
Probabil că astfel încerca să împiedice ca nu cumva capul meu să se afle sub
nivelul apei și să mă înec”'0...
Omul - șopârlă
De la începutul secolului XX și până în zilele noastre, pe teritoriul Statelor
Unite ale Americii, martori oculari au observat și sesizat autoritățile privind
existența unor oameni-șopârlă. Cele mai dese semnalări despre prezența
acestor ființe s-au făcut în mlaștinile din Carolina de Sud.
Cea mai interesantă relatare aparține lui Christopher Davis, din Brownstown,
un băiat de culoare în vârstă de 17 ani. Se întorcea acasă cu mașina, trecând pe
drumul care străbate mlaștina Scrabe Ore. După ce a traversat mlaștina a avut o
pană la una din roțile mașinii. Remediind pana, când să se urce în mașină a
observat că, de la circa 25 metri, o vietate ciudată alerga spre el. S-a urcat
repede în mașină și a trântit portiera, timp în care ciudata vietate a ajuns lângă
el. Cu o mână foarte puternică, caro avea trei degete lungi, gheare negre și
pielea zbârcită, s-a agățat do fereastra întredeschisă a ușii de la mașină.
“M-am uitat în oglinn retrovizoare și vedeam cum monstrul cel verde aleargă
după mașini 88
(Davis a reușit s-o pornească - n.a.). Avea niște picioare uriașe, cu degetele
foarte mari. M-a ajuns din urmă și s-a cățărat pe capotă’’. 5 Tânărul a accelerat
brusc, apoi a virat, monstrul dezechilibrându-se și căzând de pe capotă. Ciudata
vietate avea o înălțime de circa doi metri, corpul fiind acoperit de solzi, de
culoare gri-verzuie.
“L-am verificat pe băiat” - declara șeriful ținutului, Liston Truesdale. "Este
un tip de treabă, serios. Nu bea, nu se droghează. A fost de acord chiar să-l
interogăm cu detectorul de minciuni sau sub hipnoză”...
După nici două săptămâni de la această întâmplare ciudată, soții l om și
Mary Waye, tot lângă mlaștina Scrabe Ore și-au găsit mașina total distrusă.
Era toată zgâriată și s-au găsit și urme de mușcături.
Cazurile semnalate fiind tot mai numeroase, la șeriful Truesdale s- .i
prezentat și George Hollman, care a relatat că, aflându-se lângă mlaștină, din
vegetație i-a ieșit în față o ființă mare, de culoare neagră-verzuie, cu ochi
mari, strălucitori. Hollman abia a reușit să scape prin fugă...
Toate aceste întâlniri s-au petrecut numai vara. în noaptea de 24 iulie, in
jurul orei 3:00, tinerii Rodney Ivolf și Shane Stockes, însoțiți de prietenele lor,
au ieșit la plimbare în apropierea mlaștinii. Când au oprit mașina, la vreo șase
metri a ieșit din stufăriș o ființă întunecată, “pe două picioare, cu un corp
robust”. Avea cam doi metri înălțime. De data asta, s-a mărginit să-i privească
pe tinerii stupefiați și a dispărut. Polițistul Mike Hodge și paznicul Atkinson au
cercetat zona, însă nu au găsit decât câțiva copaci zgâriați până la o înălțime
de circa 2,5 metri. Extinzând cercetările, au găsit urme de picioare de 35
centimetri lungime, cu trei degete, late de 18 centimetri. Urmele se succedau
între ele la un metru. Au fost luate mulaje după aceste urme, fotografiate și
trimise F.B.l.-ului.
“Șeriful era convins că în mlaștină trăiește o vietate ciudată”6...
“In vara următoare, au apărut șase martori, oameni de încredere, asemenea
lui Davis, care au fost martorii unui fenomen ieșit din comun. Ei văzuseră un
corp zburând pe bolta cerului, ce avea forma unei broaște țestoaase, pe
corpul căreia sclipeau orbitor mici luminițe... ”8
Calmari și reptile uriașe
“Adevărul poate fi uneori neverosimil”, spunea Boileau.
în literatura orală și scrisă, ca și în artele plastice, animalele fantastice,
monștrii marini au ocupat un loc foarte însemnat. Dacă originile acestor
plăsmuiri se pierd într-un trecut și o arie nesigure, în •.chimb evoluția lor poate
fi urmărită de-a lungul veacurilor până în zilele noastre. Atât ca sursă de
inspirație în artă și literatură cultă, piecum și în credințele populare. Pe toate
meridianele, folclorul este populat de aceste făpturi fantastice. La români:
zmeul înzestrat cu puteri supranaturale, balaurul cu șapte capete, vârcolacul
care
mănâncă Luna și Soarele. Reptilele, dar mai ales șerpii și șopârlele, joacă
un rol preponderent în toate acestea. Cea mai veche mențiune despre șerpi de
mare care mănâncă oameni este reprezentat de celebrul grup statuar de
marmură reprezentându-l pe preotul troian Laocoon și pe cei doi fii ai lui
devorați de șerpi iviți din apele mării. Grupul este expus la Muzeul Vaticanului
din Roma.
Documentele antichității confirmă că asemenea specii au existat.
Dispariția acestora suntem înclinați să o punem în legătură cu apariția factorilor
de distrugere a mediului legați de progresul tehnic. Este o tragedie a realității.
Dar unele specii au dispărut înainte ca legile ecologice să fie nesocotite, și într-
un trecut nu prea îndepărtat: bourul, zimbrul, brebul, leul european, bizonul,
ursul de peșteră etc. Unele mai supraviețuiesc în rezervații.
Dintre textele antice referitoare la problema noastră, următorul pasaj din
“Istoria animalelor” de Aristotel (circa 350 î.e.n.) este concludent: “fn afară
de animalele studiate până în prezent, mai sunt în apele mărilor unele ce nu pot
fi clasate pe genuri pentru că sunt prea rare. Unii dintre pescarii care au o
experiență îndelungată pretind că au văzut în mare animale asemănătoare
unor grinzi negre, rotunde și, deci, de grosime egale; unele dintre aceste
animale seamănă cu niște scuturi.
Realitatea este că unele dintre aceste specii au supraviețuit până în zilele
noastre. Spre exemplu calmarul. în 1861, marinarii de pe vasul francez
“Alecton”, care naviga între Madeira și Canare, au observat un calmar uriaș,
cu diametrul de 6 metri, la care se adăugau tentaculele lungi. Marinarii l-au
prins chiar într-o plasă de pescuit, dar nu l-au putut ridica la bord - cântărea
peste două tone.
între 1871-1873, și cei mai sceptici oameni de știință au fost nevoiți să
depună armele: pe insula Thimble Tickle din Terra Nova au eșuat circa 20 de
calmari. Cel mai mare măsura 17 metri cu tentaculele întinse și cântărea
aproape 30 de tone.
în privința reptilelor uriașe, discuțiile continuă și în zilele noastre. în lucrarea
“Istoria popoarelor nordice”, scrisă în 1555 de istoricul scandinav Olaus
Magnus 8, este menționat: “Cei care se ocupă cu navigația în dreptul coastelor
Norvegiei, fie pentru a pescui, fie pentru a transporta mărfuri, relatează cu toții
un fapt uluitor: există, în marginea orașului Bergen, un șarpe monstruos, lung
de peste două sute de picioare și gros de douăzeci 9. își are sălașul printre
stânci, într-o peșteră adâncă, pe care n-o părăsește decât vara, când nopțile
sunt senine, pentru a devora vaci, oi, porci, în afară de cazul că se afundă în
apele mării, pentru a se hrăni cu tot felul de crustacei. Acest animal îi
înfricoșează pe marinari, deoarece are obiceiul să apară brusc
dintre valuri și cu capul țâșnind ca o săgeată, apucă și oamenii de pe
punțile navelor și-i înghite"...
Acest subiect fiind deosebit de vast, voi mai puncta cu câteva exemple mai
apropiate de zilele noastre.
în anul 1913, o expediție germană, condusă de căpitanul Von Stein zu
Lausnitz, a pornit să exploreze Camerunul, pe atunci colonie germană. Pe

8 N. edit.: De fapt, de origine valahă (română), după cum arată și


numele.
9 N. edit.: Peste 60 m și respectiv 6 m.
90
parcursul drumului, exploratorii au auzit vorbindu-se, în repetate rânduri, de un
animal numit Mokelembembe, de care băștinașii păreau să se teamă foarte
tare, lată cum a surprins portretul acestuia, în jurnalul său personal, cpt. Stein:
“Băștinașii descriu animalul Mokelembembe ca având o piele netedă, de
culoare brun- cenușie, și aproximativ mărimea unui aligator. Animalul atacă
pirogile și îi omoară pe ocupanți, fără ca totuși să le mănânce corpurile,
deoarece el este exclusiv ierbivor. Planta cu care să hrănește de obicei este un
fel de liană (mi-a fost arătată de un locuitor), care are flori mari, albe și fructe
asemănătoare merelor. Pe malurile râului Ssombo, negrii mi-au arătat
excrementele animalului. Erau proaspete și conțineau resturile unei plante
despre care mi se spusese mai înainte că îi servea drept hrană’’.
Toate aceste detalii foarte precise exclud varianta unui animal cu existență
exclusiv mistică. Tot în jurnalul cpt. von Stein, înâlnim date referitoare la alți
doi monștri, nu foarte diferiți de misteriosul Mokelembembe... în regiunea
Nilului Superior se pare că ar trăi un animal de mari dimensiuni, tot cu
înfățișare reptiliană, denumit de către localnici Lau. Acesta măsoară
aproximativ 10 metri și se deplasează în poziție verticală. Capul său plat
seamănă extraordinar de bine cu acela al unui șarpe. Cu câțiva ani înainte
de expediția lui Von Stein, vânătorii ce trăiau în zona respectivă s-au deplasat în
mare grabă la curtea puternicului rege localnic Lawantika din Barotse și i-au
povestit că au întâlnit un animal asemănător pe malul unei mlaștini. La vederea
oamenilor, se scufunda în apă și dispărea rapid. Intrigat, regele s-a deplasat
la fața locului și a putut să vadă, după cum i se povestise, că pe o mare suprafață
din jurul lacului iarba fusese zdrobită și tăvălită de un corp puternic, de
mărimea unui vagon...
“Doi șoferi, George Locke și Robert Cook, au hotărât să înnopteze In malul
lacului Echo de lângă Nay City din Nebraska, deoarece nu puteau să înainteze
cu mașinile din cauza noroiului. Zgomotul valurilor care se izbeau de mal i-a
trezit din somn în toiul nopții și și-au scos capul din cort tocmai la timp pentru
a vedea un animal uriaș, cum nu văzuseră niciodată, și care apoi a dispărut în
întuneric. Conform celor spuse de cei doi șoferi, animalul avea gâtul lung ca
ul unei girafe, iar în mijlocul frunții avea un corn. Localnicii din zonă au fost
de părere că disparițiile animalelor domestice se datorează acestui animal ...

în iulie 1985, într-o perioadă când Soarele este pe cer aproape toată noaptea,
deci existând lumină suficientă pentru a se putea face o observație corectă, o
familie din Gavle a văzut din nou cel mai vechi monstru din Suedia -
Storsjoodjuret El a fost văzut în lacul Stornsjon, în jurul orei 23:30, și apreciat
ca având o lungime de 10-20 de metri.
Acest monstru a fost observat încă din anul 1635. Grupul condus de
cercetătorul Stan Rentzhog, directorul Muzeului Ostersund și al Comisiei de
Cercetare a lacului respectiv a adunat circa 400 de relatări legate de acest
monstru. Conform acestora, s-a concluzionat că, în lacul respectiv, sunt mai
multe ființe asemănătoare cu un șarpe cu coamă și gât lung.
Capitolul VIII
ENIGME CARE SFIDEAZĂ ȘTIINȚA

Extratereștrii duc războaie atomice ?


în ultimele decenii ale secolului XX, oamenii de știință au înregistrat
circa 80 (optzeci) de explozii cosmice ale căror cauze sunt necunoscute.
încă. Astfel, la data de 5 martie 1979, a avut loc o explozie cu o intensitate de
cincizeci de ori mai mare decât oricare alta de până atunci. Ea a avut loc la o
distanță de 180 ani lumină față de Pământ. în câteva fracțiuni de secundă, în
spațiu a fost eliberată o cantitate uluitoare de radiații gamma (care, după
cum se știe, sunt ucigătoare), resimțită în puncte diferite, de către sateliți. Ray
Klebe- sadel, un cercetător de la laboratoarele din Los Angeles, con-sideră că
este exclus ca explozia să fie o supernovă. Lucru intere-sant este că "bătaia"
radiației este de aproximativ 300 kilometri și că pe acest sector mic se emit
cantități uluitoare de energie. Ne amintește de explozii "gigantice” - spune
Klebesadal. Cercetătorul în fizică atomică, Stanton I. Friedman, a declarat: “O
activitate cu urmări atât de puternice poate conduce la concluzia că este
semnul unei civilizații extraterestre, o urmare a unui război cosmic”. Iar
James Oberg adaugă: „Avem dreptul să dăm crezare acestei teorii potrivit
căreia am asistat la un adevărat «Război al Stelelor»”. Știrea a fost publicată
de “Herald tribune” pe data de 25 mai 1979 și “National Enquires?, la 25
septembrie 1979...
“Triunghiul Blestemat” dintre Sardinia și Sicilia
“în iunie 1984, barca cu motor Camela Madré a ridicat ancora din lorre
del Greco, din apropiere de Napoli, cu destinația Vibo Valentin, în cudul
Italiei. în momentul în care ambarcațiunea a intrat în golful impolitan, între
Capri și Istria, echipajul a pornit un dialog prin eter cu personalul unui alt vas.
Condițiile meteorologice erau optime, valurile mării foarte liniștite. Brusc,
unul dintre pescarii de pe Camela a început •;ă urle: «Dumnezeule, ce se
întâmplă ? O lumină orbitoare...» Apoi, •. a așternut liniștea. După
aproximativ o săptămână, au fost găsiți trei membri ai echipajului înecați.
Barca de pescuit, însă... nici o urmă.
Sectorul maritim ce se întinde între Sardinia și Sicilia - unde o dispărut
Camela Madré - este cunoscut, de către navigatori și piloți, t;ub numele de
«Triunghiul Blestemat». în 1980, cursa Alitalia DC9
și-a pierdut controlul exact în această zonă. Legăturile radio s-au întrerupt,
aparatul a explodat, în urma impactului, cei 84 de pasageri pierzându-și viața.
Nu cu mult înaintea acestui accident, un aeroplan, model Cesna, a dispărut
fără urme. în ultimii ani, mal multe zeci de ambarcațiuni s-au «evaporat» în
acel areal, echipajele fiind scoase la suprafață apoi la o distanță temporară de
câteva săptămâni, după semnalarea dispariției. în zonă, s-au descoperit bărci
de pescuit ce pluteau solitare, respectiv ciudate obiecte aflate imediat sub
nivelul apei - după cum sesizau căpitanii unor vase ce navigau în imediata
apropiere”."
Extratereștrii ne...“întorc vorba” !
în 1978, Alan Holmes, ofițer radiotelegrafist, aflat la bordul transoceanicului
EQ2, a recepționat următoarele semnale morse: GKS GBTT QSX ARCA IA.
A realizat că acest cod este de multă vreme scos din uz. Făcând câteva
cercetări, a descoperit că este vorba, de fapt, de limbajul folosit de vasul
Queen Mary, scos din circulație din 1967, și care era adresat Stației Radio din
Porshead, comitatul Somerset, și prin care își indica poziția. “M-au cuprins
fiori”, își amintește Holmes, deoarece vasul Queen Mary a fost de multă
vreme “trecut în rezervă”, fiind achiziționat de municipalitatea Long Beoeh
din California, servind drept sediu pentru diferite conferințe. “Era precum un
mesaj sosit din alte timpuri. Totuși, nu cred în fantome. Uneori, frecvențele de
radio «ricoșează» pe Lună și revin pe Pământ, «debarcând», de exemplu, în
Australia. Probabil că acest mesaj a migrat, ani de-a rândul, de colo-colo,
pentru ca, în final, să revină pe Pământ, eu fiind persoana care I-a recepționat.
Dacă acest fapt este real, atunci accidentul este înspăimântător; mesajul emis
în urmă cu mai bine de un deceniu, a fost recepționat de un alt vas ce
folosește semnalul de apel identic". Pentru că semnalul GKS era folosit și de
transoceanicul EQ2.
în publicația științifică britanică “Nature” (vol. 122, p. 681 și 878, din
1928), Cari Storner și Balthus Van Der Pol, doi eminenți oameni de știință,
relatează că au captat, în mai multe rânduri, semnale “ecou” ale propriilor lor
emisiuni, uneori câteva secunde după ce semnalele au fost emise, alteori la
câteva minute după emisiune. “Acest interval de timp era atât de mare în
fiecare din cele două cazuri, încât singura explicație era că avusese loc o
interceptare inteligentă și voluntară, apoi o retransmisie.”30
în cadrul unei conferințe ținută la San Francisco, la 17 martie 1965,
profesorul Harold Weaver - director al Departamentului de radioastronomie al
Universității din California - și-a exprimat părerea că s-ar putea ca populațiile
extraterestre să fi fost atrase în primul rând de radiosemnalele noastre,
captate probabil cu ajutorul sondelor 94
cosmice ce le vor fi expediat în regiunile cele mai adecvate din Univers, ca
să intercepteze și apoi să retransmită astfel de semnale, în forma lor inițială
fiind poate prea slabe ca să traverseze spațiul interstelar.
Același profesor a mai spus că, dacă una dintre aceste sonde spațiale,
provenind de la o sursă intergalactică, ar trebui să descopere o planetă locuită,
de pe care se emit radiosemnale artificiale, prima măsură logică ar fi să
încerce să intre în contact cu această planetă. în ce mod? “Cum să
comunice? Cum să ne facă să știm? Ea ne întoarce câteva din propriile
noastre semnale... Aceasta ar putea fi explicația faptului că noi am recepționat
aceste «bips-uri»...”
Cele de mai sus mă fac să avansez o ipoteză. Pe lângă speciile extraterestre
care deja au ajuns pe Terra (am exemplificat prin mai multe cazuri), în
Univers mai există civilizații care explorează imensitatea acestuia.
Semnal TV, vizionat după 3 ani !
însă, cazul următor ridică alte numeroase întrebări. în perioada 14-17
septembrie 1953, numeroși telespectatori din Marea Britanie au văzut, pe
ecranele lor de televiziune, mira și indicativul stației de emisie “KLEE”.
Imaginea rămânea pe ecran timp de trei-patru minute, după care dispărea.
Semnalul era atât de puternic, încât depășea puterea emițătoarelor locale.
Mai mulți telespectatori au contactat BBC (British Broadeasting
Corporation) și chiar au încercat să ia contact cu stația “KLEE”, pentru
elucidarea acestor interferențe. Trebuie să specific că această stație era în
localitatea Houston, Texas. Deci, în Statele Unite! Și când au încercat să o
contacteze, au avut surpriza că constate că ea nu mai exista !! De trei ani își
încetase activitatea !!!
Autoritățile britanice și americane au adus la cunoștința opiniei publice că
nu poate fi vorba de o păcăleală, “tehnologia actuală fiind depășită pentru
astfel de glume”. Un purtător de cuvânt de la BBC a declarat ziariștilor: "în
acest caz, suntem confruntați cu o serie de împrejurări care aunt în
contradicție cu tot ceea ce se cunoștea în materie de emisiuni de televiziune.
Este de necrezut că aceste semnale ar fi putut să înconjoare Pământul, de când
această stație («KLEE») le-a emis ultima dată. Este imposibil, din punct de
vedere fizic, ca ele să fi putut să fie reflectate în direcția noastră, din
întâmplare, de către vreun corp ceresc, de la o distanță atât de mare. Nu ne
mai rămâne decât o singură posibilitate, oricât ar fi de ciudată, și anume că
aceste semnale au fost emise în direcția noastră în mod intenționat, de către
ființe inteligente, de la o sursă, și pentru motive in prezent imposibil de
determinat”.
De frică, o femeie...a întinerit cu 30 ani !
*
întâmplarea de mai jos trebuie prezentată fără comentarii, așa cum au redat-o
ziarele britanice, care au afirmat că este una din cele mai incredibile
minuni petrecute în lume. Iar știința este neputincioasă în a oferi o explicație
cât de cât plauzibilă...
în partea de sud a Mării Nordului, la circa 60 kilometri de Londra, există
un loc de agrement frecventat mai mult de oameni vârstnici. Aceasta,
datorită mai multor facilități: nisipul plajei foarte fin, liniște, din loc în loc
turnuri de supraveghere cu salvamari gata de intervenție, o mică clădire cu un
punct de prim-ajutor și mai multe cabine, în care vizitatorii se schimbau.
Personalul era atent și stilat. Un perimetru relativ întins - de la plajă spre
întinderea mării - era înconjurat de o imensă plasă de sârmă, dincolo de
care nu se puteau aventura înotătorii. Plasa respectivă mai avea avantajul că
atenua puțin din furia valurilor care, în anumite perioade, erau destul de mari și
puternice. în acest caz, salvamarii, prin semnale sonore, dădea alarma și lumea
ieșea din apă.
în după-amiaza zilei de 7 august 1937, la intrare, și-a făcut apariția o
pereche vârstnică: soțul, Paul Chaterbunn, fost inginer de mină, pensionar,
în vârstă de 65 ani, și soția Beeld Theresia, în vârstă de 52 ani. După ce au
achitat taxa de intrare, s-au îndreptat spre două cabine, unde s-au schimbat,
după care au coborât pe plajă. Datorită faptului că, la ora respectivă, valurile
erau destul de mari, în apă a intrat numai Theresia. Soțul s-a întins pe nisipul
plajei și urmărea jocul soției sale cu valurile. Deși ea se îndrepta înot spre plasa
de sârmă, era liniștit o știa redutabilă înotătoare. La un moment dat, ajunsă
chiar lângă plasa de sârmă, costumul de baie al acesteia s-a agățat de o
bucată de sârmă. Nici soțul, nici cei din preajmă, nu au observat acest lucru.
între timp, valurile au devenit mai mari și mai numeroase, iar sistemul de
alarmă a intrat în funcțiune. Majoritatea au ieșit din apă. Deodată, s-a auzit un
urlet strident Venea de la Theresia, care se zbătea să scape din plasa de sârmă în
care se agățase. Salvamarii și lumea de pe plajă și-au dat seama ce se
întâmplase. Concomitent cu zbaterile neputincioase ale femeii, au observat că,
dincolo de plasă, dintre valuri, apare un corp lucitor, lung, de culoarea
oțelului, care se îndreaptă direct spre femela agățată în plasă. Dându-și
seama că nu se poate elibera, aceasta a început să urle continuu, după care a
leșinat. “Musafirur neașteptat îi dădea permanent târcoale, dar nu putea ajunge
la ea. în acest timp, câțiva salvamari au sărit în apa mării și s-au apropiat cu
repeziciune de victimă. La strigătele acestora, “musafirurnepoftit a dispărut în
apa mării. Ulterior, martorii oculari nu au putut identifica “musafirul”, iar
salvamarii au declarat că niciodată, nici o vietate a mării, nu a fost văzută în
preajma plasei de sârmă.
Adusă pe plajă, Theresia a fost pusă jos, iar unul dintre salvamari a început
să-i facă respirație gură la gură. Sosiți la fața locului, medicul și-a 96
dat seama că începe să-și revină și a dat dispoziție să fie întinsă pe o targă.
Doi salvamari au ridicat targa și, croindu-și drum prin mulțimea adunată, s-au
îndreptat spre clădirea punctului de prim-ajutor. Aici au intrat doar doctorul,
soțul femeii și cei doi salvamari. După ce targa a fost pusă jos, medicul a dat
cearceaful la o parte. Toți cei de față au rămas încremeniți. Din acest moment,
încep enigmele !
Sub privirile celor din încăpere, pe targă zăcea o tânără de circa 20-22 ani,
cu o față galbenă ca ceara, al cărui corp tremura continuu! Păstrându-și
cumpătul, doctorul a dat dispoziție unui salvamar să anunțe poliția și să cheme
o ambulanță. După care, a început să o examineze pe “tânăra" de pe targă.
Treptat, aceasta și-a revenit și a început să privească neliniștită în jur, întrebând
mereu unde se află și ce s-a întâmplat cu ea. Când a văzut că un bărbat în vârstă,
cu fața răvășită, începe să o mângâie pe față și să-i spună că e soțul ei și o va
duce acasă, s-a îngrozit...
Soțul era șocat. “Tânăra” de pe targă nu era soția lui, nu semăna nici
măcar cu cea din tinerețe. Era o persoană complet necunoscută ! Totuși,
privind atent, a observat că purta la gât același lănțișor cu o mică cruce din
aur, ca soția lui, iar piciorul stâng avea același semn de arsură (când era
tânără, Theresia scăpase fierul de călcat pe picior).
“Tânăra” nici nu vroia să audă că acel bătrân era soțul ei și era foarte
revoltată, spunând că toți își joc de ea. La întrebarea blândă a medicului cum o
cheamă, a rămas câteva minute încremenită. Se vedea pe chipul ei că făcea un
efort de gândire. La un moment dat, a șoptit că se numește Werbott Clara și
locuiește pe strada Waterloo, la numărul 42, împreună cu mama ei.
între timp în încăpere au pătruns mai mulți polițiști și un medic. Dându-și
seama că “tânăra” și-a revenit complet și că sunt în fața unui enigme
inexplicabile, medicii au dispus să fie transportată la adresa indicată. Ieșind din
încăpere, și-au făcut loc prin mulțimea adunată în fața punctului de prim-ajutor
iar în mașina poliției au intrat “tânăra”, soțul ei, cei doi medici și un ofițer de
poliție.
Ajunși pe strada Waterloo, mașina s-a oprit la numărul 42. Cu fața strălucind
de fericire, “tânăra" le-a mulțumit celor din mașină și s-a îndreptat spre casă.
Cu gesturi care dovedeau obișnuința, a deschis mica portiță din gardul de metal,
a străbătut aproape în fugă mica alee, a deschis ușa, a pătruns într-o încăpere,
unde a desfăcut patul și s-a pregătit să se culce. Toate mișcările dovedeau
obișnuința unui locatar al casei.
în casa respectivă locuia un brutar. Soția acestuia, văzând că o tânără
pătrunde vijelios în încăpere și vrea să se culce, a început să strige, cerându-i să
iasă afară. Cu un ton foarte liniștit, Clara i-a spus că locuiește acolo, este
obosită și se culcă puțin până vine mama ei. A mai afirmat că este mirată cum
de, în scurta ei lipsă - “am fost după cumpărături”-, cineva a schimbat toată
mobila din încăpere...

La țipetele soției brutarului, cei doi medici și ofițerul de poliție au pătruns în


casă. în scurtul drum, unul dintre medici i-a spus polițistului să o liniștească pe
soția brutarului și să-i dea dreptate “tinerei" în tot ceea ce spune. “Deoarece
asistăm la o minune’’, a afirmat el. Intrând în încăpere, cei doi medici, cu
zâmbetele pe buze au început să converseze cu “tânăra”, timp în care polițistul
a convins-o pe locatară să părăsească pentru un timp locuința. Mulțumită,
“tânăra” i-a invitat pe “musafiri” să se așeze, s-a îndreptat spre un dulap,
spunând că vrea să-i servească cu puțin lichior de casă. însă, a rămas foarte
mirată, remarcând dispariția sticlei și a tuturor hainelor ei. Foarte categorică, le-
a spus că cel mai rău îi pare de rochia nouă pe care, chiar ieri, i-a trimis-o
croitoreasa la care o comandase. Ofițerul de poliție a notat adresa acesteia și a
rugat-o să-l însoțească până acolo. “Tânăra" a spus că este de acord dar numai
după ce vine mama ei acasă. Până la “sosirea mamei” le-a povestit celor de
față că este nemăritată, dar are un logodnic care lucrează la Poștă. Unde
lucrează și mama ei. Tatăl ei a lucrat la o bancă, dar a murit. Și că este
studentă la Conservator, secția vioară. Dar este foarte mirată că toată
mobila din casă este schimbată. între timp, uitându-se la un ceas de pe perete,
a spus că este neliniștită de întârzierea mamei sale și că dorește să meargă la o
mătușă care locuiește în apropiere. Acolo ar putea să se fi oprit puțin mama ei, a
spus în încheiere.
Cu toții au urcat în mașina poliției și aceasta a oprit la adresa indicată. Spre
nedumerirea tinerei, acolo locuia o altă familie. Medicii l-au rugat pe polițist să
execute toate indicațiile Clarei. S-au dus la adresa pe care a indicat-o ca fiind a
croitoresei. însă și acolo locuia o altă familie. “Tânăra” a început să devină
neliniștită. Au trecut pe la mai multe adrese indicate de ea. însă, peste tot,
“tânăra” era întâmpinată de oameni necunoscuți. Atunci, a făcut o scurtă
criză de nervi și a cerut să fie dusă la Poștă. Acolo, i-a întâmpinat un
bătrânel, în pragul pensionării - dirigintele Poștei - care a rămas
încremenit când a recunoscut-o pe Clara. Era leit logodnica sa din tinerețe!
La auzul acestei absurdități, “tânăra” a izbucnit într-un râs isteric și a fugit
afară. Polițistul și cei doi medici au ajuns-o, au calmat-o și au rugat-o să-i
însoțească într-o scurtă plimbare pe jos. Peste tot pe unde au umblat, “tânăra"
spunea că recunoaște locurile, “dar totul este schimbat”. A început să devină
din ce în ce mai neliniștită și i-a rugat să o ducă acasă.
Ajunși “acasă”, cu ea au rămas cei doi medici, iar polițistul a demarat în
trombă spre Poștă. Unde, stând de vorbă cu dirigintele, care încă era uimit, a
aflat următoarele: într-adevăr, cu 30 ani în urmă, pe strada Waterloo, la
numărul 42, a locuit logodnica sa Werbott Clara, studentă la Conservator.
într-o după-amiază, fiind cu mama sa într-un complex alimentar, acolo a
izbucnit un incendiu, în care au murit carbonizate sau asfixiate 10
persoane. între acestea era și logod
nica sa și mama ei. El a fost cel care le-a identificat cadavrele și a
participat la înmormântarea lor. Acum nu mai știe ce să creadă!...
Ofițerul de poliție a plecat imediat la secție, unde le-a cerut
subordonaților să înceteze orice activitate și să caute urgent în arhivă
documentele privind incendiul din urmă cu 30 ani. Nu după mult timp, unul
dintre aceștia îi prezintă câteva fotografii, îngălbenite de vreme, cu victimele
care au murit în acel incendiu. Ofițerului nu-i venea să-și creadă ochilor. într-
o fotografie era cadavrul unei tinere, moartă prin asfixiere, care semăna
leit cu "tânăra” de pe plajă! Imediat s-a deplasat la locuința acesteia și, pe un
ton liniștitor, în prezența celor doi medici, a început să povestească. Prima dată
i-a spus “tinerei” că, deși se petrec lucruri inexplicabile, să aibă încredere în ei.
Apoi, i-a relatat despre incendiul din 1967, i-a arătat fotografia, explicân- du-i
ce s-a întâmplat pe plajă. împreună cu cei doi medici, i-a spus că trebie să
accepte realitatea, că se întâmplă ceva inexplicabil. La toată convorbirea a
asistat și soțul, care privea nedumerit și, din când în când, își clătina capul a
uimire.
Ascultând cele relatate, văzând și fotografia cadavrului mamei sale, moartă
la același incendiu, a început să tremure. După ce s-a liniștit, a stat încremenită
câteva clipe, după care a spus celor de față că dorește să vadă cele două
morminte, cerând în același timp deshumarea cadavrelor. Polițistul a
liniștit-o, spunându-i că îi vor fi satisfăcute toate cererile. Dar, abia a doua zi
“tânăra” s-a liniștit și, peste noapte, a dormit în încăperea respectivă, sub
supravegherea celor doi medici, care îi dăduseră sedative.
în zorii zilei următoare, la cimitir, în fața a două morminte, erau adunați:
ofițerul de poliție și încă un coleg, cei doi medici și unul legist, “tânăra” Clara,
soțul acesteia și doi gropari. Toți, în special “tânăra”, priveau la cele două
pietre funerare pe care erau înscrise numele fetei, a mamei sale, anul nașterii și
al morții. Trecându-se la deshumare, au apărut două sicrie putrezite și “tânăra",
văzând scheletele, a leșinat.
Imediat a fost internată la spital, într-un salon separat. Fiind în comă, cei doi
medici au început să-i administreze hrană lichidă, pe cale artificială. Vestea s-a
răspândit în tot spitalul, apoi în oraș. Cei mai renumiți medici din Anglia au
asistat-o, dar au hotărât să nu-i facă nici un tratament. Nu-și puteau explica
deloc fenomenul și nu știau ce să facă. Zilnic, “tânăra” era fotografiată de mai
multe ori.
Cu foarte mici intermitențe, “tânăra” a zăcut în comă luni de zile. Periodic,
când, pentru foarte scurt timp, își revenea, sub privirile uimite ale unor somități
medicale și ale soțului, treptat, revenea la adevărata identitate. Dar, în
același timp, pe zi ce trecea, sub aceleași priviri uimite, îmbătrânea foarte
repede, iar trăsăturile feței se schimbau ! Până a redevenit aceeași
bătrânică ce se aruncase în apele mării pe data de 7 august 1937...
Dispărută în Triunghiul Bermudelor...73 ani !!
Beulah Henderson (93 ani) i-a uimit pe toți piloții de pe aeroportul Boca
Raton din Florida, atunci când a aterizat, pe data de 19 iunie 1996, la
bordul unui avion Curtiss. Nu numai că bătrâna pilota un avion ieșit din uz
de 50 ani, dar decolarea și aterizarea ei pe aeroport nu fusese înregistrată
de nici unul dintre radarele din turnul de control! în urma investigațiilor
efectuate, s-a considerat că femeia a dispărut în Triunghiul Bermudelor în
anul 1923 și a apărut 73 ani mai târziu...
Beulah Henderson a coborât din avion, i-a privit pe cei din jurul ei cu
suspiciune, iar când s-a văzut în geamul ușilor de intrare în hangar, a dus
mâna la inimă și și-a pierdut cunoștința. Dusă imediat la un punct de prim
ajutor, femeia și-a revenit din leșin și a început să țipe, spunând că are 20 ani
și că, deși a urmat ruta corectă, a aterizat într-un loc necunoscut.
Potrivit investigațiilor făcute de o echipă de cercetători formată din psihiatri,
agenți ai NSA și lucrători la aeroportul Boca Raton, Beulah Henderson a
dispărut, într-un mod misterios, în anul 1923, pe când făcea un curs de
aviație. Decolarea ei, la ora 11:05, pe data de 11 iunie 1923, a fost
însemnată în registrul zborurilor de pe aeroportul Boca Raton. Ziarele
locale au dat mare importanță, pe atunci, dispariției femeii, iar rudele și prietenii
ei ajunseră la concluzia că Beulah se înecase în apele Oceanului Atlantic,
împreună cu avionul pe care-l pilota.
Psihiatrii i-au făcut teste femeii, care era foarte convinsă că Warren Harding
era președintele Statelor Unite, iar charlestonul este cel mai la modă dans. Nu-i
venea să creadă că arăta atât de bătrână și susținea că are doar 20 ani. “Nu a
trecut nici o oră de când am decolat de pe acest aeroport ! - a afirmat Beulah
Henderson. Am urmat exact traseul pe care mi-l indicase instructorul meu de
zbor, însă, atunci când am intrat într-o ceață foarte densă, n-am mai putut
vedea nimic, astfel încât m-am întors și am aterizat”.
‘Tot ce a declarat Beulah Henderson este adevărat, de la micile detalii
despre felul în care arăta aeroportul Boca Raton în 1923, până la numele
instructorilor și la cele ale unor aviatori, și chiar a unor evenimente din
primăvara acelui an”, a declarat Jenice Robins, una din psihiatrele care s-a
ocupat de cazul bătrânei.
Experții de la NSA (National Security Agency) au concluzionat că Beulah
Henderson a intrat într-o buclă temporală în spațiul aerian al Triungiului
Bermudelor, făcând un salt în timp de 73 ani. “Această femeie nu s-a
acomodat nici acum cu lumea anului 1996, a confirmat psihiatra. Beulah
Henderson a fost internată într-un sanatoriu, pentru supraveghere, l-au fost
puse la dispoziție discuri cu muzică veche, un 100

patefon, iar camera și îmbrăcămintea care i-au fost oferite sunt conform
modei din acel an. Bătrâna refuză să umble cu aparate electronice sofisticate
și, uneori, are crize nervoase, în care plânge după cei 73 ani din viața ei care,
practic, i-au fost furați !"
30 ani în craterul unui vulcan... fără hrană și îmbătrânire
Vulcanul Tonte din Statele Unite a erupt ultima oară în 1966. Câteva
zeci de persoane au decedat și mai multe au fost date dispărute. După 30
ani, vulcanul “s-a trezit din nou la viață”. însă, cu o intensitate mai mică. De
această dată, panica în rândul populației din micul orășel de la poalele
vulcanului și a turiștilor din zonă nu a mai fost așa de mare, aceștia urmărind cu
deosebit interes erupția care nu-i afecta. Când vulcanul s-a liniștit, au
observat cu stupoare că, din craterul acestuia, ies câțiva oameni, care au
coborât. Aveau hainele numai zdrențe și fețele înnegrite de fum. Ajunși la
marginea micului orășel turistic, s-au recomandat ca fiind Robins,
Wilkinson, Thomas și Harton, afirmând că, timp de o săptămână, au stat
într-o grotă din interiorul vulcanului. Câțiva localnici i-au dus într-un loc
mai izolat, unde era ridicat un mic monument în memoria celor decedați și
dispăruți în timpul erupției din 1966. Observând numele lor pe piatra
funerară, cei patru au spus că este o glumă sinistră și au început să râdă.
Au fost anunțate autoritățile și, peste câteva ore, un grup de specialiștrsosiți la
fața locului i-au găsit pe cei patru, beți criță, într-un bar. Cei prezenți în bar le-
au relatat că cei patru au râs și i-au catalogat pe toți ca fiind nebuni când,
observând câteva ziare, au remarcat articolele din anul 1966.
Cei patru au fost duși la o clinică specială, unde au fost supuși unor
investigații amănunțite. Rezultatele cercetătorilor au concluzionat, fără putință
de tăgadă, că cei patru făceau parte din rândul pesoanelor dispărute în
timpul erupției din 1966. însă, nimeni din comisie nu a putut da un răspuns
satisfăcător întrebărilor: cum au rămas în viață timp de 30 ani?; unde s-au
adăpostit?; ce au mâncat și de unde au avut apă? Și toate acestea, într-o grotă
sub crusta întărită a vulcanului ! însă, partea cea mai neelucidată și misterioasă
a fost faptul că cei 30 ani nu au lăsat nici o urmă de îmbătrânire pe fețele și
în organismele celor patru supraviețuitori ! Aceștia arătau exact la fel ca în
ziua dispariției. Și susțineau cu înverșunare că timpul petrecut în interiorul
vulcanului a fost de doar o săptămână...încă o întâmplare în fața căreia știința
rămâne, deocamdată, neputincioasă în a oferi răspunsuri satisfăcătoare...

A zecea planetă?!
“în opinia Institutului Astronomic Teoretic din Sankt Petersburg, în sistemul
nostru solar mai trebuie să existe o a zecea planetă, după Pluton, aproximativ
la o distanță de 54 de ori mai mare decât raza descrisă de mișcarea de
revoluție a Pământului. Calculele au fost făcute în urma perturbațiilor create
de o cometă semnalată în anii 1862-3, trăgându-se concluzia că un obiect
ceresc invizibil, o planetă, a deviat cometa de la traiectoria ei inițială. Este
posibil să existe o a zecea planetă a sistemului nostru solar, aflată la o
distanță de o sută de ori mai mare de Soare decât cea a Pământului șl de
două ori mai mare decât acesta.
Astronomii de la Laboratorul Livermore, de Cercetare a radiațiilor din
statul California, au declarat că au dovezi clare ale existenței celei de a zecea
planete a sistemului nostru solar. O echipă de cercetători - sub conducerea lui
Joseph L. Brady - a efectuat cercetări asistate de calculator în legătură cu
perturbațiile observate la traiectoriile descrise de cometa Halley și de alte
două obiecte cerești. Rezultatul: existența unui corp ceresc de trei ori mai mare
decât planeta Saturn, pe direcția Constelației Cassiopeea, aproape de centrul
Căii Lactee, care este atât de luminos, încât face practic imposibilă observarea
vizuală a celei de a zecea planete cu ajutorul radiotelescoapelor."™
Poduri care au dispărut în neant !
în iulie 1987, două poduri din Gwynedd (Țara Galilor) și unul în
Uruguay au dispărut fără urmă!...
Pentru a ușura accesul locuitorilor între localitățile Pwelhel și Lland- bedrug,
autoritățile locale din Gwynedd au dispus construirea unui pod peste râul
Penrhos. Podul a fost terminat la 11 mai 1987. La începutul lunii iulie, același
an, din motive neștiute și nebănuite, podul s-a “evaporat" pur și simplu! A
dispărut complet, fără a lăsa nici o urmă...
Oficialitățile au dispus construirea altui pod. De data aceasta, el a fost
consolidat prin structuri metalice. La sfârșitul lunii iulie a anului 1988 și
acest pod a dispărut ! Incredibilul a constat în faptul că nu s- au găsit urme ale
materialelor din care a fost construit podul, nici din cele de rezistență. Parcă
ceva l-a luat pe sus și l-a transportat în altă parte. Au fost găsite doar urmele
de fundații !!
Tehnicile vechilor popoare - adevărate minuni
...în anul 1927, în Lubaantun (fostul Honduras Britanic) a fosl descoperit
un craniu confecționat dintr-o singură bucată de cristal de stâncă, în
greutate de 5 kilograme, având o înălțime de 13
centimetri, de un luciu orbitor. Cercetătorii au rămas uimiți în fața acestui
craniu din cristal, minunat șlefuit, realizat de cineva care avea vaste cunoștințe
de optică, fiind un adevărat maestru în arta șlefuirii. Oricât de avarisată a fost
civilizația maya (obiectul a fost descoperit într-un templu maya, vechi de
aproape 2.000 de ani), ea nu se putea afla la originea acestei realizări.
Cercetătorii au ajuns la această concluzie, deoarece proporțiile exacte ale
craniului și prelucrarea cristalului au o asemenea precizie și permit observarea
unor fenomene deosebite de refracție a luminii, cu simetrii extraordinare, care
nu ar fi fost posibile fără proiectarea prealabilă a lucrării. Iar această proiec-
tare completă nu se pute? realiza decât cu ajutorul unui computer! Avea
civilizația mayașă o asemenea tehnologie? Categoric NU. Mai degrabă, susțin
cercetătorii, piesa este realizată de o specie extraterestră cu care mayașii ar
fi fost în contact. înclin spre această ipoteză, susținută și de faptul că mayașii
au dispărut brusc de pe scena istoriei (vezi primul volum).
Ciudatul obiect a fost denumit și “Craniul Nenorocirilor”, din cauza inorții
enigmatice a tuturor celor care au încercat să-i afle secretul.
...într-o epavă grecească, veche de 2.000 ani, care s-a scufundat în Marea
Meditefană, a fost descoperit și un obiect foarte straniu. Cercetătorul american
Derek Prince l-a supus unor analize temeinice, și s-a trezit în fața...unui
calculator mecanic! Cele 300 de rotițe dințate fac astfel de conexiuni, încât l-
au dus pe cercetător să concluzioneze că aparatul a fost folosit pentru a urmări
mișcările Soarelui, ale Lunii și nle planetelor. El a dovedit că mișcarea
planetei Saturn poate fi calculată cu ajutorul acestui aparat. Se “jucau”
copiii vechilor greci cu calculatoare mecanice?
...O vreme destul de îndelungată s-a crezut că busola a fost inventată de
chinezi. Până când, într-o veche mină olmecă, s-a descoperit o bucată de
metal magnetic, care se orientează singură de la nord, In 35,5 grade vest. în
urma cercetărilor, vechimea ei a fost apreciată la circa 3.000 ani. Astfel de
metale magnetice au fost folosite de olmeci pe post de busolă, fapt ce explică
că toate templele lor sunt întotdeauna orientate spre nord. Dar acest metal
este din minereu de cinabru ! Aveau olmecii tehnologia pentru prelucrarea
acestui minereu?
... în timpul unor săpături arheologice în Chujat Rabuah, lângă Bagdad,
efectuate în anul 1936, a fost descoperit un vas de lut. Acesta .i fost apreciat ca
fiind de pe vremea părților. în interior, se afla un cilindru de cupru, în care era
înfiptă o vergea de fier, învelită în plumb. Metalele erau izolate cu bitum. Arne
Eggebrecht, directorul Muzeului din I lillesheim, a spus că era vorba despre o
baterie. La vremea respectivă, nu a fost crezut. însă, în 1978, dispozitivul a fost
refăcut și cilindrul a fost 103
umplut cu oțet de vin. Toate acestea pentru ca să fie expus într-un muzeu.
însă, s-a obținut o tensiune electrică de 0,5 volți. Astfel, colo spuse de Arne
Eggerbrecht s-au adeverit. Cu toate cercetările șl încercările de a da un răspuns,
nici astăzi nu se poate spune cine și cum a construit bateria respectivă. Dar, mai
ales, la ce folosea?
Capitolul IX
OAMENI Șl AN IM ALE... COBAI

“Cele mai uluitoare cazuri de contact sexual cu neoamenii nu se găsesc în


cărțile despre farfuriile zburătoare, nici în legendele cu zâne, ele se odihnesc,
cu siguranță, în arhivele Bisericii Catolice”
Jacques Vallée
5 milioane de americani - răpiți de extratereștri !
în 22 februarie 1954, la baza militară Eduards (Muroc), California, a
avut loc un eveniment istoric (dar nu pentru “marea prostime”): convorbirile
președintelui american Dwight D. Eisenhower cu primul ambasador
extraterestru înălțimea Sa Omnipotentă CRLLL, sau KRLLL (se citește Crill
sau Krill), în cadrul cărora a fost încheiat și un tratat. Ceea ce ne
interesează, în acest capitol, este faptul că extrate- reștrii au primit
permisiunea de a lua umanoizi (oameni), în scopul examinărilor medicale,
fără ca acestora să li se facă vreun rău, pentru ca apoi să fie readuși în același
loc de unde au fost luați, fără să-și amintească nimic din ceea ce li s-a întâmplat.
în schimb, se angajau să facă schimb de tehnologie cu americanii. Nu se știe
cu ce specie extraterestră s-a încheiat acest tratat (Terra este “vizitată” de mai
multe specii), deoarece el a fost încălcat de către aceștia...
Extratereștri! ne urmăresc și ne monitorizează activitățile. Ne opresc
mașinile pe drumuri și în regiuni pustii și ne răpesc. Noaptea pătrund în casele
noastre și ne răpesc în timp ce dormim. Ne transportă în navele lor unde,
împotriva voinței noastre, ne examinează medical și fac diferite experiențe
asupra noastră. Au fost /și sunt răpite familii întregi. Numărul acestor victime
este în continuă creștere. Conform unei analize a datelor obținute în urma a trei
sondaje de opinie la nivel național, realizate de către asociația Roper și
publicate în iunie 1992, numai în Statele Unite ale Americii au fost răpiți
(până la data efectuării sondajelor) peste cinci milioane de cetățeni !!! Un
mare număr de persoane au fost răpite și nu s-a mai știut nimic despre ele.
Nici în ziua de astăzi.
Pe parcursul deceniilor s-au creat niște paradoxuri. La început, oamenii de
știință ce se ocupau de investigarea fenomenului O.Z.N. au ignorat toate
“basmele” privind contactele cu extratereștri! (întâlnirile de gradul I, II, III și
IV) și, considerându-le prea fateziste pentru a merita să le 105
cerceteze științific, s-au concentrat asupra explicării apariției luminilor pe
cer. Mai târziu, după ce, în urma unor cercetări și observații care nu puteau
include nici un gram de fantezie, majoritatea oamenilor de știință și
cercetătorii în domeniu au acceptat ideea că OZ.N.-urile sunt vehicule
extraterestre. însă, ideea că extratereștrii ar răpi oameni pe care să facă
experiențe a continuat să fie respinsă chiar de către specialiștii ce se vedeau
copleșiți de o multitudine de dovezi demostrând adevărul acestor răpiri. Spre
exemplu, foarte multe persoane răpite, care aveau reputație de onestitate și
respectabilitate, au descris contacte sexuale cu extratereștrii. Au fost
catalogați mincinși sau perverși, deoarece simplul gând.la așa ceva era
dezgustător, de necrezut...
Prin relatarea întâmplărilor prin care au trecut, aceste persoane nu aveau
nimic de câștigat. Din contră, slujbele și reputația lor erau în pericol, iar
căsniciile lor se destrămau. Iar foarte multe dintre aceste persoane nu auziseră
de O.Z.N.-uri.
în lucrarea “Interlocutorii secreți”, Pamela Weintranb, la pagina 140,
afirmă: “Sute de persoane din întreaga lume, din Canada până în Brazilia,
susțin acum că au trecut prin această experiență (răpirea - n.a.). Mai mult,
amănuntele stranii pe care le invocă - de la înfățișarea vizitatorilor la
procedeele chirurgicale utilizate la bordul vehiculelor extraterestre - sunt
adesea nefiresc de asemănătoare. Iar cei șapte reputați psihiatri și psihologi,
care au examinat acest grup ciudat, n-au descoperit nici un indiciu de
psihopatologie...La întrebarea dacă acești oameni, care se pretind a fi fost
răpiți, sunt nebuni, răspunsul este, mai presus de îndoială: nu”.
“Zeițele” preferă tractoriștii...
Una din relatările de acest tip, făcută publică, a fost cea a fermierului
brazilian Antonio Villas-Boas. Cazul respectiv a fost cercetat de dr. Olavo
Fontas, profesor de medicină.
Pe 15 noiembrie 1957, pe când ara o parte a terenului său, Antonio a
observat un obiect în formă de ou, de o culoare roșie-strălucitoare, acoperit cu
luminițe roșiatice și cu o uriașă lumină roșie. O.Z.N.-UI a încetinit, după care
a aterizat în apropierea tractorului. Motorul acestuia s-a oprit imediat. La
început uluit, Antonio a încercat să fugă, însă a fost imobilizat de trei făpturi
mici, purtând un fel de căști, care l-au târât în interiorul O.Z.N.-ului, unde
a fost pus pe o masă lucioasă, metalică, apoi dezbrăcat, trupul fiindu-i frecat cu
un lichid gros-transpa- rent. După ce I s-au luat probe de sânge, a fost introdus
într-o altă încăpere, plină de un fum grețos, ceea ce l-a făcut să vomite. “O
femeie micuță, neobișnuit de frumoasă, a intrat în cameră. Era complet
dezbrăcată și avea un păr rar, aproape alb, niște ochi oblici, albaștri, foarte
mari, pomeți proeminenți, niște buze subțiri, parcă crestate și 106
o bărbie ascuțită. L-a provocat pe Antonio la un contact sexual repetat,
încercând, după toate aparențele, să rămână însărcinată. După consumarea
copulației, și-a arătat pântecele și apoi a făcut un semn spre cer. Martorului,
extrem de stânjenit, i s-au înapoiat hainele, fiind escortat în afara vehiculului...
După această întâlnire, Antonio a suferit o iritare a ochilor, nervozitate,
greață, insomnie și mai multe erupții ciudate pe corp.’*5
După ce l-a supus examinărilor medicale, d-na Coral Lascenzo, fondatoarea
“Organizației pentru cercetarea fenomenelor aeriene” (APRO - Aerial
Phenomena Research Organization) a notat: “Examinarea preliminară de către
dr. Fontas... pare să ne certifice că Villas- Boas este un echilibrat, iar nu un
mincinos, și cu siguranță neposedând anumite informații de care ar fi trebuit să
dispună pentru a inventa o asemenea poveste logică”.
Antonio a fecundat o fiiință extraterestră care dorea să dea naștere unui copil
hibrid. Ideea pare absurdă. Dar iată un alt exemplu: “Autorii au în dosar
declarația unei tinere femei din California care susține că a fost răpită și
violată de ființe extraterestre dintr-un O.Z.N. Există, de asemenea, depoziția
doctorului său, care adeverește că a îngrijit-o pe această tânără pentru
avortarea unui făt ce părea a fi produsul unei reproduceri hibride extrem de
stranii. Dispoziția foarte proastă a femeii a determinat acest avort sponan’*5.
Congresmeni...fără testicule, agenții extratereștrilor !
“Examinările medicale care, după cum se spune, au loc la bordul
vehiculelor extraterestre, sunt dureroase și excesive: biopsiile (ale căror urme
ulterioare pe piele sunt de natura unor cicatrici lungi și drepte ori, pur și
simplu, ca niște adâncituri) sunt efectuate pe brațe și pe picioare. Implanturile
cu mini-dispozitive de emisie-recepție, care îi ajută pe extratereștri să-și
manipuleze victimele ca pe un caribu (caribu = cerb nord-american din familia
Rangifer, înrudit cu renul european - n.a.), sunt introduse în ochi, nas, urechi
sau chiar creier. Și cel mai groaznic lucru dintre toate, prin operații
chirurgicale extrem de dureroase, se extrag testiculele și sperma. Rezultatul
este (după cum dovedesc multe persoane răpite) o rasă de hibrizi umani-
extratereștri”.™
în zorii unei zile din aprilie 1970, un avocat din Wisconsin, pe când se
ducea la serviciu, brusc a cotit pe un drum lăturalnic, oprind mașina prin
derapaj, pentru a evita coliziunea cu un O.Z.N. Apoi și-a pierdut cunoștința. “A
ajuns acasă la răsăritul Soarelui, cu o crestătură pe gât și având o pierdere de
memorie în privința acelei perioade de timp. A devenit apoi obsedat, în mod
curios, de politică, mergând până la abandonarea avocaturii. S-a certat cu
soția sa și cu juristul asociației: suferea de anxietate și dureri de cap.

Sub hipnoză, au ieșit la iveală mai multe detalii ale întâlnirii sale cu O.Z.N.-
ul. Fusese răpit din mașină, tranchilizat și dus la bordul unui O.Z.N. argintiu,
în formă de farfurie, sprijinit pe un angrenaj-trepied, de către un grup de
humanoizi...l-au fixat pe cap un dispozitiv în formă de corn, iar el s-a simțit
ca și cum creierul i s-ar fi «învălmășit». Mai târziu, s-a gândit că ei l-au
programat astfel încât să devină interesat să ajungă congresman, l-au spus
că i-au metamorfozat și pe alți pământeni, astfel încât aceștia să acționeze ca
agenți ai lor, și că utilizează oameni și animale pentru experimente de
reproducere’’7.
Implanturile proorocilor biblici...
Budd Hopkins a cercetat poate mai mult decât oricine pentru a descoperi
adevărul privind răpirile de oameni de către extratereștri. A ținut sub observație
și a “interogat" sute de persoane care au fost răpite. Metoda cea mai des folosită
cu aceste persoane a fost hipnoza regresivă. A publicat două cărți de excepție:
“Ieșirea din t/'mp" (1981) și “Intrușii-incredibilele descrieri de la Cooply
Woods” (1987), care reprezintă lucrări de referință în clasificarea fenomenului
O.Z.N.
Nu voi insista asupra descrierii numeroaselor cazuri de răpiri pe care le-a
studiat. Nici asupra experiențelor făcute pe aceste persoane răpite, ci prezint
cititorului concluzia logică la care a ajuns: “O concluzie mai mult decât sigură,
ce poate fi desprinsă din studierea acestui tip de răpire, este că s-a realizat o
examinare îndelungată și profundă a unui număr relativ mare de oameni și
că această examinare poate fi bazată pe implanturi mecanice de un anumit
fel. Poate că Virginia Horton, Betty Andreasson și alții au avut, pe când erau
copii, mici dispozitive de supraveghere implantate sus în cavitățile lor nazale,
așa cum ecologiștii și zoologii noștri implantează dispozitive pentru a urmări
viața animalelor sălbatice. Un neurochirurg m-a informat că anumite operații
pe creier - de exmplu, biopsii ale țesuturilor - pot fi efectuate penetrându-se în
creier, de jos, prin acest canal convenabil. Dacă un asemenea sistem, practicat
deja de mult timp, continuă, s-ar putea, în acest fel, explica deceniile de
comportament clandestin al O.Z.N.- urilor, precum și absența comunicării
directe cu oamenii”.
Hibrizii om-ET semănau cu...Quetzalcoatl !
Voi reține atenția cititorilor cu încă un caz, pe care îl prezint foarte pe scurt,
din lucrarea “Intrușii-incredibilele descrieri de la Cooply Woods”, în care
Hopkins descrie pe larg cazul tinerei Kathie Davis (este un pseudonim):
“Contrar opiniei larg răspândite, marea majoritate a martorilor fenomenului
O.Z.N., nu sunt, câtuși de puțin, căutători de
publicitate. De fapt, mulți apelează la măsuri extreme, pentru a se asigura
că nimeni nu le cunoaște identitatea. Deseori, simt tulburați și rușinați de
experiențele nedorite la care au fost supuși.”17
Pe parcursul vieții, “Kathie Davis” a avut mai multe întâlniri cu
extratereștri! (și mama ei a fost victima răpirilor, din copilărie și până la
maturitate). La mai multe astfel de întâlniri (răpiri), uterul “Kathiei” a fost
mereu penetrat (inseminare artificială), pentru ca, pe parcursul anilor, să-i
fie prezentați nouă copii-hibrizi ai ei (un hibrid al ei, de fapt primul, era un
copil mic și palid, cu părul alb și rar, frunte largă, urechi mari, plasate mai jos
și ochi mari, albaștri). *
Uluitoarea poveste a lui “Kathie” are confirmări pentru fiecare detaliu, în
special prin ședințele de hipnoză. Dar ele sunt confirmate și de doctorul ei
personal, sora, mama, prietenele și copiii ei (între timp s-a măritat). Corpul ei
are cicatrici identice ca la persoanele răpite de extratereștri. Detaliile
experiențelor sale sunt departe de a fi unele obișnuite și e foarte puțin probabil
ca ea să fi auzit și apoi să repete anumite amănunte comune altor cazuri, de
vreme ce acele cazuri nu au fost date publicității.
Numeroși martori, care nu se cunoșteau, aflați ia o depărtare foarte
mare unii de alții, descriu aproape la fel evenimentele/ întâmplările prin
care au trecut: modul în care au fost răpiți, examinările medicale la care au
fost supuși; implanturi, penetrări vaginale, ale buricului, nărilor și urechilor,
sarcinile care dispar la un moment dat. Toate acestea sunt fapte ce nu pot fi
ignorate.
“O fată a rămas însărcinată la vârsta de 13 ani. Nu avusese raporturi
sexuale, însă și-a amintit de un «vis» în care era paralizată, iar un bărbat cu
ochi ciudați și fără păr îi introducea în vagin un obiect ascuțit - fapt care i-a
provocat o senzație de usturime insuportabilă, precum și impresia că
abdomenul îi va exploda.”'7
Răpit de patru specii de extratereștri !
Foarte mulți bărbați au relatat că, în cadrul răpirilor, cu ajutorul unui
dispozitiv de vid, de forma unei pâlnii, li s-a recoltat sperma.
Hopkins a mai descoperit mai multe cazuri în care membri din două sau
mai multe generații din aceeași familie au fost răpiți de mai multe ori,
concluzionând că aceste răpiri pot “prezenta un examen focalizat genetic
asupra unei anumite eredități”. El afirmă: “într-un caz petrecut în Canada,
tatăl a fost răpit pe când era tânăr, iar decenii mai târziu, fiul său a trecut și el
printr-o serie de astfel de întâlniri. în Penn- sylvannia, în regiunea lacului Erie,
o femeie și fiicele ei au suferit, după
’ N. red.: Rezultă că Saturn = Ram = Zalmoxe, “cel albit de zile”, de la care
a fost, apoi, preluată imaginea biblică a lui Dumnezeu, era extraterestru! De
remarcat: pelasgii și vechii macedoneni și daci erau... înalti și blonzi !...
109
toate aparențele, aceleași experiențe, fiind răpite de extratereștri la un
interval de mai mulți ani, în timp ce, în unele cazuri înregistrate în Connecticut
Vermont și Florida, mama și fiii au fost răpiți separat șl «examinați» de
umanoizi din O.Z.N.-uri...Specia umană însăși constituie pacientul unui
experiment de reproducere”.
“Alte persoane și-au amintit de camere speciale de incubație, recipiente de
incubație stranii (aceste date n-au fost publicate de Hopkins), precum și de un
fel de pepiniere ciudate, extrem de sofisticate, în care creșteau acești copii
rahitici. Mai mulți au descris, cu lux de amănunte, felul neobișnuit în care
erau îmbrăcat! acești copii hibrizi.™
Și reputatul scriitor Whitley Strieber, pe parcursul întregii sale vieți, a trăit
mai multe experiențe de răpire. însă,_ în cazul său, au fost implicate patru
specii diferite de extratereștri !! în anul 1987, publicând cartea “Contactul - o
poveste adevărată”, el și-a riscat reputația câștigată până atunci. Spre
surprinderea sa, cartea a devenit un adevărat best-seller, care a făcut foarte
multe persoane să-și revizuiască atitudinea față de O.Z.N.-uri. El relatează
următoarele: “(...) Am întâlnit o femeie care a trecutprintr-o astfel de
experiență... umanoizii i-au introdus o sondă în nas, care a făcut un zgomot
«ca un măr ronțăit» sub ochii săi. Făcuse chiar niște desene ale acestor sonde
și ale creaturii care i-o introdusese în nas. Sonda era un dispozitiv practic, un
ac cu cioc ascuțit. înfățișarea umanoidului nu m-a intrigat, căci mai văzusem
astfel de creaturi.
Atunci i-am cerut lui Budd Hopkins mai multe informații desprinse din
cazurile lui, în legătură cu relatări privind intervenții chirurgicale efectuate
asupra capului. Din cele o sută de cazuri ale lui, patru (printre care mă număr
și eu) au relatat mici incizii în urechi sau în spatele acestora, trei - sub ochi,
iar doisprezece - de asemenea, incluzându-mă și pe mine - au descris incizii
deasupra nasului".
Cele de mai sus, relatate în parte, nu ne permit să ignorăm faptul că
extratereștrii (mai multe rase) efectuează experiențe medicale asupra
speciei umane, dorind să producă (de fapt, au produs deja) hibridul OM-
ET (ET = hibridul uman-extraterestru). Iar O.Z.N.-urile nu mai pot fl
considerate simple “lumini ciudate pe cer”. Existența lor este reală, chiar dacă
mulți dintre noi le ignoră. Și oricât am dori noi să credem că toate acestea sunt
fabulații ale unor minți bolnave, ori ale unor pesoane dornice de publicitate,
extratereștrii există. Mulți dintre ei nu pot fi deosebiți de oamenii obișnuiți
(pe parcursul lucrării, am exemplificat) și au reușit să se încrucișeze cu noi.
Acest fapt reprezintă punctul culminant al “EXPERIMENTULUI TERRA”.
Orice genetician sau elev având cunoștințe de biologie știe că numai speciile
ale căror molecule ADN sunt aproape identice se pot încrucișa. Faptul că au
fost create ființe umano-extraterestre (hibrizi) nu poate avea decât una din
explicațiile următoare:
- noi și extratereștrii care s-au încrucișat cu noi avem un strămoș comun;
- am fost creați cu gene identice (dar de către cine?);
- extratereștrii sunt umani;
- pe alte planete, datorită unor motive pe care nu le cunoaștem încă, în urma
unei evoluții pe care nu o putem explica, s-a ajuns la structuri ADN aproape
identice cu ale noastre.
Animale cobai
Teoria potrivit căreia extratereștrii ar fi răspunzători pentru mutilările
de animale (au fost semnalate mii de cazuri din toată lumea) are o vechime de
câteva decenii. Oare, cât adevăr și câtă fantezie conține această teorie? Mai
ales că aceste mutilări ridică câteva semne de întrebare, între care, de departe,
cea mai importantă este: unde sunt urmele de sânge? Pentru că nu poți să faci
o incizie, cât de mică, fără să curgă și puțin sânge. Iar, în majoritatea
covârșitoare a cazurilor, nu s-au găsit urme de sânge nici pe corpul animalelor,
nici pe pământ. Cazurile de mutilare au implicat vite, cai, oi, capre, dar și așa-
numitele animale de apartament (câini, pisici ș.a.).
Prima relatare privind răpirea unui animal de către extratereștri a avut
loc în aprilie 1897. Atunci, într-o declarație făcută la 21 aprilie, sub jurământ,
fermierul Alexander Hamilton a arătat: “Lunea trecută, noaptea, pe la orele
10 și 30 minute, am fost treziți de animalele care făceau zgomot. M-am sculat,
zicându-mi că probabil buldogul meu făcea pozne dar, deschizând ușa, am
văzut, spre marea mea mirare, că o navă aeriană cobora încet deasupra
fâneței mele, la circa două sute de metri de casă.
După ce-am chemat pe vătaf, Gid Heslip, și pe fiul meu Wall, am infășcat
niște topoare și am alergat spre țarcul vitelor. între timp, nava coborâse încet
până la vreo zece metri deasupra solului, iar noi ne apropiasem de ea cam de
cincizeci de metri.
Era în formă de țigară de foi, având o lungime cam de o sută de metri și
dedesub avea o cabină. Aceasta era confecționată din sticlă, sau poate din
vreun alt material care alterna cu benzi înguste opace. în interior era intens
iluminată și totul era perfect vizibil - nava era ocupată de șase dintre cele mai
ciudate ființe pe care le-am văzut vreodată. Cei din rmvă bolboroseau ceva,
dar n-am putut înțelege nici un cuvânt dincee espunead.
T cărțile navei ce nu erau transparente aveau culoarea roșu inchii imas muți
de mirare și de frică. Apoi, un zgomot de al nostru, titrase celor din interiorul
navei, care îndreptară lumina unui far spre m. ~, - ic îndată ce ne-au văzut, au
declanșat o forță necunoscută, și o roată mare de turbină, cu un diametru de
circa 10 metrf, care se .111
rotea încet deasupra navei, a început să huruie; nava s-a înălțat încet ca o
pasăre. Când nava a fost la circa o sută de metri deasupra noastră, mi s-a
părut că s-a oprit și că a planat exact deasupra unei juncane de doi ani, care
răgea și sărea, și care părea legată la țarc. Am alergat spre ea și am
descoperit o funie, având o grosime de circa o jumătate de țol (un țol =
25,399956 mm-n.a.), confecționată dintr-un material roșu, înnodată în jurul
gâtului; vita era prinsă în sârma țarcului, iar celălalt capăt al funiei ducea la
navă. Am încercat să desprindem funia din jurul gâtului, dar neputând, am
tăiat sârma de la țarc, după care am văzut nava cu juncana înălțându-se încet
și dispărând spre nord-vest.
Ne-am întors acasă; eram așa de speriat, încât n-am putut să dorm. M- am
sculat marți în zori și am pornit călare, sperând să găsesc vreo urmă de- a vitei
mele. N-am izbutit dar, întorcându-mă seara acasă, am aflat că Link Thomas,
care locuiește la cinci sau șase kilometri de Le Roy, a găsit în aceeași zi, pe
ogorul său, pielea, picioarele și capul vitei. Crezând că cineva a măcelărit o
vită furată, el a dus pielea în oraș pentru a fi identificată, fiind tare mirat că nu
a putut găsi nici o urmă pe solul moale. După ce pielea fusese identificată,
prin intermediul semnului ce-i fusese încrustat, m-am întors acasă. Dar, de
fiecare dată când adormeam, vedeam acel lucru blestemat, cu luminile sale
mari și cu și ființe hidoase. Nu știu dacă sunt diavoli sau îngeri, sau ce sunt;
însă noi le-am văzut, și toată familia mea a văzut nava, și n-aș mai dori să am
de-a face cu ele".
Declarația respectivă a fost considerată veridică de către cele mal înalte
foruri jurisdicționale ale Statelor Unite. Suntem îndreptățiți, deci, să-i dăm
crezare.
Nu este în intenția mea să trec în revistă mulțimea de cazuri de acest gen.
Cititorul are deja cunoștințe în acest domeniu. Iar dacă nu le-a dobândit, are la
dispoziție numeroase lucrări, atât autohtone, cât și străine, apărute în editurile
din țara noastră. Totuși, voi relata câteva cazuri.
în data de 13 septembrie 1967, spre disperarea doamnei Berle Lewis
(Colorado), calul Snippy i-a dispărut din gospodărie. Două zile mai târziu a
fost găsit în Parcul Național Great Sand Dunes, la șase mile de cel mai apropiat
drum. însă capul, gâtul și umerii calului erau cu totul lipsite de carne, pielea
era trasă de pe cap și aruncată spre spate. Toate organele interne lipseau.
în fața acestui caz, șeriful Ben Philis din Alamosa s-a mărginit să afirme că
animalul a fost ucis de trăznet ! însă, un medic veterinar l-a contrazis, spunând
că moartea calului nu a fost provocată, în mod sigur, de vreun fenomen natural.
“Cine era responsabil pentru această moarte misterioasă? D-na Lewis și
fratele său Harry King s-au interesat la cea mai apropiată locuință omenească,
și stăpâna, în vârstă de 87 de ani, a declarat că, în ziua răpirii lui Snippy, a
văzut un mare obiect zburând pe deasupra casei, aproape atingând
acoperișul... ”37

însă pe terenul pe care au fost găsite rămășițele calului, au fost descoperite


15 urme rotunde, puțin adânci, în interiorul cărora solul se prezenta cu un înalt
grade de calcinare. Analizându-se radioactivitatea tere-nului s-a descoperit un
nivel cu totul anormal al acestuia în apropierea urmelor. Acest indiciu
demonstrează că toată acțiunea a fost realizată de ocupanții unui O.Z.N.,
căci urmele cele mai durabile ale trecerii unui O.Z.N. sunt radioactivitatea
crescută și un puternic magnetism indus obiectelor metalice.
în dimineața zilei de 6 noiembrie 1967, la ferma lui Lome Wolgenuth din
Sowbery (Ontario), s-a întâmplat un lucru ciudat. Dimineața, din cei doi cai ai
fermierului, care pășteau liber peste noapte, unul singur s-a întors la grajd. Și
acela avea o mare tăietură la gât. Pornind în căutarea celuilalt cal, Lome l-a
găsit mort, cu gâtlejul și vena jugulară tăiate.
Interesant este că, în seara zilei de 5 noiembrie, Terry Goudmurphy și
Stephen Griffon se aflau pe autostrada 17, aproape de vârful colinei Maple
Ridge Hill (nu departe de ferma lui Lome), când atenția le-a fost atrasă de o
lumină intensă, care le amintea de un incendiu. Se deplasau cu mașina și, după
ce au depășit creasta colinei, au observat un obiect extrem de strălucitor, care
se mișca la o altitudine de aproximativ 30 metri.
Goeletă ridicată la...OZN
Pe 9 iunie 1993, vasul “Sweet Babe” și-a început ultima cursă de la
Cagliari, în sudul Sardiniei. Timp de două zile, vasul a navigat fără probleme
în regiune, când, un obiect strălucitor, apănjt din “neant”, s-a oprit deasupra
sa. Soarele strălucea pe cer. Căpitanul Carlo Salvaggio, martor ocular al
evenimentului, l-a descris ca pe “un obiect uriaș, avea cam 200 metri
diametru și o cupolă în vârf, exact ca O.Z.N.-urile din filmele SF. A plutit cam
la 500 m înălțime deasupra yachtului. A început, deodată, să se învârtească ca
un titirez și o fantă s-a deschis în partea inferioară. Din ea, a țâșnit un
mănunchi de raze care a invadat yachtul cu o lumină portocaliu-albăstruie. în
clipa următoare, «Sweet Babe» s-a ridicat de pe linia de plutire, apoi a luat-o
drept în sus, până a intrat în interiorul vehicolului necunoscut. I anta s-a
închis și acesta a dispărut bâzâind".
Martorii oculari au privit îngroziți incredibila întâmplare. Nici goeleta, nici
vreun membru al echipajului nu au mai fost văzuți de ntunci. Autoritățile
portuare au confirmat acest lucru. “Destinul lui «Sweet Bebe» este tipic pentru
tot ce se întâmplă azi”, a spus Dobmann delegaților la o conferință despre
călătoria intergalactică, desfășurată la Stockholm. “Sute de vase continuă să
dispară”, a încheiat dr. Dobmann.

Capitolul X
CONSPIRAȚIA TĂCERII

*
“Ceea ce te surprinde este gradul de inteligență al celor care văd O.Z.N.
-uri și le semnalează; ei depășesc sigur nivelul mediu, iar în unele cazuri sunt
mult deasupra acestui nivel. Martorul ocular tipic este un om cinstit și demn de
încredere”
dr. Allen Hynek
Rațiunile cenzurii *
Existența unei cenzuri riguroase în problematica ozenistică nu mai
constituie un secret. Este un adevăr indiscutabil. Care a generat cea mai mare
dezinformare a opiniei publice internaționale din istoria Omenirii. Toate
guvernele Marilor Puteri, organismele guvernamentale și serviciile lor secrete
sunt implicate în a pune “pumnul în gură” martorilor. Iar deasupra tuturor se
situează Unchiul Sam - cel care, temându-se de vechea ordine mondială, a
instaurat Noua Ordine Mondială.
Dar de ce s-a instituit această cenzură, iar opinia publică este dezinformată?
Voi exemplifica cu activitatea din Statele Unite ale Americii, exemplul cel mai
concludent.
Mai multe rațiuni au generat această politică. Voi enumera câteva dintre ele.
în 1947, când, pe cerul nocturn al Europei, o parte din Asia, Statele Unite și
țările Americii de Sud, a început “valsuF O.Z.N.-urilor, în mințile celor de la
Casa Albă, a celor din instituțiile guvernamentale, precum și a națiunii
americane mai era încă proaspătă amintirea panicii cauzate de emisiunea
din 1938, de la radio, a lui Orson Welles despre “Războiul Lumilor”. A fost
o emisiune radiofonică neinspirată, dar deosebit de veridică, care a declanșat o
isterie colectivă. Națiunea americană era convinsă că Pământul a fost
atacat de marțieni. Teama de necunoscut a declanșat cu destulă ușurință acea
isterie colecivă. în consecință, cei implicați în această cenzură și dezinformare
au considerat că este mal bine să ascundă adevărul privind “fenomenul O.Z.N.”
și să dezinformeze națiunea americană.

în același timp, în perioada respectivă, Marile Puteri se aflau doar la nici doi
ani de la sfârșitul celei mari mari conflagrații din istoria omenirii și suspiciunea
era în floare. Din toate părțile. Iar invazia de nave ciudate a determinat atât
Statele Unite, cât și Uniunrea Sovietică să se suspecteze reciproc de
experimentarea unor aparate de zbor cu performanțe deosebite. Și, mai
înainte ca această presupunere să fie confirmată sau dezmințită, ambele puteri
au urmat politica tăcerii. Că apoi au întreținut artificial Războiul Rece (după
cum este prezentat în capitolul respectiv) este o cu totul altă problemă.
După cel de-al doilea război mondial, când obiectele zburătoare
neidentificate au început să violeze spațiul aerian al Statelor Unite, împiedicând
orice încercare de a le identifica, autoritățile (în special cele militare) au
început să se alarmeze. Acei invadatori necunoscuți depășeau cu ușurință
avioanele de luptă americane, zburau cu viteze incredibile, își schimbau brusc
direcțiea la o viteză care ar fi distrus orice avion. Oamenii de știință și din
aviație și-au dat seama că nimeni de pe Terra n-ar fi putut construi asemenea
vehicule spațiale. S-a concluzionat că ele veneau de pe o altă planetă.
Atunci, peste acest subiect a fost aruncată o pătură groasă pe care scria “top
secret’...
1952 reprezintă anul când O.Z.N.-urile au erupt pe deasupra
Washingtonului, în trei valuri succesive. Armata (și aici se includ toate
forțele) avea misiunea de a controla spațiul aerian de desupra teritoriului
național, precum și de a identifica orice obiect având intenția să pătrundă în
acest spațiu aerian. însă, nu putea să domine O.Z.N.-urile și a fost pusă în
fața unei dileme: să admită că există ceva în atmosferă pe care nu-l putea
controla, în pofida faptului că avea felia cea mai mare din întregul buget
național, sau să nege existența acestui fenomen (O.Z.N.-urile), în timp ce se
studia mai departe. S-a ales cea de-a doua variantă.
Ulterior, la cele de mai sus, s-a adăugat încă un aspect deloc de neglijat.
Pentru a-l prezenta îl citez pe R. Pinotti: “(...) Prima și cea mai evidentă
consecință (a unui eventual contact între pământeni și locuitorii unei alte
planete - n.a.), în S.U.A., ca și în Rusia, ar fi, în orice caz, sfârșitul imediat al
hegemoniei mondiale ruso-americane: americanii și sovieticii ar descoperi
atunci, brusc, că se află pe același plan cu orice țărișoară subdezvoltată din
Lumea a Treia. Și, cu siguranță, aceasta n-ar li o traumă de neglijat pentru ei...
A fost nevoie să se câștige timp, negând și minimalizând pe cât posibil, atât
timp cât tensiunea provocată de observații și temperată dé «conspirația
tăcerii» o permitea”.
Rațiunile pentru instituirea acestei cenzuri și a dezinformării opiniei publice
se află pe undeva în cadrul acestui complex de împrejurări. Unde anume, nu
putem decât să ghicim.

Colaborare pentru dezinformare


După ce a luat măsuri pe plan intern, președinteleTruman și-a informat
aliații cu privire la problema extratereștrilor. împreună, au întocmit
planuri de apărare a Terrei în caz de invazie din partea acestora. însă, cele
mai mari eforturi se depun pe plan internațional pentru ca opinia publică să fie
mințită și manipulată vizavi de fenomenul O.Z.N. S-a hotărât ca Grupul
Bilderberg, înființat în 1952 (vezi ciclul “Conspirația Satanei") să se ocupe de
coordonarea și controlul internațional de păstrare a secretului față de această
problemă. Este bine să reamintesc cititorilor că acest Grup are chiar un
guvern propriu secret, care controlează tot ce se întâmplă în lume. Marile
agenții de presă, controlate și dirijate de acest guvern secret, ori de alte
asociații/societăți secrete,-de departe, cei mai influenți fiind ‘‘Iluminații’’-,
prezintă știri ori reportaje referitoare la extratereștri și O.Z.N.-url numai
după ce sunt aprobate de cei care-i conduc. Astfel, opinia publică este mereu
mințită. Deci, manipulată.
între americani și omologii lor britanici s-a stabilit o colaborare strânsă
pentru studierea în secret a “fenomenului O.Z.N.”$ dezinformarea opiniei
publice în acest sens, încă din anii ’50. Royal Air Force (RAF - Aviația militară
britanică), împreună cu Defence Intelligence Staff (Comandamentul serviciului
de informații al Apărării), investighează de decenii acest fenomen. în acest sens,
au înființat Flying Complaints Flight (FCF- biroul pentru reclamarea
incidentelor de zbor) care, la rândul lui, investighează fenomenul printr-o
unitate secretă. FCF este cartierul general al Provest Security Services (Poliția
militară și serviciile de securitate). Traseul privind informațiile de acest gen se
pierde până la camera 801, despre care se spune că are o existență strict
secretă. Este foarte probabil că MI5 este la curent cu aceste cercetări
(bineînțeles, numai la nivelul cel mai înalt). Se întocmesc dosare peste dosare,
care primesc regimul de “secret”ș\ vor rămâne sub “lacăt’ până la 100 ani.
Și în fosta Uniune Sovietică s-a aplicat același procedeu al cenzurii și
dezinformării opiniei publice cu privire la fenomenul O.Z.N. După destrămare,
Comitetul pentru Securitatea Statului (STB - fost KGB) al Rusiei exercită un
control strict asupra informațiilor privind acest fenomen, prin Direcția a lll-
a. în presă, apar doar acele informații care nu sunt considerate vitale, ori
frânturi de știri despre evenimentele la care au fost ca martori oculari mai multe
zeci de persoane și care nu pot li ascunse. însă, Ministerul Apărării a recunoscut
public că obiecte zburătoare neidentificate au pătruns în spațiul aerian al Rusiei.
Același lucru l-a reçu noscut deschis și Ministerul Apărării din Belgia.
De unde această grijă a oficialităților americane de a dezinforma opinia
publică, de a trece cu vederea realitatea fenomenului O.Z.N.? Nu o pot explica
decât prin grija pentru securitatea națională, care în Statelo Unite a devenit
o adevărată obsesie. Căci nimic nu-l poate enerva mal
tare pe americanul de rând decât o prezență străină pe cerul patriei sale, țară
pe care o consideră inviolabilă, fără egal în lume. Ca atare, și organismele
oficiale se străduiesc să păstreze în rândul cetățenilor imaginea
invincibilității, pe care O.Z.N.-urile au clătinat-o în mod serios.
Minciuna locuia la Casa Albă !
în 1948, perioadă în care Statele Unite s-au confruntat cu cel mai mare
număr de nave extraterestre prăbușite, ori vizualitate de populație
(ianuarie 1947-decembrie 1952), a fost demarat și proiectul de dezinformare și
manipulare a opniei publice. Acest proiect a primit numele de cod BLUE
BOOK (Cartea Albastră). Anterior, președintele Truman ordonase tuturor
agențiilor guvernamentale și serviciilor de informații să păstreze un secret total
asupra acestui fenomen. Acest lucru corespunde perfect cu promulgarea, la 26
iulie 1947, a “National Security Act” (“Legea Siguranței Naționale").
încă de la început, Forțele Aeriene și C.I.A. au exercitat un control absolut
și total asupra secretului privind navale extraterestre și ocupanții lor.
Președintele Dwight David Eisenhower a instituit reguli mai drastice
privind păstrarea secretului față de acest fenomen. Deși, numai în 1953 (primul
an din mandatul său), pe teritoriul național al Statelor Unite, au fost recuperate
10 nave extraterestre, 26 de extratereștri morți și 4 în viață, opinia publică
nu a știut nimic. Aceste evenimente nu au fost aduse nici măcar la cunoștința
Congresului. Toate cadrele din marină, aviație, trupele de uscat, precum și
funcționarii care lucrau în cadrul lor au fost puși să semneze un angajament
prin care se obligau că nu vor divulga niciodată nimic, verbal sau în scris,
despre vreo experiență trăită în care văzuseră un O.Z.N., ori participaseră la
evenimente legate de recuperarea celor care s-au prăbușit. în caz contrar, riscau
o amendă de 10.000 dolari și 10 ani închisoare, precum și pierderea tuturor
sumelor de drept alocate de stat, inclusiv pensia. Toate acestea, sub pretextul
securității informațiilor și a securității naționale. Persoanele civile, care nu
puteau fi obligate să semneze angajamente, și care au fost martori oculari la
unele evenimente privind O.Z.N.-urile, erau ridiculizate, împotriva lor
desfășurându-se o adevărată campanie de denigrare, unii fiind chiar
amenințați cu moartea.
împreună cu Nelson Rockefeller, membru al Consiliului pentru Relații
Externe și în alte asociații secrete, sfătuindu-se și cu ex-pre- ședintele
Truman, președintele Eisenhower a înființat Comisia “Majestic-12” (MJ-
12), care coordonează mai multe proiecte. însă, sarcina ei principală este
coordonarea întregii structuri secrete de supraveghere a activărilor extraterestre.

în Regulamentul emis de Forțele Aeriene, 200-2, paragraful 9, se


recomandă următoarea atitudine, în vederea dezinformării opiniei publice: ‘In
legătură cu datele oferite în cadrul anchetelor locale, este permisă informarea
reprezentanților presei cu privire la O.Z.N.-uri numai atunci când respectivele
vehicule de zbor pot fi identificate ca niște mijloace aeriene cunoscute... în
legătură cu acele obiecte zburătoare care nu-și pot găsi nici o explicație, este
permisă numai comunicarea faptului că ATIC va analiza datele respective”.
ATIC este abrevierea pentu Air Technical Intelligence Command
(Comandamentul Informațiilor Tehnice Aeriene).
Persoane oficiale din guvern au ascuns toate informațiile în legătură cu
fenomenul O.Z.N. Toate documentele referitoare la acest subiect au fost
acoperite sub mai multe coduri și parole. Este secretul cel mai bine păzit,
mai ceva ca fabricarea bombei atomice ori a celei cu hidrogen...
“Era farfuriilor zburătoare”
Perioada de la sfârșitul celui de al doilea război mondial și până în zilele
noastre poate fi denumită “era farfuriilor zburătoare”. Aceasta datorită
numărului extraordinar de mare de semnalări ale O.Z.N.-urilor (zborul,
acrobațiile lor, întâlnirile de gradul I, II, III și IV). Evenimentul la care a
asistat pilotul Kenneth Arnold este considerat azi, de toți specialiștii și
oamenii de știință, ca începutul acestei ere.
în după-amiaza zilei de 24 iunie 1947, în timp ce efectua un zbor cu micul
său avion de cercetare, pentru a găsi un avion de transport C-16, al Marinei
militare prăbușit (era membru al echipei aeriene de salvare din Idaho), a
observat o formație de nouă O.Z.N-uri strălucitoare, care zburau cu o
viteză constantă de peste 2.000 km/h (încă nu era construit nici un aparat care
să depășească viteza sunetului, de 1.200 km/h), într-un mod bizar: “precum un
disc pe care îl faci să salte pe deasupra apei”, sau ca "bărcile cu motor de
mare viteză, pe o mare agitată”. După aceea, cuvintele sale au fost des citate:
“corpul omenesc nu poate, pur și simplu, rezista la o asemenea viteză, mai ales
dacă avem în vedere mișcările extrem de ciudate ale acestor vehicule stranii".
în septembrie 1956, s-a petrecut un fapt uimitor, la care au fost martore
zeci de persoane. Aproape de ora 8:00, un O.Z.N. a aterizat la mai puțin de
50 metri de șoseaua 70, în apropiere de baza U.S.Air Force de la Hollman
(New Mexico). Ca de obicei, la ora aceea, șoseaua era aglomerată și s-a
produs o întrerupere a circulației timp de circa 10 minute. Martorii și-au
oprit mașinile și priveau uluiți la vehiculul spațial. Printre aceștia se aflau doi
colonei, doi sergenți și zeci de angajați de la baza aeriană. “Serviciul de
Informații al Air Force și agenții C.I.A. veniți de la Washington i-au interogat
pe toți angajați! de la baza Air Force și i-au obligat să jure că vor păstra
secretul asupra celor văzute.”17

începuse să acționeze planul pentru păstrarea secretului privind acest


fenomen...
Acțiunile “murdare” ale C.I.A.
*
Serviciile de informații ale Statelor Unite, din toate domeniile, au folosit
și folosesc banii contribuabililor pentru a ține secrete datele de maximă
importanță referitoare la activitățile legate de fenomenul O.Z.N. Ele au
indus și induc în eroare opinia publică, în mod deliberat.
C.I.A., NSA (Agenția de Securitate Națională), F.B.I. și toate serviciile de
informații pretind că secretomania privind fenomenul O.Z.N. este destinată
pentru protecția apărării naționale. Lucru total neadevărat. Deoarece, meseria
lor este inducerea în eroare: spionaj, dezinformare, război psihologic ș.a.,
pentru care au alocate bugete colosale și, de cele mai multe ori, nu dau
socoteală nimănui. Unele dintre operațiunile lor sunt atât de secrete, încât nici
președintele nu este informat cu privire la ele !
Mai târziu, atribuțiunea C.I.A. "a fost extinsă de la stadiul de colector de
informații externe la cel de grup ce se ocupa de activități sub acoperire,
executate atât pe plan național, cât și internațional”.2, Această atribuțiune nu
stabilea procedurile formale de coordonare sau aprobare a operațiunilor. Nu se
specifica decât "să se presteze acțiuni sub acoperire și să se asigure, prin
permanenta legătura cu Departamentul de Stat și cu Departamentul Apărării,
faptul că operațiunile sunt executate conform considerentelor politicii
americane”. Deci, gama de activități sub acoperire era foarte largă, C.I.A.
putând aplica orice metodă dacă este în conformitate cu considerentele politicii
american. Acest lucru a autorizat C.I.A să folosească inclusiv asasinatul în
cadrul acțiunilor sub acoperire.
Una din primele victime ale operațiunilor sub acoperire a fost
Secretarul Apărării, James Forrestal, un idealist, care credea că opinia
publică americană trebuie să fie informată asupra principalelor
evenimente. Când a obiectat asupra păstrării secretului și a început să
vorbească liderilor partidului de opoziție și liderilor Congresului despre
extratereștri și navele lor, președintele Truman i-a cerut să-demisioneze.
Atunci, a început să-și aștearnă în jurnale personale evenimentele referitoare
la acest fenomen, despre care avea cunoștință, precum și impresiile sale. A
început să fie supravegheat permanent și a suferit o cădere a sistemului
nervos. Temându-se să nu vorbească mai multe, față și de alte persoane,
Administrația de la Casa Albă l-a internat cu forța la Spitalul Bethesda al
Marinei Militare, unde a fost izolat. Concomitent, prin diferite metode, a
început să fie discreditat. Nimeni, nici chiar membrii familiei, nu avea voie să-l
viziteze. Când, pe
data de 21 mai 1949, fratele său a cerut să i se semneze externarea, agenții
C.I.A. au trecut la acțiune. în dimineața zilei de 22 mai 1949, au pătruns în
rezerva lui, au înfășurat superficial un cearceaf, un capăt al acestuia l-au legat
de patul de fier, celălalt în jurul gâtului lui Forrestal, după care l-au aruncat pe
fereastră. Cearceaful rupându-se sub greutatea trupului, a căzut și a murit. în
aceeași dimineață, i-au fost confiscate toate jurnalele și însemnările sale.
Opinia publică a reacționat vehement, cerând să se deschidă o anchetă asupra
morții lui James Forrestal și publicarea jurnalelor sale. Specialiștii de la C.I.A.
au rescris jurnalele respective, pe care le-au publicat.
lată, deci, una din metodele folosite de C.I.A. în cadrul operațiunilor sub
acoperire...
Opinia publică americană cunoaște că Consiliul Național de Securitate a
fost înființat pentru elaborarea obiectivelor fundamentale și a direcțiilor de
acțiune ale tuturor departamentelor și agențiilor in cadrul "Comunității
serviciilor de informații ale S.U.A.", potrivit intereselor securității Statelor
Unite și le conduce într-o concepție coerentă și eficientă. Ceea ce nu se știe este
că această misiuné este un paravan, rolul principal, care a rămas și în ziua de
astăzi, fiind supravegherea a tot ce se întâmplă în sistemul de informații,
mai ales cu privire la informațiile despre navele extraterestre și
extratereștri.
însă, mulți oameni de știință, cercetători ai fenomenului, chiar și unele
persoane particulare sunt de părere că ascunderea acestor informații și
dezinformarea opiniei publice sunt sortite eșecului. Dar eu nu cred acest lucru.
Ofițerii de informații sunt niște profesioniști și-și cunosc meseria. Ascunderea
informațiilor face parte din meseria lor. La fel și dezinformarea. Până când nu
se vor hotărâ să le dea în vileag, rămânem...cu ochii în soare.
A fabula este omenesc - chiar și pentru oamenii de știință. Dar a dezinforma
opinia publică cu privire la “fenomenul O.Z.N.” și a ține informațiile zăvorâte
cu șapte lacăte este apanajul serviciilor secrete din întreaga lume (în special,
ale Marilor Puteri) și al guvernelor american, britanic, german, francez, rus și
japonez.
Explicații oficiale pentru...adormit copiii
Majoritatea explicațiilor cu privire la cauza producerii unui fenomen
O.Z.N., la care au fost martore mai multe persoane (în unele cazuri, de ordinul
sutelor sau al miilor), au fost date de specialiștii de la Forțele Militare
Aeriene ale Statelor Unite. Și aceasta, pentru un motiv bine întemeiat. Am fost
militar de carieră și cunosc situația. Aviația militară nu face ceea ce vrea, ca
tine cititorule sau ca mine, acasă la fiecare dintre noi. Ea face ceea ce i se
ordină-adică
dezinformează, de mai bine de 50 ani, cea mai mare parte a națiunii
americane, implicit a opiniei publice internaționale. Spun “cea mai mare
parte”, deoarece au fost întotdeauna oameni care nu s-au lăsat induși în eroare
și manipulați. Iar numărul persoanelor care se mai lasă manipulate pe marginea
acestui subiect, sau al acelora care-și mai pun întrebări cu privire la natura
adevărată a obiectelor zburătoare neidentificate, este din ce în ce mai mic.
Și mi-am format o părere ce va fi argumentată pe parcurs. Am impresia că
specialiștii de la Forțele Militare Aeriene, în mod deliberat, publică cele
mai aberante și ridicole comunicate. Spre exemplu, în august 1965, zeci de
mii de persoane (din statul Dakota până în Mexic) au văzut pe cer niște ciudate
obiecte luminoase zburând în formație. Agențiile de presă au fost informate
de Forțele Militare Aeriene că toți martorii n-au văzut nimic neobișnuit, ci
patru stele din constelația Orion! Care zburau în formației! O “explicație”
absurdă, ridicolă. Astronomii Walter Weeb de la Planetariul Hayden (Boston) și
doctorul Robert Risser de la Planetariul din Oklahoma au anunțat că, la data
respectivă, stelele din constelația Orion erau de cealaltă parte a
Pământului II! Fără comentarii.
Am impresia că Forțele Militare Aeriene nutresc speranța că vor fi degrevate
de această penibilă sarcină...
Faimosul caz al căpitanului Peter Killian și copilotului său, John Dee, îl
consider tipic pentru declarații oficiale multiple, care să explice fenomenul pe
care l-au trăit.
în noaptea de 24 februarie 1959, cei doi pilotau un avion cargo al companiei
“American Airlines”. Pe când zburau pe deasupra Penn- sylvanniei, au
observat că aveau “însoțitori”: trei obiecte strălucitoare care-și schimbau, în
timpul zborului, pozițiile lor unul față de altul. Cele trei obiecte misterioase
au fost observate și de alte echipaje, care zburau în zonă, însă din alte unghiuri.
Când au raportat incidentul, cei doi piloți experimentați au fost "tratați” cu
mai multe explicații. Prima dată li s-a explicat că luminile erau ale unui avion
cisternă care avea misiunea să realimenteze avioanele cu reacție! Când cei doi
piloți au refuzat această explicație, și pe bună dreptate, li s-a “servit” o a doua
“explicație”: atât cei doi, cât și celelalte echipaje au văzut trei stele din
constelația Orion!! (a dracu’ constelație, în care stelele se mișcă permanent
una față de alta...). Același refuz de a crede din partea celor doi piloți. Atunci,
un purtător de cuvând al Forțelor Aeriene, rămas neidentificat (!), le-a spus
ziariștilor că Killian “băuse cam mult”.
La această afirmație care-l discredita, slujba fiindu-i pusă sub semnul
întrebării, căpitanul Killian a amenințat că va introduce acțiune juridică
împotriva acestei defăimări. Atunci, ofensa a fost retrasă imediat.

Rezultatul: nu s-a dat nici o explicație plauzibilă. însă, din punctul de


vedere al cenzurii, rezultatele au fost socotite acceptabile. Publicul nu mai știa
ce să creadă.
La 29 octombrie 1962, Arthur Sylvester, secretar adjunct la
Departamentul Apărării, agasat de întrebările ziariștilor la o conferință de
presă, a declarat că Guvernul consideră just să se denatureze adevărul dacă
rezultatele sunt bune...
Un cotidian din Melbourne publica, la 30 mai 1963, un articol în care se
specifica că dr. Bart Bok, o autoritate de renume mondial în ceea ce privește
Calea Lactee și unul din principalii astronomi de la Observatorul de pe muntele
Strombolo, împreună cu alți doi astronomi, dr. H. Gollnow și domnișoara M.
Mowat, au observat un ciudat obiect strălucitor, care' a trecut pe deasupra
observatorului astronomic. Dând telefon la Direcția aviației civile, s-a aflat că,
în mod categoric, în acel moment, în regiunea respectivă nu exista nici un
avion în zbor.
Foarte ciudat, a doua zi, ziarul “Hobart Mercury” a dat la iveală “cheia
misterului”, publicând că Royal Australian Air Force (Forțele aeriene
australiene) și-au reverificat zborurile și au constatat că ceea ce observaseră cei
trei astronomi fuseseră două avione cu reacție “Vampire” și un avion cu
reacție de antrenament care efectuau “un zbor de antrenament obișnuit la
altitudinea de 6.000 de metri”.
Această “revelație" oficială “naște” două întrebări de bun simț:
- Forțelor Aeriene australiene le trebuie 24 ore pentru a determina poziția
avioanelor care ar viola spațiul aerian australian?
- dacă trei astronomi de profesie nu au fost în stare să deosebească un obiect
în formă circulară de trei avioane cu reacție zburând la altitudinea de 6.000
metri, câtă încredere li se poate acorda atunci când observă un obiect la o
distanță de câteva zeci de milioane de mile?
La data de 8 aprilie 1964, când tehnicienii și oamenii de știință de la stațiile
de urmărire au observat uimiți că prima cosmonavă “Gemini” a fost urmărită
pe prima orbită de patru O.Z.N.-uri, incidentul a fost descris în revista
‘True”, stârnind printre “înțelepții” serviciului de explicații al Forțelor Aeriene
Militare un adevărat viespar. Membrii Congresului și opinia publică au primit
următoarea comunicare: “N-au fost observate obiecte neidentificate însoțind
sau urmărind nava cosmică GT-1, care a fost plasată pe orbită de către
racheta purtătoare «Titan-2», la 8 aprilie 1964. Obiectele semnalate, detectate
de radar, au fost identificate ca fiind niște fragmente făcând parte din
structura rachetei purtătoare; în mod obișnuit, ele se rup din acel etaj al
rachetei care și-a terminat misiunea, în .cadrul separării navei cosmice de
racheta purtătoare. Nu există nici un indiciu despre prezența vreunui element
care, de la început, să nu fi făcut parte din vehiculul lansat”.
în mod cert, “explicația” Forțelor Aeriene a urmărit să formeze opinia^că
obiectele care fuseseră observate au provenit din separarea capsulei de cel de-al
doilea etaj al rachetei.
La 22 septembrie 1965, circa 300 de persoane din localitatea Rio Vesta
(California) au observat un obiect în formă de torpilă, cu un diametru de 1-
1,5 metri și lungime până la 5 metri, care plana la o altitudine de câteva sute
de metri de pământ, apropiindu-se din ce în ce mai mult. Câțiva tineri au
tras cu carabinele de 0,22 țoii asupra acestuia. Martorii au declarat că
gloanțele “au provocat un sunet metalic sec”ș\, au făcut ca, pentru o secundă,
obiectul să devină roșu strălucitor.
Un expert de la baza aeriană militară de la Travis, sosit la fața locului, a
identificat obiectul ca fiind planeta Venus !
Când Planeta Venus se apropie de Pământ atât de mult încât oamenii să o
atingă, trăgând asupra ei cu carabine de 0,22 țoii, nu ne rămâne decât să ne
luăm lumea în cap !...
Extraterestrul a murit împușcat !
Pe 18 ianuarie 1978, la o bază militară americană a fost ucis, prin
împușcare, un extraterestru ! La acest fapt incredibil mă voi referi în
continuare. însă, acest caz nu a fost singurul în care oficialitățile guverna-
mentale și ale Armatei au mușamalizat totul. Adaug cazurile de prăbușire a
O.Z.N.-urilor, recuperarea acestora și a cadavrelor ocupanților. Totul, dar
absolut totul este ascuns marelui public...
în dimineața zilei de 18 ianuarie 1978, sergentul Jeffrey Morse patrula pe
una din marginile bazei militare aeriene “Mc Guise”, statul New Jersey. între
timp, poliția statului respectiv și sediul poliției militare de la Fort Dix au primit
mai multe telefoane care semnalau că, deasupra aeroportului și a bazei
militare, au fost zărite mai multe O.Z.N.-uri. Imediat, mai multe echipaje s-
au deplasat spre baza “Mc Guise”.
La Bază, s-a dat alarma, iar Morse a primit ordin, prin stație, să se deplasaze
la poarta nr. 5, de unde să ia în primire un ofițer trimis de Statul Major. Morse
s-a urcat în mașina acestuia și l-a condus spre zona pisei de aterizare-decolare.
La un moment dat, legăturile radio ale mașinii s-au întrerupt și în față a
apărut o ființă de circa 1,2 m, cu un cap mare și brațe lungi, iar deasupra
plutea un 0Z.N. Cu Colt-ul său, calibru 45 mm, sergentul Morse a tras
cinci focuri în ființa din fața lor și unul în O.Z.N.-UI de deasupra. Acesta a
dispărut imediat, iar ființa a alergat spre niște tufișuri. La alarma dată de
sergent, mai mulți militari din patrule au pornit în căutarea ființei ciudate.
Aceasta a fost găsită în apropierea pistei, de corpul ei apropiindu-se doar
Morse, până la o distanță de circa 15 metri.
Zona a fost încercuită de militari și s-a primit ordinul ca nimeni să nu se
apropie de humanoidul care zăcea la pământ. O echipă de la 123

Cercetări Speciale ale Biroului de Aviație a sosit de la baza aeriană ‘Wright


Patterson”, au introdus corpul într-o cutie de lemn care, la rândul ei, a fost
introdusă într-un container. “Nu s-a întocmit nici un raport și noi am primit
ordin să nu povestim nimic despre întâmplare. în caz contrar, urma să apărem
în fața Curții Marțiale”' a povestit ulterior sergentul Morse.
După mai bine de doi ani, sergentul Jeffrey Morse a așternut pe hârtie
oficială, cu antetul poliției militare, această întâmplare, scrisoare pe care a
trimis-o cercetătorului în fenomenul ozenistic Leonard Stringfield (23
septembrie 1980). Autoritățile au aflat de acest lucru, Morse a fost sancționat
drastic și, pentru a fi siguri că nimeni nu va repeta această “ispravă”, unitatea
a fost desființată, iar militarii transferați la bazele din Coreea de Sud,
Filipine și Germania de Vest, nu înainte de a fi atenționați din nou să păstreze
tăcerea...
“Secretul UFO” - interzis și senatorilor SUA
“Scriitorul și cercetătorul ozenolog Warren Smith a simțit pe propria-i
piele, cel puțin o dată, presiunea exercitată de guvern pentru a menține
secretul în legătură cu astfel de incidente. După ce a intrat în posesia unei
bucăți de metal, de la un fermier care spunea că a descoperit-o pe terenul
deasupra căruia a planat un O.Z.N., Smith a fost supus unei percheziții în
camera sa de la hotel și la interceptări de telefoane și mesaje trimise de la
hotel; în fine, a primit o vizită din partea a doi oameni, care au făcut
amenințări voalate la adresa soției și a copiilor săi, precum și în ceea ce-l
privește pe editorul lui Smith. Când le-a cerut să-i arate legitimațiile, cei doi i-
au spus că aveau asemenea legitimații de la NORAD, USAF, FBI și orice altă
agenție la care s-ar putea gândi Smith. După ce l-au obligat să le dea obiectul
respectiv, au plecat din micul orășel din sudul statului Wisconsin, într-o mașină
cu număr de Illinois - număr pe care Smith l-a căutat ulterior și a descoperit că
nu fusese emis niciodată"'7
Toată literatura ozenistică relatează astfel de cazuri în care oficialitățile au
făcut presiuni asupra oamenilor, pentru ca aceștia să treacă sub tăcere
întâlnirile cu extratereștrii, la care luaseră parte. Raymond Fowler spune:
“Am întâlnit mai multe cazuri în care ofițerii din cadrul Air Force care
desfășurau ancheta le-au spus în mod expres polițiștilor, piloților și
funcționarilor guvernamentali să nu discute cu nimeni despre O.Z.N.-urile pe
care le văzuseră. De asemenea, ei i-au amenințat pe cercetători cu represalii
dacă vor da publicității date referitoare la fenomenul O.Z.N.”
în aprilie 1988, cotidianul “New Yorker” publica declarația politicianului
republican Barry Goldwater, senator al statului Georgia: “Ani de-a rândul,
am primit sute de telefoane de la oameni care doreau ca eu să caut «hala»
verde de la baza militară aeriană «Wright
124
Patterson», căci Forțele Aeriene ar fi păstrat acolo, sub cheie, adunat în
totalitate, materialul UFO strâns de-a lungul anilor. L-am întrebat pe
generalul Curtis LeMay dacă pot intra în acea hală. El mi-a spus: «în nici un
caz nu aveți voie să intrați acolo ! Să nu mai vorbiți niciodată de acest
lucru !»”
Luna - Bază ruso-americană !
Publicul american, ca și opinia publică internațională, este mințit în
continuare. Nu se recunosc deloc legăturile stabilite cu extratereștri! și rezultate
obținute de americani în cadrul schimburilor de tehnologii.
Baza de pe Lună, construită de americani în colaborare cu sovieticii, a
fost fotografiată și filmată de către astronauții de pe Apollo. în fotografiile
oficiale de la NASA se pot vedea foarte clar cupole, structuri înalte,
rotunde, cu aspect de siloz, vehicule uriașe și nave extrem de mari, dar și
câteva mult mai mici. Publicul nu are de unde să știe că programul spațial
este o mare farsă, cu scopul de a se stoarce cât mai mulți bani pentru proiectele
de schimb de tehnologie cu extratereștrii.
Toate cele văzute i-au lăsat pe astronauți cu “gurile căscate”, fiind profund
marcați. Și ei și-au dat seama că totul este o farsă. Au primit ordine stricte să
păstreze tăcerea, în caz contrar vor fi aspru pedepsiți. Și cum s-au conformat,
toți (exceptând cazurile de mai jos) au fost "cooptați” în funcții de conducere la
marile concerne ori întreprinderi americane.
însă, doi dintre astronauți au rupt tăcerea. Unul dintre aceștia a stat de vorbă
cu producătorii britanici ai programului de televiziune "Raport științific", în
cadrul cărora a relatat toate trăirile sale. Celălalt, luându-și pseudonimul de Bob
Grodin, a scris cartea “Alternativa 003”.
De asemenea, oamenii de știință pretind că există o parte întunecată a Lunii,
care nu se arată niciodată. Ei bine, și aceasta este o minciună! Pe Lună, există
efectul anotimpurilor, zone de vegetație care-și schimbă culoarea cu fiecare
sezon. Deoarece, Luna nu-și prezintă aceeași parte față de Pământ și Soare. Pe
Lună, au fost create lacuri artificiale, iar omul poate păși pe ea fără costum
spațial.
Dar cel mai important lucru din această farsă bine orchestrată îl reprezintă
rezultatele la care au ajuns americanii în urma colaborării cu extratereștrii. Au
deja toată tehnologia pentru a fi teleportați (vezi începuturile în
experimentul Philadelphia). La ora actuală, au în Nevada nave cu putere
atomică de tip anti-gravitațional, cu ajutorul cărora s-au efectuat deja
călătorii interplanetare. Cu toate acestea, populația este mințită în continuare.
Știu că și dumneavoastră vă vine foarte greu să credeți aceste lucruri, stimați
cititori, dar aceasta este realitatea. Pe care mulți au scos-o deja la lumină.

Ei nu s-au lăsat intimidați


*
La începutul anilor ’80, guvernul american a inițiat planul MAJESTIC;
care era, de fapt, o capcană. Prin el, oamenii de știință și investigatorii O.Z.N.
erau îndemnați să se adreseze cu încredere guvernului, iar cercetările lor vor
fi chiar subvenționate. Odată identificați erau intimidați, iar cei “recalcitranți"
asasinați.
într-o manieră deosebită a acționat Milton William Cooper. După ce a fost
bătut și “accidentat” (vezi volumul 1), a început să se poarte de așa natură
încât agenții guvernamentali și cei ai C.I.A. l-au crezut cam aiurit. Le furniza
informații lipsite de orice valoare, timp în care a așternut pe hârtie toate
informațiile reale, pe care le-a multiplicat cu ajutorul unor prieteni de încredere,
le-a trimis prin poștă în întreaga lume, unor persoane cu diferite funcții, despre
care știa că nu-și vor ține gura. Apoi, a scris lucrarea “Partea nevăzută a lumii:
Societăți secrete”. Ca urmare a tuturor acestor acțiuni, a fost lăsat în pace.
Nimeni nu s-a mai atins de el. Deoarece, dacă ar fi fost din nou “accidentat”, ori
ucis, totul ar fi fost interpretat drept o confirmare a celor dezvăluite.
Vălul impus de cenzură a început să se destrame treptat. Aceasta,
datorită semnalării în continuare, de către mii de martori de încredere, că au
avut diferite întâlniri cu O.Z.N.-uri ori ocupanții acestora. Pe de altă parte,
numeroși oameni de știință, care au studiat fenomenul, și-au așternut pe hârtie
rezultatele cercetărilor lor (adică, au publicat cărți).
Apelând la legea privind libertatea accesului la informații, unii oameni de
știință au cerut cu insistență publicarea documentelor referitoare la
fenomenul O.Z.N. Au acționat chiar în justiție serviciile secrete, iar Forțele
Aeriene au fost nevoite să cedeze. însă, prea puține rapoarte li s-au pus la
dispoziție. Deși au clamat “securitatea națională”, agențiile guvernamentale
au fost obligate să dea publicității unele documente. Dar când a fost
constituită NICAP (National Investigation Committee on Aerial Phenomens),
ea a fost infiltrată cu agenți secreți și neutralizată.
Lawrence Faweett și Barry J. Greenwood au scris cartea “Intenții clare",
iar Timothy Good “Dincolo de Top Secret”, în care documentează că zeci de
persoane oficiale din guvernul Statelor Unite și din alte guverne au fost
dovedite mințind în legătură cu implicarea lor în fenomenul O.Z.N.
O lucrare pe care o recomand călduros cititorilor este “Ei sunt aici”, de
Timothy Good, cel mai autorizat cercetător britanic al fenomenului ozenistic. în
această lucrare sunt dezvăluite multe dintre secretele ascunse de Statele
Unite privitoare la fenomenul O.Z.N. Autorul a intuit foarte bine că oamenii
sunt dezinformați și primesc date false și incomplete chiar de la
reprezentanții celor care ne “vizitează”: “Oaspeții nu doresc să aflăm care le
este menirea pe 126

planeta noastră și, în orice caz, se pot descurca fără a fi nevoiți să ia


contact cu cineva. Dacă o fac, atunci se asigură că persoana contactată
rămâne într-o stare de confuzie totală. Dezinformarea ar putea fi una din
consecințele contactului”.
Unul din scopurile acestei dezinformări din partea reprezentanților unui
univers paralel (voi reveni asupra lui) este acela de a evita un conflict deschis
cu armatele Marilor Puteri, care, așa ne arată Biblia, vor fi conduse spre
un război în care își vor epuiza arsenalul militar convențional și atomic.
Dar atunci și civilizația actuală va dispărea. însă, nu trebuie să fim pesimiști.
încrederea nu trebuie să ne părăsească. în Manuscrisele de la Marea Moartă și
în Biblie se spune că Revenirea lui lisus va reprezenta salvarea omenirii de
la autodistrugerea provocată de un război devastator.
Fred Steckling a publicat, cu fotografii, cărțile: “Am descoperit bazele
extraterestre de pe Lună” și “Nu suntem singurii care am pășit pe Lună”.
în 1980, Stringfield a afirmat că deține informații certe obținute de la circa
50 de surse, potrivit cărora Armata a recuperat O.Z.N.-uri prăbușite și/sau
corpurile ocupanților acestora. Cinci dintre aceste surse fuseseră martori
oculari, ca membri ai personalului militar. Câțiva fuseseră ofițeri de informații.
“Unul lucrase într-un spital unde duseseră autopsiați umanoizi. Datele au fost,
așadar, suficiente pentru a-l convinge pe Stringfield- care inițial fusese sceptc
în legătură cu fenomenul O.Z.N.-, cu toate că arhiva documentelor referitoare
la aceste experiențe, aflată în posesia armatei, continuă să fie închisă prin
parole și coduri «dincolo de Top Secret»”}9
Un alt caz este cel al unei femei muribunde care, pe patul de moarte, a relatat
că luase parte, în timp ce lucra la baza militară “Wright Patterson”, la ștergerea
unor informații de maximă importanță. Văzuse cu ochii ei un O.Z.N. distrus,
precum și unul în perfectă stare de funcționare, într-un hangar secret. De
asemenea, prelucrase documentele elaborate pentru raportul de autopsie a
două “creaturi” conservate, în secret, într-o altă clădire.
Tot ce s-a scris până acum referitor la extratereștri și vehiculele lor
zburătoare au la bază, în majoritatea cazurilor, relatările martorilor oculari de o
probitate morală ireproșabilă, foarte apreciați, care au trăit pe propria piele
experiențe de întâlniri de gradul I, II, III sau IV, precum și din relatările și
documentele puse la dispoziție tocmai de cei care aveau misiunea să le țină sub
șapte lacăte. Dar care s-au săturat de minciună. Majoritatea acestora și-au
păstrat un anonimat total.
Cercetătorii ozenologi susțin că povestea cu “securitatea națională” și
"protecția informațiilor” reprezintă doar o acoperire pentru a permite acestor
agenții să efectueze cercetări proprii, să țină legătura cu extratereștrii și să
păstreze secretul privind tehnologia la care au ajuns.
Scriitorul și cercetătorul ozenolog Leonard Stringfield a înregistrat, cu toate
amănuntele, trei relatări referitoare la O.Z.N.-uri prăbușite și ființele
extraterestre de la bordul lor. Pe toate le-a inclus în cartea “Alarmă de
gradul 0 - Asediul O.Z.N.-urilor”.
Unul dintree aceste cazuri îi va avea ca protagoniști pe un diplomat și fiul
acestuia. Ei văzuseră mai multe corpuri de mici umanoizi, conservate în
niște recipiente de sticlă, în ceea ce părea a fi Biroul Tehnologiei din
Chicago. Diplomatul a fost imediat înconjurat de către mai mulți oameni, dus
într-o cameră alăturată și reținut. A fost obligat să semneze mai multe
documente, înainte de a i se permite să plece.
Șarlatanii ies la rampă
Observații ale fenomenului O.Z.N. au avut/și au loc în toată lumea. Datorită
faptului că aceste apariții au fost ținute secrete din considerente de securitate
națională și militară, iar opinia publică dezinformată, s-a întâmplat ca mulți
oameni să cadă în plasa întinsă cu dibăcie de niște șarlatani. Grupuri de
șarlatani dovediți și fanatici care susțineau că au călătorit la bordul unor nave
cosmice, prin junglele selenare ori pe planeta Venus, sau cei care pretindeau că
au contacte mentale cu extratereștrii, au fost încurajați. Unii dintre ei au fost
chiar pregătiți de către oficialități guvernamentale. Tocmai ca prin fanteziile
pe care le susțin și propovăduiesc să buimăcească opinia publică.
“George Adamski, un vraci și în același timp cercetător al Farfuriilor
Zburătoare, a declarat, în sala de congrese din Zürich, la sfârșitul lunii mai
1959: «Am vorbit și am zburat de mai multe ori, cu oameni și nave de pe
Marte și Venus». Pe atunci, O.Z.N.-istul în vârstă de 68 ani a declarat că s-a
întâlnit, pentru prima dată, cu o navetă în 1946, iar pe 20 noiembrie 1952 a
dat mâna cu primul extraterestru. Locuitorii planetei Marte aveau 1,65 m,
purtând un păr lung și moale, mișcându-se foarte vioi. Deoarece nu se putea
pune problema unui limbaj comun, aceștia s-au înțeles prin intermediul
gândurilor’’.26 Acest impostor a mai adăugat că a stat de vorbă cu locuitorul de
pe Marte în legătură cu experiențele făcute cu bombele . atomice, acesta
spunându-i că Pământul va exploda curând.
Finanțat de către guvern, Adamski a făcut înconjurul lumii, ținând
nenumărate conferințe în care își prezenta inepțiile. Dar l-a dat de gol
renumitul Dr. Vallée: “(...) Adamski a mărturisit că patru oameni de știință
angajați ai Guvernului Statelor Unite s-au preocupat de inițierea carierei sale
de ambasador al Fraților Spațiali. Acești savanti erau de la Laboratorul
electronic al marinei militare de la Point Lomo, lângă San Diego, precum și de
la o «organizație similară» din Pasadena...Cel mai important susținător al lui
Adamski în străinătate fusese pe vremuri ofițer de informații în serviciul
Armatei 128

britanice. Cu acest om m-am întâlnit personal. O persoană care l-a găzduit


pe Adamski în timpul turneului său australian mi-a declarat că
«bătrânul George» călătorea cu un pașaport special.”n
Fanteziile acestor impostori care mint lumea pot avea urmări grotești. în
cartea sa “Fenomenul OZN”, Johannes von Buttler povestește: “într-un parc
din preajma proprietății unor particulari din Londra, în fiecare dimineață, șase
adolescente dezbrăcate se întindeau pe jos, sub razele soarelui de dimineață.
Când soarele dispărea, acestea se îmbrăcau și părăseau parcul. Pe locurile
lor, în timp ce Luna se afla pe cer, veneau alte șase persoane, cu Biblia în
mână: lady R. a ajuns la concluzia că tinerele virgine se lăsau fecundate de
către semințele unor ciudate creaturi ce ajungeau pe Pământ prin razele
Soarelui și ale Lunii. Această activitate de natură cerească a rămas însă fără
rezultate”.
Extratereștrii ne amenință cu... excluderea din Galaxie ?!
O altă farsă, de prost gust de data aceasta, s-a consumat în Anglia, pe data
de 26 noiembrie 1977, la ora 5:00. Mii de telespectatori din sudul Angliei (de
la Newbury și Reading, până în ținutul Wilshire) au rămas stupefiați când
buletinul de știri a fost întrerupt și o voce ciudată a spus următoarele: “Aici
Ateron. Sunt reprezentantul Delegației Intergalactice și am un mesaj pentru
locuitorii Pământului. Se apropie Era Vărsătorului, e timpul să modificați
unele lucruri. A sosit vremea schimbărilor. Distrugeți toate armele. V-a rămas
puțin timp: învățați să trăiți în pace ! Ori va fi pace, ori veți fi nevoiți să
părăsiți galaxia!”
Deși, din 30 în 30 de minute, la televiziune s-au dat declarații și s- au citit
comunicate care asigurau populația că Pământul nu este amenințat de pericolul
unei invazii și totul a fost o glumă proastă, mulți dintre cei care au auzit
comunicatul respectiv au intrat în panică. Ziarele “News of the World” și
“Daily Mail” în baza unei informații a cărei sursă nu au dezvăluit-o, au
afirmat că proprietarul vocii misterioase este Gillân, conducătorul
Comandamentului Galactic Ashdown și a fost publicată o declarație a
acestuia: “Dacă toate armele nu vor fi distruse, Pământul va fi invadat !”
Interesant este că cei care au transmis mesajul pe post au reușit să
bruieze semnalul postului de televiziune din Hamington. Deci, dispuneau
de o tehnologie sofisticată.
Oare nu a fost mâna guvernului britanic? Oricâte speculații am făcut pe
marginea acestui eveniment, nu am găsit un răspuns satisfăcător.
în ianuarie 1969, opiniei publice i s-a adus la cunoștință Raportul Condon.
în două variante: carte de 1485 de foi, sau carte de buzunar cu 965 de foi.
Prezentând 94 de cazuri cu “farfurii zburătoare”, Condon concluziona: “Nu
există dovezi potrivit cărora vizitatori extra- 129
tereștri ar fi pătruns în atmosferă pentru a întreprinde cercetări în această
regiune" (este vorba de teritoriul Statelor Unite). Astfel, cititorul privește o
imagine despre cum se ocupă știința de necunoscut...
Vaticanul ascunde o “bombă teologică”
După cum am prezentat în capitolul despre “lumi paralele”, începând din
1958 au dispărut mai mulți sateliți, lansați atât de americani cât și de
sovietici. Aceste evenimente nu au fost aduse la cunoștința opiniei publice
internaționale, fapt ce mi se pare foarte curios, dacă nu suspect. Pe deasupra, se
cheltuiesc sume enorme pentru cercetări spațiale, dar cetățeanului de rând nu i
se spune nimic despre rezultatele lor. Nu este și acesta un lucru suspect? Sunt
sigur, de fapt am mai afirmat acest lucru, că și în cercetarea spațială s-a
format un monopol care lucrează pentru “elită”. Care și-a întocmit deja
programe pentru a părăsi Terra atunci când situația o va impune.
Posibilități au (vezi volumul I).
Și Vaticanul face parte din această “elită”. “Vaticanul a ordonat clericilor
să fie pregătiți în orice moment, pentru ca imediat ce se va stabili un contact
oficial cu ființe de pe alte planete, să poată pleca într-acolo.
Douăzeci și patru de preoți romano-catolici, tineri și curajoși, au fost
antrenați timp de șase ani în cadrul unui program strict secret, pentru a
deveni misionari ai credinței, în cele mai îndepărtate zone ale spațiului
extraterestru”.34
Referitor la acest aspect, specialistul în teologie, dr. Rudolph Koller, a
declarat presei: “Este pentru prima dată când Biserica recunoaște că oamenii
nu sunt singurele creaturi inteligente din Univers”.
Conținutul multor manuscrise din antichitate nu a fost dat 9
încă în vileag. Numai arhiva Vaticanului este plină de ele. Aceasta,
deoarece cele prezentate în ele ar putea să răvășească numeroase credințe
și dogme teologice.
Cercetătorii americani afirmă că Vaticanul nu publică în totalitate
Manuscrisele de la Marea Moartă, deoarece ascund o “bombă teologică” care
va zdruncina dogmele. Atitudinea de tăinuire a acestor manuscrise explică
scopul pe care-l urmărește Vaticanul: să domine lumea prin politică și false
religii.
Printre numeroasele cărți tăinuite de Vatican și Ierusalim există și cea care se
numește “Războiul Fiilor luminii contra Fiilor întunericului” în care, dr. C.
Negureanu, este convins că sunt descrise:
- sosirea pe Pământ, în urmă cu 5.500 ani, a unor persoane dintr-un
univers paralel care trebuiau să asigure evoluția pozitivă a umanității, prin
inițierea oamenilor în diferite științe;

- încălcarea de către acești indivizi, conduși de către Samyaza sau Azazel, a


tuturor indicațiilor primite de la Conducătorul acestor universuri paralele,
Dumnezeu;
- i-au învățat pe oameni numai rele: să folosească metalele pentru a făuri
arme și a purta războaie, magia, farmecele și descântecele etc.;
- s-au încrucișat cu fetele oamenilor, rezultând uriașii; urmașii acestor
uriași care au scăpat de Potop s-au retras: Yeti, Big-Foot etc., ori s-au
transformat în “oameni-pești”, care au fost fotografiați de diferite expediții
pornite în căutarea lor, diferite popoare păstrează în tradițiile lor relatări despre
acești oameni (indienii, egiptenii);
- îngerii răului au fost izolați în deșertul Dudael, care corespunde zonei
unde este localizată Shambhala, de unde conduce Azazel, care dorește
preluarea puterii absolute asupra Pământului, prin intermediul unor conducători
politici și religioși care îl adoră.
Toate aceste evenimente nu sunt cunoscute de către marele public, fiind
ascunse cu grijă de Vatican.
“E.T.” vorbește engleza, fumează și merge cu “Tatra” !
întregul mister care planează asupra O.Z.N.-urilor (ascuns opiniei
publice de către organizații oculte, servicii de informații ș.a.) conține
elementele unui mit care ar putea servi unor scopuri de manipulare socială
pe termen lung.
Pentru buimăcirea martorilor, extratereștrii sau intratereștrii pot lua
diferite forme, după dorință. Tocmai pentru ca martorii să nu mai înțeleagă
nimic. în acest caz, agenția R.I.A. Novosti nota: “Ufologilor le este cunoscută
capacitatea O.Z.N.-urilor de a lua forma oricărui obiect, de a se «preface» fie
în mesager din Cosmos, fie în înger, fie în... automobil”. Faptul pare să fie
confirmat și de scrisoarea primită la centrul UFO din Moscova, din partea unor
martori oculari ai unui astfel de eveniment.
Danuta Darvinskaia din ținutul Krasnoiarsk, împreună cu două prietene,
a observat, de la fereastra casei, deplasarea pe bolta cerească a trei obiecte
luminoase de formă ovală. Luând binoclul și ieșind în stradă, Danuta a putut
observa cum două dintre acele obiecte s-au îndepărtat, iar al treilea a luat
forma unei stele și a rămas suspendat deasupra casei sale. Apoi s-a
transformat în dreptunghi luminos, care clipea în permanență. Brusc,
Danuta a văzut cum din peretele casei de vizavi apare un automobil
asemănător cu o “Volgă”, dar ceva mai mare. întorcând lent, acesta și-a
modificat forma, ce a devenit mai plată și mai joasă, iar în spate i s-a aprins o
lumină roșie strălucitoare uriașă. A traversat calea ferată și s-a pierdut
undeva în depărtare, cu un zgomot puternic. Câinele Danutei, Tuz, a urlat,
ridicându-și botul spre cer, două zile la rând, în același loc.
O istorie nu mai puțin interesantă a relatat A.F. din orașul Kamensk-
Sahtinski. întâmplarea despre care scrie acesta s-a petrecut în regiunea
Magadan. Intr-o noapte din martie, autorul scrisorii se întorcea în tabăra unei
expediții meteorologice și se gândea să prindă vreo mașină pe drum, care să-l
ducă în acea direcție. Era liniște și ger. A.F. mergea fără să se grăbească,
gândindu-se la ale sale. Dintr-o dată, a observat pe cer încă o Lună, care se
deplasa în zig-zag. Apoi, pe șosea, ca și cum ar fi ieșit de sub pământ,_ și-a
făcut apariția o rază luminoasă, cam de 2 metri înălțime. în această
lumină, a apărut un automobil care, i s-a părut lui A.F., era o “Tatra” atât de
turtită și hodorogită, încât nici la fier vechi nu mai era bună. “M-am apropiat
de mașină, am deschis portiera și am pronunțat o frază într-o engleză
ireproșabilă, deși nu am studiat niciodată această limbă" scrie A.F. Sensul
frazei nu-l cunoaște nici acum. A fost invitat în cabină, “la loc, hai să fumăm o
țigară”. în mașină erau doi oameni îmbrăcați într-un fel de zdrențe, ca
niște vagabonzi. La bord erau tot felul de butoane și manete, al căror rost
A.F. nu-l înțelegea, deși se pricipea la mașini. Cât timp și-a fumat țigara,
“șoferul” a manipulat câteva butoane de la bord. Terminând de fumat, A.F. și-a
luat rămas bun și a ieșit din mașină. întorcându-se, a constatat că “7 atra”
dispăruse. Dimineața, revenind în sat, a fost martorului unui fenomen uluitor,
pe care nici meteorologii nu-l mai văzuseră: în mijlocul cerului complet
acoperit de nori, se formase o porțiune de cer senin înrămată de curcubeu.
“Fecioara de la Fatima”- agent extraterestru...al Vaticanului ?!
Cazul Fatima, apariția pretinsei fecioare, este unul din cele mai fascinante
din istoria cultului Fecioarei Maria, în care ar fi vorba de intervenția Bisericii
Catolice PENTRU A SE ASCUNDE ADEVĂRUL Șl A-ȘI ÎNSUȘI UN
EVENIMENT CARE NU-I APARȚINE, susține publicația “El Especial”, care
adaugă: Vaticanul nu a putut accepta aluzia că evenimentul ar fi de
domeniu extraterestru. Recunoașterea unei asemenea afirmații ar fi dus la
confuzie și descumpănire în dogma creștină, confirmând faptul că nu suntem
singuri în Univers.
în lucrările sale, Jacques Vallée face următoarea afirmație: “Mai multe
cazuri (de apariție a Fecioarei Maria - n.a.) care poartă ștampila oficială a
Bisericii Catolice (cum sunt cele de la Fatima și Guadalupe) nu sunt, de fapt,
nimic altceva decât fenomene O.Z.N.”. Și aceste apariții nu sunt altceva decât
dezinformări pentru oamenii de rând, prezentate de papalitate drept
apariții ale Fecioarei Maria. în lucrarea “Alte 132

dimensiuni” referindu-se la “diversiunea religioasă a întâlnirilor O.Z.N.",


tot Vallée spune că: “La Fatima (unde biserica romano-catolică a falsificat
realitatea, susținând că a venit Fecioara Maria - n.a.), au apărut sfere
luminoase, lumini ciudate colorate, «valuri fierbinți» - trăsături fizice asociate
de obicei cu O.Z.N.-uri, Ele au mai inclus mișcarea tipică, de frunză ce cade, a
farfuriei zburătoare ce zigzaghează prin cer. Au mai cuprins profeția și
pierderea cunoștinței din partea martorilor...”
“Prima apariție a «Fecioarei de la Fatima» a avut loc la 13 mai 1917, când
trei copii s-au trezit într-o lumină strălucitoare, care aproape i-a orbit și în
mijlocul căreia era o femeie micuță, care le-a spus să se întoarcă acolo în
fiecare lună”3'.
în continuare, voi prezenta câteva descrieri din relatările martorilor.
• Un spectator a afirmat că a perceput o voce stinsă sau bâzâitul unei albine.
Sunet tipic asociat cu O.Z.N.-urile moderne. Toți martorii au afirmat că, la
sfârșitul dialogului pe care “Fecioara” l-a avut cu copiii, au văzut un norișor
alb ridicându-se din apropierea unui copac.
• A doua apariție, din 13 iulie 1917, este descrisă de Joseph Pelletier,
în ‘The Sun Danced at Fatima”, astfel: “Un sunet-bâzâit sau zumzet, o
descreștere a strălucirii Soarelui și a căldurii, un nor alb deasupra copacului
aparițiilor și un zgomot strident la plecarea Doamnei”. *
• La 13 septembrie 1917, toți au văzut un glob de lumină ce cobora încet
spre vale, de la est la vest, în mijlocul globului fiind Doamna. Apoi globul s-a
ridicat și a dispărut
Pentru a menține această religie falsă, mințind și dezinformând lumea,
“fecibared’ își ia OZ.N.-ul și apare unde dorește. Așa a văzut-o și
Guilhermina Lopez de Silva, care locuia la Leiria, la 16 mile de Fatima,
afirmând că, în momentul apariției, a văzut “o lumină mare, roșie pe ceri’. A
apărut și la Lourdes (Franța), la 11 februarie 1858.
Doresc să menționez că toate aparițiile “fecioarei”, relatări despre existența
unor statui ale “fecioarei"care încep să plângă etc., fac parte din gama extrem
de variată a înșelătoriei, a dezinformării “tatălui minciunii” Azazel din
Shambala, conducătorul intratereștrilor (lumea subpământeană, “din
adâncuri”). Câteva aspecte ale acestei lumi paralele au fost prezentate în primul
volum.
Din cauză că oamenii nu au primit Adevărul propovăduit de lisus, Biblia
spune următoarele: “Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de
rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toți cei ce n-au crezut Adevărul, ci
au găsit plăcerea în nelegiuire, să fie osândiți” (2 Tesalonicieni 2:11). Iar una
dintre aceste minciuni este cea referitoare la apariția “Fecioarei Maria”.
Un fost preot iezuit, Salvatore Freixedo, a arătat, în profunzime,
posibilitatea influențării oamenilor de către o altă civilizație, publicând mai
multe cărți în care argumentează convingător că siste- 133
mul de control spiritual din care fac parte și O.Z.N.-urile s-ar putea să
aibă ca efecte miturile religioase ce țin umanitatea într-o stare jalnică de
supunere în fața unor mituri învechite.
în cazul Fatima, nu numai că nu a fost vorba despre o manifestare a
Fecioarei și nici un joc al luminii Soarelui “ci este vorba despre un O.Z.N.
Principala persoană care a văzut-o a fost Lucia, de la Colegiul Doroteea, în
vârstă de 14 ani, care, ulterior a fost supusă unei spălări a creierului datorită
îndoctrinării Monseniorului De Silva, episcop de Leira. Ca rezultat, martora a
simțit o puternică vocație religioasă, care a făcut-o să schimbe apariția unei
«tinere femei» (din obiectul zburător) în «Apariția Fecioarei», titrează revista
«El Special»’’.
Revista citată mai menționează: ‘Tânăra femeie i-a înmânat Luciei un
mesaj manipulat de biserică - de care trebuia să fie informată omenirea.
Primul care a deschis plicul a fost Papa loan al XXIII-lea. Rezultatul a fost un
comunicat al Vaticanului. Mesaje asemănătoare au parvenit unor personalități
importante, cum au fost președintele Kennedy, primul ministru al Marii
Britanii - Mac Millan și condu-cătorul Uniunii Sovietice - Nikita Hrușciov,
ceea ce pare să indice că este vorba despre un avertisment important contra
guvernelor lumii și, poate, chiar o amenințare din partea extratereștrilor:
dacă omenirea nu va înceta cu proliferarea armelor nucleare, ei vor
interveni”.
Preotul catolic Salvatore Freixedo, în lucrarea sa “Să ne apărăm de zei”,
spune: “Sistemul de control spiritual din care fac parte și O.Z.N.- urile au ca
efect miturile religioase. Profitând de naivitatea și lipsa noastră de judecată
critică în prezența «miracolelor», locuitorii altor universuri s-au jucat cu
emoțiile noastre pentru a fi adorați ca zei”.
Cu aceste scurte informații, deși ar mai fi încă foarte multe de spus, las
Vaticanul în paza extraterestrei sale “fecioare”...
Pregătiri pentru Marea întâlnire
Deoarece nu se știe care va fi reacția extratereștrilor pe viitor, în ce
privește o eventuală confruntare cu forțele de pe Terra, se lucrează intens
ca omenirea să fie pregătită. Pe lângă faptul că niciodată nu au existat atâtea
relatări, cu martori oculari, despre vizualizarea O.Z.N.-urilor și chiar întâlniri
întâmplătoare cu extratereștrii, opinia publică internațională caută să fie
pregătită. Să nu intre în panică, iar Terra să nu fie cuprinsă de haos. în
ultimii ani, suntem intoxicați cu filme și seriale care prezintă diferite tipuri
de extratereștri, însă care, toate, se termină în “coadă de pește”. Așa sunt
serialele “Dosarele X” “Zona Crepusculară", “O altă dimensiune”, “Roswell”
ș.a. 10 Recent (10 mai 2002), am vizionat filmul “Mesagerul stelar", în care

10 N. edit.: Un exemplu este și “Atacul marțienilor”, difuzat cu


insistență, în 2002, do posturile TV din România, în care Jack Nicholson
a fost obligat la un rol penibil și care vrea să ne convingă de pericolul
sunt prezentate aproape toate problemele din această lucrare. Toate acestea
detaliază prezența extratereștrilor pe Terra. Cineva le plănuiește prezența.
Cineva ne pregătește pentru inevitabila ÎNTÂLNIRE, care sunt convins că
va avea loc. Iar atunci, “Guvernul mondial” nu vrea panică. Repet, nu dorește
haos. Ne pregătește pentru inevitabil. Zi și noapte, televiziunea și presa ne
pregătesc pentru aceasta. Foarte mulți oameni de știință sunt de părere că
extratereștri! creează o adevărată armată de “implantați”, care vor asculta
doar de ordinele lor și se pot întoarce oricând împotriva noastră. Miile de
răpiri de persoane au acest sens: implantarea de dispozitive al căror scop îl
cunosc doar extratereștrii.
Pare ficțiune? în nici un caz. Este realitatea... J
Cele mai secrete planuri ale SUA
Proiectul “RAINBOW” - “Experimentul Philadelphia”, pentru realizarea
invizibilității și a teleportării;
Proiectul “MAJESTIC 12” - inițiat de președintele Truman și care a
subordonat toate proiectele privind cercetarea fenomenului O.Z.N., culegerea și
păstrarea, în cel mai deplin secret, a tuturor informațiilor legate de acest
fenomen;
■ Proiectul “MAJI”- toate informațiile și dezinformările în ceea ce privește
acest fenomen sunt valorificate în cadrul acestui proiect, în colaborare cu
NASA, C.I.A., DIA (Serviciul de știri al Apărării) și Naval Intelligence;
Proiectul “BLUE BOOK” - recuperarea obiectelor zburătoare prăbușite și
totodată extinderea dezinformării în rândul opiniei publice;
Proiectul “AQUARIUS"-coordonarea programului de cercetare și contact cu
extratereștrii;
Proiectul “B.M.S.” - construirea bazelor militare subterane ultrasecrete;
Proiectul “SIGN” - cercetarea fenomenului O.Z.N.; mai târziu, a fost
redenumit ca proiectul “GRUDGE”;
Proiectul “SIGMA”- comunicarea cu extratereștrii, și anume cu EBE;
Proiectul “SNOWBIRD” - cercetarea obiectelor zburătoare recuperate după
prăbușirea acestora și încercarea de a zbura cu unul din ele;
Proiectul “GARNET” - cercetarea influenței exercitate de extratereștri
asupra evoluției omenirii;

“omuleților cenușii”...
135
Proiectul “POUNCE” - rezultat din proiectul “Snowbird” care, pe lângă
cercetarea navelor prăbușite, se ocupă și cu cercetarea biologică a ocupanților;
Proiectul “REDLIGHT” - zboruri test cu nave cosmice puse la dispoziție de
extratereștri ori construite în colaborare cu aceștia; acest proiect se desfășoară,
în prezent, cu rezultate deosebite; centrul este în Nevada, pe teritoriul lui Area
51/Groom Lake;
Proiectul “LUNA” - numele de cod pentru extratereștrii de pe Lună,
observați și filmați de astronauții misiunii “Apollo”; pe astrul îndrăgostiților, au
fost construite explorări miniere și tot acolo este baza marilor nave-portavioane
în formă de trabuc;
Proiectul “DELTA FORCE” - selecționarea și pregătirea militarilor care
compun unitățile speciale destinate pentru apărarea și securitatea tuturor
obiectivelor și proiectelor.
Concluzionând asupra activității desfășurate de agențiile guvernamentale și
serviciile de informații în cadrul acestei “conspirații a tăcerii’, trebuie să
precizez că numeroși cercetători ozenologi au afirmat, încă din anii '60, că
povestea cu “metodele de protecție a informațiilor” reprezintă paravanul
care le permite organizațiilor menționate mai sus să țină ascunse anumite
date de importanță vitală. Concentrate, ideile acestora sunt:
- O.Z.N.-urile sunt vehicule spațiale interplanetare, pilotate de
reprezentanții unei/unor civilizații net superioară nouă;
- guvernul american cunoaște această problemă;
- informațiile sunt ținute ascunse pentru a nu provoca panică (vezi
răpirile de persoane în vederea unor experimente medicale și formarea unei rase
hibride, examinările efectuate pe animale și, cel mai important, răpirea a mii de
oameni care nu s-au mai întors niciodată).
Capitolul XI
REDUȘI LA TĂCERE
“Oamenii doresc să afle misterul propriei lor existențe.”
“Bărbații în negru”
Eu, personal, cred că ceva este putred în “problematica ozenistică”!
Categoric, ceva s-a petrecut de-a lungul deceniilor și se petrece și în zilele
noastre. Deoarece, cele câteva cazuri pe care le voi prezenta în acest capitol
seamănă suspect de mult cu operațiunile acoperite desfășurate de
monstruoasa agenție C.IA Și sunt convins că în ele sunt implicați și agenți
guvernamentali, care fac parte din unele organizații supersecrete, și chiar
și extratereștrii.
Cine a studiat ori a citit despre “problema O.Z.N.-urilor” imposibil să nu fi
auzit despre “bărbații în negru”. Cine sunt nu se știe. Doar se bănuiește. Ce
vor? Studierea cazurilor care vor fi prezentate răspunde la această întrebare. Și,
foarte interesant, acești “bărbați în negru” au apărut odată cu “era
ozenistică”, despre care am specificat că a început în 1947.
Sute de persoane care au participat la întâlniri cu O.Z.N.-uri au depus
plângeri de hărțuire din partea unor “bărbați îmbrăcați complet în negru” și
descriși deplasându-se numai în mașini negre mari, care, deși sunt modele
vechi, par ca “scoase din cutie”. Numerele de înmatriculare sunt
întotdeauna neînregistrate. Și au remarcat câteva ciudățenii în
compartamentul unora dintre ei: se îmbracă într-un stil ieșit din modă de ani
de zile, au dificultăți de respirație sau de vorbire; de mai multe ori au
observat că înghit câte o pastilă. Uneori, merg pe cel mai mare ger fără
îmbrăcăminte groasă, fapt ce pare să nu-i incomodeze deloc.
Acești "bărbați în negru" pun martorii în fața unor situații stânjenitoare:
descriu evenimentele la care au fost martori mai bine decât ei și par a
cunoaște orice obiect pe care l-au luat de la fața locului, sau dacă au
fotografiat întâlnirea cu O.Z.N.-ul. Foarte curios este și faptul că află imediat
domiciliul martorilor. în majoritatea cazurilor, au amenințat
martorul/martorii și familia, dacă nu vor păstra tăcerea ori dacă nu le dau
obiectul/fotografia de la/făcută la fața locului.
Este aproape imposibil a-ți da seama unde se sfârșește conspirația C.I.A. ori
a altor organisme guvernamentale pentru a nega
existența O.Z.N.-urilor și a ține secrete toate informațiile despre ele și unde
începe acțiunea similară a ocupanților O.Z.N.-urilor înșiși. La 1 martie 1967,
generalul Hewitt T. Wheles a emis un memorandum oficial, declarând:
"(...) persoane care susțin că reprezintă Aviația sau alte instituții ale Apărării
au contactat cetățeni care văzuseră obiecte zburătoare neidentificate. S-a
raportat cazul unui individ în haine civile, care s-a prezentat ca membru al
N.O.R.A.D., a cerut și a primit fotografii aparținăndu-i unui cetățean privat.
într-un alt caz, o persoană în uniforma Air Force a interpelat poliția locală și
pe alți cetățeni care observaseră un O.Z.N., i-a adunat într-o clasă de școală și
le-a spus că nu văzuseră ceea ce credeau că văzuseră și că nu aveau voie să
vorbească nimănui despre cele văzute..."29
Foarte interesante sunt cele spuse de scriitorul Brad Steiger: “Cei care au
făcut fotografii cu O.Z.N.-uri au fost vizitați de indivizi foarte neobișnuiți, care
au confiscat imaginile și negativele - adeseori, declarându-și afilierea
guvernamentală. După ce un participant a trecut printr-o confruntare cu
M.I.B.-ii (“bărbații în negru”, în jargon american - n.a.), telefonul începe să
sune la toate orele, cu amenințări sau voci mecanice fără sens. Programele
de radio și televiziune sunt întrerupte de semnale anormale, rețelele video și
audio sunt blocate pentru a introduce imagini de personaje în robe, uneori cu
glugă, care îi instruiesc pe observatorii de O.Z.N.-uri să coopereze și să
păstreze confidențiale toate informațiile pe tema O.Z.N.- urilor. în schimb...
misterioasele entități le promit destinatarilor roluri- chele în tot felul de
proiecte minunate, de pe urma cărora va beneficia întreaga omenire”.
Cele de mai sus mă fac să concluzionez că, la această largă acțiune de
intimidare a martorilor care au asistat la un ‘fenomen O.Z.N.” și păstrarea
secretă a informațiilor, își aduc o contibuție hotărâtoare și ocupanții acestor
O.Z.N.-uri. Oare nu sunt mână-n mână cu oficialitățile guvernamentale? Sau
acționează separat? Ei bine, la aceste întrebări nu știu ce să răspund...
Martorii - intimidați de “bărbați ciudati”
>f»
Prezint mai jos câteva cazuri pe care le consider semnificative.
... în după-amiaza zilei de 21 iunie 1947, trei membri ai unui echipaj de
salvare, condus de Harold Dahl, cu ei fiind și fiul său cu câinele, se aflau într-o
ambarcațiune în apropierea Insulei Maury. La un moment dat, au observat
șase farfurii zburătoare, având diametrul de circa 30 metri fiecare, zburând
încet la o altitudine de circa 600 metri. Zburau în formație, cel de-al șaselea
fiind în mijloc și părând a avea dificultăți. Au coborât până la 20 metri, s-au
oprit, unul dintre O.Z.N.-uri atașându-se de cel ce părea a fi în dificultate. După
câteva
minute, a deversat “o ninsoare de fulgi ca foița de aluminiu, urmată de
circa 20 tone de material fierbinte, greu ca zgura, din care o parte a rănit
brațul fiului lui Dahl, i-a ucis câinele și a avariat ambarcațiunea. A doua zi,
un necunoscut în costum negru a apărut la ușa lui Dahl și a descris întregul
eveniment ca și cum ar fi fost de față. L-a prevenit pe Dahl că asistase la
lucruri pe care n-ar fi trebuit să le vadă și că el și familia lui aveau să fie. în
pericol dacă mai spunea cuiva. După scurt timp, doi ofițeri Air Force care
anchetau afirmațiile lui Dahl au murit, când avionul cu care transportau o
mare cantitate din zgura recuperată a explodat și s-a prăbușit în împrejurări
misterioase. S-a suspectat un sabotaj”.28
Deci, “vizitatorul” știa mai multe despre un eveniment la care au fost
doar patru martori. Sunt sigur că și ceilalți din echipa de salvare au fost, la
rândul lor, “vizitați”. Ulterior, evenimentul respectiv a fost declarat drept o
farsă. Dar despre avionul care a explodat în aer nu s-a oferit nici o explicație,
decât că “a fost un sabotaj”...
Se pare că acești “bărbați în negru”, pe lângă faptul că știu mai multe
despre evenimentele respective decât martorii, nu au scrupule când e vorba de
înlăturarea martorilor incomozi.
... în seara zilei de 23 noiembrie 1956, la orele 23:35, Julio Ladaleto circula
cu mașina în afara localității Cojutepeque (San Salvador), când a văzut un
O.Z.N. oprit la circa 35 metri. A oprit mașina, a coborât și a apreciat
diametrul acestuia la 13 metri. A văzut o ființă înaltă de 2,5 m, care părea că
inspectează ceva. A fotografiat întreaga scenă și, când s-a îndreptat spre
O.Z.N., ființa a urcat repede în el iar acesta și-a luat zborul.
Chiar a doua zi, înainte de a apuca să povestească cuiva ciudata
întâmplare, Ladaleto a fost vizitat de câțiva “bărbați ciudați”, care s-au
prezentat drept ziariști. Din conversația cu aceștia, se părea că ei cunosc mai
multe. Nu au plecat până când Ladaleto nu le-a dat filmul din aparat.
Nu, ceva e putred ! Cum se poate ca acești bărbați, în toate cazurile, să afle
imediat adresa martorilor și să cunoască atâtea despre evenimentlee respective?
Chiar dacă ar fi agenți de informații. Ceva nu se potrivește cu logica...
... în seara zilei de 13 iulie 1967, Robert Richardson și Jerry Quay circulau
cu mașina între localitățile Maumee și Whitehouse. Când au trecut de o
cotitură, au văzut o lumină albă-albăstruie care bloca drumul. Deși Richardson
a frânat brusc, mașina s-a lovit de ceva, moment în care amândoi au închis
ochii. Când i-au deschis, în fața mașinii nu era nimic. Verificând și pe dinafară,
Richardson a găsit o bucată de metal pe care a luat-o cu el. Deși au anunțat
incidentul la patrulele rutiere și la poliție, la fața locului nu s-a găsit absolut
nimic, decât dârele lăsate de frânarea mașinii.
De data aceasta, curios, "bărbații în negru" au acționat cu întârziere. La trei
zile de la incident, Richardson a fost vizitat de doi tineri, care nu s-au
identificat și l-au luat la întrebări. La plecare, a observat că s-au urcat într-un
Cadillac negru, producție 1953, cu numărul 8577-D.A raportat totul poliției
din Toledo, care a descoperit că acel număr nu fusese încă emis !
La o săptămână, doi bărbați s-au prezentat la domiciliul lui Richardson,
căutând să-l convingă că nu a avut loc o coliziune. Lansând amenințări vagi
la adresa soției lui, dacă nu le dădea bucata de metal, Richardson a fost
nevoit să le-o predea. Despre toate acestea nu a mai relatat nimănui, decât foarte
târziu, când Lorenzen a prezentat mai multe întâmplări de acest gen în lucrarea
“UFOs Over America".
Extratereștrii - infiltrați în Pentagon!!
“Bărbații în negru” sunt preocupați și de cercetătorii fenomenului
O.Z.N. Exemplul de mai jos, descris de scriitorul Barker, este concludent:
“John Stuart era cofondator al «Flying Saucer Investigators», din Hamilton,
Noua Zeelandă. într-o zi a anului 1952, cam la 30 de minute înainte de miezul
nopții, a primit un telefon prin care un glas mecanic se declara a fi de pe o
altă planetă. Glasul l-a prevenit să nu se mai amestece în probleme care nu-l
privesc. Stuart și partenerul lui, Doreen Wilkinson, au fost hărțuiți de persoane
paranormale și amenințați, până și-au întrerupt cercetările. Decizia finală de
a renunța a fost luată când pe Stuart l-a vizitat un bărbat, care i-a spus ceva ce
l-a speriat foarte rău și a luat cu el cea mai prețioasă dovadă a lui Stuart - un
fragment metalic căzut dintr-un O.Z.N. Acest lucru s-a întâmplat în 1955”.
Dar cel mai concludent exemplu sunt evenimentele trăite de Albert Bender,
cel care a întemeiat, în aprilie 1952, “Biroul Internațional al Farfuriilor
Zburătoare", care publica și revista “Space Review”, ce se ocupa de studiul
fenomenului O.Z.N. în urma unui telefon anonim pe care l-a primit pe data
de 30 iulie 1952, a trăit evenimente inimaginabile, greu de crezut.
“Personaje stranii, umbrite, cu ochi luminoși și pielea închisă, îmbrăcate
complet în negru, apăreau în săli de spectacole sau pe străzi întunecoase.
Până la urmă, au apărut și în casa lui Bender... într- un târziu, trei dintre
acești M.I.B.-i s-au materializat în locuința lui - à la Star Trek - și i-au dat un
disc metalic în forma planetei Saturn, mic cât o monedă, l-au explicat că urma
să funcționeze ca emițător, în conjuncție cu radioul său. Aplicându-le
instrucțiunile de folosire a discului, Bender a fost transportat instantaneu într-
un loc necunoscut, pe care l-a bănuit a fi interiorul unei farfurii zburătoare.
Acolo, niște ființe «extraterestre» i-au spus că specia lor vizita Pământul de
ani 140
de zile pentru a recolta un anumit compus chimic din oceane. I s-a
explicat că, pe Pământ, preluau forma omenească și că mulți dintre ei se
infiltraseră în Pentagon și în alte instituții sensibile, în scopuri
informative.’*7
I s-a mai spus că nu avea voie să le dezvăluie secretele. După ce i-au
prezentat fotografii cu toate stocurile de arme atomice de pe Terra, l-au
prevenit că dacă pământenii vor interveni în planurile lor, aveau
posibilitatea să distrugă întreaga planetă prin detonarea simultană a
tuturor armelor atomice. Apoi, Bender s-a trezit din nou în camera sa.
La 1 august 1953, a trăit o altă experiență uluitoare. De data aceasta, a fost
transportat în Antarctica, unde, într-o imensă grotă, i-au fost arătate nouă
nave imense și procesul tehnologic prin care se extrăgea substanța chimică
din apă. “înălțatul”, după cum era numit un extraterestru înalt de trei metri, i-
a răspuns la toate întrebările pe care Bender i le-a pus. După ce a fost avertizat
din nou să păstreze tăcerea, a fost transportat înapoi în camera lui.
A mai avut și alte întâlniri cu aceștia, fiind inclusiv transportat pe planeta
lor. Aici i s-a implantat un emițător, spunânu-i-se că va fi supravegheat
permanent, iar după ce-și vor îndeplini misiunea pe Terra poate povesti totul.
Ani de zile a tăcut. Când a considerat că extratereștrii și-au îndeplinit
misiunea pe Pământ, și-a publicat povestea. între timp, deoarece i s-au dat toate
informațiile pe care le ceruse cu privire la O.Z.N.-uri, a dizolvat “Biroul
International al Farfuriilor Zburătoare”.
Deși răpirile sale par destul de reale, este posibil ca Bender să se fi apropiat
prea mult de rezolvarea enigmei O.Z.N.-urilor. Atunci, i s-a implantat ceva în
creier pentru a-l împiedica să-și continuie cercetările (lucru ce s-a și întâmplat),
ori creierul i-a fost spălat și lăsat cu amintiri artficiale. Oare să fi fost supus unei
hipnoze posthipnotică? De reținut că pomenește foarte des de “bărbații
îmbrăcați în negru”, care se plimbau pe străzi, ori apăreau în locuri publice
(săli de spectacole).
în orice caz, cele relatate de el au suscitat controverse foarte aprinse în
rândul cercetătorilor fenomenului O.Z.N.
De-a lungul anilor, mai mulți cercetători O.Z.N. au murit în condiții mai
mult decât suspecte. Sau, în urma amenințărilor, când s-a văzut că nu-și
întrerup activitatea, a fost ucis un membru al familiei, fapt ce l-a determinat
să abandoneze orice cercetare în acest domeniu.
Dl. Stevens, soțul doamnei Jenifer din Schenectody (New York),
cercetătoare a fenomenului O.Z.N., a murit subit, după ce ea a primit mai multe
telefoane anonime de amenințare. Și-a abandonat cercetările. Morris K. Jessup
și dr. James E. MacDonald s-au sinucis ! Cercetătorul D. Scott Rugo a fost
înjunghiat mortal în casa sa !!
O.Z.N.-urile...ies pe la Polul Sud ?!
Dacă cititorul citește separat fiecare caz prezentat, totul i se pare o aiureală
sau fabulația autorului. Dar, după lecturarea tuturor (și aceste cazuri au fost cu
sutele), analizându-le, trage niște concluzii uluitoare, în care predomină
scenariul de supravegheri, răpiri, amenințări, asasinate ș.a. Dar “bărbații în
negru" au fost observații conducându-și mașinile negre spre și dinspre
OZ.N.-uri ! Nu este exclusă implicarea agenților C.I.A, K.G.B., ale unor
instituții guvernamentale sau unor organizații ultra-secrete. Sau chiar legătura
dintre aceștia și extratereștri...
“Un băcan și doi polițiști au privit un O.Z.N. întunecat coborând la sol doi
cilindri, în timp ce staționa la vreo 20 metri deasupra unei câmpii de lângă
Miami, Florida. Cilindrii s-au despicat și s-au dizolvat complet, dând la
iveală o mașină șl câțiva oameni în costume de birou. O.Z.N.-ul a zburat.
Oamenii au intrat în Sedan, care a traversat câmpia spre un drum și a plecat.
Polițiștii au refuzat să-i urmărească, dând de înțeles că intenționau să uite
incidentul”.17 Oare, șefii polițiștilor au dat ordine subordonaților “să întoarcă
capul” în cazul în care sunt martorii unor asemenea evenimente? Prin prizma
celor prezentate până acum, totul pare posibil...
Sunt sigur că și agenții C.I.A. și ai altor instituții guvernamentale sunt la
curent cu toate acestea. Ei sunt informați despre martorii oculari ai fenomenelor
O.Z.N. și locul unde domiciliează. Știu la cine să se ducă pentru a-i amenința.
Dar cine îi informează? Oare nu cumva ocupanții O.Z.N.-urilor? Am prezentat
deja faptul că serviciile de informații cunosc mai multe despre
controversatul fenomen O.Z.N. decât recunosc și că fac multe eforturi
pentru a manipula opinia publică. Vă mai aduceți aminte despre tratatul
dintre extratereștri și guvernul Statelor Unite ale Americii, încheiat chiar
cu președintele? Și ce facilități le oferă extratereștrilor în schimbul
tehnologiei?
în cartea sa “Ei știau prea multe despre farfuriile zburătoare”, Gray Barker,
o somitate recunoscută în problematica ozenistică, vorbește despre “misterul
antarctic” sau despre numărul neobișnuit de mare al O.Z.N.-urilor,
ridicându-se și coborând, în zona Polului Sud, ceea ce vine în sprijinul
teoriei deschiderii polare prin care farfuriile zburătoare ies și intră în golul
Pământului. în cartea sa, el menționează un australian și un cercetător din
Noua Zeelandă, numiți Bender (vă mai amintiți de el?) și respectiv, Karrold,
care credeau că farfuriile zburătoare provin și își au baza în Antarctica și
încercau să le stabilească traseul, când deodată au fost opriți din cercetările lor
de către “trei oameni în negru”, agenți secreți guvernamentali, care aparent
vroiau să suprime asemenea cercetări, așa cum a fost suprimată în presă
publicitatea în 142
jurul zborului de 2.300 mile ale amiralului Byrd spre un teritoriu
necunoscut, netrecut pe nici o hartă și care se află dincolo de Polul Sud,
înăuntrul deschiderii care duce în interiorul gol al Pământului.
Același caz, prezentat din surse diferite...
Capitolul XII
MARILE DIVERSIUNI ALE SECOLULUI XX

Criogenia învie...mumia ?
...în vara anului 1965, televiziunea rusă a prezentat un experiment
deosebit: doi câini au fost înghețați timp de o săptămână. în a șaptea zi
(când și Dumnezeu s-a odihnit după facerea Lumii) au fost dezghețați. Minune
mare: cei doi câini au revenit la viață și erau foarte vioi !
Tema este foarte fierbinte. Se știe că mulți multimilionari excentrici, suferind
de anumite boli pe care medicina actuală nu le poate vindeca, au fost puși să fie
înghețați, prin testament lăsând dorința lor de a fi dezghețați atunci când știința
va fi atât de avansată încât să-i vindece. Iar americanii, în cadrul programului
lor de zboruri spațiale, sunt preocupați de cum ar putea să-i înghețe pe
cosmonauți, pentru a-i trimite pe rute foarte lungi.
Deocamdată, acest lucru este o fantezie. Dr. Hermann Dobbelstein a
declarat: “Pot fi conservate oase, sânge, chiar spermă, dar a conserva un
organism întreg, menținându-l în stare de~ funcționare, este foarte greu, iar un
pas în acest sens este foarte mult. în realitate, un asemenea pas este o
imposibilitate, este o utopie". Și încheie: “Omul înghețat este imposibil de
readus la viață. El nu se poate lăsa să fie înghețat, ca mai târziu să fie
dezghețat și să-și trăiască în continuare viața”.
Atunci, cum rămâne cu înghețarea și dezghețarea celor doi câini? Consider
că totul a fost o farsă. Câinii respectivi nu au fot înghețați o săptămână. Nici
măcar o oră. Probabil, și sunt sigur de acest lucru, rușii au folosit o hibernare
artificală a celor doi câini, care au rămas o perioadă de timp vii. Aceasta,
probabil, a dus la concluzia că au fost înghețați. Totul a fost o fantezie a
medicinii...
Este dreptul americanilor să se gândească la înghețarea cosmo- nauților.
Această problemă poate și trebuie să fie luată în serios. Este menirea științei să
se preocupe de orice posibilitate în acest sens. Dar, de la fantezie și discuții și
până la preocupări serioase, drumul este lung.
în numeroasele tăblițe din lut descoperite în Sumer se specifică că cei 23
de regi ai așa-numitei “prime dinastii” au trăit în total 24.510 ani, 3 luni și 3
zile și jumătate (circa 1.065 de ani pentru fiecare I). Și Biblia menționează
vieți foarte lungi, ca și miturile ori legendele altor popoare. “Ideea de viață
neînchipuit de mare a persoanelor ce sunt amintite în acele scrieri, ne duce cu
gândul la posibilitatea ca acestea să fi
fost mumificate sau înghețate. Urmând această teorie, s-ar putea presupune
că acei cosmonauți, călători spațiali, au înghețat personalitățile lumii antice,
într-un somn adânc, artificial, așa cum spun legendele, cu scopul de a le
readuce la viață la o nouă vizită, pentru a se întreține cu ele. La sfârșitul
fiecărei vizite, un număr de oameni din clasa preoților era strâns, de către
călătorii spațiali, să prepare “morții vii” - așa cum erau numiți - și să-i
păzească într-un templu uriaș (piramidele?! - n.a.) până când zeii se vor
reîntoarce. ”26
Armstrong “pășea pe Lună”...lângă Las Vegas !!
Mărturisesc sincer că am stat foarte mult pe gânduri până se aștern pe hârtie
cele de mai jos. Deoarece sunt de domeniul incredibilului. Dar această
problemă, mai binezis înșelătorie, am întâlnit-o în mai multe lucrări pe care
le-am studiat pe timpul documentării.
Kaysing Bill, în cartea sa “IVe Never Went to the Mcon: America’s Thirty
Billion Dollars Swindle T (“Noi n-am fost niciodată pe Lună. O escrocherie
de 30 miliarde dolari I”), apărută în 1991, ne prezintă “țeapa” astronomică pe
care am primit-o noi, cei neinițiați, din partea conducătorilor NASA și ai lumii.
“Uriașul pas pentru omenire” al lui Neil Armstrong 11, din 20 iulie 1969,
când acesta "a atins, pentru prima dată în istorie, solul lunar”, nu a avut loc la
240.000 mile deasupra Pământului, ci la... 90 de mile nord de Las Vegas !
Fost tehnician la Rockwell International, Kaising consideră această “glumă”
drept cea mai mare înșelătorie din istorie, iar guvernul american ca fiind cel
mai mare specialist în astfel de trucuri. De asemenea, el a declarat că și alte
misiuni americane de explorare a spațiului cosmic au fost tot atât de false,
trâmbițând despre minciunile prezentate ca reale: fotografii trucate, mostre de
sol lunar false și astronauți programați. Și, fapt foarte curios, nici o
oficialitate americană, nici un reprezentat de la NASA nu au dat vreo replică
celor dezvăluite de Kaysing...12
lată câteva din întrebările pe care acesta le-a pus celor de la NASA, la
care nici până în ziua de azi nu a primit răspuns. Mai mult, cei implicați

11N. edit.: Armstrong = Braț puternic (engl.)...


12 N. edit.: în anii 70, în SUA a fost realizat chia și un film artistic bazat
pe această ipoteză. A trecut neobservat...
145
refuză să vorbească despre aceste subiecte. Oare de ce?
Dar iată celebrele întrebări:
- De ce în fotografiile cerului lunar nu se văd nici un fel de stele și de ce
cosmonauții sunt extrem de evazivi în ceea ce privește stelele?
- Dacă terenul lunar era suficient de moale pentru atât de adânci urme de
pași, de ce picioarele modulului lunar nu au lăsat urme în
praf proporțional, la fel de adânci și de ce nu este praf lunar pe picioarele
astronauților?
- Dacă s-a dovedit, după prima misiune “Apollo” că Luna este sterilă, de
ce au fost, astronauții din misiunile ulterioare, ținuți atât de mult în
carantină? Pentru studierea și memorarea datelor despre misiunile lor sau
pentru a învăța ce, și mai ales cum, să răspundă mass-media?
- De ce, în imensa lor majoritate, astronauții au ajuns în posturi înalte în
mari corporații americane? Nu a fost cumva aceasta o răsplată pentru tăcerea
lor?
Kaysing oferă răspunsuri la toate aceste întrebări, inclusiv la cea mai
evidentă dintre ele: de ce a făcut guvernul american atâtea eforturi și de ce a
cheltuit atâtea fonduri pentru o înscenare? Pentru că, se pare că NASA a ajuns
la trista concluzie că nu va reuși să trimită un om pe Lună înainte de
sfârșitul anilor ’60. Iar pentru a evita umilința în fața sovieticilor, NASA și
DIA (Defence Intelligence Agency) au realizat în comun un proiect
ultrasecret, numit “Proiectul pentru Simularea Misiunii Spațiale Apollo”
(PPMSA). Ca bază secretă, cei de la PPMSA au ales o zonă din deșertul
Nevada, frecvent utilizată de cei de la Atomic Energy Commission pentru
testele nucleare, ultrapăzită și...perfectă pentru evitarea curioșilor. într-un mod
aproape natural, dar și grotesc în același timp, PPMSA s-a aliat cu Cosa
Nostra, care a furnizat programului “cobaii” în departamentul “aterizărilor
letale". De unde și până unde a mai apărut și Mafia?
Programul spațial oficial a fost susținut de președintele Kennedy în
discursul său inaugural, adresat în momentul în care Statele Unite ale Americii
au “trimis” un om pe Lună, înainte de sfârșitul decadei. Deși corect conceput,
prin intermediul acestui proiect de anvergură, cei care răspundeau de
fondurile necesare derulării acestuia au reușit să deturneze sume enorme,
pentru a finanța traficul de droguri și pentru a ascunde de cetățenii
americani și opinia publică mondială adevăratul program spațial.
La un moment dat, președintele Kennedy a descoperit adevăruri parțiale
cu privire ia relația droguri-extratereștri. în 1963, a dat un ultimatum celor
răspunzători că intenționează să dezvăluie poporului american această relație,
precum și prezența extratereștrilor și a dat ordine să fie creat un plan în baza
căruia să facă cunoscute faptele și întâmplările de până atunci. Fapt pentru
care a fost asasinat (problema va fi tratată mai jos). Dar să revenim...
în ascunzătoarea sa din deșert, departe de ochii lumii, dar la mai puțin de o
oră de autostradă și de cele mai mari cazinouri din lume, PPMSA și-a construit
o excavație în care și-a instalat un decor lunar complet, decor care a fost creat
special pentru această “cacialma” de către regizorul Stanley Kulnick, care a
utilizat ca proiect realizarea filmului său, “Odiseea spațială 2001”, pentru
efectele speciale necesare celor de la NASA.
Conform scenariului astfel montat și pregătit, în realitate, faptele s-au
derulat astfel:
O rachetă “Saturn V”, goală, a decolat din Florida, în fața publicului,
conferind modulului “Apollo” autenticitatea de care avea absolută nevoie.
Odată ieșită din raza privirilor, racheta a aterizat în Marea Polară de Sud.
Astronauții au fost trimiși la baza ultrasecretă din Nevada, unde au
beneficiat de un lux inimaginabil, “inclusiv două dintre cele mai țapene
balerine din Las Vegas, dintre care una se numea... Piersicuța”.
La ridicarea cortinei, echipa și specialiștii în efecte speciale, came- ramani
TV și regizorul PPMSA pentru “pașii lunari” și-au recitat cu multă simțire
rolurile. între timp, în laboratoarele NASA se pregăteau mostrele de sol
lunar, contrafăcute în cuptoarele high-tech.
Pentru întoarcerea triumfală pe Pământ și pregătirea momentului, astronauții
au fost trimiși la o bază aeriană din sudul Insulelor Hawaii, Arhipelagul
Tauramoto. Au fost închiși într-o capsulă falsă și aruncați dintr-un avion de
transport C5-A.
Dacă acest scenariu seamănă cu cel al cunoscutului film “Capricorn One" în
care este vorba de o poveste asemănătoare, dar referitoare la o misiune spre
Marte (era prea de tot să fie tot pe Lună), este fiindcă Hollywood-ul s-a inspirat
din prima ediție a cărții lui Kaysing...
J. F. Kennedy-împușcat de...șofer (agent C.I.A.)
în anul 1962, președintele Kennedy a descoperit câteva adevăruri
privind implicarea C.I.A. și a unor corporații în traficul de droguri, parte
din sumele obținute fiind deturnate, sub controlul strict al Organizației
Bilderberg - cunoscută ca fiind Comitetul Politic - pentru finanțarea proiec-
telor din “problematica O.Z.N.-urilor”. A mai aflat câte ceva și din faptul că
programul de cercetare spațială nu decurgea conform planului oficial, precum și
despre relațiile organizațiilor ultra-secrete americane cu extratereștrii și
prezența acestora în anumite baze secrete. în anul următor, a făcut greșeala
vieții sale: a dat un ultimatum membrilor Majesty 12 (M.J.-12), informându-i
că are de gând să dezvăluie publicului american toate acestea. A dat chiar un
ordin pentru întocmirea unui plan în care să-i fie prezentate toate faptele și
cercetările în colaborare cu extratereștrii. El a aflat toate acestea întâmplător,
deoarece nefind membru al nici unei organizații oculte, nici măcar mason, nu i
s-a adus la cunoștință nimic din aceste planuri. Nu cunoștea nici faptul că unii
dintre predecesorii săi au avut contacte diplomatice cu extratereștrii.
Din această cauză, decizia lui a creat panică în rândurile celor răspunzători
de toate aceste proiecte. Și atunci, Comitetul Politic (Organizația Bilderberg)
a ordonat asasinarea lui. Ordinul a fost dus la îndeplinire de agenții C.I.A.
din Dallas, în special de șoferul lui.
147
Abraham Zapruder a realizat o filmare ce prezintă realitatea: după prima
împușcătură, când panica era generală, șoferul mașinii prezidențiale (agentul
Geer), s-a întors spre președinte și l-a împușcat mortal. Dar membrii
organizației Bilderberg nu s-au oprit aici. Din ordinul lor, toți martorii care erau
foarte aproape de mașina prezidențială și au văzut ce s-a întâmplat în realitate
au fost identificați. în decurs de doi ani, peste 200 de martori, și chiar
persoane implicate în asasinat, au fost uciși.
Asasinii au acționat în mod macabru, dacă mă pot exprima așa. Rănile
președintelui au fost ascunse, pentru ca apoi să fie făcute altele. Creierul i-a
dispărut complet ! Imediat ce sicriul a fost urcat în avion, trupul a fost scos și,
pe ascuns, a fost transferat într-un elicopter al Marinei. Probabil că în acel
elicopter s-au făcut “aranjamentele” prezentate mai sus. Iar la spitalul
Bethesda, trupul a ajuns cu 30 de minute înaintea sicriului oficial !!
Comisia Warren și toate cercetările întreprinse pentru aflarea adevărului au
fost praf aruncat în ochii publicului american și a opiniei publice
internaționale.
După filmul lui Zapruder, Lars Hansson a făcut o versiune, aflată mult
timp în arhiva C.I.A. însă, o persoană din Agenție, care a dorit să- și păstreze
anonimatul (era și normal), a făcut o copie pe care a trimis-o lui John Lear.
Acesta, la rândul lui, nu numai că i-a prezentat-o scriitorului Milton William
Cooper (despre care am relatat cu ce s-a ocupat până ce și-a prezentat demisia
din Serviciul de Informații al Marinei), dar i-a făcut și o nouă copie. în
peregrinările sale prin Statele Unite, vorbind în fața ascultătorilor despre
adevărul privind relațiile americanilor cu extratereștrii, de fiecare dată Cooper
prezintă și filmul pe care l-a intitulat “Vizitând din nou Dallas-ul”. Impactul
asupra publicului a fost deosebit. Membrii organizațiilor secrete nu l-au
asasinat, deoarece atunci se adeverea tot ceea ce a spus. Trebuie să informez
cititorii că M. W. Cooper, pe timpul cât a lucrat în Marină, la Serviciul de
Informații, a văzut și studiat documentele ultra-secrete (avea acces la ele)
privind asasinarea lui Kennedy. Scârbit, și-a prezentat demisia.
Capitolul XIII
RĂZBOIUL RECE...O MARE CACIALMA

“Țara care ar domina Luna, ar domina și Pământul".


Slogan lansat de purtătorii de cuvânt ai Departamentului Apărării din S.U.A.
“Războiul Rece” și “era O.Z.N.” - același început !
La 5 martie 1946, în discursul de la Colegiul Fulton din Missouri,
Winston Churchill a declarat Războiul Rece - ca o stare de fapt. Tot în
martie, dar un an mai târziu, în plenul Congresului, președintele Truman
(cel mai mare criminal al tuturor timpurilor - vezi holocaustul pricinuit de
bombardarea Japoniei cu bombe atomice) declara același lucru, subliniind că
“rușii sunt inamicii lumii moderne”. însă, practic, tensiunea dintre Statele
Unite ale Americii și Uniunea Sovietică a început imediat după terminarea celui
de-al doilea război mondial. Așa că, pentru mine, pare ciudat că abia în 1946 a
fost declanșat Războiul Rece.
O altă coincidență care m-a pus pe gânduri este faptul că 1947 reprezintă și
anul în care americanii, pe de o parte, sovieticii pe de altă parte au început
studiul “fenomenului ozenistic”...
“Accidentul spațial”- cum mai este denumit evenimentul de la Roswell
(iulie 1947) a fost magistral ascuns de oficialitățile guvernamentale și serviciile
de informații ale Statelor Unite. în acea perioadă, odată cu declanșarea
Războiului Rece, pentru opinia publică - atât americană cât și sovietică - între
cele două Mari Puteri exista o mare tensiune.
După prăbușirea comunismului, privind lucrurile retrospectiv, am reflectat
foarte mult la “fenomenul ozenistic”. Am pus cap la cap unele evenimente și
am ajuns la câteva concluzii stupefiante pentru mine. Pe care le prezint în acest
capitol, cu specificația că nimeni nu este obligat să adere la ele. Sunt părerile
mele. Dar simt necesitatea de a le așterne pe hârtie.
Principala concluzie la care am ajuns este că Războiul Rece a fost o mare
cacialma. Pentru opinia publică, dar și pentru factori politici și militari -
exceptându-i pe cei din vârful ierarhiei - el a fost întreținut artificial, pentru
ca cele două Mari Puteri să poată beneficia de sume fabuloase pentru
studierea “fenomenului ozenistic” și schimbarea de tehnologie cu
extratereștrii.
Faptul că 1947 a reprezentat anul declanșării Războiului Rece, dar și anul în
care cele două puteri au început să studieze “fenomenul ozenistic”r\u vi se pare
o coincidență ciudată?
E.T. - singura amenințare pentru SUA
Prin Ordinul Executiv, datat 4 noiembrie 1952, președintele Truman a
înființat Agenția Națională de Securitate (N.S.A.), cu scopul primar de a
descifra sistemul extraterestru de comunicare și de stabilire a unui dialog
cu extratereștrii. Tot prin ordin executiv dat de președinte, N.S.A. era exclusă
din baza legilor, care nu conțin, literalmente, acest cuvânt. Dar sarcina ei
principală reiese din Proiectul “SIGMA" și este PĂSTRAREA SECRETULUI
PREZENȚEI EXTRATERESTRE PE TERRA și stabilirea de relații cu
extratereștrii. în zilele noastre, include și alte proiecte, care au aceeași temă
principală. Agenția Națională de Securitate comunică cu toate programele
spațiale secrete, precum și cu bazele secrete de pe Lună și Marte.
Anterior, la 26 iulie 1946, prin ordin prezidențial, se promulgase “Legea
siguranței nationale” (“National Security Acf), care a stat la baza constituirii
“Consiliului Național al Siguranței” (“National Security Council”) și a
monstruoasei C.I.A. între cei cinci membri ai acestui organism se afla și
directorul Biroului Planuri de Urgență - OEP (“Office of Emergency
Planning”), care nu era nimeni altul decât directorul C.I.A.
Dar denumirile respective nu corespundeau deloc situației create de Războiul
Rece. Și pare ciudat că au fost create aceste organe, în situația în care Uniunea
Sovietică nu era un potențial adversar pentru Statele Unite. De ce?
Deoarece, SUA erau singura țară din lume care deținea bomba atomică (în
1945, dacă Germania nu capitula, intenționau să o folosească împotriva ei,
arucând Europa într-un adevărat holocaust). Mulțumită spionajului și a trădării
celor care au construit-o, Uniunea Sovietică a intrat în posesia bombei
atomice abia în 1949.
în concluzie, întreb: de unde venea amenințarea pentru Statele Unite ale
Americii? Nu pot să mă gândesc decât la Roswell...
Triunghiul Puterii: SUA-URSS-E.T.
Sunt convins că totul a început odată cu “accidentul spațial” de are am
pomenit. Americanii dețineau deja dovada materială - nava, cadavrele
ocupanților și un extraterestru viu-că o civilizație necunos-cută, mult mai
avansată din toate punctele de vedere decât cea umană,
studiază/monitorizează (cum vreți să-i spuneți) civilizația de pe Terra.
Imposibil ca cele mai înalte foruri americane, în situația cu care se confruntau,
să nu-și fi pus problema unui conflict interplanetar. La care erau convinși că nu
pot face față singuri. în această situație erau necesare 150

sume fabuloase pentru “Războiul Stelelor”. Dar, în același timp, era absolut
nevoie ca, în acest caz - posibilitatea unui conflict interplanetar - , să aibă
aliați. Și, sunt convins, că atenția lor s-a îndreptat spre Uniunea Sovietică. în
primul rând. Și, tot atât de sigur sunt că oficialitățile americane - doar la cel mai
înalt nivel - i-au înștiințat pe sovietici în legătură cu "accidentul spațial" de la
Roswell, după care au semnat mai multe acorduri secrete. Apoi, pentru
opinia publică internațională, în cadrul Războiului Rece, a început cursa
înarmărilor și... lupta pentru cucerirea Cosmosului.
în aceast “luptă”, americanii și sovieticii, cu țările de sub influența lor, se
“întreceau” de ochii lumii. în fapt, aproape totul se desfășura în strânsă
cooperare și cunoștință de cauză. Ambele puteri au beneficiat, cred că situația
este identică și în prezent, de ajutorul extrate- reștrilor (care civilizație? -
numai ei și bunul Dumnezeu o știu).
“Cine domină Luna, domină Terra”
Atât Uniunea Sovietică, cât și Statele Unite ale Americii nu au fost călăuzite
de imperative umanitare când s-au angajat în programe spațiale fabulos de
costisitoare. Era evident că, deși cu bătaie lungă, ele aveau o foarte mare
importanță militară. Prima lor atenție s-a îndreptat spre astrul pașnic al
îndrăgostițijor - LUNA. Spre exemplu, purtătorii de cuvânt ai Departamentului
Apărării din Statele Unite au lansat, în fața președintelului și a Congresului,
precum și a mass-media, sloganul că “țara care ar domina Luna, ar domina și
Pământul”.
Totul era fals, o pură fantezie să crezi că, instalând pe Lună o bază militară,
aceasta ar putea avea efecete strategice pe Pământ. A ataca de pe Lună planeta
noastră - indiferent în care punct al ei - este cam același lucru cu a ataca cu un
Trabant și o pușcă-mitralieră un tanc afalt la o depărtare de 1.000 km. Cu toate
acestea, sloganul respectiv a pus efectiv în mișcare programul spațial american
intitulat “Omulpe Lună!’.
Mai mulți oameni de știință au demolat graba lipsită de rațiune pentru a
ajunge pe Lună, invitând la adoptarea unui program de durată mai lungă. însă,
cei care doreau ca acest lucru “să fie făcut acum” au avut câștig de cauză. Ei au
organizat și pus în aplicare "teapa Apollo", înghițită pe nerăsuflate de opinia
publică internațională. Americanii erau mândri că au pus primii “piciorul”
pe Lună...
Dar, curând, pretextul “necesității militare” a devenit transparent Având
nevoie de tot mai multe miliarde de dolari, partizanii explorării Cosmosului au
motivat atunci necesitatea măririi bugetului lor invocând că s-a am pierdut
“întrecerea cosmică" cu Uniunea Sovietică.
Pot afirma, fără teama de a greși, că americanii au manifestat o grabă
nebună pentru a pune piciorul pe Lună. Iar pentru această grabă nu s-a ținut
cont de nimic, nimeni nu a cerut socoteala cât se 151
plătește. Această rapiditate mă face să concluzionez că americanii știau că
pe Lună se află cel puțin o bază a extratereștrilor. Probabil au aflat acest
lucru în cadrul protocolului încheiat între președintele Dwight D. Eisenhower și
primul ambasador extraterestru, înălțimea Sa Omnipotentă CRLLL, sau
KRLLL. în orice caz, programul spațial american și fenomenele lunare au
generat o serie de întrebări la care nu s-a răspuns nici în ziua de astăzi.
C.I.A. - paravanul multor “afaceri murdare”
Printre altele, acum se știe că C.I.A. a servit drept paravan multor acțiuni
și “afaceri murdarei’ oficiale, precum și a dezinformării opiniei publice cu
privire la adevărul despre OZ.N.-uri. în 1947, a cerut înființarea a două
organisme care să se ocupe exclusiv de studierea ‘fenomenului ozenistic”:
Intelligence Advisory Committee - IAC și Office of Scientific Intelligence -
OSI.
Când am citit despre misiunile acestor două organisme, dar mai ales când am
observat cine erau membrii lor, m-a surprins prezența în IAC a unui adjunct
special al ministrului de Externe (secretarul de Stat). Atunci, m-am întrebat:
ce logică a determinat prezența unui funcționar al acestui minister în acest
organism? După o reflecție mai îndelungată, citind și printre rânduri, mi-am
răspuns tot singur el se afla acolo pentru a-i ține pe sovietici la curent cu
“accidentul cosmic” de la Roswell (prin ambasada lor de la Washington).
Vi se pare deplasată această concluzie?
lată încă un element care demonstrează că Uniunea Sovietică nu era
considerată un potențial adversar. Și atunci... de ce Războiul Rece?
Să vă mai ofer un element. în 1953, astrofizicianul american Donald Menzel
a publicat o lucrare în care argumenta, cu probe “științifice’’, că O.Z.N.-urile
nu există, ele fiind fantezia celor care le-au văzut. Ei bine, nu după mult timp,
această carte a fost tradusă în limba rusă, fiind singura carte de acest gen din
Occident publicată în Uniunea Sovietică.
Coincidență? Nu cred. înțelegere între cele două puteri? Categoric.
Ce părere aveți, stimați cititori? V-am prezentat câteva argumente în
susținerea ipotezei la care am ajuns: că Războiul Rece a fost o cacialma? Pe
care am crezut-o mai bine de patru decenii. Dar aveți răbdare...

Extratereștrii - vechi cunoștințe ale președinților americani


înainte de a trece mai departe, doresc să specific că George Washington și
Abraham Lincoln au confirmat că au fost vizitați de extratereștri. Cu
prilejul unei călătorii în Pacific, în 1934, președintele Roosevelt a avut o
întâlnire, facilitată de Nikola Tesla, cu echipajul unei farfurii zburătoare.
Există foarte puține persoane care au povestit sau scris despre acest subiect
délicat și foarte fierbinte în același timp. Iar cei care au avut curajul, au plătit,
uneori, cu viața...
La 22 februarie 1954, la baza militară Edwards (Muroc) din California, are
loc convorbirea între președintele Dwight David Eisenhower și primul
ambasador extraterestru, înălțimea Sa Omnipotentă CRLLL, sau KRLLL (vezi
primul volum).
în martie 1957, un O.Z.N. a aterizat la 200 km de Washington. La
apropierea militarilor, din el a coborât un extraterestru, recomandându-se
Valiant Thor. A fost luat și “cazat”, până la 16 martie 1960, la etajul I al
Pentagonului, în camera 4D-717. Timp de peste trei ani, a furnizat
numeroase date despre O.Z.N.-uri și a dat numeroase sfaturi consilierilor
și înalților comandanți de la Pentagon. După care a părăsit Pământul. Așa se
spune...
Intre timp, americanii trecuseră la construirea, în cel mai mare secret, a zeci
de adăposturi subterane în care, sprijiniți de colaboratori extratereștri
(unii avansează cifra de 600), au construit și testat mai multe aparate de
zbor ultra-performante, între care și OZ.N.-uri. Au fost ajutați de EBE-2 și
EBE-3 (vezi primul volum).
Este drept că americanii au fost sprijiniți la început de savanții germani
din organizația “VRIL” scoși, prin “canale particulare”, din Germania și duși
în Statele Unite, imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial.
Astfel, în anii ’50, a fost construit faimosul disc zburător “Avro (cu riscul de
a mă repeta, pentru detalii vezi volumul I).
Americanii au ajuns pe Marte...în 1962 !
în august 1996, președintele Bill Clinton a anunțat, în mod oficial, că
Statele Unite intenționează să lanseze un vehicul fără echipaj uman, care să
exploreze planeta Marte. înainte, salutase descoperirea, de către savanții
NASA a unor posibile forme primitive de viață pe această planetă. Totul, dar
absolut totul erau minciuni ! PREȘEDINTELE CLINTON A MINȚIT.
încă din 1959, în cel mai deplin secret, americanii au demarat programul
de explorare a planetei Marte, care s-a desfășurat paralel cu
programul oficial ale explorării Cosmosului. Pentru aceasta, în colaborare
cu sovieticii ! - în plin Război Rece!! -, numai în 1960 am construit pe Lună
două baze: “Baza lui Arhimede” și “Baza lui Cassini”. Iar, la 22 mai 1962, au
realizat o performanță istorică: au trimis o farfurie zburătoare, cu echipaj
uman la bord, pe planeta Marte ! (vezi primul volum).
Este drept că, în 1969, probabil din cauza unor neînțelegeri ivite în cadrul
acestei colaborări, sovieticii au încercat să preia controlul asupra unei baze
de pe Lună. între ei și americani a avut loc un adevărat “război lunar”, 66
de sovietici fiind uciși.
însă, vom vedea, acest incident nu a dus la încetarea colaborării...
“Războiul Rece” - un “meci amical” SUA-URSS...
în lucrarea “Conspirația Sataniei" (trei volume), am prezentat detaliat
principalele organizații secrete-oculte care, din umbră, dirijează destinele
Omenirii. Reamintesc că organizația Bilderberg a fost creată la inițiativa
C.I.A. ! Cea care și-a elaborat o Cartă secretă, care stipulează atribuțiuni în
totală contradicție cu cele ale legii care a creat-o. S-a angajat în nenumărate
acțiuni clandestine/sub acoperire, chiar fără știrea Casei Albe și fără aprobarea
Congresului. în nenumărate cazuri, inclusiv președintele a fost mințit ! Aceeași
situație se petrece și în prezent. Iar una din problemele principale ce se află în
“custodia” acestei agenții este păstrarea secretului în problema “fenomenului
O.Z.N.” cu acțiuni pentru dezinformarea opiniei publice.
De ce am amintit despre această organizație? în anul 1976, în cadrul
reuniunii anuale, desfășurată “undeva în deșertul Arizona”, au participat și
15 (cincisprezece) expert! sovietici ! In toiul Războiului Rece ! Vă surprinde
acest lucru? Pe mine, mărturisesc sincer nu m-a surprins. Deoarece, în această
lume parșivă (scuzați-mi expresia) se fac atâtea “jocuri murdare”, încât sunt de
necrezut. Și fiind la curent cu unele dintre ele (pe timpul cât am fost activ),
citind printre rânduri articolele din presă ori cărțile (sunt un cititor împătimit)
din toate domeniile, analizând la rece “porția” de știri care ni se servește zilnic
pe posturile de televiziune (care prezintă numai ceea ce se dorește) ori radio, de
multe ori nu pot să dorm. Uneori, parcă mi se ridică părul măciucă în cap. De
neputință.
Cineva se joacă cu destinele Omenirii ! Și acel cineva este “mălaiul
mare” american. Care, imediat ce a construit arma nucleară, a instaurat o
Nouă Ordine Mondială.
Tot în lucrarea amintită, am prezentat și Comisia Trilaterală. Ea a fost
creată la inițiativa...Departamentului de Stat al Statelor Unite! Așa-i că v-
am lăsat fără replică? Mai întâi C.I.A., acum Departamentul de Stat...Iar această
organizație a luat ființă tot în timpul Războiului Rece. Când? în 1973, cu
foarte puțin timp înainte de a fi semnate, la Paris, acordurile între Statele
Unite și Vietnamul de Nord !
154

întâmplare? Coincidență? Sigur nu!


Toate deceniile Războiului Rece au fost un fel de “med” amical între doi
parteneri - Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică -, meci jucat în
secret. Ferit de ochii opiniei publice internaționale.
Vă mai aduceți aminte de acordurile SALT (Strategic Arms Limitation
Talks), încheiate între Statele Unite și Uniunea Sovietică? Sunt convins că da.
Dar ce nu știți sunt următoarele. Ele au fost încheiate la inițiativa Comisiei
Trilaterale! Care, în cel mai deplin secret, a tratat cu conducătorii celor două
Mari Puteri. Aceasta după ce amândouă, în cadrul cursei înarmărilor și al așa-
numitului “război al stelelor1’, s-au înarmat până-n dinți ! Națiunii americane
i s-a spus: “Uniunea Sovietică și blocul comunist reprezintă cel mai mare
pericol pentru noi”, iar opiniei publice din Uniunea Sovietică și țările satelit:
“Capitalismul este dușmanul comunismului”. în acest timp, Comisia Trilaterală
și-a zis: “la să mai aruncăm ceva praf în ochii mulțimii mute”. Și așa au fost
încheiate acordurile SALT. în total patru. Dar opinia publică știe doar de
trei: două semnate în 1969 și unul în 1972, la 20 mai.
O mică paranteză. în 1969, Comisia Condon a precizat, în urma unor
analize “științifice”, că O.Z.N.-urile nu prezintă nici un interes pentru
cercetarea științifică! Deci, proiectele inițiate până atunci trebuiau abandonate.
Dar, tot în 1969 au fost semnate cele două acorduri SALT ! Coincidență?
Categoric nu.
Bine, bine, ar putea exclama vreun cititor. Dar Statele Unite aveau zeci de
buncăre în care rachtele intercontinentale erau îndreptate împotriva Uniunii
Sovietice și a țărilor satelit. Și invers. Le răspund că ele au fost instalate, cu
trâmbițările de rigoare, pentru a-i înșela pe cei ce nu aveau voie să știe
adevăratul scop al Războiului Rece.
Dar atunci, în 1972, au fost ratificate tot două acorduri SALT. Al doilea
este ținut în secret și în ziua de astăzi. Deoarece este un pact de neagresiune
între cele două Mari Puteri, prin care se angajau să nu inițieze niciodată
un război nuclear, care ar fi fost sinucigaș pentru amândouă. Ce ziceți de
acești adversari-partneri? Mai credeți în Războiul Rece? Pentru mine este clar
că cele două organizații secrete-oculte, despre care am amintit, au servit atât
comunismul (U.R.S.S.), cât și capitalismul (Statele Unite ale Americii).
Mai trebuie să specific că cele două organizații (înființate la inițiativa
americană) și-au împărțit foarte bine sarcinile. Organizația Bilder- berg a
activat pentru impulsionarea marilor concerne și uzine producătoare de
armament și tehnică de luptă convenționale din cele două Mari Puteri, iar
Comisia Trilaterală pentru dezvoltarea tehnologiei spațiale și a
telecomunicațiilor prin satelit. 13

Războaiele lungi și dese - cheia marilor succese !


Cele prezentate în acest capitol sunt doar o mică parte din fața ascunsă a
politicii mondiale (în special americane) față de “fenomenul ozenistic”. Iar
Războiul Rece a constituit un paravan în spatele căruia cele două Mari
Puteri au jucat un meci “amical”, dând impresia că sunt adversari. în
momentul în care au intrat în posesia materială a faptului că Terra este vizitată
de o altă civilizație, Statele Unite au pecetluit o alianță secretă cu Uniunea
Sovietică, pentru a face față unei eventuale invazii venite din Cosmos. Iar când
sovieticii au intrat în posesia armei nucleare, și-au dat seama că nu se pot
înfrunta într-un război sinucigaș.

13N. edit.: Pentru amănunte suplimentare privind dedesubturile Marii


Diversiuni (Pearl Harbour nr. 2) din 11 septembrie 2001, a se vedea
lucrarea “Teroriștii printre noi” (Ed. OBIECTIV, 2001).
Strategia Războiului Rece a fost un succes incontestabil din punct de
vedere economic. înarmând lumea liberă împotriva co-munis- mului, țările
occidentale, în special Statele Unite, și-au dezvol-tat peste așteptări resursele
industriale, obținând o balanță comer-cială excedentară. Iar Statele Unite au
instaurat o Nouă Ordine Mondială.
Războiul Rece a fost susținut artificial de declarații belicoase din ambele
părți. Factorul psihologic a jucat un rol esențial în acest război, în cadrul căruia
C.I.A. a desfășurat nenumărate “jocuri murdare’1, sabotaje, acțiuni
paramilitare, asasinarea conducătorilor politici care nu le erau pe plac, tocmai
pentru a destabiliza regimurile din aceste țări. Cică, pentru a le feri de invazia
comunistă...
Aș mai putea prezenta multe aspecte/evenimente sau manevre suspecte,
ilegale - și de o parte și de alta - care au întreținut Războiul Rece. Declanșat în
urma evenimentului de la Roswell.
După prăbușirea comunismului, deci sfârșitul Războiului Rece, era nevoie
de un alt motiv pentru a justifica sumele fabuloase alocate pentru
“locomotiva” industriei americane - industria producătoare de armament,
tehnică și echipament de luptă. în cadrul concernelor și uzinelor de acest gen
din Statele Unite, începuse să se prolifereze recesiunea și creșterea alarmantă a
numărului de șomeri, precum și o balanță comercială deficitară. Suportul
pentru justificarea comenzilor enorme din acest domeniu a fost găsit în
războiul din Golf, în bombardarea Jugoslaviei, apoi în războiul total
împotriva terorismului, în urma evenimentelor tragice de la 11 septembrie
2001. Referitor la ultimul aspect, doresc să fac o precizare. în Franța, a
apărut o carte care face furori în lumea occidentală, și nu numai. Ei bine,
deocamdată cunosc doar atât: se pare că, pe timpul evenimentelor tragice din 11
septembrie 2001, pe uriașa clădire a Pentagonului nu s-a prăbușit nici un
avion, iar totul s-a petrecut cu știința serviciilor de informații americane.
Dar până va apărea această carte (dacă va fi publicată), veți cunoaște mai
multe...*
în încheierea acestui capitol, fac precizarea că multe persoane, în special
oameni de știință și din mass-media neaservită Ocultei Mondiale, au bănuit că
Războiul Rece a fost întreținut artificial. Dar foarte puține persoane au
făcut legătura cu “accidentul cosmic” de la Roswell. Din două motive. Acel
eveniment a fost repede înăbușit în fașă, apoi dat uitării. Iar în următoarele
decenii, ‘fenomenul ozenistic”a fost permanent persiflat și nu i s-a dat
importanța cuvenită. Pentru “mulțimea mută". Realitatea este că, în perioada
Războiului Rece, ambele puteri au alocat sume astronomice pentru păstrarea
secretului privind aceste fenomen.
Capitolul XIV
ÎN O.Z.N.-URI Șl PE PLANETELE LOR...
“Cea mai mare piedică în calea progresului științei este refuzul unor
oameni, incluzând și savanti, de a crede că lucruri ce par incredibile se pot
întâmpla și în realitate
George S. Trimble- director la NASA Manned Spacecraft Center, Houston
Deși mulți oameni de știință, ca să nu-i amintesc pe cei de rând, constată încă
faptul că O.Z.N.-urile survolează, aterizează, fac experiențe genetice pe oameni
și animale, precum și faptul că sunt în legătură cu reprezentanții “Guvernului
secret” al lumii, invocând teza: “O.Z.N.-urile nu există pentru că, dacă ar
exista, am dispune de fotografii clare ale lor”, unii le contestă existența !
Faptele nu stau, însă, așa. Concluzia lor este pripită.
Mulți cercetători și specialiști din diferite domenii au făcut nenumărate
observații asupra O.Z.N.-urilor. Pregătirea și credibilitatea acestora nu poate
fi pusă la îndoială. Recunosc acest lucru chiar și scepticii fenomenului O.Z.N.
Pe lângă aceștia, multe dintre raportele despre observarea O.Z.N.-urilor provin
de la martori respectabili și cu multă experiență în domeniul lor: astronauți,
controlori de trafic aerian, meteorologi, piloți, persoane ale căror depoziții ar fi
considerate, în mod normal, indiscutabile...
Viteze de zbor incredibile
în New Mexico, se află poligonul de rachete “White Sands” (“Nisipurile
Albe”), unde cercetători și specialiști de la Marină în detectarea rachetelor
observă și studiază imensitatea cerului, pentru a urmări rachetele și baloanele
meteorologice, precum și pentru a detecta eventualele rachete inamice. Sunt
dotați cu aparatură sofisticată din ultima generație.
în ziua de 6 aprilie 1948, cu ajutorul unui teodolit (instrument optic pentru
măsurarea unghiurilor orizontale și verticale, alcătuit dintr-o lunetă mobilă, care
se poate roti în fața unui cadran împărțit în grade), au observat un O.Z.N.,
calculându-i viteza la aproape 30.000 km/h. După un timp, acesta s-a ridicat
rapid, câștigând altitudine cu viteza de 15.000 km/h.
158
Un an mai târziu, pe data de 24 aprilie, la ora 10.30, tot specialiștii de la
acest poligon au detectat un O.Z.N. pe care l-au urmărit circa 60 de secunde.
Au calculat că viteza acestuia era de 40.000 km/h.21
în vara anului 1952, trei operatori de la turnul de control al “Agenției
Aeronautice Civile” din statul Indiana au observat "o farfurie zburătoare ce a
survolat aeroportul din Terra Houte” calculându-i viteza la peste 67.000 km/h.
Trebuie să menționez că, la altitudinea de 900 metri, la care s-a estimat că
zboară acest O.Z.N., forța de frecare a aerului ar fi spulberat orice aparat
de zbor construit până acum de oameni...
în iulie 1965, personalul de la baza-radar din Peninsula Keweenaw, au
urmărit pe radar între șapte și zece O.Z.N.-uri, care zburau în formație de
“V”, la altitudinea cuprinsă între 1.500-5.000 metri, cu o viteză de 15.500
km/h. Ele nu scoteau nici un huruit sonic. De fapt, acest fenomen s-a
constatat la toate O.Z.N.-urile prezentate în cazurile de mai sus.
“În anul 1967, în Uniunea Sovietică, au fost redactate mai multe rapoarte
uluitoare de către astronomii de la Stația Astronomică din Kazan și de la
Stația Astrofizică din Kislovodsk, în legătură cu niște O.Z.N.-uri strălucitoare
și portocalii, în formă de semicerc și cu o lățime de peste 400 metri, zburând
cu niște viteze inimaginabile. Viteza unuia dintre aceste O.Z.N.-uri, care a
survolat Stația din Kazan imediat după apusul soarelui, a fost calculată la
17.856 km/h.”'7
Rachete...în grevă
în seara zilei de 19 septembrie 1976, mai mulți locuitori din Teheran l-au
informat pe Houssain Perouzi (șef al Departamentului de control aerian la
Aeroportul Mehrabad) că au văzut un O.Z.N. care plana deasupra orașului.
Acesta l-a anunțat pe generalul Youssefi, care văzuse și el obiectul zburător.
Imediat a ordonat ca un avion cu reacție să pornească în urmărirea lui.
Pilotul a urmărit O.Z.N.-ul spre Afganistan, apoi s-a întors și a descoperit că
obiectul îl întrecuse cu mult înapoi spre Teheran. De fiecare dată când se
apropia la mai puțin de 30 kilometri de O.Z.N., aparatul nu-i mai
răspundea la comenzi.
“Un al doilea avion cu reacție-un F-4-a fost atunci trimis în misiune. A
urmărit O.Z.N.-ul la o viteză de aproape 2.500 km/h, dar nu a reușit să-l
intercepteze. O.Z.N.-ul s-a îndepărtat cu o mare viteză - ce a putut fi
înregistrată pe ecranul radarului -, apoi a menținut față de avion o distanță de
45 kilometri... La un moment dat, un O.Z.N. de dimensiuni mai mici s-a
desprins de cel inițial și s-a îndreptat cu o mare viteză către bombardierul F-4.
Pilotul acestuia a încercat să-l lovească printr-o rachetă AIM-9, însă panoul
de control al rachetelor și tabloul de comunicații au încetat deodată să
funcționeze... Lumina strălucitoare 159
s-a întors și a fuzionat cu O.Z.N.-ul inițial... Echipajul de la bordul unui
avion de linie civil și pilotul de pe bombardierul F-4 au raportat căderea
tabloului de comunicații în apropierea O.Z.N.-ului..."22
O.Z.N.-urile se deplasează...prin timp ?!
Numai cazurile prezentate (sunt, însă, de ordinul miilor) demonstrează faptul
că O.Z.N.-urile sunt capabile să dezvolte o viteză uluitoare. Acest lucru le dă
dreptate susținătorilor ipotezei că ele sunt o realitate: “Alte planete se află la
miliarde de kilometri de noi; prin urmare, dacă locuitorii acestora vizitează
Pământul, ei trebuie să fie capabili să călătorească prin Spațiu cu viteze
extraordinar de mari. O.Z.N.-urile călătoresc cu viteze extrem de mari; așadar,
ele sunt, neîndoielnic, nave cosmice venite de pe alté planete”.
Dar cunoaștem faptul că în Spațiu nu există aproape deloc forță de frecare.
Atunci, cum pot ele să zboare cu mii (chiar zeci de mii) de kilometri pe oră
prin atmosfera densă a Terrei fără a fi rupte în bucăți sau a lua foc?
înseamnă, deci, că tehnologia lor de zbor este foarte avansată față de a noastră.
Și mai rămâne o problemă neelucidată. Orice avion/aparat construit de om,
zburând cu mii de kilometri la oră prin atmosferă produce un zgomot asurzitor.
Se știe că avioanele de tip Concorde și multe alte supersonice au fost puse în
afara legii în mai multe state americane, Marea Britanie ș.a. tocmai din cauza
acestui zgomot. Cu toate acestea, O.Z.N.-urile observate nu produc aproape
nici un sunet, darmite din cele sonice !
Asupra acestei probleme a fost lansată o ipoteză foarte îndrăzneață. Ele ar
putea să nu fie supuse acelorași bariere fizice pe care le întâmpină avioanele
construite pe Terra, deoarece ele ar putea să se deplaseze mai curând prin
timp decât prin spațiu. Toate relatările implică faptul că O.Z.N.-urile ignoră
toate principiile termodinamicii și ale aerodinamicii. Urmele lăsate pe sol de
dispozitivele lor de aterizare, precum și mărimea lor, sugerează că au o masă
de mai multe tone. Totuși, zboară prin atmosferă fără zgomot și fără a
produce mișcări atmosferice, în contrast cu toate aparatele construite de om.
S-a estimat că unele dintre accelerările lor, cu manevrele brusce la viteze
incredibile, ar produce forțe inerțiale de 1.000 gravitații terestre, suficient
pentru a dezintegra orice aeronavă convențională. Cum de sunt posibile
toate acestea? Din nou, ipoteza călătoriei în timp și nu în spațiu ar putea oferi
un răspuns. Oamenii de știință au construit deja, ipotetic, o mașină a
timpului. însă, relatarea fiind prea lungă și necesitând termeni de specialitate
greu de înțeles, nu o prezint în această lucrare. Totuși, mă opresc puțin asupra
unei probleme cunoscute.
Cu toate că nu ne gândim la aceasta, Pământul călătorește în mod constant
și cu o viteză incredibilă prin Univers. în fiecare zi, planeta noastră
efectuează o mișcare de revoluție. Aceasta înseamnă că, la Ecuator, suprafața
Pământului se învârtește cu mai mult de 1.600 km/h, în jurul unei axe ce trece
prin cei doi Poli. O dată pe an, Pământul efectuează o mișcare completă de
rotație orbitală în jurul Soarelui, care se află la circa 150 milioane kilometri
depărtare. Aceasta înseamnă că noi ne deplasăm în acest cerc mai larg cu o
viteză mai mare de 52.800 km/h. Iar noi nu simțim nimic. întregul nostru
sistem solar orbitează în jurul centrului galaxiei noastre într-un cerc și mai
mare, cu mai mult de 217.600.000 km/h. Deci, noi de deplasăm, cu viteze
incredibile, în mai multe direcții prin Univers...
Dacă, prin absurd, Pământul s-ar opri din rotația sa, tot ce este
construit la suprafața lui ar fi spulberat în fracțiuni de secundă!
Călătoria în timp
“Creaturile din O.Z.N.-uri par să măsoare timpul altfel decât o facem noi,
iar timpul pare a fi, într-un fel, distorsionat atunci când ei sau vehiculele lor
spațiale se află într-un anumit loc.”'7
Foarte multe persoane care au fost răpite de extratereștri au relatat două
lucruri deosebite care li s-au spus. Primul: că ei (extratereștri) pot călători
mai rapid decât viteza luminii. Al doilea: au spus că noi nu știm să folosim
timpul, că acesta nici nu există de fapt și că, așa cum îl percepem noi, ei sunt
capabili "să distorsioneze timpul, grăbindu-l, încetinindu-l sau oprindu-f’ Din
această cauză, noi nu-i putem vizita. Și înțelegerea noțiunii timpului ar
reprezenta descifrarea celui mai importante mister din istoria Omenirii:
existența extratereștrilor și a navelor lor.
Contrar opiniei larg răspândite, nimeni nu știe ce este într-adevă timpul.
Toți ne imaginăm că timpul este liniar: există un trecut, un prezent și un
viitor. Ei bine, câțiva dintre cei mai reputați fizicieni care studiază timpul susțin
că scurgerea acestuia există doar în imaginația noastră. Dr. Paul Davies,
profesor de fizică generală la Universitatea din Newcastle-upon-Tyne (Anglia)
și cercetător invitat la Institutul Astronomic din Cambridge, are următoarea
opinie: “Nu pare a exista vreun argument puternic pentru a susține că
scurgerea timpului reprezintă mai mult decât o iluzie produsă de procese ale
creierului nostru, asemănătoare senzației că te învârtești cu Pământul, cu tot,
pe care o ai când ești amețit".
De asemenea, fizicienii au dovedit realitatea călătoriei în timp. Pentru a-l
cita din nou pe dr. Davies, conceptul timpului flexibil a reprezentat un adevărat
șoc când Einstein l-a introdus în 1905, însă atunci numeroase experiențe au
dovedit valoarea sa de adevăr. A fost confirmat gradul dilatării timpului,
prezis de teoria relativității, cu aproximație de 0,2%. Și o
161 ’
posibilitate uimitoare, deschisă de către acest efect al dilatării timpului, o
reprezintă călătoria în timp. Apropiindu-se din ce în ce mai mult de viteza
luminii, un astronaut își poate disloca din ce în ce mai violent scala temporală,
în raport cu restul Universului. De exemplu, zburând cu o rachetă la nu mai
puțin de 100 km/h de viteza luminii, el și-ar putea încheia călătoria spre cea
mai apropiată stea (aflată la o distanță de peste patru ani lumină) în mai puțin
de o zi, cu toate că această călătorie, măsurată de pe Pământ, ar dura peste
patru ani. Astfel, ritmul bătăii ceasului său este de circa
1. 800 de ori mai lent când este înregistrat de pe Terra, decât atunci când
este înregistrat de la bordul rachetei.
Dilatarea timpului reprezintă, un fapt dovedit științific.
Extratereștrii sunt...strămoșii sau urmașii noștri ?!
Studiind lumina din galaxiile îndepărtate, astronomii au ajuns la concluzia
că unele dintre ele se îndepărtează de noi cu o asemenea viteză uluitoare,
încât timpul trece, de fapt, mult mai lent pentru ei decât pentru noi. Și, de
vreme ce lumina are nevoie de milioane de ani pentru a ajunge pe Terra, ceea
ce văd ei când se uită prin telescop nu constituie înfățișarea actuală a
galaxiilor, ci înfățișarea pe care acestea o aveau cu milioane de ani în urmă.
Adică, ei văd înapoi în timp...
Mai există tahionii - particule atomice a căror viteză minimă este cea a
luminii. Ei nu se pot deplasa niciodată la fel de încet ca lumina. Existența lor
este consumată prin călătoria înapoi în timp. Nimeni n-a văzut vreodată un
tahion. Insă, această teorie s-a răspândit de mult și există dovezi în sprijinul ei.
Fizicianul american Richard Gott afirma, în 1974: “Universul este alcătuit,
în realitate, din trei lumi distincte: prima, constituită din materia pe care o
cunoaștem, evoluează pe axa timp, din trecut spre viitor, cea de a doua
evoluează în sens invers cu a noastră și este alcătuită din antimaterie, iar a
treia, dispusă de o parte și de alta a punctului singular de conexiune între
primele două, este compusă din tahioni, particule a căror viteză de deplasare
este superioară luminii".
“Despre tahioni, particule fără masă, care evoluează cu viteze
superluminice, se presupune că vehiculează informații, putând fi mijlocitorii
contactului între universurile paralele. Tot ei ar oferi posibilitatea percepției,
în același moment temporal, a trecutului, prezentului și viitorului’’. 36
Astrofizicienii N.A. Kozârev și V.V. Nasonov au susținut faptul că
percepția trecutului, prezentului și viitorului poate fi făcută în același
moment temporal. Ei cred că această curgere a timpului se face cu viteză
superluminică ce evoluează din prezent spre viitor, pentru ca- apoi, curbându-și
direcția de înaintare spre trecut, să revină în prezent.
Și atunci, oare este absurdă teoria conform căreia extratereștrii călătoresc
înapoi în timp, ei fiind, de fapt, urmașii civilizației noastre, cu câteva mii de
ani de dezvoltare în viitor? 14 Ar fi oare posibil ca extratereștrii să fi aflat
valențele găurilor negre și alte tahionilor? Au dezinformat, oare, pe acei oameni
cărora le-au spus că pot călători cu viteze mai mari decât lumina? Au descoperit
ei, oare, metoda de a genera câmpuri care să dilate timpul?
E.T. “îndoaie”...timpul și spațiul !
După afirmațiile fizicianului Robert (Bob) Lazar, extratereștrii au reușit
exact acest lucru. între decembrie 1988 și martie 1989 a lucrat în “Perimetrul
S-4”, o bază suprasecretă aflată la nord de Las Vegas. Activitatea sa era
codificată la 37 de trepte deasupra nivelului “Top Secret” și consta în a
determina modul de reproducere a sistemelui propulsor aparținând uneia dintre
cele două farfurii zburătoare capturate și depozitate într-un hangar subteran,

14 N. edit.: Este exact ce afirma Albert Einstein: pasagerii O.Z.N.-urilor


sunt... pământeni plecați de pe Terra în urmă cu 20.000 ani și reîntorși la
matcă...
, 163
aflat sub cea mai strictă securitate.
Lazar susține că acel sistem propulsor era format dintr-o cameră de ardere de
mărimea unei mingi de baschet și de forma unei emisfere, în interiorul căreia
elementul 115, cu un izotop având greutatea mai mare decât greutatea atomică
normală, era bombardat cu protoni, pentru a fi produsă antimateria; deasupra
acestei camere de ardere, exista un tub central care funcționa cq un dispoziție de
ghidare ondula- torie menit să propage “un câmp gravitațional”. Acest câmp
este utilizat pentru a îndoi spațiul și timpul, astfel încât vehiculul să fie
capabil să parcurgă distanțe uriașe aproape instantaneu. El deformează în
mod selectiv spațiul în direcția înspre care este orientat. Apropiindu-și astfel
spațiul îndepărtat; vehiculul se deplasează în interiorul acelui spațiu.
întrerupând apoi generatorul, i se permite acelui spațiu să se retragă între
limitele alcătuirii sale inițiale, luând cu sine, instantaneu, și vehiculul - fără a
mai fi nevoie ca acesta să traverseze întinderile intermediare de spațiu.
Oare, câmpurile de deformare a timpului sau spațiului sunt factorii care
asigură energia OZ.N.-uriior? Ar putea fi ele “vinovate” de întreruperile de
curent electric și ale autovehiculelor terestre de orice tip, din locuințe etc, în
timpul apariției O.Z.N.-urilor? Ori de penele de curent electric din orașe întregi
sau de pe suprafețe de zeci de kilometri pățeați?
Timpul - element al spațiului nostru
Teoriile moderne ale fizicii cuantice demonstrează posibilitatea existenței
unor universuri pluridimensionale. Renumitul psihiatru elvețian C.G. Jung
afirma: “După ce, timp de 50 ani, am adunat experiențe de la numeroase
persoane și din multe țări, mă îndoiesc că o abordare exclusiv psihologică
poate clarifica fenomenele în discuție. Nu numai discuțiile din domeniul
parapsihologiei dar chiar și propriile mele aprecieri teoretice, expuse în «On
the Nature of the Psyché» m-au condus la anumite postulate ce ating domeniul
fizicii nucleare și întreaga concepție a conținutului spațiu-timp”.
Paul Adrian Maurice Dirac (Premiul Nobel în fizică - 1933, pentru unificarea
teoriei relativității a lui Einstein cu teritoriile mecanicii ondulatorii susținute de
Schrôdinger) a postulat că spațiul nu este gol, ci umplut uniform cu masă
negativă (“energie negativă”), care nu interacționează și nici nu-și manifestă
existența. Primind energia de la o rază cosmică care-l poate lovi
întâmplător, el se poate transforma într-un electron normal. în locul lui, va
rămâne un gol, un fel de negație a masei negative și negația încărcăturii
negative a fostului ocupant. Dect, golul va avea masă și energie pozitivă.
Drept urmare, “golul va fi un nou tip de particulă, necunoscută încă fizicii
experimentale, având aceeași masă cu electronul dar încărcare opusă.
Antielec- tronul va avea însă o viață scurtă. Imediat, un electron normal va fi
atras de gol, iar cele două particule se vor anihila reciproc, trans- formându-
se într-un fascicol de raze cu înaltă energie”.
“După un an, Carl D. Anderson (California) a descoperit experimental
antielectronul, în prezent fiind descoperite zeci de antiparticule
corespunzătoare particulelor normale cunoscute."32
Prin astfel de teorii (materie-antimaterie) pot fi explicate și aparițiile și
disparițiile bruște ale O.Z.N.-uriior și ființelor extraterestre.
Andrei Zaharov, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, crede că teoriile
actuale, referitoare la timp, sunt perimate deoarece “în Univers, există, cu
siguranță, regiuni caracterizate prin direcții diferite de scurgere a timpului”.
In 1994, doi fizicieni de la Institutul de Studii Avansate-S.U.A., Nathan
Seiborg și Eduard Kitten, au simplificat ecuațiile de matematică ce definesc
spațiul cvadridimensional. Iar matematicianul Ron Storn, de la Universitatea
Irvine din California, a declarat ziarului “Los Angeles Times” că interesul
pentru spațiul cvadridimensional este așa de mare “deoarece este spațiul în
care trăim”.
Acesta este spațiul în care se află O.Z.N.-urile și realizatorii fenomenelor
paranormale...
Ei au călătorit...cu extratereștrii, pe alte planete !
Numeroase persoane au relatat că în apropierea lor au aterizat O.Z.N.-
uri, din care au ieșit unul sau mai mulți extratereștri, care i- au invitat la
o... plimbare.
... într-o seară din iulie, anul de grație 1957, reputatul avocat brazilian
Joăo de Freitas Guimares se plimba singur pe o plajă a insulei Bela. La un
moment dat, a observat un O.Z.N. ieșind din Ocean și aterizând lângă el. Din
el, au coborât doi bărbați blonzi cu păr lung *, care, fără nici o vorbă, l-au
invitat la bord. Deși avocatul le-a vorbit în franceză, engleză, italiană și
portugheză, nu a primit nici un răspuns. A urcat la bordul O.Z.N.-ului și a făcut
o “plimbare” de circa 40 minute. După ce i-au arătat o hartă stelară (probabil
vroiau să-i spună de unde vin), l-au adus înapoi în același loc.
... “La orele 17.00 ale după-amiezii de 4 decembrie 1949, Mărio se întorcea
acasă, la Barra Manșa, Rio de Janeiro (Brazilia), de la Volta Redonda, când
un disc cu diametrul de 17 metri a aterizat la 10-15 metri de șosea. Un glas i-
a vorbit în portugheză, iar două persoane înalte cam de 1,70 m, cu costume și
«căști» romane, l-au invitat la o plimbare. A fost cufundat într-un lichid
pentru a se anula forța accelerației și pare să fi fost transportat pe o «altă
planetă», unde niște oameni înalți și fără păr locuiau în orașe cu cupole și
drumuri de acces suspendate.
După câteva ore, i s-a făcut dor de casă și a fost dus într-un vehicul de
același tip și din nou vârât în baia de lichid. Deși pentru el trecuseră numai
trei zile, pe Pământ se făcuse 11 aprilie 1950 - cu patru luni mai târziu... A mai
avut o întâlnire ulterioară, în septembrie 1956... ”.23
... “La 25 aprilie 1977, un lucru uimitor s-a întâmplat în capătul de nord al
Statului Chile, lângă Putre, în regiunea Arica. Caporalul Armando Valdés,
comandantul unei patrule de graniță din regimentul Rancagua, brigada
Huamachuco a armatei chiliene (cu baza la Arica) și subordonații săi au privit
unul din cele două obiecte mari, violet- luminoase, care se deplasau încet, la
Joasă altitudine, pe după un zid de piatră scund. Valdés tocmai se bărbierise.
La orele 4.15 (Valdés s-a uitat la ceas), a pășit peste zid și s-a apropiat de
O.Z.N., provocator. Sub privirile lui Humberto Rojas, Ivân Robles, German
Riquelmo, Raul Salinas, Pedro Rosales, Juan Reyes și Julio Rato, Valdés a
dispărut brusc, ca prin farmec ! Peste 15 minute, a reapărut printre ei, la fel
de brusc. Era buimăcit, mormăind ceva în legătură cu cineva care urma să se
întoarcă în curând. Nici el, nici oamenii lui nu au putut explica unde fusese sau
cum se întorsese. Dar acum avea barba crescută de cinci zile, iar ceasul cu
calendar se oprise, arătând data de 30 aprilie ! Guvernatorul provinciei Arica,
colonelul Osca
N. edit.: Repetăm: descriere identică și pentru “zeul” Quetzalcoatl, vechii
pelasgi, macedoneni, daci sau chiar libieni (vechi pelasgi) !...
165
Figueroa, a spus imediat presei că nu se poate publica nimic despre acest
caz fără aprobarea lui și a confirmat toate informațiile...”.24
...Copiii lui Donald Bartson (42 ani, din Cloubridge, statul Ohio) și-au găsit
tatăl, într-o dimineață, într-un lac de sânge, în pat, cu corpul plin de
crestături de cuțit. Au chemat salvarea și și-au dus la spital tatăl, care încă mai
dormea. Când s-a trezit, la secția reanimare, s-a speriat și a întrebat: “Unde
sunt? Cine dracu sunteți și de ce vă uitați așa?”
După trei zile de tratament intensiv, Bartson a început să-și revină și le-a
povestit medicilor și familiei că ultima amintire din viața “aceasta” este că s-a
culcat liniștit în dormitorul lui.
Ulterior, “s-a trezit într-o lume nouă, unde, deși nu-i văzuse până atunci,
îi cunoștea pe toți din jurul lui. Am văzut culori care nu există în lumea
noastră. Erau superbe. Am văzut și forme care aici nu există, dar nici nu se pot
desena. Oamenii vorbeau altfel decât engleza, dar îi înțelegeam. Cred că am
stat cinci ani acolo, după calculele mele. Mă mir că nu mi s-a înmulțit părul
alb. Locuiam într-un fel de adăpost subteran, ei fac economie de materiale,
construiesc totul în jos, în pământ. Nu-mi amintesc cum se numea țara, dar
parcă nu era planeta asta, pentru că pe jos nu era pământ. Mi-am amintit și
cine m-a tăiat: un copil cu o elice, perpteuum mobile, care'nu se oprea deci,
cu toata că nu avea combustibil. Elicea era ascuțită. M-a atins, am simțit o
durere sfâșietoare și m-am trezit aici la spital. N-am visat. Jur că am trăit
acolo cinci ani”, a povestit tulburat Bartson.
Analizele de laborator au confirmat că în interiorul tăieturilor lui
Donald s-au găsit bacterii și substanțe total necunoscute pe Pământ...
în cazurile prezentate mai sus’s-a întâmplat ceva cu persoanele respective.
Au călătorit în timp? Există cu adevărat distorsiunile temporale? John Keel
face următoarele observații: “(...) ocupanți ai automobilelor...au străbătut mari
distanțe, în perioade imposibil de scurte. într- un număr de situații bine
documentate, avioanele au trecut și ele prin câte una din aceste inexplicabile
distorsiuni temporale. Asemenea deformați! ale spațiului nu pot fi explicate
decât printr-o misterioasă denaturare directă a realității noastre
fizice...Spațiul propriu-zis se poate împături cumva, astfel încât realitatea
imediată a unui avion sau a unei mașini...și distanța aparent fixă între punctele
A și B se modifică. Vehiculele și oamenii prinși în asemenea distorsiuni
temporale cunosc, de asemenea, și o comprimare a timpului”.
Un caz foarte ciudat s-a întâmplat în dimineața unei zile din iunie 1974, cu
un cuplu sud-african care mergea cu mașina spre Fort Victoria. Au observat
că îi însoțea o lumină puternică, rotativă. După un timp, au apărut alte două
lumini și au pierdut controlul mașinii. După această întâmplare, Peter (soțul)
s-a prezentat la doctorul Paul Obertrick, din Durban. După ce i-a relatat
întâmplarea, cu acordul lui, doctorul l-a hipnotizat, iar Peter și-a amintit
contactul cu niște ființe și a dat detaliile unui O.Z.N. Sub hipnoză, a declarat:
“Pot călători în timp. Viteza luminii e prea mică pentru a străbate miliarde de
mile în
câteva secunde. Dacă vor să meargă din punctul A în punctul B, trebuie să
se întoarcă în timp. Sunt călători în timp și spațiu”.
...în după-amiaza zilei de 25 octombrie 1974, Carl’Higdon din localitatea
Rawlins era la vânătoare de elani. Când a zărit unul, a ochit și a tras. Spre
stupoarea sa o observat că glonțul a ieșit din țeava armei fără zgomot, cu
încetinitorul, și a căzut la circa 17 metri distanță, pe pământ. Apoi, a văzut
un umanoid înalt de circa 1,80 m, fără’bărbie, sprâncene, buze și urechi, iar
în spatele lui a observat un obiect strălucitor, în formă de cutie. După ce
umanoidul l-a întrebat dacă nu vrea să vină cu el, Higdon s-a trezit într-o navă
cu pereți transparent, legat într-un scaun.
À fost dus pe o planetă, unde umanoizii l-au informat că se află la 163.000
de mile-lumină distanță (163.000 de mile = 262.315 km). Nu au folosit
termenul de “ani lumină’’. I s-a spus că va fi adus înapoi pe Pământ și s-a trezit
rătăcind pe un drum de țară necunoscut. Camioneta și-a găsit- o într-un alt loc.
A fost internat la County Memorial Hospital, iar doctorul R. Leo Sprinkle l-a
hipnotizat, aflând următoarele detalii în plus: umanoidul care l-a luat în navă se
numea “Ausso Unu”, iar pe planeta pe care a fost dus a observat oameni
normali, îmbrăcați în îmbrăcăminte normală (oare, să fi fost alți pământeni
care se hotărâseră să trăiască acolo?). Ausso ar fi vrut să-i păstreze pușca
“pentru că era primitivă”. Camioneta lui a fost teleghidată la opt kilometri de
unde o lăsase.
...Cercetătorul american Daniel W. Fry a primit, în 1950, însărcinarea,
instalării instrumentelor și instalațiilor armelor telecomandate, de pe uriașul
poligon de la White Sands din Las Cruces, în New Mexico. Mai târziu, va scrie
cartea “întâmplarea din White Sands”, în care relatează o întâmplare
incredibilă pe care a trăit-o. în seara zielei de 4 iulie 1950, făcea o plimbare
spre poligonul V2. “în timp ce mă uitam pe cer, am observat cum un mare
grup de stele a început pur și simplu să dispară, ca și când s-ar fi topit și părea
că un obstacol se perindă prin fața mea. în sfârșit, am recunoscut un obiect
oval, care cobora în zbor lin, până ce a aterizat, fără mult zgomot, la circa 20
metri de mine, aterizarea făcându-se în niște tufișuri, de unde s-au auzit doar
pârâiturile crengilor. înălțimea sferoidului o pot aproxima la aproape 8 metri,
iar cel mai mare diametru ar fi putut fi de 9 metri”.
Fry s-a apropiat de obiect și, după ce l-a atins și a bătut în el cu degetele, a
fost surprins de o voce clară care i-a spus în limba engleză: “Ar fi bine să
nu mai apăsați. Ea încă este caldă”. Speriat, s-a dat înapoi și a căzut pe spate
în nis’ip. Vocea i-a mai spus pentru ce a venit pe Pământ, la sfârșit zicându-i:
“îmi pot închipui, că este destul de dificil să urmăriți această prelegere a mea
despre știință și sociologie, acolo, în nisip. Nu doriți să urcați și să facem o
mică plimbare?” S-a deschis o ușă și Fry a’urcat în navă. Vocea îl întrebă:
“Ce-ați zice dacă v-am duce până la New York și înapoi în aproximativ 20 de
minute?” Și Fry continuă relatarea: “Trebuie să recunosc că eram uimit.
Instinctiv, mi-am fixat picioarele într-un loc și m-am
așezat bine într-unul din fotolii. Câteva secunde mai târziu, Pământul se
depărtă incredibil de repede de mine sau eu de el... La întrebarea mea de ce în
timpul decolării nu ami simțit nici o clătinare, mi s-a explicat: «Forța ce a
determinat ridicarea acestui obiect, este identică cu forța' gravitațională pe
care o cunoașteți voi. Ea nu este valabilă pentru fieacare atom de material al
navei, ci și pentru orice atom se află în interior, adică și pentru piloții și
pasagerii din acel moment. Unicul moment în care se vor simți ceva vibrații
va fi doar când vom accelera motorul la viteza maximă. Pentru ca această
energie să rămână proporțională cu masa, iar gravitația Pământului să
rămână valabilă, forța primară dintre bază și corp va rămâne constantă. O
influență va avea însă și depărtarea de gravitația naturală a Pământului. în
cadrul călătoriilor interplanetare, la depărtarea de sursele naturale de
gravitație, folosim o gravitație artificială. Gravitația cu care ne-am obișnuit
noi reprezintă niai mult de Jumătate din gravitația voastră pământeană».”
în momentul în care coboram de la o înălțime de 32.000 m, deasupra New
York-ului apărură, de sub nori, ca un covor de diamante strălucitoare, luminile
orașului.
Din păcate, zborul deasupra orașului dură foarte puțin, iar eu am fost adus
înapoi cu o viteză mult mai mare decât cea cu care am plecat la drum. Când m-
am aflat din nou la locul de pornire, părăsirea navei păru ca o trezire bruscă
dintr-un vis, eu fiind pur și simplu aruncat la câțiva pași prin nisip..."
Mult mai târziu, Fry a fost numit ca îndrumător la montarea
purtătoarelor de rachete Atlas. Concluzia este că era un specialist
desăvârșit, cu capul pe umeri. Realist. Deși incredibilă, relatarea sa este
adevărată..
Foarte multe persoane au relatat că interiorul O.Z.N.-urilor era mult mai
mare decât se vedea din exterior. Următorul exemplu este concludent. O
persoană, să-i spunem “Mike” (a dorit să-și păstreze anonimatul), a relatat
cercetătorului ozenist John Lear că a fotografiat un O.Z.N. dintr-o unitate
subterană secretă, precum și autopsia extratereștrilor morți. Pe dinafară,
O.Z.N.-ul avea doar 10 metri lățime “dar în interior era atât de mare, încât
puteai arunca o minge de fotbal dintr-o parte în cealaltă. ”2
Alte mărturii ale acestui aspect indică faptul că acele câmpuri care
înconjoară O.Z.N.-urile pot deforma nu numai timpul, ci și spațiul. în acest
sens, dr. Vallée scria: “Dacă există mai mult de patru dimensiuni, atât de
multe cât suspectează actualmente teoreticienii fizicii, poate fi interesant să
speculăm: o hipernavă capabilă de inversiune topologică în continuumul
nostro spațio-temporal ar putea fi, într- adevăr, mai mare pe dinăuntru decât
pe dinafară?”
Capitolul XV
“ZEI” SAU...OAMENI DIN VIITOR?
“Faptele care se întâmplă în timpul răpirilor O.Z.N. par mai asemănătoare
cu ceea ce le fac oamenii altor oameni, decât cu ceea ce ne-am aștepta să le
facă extratereștrii”.
Peter Gerston, avocat de drept penal în New York
Ei sunt...urmașii noștri !?
Sper să fi reținut, stimați cititori, că, în cazurile relatate în această lucrare, a
fost semnalată și prezența unor oameni obișnuiți la bordul farfuriilor
zburătoare extraterestre sau ieșind din aceste nave alături de umanoizi, ori
faptul că umanoizii au diferite înfățișări, aparținând, deci, mai multor
specii. Unele dintre ele putând respira aerul de pe planeta noastră natală și
mișcându-se lejer, fără ca gravitația terestră să aibă influență asupra lor.
De asemenea, faptul că, încă din vechime, se fac experiențe pe oameni, în
multe cazuri fetele ori femeile pământene fiind supravegheate/monitorizate de-a
lungul vieții, chiar pe parcursul a mai multor generații. Și faptul că unele specii
de extratereștri trăiesc printre noi (cazul cu M.I.B. - oamenii în negru). De
fapt, analizând sute de cazuri de întâlniri ale oamenilor cu O.Z.N.-uri și
ocupanții acestora, cercetătorii în domeniu și oamenii de știință i-au calificat pe
aceștia ca făcând parte din nouă specii ! Iar reprezentanții unora dintre acestea
acționează brutal asupra oamenilor...
Dar ce ar căuta un om normal alături de umanoizi, ajutându-i în testele și
experiențele lor? Oare sunt și ei victime ale unor răpiri și supuși unui control al
minții de către extratereștri? S-ar putea. în contextul acestui fenomen, totul este
posibil. Chiar și ceea ce poate părea a nu avea nici un sens.
Dar ce ziceți de următoare ipoteză? “Extratereștrii” nici nu sunt ceea ce
credem noi, ci forme avansate de ființe omenești ! în studiile lor, biologii
prevăd că omul va evolua diferit datorită poluării atmosferei, a solului, apei și
alimentației nesănătoase. Precum și a dezvoltării tehnologiei. Pe viitor, omul își
va folosi mai mult mintea și nu brațele, ca forță de muncă. Iar ei prevăd că
evoluția noastră va fi spre o ființă asemenătoare cu acei extratereștri cu
capul și ochii mari, și bustul 169
mai slab.dezvoltat. Aimé Michel a spus: “...acești mici umanoizi, cum
spun, corespund de obicei cu ideea unei interpolări, în viitor, a evoluției
omenirii din trecut...ca și cum o tehnică biologică și genetică ar fi «efectuat o
misiune» asupra naturii umane...«accelerând performanța» în acele trăsături
particulare ei (care sunt legate de folosirea creierului) și accelerând artificial
ritmul natural de evoluție a omenirii". Iar Charles Berlitz și William Moore au
preconizat: “Dacă valabilitatea diverselor rapoarte descriptive este
discutabilă, trebuie totuși să recunoaștem că despre trăsăturile ținând de
dilatația capului, lipsa părului, deteriorarea musculaturii, elongația brațelor,
pierderea în înălțime etc. se poate spune că reprezintă o deducție perspicace a
modului cum vom arăta noi în viitorul depărtat, punctul din care ar fi
conceput că provin «extratereștrii»”.
“Experimentul Terra” continuă...
Bine, bine, spun eu. înseamnă că acești extratereștri vin din viitorul nostru !
Dar celelalte specii?
Fiind neofit în această problemă incitantă, mă simt obligat să-l citez și pe
Michel D. Swards, profesor doctor în științe naturale la Western Michigan
University, care, în articolul “Ufonauții: homo sapiens din viitor?”, publicat în
1985, sugerează că ocupanții O.Z.N.-urilor sunt descendenții noștri
-ameliorați prin metode de inginerie genetică elaborate în viitor -care revin
în timp pentru a-și remedia pepiniera de gene, probabil afectată de
schimbările mediului ambiant."'
Raymond Fowler, în revista “The Watchers”, afirmă că este posibil ca ființe
extraterestre să fi vizitat Terra încă de la începuturile existenței omului,
fiind posibil să ne fi produs atât pe noi, cât și pe umanoizi.
Mai țineți minte cele reletate de Betty Andreasson și de alte femei, răpite de
extratereștri? Care au văzut foetuși umani în niște recipiente aflate în
adevărate laboratoare? Fowler a făcut investigații în cazul relatărilor acestor
femei, ajungând la concluzia că umanoizii arată ca niște foetuși umani,
fiindcă asta sunt ! Se pare că au fost extrași din mamele lor pământene cu
mult înainte de termen, împiedicați să respire aer și plasați într-un tip de
aparat despre care se presupune că e un fel de uter artificial. Aceleași date
au fost acumulate și de alți oameni de știință, majoritatea lor fiind biologi. Este
și cazul lui Budd Hopkins. Dacă deducțiile acestora sunt corecte, atunci se
poate înțelege seria de răpiri (de ordinul miilor). Atunci, ufonauții au toate
motivele să se încrucișeze cu specia umană. Experimen-
* N. edit.: în acest sens, vă recomandăm o lucrare de senzație: “Programul
Terra”, de Toni Victor Moldovan.
tele genetice ale acestora, este de părere Richard Neal, doctor în medicină,
specializat în obstretică și ginecologie la Beach Medical Center din Lawndale
(California), sunt menite să creeze noi geno- tipuri, izolând genele mutante și
folosind împerecherea selectivă de-a lungul generațiilor.
Dr. Swords “atrage atenția că secțiunile cezariene devin tot mai comune,
întrucât îngrijirile prenatale și nutriția adecvată fac ca foetușilor să li se
dezvolte cranii mai mari (în pofida faptului că ființele omenești nu au avut timp
să li se dezvolte un pelvis de proporții mai mari), pentru a permite trecerea
unui cap mai mare prin colul utérin. în același timp, există multe dovezi
pentru a susține teoria că nașterile umane pot fi declanșate atunci când
creierele foetușilor s-au dezvoltat până la a începe să se asfixieze, fiindcă
mama nu le mai poate furniza suficient oxigen”.'7
împreună cu Fowler, el mai speculează un lucru: creierul (și capul)
omenesc s-ar putea dezvolta și mai mult dacă foetușii ar fi extrași înainte
de atingerea acestui stadiu evolutiv și li s-ar permite să se dezvolte în afara
pântecului matern, într-un mediu de tip utérin care le-ar oferi tot oxigenul
necesar. Astfel, ufonauții s-ar putea să forțeze dezvoltarea unor ființe
umane superinteli- gente cu mult timp înainte ca evoluția noastră naturală să fi
avut ocazia de a produce o mărime pelviană și o capacitate uterină de oxigen
apte să favorizeze o asemenea dezvoltare...
Dacă luăm în considerare cele de mai sus, atunci, se explică nenumăratele
răpiri ale unor femei, care, anterior, au fost însămânțate artificial. însă, cu
mult timp înainte de a atinge cele nouă luni normale pentru dezvoltarea
unui făt, li se extrage foetusul. Spre exemplu, lui Betty Andearsson, într-una
din răpirile pe care le-a trăit, i s-a spus că se efectuează aceste manipulări
genetice, întrucât El știu că specia umană va deveni sterilă în viitor. De
fapt, s-ar putea să ne fi oprit propria evoluție naturală în această direcție, pe
termen nedefinit. Știau romanii ce știau! Poate că voi părea cinic, dar vă
reamintesc (deoarece, consider că știți acest lucru) că romanii aruncau în
prăpăstii pe noii născuți care erau slab dezvoltați, ori prezentau anumite
anomalii.15 în zilele noastre, cea mai atrăgătoare femeie este “zveltă și
frumoasă", pe când femeile cu bazin extrem de larg au mai puține șanse de a
procrea. Bărbaților nu le plac asemenea femei...
în majoritatea cazurilor, cei răpiți au declarat că s-au înțeles cu ocupanții
O.Z.N.-urilor prin telepatie. Atunci, îmi permit să mai fac o speculație. Nu
este o noutate când afirm că unii oameni au capacitatea (se zice că ar fi
paranormală) de a comunica, prin telepatie, cu alte persoane aflate la mari
distanțe. Dacă această facultate ar putea fi cultivată astfel ca populația Terrei
(toți oamenii) să poată comunica într- o înțelegere aproape perfectă, indiferent
de naționalitate, rasă sau religie, toate problemele sociale rezultate din
prejudecăți și neînțelegeri, care provoacă toate tensiunile, și conflictele armate
ar dispărea. Atunci, întreaga capacitate a omenirii, tehnologică și spirituală, ar
înflori dincolo de imaginația noastră. Dacă ținea cont de acest aspect, atunci
răpirile și experimentele ufonauților nu ar mai părea “monstruoase”...
Au revenit zeii ? Care din ei ?
Dar să nu-i mai criticăm atâta pe extratereștri, ufonauți sau umanoizi
(cum doriți să-i numiți) pentru experiențele lor efectuate asupra oamenilor.
Noi suntem mai breji? Mira-m-aș ! De secole, oamenii de știință au făcut și
fac experiențe pe animale (inclusiv prin vivisecție - cea mai diabolică metodă
15 N. red.: Cei mai celebri în această direcție sunt, însă, spartanii, care
procedau la o extrem de dură selecție, atât artificială, cât și naturală...
Spartanii erau, și ei, urmașii civilizației de la nordul Dunării, ca și
pelasgii, ionienii și aheii, din “tribul lui Doru” (vezi N. Densușianu). La
rândul lor, romanii erau descendent tracilor dardani ai lui Eneas. Cine îi
învățase ?!...
171
de torturare a unei ființe vii), multe dintre ele “domesticite” prin împerechere
selectivă. Turcii au castrat bărbații pentru a crea eunuci care să asigure paza
haremurilor. Din motive religioase, bărbații sunt circumciși ! La fel se întâmplă
și cu femeile, pentru a le interzice plăcerea sexuală. Cică, să devină mame mai
bune și soții credincioase! Ne perforăm urechile, nasurile, chiar și buricurile
pentru “plăcerea” de a purta cercei și alte “ornamente”. Ne tatuăm corpul,
uneori în mod grotesc. Ingineria genetică este în floare. Clonarea a devenit o
realitate (prevăd că aceasta ne va oferi surprize neplăcute). Despre traficul de
organe, ce să mai vorbesc ! Dacă nu ne convine, întrerupem sarcinile. Se fac
experiențe asupra semenilor noștri, prin folosirea drogurilor și a altor substanțe.
Se spală creierele. Practic, oamenii de știință pot crea noi forme de viață. Unii
geneticieni susțin că, numai în câțiva ani, “speciile artificiale” vor prolifera. Am
uitat de fertilizarea în vitro. Dar câte nu am “uitat” (spațiul tipografic, bată-l
vina)? Același lucru îl facem cu flora de pe Terra. Modelăm pomii fructiferi și
florile decorative pentru a ne “încânta privirea”.
întreb încă o dată: suntem mai breji? Să mai reamintesc cititorilor de planul
diabolic al 'Guvernului Mondial: reducerea populației Terrei (vezi lucrarea
“Conspirația Satanei”, trei volume).
Mai comentez un lucru: printre oamenii de știință care studiază preistoria și
istoria Omenirii, circulă deja o speculație: “veriga lipsă” dintre maimuțele
antropoide și primii oameni nu va fi găsită niciodată! Noi înșine suntem o
specie rezultată în urma unui experiment, pe care editura l-a,numit
“Experimentul Terra”. Iar multe
mituri străvechi, scrieri religioase și manuscrise confirmă o asemenea
ipoteză. De ce Vaticanul nu face publice toate documentele pe care le ține "sub
șapte lacăte"?
Pentru faptul că unii “extratereștri” sunt, în realitate, oameni, pledează și
următoarele. "Un cercetător crede că «dispozitivele de monitorizare» gen alice,
configurațiile electroșocurilor, experimentele cu droguri, hipnoză și sugestie
posthipnotică care devin «amintiri- paravan» sunt atât de asemănătoare cu
metodele folosite de C.I.A., încât răpirile ar putea fi operațiuni terestre
clandestine, similare, cu experimentele de «control asupra minții», care știam
că s-au desfășurat în anii 60.” 51
“Un alt argument în favoarea caracterului lor uman este acela că au
echipamente aparent concepute pentru oameni. După cum remarca, pe bună
dreptate Fowler, capacitățile lor de a ne paraliza cu ușurință trupul, fără a ne
vătăma și de a precipita «experiențe extracor- porale» cu mici dispozitive de la
centură reflectă o înțelegere a sistemului nervos omenesc și a minții umane,
superioară înțelegerii noastre proprii. Posibilitatea lor demonstrată de a
introduce sonde în diferite zone ale creierului celor răpiți, din nou fără a
provoca răni grave, întăresc ideea, precum și faptul că alte materiale, ca
fotoliul folosit la transportarea lui Betty Andreasson, par a fi proiectate spre a
se potrivi perfect ființelor omenești”.'7
Mulți martori au descris ocupanții O.Z.N.-urilor ca fiind niște roboți. Foarte
posibil. în toată lumea, de zeci de ani se folosesc sute de tipuri de roboți. De ce
să eliminăm ipoteza că extratereștrii (rețineți, vă rog, au fost clasificați în nouă
specii !) nu au construit roboți .atât de sofisticați, încât să nu se deosebească de
ființele umane?
V-am prezentat doar o mostră din speculațiile care domină ozeno- logia.
însă, îmi dau seama că nu pot nici să condamn, nici să susțin vreuna dintre
aceste idei, ca fiind cea reală. De ce? Pur și simplu, nu dețin suficiente
informații. Dar trebuie să lăsăm de-o parte prejudecățile, că “cele spuse de
cutare sau cutare au titlu categoric, meditațiile «academice» și investigațiile la
nivel de piuliță și șurub”...

Capitolul XVI
PLANURI PENTRU ÎNTÂLNIRI VIITOARE
Omenirea - experiment pentru...înmulțirea LOR ?!
lată-ne, stimați cititori, la capătul unui drum, pe care am străbătut, într-o
formă foarte concentrată, istoria speciei umane. Afirmația poate părea puțin
pretențioasă, dar trebuie avut în vedere faptul că domeniul pe care l-am
abordat este mai restrâns în țara noastră. Din acest domeniu, am evidențiat
că destinul Omenirii s-a intersectat, încă de ia început, cu alte civilizații, ea
fiind (Omenirea) rezultatul unui experiment. Pare de necrezut, însă am
demonstrat acest lucru. Am accentuat, și cititorii cred că au reținut acest aspect,
că o civilizație (sau mai multe), care vizitează Terra de milioane de ani, are
perioade de viață ale membrilor ei de câteva sute de ani pământeni. Dar
este pe cale de dispariție. Nu se mai poate reproduce. Am arătat, de
asemenea, că, și în zilele noastre, semenii noștri întru rațiune ne monitorizează
îndeaproape. Și totul te duce cu gândul că suntem urmăriți îndeaproape de
mai multe civilizații. Care chiar se luptă între ele! Cel puțin o civilizație a
luat deja legătura, în cel mai deplin secret, cu “elita” mondială. Alta, sau
altele, păstrează, pe moment, o poziție circumspectă.
Dar ce ne rezervă viitorul?
Voi prezenta rezultatele unui sondaj mai vechi. Și anume, cel realizat de
către Institutul francez pentru opinia publică (I.F.O.R) și dat publicității într-un
număr din septembrie 1969 al revistei “Paris-Match”. Din lotul chestionat,
42% din francezi credeau că, într-un viitor nu prea îndepărtat, omul va atinge o
planetă pe care există viață inteligentă, și același procentaj și-au exprimat
convingerea că acest contact va avea loc pe planeta noastră - Terra.
Dar când va avea loc acest contact?
în mod sigur, într-un viitor apropiat ! “Calculele efectuate după formula
elaborată de reuniunea de la Green Banks au arătat, cu multă putere de
convingere, că în Univers există, la ora actuală, destule civilizații care-și
caută semenele, și unele dintre ele poate le-au șl găsit... în mod sigur, în
Univers trebuie să existe și civilizații mal avansate decât a noastră. Dacă
vârsta Universului este apreciată în
medie la 12 miliarde ani 16, iar cea a sistemului solar din care face parte
Terra la «numai» 4-5 miliarde ani, atunci putem presupune că, și în alte
unghiuri ale Universului, viața a apărut cu mult timp înainte de debutul său
terestru., în acest interval de timp, multe civilizații au avut timp să decadă, să
dispară, sau să capete atribuții cosmice care să le fărâmițeze până la dispariția
centrului tradițional din care a pornit iradierea.”37
Suntem pregătiți pentru Marea întâlnire ?
Pot afirma, cu certitudine că civilizația noastră este încă departe de vreunul
din aceste stadii (dacă nu se autodistruge printr-un holocaust nuclear). Pentru
moment, nu și-a rezolvat problemele legate de baza energetică, care stă la baza
dezvoltării. Deși “elita” mondială le-a rezolvat, nu le pune la dispoziția întregii
omeniri. Și încă nu ne-am confirmat calitatea de civilizație planetară.
Americanii au făcut pași uriași în acest sens, despre care “mulțimea mută” nu

16 N. edit.: Dacii apreciau vârsta Universului la... 19 miliarde ani iar


unele teorii și mai recente le dau dreptate! Unii “academicieni" afirmă că
dacii...nu aveau scriere. Penibil ! Grecii antici nu puteau număra peste
10.000...
175
știe nimic. Dar nu sunt suficienți. Mai avem încă multe de făcut pentru
cunoașterea tainelor Universului.
Și, oricum, Omenirea nu este pregătită moralmente pentru a primi vizita
unor reprezentanți ai unei civilizații de pe o altă planetă. După cum nu este
pregătită să ia contact cu alte civilizații de pe o altă planetă. De ce? Pentru că
avem încă spirit de conquistador. Ferocitatea, dorința de a stăpâni sunt încă
specifice neamului omenesc. Toate marile descoperiri ale științei, din diferite
domenii, sunt “furate” și folosite de Marile Puteri, de armatele acestora, în
scopuri războinice. Sinceritatea, buna înțelegere, dragostea față de semenii
noștri nu stau încă la baza relațiilor noastre cu eventualii vizitatori veniți din
Univers.
Și să nu uităm un lucru. în această lucrare, am arătat că o specie
extraterestră îi ajută pe americani. Și v-am prezentat stadiul avansat al
tehnologiilor la care au ajuns. Fiind de atâta de timp pe Terra, acea specie a
ajuns să ne cunoască îndeajuns, ca să-și dea seama că spiritul războinic
este în firea omenească. Oare, nici această civilizație mult mai avansată decât
a noastră nu este străină de această fire?
Gene pentru...export intergalactic
Ce ar putea extratereștrii să acapareze de la noi? Tehnologia noastră?
Care pentru ei este învechită. Iar noi trebuie să o reconsiderăm, ca urmare a
risipei de energie. Bogățiile noastre naturale? Dar trebuie să recunoaștem un
lucru: unele dintre ele sunt deja
pe terminate. Oamenii de știință, specialiștii din diferite domenii au tras deja
semnalul de alarmă. Ce ar mai putea extratereștrii să “fure” de la noi? Forța de
muncă? Hai să fim serioși ! Adică, lucizi. încă de pe acum câteva decenii, au
fost emise teorii conform cărora extratereștrii doresc înrobirea Omenirii. Dar
pentru ce? Să le lucrăm pământurile? Să ne facă servitorii lor? Să ne folosească
în procesele de producție? Din nou, hai să fim serioși ! Se știe că una din
principalele resurse ale eficientizării procesului de producție este cibernatizarea,
robotizarea acestuia. Aceasta duce la eliberarea forței de muncă vii. Deci, din
acest punct de vedere, putem sta liniștiți...
Extratereștrii nu au propriile noastre concepții și sentimente. Ei trăiesc după
norme mult mai înțelepte decât ale noastre. Tânjesc ei, oare, să se erijeze în
arbitrii conflictelor noastre militare? Mă îndoiesc! Se vor erija ei în “înțelepții”
noștri, pentru înlăturarea neînțelegerilor și a analfabetismului? A sentimentelor
noastre de răzbunare? Din nou, mă îndoiesc...
Poate că extratereștrii sunt conștienți și înțeleg realitățile noastre terestre.
Probabil că, în decursul mileniilor, și strămoșii lor au trecut prin această
fază. Poate că-i împiedică și divizarea Terei în state naționale, existând atâtea
tabere (să nu creadă cineva că, pentru aceasta, sunt de acord cu globalizarea,
Doamne ferește I). Și atunci, ei nu știu cu cine trebuie inițiat acest contact. Sunt
convins că acea specie care ține legătura cu americanii și-a dat seama că
aceștia sunt cei mai puternici de pe Terra. Și poate că, tocmai de aceea, au
luat contactul cu ei. Pentru a-i mai tempera. Cred că, dacă îi ajută în
dezvoltarea tehnologiei, nu le furnizează toate cunoștințele științifice care ar
putea fi folosite pentru înarmare. Omenirea nu mai este în stadiul “copilăriei”,
când predecesorii actualilor extratereștri au cedat strămoșilor noștri
cunoștințe științifice din diferite domenii. Cunoștințe care, cu timpul, s-au
pierdut ori au fost abandonate, pentru a fi redescoperite.
“Ce experiență exaltantă ar fi această întâlnire și confesiune cu semenii
noștri inteligenți din Univers ! Ce fructoasă și plină de învățăminte ar fi o
astfel de întâlnire ! Din păcate, trebuie să mai subliniem o dată acest lucru,
Omenirea nu este pregătită pentru această întâlnire emoționantă. Conștiința
noastră de ființe cosmice de-abia îmugu- rește pe trunchiul
antropocentrismului nostru nativ și mai avem multe de învățat până în
momentul în care vom fi cu adevărat pregătiți pentru un moment cu o atât de
profundă semnificație”.37

Proiecte pentru...cucerirea Galaxiei


Dar cele prezentate mai sus nu înseamnă că Omenirea nu ar putea pleca
și ea în căutarea semenilor întru rațiune. Prin reprezentanții ei, bineînțeles.
Statistic s-a demonstrat că, la nivelul Galaxiei noastre, numărul planetelor pe
care trebuie să fi înflorit viața biologică, inteligentă, s-ar putea cifra la mai bine
de o sută de milioane de planete. Chiar dacă luăm în considerare un raport
foarte sever de 1/100.000 și tot am putea să căutăm viața inteligentă pe mai
mult de 1.000 de planete...
Am specificat că americanii au deja tehnologia cu care au întreprins
călătorii intergalactice. Până unde au ajuns? Nu se știe.
Marea prostime (scuzați expresia), din care fac parte și eu și tu, cititorule,
știe că omul nu a reușit să ajungă (încă) și să pună piciorul decât pe astrul
îndrăgostiților - Luna. Și nu se știe că “elita” mondială și-a mai adăugat în
palmaresul cuceririlor spațiale și planeta Marte. Adevărul, gol-goluț, l-ați aflat
în cuprinsul celor două cărți, “Experimentul Terra” pe care le-ați lecturat. în
acest timp, comunicatele NASA ne spun oficios că următorul pas, realizabil la
nivelul anilor 2004-2006, îl va constitui planeta Marte. Dar această agenție
“uită” că slujbașii ei sunt acolo încă din anii 1962!
Oricum, trecând peste demagogia și minciunile specifice celebrei, de altfel,
Agenții Spațiale Americane, de aici încolo ne rămâne deschisă calea visării, că
vom intra în contact direct cu extratereștrii și noi oamenii simpli...
Dar să vedem câteva dintre aceste “vise".
încă din anii ’50, unii savanți au visat științific să atingă alte planete. Pentru
aceasta, i-a ajutat fantastica energie, care poate fi controlată, declanșată din
inima atomului. Și au dorit să o pună la treabă, în reactoarele astronavelor. Doi
cercetători de renume, Th. Taylor și Fr. Dayson, au realizat interesante
proiecte teoretice, care deschideau ușa viselor. Ei și-au botezat nava
interstelară “ORION” și ar fi trebuit să funcționeze pe baza energiei
termonucleare. Dar totul a rămas în fază de proiect.
Unul mai ambițios, nefinalizat nici el, a fost realizat de Societatea
Interplanetară Britanică, prin cosmonava numită “DAEDALUS”. Exteriorul
carcasei urma să fie realizat din vanadiu și titan, cele mai dure aliaje
cunoscute atunci. Cosmonava era înconjurată de un brâu de bombe cu
hidrogen. După lansare, la fiecare secundă urmau să explodeze câte 250 de
bombe, care i-ar fi asigurat o rotație suficientă pentru crearea unui câmp
gravitațional propriu. După 3,8 ani de zbor continuu accelerat, urma să
atingă 12% din viteza luminii. Prima expediție avea ca țintă steaua
Barnard, aflată la 3,8 ani lumină, “echipajul” fiind format din
roboți. Timpul necesar ajungerii la țintă era de 50 ani. Ajunși la destinație,
roboții urmau să transmită informații pe Terra. Un “ v/s" frumos...
Următorul proiect i-a aparținut savantului american R.W. Brissard și s-a
numit “Interstellar Ramjet” * Nava proiectată urma să utilizeze un uriaș
câmp magnetic, creat cu ajutorul energiei electrice. Acest câmp urma Să
aibă forma unei umbrele întinse pe mai mulți kilometri pătrați în urma
reactoarelor. Cu ajutorul acestui câmp, s-ar fi colectat particule de hidrogen
liber, care se găsesc în vidul cosmic. Acestea s-ar fi compactat sub forma unor
“cărămizi” energetice și ar fi fost aruncate în reactorul principal, drept
combustibil.
în anii 70, inginerul electronist Ervin Sanger a propus construirea unei
astronave de circa 400 metri lungime, capabilă să transporte 200 de
persoane. Combustibilul folosit era ideal: o reacție dintre materie și
antimaterie. însă, deși am intrat în mileniul trei, nici o țară din lume nu a reușit
să descopere acest combustibil ideal. Antimateria nu a fost creată în mod
artificial. Sau poate... americanii?!
De prin anii ’80, NASA ne tot “amenință” cu o reactualizare a unei idei de
prin anii ’50: proiectul navelor cu pânze solare. O navă, trimisă pe o orbită
joasă, de o rachetă, ar putea primi aici o velatură de mari dimensiuni -
kilometri pătrați de foiță de aluminiu, extrem de subțire, direcționabilă prin
intermediul unor fascicule laser, emise de pe Terra și focalizate prin uriașe
lentile Frasnel, amplasate, la rândul lor, pe orbite geostaționare. După
operațiunea de direcționare, această navă “ar lua în pânze” vântul solar (un
șuvoi de fotoni, emis regulat de Soare în direcția planetei Venus) și s-ar
deplasa cu o viteeză depășind 100 km/secundă.
“Marshall T. Savage are un plan și mai grandios: colonizarea completă a
întregului sistem solare și începerea expansiunii Omenirii de- a lungul și de-
a latul Galaxiei, în următorii 1.000 de ani l”27
Acest plan ar urma să se execute în opt etape:
1. FUNDAȚIA - constituie primul pas spre Proiectul “Milenium” propus de
Savage, adică de colonizare umană a spațiului cosmic !
2. AQUARIUS - o colonie oceanică pe baza unei surse de energie extrasă din
diferența de temperatură între apele de suprafață și cele de adâncime. Aquarius
este conceput să fie construit pe țărm, dar structura sa urmează, apoi, să crească
prin electrodepunerea metalelor și betonului direct din apa mării. Orașele mării
sunt, de fapt, colonii în medii străine și ostile, un fel de școli ale felului în care
urmează să fie colonizat spațiul cosmi.
N. edit.: încă o dată, se dovedește că Ram, zeul Soarelui (și nu Ra al
egiptenilor!) îi obsedează pe occidentali, ca și pe indieni (vezi numele indiene,
ca și cele palestiniene - Ramallah! - sau arabe). De remarcat: primii locuitori ai
României au fost..ramanii (v. N. Densușianu) iar țara s-a numit RAMANIA !...
178

3. BIFROST- nume dat de scandinavi curcubeului, el constituie podul care


leagă Pământul de Rai. Scopul final al acestui proiect este să declanșeze
migrația speciei umane în spațiu. El constă dintr-o capsulă de lansare, accelerată
într-un tub până la viteza de 5 km/sec. Când capsula ieie din acesta, la
altitudinea de 5-6.000 metri, ea se află deja la jumătatea stratului atmosferic.
Fasciculele unui sistem de lansare propulsează apoi vehiculul afară din
atmosferă, accelerându-l până la viteza orbitală.
4. ASGARD - împărăția cerurilor de la capătul curcubeului, în mitologia
nordică, reprezintă simplitatea însăși în materie de constucții coloniste spațiale.
El este o grupare de baloane simple, aranjate după o simetrie hexagonală, în trei
dimeniuni, fabricate din membrane de siliciu transparente și susținute de
presiunea aerului, obținându-se volume enorme de spațiu locuibil.
5. AVALLON- războinicii celți aveau Raiul lor, Avallon. Constă în const-
rucția de arcosfere în craterele lunare 17, care vor fi acoperite cu cupole și vor fi
complet terraformate (ploi, păduri, sol, animale etc.). Fiecare din aceste cupole
vor putea adăposti între un sfert și o jumătate de milion de oameni.
6. ELYSIUM - împărăția cerurilor la greci, presupune construirea unor case
spațiale pe planeta Marte, terraformate identic cu cele de pe Lună. Trebuie să
specific că acest model este arhicunoscut și se aplică în cel mai mare secret, atât
de ruși, cât și de americani.
7. SOLARIA - este un adevărat solar viu.
8. GALACTIA - va fi germanele Cosmiei, un univers viu, în care vom duce
scânteia vieții de la o stea la alta.
Proiectul “Milenium”, în care, deși influențat de doctrina New Age, ni se
descrie un plan fantezist, dar posibil și realizabil de colonizare a Galaxiei, poate
părea utopic sau chiar imposibil. Poate părea opera unui nebun sau a unui om de
geniu. Pentru că, întotdeauna, la sclipirea geniului, un dram de sămânță este al
nebuniei...

17 N. edit.: încă o dovadă că unii, din “Elită”, sunt obsedați de mitologie!


Această denumire mitică a fost foarte bine folosită: LON - poate însemna
“lunar”, în timp ce AVAL în oglindă (LAVA) trimite la cratere
vulcanice...
179
SPRE LUARE AMINTE

“Dacă vreodată această lume va fi amenințată de alte specii, de pe alte


planete, vom uita toate divergențele ce există între țările noastre și, o dată
pentru totdeauna, vom fi adevărate ființe ale acestui pământ”.
Ronald Reagan
(către Mihail Gorbaciov)
Pentru a-și atinge scopul de a fi stăpânii Terrei, membrii “Guvernului
Mondial” (Puterea Secretă) și-au luat ca parteneră o rasă (sau mai multe)
extraterestră care, la rândul ei, face totul pentru a supraviețui (ați reținut că
nu se mai pot reproduce, rasa lor fiind pe cale de dispariție). Pentru aceasta, au
făcut compromisuri morale și legale, care sunt total eronate. Deoarece sunt
îndreptate chiar împotriva Umanității (vezi tendința de a micșora populația
Terrei și transformarea celor rămași în viață în sclavi). Pentru aceste fapte, cei
responsabili de aceste lucruri trebuie trași la răspundere. Pentru că se consideră
singurii capabili să decidă soarta a miliarde de oameni.
Este necesar să înceteze manipularea opiniei publice cu privire la
extratereștri și navele lor, să se facă dezvăluiri complete asupra relațiilor dintre
aceștia și un grup de “elită”. în caz contrar, cu sau fără ajutorul lui Dumnezeu
și al extratereștrilor, OMENIREA SE ÎNDREAPTĂ SPRE
AUTODISTRUGERE. Cred că situația din Orientul Apropiat, deosebit de
tensionată la data la care scriu aceste rânduri, poate duce oricând la
izbucnirea celui de-al TREILEA RĂZBOI MONDIAL. în care sunt absolut
convins că vor fi folosite armele de nimicire în masă, precum și alte tipuri de
arme, despre care opinia publică nici nu-și dă seama că există.
Președinții și guvernele statelor sunt înșelați în totalitate, iar opinia publică
internațională este manipulată de o structură de putere umano-
extraterestră ce va crea o Nouă Ordine Mondială, ceea ce va avea ca
rezultat instaurarea sistemului sclavagist și/sau distrugerea rasei umane.
Terra poate deveni un imens deșert, cum s-a mal întâmplat înainte de apariția
civilizației actuale.
Este un scenariu diabolic. De necrezut. Deoarece, și “elita" mondială a
ajuns la concluzia că rasa umană nu este îndeajuns de matură. Uitați-vă în
jurul vostru, cu luciditate și sânge rece, analizați evenimentele pe care le-ați/și
le trăiți, și veți constata că liderii noștri ne-au adus într-o situație disperată.
Pe fiecare îl doare doar ca Iul să-i fie bine. De restul semenilor întru rațiune...
nu-l mai interesează 180
nimic. Discrepanța între țările în care oamenii trăiesc la limita existenței și
cele bogate este o prăpastie pe care nu o poate astupa nimeni. Mentalitatea
oamenilor s-a schimbat. Pauperizarea populației are loc și în țările
occidentale. Trebuie să ne schimbăm cât mai rapid modul de gândire. Nu știu
cum, dar sunt conștient că este o nevoie disperată de o asemenea schimbare.
Și încă foarte repede. Oamenii de știință, cercetătorii, psihologii, analiștii ș.a.
trebuie să-și îndrepte eforturile în această direcție. Repet, nu știu cum, dar
trebuie. Și cât mai repede.
Situația în care ne găsim se datorește acțiunilor întregii umanități după
terminarea celui de al doilea război mondial. Este numai vina noastră, a
tuturor că am ajuns în această situație. Și suntem singurii care mai putem
schimba viitorul evenimentelor. Liderii sunt efemeri, trecători. Popoarele au
abdicat de la rolul de supraveghetori ai guvernelor care le conduc. Pentru
că orice guvern a luat ființă din popor și trebuie să-și desfășoare activitatea în
folosul poporului. Oamenii au devenit ignoranți. Scuzați-mă, nu vreau să
jignesc pe nimeni, dar aceasta este realitatea! Dacă s-ar face un sondaj, în
oricare țară, concluzia ar fi stupefiantă: populația nu cunoaște nici măcar
sistemul de bază conform căruia își desfășoară activitatea guvernul !
Popoarele au devenit turme de vite care sunt mânate la tăiere... Vă
amintesc că evreii au mers liniștiți spre camerele de gazare ale naziștilor. Erau
convinși că nu pot fi uciși în masă. Când lumea a aflat pentru prima dată de
holocaust, nu a crezut. Nu-și putea imagina că asemenea oroare poate avea
loc...18
Trebuie să credeți că cele prezentate în această lucrare nu sunt fabulații
sau invenții ale unei minți bolnave. M-am documentat foarte temeinic pentru
a vă relata faptele și evenimentele pe care le-ați lecturat. Și trebuie să fiți
convinși că suntem experimentul unei rase extraterestre (sau a mai multora),
care-și continuă experiențele pe oameni și animale. Mai grav este faptul că
aceștia sunt în legătură cu cei care doresc instaurarea Noii Ordini

18 N. edit.: Foarte mulți au știut, însă, și au acceptat situația cu evlavie!


Conform dogmelor iudaice, Mesia nu va reveni pe Pământ până ce
poporul evreu nu-și va ispăși toate păcatele față de Divinitate...(v. “O
istorie a evreilor* - Paul Johson, Ed. Hasefer, 1999).
Mondiale. Vă asigur că există deja o tehnologie la care nici nu ați visat.
Numai un exemplu: există nave-antigravitaționale pilotate de oameni ca și
dumneavoastră. Au fost văzute de milioane de oameni...
Perspectiva din care am abordât problema fenomenului O.Z.N. este diferită.
Nu am urmat legea nescrisă a unui lucrător din serviciul de informații: o
informație primită verific-o dintr-o altă sursă complet diferită. Sau regula
acceptată a jurnalisticii: descoperirea a două surse diferite, la prima mână,
pentru fiecare caz. în lucrare, am redat cazuri/
contacte stranii, de neconceput. Criteriul pe care l-am folosit pentru redarea
lor a fost dat de repetarea unor elemente din cadrul acestora. Pentru fiecare
dintre cazurile relatate există alte zeci sau sute care conțin detalii similare,
uneori identice. Dacă cititorul consideră că fiecare caz prezentat este fabulație,
celelalte zeci sau sute îi oferă autenticitatea. Și mai trebuie reținut un lucru:
martorii nu au auzit niciodată unul de celălalt. Și nici nu au dorit publicitate.
Cazurile prezentate în această lucrare nu pot fi controlate/verificate de nimeni.
De asemenea, nu pot fi testate, pentru a ne ajuta să stabilim un fapt științific.
Ele sunt bazate doar pe observații și trăiri ale martorilor oculari. Dar ne ajută să
stabilim o ipoteză de lucru. Pentru că nu există nici o diferență între dovezile
acceptabile și cele inacceptabile. Cine se încumetă să traseze o linie de
despărțire între acestea?
Oamenii de știință și cercetătorii ozenologi încearcă să lămurească misterul
fenomenului O.Z.N. Cu toate piedicile care li se pun. Și orice caz, orice dovadă
sunt valoroase. Dar, pentru aceasta, trebuie să înlăture orice prejudecată. Nu pot
să ignore nici un caz, nici o relatare, nici o dovadă materială.
Istoria Omenirii este plină de exemple când ignoranța a stat în calea
evoluției științei. Cred că vă reamintiți de sloganul, dacă pot să-l numesc așa ;
“crede și nu cerceta". Să nu uităm că un om a susținut că nu Pământul este
centrul sistemului nostru solar, ci Soarele. Pentru aceasta a fost în pericol de a fi
ars pe rug, cu Biblia lângă el. După ce a fost condamnat de Inchiziție, altul a
spus: “Și totuși, se învârtește". Să nu-l uităm pe cel care a spus că Pământul
este rotund și nu plat. Pe atunci, savanții care știau totul, i-au batjocorit, i-au
etichetat drept eretici și i-au ars pe rug. O bună parte din secolul XX, oamenii
nu credeau că există meteoriți - din cer, nu pot cădea pietre. Mersul cu
automobilul, cu trenul, zborul cu avionul au fost considerate ridicole cu câțiva
ani înainte de a fi construite. Transmiterea imaginilor la distanță - televiziunea -
la fel. Dar nu și pentru cei receptivi la nou, lipsiți de prejudecăți...
Dacă cele citite nu v-au trezit din letargie, eu nu mai am ce face. Știu doar că
UMANITATEA TREBUIE SĂ SUPRAVIEȚUIASCĂ.
DUMNEZEU SĂ NE AJUTE !
BIBLIOGRAFIE

1 .“Paranormal- Nostradamus a descoperit planurile societățile


secrete”, în traducerea lui Matei Apostol, Editura LVB. 1995, p. 11-12;
2. Milton William Cooper - “Partea nevăzută a lumii: Societății secrete”,
Editura Elit;
3. Teodor Filip - “Experimentul Terra”, vol I, Editura “OBIECTIV”,
Craiova, 2001 ;
4. Charles Hoy Fort - “Le Livre des domnés, 1919”;
5. Cotidianul “Houston Chronicle", nr. din 31 iulie 1988;
6. Cotidianul “Boston Globe”, numărul din 30 august 1988;
7. “Misterele lumii. La limita dintre real și fantastic”,
Editura Hiperion, Cluj, 1998, fără autor;
8. Cotidianul “Daily Express” numărul din 16 iulie 1923;
9. Cotidianul “Daily News (Bangok)”, numărul din 8 februarie 1990 și
“Today”, numărul din 10 februarie 1990;
10. Cotidianul “News of the World” numărul din 28 iulie 1974;
11. Săptămânalul “Sunday Express” numărul din 21 octombrie 1984;
12.Revista “Plain Dealer”, din 26 ianuarie 1986;
13-Buletinul din “Novost”r\r. 16287 și “Daily Mail”din 1 mai 1974;
14. Pamela Weintranb - “Secret Sharers”(“Interlocutorii secrețî"),
Ed. Omni, 1987;
15. Coral E. Lorenzen - “Marea păcăleală a farfuriilor zburătoare -
datele despre O.Z.N.-uri și interpretarea lor”- New York:
William Frederick Plass, 1962 și Raportul "Farfuriile zburătoare-
senzaționale dovezi ale invaziei din spațiul cosmic”, New York: Signet-New
American Library Inc., 1966;
16. Brad Steiger / Joan Whritenour - “Farfuriile zburătoare sunt ostile",
New York: Universal Publishing and Distributing Corporation, 1967;
17. Marc Davenport - “Vizitatori din timp”- Editura Antet, 1998, p. 14-15;
18. Jacques Vallée - “Dimensiuni-Agenda unui contact cu extratereștrii”-
Chicago: Contemporary Books, 1988, p. 247-248;
19. Ronald Story - “Q păcăleală numită Scully”-
Editura “Enciclopedia O.Z.N.-urilor”, New York, 1980, p. 326;
20. Jeffrey Liss - “O.Z.N.-uri care arată ca o sfâriează",
Editura Fate, 1964, p. 71;
21 .Edward J. Ruppelt - ‘The Raport on Unidentified Flying Objects”
(“Raportul asupra Obiectelor Zburătoare Neidentificate”), editat la New
York, p. 97-98;
22:Bruce Maccabee - “UFOs - Still Unexplained”(“O.Z.N.-urile - o
enigmă încă nedezlegată”), Editura Fate, 1984, p. 72-75;
23.Richard W. Heiden - “Un contact brazilian din 1949”, Partea I, 183

Editura “Flying Saucer Review”, 1982;


24. Gordon Creighton - “întâlnirea din Arica - un militar chilian face o
«călătorie în a patra dimensiune»?’’, aceeași editură, p. 8-9;
25. Leonard Stringfield - “Obiecte recuperate din prăbușirea O.Z.N. -
Se risipește camuflajul”?, dintr-un “Raport UFO”, p. 191-192;
26. Helmut Hôfling - “O.Z.N. preistorie, monștri. Marea carte a faptelor
senzaționale". Editura Saeculum I.O. și Vestala, București, 1999, p. 231;
27. Mircea Chiorean - “O.Z.N.-ul între mit și realitate”-
tipărit de Eleron Corn s.r.l., 1999;
28. Paris Flammonde - “UFO Exist !”{“O.Z.N.-urile există !”),
Editura G.P. Putnam’s sons, New York, 1976;
29. Memoriu al Viceșefului de Stat Major Asistent U.G.A.F.,
General-locotenent Newitt T. Wheless către A.R.C., A.F.C.S., A.F.L.C.,
A.T.C., A.U., H.Q.C.O.M.D., C.A.C., M.A.C.S.A.C., T.A.C. și U.S.A.F.S.S.,
publicat în “Fawcett Clear Intent”;
30. Frank Edwards - “Farfuriile zburătoare - o chestiune serioasă",
Editura Științifică, București, 1969, p. 12;
31 .Cristian Negureanu - “Intratereștrii și Noua Ordine Mondială",
Editura Miracol, 1994;
32. Cristian Negureanu - “Fenomenul paranormal în cotidian”-
Editura Miracol, 1995;
33. Cristian Negureanu - “Orizonturi invizibile”-
Editura Psycho Mass-Media, 1996;
34. Revista “Dracula”, numărul 104 din 1996;
35. Cristian Negureanu - “Tainele religiilor și populațiile Universului”,
Editura Miracol, 1995;
36. Cristian Negureanu - “Parapsihologia și misterele lumii actuale”-
Editura Miracol, 1994;
37. Mihai E. Șerban - “Semenii întru rațiune”-
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982;
38. “Revista fenomenelor paranormale”, nr. 10/1995, articolul intitulat
“Un Twin Peaks al României”,
39. Revista “OBIECTIV MAGAZIN” nr. 2/1998, articolul “Există îngeri
păzitori? Unii zic că da...”, sub semnătura lui Eugen Delcea;
40. “Revista fenomenelor paranormale”, nr. 11/1995;
41 .W.K. Allan - “Observații de la Fort St. James",
‘Plying Saucer Review”, 24, nr. 3/1978, p. 8-11;
42. Jennie Zeidman - “Coyne (Mansfield, Ohio), incidentul
cu elicopterul”, în Story, Encyclopedya, p. 93-95;
43. “Z.a Cronica" (Buenos Aires), nr. din 29 septembrie 1978,
relatat de Alex Evans, “Close Encounters in Argentina”{“Contacte directe
în Argentina”) și UFO Report, septembrie 1979, p. 20,58;
44. Extras din Sovietskaia Latvia, numărul din decembrie 1967 și “Veac
45.
Notf, numărul din 28 noiembrie 1968, relatat de Ion Hobana și Julien
Weverbergh, “UFO From Behind The Iron Curtairi’ (“O.Z.N.-urile în spatele
Cortinei de FieT) traducător A.D. Hills (London: Souvenir Press Ltd., 1974, pp.
156-157);
46. Din dosarele Air Technical Intelligence Center, în relatarea lui
Jacques Vallée;
47. Gary Grafor - “Doi ocupanți în navă” - Editura Slylook, 1976, p. 3-4;
47.0mar Fowler - “O.Z.N. văzut dintr-un Trident, lângă Lisabona”-
“Flying Saucer Review”, 22, nr. 4 noiembrie 1976, pp. 2-4;
48. Richard D. Osborn - “O.Z.N.-uripeste Toledd’,
Editura Fate, 1964, p. 31-37;
49. Vladimir Grigorievici Ajaja - “Viața în Cosmos" (conferință),
tradusă de Gordon Creighton și publicată în revista “Flying Saucer Review”,
nr. 1 din 1979;
50. Lorenzo - “Starling Evidence" - p. 185-186, nedatată;
51 .Patrick Huyghe - “Informare O.Z.N.” - Editura Omni, 1990, p. 73.
Cuprins

Cuvântul editorului 3
Cuvântul autorului 7
I. “EXPERIMENTUL TERRA” A ÎNCEPUT ÎN EGIPT? 11
Prințesa egipteană era...un extraterestru! 11
Zei cu trompă și francmasoni 12
Originea extraterestră a Umanității 13
Dinastia “urmașilor lui Horus” 14
Marea piramidă și enigmele ei 16
II. “FENOMENUL O.Z.N” 19
Atenție, cad...extratereștri ! 19
Totul a început la Roswell 20
Luna-cel mai mare OZN 21
Ciudata evoluție paralelă *...22
Invazie de O.Z.N.-uri .’. 23
Străjeri ai navelor cosmice terestre 23
“Festivalul absurdului” 24
Creaturi păroase agresive 26
“Fotografiați și fiImați...degeaba !” 28
Umanitatea - un experiment genetic 30
III. “EI” SUNT DE MULT AICI! 32
Miturile și istoria Terrei 32
Războiul atomic din “Cartea lui Dzyan” 34
“îngerii” au plecat...dincolo de Dunăre! 35
Biblia și...O.Z.N.-urile 37
România și amintirea zeilor 39
“Inspirația” sexuală a “îngerilor” 39
Astronomii - cei mai credibili observatori 40
Marele Secret: originea extraterestră a Omenirii 42
Cooperarea SUA cu extratereștrii 44
Extratereștrii manipulează Omenirea 45
prin religie și Masonerie ! 45
“Ei” confirmă profețiile biblice ! 46
Propunerile Societății Jason 47
Afaceri murdare pentru... “Marea Salvare” 48
Alertă OZN la Pentagon și Casa Albă 49
IV. EXTRATEREȘTRII SE ÎNMULȚESC PE TERRA 51
Betty - “mașina” de... procreat extratereștri ! 51
“Elicopterele negre” 53
Și Iahve spunea: “Nu priviți în urma mea...” 54
Acrobații “imposibile” 56
Cel mai enigmatic caz de contact 57
Magie cu... farfurii zburătoare 58
O.Z.N.-urile își schimbă forma ! 60
Urmașii lui Quetzalcoatl nu se tem de foc 61
NATO și Armata Roșie-învinse de extratereștri 61

“Ridicări” și răpiri misterioase 64


Vindecări miraculoase și...întineriri 65
V. TERRA-O PLANETĂ DE CIVILIZAȚII PARALELE! 67
Unde radio din “Adânc” 67
Subsolul Vrancei - colonie extraterestră ! 68
Răpirea.. .sateliților 68
“Comunitatea secretă” a elfilor 69
Fantomele din Cosmos și...România 70
Universul paralel apare...în filme 72
îngerii păzitori-o altă lume paralelă 73
Jules Veme și Universul paralel 75
Avertismente și salvări în ultimul moment 76
O.Z.N.-urile provin din viitorul nostru ? 79
Pantofi de piele de...200 milioane ani! 80
Extratereștri sau.. .pământeni ? 82
VI. EXPERIMENTUL TERRA-URME DE ÎNCEPUT 83
Yeti cel roșu 83
“Omul zăpezii” de la... Salvamont 84
Monstru sau “obiect sfânt național”? 84
Dulgher cu...soție Yeti ! , 86
“Ciuciuna” și “Big Foot” 87
VIL MISTERE DIN MEDIUL ACVATIC 88
Animale salvatoare 88
Omul - șopârlă 89
Calmari și reptile uriașe 90
VIII. ENIGME CARE SFIDEAZĂ ȘTIINȚA 94
Extratereștrii duc războaie atomice ? ; 94
“Triunghiul Blestemat” dintre Sardinia și Sicilia 94
Extratereștrii ne...“întorc vorba”! 95
Semnal TV, vizionat după 3 ani ! 96
De frică, o femeie...a întinerit cu 30 ani ! 97
Dispărută în Triunghiul Bermudelor...73 ani !! 101
30 ani în craterul unui vulcan 102
fără hrană și îmbătrânire .’..102
A zecea planetă?! 103
Poduri care au dispărut în neant! 103
Tehnicile vechilor popoare - adevărate minuni 103
IX. OAMENI ȘI ANIMALE...COBAI 106
5 milioane de americani - răpiți de extratereștri! 106
“Zeițele” preferă tractoriștii 107
Congresmeni...fără testicule, agenții extraterestrilor ! 108
Implanturile proorocilor biblici 109
Hibrizii om-ET semănau cu... Quetzalcoatl ! 109
Răpit de patru specii de extratereștri ! 110
Animale cobai 112
Goeletă ridicată la...OZN 114

X. CONSPIRAȚIA TĂCERII 116


Rațiunile cenzurii..., 116
Colaborare pentru dezinformare 116
Minciuna locuia la Casa Albă! 117
“Era farfuriilor zburătoare” 116
Acțiunile “murdare” ale C.I.A 117
Explicații oficiale pentru...adormit copiii 120
Extraterestrul a murit împușcat! 123
“Secretul UFO” - interzis și senatorilor SU A 124
Luna-Bază ruso-americană ! 125
Ei nu s-au lăsat intimidați 126
Șarlatanii ies la rampă 128
Extratereștrii ne amenință cu excluderea din Galaxie?! 129
Vaticanul ascunde o “bombă teologică” 130
“E.T.” vorbește engleza, 131
fumează și merge cu “Tatra” ! 131
“Fecioara de la Fatima” - agent extraterestru... al Vaticanului?! 132
Pregătiri pentru Marea întâlnire 134
Cele mai secrete planuri ale SUA 135
XI. REDUȘI LA TĂCERE 137
“Bărbații în negru” 137
Martorii - intimidați de “bărbați ciudați” 138
Extratereștrii - infiltrați în Pentagon !! 140
O.Z.N.-urile...ies pe la Polul Sud?! 142
XII. MARILE DIVERSIUNI ALE SECOLULUI XX 144
Criogenia învie...mumia? 144
Armstrong “pășea pe Lună”...lângă Las Vegas!! 145
J. F. Kennedy - împușcat de... șofer (agent C.I.A.) 147
XIII. RĂZBOIUL RECE... O MARE CACIALMA 149
“Războiul Rece” și “eraO.Z.N.” - același început! 149
E.T.-singura amenințare pentru SUA 150
Triunghiul Puterii: SUA-URSS-E.T 150
“Cine domină Luna, domină Terra” 151
C.I.A.-paravanul multor “afaceri murdare” 152
Extratereștrii - vechi cunoștințe ale președinților americani 153
Americanii au ajuns pe Marte...în 1962 ! 153
“Războiul Rece” - un “meci amical” SUA-URSS 154
Războaiele lungi și dese-cheia marilor succese! 156
XIV. ÎN O.Z.N.-URI ȘI PE PLANETELE LOR 158
Viteze de zbor incredibile 158
Rachete... în grevă 159
O.Z.N.-urile se deplasează...prin timp?! 160
Călătoria în timp 161
Extratereștrii sunt...strămoșii sau urmașii noștri?! 162
E.T. “îndoaie”...timpul și spațiul ! 163
Timpul - element al spațiului nostru : 164
Ei au călătorit... cu extratereștrii, pe alte planete! 165
XV. “ZEI” SAU... OAMENI DIN VIITOR 169
Ei sunt...urmașii noștri!? 169
“Experimentul Terra” continuă 170
Au revenit zeii ? Care din ei ? 172
XVI. PLANURI PENTRU ÎNTÂLNIRI VIITOARE 174
Omenirea - experiment pentru...înmulțirea LOR ?! 174
Suntem pregătiți pentru Marea întâlnire ? 175
Gene pentru...export intergalactic 175
Proiecte pentru...cucerirea Galaxiei 177
SPRE LUARE AMINTE 180
Bibliografie 183
Cuprins 187
* N. edit.: Pentru a înțelege mai bine istoria Omenirii din secolul XX,
trebuie mers la planul celor trei războaie mondiale, întocmit în 1871 de Albert
Pike, șeful 155
Masoneriei americane, la cererea lui Giuseppe Mazzini, șeful Masoneriei
Universale, și urmat întocmai până acum! El prevedea, ca scopuri ale celor trei
războaie mondiale, înființarea URSS (și desființarea ortodoxiei), înființarea
statului Israel și crearea Guvernului Mondial, cu sediul la Ierusalim. Aparentul
Război Rece a fost inventat pentru îmbogățirea “Iluminaților (majoritatea
evrei), după care s-a dictat...dezarmarea! Urmează Marele Conflict SUA-
Europa...
156

S-ar putea să vă placă și