Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EXPERIMENTUL TERRA
volumul II
CUVÂNTUL EDITORULUI
De la finele anului 2001 are loc, însă, un fenomen nou: toate aparițiile noi
ale Editurii “OBIECTIV” au început să se vândă la fel de bine, aproape că
“merg cap la cap” ! Cauzele pot fi doar două: fie “orizontul de așteptare s-a
lărgit cu segmente noi de cititori, interesați și de spionaj, Ocultă sau ufologie,
fie majoritatea cititorilor cumpără (aproape) toate cărțile nou-apărute. Ambele
situații ne bucură și, pentru a nu-i dezamăgi pe cei care ne asigură continuitatea
în activitate, vom păstra profilul editurii și cel puțin nivelul de până acum al
lucrărilor. Cu alte cuvinte: “SECRETE ÎN OBIECTIV, ADEVĂRUL
EXPLOZIV!”...
Audiența de care se bucură aparițiile Editurii “OBIECTIV” este
dovedită și de frenezia cu care se “umple” țara de publicații “OBIECTIV”.
Unele le găsiți enumerate pe pagina 2, altele nu le-am mai trecut, pentru a nu
umple pagina. Oricum, se pare că nu va mai dura mult și va exista în fiecare
județ câte un cotidian sau periodic intitulat “Obiectiv”, sub o formă sau alta.
Am mai scris: “OBIECTIV” este o marcă înregistrată și majoritatea
funcționează ilegal. Nici-o problemă: nu ne vor dăuna cu nimic și banii lor...
Nu știu dacă, nu cumva, la mijloc e și o “operațiune” de amploare a celor
care ne “iubesc” (deși, am destule elemente și în acest sens), pentru a crea
confuzie în jurul numelui “OBIECTIV”.
Ce știu clar este, însă, altceva: după seria de noi apariții din aprilie-mai
(2002), pentru prima oară de când ființăm, am avut o “ploaie” de reclamații din
partea expeditorilor de taloane! Care sesizau neprimirea cărților iar noi nu le
primisem comenzile! Interesant, nu? Alte cazuri și mai iritante au fost cele în
care eram sunați cu insistență pentru neprimirea coletului, acesta fusese
expediat de mult, la poștă li se spunea că n-au primit nimic...iar coletele ne
veneau înapoi, nefiind ridicate, zice-se !...
Se pare că “editorialele” mele din “Adevăruri explozive" și, mai ales,
“SECRETELE TERREI”- vol. III i-au “supărat rău de tot, da’ de tot !”pe unii
“băieți cu ochi albaștri" și acum au vrut...să-și demonstreze profesionalismul,
mult prea șifonat în acele “editoriale”! S-au făcut de râs încă o dată, ca
dovadă că sunt tare insistenți...
Pentru acest motiv, ne anunțăm cititorii de până acum că spre sfârșitul lunii
octombrie (2002) le vom trimite tuturor un talon de comandă cu titlurile
noi iar dacă, până la data apariției primelor cărți, nu l-au primit, să ne
comunice într-un fel acest lucru. Pentru a lua măsurile care se impun. Totodată,
dacă fac vreo comandă (telefonic, poștal) și coletul nu ajunge, să ne anunțe.
în mod normal, onorăm comenzile în max. 3 zile de la data primirii lor.
Pe de altă parte, constat că nu s-a înțeles corect scopul contractului cu
cititorii. El asigură o reducere de 30% pentru titlurile
noi, ce se livrează, automat și cu prioritate, la fiecare apariție. De exemplu,
completând actualul talon, vă asigurați primirea aparițiilor noi (fără reeditări),
cu 30% reducere, în câte 1 (sau mai multe) exemplare), pe parcursul anului
2003. De reținut: prețul cărților din 2003 va fi de (câte) 70.000 lei/ex. și vor fi
15-20 titluri noi, pe profilul cunoscut. Avantajele sunt reciproce și se cunosc.
Pentru că ne vin tot mai multe semnale, din toată tara, că lucrările noastre
sunt căutate și nu prea pot fi găsite, rugăm cititorii să ne semnaleze asemenea
cazuri. Cu unele excepții, cărțile Editurii “OBIECTIV” sunt livrate în toate
județele + București.
Totodată, solicităm în continuare sprijinul cititorilor în promovarea
lucrărilor noastre: cititori noi, sau chiar difuzori noi (și serioși). Fiți convinși
că nu vor avea ce regreta! Așteptăm, apoi, și manuscrise de calitate.
O dovadă este și prezenta lucrare a d-lui Teodor Filip. Deși sunt un
împătimit cititor în acest domeniu, mărturisesc că, și în acest volum II, am găsit
informații de senzație, pe care nu le aflasem încă. De exemplu: “Subsolul
Vrancei - colonie extraterestră !" Constatare a unor cercetători japonezi, deci
mai multe decât credibilă...
In “Cuvântul editorului” \a volumul anterior, propuneam să fie lecturat
înainte de “SECRETELE TERREI”- vol. II, pentru a fi mai bine înțeles.
Același lucru îl pot propune și acum: lecturati mai întâi “Experimentul
Terra” -vol. II, și doar apoi “SECRETELE TERREI” - xio\. IV. Parcurse în
această ordine, cele două lucrări vă vor lămuri suficient că, într-adevăr,
civilizația umană este un experiment genetic al “zeilor” și că el a avut loc în
zona Carpatilor, mai precis în HAR-DEAL = “Casa (grădina) Domnuli” !...
Lectură plăcută !
Eugen DELCEA
BIOGRAFIE
TEODOR FILIP
• născut în 23.03.1943, la Râmnicu Vâlcea;
• 1961 - absolvit Liceul "Emanoil Gojdu" -
Oradea;
• 21.08.1964 - absolvit Școala de Ofițeri M.I.-
Oradea;
- repartizat la Batalionul Trupelor de
“în 1922, Valea Regilor a fost teatrul unei descoperiri arheologice care a
emoționat și a pasionat întreaga Europă, mai mult decât oricare eveniment de
acest gen, de la descoperirea Troiei de către Schliemann”
C.W. Ceram
Prințesa egipteană era...un extraterestru !
în primul volum, am afirmat că există mai multe “civilizații fără
copilărie”, printre care și cea egipteană. Când vechii egipteni se refereau la
trecutul lor, afirmau doar atât: “descindem din zei”...
Pasionate de a descoperi originea acestui popor “fără istorie”, numeroase
echipe de arheologi, formate din oameni de știință renumiți în domeniul lor, au
executat - de-a lungul a zeci de ani - săpături arheologice în celebra “Vale a
Regilor”, în preajma localității Faytah, precum și în alte locuri. Au descoperit
construcții funerare subterane de o importanță deosebită. în ele, au găsit
numeroase mumii, texte inscripționate chiar pe pereți, iar în vechile temple,
nenumărate papirusuri care, descifrate, i-au pus pe gânduri. Mormintele
descoperite lângă Faytah, în vara anului 1994, datează din jurul anilor 6.000
î.e.n., iar mumiile...au fost cele care le-au oferit cele mai mari surprize.
Examinate mai bine de un an în laboratoarele de genetică din Marea Britanie,
probele prelevate și analizate amănunțit au dus la un rezultat șocant pentru
întreaga lume științifică: ADN-ul lor prezintă diferențe mari față de ADN-ul
uman (totalitatea genelor). S-a emis teoria potrivit căreia ele ar fi rezultatul
unor mutații ! Dar această teorie nu poate fi susținută științific. Aceste mumii
nu sunt... umane, sau nu în totalitate umane. Cercetătorii susțin că structura
genetică descoperită la aceste mumii nu poate fi explicată decât în cazul
unei “încrucișări” între specii diferite...
Mai mult, lată un caz șocant. La Moscova, în Muzeul Național de Istorie, se
găsește o mumie egipteană, descoperită în 1920 în “Valea Regiloi1’, și despre
care se credea că ar fi aceea a unei prințese decedate în urmă cu circa 3.000
ani. Eroare imensă. Reexaminările cu raze X din anii ’80 au demonstrat că
banala mumie înfășurată în
fâșiile de pânză protectoare este, de fapt, corpul unui humanoid de origine
extraterestră, cu următoarele caracteristici: înălțimea 1,20 m, craniu alungit și
prezentând o protuberanță neobișnuită în zona creierului mic, proeminențe
osoase deasupra ochilor, mâini cu șase degete lipite, cu unghii. O rană adâncă
în oasele pieptului demon-strează că a fost ucis, capul fiind retezat și așezat
alături de trup. O inscripție pe o plăcuță de aur, fixată pe piept, ne lămurește că
humanoidul avea vârsta de 106 ani, purtând numele pământean de Amenemon
și era comandantul “cetelor oaspeților veniți din cer”. Dar de ce a fost ucis ?
Zei cu trompă și francmasoni
Dar asta nu e totul, fapt pentru care fac o mică paranteză. într-o cămăruță din
capela Santa Maria della Pietà din Napoli, în două carcase din sticlă, au fost
descoperite două schelete, dintre care unul al unei femei. Ceea ce frapează la
cele două corpuri mumificate este faptul că vasele de sânge au rămas intacte
printr-un procedeu care a reușit să-și păstreze enigma chiar și în fața celor mai
sofisticate cercetări din zilele noastre. în ambele corpuri, stomacul și
intestinele sunt intacte, acest efect datorându-se tocmai conservării vaselor de
sânge. Nici chiar vechii egipteni, recunoscuți în arta mumificării, nu au reușit
așa ceva. Oamenii de știință din zilele noastre susțin că acest procedeu nu
putea fi atins fără a poseda o tehnică ultramodernă, inexistentă în secolul al
XVIII-lea. De ce spun acest secol. Deoarece, datarea acestor două mumii este
neîndoielnică și aparține cercetărilor și experiențelor executate de prințul
Raimondo di Sangro, care a trăit în acel secol. Interesant este că acel prinț a
fost Mare Maestru în Marea Lojă a Francmasonilor, de unde, din motive
necunoscute, a fost eliminat. Documentele de epocă atestă că el avea activități
oculte și era considerat un vrăjitor periculos. Poate tocmai din această cauză
a fost eliminat din Loja Francmasonilor. în arhiva personală a prințului
Raimondo au mai fost descoperite manuscrise alchimice scrise într-un cifru
necunoscut și o serie de tablouri înfățișând personaje levitând în spațiul cosmic.
Mai fac precizarea că, în anul 1976, Muzeul de Arheologie din Ciudad de
Mexico a intrat în posesia unei fosile nemaiîntâlnite până atunci: scheletul
complet al unei ființe care, după părerea oamenilor de știință mexicani, a
aparținut unui alt tip de ecosferă decât cea terestră. Arăta astfel: cap rotund,
fără orbite, un fel de trompă scurtă în loc de nas, coloană vertebrală lipsită de
coaste, omoplați netezi, două cioturi acolo unde ar fi trebuit să se afle brațele, o
serie de orificii- canale, prin care e posibil să fi trecut sistemul sanguin și cel
nervos. Este complet exclusă varianta unui “produs pământean” afectat de
anomalii genetice. Dar să revenim la problema noastră...
Originea extraterestră a Umanității
Cercetările efectuate asupra descoperirilor din Egipt, timp de mai bine
de opt ani, au confirmat ipoteza unei origini extraterestre a speciei umane.
Datarea mumiilor descoperite în vara anului 1994 a fost estimată la acea epocă
a Egiptului atât de îndepărtată, încât istoricii o numesc “epoca fabuloasă”,
dându-i sensul de “legendară”.
Dar misterele abia acum încep. Când se caută răspunsuri la întrebarea: de
unde provine poporul egiptean ? Cu ce familii etnice era înrudit ? Deoarece, nu
are nici o “istorie în spate”. Iar realitatea este foarte complicată. Teritoriul
viitorului “Imperiu egiptean” este populat de un neam asemănător
berberilor, care au pus stăpânire pe ținuturile din preajma Nilului aproximativ
cu 10.000 ani î.e.n. Aveau o cultură total deosebită de cea pe care ne place să o
numim “egipteană”. Textele vechi îi numesc “Anu” (“Arcașii”). Și dintr-o
dată, fără a se putea oferi vreo explicație, această populație dispare brusc, fiind
înlocuită de un neam complet diferit, pe care istoricii îi numesc astăzi “vechii
egipteni’. La întrebarea de unde au apărut, tot ei răspund că au migrat din sudul
Arabiei în jurul anilor 8.000 î.e.n. Dar unde au dispărut berberii ?
Foarte interesant este că, la “vechii egipteni” credințele religioase au
transmis din generație în generație: zeii au coborât în Egipt și au întemeiat
Imperiul. Din acești zei, au apărut dinastiile care l-au perpetuat. La
apariția zeilor, omul era lipsit de mijloacele de evoluție, zeii învățându-l
toate elementele civilizației. Domnia acestora a durat câteva mii de ani,
formând o dinastie legendară care s-a succedat la tron: Phtah, Amon-Ra, Șu,
Seb, Osiris, Seth și Horus. Pe parcursul acestor mii de ani, prin încrucișări
de sânge, apar dinastiile “umane”, “istorice”, cum sunt numite (vezi
descoperirile de lângă Faytah, prezentate mai sus).
Multe enigme mai planează încă asupra Egiptului antic. Se crede că
monoteismul este considerat creația iudaismului. Ei bine, se pare că nu este
chiar așa. Prima venerare a unui zeu unic, care a creat lumea, apare în Egiptul
vechi. Deci pe malurile Nilului. Mai multe imnuri religioase care s-au păstrat
spun: “Unul, care este Singur, cel care se naște din El însuși, Cel care era
atunci când nimic nu exista”.1
noastre...
13
“urmașilor lui Horus”, în denumirea egipteană “Șesu Hori’, adică “Cei care
au mers cu Horus”. Această dinastie, spun vechile scrieri și tradiția, i-a
civilizat cu adevărat pe locuitorii Egiptului, civilizație care a reprezentat fala
Egiptului de mai târziu. Se pare că, atunci, zeii veniți din ceruri s-au hotărât
să plece. Construirea celebrelor temple și piramide care uimesc și astăzi se
datorează acestei dinastii, iar hieroglifele săpate în piatră ne dau numele unor
faraoni: Djet, Den, Ti, Quand ș.a.
Dinastia descendenților lui Horus - "Șesu Hori’ - a introdus cel mai
important mijloc tehnic al civilizației egiptene: obținerea și prelucrarea
metalelor. Se știe că ținuturile Egiptului sunt sărace în minereuri feroase. Și
brusc, din neant, folosirea metalelor se impune ca o coordonată majoră a
civilizației faraonice. Faraonii din dinastia “Șesu 14
Hor” i-au învățat pe oameni că “lemnul tare” - cum numeau vechii egipteni
metalul - crește în măduva Pământului, de unde trebuie extras și prelucrat.
Urmașii lui Horus devin adevărați maeștri ai tehnologiei obținerii și prelucrării
metalelor. “O dovadă a faptului că folosirea metalelor n-a fost, în Egipt, o
achiziție a geniului uman, ci un implant tehnologic străin este persistența, în
tradițiile populare, a unei aversiuni fățișe față de uneltele care nu erau din
lemn. Groaza fierului, reieșind din aceste legende în care Răul luptă cu
«metalul tare» împotriva bietului personaj pozitiv înarmat cu arcuri și săgeți
din lemn obișnuit, este semnul dificilei asimilări a noului, venit din altă
parte”.'
O enigmă care persistă și în zilele noastre este faptul că faraonii de mai
târziu aveau două preocupări obsesive. Pe de o parte, să-și cunoască
arborele genealogic, pe de altă parte să-și denumească strămoșii. Dar
arborele lor genealogic nu a ajuns niciodată mai departe de faraonul
Menes. Și acest lucru s-a datorat preoților. Legăturile acestora cu societatea
sâcretă “Frăția Șarpelui" sunt deja o certitudine. întemeierea acestei societăți
secrete a avut un singur scop: ascunderea adevărului privind venirea
extratereștrilor pe Terra și apariția umanității. într-un proces lung de câteva
milenii au reușit acest lucru, transformând totul într-un mit, în religie chiar. în
felul acesta, poporul a uitat realitatea: originea extraterestră a conducătorilor săi
și faptul că civilizația de care se simte astăzi atât de mândru este rezultatul
contactului cu extratereștrii. Totul a fost deghizat în legende și farse de către
clasa privilegiată a preoților.
Față de toate popoarele lumii, în Egipt situația era alta: sunt faraoni care și-
au regăsit arborele genealogic pe parcursul a nu mai puțin de trei milenii și
patru secole (!), lucru ce i-a lăsat înnebuniți pe istorici. Pentru că întemeitorul
unei dinastii era obligat să aibă un moștenitor născut dintr-o fèmeie provenind
din dinastia precedentă (soția fostului faraon, sora sau o fiică a sa). Iar toate
acestea erau consemnate cu sfințenie de către preoți.
Și totuși, de ce a decăzut acest popor divin ? lată o parte a profețiilor unui
grup de preoți egipteni: “Âșa precum înțelepții trebuie să știe, există ceva ce
trebuie să aflați: va veni o vreme în care vi se va părea că egiptenii au
respectat zeii în zadar și minunile de care s-au bucurat au fost doar amintiri.
Zeii vor părăsi Pământul și se vor îndrepta spre ceruri, abandonând Țara
Egiptului. Străinii vor veni: lucrurile sfinte vor fi uitate și amintirea lor,
pedepsită. Atunci, acest pământ binecuvântat de Ei va fi acoperit de morminte.
Egipt ! Nu va rămâne din ol decât o amintire pe care nimeni nu o va crede,
vorbe aparte în piatră, povestind despre măreția sa trecută ! Zeii vor urca în
ceruri, iar Egiptul va rămâne un pustiu invadat de străini.
Atunci, omul nu va mai păstra în el nici iubire, nici credință”.
Scrierile și unele texte ale preoților s-au păstrat până în zilele noastre.
Studiate de istorici, ele dau numai dureri de cap! Pentru că descriu lucruri
incredibile, evenimente pe care o minte lucidă refuză să le accepte (comerțul
cu cei de pe Marte, moartea faraonului Tutan- khamon într-un accident al
unei farfurii zburătoare etc.). Și totuși, coroborate cu descoperirile
arheologice !!!...
Marea Piramidă și enigmele ei
Numeroase informații privind civilizația egipteană au descoperit istoricii
studiind și vechiile scrieri ale cronicarilor care i-au însoțit pe califi în călătoriile
lor prin Egipt. Astfel, istoricul, geograful și călătorul Abdul al Hasan Aii ibn
Husein Masudi, de origine coptă (așadar urmaș al vechilor egipteni), care în 820
e.n. l-a însoțit pe puternicul calif al-Mamun până în fața Marii Piramide de la
Giseh (El Giza), nu departe de Cairo, relatează că acesta aflase că în inima
pirămidei sunt ascunse manuscrise astrologice, “metale ciudate care nu
ruginesc” și “sticlă moale care se îndoaie fără să se rupă”.
Aceste informații s-au transmis, de-a lungul veacurilor, prin scrierile
preoților egipteni. Probabil că unele dintre aceste manuscrise/papirusuri au
ajuns în “mâinile cui nu trebuie”, cu toată paza strașnică pe care preoții o
impuseseră asupra lor. Acest text arab este prima relatare despre piramide, după
un “gol” de aproximativ un mileniu față de relatările istoricilor antici, ca
Herodot. Dar toate cercetările și încercările de a explica modul de
construire a marilor piramide pălesc în fața evidenței. Care generează
întrebări de genul: cum a fost posibilă construirea piramidelor cu mijloacele
disponibile în urmă cu cinci milenii? Cum au fost ridicate blocuri de piatră
cântărind 50 tone până la înălțimi de pestă 100 metri ? Cum au fost
transportate pe distanțe de kilometri, într-d vreme în care nu se cunoșteau
nici roata, nici animalele de povară ?
în 1798, înaintea bătăliei cu mamelucii, Napoleon Bonaparte lansă ostașilor
săi celebrele cuvinte: “De la înălțimea acestor piramide, patru-, zeci de veacuri
vă contemplă !" Generalul Bonaparte, fiind artilerist și un excelent
matematician, a calculat că din blocurile de piatră ale celor trei piramide de
la Giseh s-ar putea înconjura Franța cu un zid înalt: de 3 metri și lat de 30
centimetri.
■ Foarte multe ipoteze au fost emise referitoare la construirea celor peste 80
de piramide din Egiptul Antic. însă nici una nu dă răspunsuri satisfăcătoare la
întrebările de mai sus. Un grup de oameni de știință au emis o ipoteză foarte
îndrăzneață: extratereștrii i-au învățat pe faraoni să învingă gravitația
Pământului, astfel că transportu acestor blocuri de piatră a fost un fleac.
Marea Piramidă și celelalte au fost proiectate cu ordinatoare, blocurile de
piatră au fost tăiate
cu raze laser, ridicate și transportate cu dispozitive antigravi- taționale.
Bineînțeles că această ipoteză are mulți adversari.
Iar când istoricii și cercetătorii și-au pus întrebarea legitimă: la ce a folosit
construirea acestor piramide ?, nimeni nu a putut da un răspuns satisfăcător.
Până când au fost descoperite scrierile lui Diodor din Sicilia, din care citez:
“Egiptenii socotesc viața actuală ca pe o nimica toată. Ei numesc locuințele
«hanuri», din pricină că locuiesc scurt timp în ele, în vreme ce mormintele sunt
locuințe veșnice. De aceea, sunt mai puțin preocupați de construcția caselor,
decât a mormintelor”. Potrivit vechilor egipteni, moartea nu era decât
trecerea de la viața pământească într-o alta, în care defunctul își păstra
rangul și se bucura de toate privilegiile. Fără comentarii.
Charles Piazzi Smyth, matematician și profesor de astronomie la
Universitatea din Edinburg, înzestrat cu o prodigioasă fantezie, nu lipsită de o
temeinică pregătire științifică, le-a “dat de cap” tuturor oamenilor de știință
când, după ce-i stigmatizează pe egiptologi pentru “înfiorătoarea lor
îndărătnicie de a-și forma erudiția limitându-se la studiul cunoștințelor lumii
antice idolatre”, emite teze îndrăznețe, care pot fi rezumate astfel: Marea
Piramidă a fost construită cu scopul de a fixa “un sistem de măsuri și
greutăți menit să folosească întregii lumi”.
în cartea sa, “La science mystérieuse des pharaons”, scrisă în 1923, Th.
Moreux, abate, matematician, astronom și director al Observatorului din
Bourges, scria: “Astfel, în timp ce, vreme de secole, națiunile civilizate
cheltuiesc sume fabuloase, în timp ce savanții nu șovăiau să-și riște viața în
expediții îndepărtate, pentru a rezolva cele mai importante probleme
astronomice, nu este oare un lucru extraordinar să te gândești că această
soluție era simbolizată și monumentalizată, ca să zic așa, de mii de ani în
Marea Piramidă: că, pentru astronomii din zilele noastre, ar fi fost de ajuns să
știe a citi simbolurile ascunse în dimensiunile ei și că constructorii acestui
mare edificiu ajunseseră la o aproximație de care am fi fost mândri, pe bună
dreptate,' la sfârșitul secolului XIX !...”
Cei doi și-au atras numeroși adversari, iar discuțiile au fost pdrtate cu o
înverșunare ce depășea limitele sobrietății și conciziei cerute de disputa
științifică. Printre altele, au afirmat că preoții antici “inițiați” au pătruns marele
taine ale Universului monumentalizându-se, iar omul poate cunoaște...viitorul
speciei cercetând pietrele piramidei. Deoarece, despre acest subiect s-a scris
foarte mult, nu doresc să icpet. Accentuez doar că s-a căzut de acord asupra
faptului că Marea Piramidă împarte Pământul în două părți perfect egale
(jumătăți), că HO află în centrul de greutate al continentelor, ceea ce
înseamnă admiterea a priori că proiectanții și constructorii ei cunoșteau, de
«cum cinci milenii, forma sferică a Pământului și distribuirea
continentelor și mărilor și cu patru milenii și jumătate înainte d istoricele
călătorii ale lui Columb și Magellan...
Egiptologia este o știință relativ nouă. Cercetări și descoperiri î cadrul
acesteia se fac în permanență. Ele vor continua și pot apăre încă multe surprize.
Capitolul II
“FENOMENUL O.Z.N”
“După părerea mea, această situație (despre fenomenul O.Z.N.) poate avea
implicații în securitatea națională, mai presus de interesele unui singur
departament”
Walter Bedell Smith,
director CIA - 1952
Atenție, cad... extratereștri !
începând cu 1947, Guvernul Statelor Unite ale Americii, factorii politici și
de conducere ai Armatei au început să fie cuprinși de îngrijorare, care i-a
aruncat într-o confuzie totală.
Aceasta se întâmpla în perioada cea mai înfloritoare din punct de vedere
economic, când Statele Unite aveau cele mai înalte standarde de viață, exercitau
cea mai mare influență în lume, având cea mai puternică forță militară. Este
bine să reamintesc cititorilor că, imediat după încheierea celui de-al doilea
război mondial, americanii au început o adevărată vânătoare a oamenilor de
știință germani care construiseră celebrele bombe zburătoare V-1 și V-2,
precum și a celor din organizația VRIL, ce construiseră farfuriile zburătoare
naziste. Sute de oameni de știință și tehnicieni din diferite domenii, lucrători la
aceste proiecte, îmbrăcați în uniforme americane, au trecut "balta” și și-au
continuat activitatea în Statele Unite. Concomitent, mai multe avioane de mare
capacitate au transportat câteva farfurii zburătoare germane și toată
documentația pe care au reușit să pună mâna.
în același timp, Statele Unite erau singurul stat din lume care poseda arma
atomică (criminalul Truman dăduse ordin să fie folosită do două ori împotriva
Japoniei), fiind capabile să distrugă orice dușman. Chiar întreaga Omenire. Ce
mai, erau stăpâni pe situație !
Și, când le era lumea mai dragă (adică la picioare), s-au trezit în l.ița unor
situații fără precedent, de neconceput, care i-a îngrijorat la culme. în cinci ani
(1947-1952), pe teritoriul național al Statelor Unite s-au prăbușit 16 nave
extraterestre, fiind descoperite 65 de trupuri de extratereștri, dintre care
unul viu. lar numărul evenimentelor în care grupuri de oameni - mai mult sau
mai puțin numeroase - au văzut O.Z.N.-uri a fost atât de mare, încât declanșarea
unei anchete, cu
tehnica de atunci, era imposibilă. Cea mai mare navă extraterestră^
prăbușită avea diametrul de 300 metri ! Dar ceea ce i-a intrigat și îngrijorat,
în aceeași măsură, pe oamenii de știință și responsabilii cui sistemul de
securitate american a fost faptul că, printre rămășițele extratereștrilor, a fost
găsit un număr mare de părți de trup uman. Acest lucru i-a panicat. De
atunci, sistemul de securitate al informațiilor îr acest domeniu a fost întărit,
evenimentele respective fiind clasificate cs fiind secretele cel mai bine păzite
din istoria omenirii.
în decembrie 1947, în urma unor teste foarte riguroase, au fost selecționați
mai mulți oameni de știință, grupați într-o echipă specială. Acest grup se ocupa
exclusiv de studierea “fenomenului O.Z.N.”, în cadrul proiectului numit SIGN.
Cu timpul, el a luat amploare și și-a schimbai denumirea în Proiectul
GRUDGE. “Echipele albastre” se ocupau cu recul perarea navelor
extraterestre și a trupurilor extratereștrilor, pe care ld studiau oamenii de știință.
Evenimentele luând amploare, au fost create și “Echipele Alfa”, care s- au
unit cu “Echipele albastră în proiectul numit POUNCE. Deoarece restu
problemelor au fost tratate anterior, pe scurt, nu mai insist asupra lor.
Totul a început la Roswell...
La 2 iulie 1947, între localitățile Roswell și Corona, statul New Mexico, nu
departe de un ranch izolat, s-a prăbușit un obiect zburătoi de origine
extraterestră. 92 de oameni au fost martorii evenimentului ș au fost întocmite
35 de rapoarte de prim rang (personal Air Force). în apropierea localității
Roswell se afla și singura bază militară diq lume, la vremea respectivă, care
adăpostea o escadrilă de bombăn diere echipate pentru lansarea/aruncarea
bombelor atomice. Rod cititorul să rețină această informație, ea nefiind
gratuită. La puțin timp după acest eveniment, în Heast Canyon, Aztec, tot în
această regiunej s-a prăbușit un alt O.Z.N., cu diametrul de 33 m, în care au
fost găsite și mai multe cadavre de extratereștri, cu talia de 1,20 m.
Cu ..data respectivă a început “era fenomenului O.Z.N.", “era cosmică” sau
cum vreți să o numiți. Precum și era de intoxicare a opiniei publice
internaționale referitoare la acest fenomen. !
Trebuie să menționez că, în perioada 1926-1947, aproape că np există
relatări despre OZ.N.-uri. Și brusc, în primăvara anului 1946, se produce o
adevărată dezlănțuire a acestora pe cerul nocturn al țăriloț scandinave, în
nord-vestul Rusiei, Statelor Unite și țările din America de Sud...l
Luna - cel mai mare OZN
După primele experiențe atomice efectuate de americani, O.Z.N.-urile
au început să apară tot mai des. Apoi, agitația lor, ce părea o manifestare a
interesului față de rachetele terestre de mare altitudine, precum și față de
sateliții lansați de pe Terra, trebuie să fie considerate ca elemente importante ale
evoluției în ansamblu a acestui fenomen.
Să examinăm, pe scurt, cronologia evenimentelor care par să demonstreze o
anumită legătură între realizările omului și activitatea ozenistică.
Când germanii au experimentat pentru prima dată celebrele "bombe
zburătoare" - V1 și V2 -, testul a fost filmat. La vizionare, spre surprinderea
lor, au constatat că zborul bombei era însoțit de un obiect ciudat, care se
menținea în aceiași parametri. Nu au reușit să explice fenomenul respectiv. în
timpul celui de-al doilea război mondial, pe timpul luptelor aeriene de pe cerul
Europei, piloții britanici, americani și germani au semnalat, de mai multe
ori, niște ciudate obiecte strălucitoare în formă de discuri și trabucuri. Au
fost chiar escadrile care au deschis focul asupra acestora, bănuindu-le a fi ale
inamicului. însă, spre surprinderea lor, deși au observat că proiectilele tunurilor
ori gloanțele mitralierelor au lovit în plin, acestea își continuau nestingherite
caruselul zborului.
O perioadă, apariția lor nu a mai fost semnalată. Abia după un de la
experimentarea primei bombe atomice de către americani, ciudatele
obiecte au început să apară din nou pe cerul Americii și al Europei. Putem
conchide că experimentarea primei explozii nucleare a constituit și pentru
extratereștri o surpriză. în orice caz, a existat acest interval de timp între
evenimentul de pe Terra și cel al reapariției O.Z.N.-urilor.
De atunci, însă, acest interval s-a micșorat la numai două-trei zile. Acest
lucru mă face să bănuiesc că O.Z.N.-urile își aveau baza fie într-un loc izolat
de pe Pământ, fie pe vreun obiect natural sau artificial din apropierea
Pământului. Cea mai logică bănuială mă face să mă gândesc la astrul
îndrăgostiților - Luna (vezi fenomenele ciudate observate pe suprafața ei). Ori,
faptul că Luna este cel mai mare O.Z.N., deoarece straniile fenomene
observate i-au făcut pe oamenii de știință să ajungă la concluzia că astrul
îndrăgostiților trebuie să fie un loc foarte ciudat, ce depășește puterea lor de
înțelegere. în acest sens, mai fac o precizare: maiorul Patrick Powers, pe atunci
șeful Programului Spațial al Armatei Americane, a scris în revista "Family
Circle" că "primii oameni care vor ajunge pe Lună trebuie să fie pregătiți să
lupte, ca să aibă dreptul să aterizeze". Interesantă, dar și enigmatică această
declarație !...
Ciudata evoluție paralelă
Avalanșa de O.Z.N.-uri pe cerul Statelor Unite s-a concentrat în jurul
instalațiilor atomice de la Hanford și Oak Ridge, precum și a terenului
unde s-a experimentat prima bombă atomică - în apropiere de Alamogordo,
statul New Mexico. Evenimentul de la Roswell nu a constituit oare un
avertisment? Având în vedere că în apropiere se afla singura bază militară care
adăpostea bombardiere capabile să transporte și să arunce bombe atomice ?
Această ipoteză nu trebuie exclusă. în cazul acesta, probabil că multe O.Z.N.-
uri sunt conduse de la distanță, iar ocupanții nu sunt decât roboți biologici
reproduși prin donare în laborator.
După construirea, apoi perfecționarea avioanelor cu reacție capabile să
zboare cu viteze de peste 1.000 km/h, țările respective au fost "vizitate” de un
nou tip de OZN (relatările cu privire la obiectele în formă de dirijabil au
devenit din ce în ce mai rare), net superior celui mai perfecționat avion pe care
omul îl putea produce. Deoarece cazurile sunt deosebit de numeroase, voi da un
singur exemplu.
în noaptea de 30 iunie 1947, vasul “Llandovery Castle” naviga de-a lungul
Africii răsăritene, spre sud, nu departe de coasta Kenyei. Noaptea era foarte
înstelată. "Un pasager care se plimba în partea dinapoi a vasului a remarcat o
pată întunecoasă neobișnuită care, în parte, masca stelele. La un moment dat, i
se păru că aceasta cobora și se apropia de Llandovery. își împărtăși impresia
unui ofițer, care, văzând-o, chemă, la rândul său, pe căpitanul vasului. Astfel,
12 persoane, dintre care 9 pasageri, priveau obiectul ce se apropia. Orice a
fost, era imens și n-avea lumini de poziție.
Jurnalul de bord semnalează că obiectul s-a stabilit între vas și țărm, la o
înălțime de circa 30 metri deasupra mării și cam la un kilometru depărtare de
vas. Apoi, aprinse un far cu o lumină albă orbitoare, care a făcut lumină de la
baza obiectului până la suprafața apei, iar datorită reflectării acestei lumini,
vasul le era escortat de o navă gigantică, în formă de dirijabil, care se afla sub
controlul unor ființe raționale. Aceasta avea aproape de două ori lungimea lui
Llandovery Castle, ceea ce ar însemna că avea circa 300 metri.
Mergea fără zgomot și părea că era construită dintr-un material lucios,
care reflecta lumina ce-i era trimisă de suprafața mării ca și lumina stelelor,
sugerând că era fabricată dintr-un material bine polisat. Orice a fost, nava a
continuat să escorteze vasul câteva minute, apoi își stinse proiectorul și se
înălță rapid și fără zgomot spre cerul nocturn de unde venise."So
în urma numeroaselor relatări, specialiștii fenomenului au concluzionat că,
odată cu dezvoltarea și perfecționarea tehnologiilor de construire a
aparatelor de zbor terestre, și OZ.N.-urile au suferit
22
lei “Gemini”, iar altul dedesubtul ei. “Ele și-au menținut această poziție
relativă de-a lungul unei orbite întregi; apoi și-au sporit viteza, îndepărtându-
se în cosmos, de unde veniseră’’.30
Un alt zbor al programului “Gemini”, de data aceasta la bordul cos- monavei
fiind primul cuplu de astronauți - Edward White și James McDivitt -, a trecut
printr-un incident asemănător. Pe data de 4 iunie 1965, pe când trecea pe
deasupra Insulelor Hawaii, McDivitt a observat un “obiect ciudat” care îi
însoțea. L-a fotografiat, pentru ca, peste câteva minute, cei doi cosmonauți să
vadă alte două obiecte asemănătoare pe când treceau pe deasupra Caraibelor
(acest nume este dat, uneori, insulelor și mării Antilelor).
La 30 aprilie 1962, maiorul Joe Walker pilota un aparat de zbor, cu o viteză
de aproape 4.000 km/h, în straturile superioare ale atmosferei terestre. După
zbor, developându-se filmele făcute cu aparatul de luat vederi instalat în spate,
s-a constatat că o parte a zborului a fost urmărită de un grup de cinci obiecte
cilindrice și în formă de disc, care au rămas în formație tot timpul cât au fost
filmate.
La 17 iulie 1962, recordman-ul “X-15” zbura din nou în strato- sferă, de
data aceasta având ca pilot pe maiorul Bob White. Și el a avut un tovarăș de
călătorie neașteptat, care a fost, de asemenea, filmat de camera sa de luat vederi.
Maiorului White i s-a părut că obiectul se asemăna cu "o bucată de hârtie gri-
albă”, ce s-a plasat la înălțimea extremității aripii stângi a avionului, timp de
cinci sau șase secunde, după care a trecut în mare viteză deasupra și înapoia
avionului, iar apoi a dispărut din ochii pilotului.
Incidentele relatate până acum (doar o mică parte din ele) indică prezența
unor obiecte pilotate inteligent, interesate de evoluția în tehnologia aeriană
terestră, care evoluează în jurul acestora cu viteze mari. Toate acestea indică,
însă, că bătălia pentru Cosmos n-a rămas indiferentă ocupanților O.Z.N.-urilor...
“Festivalul absurdului”
Unul dintre cele mai bizare și aparent incredibile aspecte ale “fenomenului
OZN” (exceptând doar cercetările medicale și experiențele semnalate în
capitolul “Oameni și animale... cobai ai extratereștrilor'’) este cel al
ocupanților O.Z.N.-urilor. Oare întâlnirile cu diferite specii de extrate- reștrii
dau o nouă dimensiune spaimei noastre atavice de necunoscut ?
Ne deranjează și alte aspecte ale acestui fenomen. Se pare că umanoizii sunt
capabili să trăiască fără nici-un fel de costum de protecție ori aparat de
respirat pe planeta noastră. Asta chiar că pare a fi cu totul anormal, deoarece
se presupune că ei vin de pe o altă planetă foarte asemănătoare cu a
noastră. Dar, acolo, oare presiunea atmosferică și gravitația sunt la fel ? N-aș
crede. Atunci ? Să 24
fie chiar de pe planeta noastră ? Eu pun întrebările pentru cititor, deoarece
am dat răspunsul la ele prin nenumărate exemplificări...
în acest “festival al absurdului”, cum denumesc unii “fenomenul O.Z.N.”
bunul nostru simț nu acceptă nici măcar ideea existenței umanoizilor, lucru ce
duce la persiflare, ridicol și glume pe seama “omulețlor verzi”. Dar nenumărate
cazuri, semnalate în mai toate țările, de pe toate continentele, contrazic acest
“festival al absurdului”. Pentru că atestările sunt de ordinul miilor - de-a
lungul deceniilor, a zecilor de mii -, din partea unor martori demni de
toată încrederea. Sunt, oare, toți acești martori niște impostori ? Niște
mincinoși ? Sau toți sunt atinși de un “viind' - traniu, care nu atacă persoanele
"cu judecată’ ?
Și ne mai deranjează un lucru: se pare că “El” se află chiar printre noi !
Sau se arată unora dintre noi pentru perioade limitate.
Mai sunt încă multe astfel de întrebări. Dar relatările zecilor de mii de
martori nu pot fi ignorate. Iar întâlnirile cu acești “omuleți verzi” sunt prea
multe și în toate locurile...Precum și întâlnirile cu altfel de creaturi.
Cazuri izolate au fost semnalate cu privire la monștri emanând o duhoare
insuportabilă.
într-o seară din luna septembrie 1952, ceva a aterizat pe vârful unei creste
muntoase, în apropierea localității Flatwoods (Virginia de vest). Un <jrup de
localnici s-a deplasat să vadă despre ce e vorba și a dat peste... o ființă înaltă
de vreo 3 metri, cu înfățișare omenească, purtând un costum verde închis și
având cască pe cap. La apropierea oamenilor, a început să șuiere și a
pulverizat spre ei un fel de ceață, nocivă, care i-a și îmbolnăvit. Creatura a
dispărut. Ce a fost ? De unde venea ? Nimeni nu a putut da răspuns la aceste
întrebări.
Astfel de relatări sunt foarte rare, majoritatea semnalând ființe de statură
mică. însă, cum întâlnirile (de diferite grade) cu astfel de specii sunt loarte
numeroase, ele întâlnindu-se în toate cărțile și lucrările de acest gen (câteva au
fost prezentate și în această lucrare), mă voi opri asupra unui aspect care m-a
pus pe gânduri. Studiind mai multe cazuri de acest gen, < Iau gir specialiștilor
care s-au pronunțat și martorilor oculari.
Prima relatare demnă de încredere a fost publicată în numerele din
septembrie și octombrie 1950, ale revistei “The Steep Rock Echo” din Canada.
Relatarea este foarte lungă și o redau în rezumat, cu specificația că.cei care au
povestit-o au dorit să rămână anonimi, spre o nu deveni ridicoli.
în după-amiaza zilei de 2 iulie 1950, o persoană din conducerea minei de fier
de la Steep Rock, împreună cu soția, și-a oprit vaporașul personal lângă o plajă
de nisip, într-un golf la Sawbill Bay, la adăpostul unui grup de stânci ce ieșeau
din apă. La un moment dat, aerul începu să vibreze. Bărbatul s-a cățărat pe o
stâncă (după un timp a venit lângă <’l și soția). Spicuiesc din declarația pe care
a dat-o și a semnat-o: 7 Tivind prin deschizătura din stâncă, am putut să văd un
obiect mare,
strălucitor, plutind pe apă... El semăna cu două farfurii imense; lipite
împreună pe marginile lor. De jur-împrejur, se vedeau hublouri în chenare
negre, cu distanța dintre ele de circa un metru. Deoarece, partea inferioară
stătea pe apă, sau aproape, ne-a fost imposibil să vedem partea de dedesub. La
partea superioară se vedea un fel de bocaport (deschizătură pentru acces în
puntea unei nave - n.a.) deschis, iar pe suprafața acestuia se găseau vreo zece
creaturi ciudate, mici, care se mișcau încet, de jur împrejur.
Un obiect în formă de roată, aflându-se în aer, la vreo 2,5 m, se rotea lent
în jurul unui punct central. Roata, care se afla exact în partea opusă de noi,
se opri la un moment dat și la fel făcură și micile creaturi.. .Amândoi am putut
să vedem că obiectul în formă de roată era manevrat de o creatură ce se afla
pe o mică platformă, imediat dedesubtul roții. Această creatură purta ceea ce
părea să fie o cască, de culoare roșu aprins. Toți ceilalți purtau căști de
culoare albastru-închis. Aveau absolut toți cam aceeași statură: să tot fie
între, 1 și 1,20 metri înălțime. Erau îmbrăcați la fel, în dreptul pieptului
purtând ceva ca aparență de strălucire metalică, iar picioarele și brațele lor
erau acoperite cu un fel de material de culoare mai închisă. De la distanța la
care ne aflam, n-am putut să le distingem trăsăturile - în cazul în care aveau
vreuna.
Lucrul cel mai remarcabil a fost acela că ființele se mișcau ca niște
automate, și nu se răsuceau - ca noi - ci trebuiau să-și rotească picioarele ca
să se orienteze spre altă direcție. Am văzut una dintre aceste creaturi luând și
ridicând capătul unui furtun flexibil (de un verde foarte viu), în timp ce se
găsea într-o poziție oarecare, și apoi rotind cu trudă picioarele ca să poată să
pășească în direcția opusă...”
Chimistul-șef al întreprinderii “Steep Rock Mining Company”, B.J. Eyeton,
care era și redactor-șef al revistei “Echo”, a adăugat că și alte, persoane, din
alte locuri, au fost martore la evenimente de acest gen.
Am spus că acest caz (mai sunt și altele) m-a pus pe gânduri. Modul în care
erau descrise mișcările acelor creaturi mă duce cu gândul la automatisme. Și am
făcut legătura cu “accidentul spațial” de la Roswell. Probabil că multe
O.Z.N.-uri sunt conduse de la distanță, iar ocupanții nu sunt decât roboți
biologiei reproduși,j prin donare, în laborator...
Creaturi păroase agresive
în noaptea de 16 decembrie 1954, trei bărbați tineri se întorceau acasă de la
un restaurant din Sal Carlos (Venezuela). Ajunși în dreptul: unui parc, Jesus
Paz cere să fie oprită mașina ca să se ușureze. Nu făcu decât câțiva pași în parc
și începu să urle cât îl ținea gura/ Prietenii îi săriră în ajutor, găsindu-l zăcând la
pământ, buimăcit și 26
însângerat Văzură imediat o mică creatură păroasă, cu înfățișare
omenească, alergând spre o navă lucioasă, în formă de disc, care stătea pe
iarbă. Intră în ea, nava decolând imediat.
La spital, medicii au constatat că Paz se afla în stare de comoție și avea
zgârieturi lungi și profunde, în partea dreaptă a corpului și în lungul coloanei
vertebrale. Zgârieturile semănau cu niște semne lăsate de gheare.
Cu câteva zile înainte, doi adolescenți, Jesus Gomez și Lorenzo l-lores,
vânau iepuri de-a lungul șoselei naționale Trans-Andean, între Chico și Cerro
de la Torres (Venezuela). Deoarece au tras toate cartușele fără rezultat, se
hotărâseră să se înapoieze acasă. Deodată, • iu zărit un O.Z.N. care a aterizat la
marginea șoselei. în declarația sa, I orenzo Flores relatează: “Apoi am zărit
ieșind patru omuleți. Aveau înălțimea de vreo 90 cm. Când și-au dat seama că
eram acolo, toți patru l-au înfășcat pe Jesus și au încercat să-l târască spre
obiect. N-am putut să fac nimic decât să iau pușca mea de vânătoare, care era
descărcată, și am lovit cu ea pe unul din ei. Ai fi spus că pușca a lovit ceva la
fel de tare ca și o rocă - mă dureau mâinile - și pușca s-a rupt în două
bucăți... Era prea întuneric ca să putem vedea trăsăturile fețelor lor, însă am
remarcat părul abundent de pe corpurile lor și marea lor vigoare”.
în momentul în care micile creaturi îl înfășoară, ceva îl ameți pe Gomez.
Flores târâ pe prietenul său înapoi pe șosea, iar când Gomez își leveni, alergară
cât putură de repede până la cel mai apropiat post de poliție. Au ajuns acolo cu
hainele rupte. Cămașa lui Gomez era zdrențe. Amândoi băieții aveau zgârieturi
adânci. Medicii la care s-a apelat au declarat la poliție că ceva provocase celor
doi tineri o teamă atât de mare, încât se aflau într-o stare de nervozitate
excesivă, însă că, în afară de aceasta, erau inteligenți și demni de încredere.
în dimineața următoare, când tinerii conduseră poliția la fața locului, ofițerii
de poliție au găsit destule urme care confirmau că acolo avusese loc o luptă...și
au recuperat și arma de vânătoare ruptă în două, care deveni cel mai prețios bun
al lui Flores. însă, în afară de câteva tufișuri ușor pârjolite, n a rămas nici o
urmă a micilor creaturi sau a navei lor.
în ziua de 28 noiembrie 1954, la primele ore, autocamionul condus de
Gustavo Gonzales, ajutor de șofer fiind Jose Ponce, au plocat din localitatea
Caracas spre Petare. Pe la ora două dimineața au pășit drumul blocat de un
obiect strălucitor, în formă de disc, cu diametrul de vreo 3 metri. Gonazales
opri camionul și amândoi se apro- piară de obiect. Ajungând aproape de el, au
observat că le vine în întâmpinare un om foarte păros, mic de statură.
Gonzales înfășcă creatura și o ridică de la pământ (la poliție avea Hă declare
că nu avea o greutate mai mare de 16 kilograme). însă nceasta se degajă ușor
din strânsoare și-i dădu un brânci care îl trânti pe
spate pe șofer. înainte ca să apuce a se ridica în picioare, observă c<
adversarul său păros sări circa un metru în aer și plonjă asupra lui
Gonzales apucă să scoată cuțitul și când ființa păroasă îi dădu un pumr apucă se
vadă că, în loc de mâini, aceasta avea extremități palmate prevăzute cu
gheare lungi de circa trei centimetri. Când să-i împlânte cuțitul în umăr, lama
acestuia a lunecat, ca și cum s-ar fi izbit de oțel A mai apucat să vadă o
creatură păroasă (alta) care îndreptă spre el ur tub mic din care țâșni un
fascicul de lumină ce-l orbi. Când a putu vedea din nou, nava dispăruse.
Cei doi au ajuns la poliție, care necrezându-i, a apelat la un medic Acesta a
stabilit că nici unul dintre ei nu fabulase, dar erau în stare de comoție;
La întregul incident a participat și un martor ocular, un foarte cunoscut
medic, care se deplasa la o consultație. Temându-se de ridicol medicul nu s-a
adresat imediat autorităților. Când i-a contactat, condiția Iu pentru a da
declarația scrisă a fost să i se păstreze anonimatul.
Din 1954 și până în zilele noastre, au mai fost semnalate câteve cazuri
izolate de întâlniri cu aceste creaturi păroase. Ceea ce mâ îngrijorează la ele
sunt următoarele:
- se pare că provin de pe o planetă (sau de UNDEVA) în care gravitația
este mai mare decât pe Pământ (vezi saltul executa asupra lui Gonzales) și
pot respira normal în atmosfera noastră;
- au dat dovadă că sunt agresivi și puternici;
- corpul lor nu poate fi pătruns de obiecte ascuțite, probabil nic de gloanțe;
este tare ca piatra, sau ca metalul...
Despre semnalarea făpturilor de staturi mici, de care analele O.Z.N. sunt
pline, nu mai pomenesc. Este de remarcat că semnalmentele acestor făpturi,
comunicate din toate părție globului, sunt mereu aceleași în acest caz, sau este
vorba de o conspirație mondială având drept scop înșelarea opiniei publice în
privința acestor O.Z.N.-uri și a ocupanților lor,’ sau un număr foarte mare de
persoane, dintre care unele nici nu auziseră despre farfurii zburătoare sau
O.Z.N.-uri (cum ar fi băștinașii din tribuț Unmatjera, din Australia Centrală), au
văzut într-adevăr astfel de ființe.; Personal, înclin spre ultima variantă.
“Fotografiați și filmați...degeaba !”
Argumentul pe care își sprijună teze persoanele care contesté existența
O.Z.N.-urilor este: “O.Z.N.-urile nu există, pentru că dacă a) exista, am
dispune de fotografii clare ale lor”.
în cadrul fenomenului ozenistic se întâmplă ceva și cu aparatele de
fotografiat și de filmat. După cel de-al doilea război mondial, sute de mi de
persoane din toată lumea au făcut fotografii ale unor O.Z.N.-uri în zbor or care
au aterizat. însă, multe dintre ele pot fi eliminate la prima examinare fiind
neclare. Celor care neagă existența O.Z.N.-urilor prin susținerea teze
28 ’ ’
de mai sus, pe lângă contraargumentele prezentate până acum, le mai aduc
următoarele.
S-a dovedit că mai multe dintre acțiunile extratereștrilor de la bordul O.Z.N.-
urilor (zborul mai mult pe timpul nopții, decolarea imediat ce au fost zărite)
indică faptul că ei doresc să se mențină în anonimat. Și este foarte probabil ca
să dispună de o tehnologie superioară, care îi împiedică sistematic pe martori să
obțină fotografii clare.
Informat, de un angajat al unui motel din Gainsville (Georgia); că deasupra
survolează un O.Z.N., reporterul Tom Winfield, de la publicația “Constitutiori’
din Atlanta, s-a deplasat urgent la fața locului. Era ora 23.00, în ziua de 14 iulie
1964. A apucat să fotografieze toate manevrele O.Z.N-ului, până când acesta a
dispărut cu o viteză incredibilă. “Când filmul a fost developat, nu mai exista
pe el nici o imagine”.20
Ofițerii de poliție Paul Carter și Dennis Brown, din Colby (Kansas), au
fotografiat toate evoluțiile a trei O.Z.N.-uri, în ziua de 12 august 1972, la ora
2.00 dimineața. Carte și-a folosit tot filmul din aparatul său Polaroid, iar Brown
și-a consumat și el tot filmul din aparatul Instamatic. Spre stupoarea lor, la
developare, nu au obținut nici o fotografie !...
în ziua de 5 aprilie 1967, la Poin Pleasant (Virginia de Vest), aparatul foto al
unui reporter a încetat să mai funcționeze exact în momentul în care un O.Z.N.
strălucitor a trecut pe deasupra, la o înălțime de circa 50 metri.
Este, oare, posibil ca aceeași forță invizibilă care oprește autovehiculele și
provoacă penele de curent electric să provoace și proasta funcționare a
aparatelor de fotografiat ? Oare, câmpurile de distor- sionare a timpului au
funcționat și în cazurile respective ? Sau se poate ca O.Z.N.-urile să emită raze
ultraviolete ori infraroșii, poate un alt tip de radiație invizibilă, pe care omul nu
le poate percepe, dar care afectează filmul din aparatul de fotografiat ?
în zorii unei zile de septembrie din anul 1950, trei bombardiere din U.S.Air
Force, ce se aflau într-o misiune de bombardament, au întâlnit două O.Z.N.-uri
ce zburau cu o viteză de peste 1.500 km/h. Prin hublourile lor, strălucea o
lumină verde care și-a schimbat culoarea. Filmul din cele trei aparate de
fotografiat de la bordul bombardierelor a fost încețoșat sau supraexpus,
deși aparatele foto nu fuseseră folosite deloc. Probabil că cele trei avioane au
fost expuse unui tip de radiație capabil să penetreze carcasa aparatelor și să
strice filmul din interiorul acestora.
Contactele cu O.Z.N.-uri au loc în câteva secunde și sunt șocante pentru
martorii oculari. Nu ne poate surprinde faptul că mulți dintre ei nu au aparate de
fotografiat asupra lor, ori cei care le posedă nu au prezența de spirit să le
utilizeze imediat.
Totuși, au fost obținute și fotografii foarte clare ale O.Z.N.- urilor. Sunt
celebre cele făcute de Eduard Meier și Ed Walters, care au fost contactați de
extratereștri. Jim Dilettoso și Gem Cox, experți în
analiză fotografică, au declarat, în cadrul unei conferințe de presă legată de
fenomenul O.Z.N., desfășurată în luna martie 1992, la San Diego - după ce au
examinat cu mijloacele tehnice cele mai sofisticate fotografiile respective “Nu
se mai pune problema dacă se credem că aceste fotografii sunt originale. De
fapt, noi știm că ele sunt originale”.
Umanitatea - un experiment genetic
Principala problemă legată de ipoteza caracterului extraterestru al O.Z.N.-
urilor este aceea că, în marea majoritate a cazurilor, ocupanții acestora par
să fie de natură umană sau umanoidă. în lucrarea “Messengers of
Deceptiori’ (“Mesageri ai decepției’), Jacques Vallée precizează: “Persoanele
contactate declară că au întâlnit locuitori ai unor alte planete. în anumite
cazuri, ființele respective s-au dovedit a fi roboti sau pitici în costume de
astronauți, care puteau să respire aerul nostru. Se mișcau normal pe solul
nostru. în foarte multe dintre apariții, erau însoțiți de către ființe umane. în
unele cazuri erau sută la sută » f »
umani și puteau vorbi în mai multe limbi ale Pământului.
în orice caz, vizitatorii din spațiul cosmic n-ar fi trebuit să aibă formă
umană. N-ar trebui să respire aerul nostru (având în vedere că acesta e plin de
viruși). De asemenea, ei ar trebui să aibă mari probleme cu gravitația
Pământului”.
Exobiologii (exobiologia este știința care studiază formele de viață existente
pe alte planete) au spus că formele de viață extraterestră evoluate sunt foarte
diferite de noi. Foarte greu ne-am putea da seama că ele sunt vii și
inteligente. Această precizare reprezintă unul din argumentele forte împotriva
“modelării după tipicul Pământului” a altor planete.
Nu sunt om de știință, dar am studiat multe aspecte ale acestei probleme și,
fără să mă laud, am bunul simț de a le aduce un contra- argument-cheie: nu alte
planete s-au “modelat după tipicul Pământului", ci noi ne-am modelat după
tipicul altor planete. Aceasta este și părerea multor oameni de știință de o
probitate de necontestat.
De fapt, cele spuse de Vallée le consider corecte. Ocupanții O.Z.N.-urilor
au evoluat pe altă/alte planete, la distanțe uriașe de Terra. Și au evoluat
independent. Și totuși, seamănă izbitor cu noi !...
Dacă omul nu a evoluat independent în raport cu viața de pe altă/alte planete,
atunci similitudinea ADN-ului nu constituie un obstacol în ipoteza că O.Z.N.-
urile sunt extraterestre. Dimpotrivă. Este un argument forte în favoarea acestuia.
Să luăm în considerare următoarea ipoteză. în comparație cu miliardele de
planete din Galaxia noastră, asemănătoare Pământului și pe care s-ar fi putut
dezvolta viața, în sistemul nostru solar, deci pe Terra, viața este relativ
nouă. Civilizațiile mult mai avansate de pe alte planete ar fi putut să
colonizeze de mult alte planete, sau chiar să 30
facă experiențe de inginerie genetică, combinând AND-ul cu cel al altor
forme de viață, de pe alte planete. Iar printre acele planete este și Terra
noastră. Experimentele de inginerie genetică de pe Terra, între care
însămânțarea artificială a fetelor (femeilor) noastre, ori ale lor cu “sămânță
pământeană” ar fi creat o evoluție în trepte. Compatibilitatea ADN și
încrucișarea dintre extratereștri și fetele pământenilor ar fi o consecință
previzibilă și durabilă a istoriei noastre adevărate. Deci, pe Terra s-a efectuat
un experiment al cărui rezultat este civilizația noastră.
Deși, în prezenta lucrare, am semnalat creaturi imateriale, oame- nii-pești,
oameni-șopârlă etc., ocupanții O.Z.N.-urilor sunt, în majoritatea cazurilor,
umanoizi. Oare El și NOI avem o ereditate comună ? Ce legătură există între El
și NOI ?
Fenomenul O.Z.N. este învăluit de nenumărate mistere, care generează “n”
întrebări. Cum să pătrundem prin această adevărată “junglă”?
Și mai este un aspect care ridică nenumărate întrebări. Se pare că nu toate
O.Z.N.-uri-urile provin din aceeași sursă. Din istoricul fenomenului, am
prezentat și lupte între O.Z.N.-uri. Precum și existența pe Pământ a
urmașilor acestor “tabere” (vezi volumul I). Deci, există “forțe benefice” și
“forțe malefice” sau “ostile”. “Forțele ostile ar putea fi comparate cu
structurile mafiote, care desfășoară, în tot acest timp, activități ilegale,
subterane chiar sub ochii noștri. Ne simțim puțin jenați când ne gândim la
această stare de lucruri, dar știm cu toți că ea există, chiar dacă activitatea
Mafiei se desfășoară în secret. Forțele benefice ar putea corespunde polițiștilor
care lucrează sub acoperire, pentru a se infiltra în structurile mafiote. Nevoia
de conspirativitate este la fel de mare. Un polițist care lucrează sub acoperire
o face întotdeauna cu frica de a nu fi «demascat». Ar putea guvernul Statelor
Unite sau guvernele altor țări să desfășoare o asemenea operațiune de «poliție
cosmică» ? Acesta este motivul pentru care ne mint tot timpul în legătură cu
O.Z.N.-urile ?”17
Referitor la nenumăratele întrebări generate de fenomenul O.Z.N. poate că
nu am abordat problema într-un mod corespunzător. Dar mai există alte
întrebări:
- cum pot O.Z.N.-urile să zboare cu asemenea viteze incredibile în atmosfera
noastră?;
- cum pot ele să-și schimbe forma, să apară sau să dispară instantaneu?;
- de ce în unele cazuri sunt detectate de radar dar nu pot fi văzute?;
- cum pot să planeze silențios?;
- cum de pot exista mai multe creaturi extraterestre?;
- de ce nu pot fi realizate fotografii clare ale lor?
-
Capitolul III
“El” SUNT DE MULT AICI !
dușmană, într-un imens glob de foc care se urcă până la cer, aproape
până la stele. Toți cei ce se aflau în oraș au ars în mod groaznic, și chiar și
aceia care nu se aflau acolo - dar erau prin apropiere - au fost, de asemenea,
arși. Acei care au privit lancea și globul de foc au orbit pentru totdeauana.
Cei care au pătruns, apoi, pe jos în localitatea respectivă s-au îmbolnăvit și au
murit. însuși pământul din acea localitate se infectă, ca și râurile care o
traversau. Oamenii nu au mai îndrăznit să se apropie, încât, treptat, treptat,
localitatea se fărămiță în pulbere și a fost uitată.
Când cârmuitorul văzu ce-a cauzat oamenilor, se retrase în palat și refuză
să mai vadă pe cineva. Mai apoi, el își adună luptătorii care-i mai rămăseseră
și împreună cu soțiile și copii, s-au instalat în navele lor, care șl-au luat zborul
spre cer, plecând una câte una. Și nu s-au mai întors”.
Consider că cea mai interesantă parte a legendei scrise în această carte o
reprezintă descriereea marii “lănci ce se deplasa pe o rază de lumină", care
constituie o surprinzătoare asemănare cu o rachetă modernă și jetul său de
flăcări. Iar efectele așa-numitei “lănci" ne amintesc imaginea unei explozii
nucleare, cu urmările sale catastrofale. Deci, și între “cei veniți din ceruri"
au existat neînțelegeri și conflicte... ,
însă, cum această legendă nu poate fi verificată, nu-mi rămâne decât să o
semnalez ca o povestire foarte interesantă, dar nedovedită. însă, nu o pot
considera nici fantezia unui învățat din trecutul îndepărtat, imaginația fiind prea
bogată și întâmplările prea asemănătoare^ zilelor noastre.
în Irlanda, s-au păstrat mai multe manuscrise ce relatează unele incidente cu
obiecte care, în zilele noastre, sunt numite Obiecte Zburătoare Neidentificate. în
manuscrisul intitulat “Konungs Skuggsa” •>unt relatate mai multe zboruri ale
așa-numitelor “nave-demoni”.
“îngerii” au plecat...dincolo de Dunăre !
“Cartea lui Enoh” este plină de relatări deosebit de valoroase privind
fenomenul O.Z.N. în ebraică, Enoh înseamnă “Inițiatul". “Trebuie •.<5
recunoaștem că, în timpul călătoriei sale în spațiu, savanții astro- nauți l-au
inițiat într-adevăr în diverse tehnologii absolut necunoscute în opoca în care
trăia", comentează E. Dăniken.
Dar iată un mic extras din compendiul de astronomie antedi- luviană: “în
ziua aceea, Soarele se ridică prin această a doua poartă și npune spre orizont
și se ridică la a treia poartă timp de treizeci și una <lo dimineți, și apune la
occidentul cerului. în ziua aceea, noaptea se micșorează și numără nouă părtți,
și ziua numără nouă părți, și noaptea i'ste egală cu ziua, și anul numără exact
trei sute șaizeci și patru de 35
zile. Lungimea zilei și a nopții diferă după revoluția Lunii... în ceea cei
privește cel mai mic astru, numit Luna, răsăritul și apusul lui diferă în \ fiecare
lună; zilele lui sunt ca zilele Soarelui și când lumina lui esfej egală, lumina lui
este o septime din lumina soarelui, și așa răsare... OÎ jumătate (din lună) iese
dintr-o septime, și tot restul discului este gol și\ întunecat, cu excepția unei
septimi și a unei patrusprezecimi din' jumătatea luminii ei”. ț
A trebuit să-i așteptăm pe Copernic (1534), pe Kepler (1600) și pe] Galilei
(1610) ca să aflăm, spre marele prejudiciu al Bisericii, ceea cej ne învață de
multă vreme “Cartea lui Enoh”. Ea mai relatează'
despre venirea pe Pământ a unui grup de 200 de “îngeri”, reprezentanți
ai unei alte lumi, cu misiunea de a-i iniția pe oameni în tainele diferitelor
științe. însă, și-au depășit atribuțiunile, împreunând du-se cu fetele oamenilor,
cu care au zămislit, datorită incompatibilității^ genetice, uriași. Până la urmă, au
fost azvârliți în “Adâncul Pământului”^ unde au întemeiat o civilizație paralelă
cu a noastră, cu capitala în' Shambhala. Deoarece, în lucrările din ciclul “Lumi
paralele” dr. Cristian Negureanu prezintă foarte documentat și pe larg această
civilizație a “intratereștrilor”, nu voi insista asupra ei.
“Nașterea mitului lui Quetzalcoatl la mayași este plasată, de cer: cetători,
cu aproximativ 5.000 ani în urmă, ceea ce concură perfect cu relatările lui
Enoh privind implicarea lui Azazel și a tovarășilor săi înl istoria umanității.”3 |
Și începuturile civilizației sumeriene (aproximativ aceeași perioadă)^
sunt legate de apariția unui zeu civilizator - Oannes. Această ființă,J după
cum relatează poetul babilonian Berosus, cu aspect combinat de ornj și pește, a
apărut pe țărmurile sumeriene în timpul domniei celui de-ali doilea rege
antediluvian - En-men-lu-anno. Această ființă era aparenta pește, deoarece sub
echipamentul de protecție (prevăzut cu o coadă) corespunzătoare) avea membre
inferioare și cap de om. |
Scrierile sfinte ale tuturor popoarelor relatează despre venirea! unor
străini pe Pământ. însă, numai “Cartea lui Dzyan” “Cartea lut Enoh” unele
manuscrise de la Marea Moartă și Vechiul Testament “descriu consecințele
nefericite pentru oameni rezultate din faptele necugetate pe care aceștia le-au
comis, precum și învățăturile (făurireal armelor, mânuirea forțelor psihice etc.)
pe care le-au transmit oamenilor.”3' 1
în multe mitologii se afirmă că, după ce “îngerii” i-au “învățat” peș oameni
să se distrugă fizic, au plecat “dincolo de fluviul ocean”.2 3
Mărturiile păstrate la popoarele din America de Sud au fost verificate ș| ele
demonstrează că o civilizație necunoscută a precedat-o pe cea â Incașilor și a
Mayașilor, fiind mult mai avansată. Se susține că regele
Mexicului, Montezuma II, i-ar fi spus conchistadorului Fernando Cortez:
“Părinții noștri nu s-au născut aici. Ei au venit dintr-o țară îndepărtată numită
Aztlan, unde se ridica un munte cu o grădină locuită de zei”.
într-un manuscris din Analele Regale ale faraonului Tutmes III se poate
citi: “în al doilea an, a treia lună a iernii, a șasea oră a zilei... scribii Casei de
lumină au constatat că un cerc de foc se zărea pe cer. Ei au văzut că acel ceva
nu avea cap și că suflarea gurii lui avea un miros fetid. Corpul îi era lung de 2
m. Nu vorbea. Toți au fost tulburați de vedenie și i s-au prosternat
înainte...Peste câteva zile, aceste obiecte se înmulțiră, acoperiră tot cerul și
străluceau mai puternic decât Soarele, dar în patru părți aveau niște suporturi
pe cer. Puternică era și poziționarea pe cer a cercurilor de foc".
Josephus Flavius, în “Războiul iudeilor”, menționa: “Câteva zile după
sărbătoare, în ziua. de 21 ale lunii artemisius, s-a produs un fenomen de
necrezut și uimitor. înainte de asfințitul soarelui, mulțimea a putut privi care șl
oștiri de soldați înarmați, ivite pe neașteptate din văzduh”. El s-a inspirat din
textele apocrife din Manuscrisele de la Marea Moartă.
Un alt text al acelorași Manuscrise, citat de M. Agrest, cuprinde următoarele:
“Au venit oameni din cerși alți oameni au fost ridicați de pe pământ și duși în
cer. Oamenii căzuți din cer au rămas vreme îndelungată pe Pământ după
2’ ?
3 N. edit.:în credința anticilor, Fluviul Ocean era...Dunărea ! .
36 I
venirea Fiului lui Dumnezeu”.
Biblia și...O.Z.N.-urile
Citirea cu atenție a Bibliei și interpretarea ei riguroasă lasă să se înțeleagă că
unele nave cosmice, conduse de ființe asemănătoare oamenilor, dacă nu
chiar identice lor, au vizitat mai multe locuri și personaje indicate în
Vechiul Testament. Nu doresc să reiau aici loate aceste povestiri. Celor care
sunt interesați să afle amănunte le lecomand cărțile dr. Cristian Negureanu din
ciclul “Lumi paralele” sau cartea lui Morris Jessup, “O.Z.N.-urile și Biblia”.
“în acele timpuri îndepărtate, când se credea că Paradisul se găsește
undeva în cer, era absolut firesc de a -considera ființele care veneau din
văzduh ca fiind trimiși cerești, cu alte cuvinte «îngeri»”30. Mai mult, în
Facerea (VI, 2 și 4) se scoate în evidență că aceștia erau Fiii lui Dumnezeu,
care s-au unit cu femei de pe Pământ, având împreună copii. “Fiii lui
Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt liumoase, și-au ales dintre ele
soții, care pe cine a vrut" și “în vremea .iceea s-au ivit pe pământ uriași, mai
cu seamă de când Fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor și
acestea începuseră a le naște fii; aceștia sunt vestiții viteji din vechime”.
în Geneza (XIX, 3) se spune că Lot s-a întâlnit în deșert cu doi "ingeri”, care
au mers cu el și au luat parte la un ospăț pregătit în casa acestuia.
tele pe carea le-am citit rezultă că acolo au fost găzduiți cel puțin 600 de
extratereștri (!!! -n.a.), împreună cu un mare număr de oameni de știință și
personal C.I.A. Numai anumite persoane aveau voie să intre în contact direct
cu extra tereștrii, iar acelea erau, la rândul lor, supravegheate și monitorizate
pas cu pas”.
Pentru paza acestor baze au fost selecționați, în baza unor criterii foarte
severe, militari, care au fost apoi antrenați special, împărțiți în echipe numite
Delta..
Cercetările și experimentele erau făcute în cel mai strict secret, de securitatea
proiectelor ocupându-se exclusiv Organizația Națională de Recunoaștere, o
organizație super-secretă. Chiar și președinții americani care s-au perindat pe la
Casa Albă primeau numai informații care nu aveau nici o tangență cu
evenimentele respective. Ceva-ceva, tot li se spunea...
Insă, membrii Majesty 12 (MJ-12) erau ia curent cu toate cercetările.
Știind cine sunt acești membri, și că fac parte din “Guvernul secret”, ne putem
închipui ceea ce doresc în final (vezi ciclul “Conspirația Satanei"). De fapt,
Majesty 12 * avea 19 membri. De-a lungul anilor, din acest grup nu au lipsit,
ca membri, directorul C.I.A., secretarul Apărării, directorul FBI, șase persoane
din Comitetul executiv al Consiliului pentru Relații Externe (cunoscuți și sub
denumirea “înțelepții’) și șase persoane din comitetul executiv al Grupului
Jason. Acest lucru ar trebuie să dea de gândit cititorilor care au lecturat cărțile
ori lucrările despre societățile secrete.
Regula principală a acestei organizații era: nu se va da nici un ordin și nu se
va întreprinde absolut nimic fără votul majoritar favorabil - adică
doisprezece. Datorită acestui fapt era cunoscută sub denumirea de MJ-12
(Majesty 12).
Extratereștrii manipulează Omenirea... prin religie și Masonerie !
Deoarece erau foarte multi martori oculari care asistaseră la dife- iile
evenimente legate de fenomenul O.Z.N., iar presa devenea tot mai insistentă, în
noiembrie 1955, prin hotărârea CNS5412-2 s-a constituit un comitet de
studiu pentru explorarea “tuturor factorilor care sunt implicați în crearea și
implementarea politicii externe în era nucleară". Această misiune a comitetului
respectiv era, de fapt, un paravan. Scopul principal era studierea tuturor
aspectelor legate do "problema extraterestră". Toate întâlnirile acestui
“Comitet de studiu”, format din 35 de membri, toți făcând parte din grupul
secret
‘ N. edit.: 12 și 19 sunt numere magice ale pelasgilor. Zeii primordiali erau
12 Im Soarele și Luna se “reîntâlnesc” după 19 ani...
45
9
în 1975, cu ocazia primirii Premiului Nobel pentru fizică, Andrei Zaharov
spunea: “Cu mii de ani în urmă, triburile umane aveau parte de mari greutăți
în lupta pentru existență. Era, deci, important nu numai să știi să mânuiești
ghioaga, ci să ai și capacitatea de a gândi inteligent, de a ține seama de știința
și experiența acumulată de trib și de a dezvolta legături care să stabilească
fazele unei colaborări cu alte triburi. Astăzi, rasa umană are de trecut o
încercare asemănătoare. Mal multe civilizații ar putea exista în spațiul infinit,
printre care societăți mai înțelepte și mai performante decât a noastră”.
Unde radio din “Adânc”
Deși în primul volum am adus mai multe argumente ale unor oameni de
știință privind posibilitatea existenței unei civilizații paralele în interiorul
Pământului, precum și la suprafața acestuia, voi continua să aduc noi
dovezi, deoarece recepția acestui adevăr poate fi mai lentă. Sau nu poate fi
crezut...
Pe 30 octombrie 1994, cu ajutorul unui satelit sofisticat, la Cap Canaveral,
Florida, NASA a recepționat primul semnal provenit din centrul
Pământului, de la sute de kilometri de suprafață. La intervale diferite de
timp, de atunci s-au captat semnale asemenătoare. Transmisiunile s-au făcut
într-un cod matematic complex, care au convins cercetătorii și specialiștii de
la NASA că se află în legătură cu ființe mai inteligente decât noi. O persoană
din conducerea NASA, care a insistat să-și păstreze anonimatul, a spus: “Este
clar că cineva, sau ceva de acolo, de jos, încearcă să comunice cu noi. Orice ar
fi, dispune de o tehnologie capabilă să transmită semnale radio la suprafață,
prin sute de kilometri de sol și rocă”.
Cercetătorii au făcut mai multe încercări pentru localizarea cu exactitate a
acestei civilizații subterane. Dar nu au reușit. în plus, le lipsește tehnica
necesară pentru a răspunde. “Oricare ar fi, în mod evident știe mai multe
despre noi decât știm noi despre ei. Mesajele lor arată dai că înțeleg mersul
vieții pe Pământ, în timp ce noi nu avem nici cea mal vagă idee despre cum
poate trăi o formă inteligentă de viață fără căldura Soarelui și fără oxigen", a
mai declarat sursa citată.
“Treptat, fenomenul recepționării de unde radio din «Adânc» s-a extins
(Asia Centrală, Extremul Orient), explicațiile fiind dificil de găsit în cazul în
care nu se cunosc evenimentele petrecute în urmă cu 66
5.500 ani, când îngerii lui Azazel au fost închiși, în deșert, după cum afirmă
Cartea lui Enoh”33.
Subsolul Vrancei - colonie extraterestră !
Este interesant de semnalat că presa americană a publicat o relatare privind
un misterios satelit articial, despre care s-a descoperit că înconjoară
Pământul pe o orbită care trece direct pe deasupra ambilor Poli și care n-a
fost lansat de nici o națiune. A ieșit oare pe la un Pol, continuând să se rotească
în jurul punctului de origine ?
Câteva celebre echipe de seismologi japonezi au studiat fenomenele care
au loc în zona Vrancei. Cercetările lor au dus spre o concluzie șocantă: după
toăte indiciile, regiunea Vrancei (subterană) este o colonie extraterestră al
cărui “creier” se află în subteran! Oricât ile șocantă, de stupefiantă ar părea
această teorie, din punct de vedere biologic și fizic ea poate fi explicată. Există
dimensiuni temporale și valori pe care noi nu le putem percepe. DAR ELE
EXISTĂ. Prin aceste mijloace subtile, colonia extraterestră, care poate fi
oriunde, pe Pământ sau în Univers, ține sub control zona Vrancei. Celebrul
cercetător japonez Anuko-Tai a concluzionat: “Vrancea poate deruta orice
calcul seismologie, pentru că aceste cutremure sunt DICTA TE DE CINEVA
Mai trebuie să specific că rezultatele cercetărilor acestei echipei do
seismologi au fost incluse de americanul Thomas Legger în cartea sa
“Earth-Quick Terror”. Oare de ce, în România, nici o știre icferitoare la
rezultatele acestor cercetări nu a fost publicată ? Ar fi stârnit panică în rândul
populației ? Nu cred.
Răpirea...sateliților
Pătrunderea noastră în Cosmos a avut și incidente neplăcute, dar interesante
din punct de vedere științific. Printre ele, se află dispariția inexplicabilă a
unor sateliți:
- “Explorer 2”- dispărut la 20 martie 1958, la 50.000 km de Pământ;
- “Venera 1" - lansat de U.R.S.S., la 12 februarie 1961, spre Venus, a
dispărut fără urmă;
- în 1964, sovieticii au “pierdut’: “Zonal T, “Zonal2’ și “Venera 2’;
- “Syncom I”, lansat la 14 februarie 1963 de către Statele Unite, a dispărut
la 30.000 km de Pământ;
- “Satcom 3’ (S.U.A.) a dispărut, la 6 decembrie 1979, la 50.000 km de
Pământ;
- în 1989, a dispărut sonda sovietică “Phobos II” după ce a aterizat pe
Phobos, un satelit al Planetei Marte.
Referindu-se la aceste evenimente, Andrew Bolth, inspector gene- ial ia baza
de lansare de la Cape Canaveral, spunea: Domnilor, să nu 67
-la începutul unei perioade de trei luni, ei își schimbau așezările, deoarece nu
pot sta prea mult în același loc; în afară de asta, le place să călătorească; atunci
se întâlnesc oamenii cu ei, chiar la drumul mare;
-corpurile lor, ca ale cameleonilor, le permit să înoate prin aer cu toată
gospodăria;
-sunt împărțiți în triburi; ca și noi, au copii, doici, căsătorii, înmormântări
etc., numai dacă nu le fac pentru a-și bate joc de obiceiurile noastre sau pentru a
prezice evenimente terestre;
-se spune că au niște case minunat de mari, foarte frumoase, dar în
majoritatea împrejurărilor sunt invizibile pentru ochii omenești.
Fantomele din Cosmos și...România
Telescopul spațial Hubble, folosind echipament de fotografiere în
infraroșu, a reușit fotografierea unor “duhuri” ale intrate- reștrilor. Chiar
dacă experții au păreri diferite în ce privește natura figurilor umanoide, ei sunt
de acord că fotografiile sunt “absolut autentice”. “Știam de aceste fantome
din spațiu de mai mult de doi ani - a declarat un înalt responsabil de la NASA.
Telescopul Hubble furnizează fotografii din mai 1993, dar șefii agenției au
dorit să țină secrete aceste fotografii până găsesc o explicație acestor stafii.
Dar, cred că a sosit momentul ca ele să devină publice".
Oricâte controverse au generat aceste fotografii, realitatea este că ACESTE
CREATURI EXISTA.
în mai multe materiale care mi-au fost publicate anterior, am prezentat
exemple în care reprezentanții unui univers paralel se materializează sau se
dematerializează.
Parapsihologia dă o explicație pentru astfel de fenomene: materia se
transformă într-un glob de energie și ajunge la locul dorit fără pierdere de timp
(distanțele neavând importanță), iar acolo energia se transformă din nou în
materie.
“Nu demult (aprilie 1995), doamna Otilia Ghioc din Brașov s-a trezit brusc
din somn, remarcând că deasupra sa erau aplecate patru ființe de circa un
metru, cu ochii imenși, care o examinau. Speriată, a coborât din pat, a aprins
lumina și s-a dus la bucătărie unde și-a pregătit o cafea, simțind că cineva
invizibil o supraveghează în continuare. Brusc a fost cuprinsă de-o stare de
liniște și s-a culcat până a doua zi la prânz. Ducându-se la baie a văzut urma
unor tălpi de 140/63 mm”.
Foarte adevărate comentariile domnului doctor Hazy Ladislau (“Cronica
română” din 27.04.1995), din aceeași localitate, la care doamna Ghioc, după ce
a primit acea vizită, à apelat: “Credeam că fusese vizitată de diavoli ! Eu cred
că noi existăm concomitent cu mai multe Universuri paralele, dar mereu caut
dovezi care fac situația icspectivă credibilă. Cazul de față ar putea fi urmarea
unor halucinații 69
vizuale, sau a unui coșmar, dar în baie a rămas o urmă materială ! Aș putea
spune că aceste ființe ciudate au lăsat în mod intenționat acea urmă, astfel ca
întâmplarea să nu semene cu o halucinație sau un coșmar.
Am făcut un studiu comparativ dintre acea imagine și urma unui picior de
om. Dincolo de faptul că urma conține doar trei degete, ea corespunde unui
băiat, având între 4-4 % ani, cu o greutate de 18-22 kg și o înălțime de 0,90-
1,10 metri. Exact înălțimea, declarată de doamna Ghioc, a celor patru
humanoizi. Ciudate sunt și stările prin care a trecut doamna Ghioc: mai întâi,
deși cei patru dispăruseră, ea le simțea totuși prezența. După ce s-a dat jos din
pat, doamna Ghioc a încercat să spună o rugăciune și a constatat că nu își
mai amintea cuvintele pe care decenii le rostise seară de seară ! Cum putem,
psihologic, să explicăm că, deși fusese supusă unui puternic șoc, ea s- a dus la
culcare și a adormit imediat după ce a băut o ceașcă de cafea ?! Câți dintre
nou reușim să adormim după un asemenea stress ? De aceea, eu cred că ea a
suferit o manipulare telepatică. Și încă ceva: zilele care au urmat acestui
straniu experiment i-au adus doamnei Ghioc o stare de energizare pe care ea
mărturisește că n-a mai avut-o de câteva decenii ! Eu bănuiesc că, de fapt,
câmpul bioenergetic i-a crescut foarte mult’’.32
■ lată un alt loc unde se întâmplă multe fenomene ciudate, inexplicabile.
“Pe partea stângă a șoselei București-Ștefănești, la numărul 97, se află baza
hipică și școala de cascadorie «Dracula», condusă de Ștefan Brandes, ultimul
descendent, pe linie maternă, al Drăculeș- tilor din Sintești. în spatele bazei
hipice, la vreo sută de metri, începe pădurea Boldu-Creșeasca, rămășiță a
străvechilor codri ai Vlăsiei. în mijlocul ei, ascunsă de oameni și ocolită de
animale, se află Balta Vrăjitoarelor.
Balta nu e mare. Abia dacă atinge 2-300 de metri pătrați. Nu seacă însă
niciodată și nici nu poate fi astupată. Oamenii au încercat, de nenumărate
ori, să o acopere cu resturi de la dărâmături și de la șantierele de construcții.
Sute de tone de moloz au fost înghițite de baltă, aparent minusculă, de parcă
sub ea s-ar afla un sorb uriaș.
într-o noapte, în vara lui 1970 - povestesc oamenii -, pe malul bălții, într-o
mașină, feriți de privirile și prejudecățile sătenilor, doi tineri făceau dragoste.
La un moment dat, din pădure au apărut 8 indivizi înarmați cu bâte, care s-au
năpustit asupra mașinii, încercând să-i spargă geamurile. Intenția lor era,
evident, de a o viola pe fată. Atunci, balta s-a despicat în două și din ea a ieșit
un bătrân cu barbă șl plete dalbe, îmbrăcat tot în negru și având în mână un
toiag. Bătrânul s-a apropiat de cei 8 indivizi și le-a spus: «Lăsați-i în pace și
plecați imediat de aici». Și pentru că aceștia nu se mișcau, a îndreptat spre ei
toiagul, din care a țâșnit o jerbă de flăcări și fum. Agresorii 70
Una dintre cele mai convingătoare dovezi cu privire la existența lui Yeti se
datorează “raportului trimis de un specialist în biochimie, dr. D. Scott-Johson,
revistei americane «Syntherus», în 1967, la încheierea unei misiuni de
escaladare, care-și propusese, fără succes, să atingă Everestul ”.27 La ultima
bază, înainte de asaltul final, Scott a fost chemat, de unul dintre șerpași, pentru
a exanriina o stranie urmă pe zăpadă: “O labă cu cinci degete, destul de
asemănătoare cu cea umană, numai că măsura 47 centimetri lungime, iar
adâncitura de la capătul fiecărui deget indica, fără urmă de îndoială, o unghie
proeminentă, deși tocită, încovoiată spre interior. Nu mai văzusem niciodată
așa ceva".
La această declarație, cercetătorul a atașat o copie a urmei, realizată in
cărbune, plus câteva pagini cu declarațiile a trei dintre șerpași, care mărturiseau
că ei văzuseră frecvent asemenea urme, la diferite altitudini, iar celebrul Nhago-
la, dispărut în cursul expediției lui Hilery Ți Tensing, în 1954, l-ar fi întâlnit,
chiar în came și oase, pe misteriosul cățărător uriaș. în Nepal, ființa de peste
doi metri înălțime, cu blana rară și albă, precum și înfățișarea de maimuță
antropoidă, este cunoscută de sute de ani - și-a încheiat raportul dr. Scott-
Johson, fără a trage însă nici o concluzie cu privire la bizara întâmplare.
Dulgher cu...soție Yeti !
Dar cea mai însolită și neașteptată dovadă a existenței lui Yeti provine din
regiunea Pamirului. Pe lângă mulțimea de urme identificate in zăpădaă sau în
nămolul râurilor, o expediție mixtă, formată din doi americani, un ucrainean și
un mongol, au avut surpriza să descopere intr-un sat... o întreagă familie de
Yeti !!!
Sătenii mai vârstnici le-au povestit cum un dulgher localnic capturase, în
urmă cu 45 ani (expediția avea loc în 1973) o femelă ciudată, foarte înaltă, cu
blană roșcată, care încercase să-i fure o găină din curte. După ce o ținuse
închisă vreme de câteva luni într-o magazie, o legase cu un lanț gros și-i dăduse
drumul să circule prin qospodărie. La aproape un an, se îmblânzise într-atât,
încât o eliberase complet. Formau împreună un fel de familie, privită cu
ochi nu tocmai buni de ceilalți locuitori. Femela se ocupa cu treburile casnice
și chiar îi dăruise șase urmași ursuzului dulgher !!!
Doi muriseră la naștere, trei la vârste diferite ale adolescenței, unicul
supraviețuitor plecând din sat după moartea părinților, de frica
concetățenilor, care-l considerau un fel de diavol ! Localnicii lo-au arătat
cercetătorilor mormintele fraților mai mici dar nu le-au permis în nici un chip să
facă exhumări pentru cercetări. Nu voiau, au motivat ei, ca duhul sălbăticiei,
care învățase chiar și un început de limbaj articulat în timpul “căsniciei", să le
bântuie așezarea.
“Ciuciuna” și “Big Foot”
Vești și legende despre “ciuciuna”, o ființă păroasă, cu înălțimea variind
între 2 și 2,5 metri, bipedă și pașnică, circulă și în taigaua siberiană, unde un
raport din 1845 semnalează uciderea unui asemenea exemplar de către un
vânător, care l-a mâncat, în lipsa altui vânat.
înălțimea deosebită pe care o au aceste exemplare conduc la ideea că pe
Terra ar fi putut exista fie neanderthalieni de dimensiuni diferite față de ceea ce
cunoaștem noi astăzi, fie o specie a cărei existență este atestată numai de
antropoide - GIGANTOPITECUL.
O “rudă" bună a faimosului Yeti este “Big-Foot” (“Picior Mare’), care
trăiește în inima pădurilor din Canada și California. Dacă despre Yeti nu avem
decât mărturiile celor ce l-au întâlnit sau i-au văzut urmele, “Big Foot” a
căpătat, începând cu 1967, și atestare documentară imagistică, datorită
filmului realizat de americanul Richard Hymleen, la marginea unei păduri de
conifere din California. Scurt- metrajul, prezentat de către majoritatea
televiziunilor din întreaga lume (inclusiv în România), de mai multe ori,
înfățișează o ființă păroasă, nemaiîntâlnită pe alte meleaguri. Examinat de
experți ai U.S. Navy, filmul s-a dovedit veridic, iar măsurătorile realizate pe
imagini demonstrează că este vorba despre o ființă obișnuită să umble în două
picioare, având însă mersul diferit de cel al unui om: ușoara legănare
laterală, precum și tendința accentuată de a-și deplasa întreaga greutate înainte,
în momentul pășirii, erau oarecum asemănătoare cu eforturile întreprinse de un
bebeluș în timpul încercărilor de a merge. Apreciată a fi având înălțimea de
circa 2,15 metri, strania făptură a lăsat o urmă de 38 cm lungime în mâlul
gros al râului, pe malul căruia a fost surprinsă bând apă...
Să fie oare Yeti, Big Foot, Ciuciuna descendenți ai unei specii încă
necunoscută, care s-a ramificat ulterior în giganți și gigantopiteci? 7
Capitolul VII
MISTERE DIN MEDIUL ACVATIC
“Naturii îi place să se scundă. ” Heraclit din Etes
Alături de Yeti, Big Foot, Ciuciuna ș.a., de mai multe decenii, mass-media,
în special cea scrisă, publică incredibile știri referitoare la animale monstruoase
care hălăduiesc prin apele lacurilor adânci, ale deltelor, ori ale mlaștinilor din
Scoția, Rhodesia, Angola, Camerun, Statele Unite ale Americii, România etc.
înainte de a prezenta câteva exemple în acest sens, doresc să relatez, pe scurt,
unele cazuri în care animalele acvatice - chiar ostile omului - au salvat oameni...
Animale salvatoare
Este foarte comod pentru oricine a considera animalele drept ființe
inferioare, folositoare, de cele mai multe ori, doar pentru hrana oamenilor. însă,
în toată lumea, au fost semnalate nenumărate cazuri în care câini, cai,
delfini și alte animale au salvat copii și oameni. Oare au fost îngeri păzitori
ori salvatori?...
“Lottie Stevens, de 18 ani, călătorea împreună cu prietenul ei, făcând un tur
de pescuit în apele din jurul insulei Vanuatu, situată în Oceanul Pacific. La 15
ianuarie 1990, barca lor s-a răsturnat și prietenul fetei s-a pierdut în apă, în
timp ce Lottie, după patru zile de așteptări, a hotărât să-și caute salvarea
înotând. După afirmațiile ei, viața i-a fost cruțată de un calcan otrăvitor, care
a purtat-o în spate 720 kilometri, vreme de 13 zile, în care, deseori, au fost
înconjurați de rechini, Lottie a atins țărmurile Noii Caledonii pe 7 februarie.
în iulie 1985, într-o perioadă când Soarele este pe cer aproape toată noaptea,
deci existând lumină suficientă pentru a se putea face o observație corectă, o
familie din Gavle a văzut din nou cel mai vechi monstru din Suedia -
Storsjoodjuret El a fost văzut în lacul Stornsjon, în jurul orei 23:30, și apreciat
ca având o lungime de 10-20 de metri.
Acest monstru a fost observat încă din anul 1635. Grupul condus de
cercetătorul Stan Rentzhog, directorul Muzeului Ostersund și al Comisiei de
Cercetare a lacului respectiv a adunat circa 400 de relatări legate de acest
monstru. Conform acestora, s-a concluzionat că, în lacul respectiv, sunt mai
multe ființe asemănătoare cu un șarpe cu coamă și gât lung.
Capitolul VIII
ENIGME CARE SFIDEAZĂ ȘTIINȚA
patefon, iar camera și îmbrăcămintea care i-au fost oferite sunt conform
modei din acel an. Bătrâna refuză să umble cu aparate electronice sofisticate
și, uneori, are crize nervoase, în care plânge după cei 73 ani din viața ei care,
practic, i-au fost furați !"
30 ani în craterul unui vulcan... fără hrană și îmbătrânire
Vulcanul Tonte din Statele Unite a erupt ultima oară în 1966. Câteva
zeci de persoane au decedat și mai multe au fost date dispărute. După 30
ani, vulcanul “s-a trezit din nou la viață”. însă, cu o intensitate mai mică. De
această dată, panica în rândul populației din micul orășel de la poalele
vulcanului și a turiștilor din zonă nu a mai fost așa de mare, aceștia urmărind cu
deosebit interes erupția care nu-i afecta. Când vulcanul s-a liniștit, au
observat cu stupoare că, din craterul acestuia, ies câțiva oameni, care au
coborât. Aveau hainele numai zdrențe și fețele înnegrite de fum. Ajunși la
marginea micului orășel turistic, s-au recomandat ca fiind Robins,
Wilkinson, Thomas și Harton, afirmând că, timp de o săptămână, au stat
într-o grotă din interiorul vulcanului. Câțiva localnici i-au dus într-un loc
mai izolat, unde era ridicat un mic monument în memoria celor decedați și
dispăruți în timpul erupției din 1966. Observând numele lor pe piatra
funerară, cei patru au spus că este o glumă sinistră și au început să râdă.
Au fost anunțate autoritățile și, peste câteva ore, un grup de specialiștrsosiți la
fața locului i-au găsit pe cei patru, beți criță, într-un bar. Cei prezenți în bar le-
au relatat că cei patru au râs și i-au catalogat pe toți ca fiind nebuni când,
observând câteva ziare, au remarcat articolele din anul 1966.
Cei patru au fost duși la o clinică specială, unde au fost supuși unor
investigații amănunțite. Rezultatele cercetătorilor au concluzionat, fără putință
de tăgadă, că cei patru făceau parte din rândul pesoanelor dispărute în
timpul erupției din 1966. însă, nimeni din comisie nu a putut da un răspuns
satisfăcător întrebărilor: cum au rămas în viață timp de 30 ani?; unde s-au
adăpostit?; ce au mâncat și de unde au avut apă? Și toate acestea, într-o grotă
sub crusta întărită a vulcanului ! însă, partea cea mai neelucidată și misterioasă
a fost faptul că cei 30 ani nu au lăsat nici o urmă de îmbătrânire pe fețele și
în organismele celor patru supraviețuitori ! Aceștia arătau exact la fel ca în
ziua dispariției. Și susțineau cu înverșunare că timpul petrecut în interiorul
vulcanului a fost de doar o săptămână...încă o întâmplare în fața căreia știința
rămâne, deocamdată, neputincioasă în a oferi răspunsuri satisfăcătoare...
A zecea planetă?!
“în opinia Institutului Astronomic Teoretic din Sankt Petersburg, în sistemul
nostru solar mai trebuie să existe o a zecea planetă, după Pluton, aproximativ
la o distanță de 54 de ori mai mare decât raza descrisă de mișcarea de
revoluție a Pământului. Calculele au fost făcute în urma perturbațiilor create
de o cometă semnalată în anii 1862-3, trăgându-se concluzia că un obiect
ceresc invizibil, o planetă, a deviat cometa de la traiectoria ei inițială. Este
posibil să existe o a zecea planetă a sistemului nostru solar, aflată la o
distanță de o sută de ori mai mare de Soare decât cea a Pământului șl de
două ori mai mare decât acesta.
Astronomii de la Laboratorul Livermore, de Cercetare a radiațiilor din
statul California, au declarat că au dovezi clare ale existenței celei de a zecea
planete a sistemului nostru solar. O echipă de cercetători - sub conducerea lui
Joseph L. Brady - a efectuat cercetări asistate de calculator în legătură cu
perturbațiile observate la traiectoriile descrise de cometa Halley și de alte
două obiecte cerești. Rezultatul: existența unui corp ceresc de trei ori mai mare
decât planeta Saturn, pe direcția Constelației Cassiopeea, aproape de centrul
Căii Lactee, care este atât de luminos, încât face practic imposibilă observarea
vizuală a celei de a zecea planete cu ajutorul radiotelescoapelor."™
Poduri care au dispărut în neant !
în iulie 1987, două poduri din Gwynedd (Țara Galilor) și unul în
Uruguay au dispărut fără urmă!...
Pentru a ușura accesul locuitorilor între localitățile Pwelhel și Lland- bedrug,
autoritățile locale din Gwynedd au dispus construirea unui pod peste râul
Penrhos. Podul a fost terminat la 11 mai 1987. La începutul lunii iulie, același
an, din motive neștiute și nebănuite, podul s-a “evaporat" pur și simplu! A
dispărut complet, fără a lăsa nici o urmă...
Oficialitățile au dispus construirea altui pod. De data aceasta, el a fost
consolidat prin structuri metalice. La sfârșitul lunii iulie a anului 1988 și
acest pod a dispărut ! Incredibilul a constat în faptul că nu s- au găsit urme ale
materialelor din care a fost construit podul, nici din cele de rezistență. Parcă
ceva l-a luat pe sus și l-a transportat în altă parte. Au fost găsite doar urmele
de fundații !!
Tehnicile vechilor popoare - adevărate minuni
...în anul 1927, în Lubaantun (fostul Honduras Britanic) a fosl descoperit
un craniu confecționat dintr-o singură bucată de cristal de stâncă, în
greutate de 5 kilograme, având o înălțime de 13
centimetri, de un luciu orbitor. Cercetătorii au rămas uimiți în fața acestui
craniu din cristal, minunat șlefuit, realizat de cineva care avea vaste cunoștințe
de optică, fiind un adevărat maestru în arta șlefuirii. Oricât de avarisată a fost
civilizația maya (obiectul a fost descoperit într-un templu maya, vechi de
aproape 2.000 de ani), ea nu se putea afla la originea acestei realizări.
Cercetătorii au ajuns la această concluzie, deoarece proporțiile exacte ale
craniului și prelucrarea cristalului au o asemenea precizie și permit observarea
unor fenomene deosebite de refracție a luminii, cu simetrii extraordinare, care
nu ar fi fost posibile fără proiectarea prealabilă a lucrării. Iar această proiec-
tare completă nu se pute? realiza decât cu ajutorul unui computer! Avea
civilizația mayașă o asemenea tehnologie? Categoric NU. Mai degrabă, susțin
cercetătorii, piesa este realizată de o specie extraterestră cu care mayașii ar
fi fost în contact. înclin spre această ipoteză, susținută și de faptul că mayașii
au dispărut brusc de pe scena istoriei (vezi primul volum).
Ciudatul obiect a fost denumit și “Craniul Nenorocirilor”, din cauza inorții
enigmatice a tuturor celor care au încercat să-i afle secretul.
...într-o epavă grecească, veche de 2.000 ani, care s-a scufundat în Marea
Meditefană, a fost descoperit și un obiect foarte straniu. Cercetătorul american
Derek Prince l-a supus unor analize temeinice, și s-a trezit în fața...unui
calculator mecanic! Cele 300 de rotițe dințate fac astfel de conexiuni, încât l-
au dus pe cercetător să concluzioneze că aparatul a fost folosit pentru a urmări
mișcările Soarelui, ale Lunii și nle planetelor. El a dovedit că mișcarea
planetei Saturn poate fi calculată cu ajutorul acestui aparat. Se “jucau”
copiii vechilor greci cu calculatoare mecanice?
...O vreme destul de îndelungată s-a crezut că busola a fost inventată de
chinezi. Până când, într-o veche mină olmecă, s-a descoperit o bucată de
metal magnetic, care se orientează singură de la nord, In 35,5 grade vest. în
urma cercetărilor, vechimea ei a fost apreciată la circa 3.000 ani. Astfel de
metale magnetice au fost folosite de olmeci pe post de busolă, fapt ce explică
că toate templele lor sunt întotdeauna orientate spre nord. Dar acest metal
este din minereu de cinabru ! Aveau olmecii tehnologia pentru prelucrarea
acestui minereu?
... în timpul unor săpături arheologice în Chujat Rabuah, lângă Bagdad,
efectuate în anul 1936, a fost descoperit un vas de lut. Acesta .i fost apreciat ca
fiind de pe vremea părților. în interior, se afla un cilindru de cupru, în care era
înfiptă o vergea de fier, învelită în plumb. Metalele erau izolate cu bitum. Arne
Eggebrecht, directorul Muzeului din I lillesheim, a spus că era vorba despre o
baterie. La vremea respectivă, nu a fost crezut. însă, în 1978, dispozitivul a fost
refăcut și cilindrul a fost 103
umplut cu oțet de vin. Toate acestea pentru ca să fie expus într-un muzeu.
însă, s-a obținut o tensiune electrică de 0,5 volți. Astfel, colo spuse de Arne
Eggerbrecht s-au adeverit. Cu toate cercetările șl încercările de a da un răspuns,
nici astăzi nu se poate spune cine și cum a construit bateria respectivă. Dar, mai
ales, la ce folosea?
Capitolul IX
OAMENI Șl AN IM ALE... COBAI
Sub hipnoză, au ieșit la iveală mai multe detalii ale întâlnirii sale cu O.Z.N.-
ul. Fusese răpit din mașină, tranchilizat și dus la bordul unui O.Z.N. argintiu,
în formă de farfurie, sprijinit pe un angrenaj-trepied, de către un grup de
humanoizi...l-au fixat pe cap un dispozitiv în formă de corn, iar el s-a simțit
ca și cum creierul i s-ar fi «învălmășit». Mai târziu, s-a gândit că ei l-au
programat astfel încât să devină interesat să ajungă congresman, l-au spus
că i-au metamorfozat și pe alți pământeni, astfel încât aceștia să acționeze ca
agenți ai lor, și că utilizează oameni și animale pentru experimente de
reproducere’’7.
Implanturile proorocilor biblici...
Budd Hopkins a cercetat poate mai mult decât oricine pentru a descoperi
adevărul privind răpirile de oameni de către extratereștri. A ținut sub observație
și a “interogat" sute de persoane care au fost răpite. Metoda cea mai des folosită
cu aceste persoane a fost hipnoza regresivă. A publicat două cărți de excepție:
“Ieșirea din t/'mp" (1981) și “Intrușii-incredibilele descrieri de la Cooply
Woods” (1987), care reprezintă lucrări de referință în clasificarea fenomenului
O.Z.N.
Nu voi insista asupra descrierii numeroaselor cazuri de răpiri pe care le-a
studiat. Nici asupra experiențelor făcute pe aceste persoane răpite, ci prezint
cititorului concluzia logică la care a ajuns: “O concluzie mai mult decât sigură,
ce poate fi desprinsă din studierea acestui tip de răpire, este că s-a realizat o
examinare îndelungată și profundă a unui număr relativ mare de oameni și
că această examinare poate fi bazată pe implanturi mecanice de un anumit
fel. Poate că Virginia Horton, Betty Andreasson și alții au avut, pe când erau
copii, mici dispozitive de supraveghere implantate sus în cavitățile lor nazale,
așa cum ecologiștii și zoologii noștri implantează dispozitive pentru a urmări
viața animalelor sălbatice. Un neurochirurg m-a informat că anumite operații
pe creier - de exmplu, biopsii ale țesuturilor - pot fi efectuate penetrându-se în
creier, de jos, prin acest canal convenabil. Dacă un asemenea sistem, practicat
deja de mult timp, continuă, s-ar putea, în acest fel, explica deceniile de
comportament clandestin al O.Z.N.- urilor, precum și absența comunicării
directe cu oamenii”.
Hibrizii om-ET semănau cu...Quetzalcoatl !
Voi reține atenția cititorilor cu încă un caz, pe care îl prezint foarte pe scurt,
din lucrarea “Intrușii-incredibilele descrieri de la Cooply Woods”, în care
Hopkins descrie pe larg cazul tinerei Kathie Davis (este un pseudonim):
“Contrar opiniei larg răspândite, marea majoritate a martorilor fenomenului
O.Z.N., nu sunt, câtuși de puțin, căutători de
publicitate. De fapt, mulți apelează la măsuri extreme, pentru a se asigura
că nimeni nu le cunoaște identitatea. Deseori, simt tulburați și rușinați de
experiențele nedorite la care au fost supuși.”17
Pe parcursul vieții, “Kathie Davis” a avut mai multe întâlniri cu
extratereștri! (și mama ei a fost victima răpirilor, din copilărie și până la
maturitate). La mai multe astfel de întâlniri (răpiri), uterul “Kathiei” a fost
mereu penetrat (inseminare artificială), pentru ca, pe parcursul anilor, să-i
fie prezentați nouă copii-hibrizi ai ei (un hibrid al ei, de fapt primul, era un
copil mic și palid, cu părul alb și rar, frunte largă, urechi mari, plasate mai jos
și ochi mari, albaștri). *
Uluitoarea poveste a lui “Kathie” are confirmări pentru fiecare detaliu, în
special prin ședințele de hipnoză. Dar ele sunt confirmate și de doctorul ei
personal, sora, mama, prietenele și copiii ei (între timp s-a măritat). Corpul ei
are cicatrici identice ca la persoanele răpite de extratereștri. Detaliile
experiențelor sale sunt departe de a fi unele obișnuite și e foarte puțin probabil
ca ea să fi auzit și apoi să repete anumite amănunte comune altor cazuri, de
vreme ce acele cazuri nu au fost date publicității.
Numeroși martori, care nu se cunoșteau, aflați ia o depărtare foarte
mare unii de alții, descriu aproape la fel evenimentele/ întâmplările prin
care au trecut: modul în care au fost răpiți, examinările medicale la care au
fost supuși; implanturi, penetrări vaginale, ale buricului, nărilor și urechilor,
sarcinile care dispar la un moment dat. Toate acestea sunt fapte ce nu pot fi
ignorate.
“O fată a rămas însărcinată la vârsta de 13 ani. Nu avusese raporturi
sexuale, însă și-a amintit de un «vis» în care era paralizată, iar un bărbat cu
ochi ciudați și fără păr îi introducea în vagin un obiect ascuțit - fapt care i-a
provocat o senzație de usturime insuportabilă, precum și impresia că
abdomenul îi va exploda.”'7
Răpit de patru specii de extratereștri !
Foarte mulți bărbați au relatat că, în cadrul răpirilor, cu ajutorul unui
dispozitiv de vid, de forma unei pâlnii, li s-a recoltat sperma.
Hopkins a mai descoperit mai multe cazuri în care membri din două sau
mai multe generații din aceeași familie au fost răpiți de mai multe ori,
concluzionând că aceste răpiri pot “prezenta un examen focalizat genetic
asupra unei anumite eredități”. El afirmă: “într-un caz petrecut în Canada,
tatăl a fost răpit pe când era tânăr, iar decenii mai târziu, fiul său a trecut și el
printr-o serie de astfel de întâlniri. în Penn- sylvannia, în regiunea lacului Erie,
o femeie și fiicele ei au suferit, după
’ N. red.: Rezultă că Saturn = Ram = Zalmoxe, “cel albit de zile”, de la care
a fost, apoi, preluată imaginea biblică a lui Dumnezeu, era extraterestru! De
remarcat: pelasgii și vechii macedoneni și daci erau... înalti și blonzi !...
109
toate aparențele, aceleași experiențe, fiind răpite de extratereștri la un
interval de mai mulți ani, în timp ce, în unele cazuri înregistrate în Connecticut
Vermont și Florida, mama și fiii au fost răpiți separat șl «examinați» de
umanoizi din O.Z.N.-uri...Specia umană însăși constituie pacientul unui
experiment de reproducere”.
“Alte persoane și-au amintit de camere speciale de incubație, recipiente de
incubație stranii (aceste date n-au fost publicate de Hopkins), precum și de un
fel de pepiniere ciudate, extrem de sofisticate, în care creșteau acești copii
rahitici. Mai mulți au descris, cu lux de amănunte, felul neobișnuit în care
erau îmbrăcat! acești copii hibrizi.™
Și reputatul scriitor Whitley Strieber, pe parcursul întregii sale vieți, a trăit
mai multe experiențe de răpire. însă,_ în cazul său, au fost implicate patru
specii diferite de extratereștri !! în anul 1987, publicând cartea “Contactul - o
poveste adevărată”, el și-a riscat reputația câștigată până atunci. Spre
surprinderea sa, cartea a devenit un adevărat best-seller, care a făcut foarte
multe persoane să-și revizuiască atitudinea față de O.Z.N.-uri. El relatează
următoarele: “(...) Am întâlnit o femeie care a trecutprintr-o astfel de
experiență... umanoizii i-au introdus o sondă în nas, care a făcut un zgomot
«ca un măr ronțăit» sub ochii săi. Făcuse chiar niște desene ale acestor sonde
și ale creaturii care i-o introdusese în nas. Sonda era un dispozitiv practic, un
ac cu cioc ascuțit. înfățișarea umanoidului nu m-a intrigat, căci mai văzusem
astfel de creaturi.
Atunci i-am cerut lui Budd Hopkins mai multe informații desprinse din
cazurile lui, în legătură cu relatări privind intervenții chirurgicale efectuate
asupra capului. Din cele o sută de cazuri ale lui, patru (printre care mă număr
și eu) au relatat mici incizii în urechi sau în spatele acestora, trei - sub ochi,
iar doisprezece - de asemenea, incluzându-mă și pe mine - au descris incizii
deasupra nasului".
Cele de mai sus, relatate în parte, nu ne permit să ignorăm faptul că
extratereștrii (mai multe rase) efectuează experiențe medicale asupra
speciei umane, dorind să producă (de fapt, au produs deja) hibridul OM-
ET (ET = hibridul uman-extraterestru). Iar O.Z.N.-urile nu mai pot fl
considerate simple “lumini ciudate pe cer”. Existența lor este reală, chiar dacă
mulți dintre noi le ignoră. Și oricât am dori noi să credem că toate acestea sunt
fabulații ale unor minți bolnave, ori ale unor pesoane dornice de publicitate,
extratereștrii există. Mulți dintre ei nu pot fi deosebiți de oamenii obișnuiți
(pe parcursul lucrării, am exemplificat) și au reușit să se încrucișeze cu noi.
Acest fapt reprezintă punctul culminant al “EXPERIMENTULUI TERRA”.
Orice genetician sau elev având cunoștințe de biologie știe că numai speciile
ale căror molecule ADN sunt aproape identice se pot încrucișa. Faptul că au
fost create ființe umano-extraterestre (hibrizi) nu poate avea decât una din
explicațiile următoare:
- noi și extratereștrii care s-au încrucișat cu noi avem un strămoș comun;
- am fost creați cu gene identice (dar de către cine?);
- extratereștrii sunt umani;
- pe alte planete, datorită unor motive pe care nu le cunoaștem încă, în urma
unei evoluții pe care nu o putem explica, s-a ajuns la structuri ADN aproape
identice cu ale noastre.
Animale cobai
Teoria potrivit căreia extratereștrii ar fi răspunzători pentru mutilările
de animale (au fost semnalate mii de cazuri din toată lumea) are o vechime de
câteva decenii. Oare, cât adevăr și câtă fantezie conține această teorie? Mai
ales că aceste mutilări ridică câteva semne de întrebare, între care, de departe,
cea mai importantă este: unde sunt urmele de sânge? Pentru că nu poți să faci
o incizie, cât de mică, fără să curgă și puțin sânge. Iar, în majoritatea
covârșitoare a cazurilor, nu s-au găsit urme de sânge nici pe corpul animalelor,
nici pe pământ. Cazurile de mutilare au implicat vite, cai, oi, capre, dar și așa-
numitele animale de apartament (câini, pisici ș.a.).
Prima relatare privind răpirea unui animal de către extratereștri a avut
loc în aprilie 1897. Atunci, într-o declarație făcută la 21 aprilie, sub jurământ,
fermierul Alexander Hamilton a arătat: “Lunea trecută, noaptea, pe la orele
10 și 30 minute, am fost treziți de animalele care făceau zgomot. M-am sculat,
zicându-mi că probabil buldogul meu făcea pozne dar, deschizând ușa, am
văzut, spre marea mea mirare, că o navă aeriană cobora încet deasupra
fâneței mele, la circa două sute de metri de casă.
După ce-am chemat pe vătaf, Gid Heslip, și pe fiul meu Wall, am infășcat
niște topoare și am alergat spre țarcul vitelor. între timp, nava coborâse încet
până la vreo zece metri deasupra solului, iar noi ne apropiasem de ea cam de
cincizeci de metri.
Era în formă de țigară de foi, având o lungime cam de o sută de metri și
dedesub avea o cabină. Aceasta era confecționată din sticlă, sau poate din
vreun alt material care alterna cu benzi înguste opace. în interior era intens
iluminată și totul era perfect vizibil - nava era ocupată de șase dintre cele mai
ciudate ființe pe care le-am văzut vreodată. Cei din rmvă bolboroseau ceva,
dar n-am putut înțelege nici un cuvânt dincee espunead.
T cărțile navei ce nu erau transparente aveau culoarea roșu inchii imas muți
de mirare și de frică. Apoi, un zgomot de al nostru, titrase celor din interiorul
navei, care îndreptară lumina unui far spre m. ~, - ic îndată ce ne-au văzut, au
declanșat o forță necunoscută, și o roată mare de turbină, cu un diametru de
circa 10 metrf, care se .111
rotea încet deasupra navei, a început să huruie; nava s-a înălțat încet ca o
pasăre. Când nava a fost la circa o sută de metri deasupra noastră, mi s-a
părut că s-a oprit și că a planat exact deasupra unei juncane de doi ani, care
răgea și sărea, și care părea legată la țarc. Am alergat spre ea și am
descoperit o funie, având o grosime de circa o jumătate de țol (un țol =
25,399956 mm-n.a.), confecționată dintr-un material roșu, înnodată în jurul
gâtului; vita era prinsă în sârma țarcului, iar celălalt capăt al funiei ducea la
navă. Am încercat să desprindem funia din jurul gâtului, dar neputând, am
tăiat sârma de la țarc, după care am văzut nava cu juncana înălțându-se încet
și dispărând spre nord-vest.
Ne-am întors acasă; eram așa de speriat, încât n-am putut să dorm. M- am
sculat marți în zori și am pornit călare, sperând să găsesc vreo urmă de- a vitei
mele. N-am izbutit dar, întorcându-mă seara acasă, am aflat că Link Thomas,
care locuiește la cinci sau șase kilometri de Le Roy, a găsit în aceeași zi, pe
ogorul său, pielea, picioarele și capul vitei. Crezând că cineva a măcelărit o
vită furată, el a dus pielea în oraș pentru a fi identificată, fiind tare mirat că nu
a putut găsi nici o urmă pe solul moale. După ce pielea fusese identificată,
prin intermediul semnului ce-i fusese încrustat, m-am întors acasă. Dar, de
fiecare dată când adormeam, vedeam acel lucru blestemat, cu luminile sale
mari și cu și ființe hidoase. Nu știu dacă sunt diavoli sau îngeri, sau ce sunt;
însă noi le-am văzut, și toată familia mea a văzut nava, și n-aș mai dori să am
de-a face cu ele".
Declarația respectivă a fost considerată veridică de către cele mal înalte
foruri jurisdicționale ale Statelor Unite. Suntem îndreptățiți, deci, să-i dăm
crezare.
Nu este în intenția mea să trec în revistă mulțimea de cazuri de acest gen.
Cititorul are deja cunoștințe în acest domeniu. Iar dacă nu le-a dobândit, are la
dispoziție numeroase lucrări, atât autohtone, cât și străine, apărute în editurile
din țara noastră. Totuși, voi relata câteva cazuri.
în data de 13 septembrie 1967, spre disperarea doamnei Berle Lewis
(Colorado), calul Snippy i-a dispărut din gospodărie. Două zile mai târziu a
fost găsit în Parcul Național Great Sand Dunes, la șase mile de cel mai apropiat
drum. însă capul, gâtul și umerii calului erau cu totul lipsite de carne, pielea
era trasă de pe cap și aruncată spre spate. Toate organele interne lipseau.
în fața acestui caz, șeriful Ben Philis din Alamosa s-a mărginit să afirme că
animalul a fost ucis de trăznet ! însă, un medic veterinar l-a contrazis, spunând
că moartea calului nu a fost provocată, în mod sigur, de vreun fenomen natural.
“Cine era responsabil pentru această moarte misterioasă? D-na Lewis și
fratele său Harry King s-au interesat la cea mai apropiată locuință omenească,
și stăpâna, în vârstă de 87 de ani, a declarat că, în ziua răpirii lui Snippy, a
văzut un mare obiect zburând pe deasupra casei, aproape atingând
acoperișul... ”37
Capitolul X
CONSPIRAȚIA TĂCERII
*
“Ceea ce te surprinde este gradul de inteligență al celor care văd O.Z.N.
-uri și le semnalează; ei depășesc sigur nivelul mediu, iar în unele cazuri sunt
mult deasupra acestui nivel. Martorul ocular tipic este un om cinstit și demn de
încredere”
dr. Allen Hynek
Rațiunile cenzurii *
Existența unei cenzuri riguroase în problematica ozenistică nu mai
constituie un secret. Este un adevăr indiscutabil. Care a generat cea mai mare
dezinformare a opiniei publice internaționale din istoria Omenirii. Toate
guvernele Marilor Puteri, organismele guvernamentale și serviciile lor secrete
sunt implicate în a pune “pumnul în gură” martorilor. Iar deasupra tuturor se
situează Unchiul Sam - cel care, temându-se de vechea ordine mondială, a
instaurat Noua Ordine Mondială.
Dar de ce s-a instituit această cenzură, iar opinia publică este dezinformată?
Voi exemplifica cu activitatea din Statele Unite ale Americii, exemplul cel mai
concludent.
Mai multe rațiuni au generat această politică. Voi enumera câteva dintre ele.
în 1947, când, pe cerul nocturn al Europei, o parte din Asia, Statele Unite și
țările Americii de Sud, a început “valsuF O.Z.N.-urilor, în mințile celor de la
Casa Albă, a celor din instituțiile guvernamentale, precum și a națiunii
americane mai era încă proaspătă amintirea panicii cauzate de emisiunea
din 1938, de la radio, a lui Orson Welles despre “Războiul Lumilor”. A fost
o emisiune radiofonică neinspirată, dar deosebit de veridică, care a declanșat o
isterie colectivă. Națiunea americană era convinsă că Pământul a fost
atacat de marțieni. Teama de necunoscut a declanșat cu destulă ușurință acea
isterie colecivă. în consecință, cei implicați în această cenzură și dezinformare
au considerat că este mal bine să ascundă adevărul privind “fenomenul O.Z.N.”
și să dezinformeze națiunea americană.
în același timp, în perioada respectivă, Marile Puteri se aflau doar la nici doi
ani de la sfârșitul celei mari mari conflagrații din istoria omenirii și suspiciunea
era în floare. Din toate părțile. Iar invazia de nave ciudate a determinat atât
Statele Unite, cât și Uniunrea Sovietică să se suspecteze reciproc de
experimentarea unor aparate de zbor cu performanțe deosebite. Și, mai
înainte ca această presupunere să fie confirmată sau dezmințită, ambele puteri
au urmat politica tăcerii. Că apoi au întreținut artificial Războiul Rece (după
cum este prezentat în capitolul respectiv) este o cu totul altă problemă.
După cel de-al doilea război mondial, când obiectele zburătoare
neidentificate au început să violeze spațiul aerian al Statelor Unite, împiedicând
orice încercare de a le identifica, autoritățile (în special cele militare) au
început să se alarmeze. Acei invadatori necunoscuți depășeau cu ușurință
avioanele de luptă americane, zburau cu viteze incredibile, își schimbau brusc
direcțiea la o viteză care ar fi distrus orice avion. Oamenii de știință și din
aviație și-au dat seama că nimeni de pe Terra n-ar fi putut construi asemenea
vehicule spațiale. S-a concluzionat că ele veneau de pe o altă planetă.
Atunci, peste acest subiect a fost aruncată o pătură groasă pe care scria “top
secret’...
1952 reprezintă anul când O.Z.N.-urile au erupt pe deasupra
Washingtonului, în trei valuri succesive. Armata (și aici se includ toate
forțele) avea misiunea de a controla spațiul aerian de desupra teritoriului
național, precum și de a identifica orice obiect având intenția să pătrundă în
acest spațiu aerian. însă, nu putea să domine O.Z.N.-urile și a fost pusă în
fața unei dileme: să admită că există ceva în atmosferă pe care nu-l putea
controla, în pofida faptului că avea felia cea mai mare din întregul buget
național, sau să nege existența acestui fenomen (O.Z.N.-urile), în timp ce se
studia mai departe. S-a ales cea de-a doua variantă.
Ulterior, la cele de mai sus, s-a adăugat încă un aspect deloc de neglijat.
Pentru a-l prezenta îl citez pe R. Pinotti: “(...) Prima și cea mai evidentă
consecință (a unui eventual contact între pământeni și locuitorii unei alte
planete - n.a.), în S.U.A., ca și în Rusia, ar fi, în orice caz, sfârșitul imediat al
hegemoniei mondiale ruso-americane: americanii și sovieticii ar descoperi
atunci, brusc, că se află pe același plan cu orice țărișoară subdezvoltată din
Lumea a Treia. Și, cu siguranță, aceasta n-ar li o traumă de neglijat pentru ei...
A fost nevoie să se câștige timp, negând și minimalizând pe cât posibil, atât
timp cât tensiunea provocată de observații și temperată dé «conspirația
tăcerii» o permitea”.
Rațiunile pentru instituirea acestei cenzuri și a dezinformării opiniei publice
se află pe undeva în cadrul acestui complex de împrejurări. Unde anume, nu
putem decât să ghicim.
“omuleților cenușii”...
135
Proiectul “POUNCE” - rezultat din proiectul “Snowbird” care, pe lângă
cercetarea navelor prăbușite, se ocupă și cu cercetarea biologică a ocupanților;
Proiectul “REDLIGHT” - zboruri test cu nave cosmice puse la dispoziție de
extratereștri ori construite în colaborare cu aceștia; acest proiect se desfășoară,
în prezent, cu rezultate deosebite; centrul este în Nevada, pe teritoriul lui Area
51/Groom Lake;
Proiectul “LUNA” - numele de cod pentru extratereștrii de pe Lună,
observați și filmați de astronauții misiunii “Apollo”; pe astrul îndrăgostiților, au
fost construite explorări miniere și tot acolo este baza marilor nave-portavioane
în formă de trabuc;
Proiectul “DELTA FORCE” - selecționarea și pregătirea militarilor care
compun unitățile speciale destinate pentru apărarea și securitatea tuturor
obiectivelor și proiectelor.
Concluzionând asupra activității desfășurate de agențiile guvernamentale și
serviciile de informații în cadrul acestei “conspirații a tăcerii’, trebuie să
precizez că numeroși cercetători ozenologi au afirmat, încă din anii '60, că
povestea cu “metodele de protecție a informațiilor” reprezintă paravanul
care le permite organizațiilor menționate mai sus să țină ascunse anumite
date de importanță vitală. Concentrate, ideile acestora sunt:
- O.Z.N.-urile sunt vehicule spațiale interplanetare, pilotate de
reprezentanții unei/unor civilizații net superioară nouă;
- guvernul american cunoaște această problemă;
- informațiile sunt ținute ascunse pentru a nu provoca panică (vezi
răpirile de persoane în vederea unor experimente medicale și formarea unei rase
hibride, examinările efectuate pe animale și, cel mai important, răpirea a mii de
oameni care nu s-au mai întors niciodată).
Capitolul XI
REDUȘI LA TĂCERE
“Oamenii doresc să afle misterul propriei lor existențe.”
“Bărbații în negru”
Eu, personal, cred că ceva este putred în “problematica ozenistică”!
Categoric, ceva s-a petrecut de-a lungul deceniilor și se petrece și în zilele
noastre. Deoarece, cele câteva cazuri pe care le voi prezenta în acest capitol
seamănă suspect de mult cu operațiunile acoperite desfășurate de
monstruoasa agenție C.IA Și sunt convins că în ele sunt implicați și agenți
guvernamentali, care fac parte din unele organizații supersecrete, și chiar
și extratereștrii.
Cine a studiat ori a citit despre “problema O.Z.N.-urilor” imposibil să nu fi
auzit despre “bărbații în negru”. Cine sunt nu se știe. Doar se bănuiește. Ce
vor? Studierea cazurilor care vor fi prezentate răspunde la această întrebare. Și,
foarte interesant, acești “bărbați în negru” au apărut odată cu “era
ozenistică”, despre care am specificat că a început în 1947.
Sute de persoane care au participat la întâlniri cu O.Z.N.-uri au depus
plângeri de hărțuire din partea unor “bărbați îmbrăcați complet în negru” și
descriși deplasându-se numai în mașini negre mari, care, deși sunt modele
vechi, par ca “scoase din cutie”. Numerele de înmatriculare sunt
întotdeauna neînregistrate. Și au remarcat câteva ciudățenii în
compartamentul unora dintre ei: se îmbracă într-un stil ieșit din modă de ani
de zile, au dificultăți de respirație sau de vorbire; de mai multe ori au
observat că înghit câte o pastilă. Uneori, merg pe cel mai mare ger fără
îmbrăcăminte groasă, fapt ce pare să nu-i incomodeze deloc.
Acești "bărbați în negru" pun martorii în fața unor situații stânjenitoare:
descriu evenimentele la care au fost martori mai bine decât ei și par a
cunoaște orice obiect pe care l-au luat de la fața locului, sau dacă au
fotografiat întâlnirea cu O.Z.N.-ul. Foarte curios este și faptul că află imediat
domiciliul martorilor. în majoritatea cazurilor, au amenințat
martorul/martorii și familia, dacă nu vor păstra tăcerea ori dacă nu le dau
obiectul/fotografia de la/făcută la fața locului.
Este aproape imposibil a-ți da seama unde se sfârșește conspirația C.I.A. ori
a altor organisme guvernamentale pentru a nega
existența O.Z.N.-urilor și a ține secrete toate informațiile despre ele și unde
începe acțiunea similară a ocupanților O.Z.N.-urilor înșiși. La 1 martie 1967,
generalul Hewitt T. Wheles a emis un memorandum oficial, declarând:
"(...) persoane care susțin că reprezintă Aviația sau alte instituții ale Apărării
au contactat cetățeni care văzuseră obiecte zburătoare neidentificate. S-a
raportat cazul unui individ în haine civile, care s-a prezentat ca membru al
N.O.R.A.D., a cerut și a primit fotografii aparținăndu-i unui cetățean privat.
într-un alt caz, o persoană în uniforma Air Force a interpelat poliția locală și
pe alți cetățeni care observaseră un O.Z.N., i-a adunat într-o clasă de școală și
le-a spus că nu văzuseră ceea ce credeau că văzuseră și că nu aveau voie să
vorbească nimănui despre cele văzute..."29
Foarte interesante sunt cele spuse de scriitorul Brad Steiger: “Cei care au
făcut fotografii cu O.Z.N.-uri au fost vizitați de indivizi foarte neobișnuiți, care
au confiscat imaginile și negativele - adeseori, declarându-și afilierea
guvernamentală. După ce un participant a trecut printr-o confruntare cu
M.I.B.-ii (“bărbații în negru”, în jargon american - n.a.), telefonul începe să
sune la toate orele, cu amenințări sau voci mecanice fără sens. Programele
de radio și televiziune sunt întrerupte de semnale anormale, rețelele video și
audio sunt blocate pentru a introduce imagini de personaje în robe, uneori cu
glugă, care îi instruiesc pe observatorii de O.Z.N.-uri să coopereze și să
păstreze confidențiale toate informațiile pe tema O.Z.N.- urilor. în schimb...
misterioasele entități le promit destinatarilor roluri- chele în tot felul de
proiecte minunate, de pe urma cărora va beneficia întreaga omenire”.
Cele de mai sus mă fac să concluzionez că, la această largă acțiune de
intimidare a martorilor care au asistat la un ‘fenomen O.Z.N.” și păstrarea
secretă a informațiilor, își aduc o contibuție hotărâtoare și ocupanții acestor
O.Z.N.-uri. Oare nu sunt mână-n mână cu oficialitățile guvernamentale? Sau
acționează separat? Ei bine, la aceste întrebări nu știu ce să răspund...
Martorii - intimidați de “bărbați ciudati”
>f»
Prezint mai jos câteva cazuri pe care le consider semnificative.
... în după-amiaza zilei de 21 iunie 1947, trei membri ai unui echipaj de
salvare, condus de Harold Dahl, cu ei fiind și fiul său cu câinele, se aflau într-o
ambarcațiune în apropierea Insulei Maury. La un moment dat, au observat
șase farfurii zburătoare, având diametrul de circa 30 metri fiecare, zburând
încet la o altitudine de circa 600 metri. Zburau în formație, cel de-al șaselea
fiind în mijloc și părând a avea dificultăți. Au coborât până la 20 metri, s-au
oprit, unul dintre O.Z.N.-uri atașându-se de cel ce părea a fi în dificultate. După
câteva
minute, a deversat “o ninsoare de fulgi ca foița de aluminiu, urmată de
circa 20 tone de material fierbinte, greu ca zgura, din care o parte a rănit
brațul fiului lui Dahl, i-a ucis câinele și a avariat ambarcațiunea. A doua zi,
un necunoscut în costum negru a apărut la ușa lui Dahl și a descris întregul
eveniment ca și cum ar fi fost de față. L-a prevenit pe Dahl că asistase la
lucruri pe care n-ar fi trebuit să le vadă și că el și familia lui aveau să fie. în
pericol dacă mai spunea cuiva. După scurt timp, doi ofițeri Air Force care
anchetau afirmațiile lui Dahl au murit, când avionul cu care transportau o
mare cantitate din zgura recuperată a explodat și s-a prăbușit în împrejurări
misterioase. S-a suspectat un sabotaj”.28
Deci, “vizitatorul” știa mai multe despre un eveniment la care au fost
doar patru martori. Sunt sigur că și ceilalți din echipa de salvare au fost, la
rândul lor, “vizitați”. Ulterior, evenimentul respectiv a fost declarat drept o
farsă. Dar despre avionul care a explodat în aer nu s-a oferit nici o explicație,
decât că “a fost un sabotaj”...
Se pare că acești “bărbați în negru”, pe lângă faptul că știu mai multe
despre evenimentele respective decât martorii, nu au scrupule când e vorba de
înlăturarea martorilor incomozi.
... în seara zilei de 23 noiembrie 1956, la orele 23:35, Julio Ladaleto circula
cu mașina în afara localității Cojutepeque (San Salvador), când a văzut un
O.Z.N. oprit la circa 35 metri. A oprit mașina, a coborât și a apreciat
diametrul acestuia la 13 metri. A văzut o ființă înaltă de 2,5 m, care părea că
inspectează ceva. A fotografiat întreaga scenă și, când s-a îndreptat spre
O.Z.N., ființa a urcat repede în el iar acesta și-a luat zborul.
Chiar a doua zi, înainte de a apuca să povestească cuiva ciudata
întâmplare, Ladaleto a fost vizitat de câțiva “bărbați ciudați”, care s-au
prezentat drept ziariști. Din conversația cu aceștia, se părea că ei cunosc mai
multe. Nu au plecat până când Ladaleto nu le-a dat filmul din aparat.
Nu, ceva e putred ! Cum se poate ca acești bărbați, în toate cazurile, să afle
imediat adresa martorilor și să cunoască atâtea despre evenimentlee respective?
Chiar dacă ar fi agenți de informații. Ceva nu se potrivește cu logica...
... în seara zilei de 13 iulie 1967, Robert Richardson și Jerry Quay circulau
cu mașina între localitățile Maumee și Whitehouse. Când au trecut de o
cotitură, au văzut o lumină albă-albăstruie care bloca drumul. Deși Richardson
a frânat brusc, mașina s-a lovit de ceva, moment în care amândoi au închis
ochii. Când i-au deschis, în fața mașinii nu era nimic. Verificând și pe dinafară,
Richardson a găsit o bucată de metal pe care a luat-o cu el. Deși au anunțat
incidentul la patrulele rutiere și la poliție, la fața locului nu s-a găsit absolut
nimic, decât dârele lăsate de frânarea mașinii.
De data aceasta, curios, "bărbații în negru" au acționat cu întârziere. La trei
zile de la incident, Richardson a fost vizitat de doi tineri, care nu s-au
identificat și l-au luat la întrebări. La plecare, a observat că s-au urcat într-un
Cadillac negru, producție 1953, cu numărul 8577-D.A raportat totul poliției
din Toledo, care a descoperit că acel număr nu fusese încă emis !
La o săptămână, doi bărbați s-au prezentat la domiciliul lui Richardson,
căutând să-l convingă că nu a avut loc o coliziune. Lansând amenințări vagi
la adresa soției lui, dacă nu le dădea bucata de metal, Richardson a fost
nevoit să le-o predea. Despre toate acestea nu a mai relatat nimănui, decât foarte
târziu, când Lorenzen a prezentat mai multe întâmplări de acest gen în lucrarea
“UFOs Over America".
Extratereștrii - infiltrați în Pentagon!!
“Bărbații în negru” sunt preocupați și de cercetătorii fenomenului
O.Z.N. Exemplul de mai jos, descris de scriitorul Barker, este concludent:
“John Stuart era cofondator al «Flying Saucer Investigators», din Hamilton,
Noua Zeelandă. într-o zi a anului 1952, cam la 30 de minute înainte de miezul
nopții, a primit un telefon prin care un glas mecanic se declara a fi de pe o
altă planetă. Glasul l-a prevenit să nu se mai amestece în probleme care nu-l
privesc. Stuart și partenerul lui, Doreen Wilkinson, au fost hărțuiți de persoane
paranormale și amenințați, până și-au întrerupt cercetările. Decizia finală de
a renunța a fost luată când pe Stuart l-a vizitat un bărbat, care i-a spus ceva ce
l-a speriat foarte rău și a luat cu el cea mai prețioasă dovadă a lui Stuart - un
fragment metalic căzut dintr-un O.Z.N. Acest lucru s-a întâmplat în 1955”.
Dar cel mai concludent exemplu sunt evenimentele trăite de Albert Bender,
cel care a întemeiat, în aprilie 1952, “Biroul Internațional al Farfuriilor
Zburătoare", care publica și revista “Space Review”, ce se ocupa de studiul
fenomenului O.Z.N. în urma unui telefon anonim pe care l-a primit pe data
de 30 iulie 1952, a trăit evenimente inimaginabile, greu de crezut.
“Personaje stranii, umbrite, cu ochi luminoși și pielea închisă, îmbrăcate
complet în negru, apăreau în săli de spectacole sau pe străzi întunecoase.
Până la urmă, au apărut și în casa lui Bender... într- un târziu, trei dintre
acești M.I.B.-i s-au materializat în locuința lui - à la Star Trek - și i-au dat un
disc metalic în forma planetei Saturn, mic cât o monedă, l-au explicat că urma
să funcționeze ca emițător, în conjuncție cu radioul său. Aplicându-le
instrucțiunile de folosire a discului, Bender a fost transportat instantaneu într-
un loc necunoscut, pe care l-a bănuit a fi interiorul unei farfurii zburătoare.
Acolo, niște ființe «extraterestre» i-au spus că specia lor vizita Pământul de
ani 140
de zile pentru a recolta un anumit compus chimic din oceane. I s-a
explicat că, pe Pământ, preluau forma omenească și că mulți dintre ei se
infiltraseră în Pentagon și în alte instituții sensibile, în scopuri
informative.’*7
I s-a mai spus că nu avea voie să le dezvăluie secretele. După ce i-au
prezentat fotografii cu toate stocurile de arme atomice de pe Terra, l-au
prevenit că dacă pământenii vor interveni în planurile lor, aveau
posibilitatea să distrugă întreaga planetă prin detonarea simultană a
tuturor armelor atomice. Apoi, Bender s-a trezit din nou în camera sa.
La 1 august 1953, a trăit o altă experiență uluitoare. De data aceasta, a fost
transportat în Antarctica, unde, într-o imensă grotă, i-au fost arătate nouă
nave imense și procesul tehnologic prin care se extrăgea substanța chimică
din apă. “înălțatul”, după cum era numit un extraterestru înalt de trei metri, i-
a răspuns la toate întrebările pe care Bender i le-a pus. După ce a fost avertizat
din nou să păstreze tăcerea, a fost transportat înapoi în camera lui.
A mai avut și alte întâlniri cu aceștia, fiind inclusiv transportat pe planeta
lor. Aici i s-a implantat un emițător, spunânu-i-se că va fi supravegheat
permanent, iar după ce-și vor îndeplini misiunea pe Terra poate povesti totul.
Ani de zile a tăcut. Când a considerat că extratereștrii și-au îndeplinit
misiunea pe Pământ, și-a publicat povestea. între timp, deoarece i s-au dat toate
informațiile pe care le ceruse cu privire la O.Z.N.-uri, a dizolvat “Biroul
International al Farfuriilor Zburătoare”.
Deși răpirile sale par destul de reale, este posibil ca Bender să se fi apropiat
prea mult de rezolvarea enigmei O.Z.N.-urilor. Atunci, i s-a implantat ceva în
creier pentru a-l împiedica să-și continuie cercetările (lucru ce s-a și întâmplat),
ori creierul i-a fost spălat și lăsat cu amintiri artficiale. Oare să fi fost supus unei
hipnoze posthipnotică? De reținut că pomenește foarte des de “bărbații
îmbrăcați în negru”, care se plimbau pe străzi, ori apăreau în locuri publice
(săli de spectacole).
în orice caz, cele relatate de el au suscitat controverse foarte aprinse în
rândul cercetătorilor fenomenului O.Z.N.
De-a lungul anilor, mai mulți cercetători O.Z.N. au murit în condiții mai
mult decât suspecte. Sau, în urma amenințărilor, când s-a văzut că nu-și
întrerup activitatea, a fost ucis un membru al familiei, fapt ce l-a determinat
să abandoneze orice cercetare în acest domeniu.
Dl. Stevens, soțul doamnei Jenifer din Schenectody (New York),
cercetătoare a fenomenului O.Z.N., a murit subit, după ce ea a primit mai multe
telefoane anonime de amenințare. Și-a abandonat cercetările. Morris K. Jessup
și dr. James E. MacDonald s-au sinucis ! Cercetătorul D. Scott Rugo a fost
înjunghiat mortal în casa sa !!
O.Z.N.-urile...ies pe la Polul Sud ?!
Dacă cititorul citește separat fiecare caz prezentat, totul i se pare o aiureală
sau fabulația autorului. Dar, după lecturarea tuturor (și aceste cazuri au fost cu
sutele), analizându-le, trage niște concluzii uluitoare, în care predomină
scenariul de supravegheri, răpiri, amenințări, asasinate ș.a. Dar “bărbații în
negru" au fost observații conducându-și mașinile negre spre și dinspre
OZ.N.-uri ! Nu este exclusă implicarea agenților C.I.A, K.G.B., ale unor
instituții guvernamentale sau unor organizații ultra-secrete. Sau chiar legătura
dintre aceștia și extratereștri...
“Un băcan și doi polițiști au privit un O.Z.N. întunecat coborând la sol doi
cilindri, în timp ce staționa la vreo 20 metri deasupra unei câmpii de lângă
Miami, Florida. Cilindrii s-au despicat și s-au dizolvat complet, dând la
iveală o mașină șl câțiva oameni în costume de birou. O.Z.N.-ul a zburat.
Oamenii au intrat în Sedan, care a traversat câmpia spre un drum și a plecat.
Polițiștii au refuzat să-i urmărească, dând de înțeles că intenționau să uite
incidentul”.17 Oare, șefii polițiștilor au dat ordine subordonaților “să întoarcă
capul” în cazul în care sunt martorii unor asemenea evenimente? Prin prizma
celor prezentate până acum, totul pare posibil...
Sunt sigur că și agenții C.I.A. și ai altor instituții guvernamentale sunt la
curent cu toate acestea. Ei sunt informați despre martorii oculari ai fenomenelor
O.Z.N. și locul unde domiciliează. Știu la cine să se ducă pentru a-i amenința.
Dar cine îi informează? Oare nu cumva ocupanții O.Z.N.-urilor? Am prezentat
deja faptul că serviciile de informații cunosc mai multe despre
controversatul fenomen O.Z.N. decât recunosc și că fac multe eforturi
pentru a manipula opinia publică. Vă mai aduceți aminte despre tratatul
dintre extratereștri și guvernul Statelor Unite ale Americii, încheiat chiar
cu președintele? Și ce facilități le oferă extratereștrilor în schimbul
tehnologiei?
în cartea sa “Ei știau prea multe despre farfuriile zburătoare”, Gray Barker,
o somitate recunoscută în problematica ozenistică, vorbește despre “misterul
antarctic” sau despre numărul neobișnuit de mare al O.Z.N.-urilor,
ridicându-se și coborând, în zona Polului Sud, ceea ce vine în sprijinul
teoriei deschiderii polare prin care farfuriile zburătoare ies și intră în golul
Pământului. în cartea sa, el menționează un australian și un cercetător din
Noua Zeelandă, numiți Bender (vă mai amintiți de el?) și respectiv, Karrold,
care credeau că farfuriile zburătoare provin și își au baza în Antarctica și
încercau să le stabilească traseul, când deodată au fost opriți din cercetările lor
de către “trei oameni în negru”, agenți secreți guvernamentali, care aparent
vroiau să suprime asemenea cercetări, așa cum a fost suprimată în presă
publicitatea în 142
jurul zborului de 2.300 mile ale amiralului Byrd spre un teritoriu
necunoscut, netrecut pe nici o hartă și care se află dincolo de Polul Sud,
înăuntrul deschiderii care duce în interiorul gol al Pământului.
Același caz, prezentat din surse diferite...
Capitolul XII
MARILE DIVERSIUNI ALE SECOLULUI XX
Criogenia învie...mumia ?
...în vara anului 1965, televiziunea rusă a prezentat un experiment
deosebit: doi câini au fost înghețați timp de o săptămână. în a șaptea zi
(când și Dumnezeu s-a odihnit după facerea Lumii) au fost dezghețați. Minune
mare: cei doi câini au revenit la viață și erau foarte vioi !
Tema este foarte fierbinte. Se știe că mulți multimilionari excentrici, suferind
de anumite boli pe care medicina actuală nu le poate vindeca, au fost puși să fie
înghețați, prin testament lăsând dorința lor de a fi dezghețați atunci când știința
va fi atât de avansată încât să-i vindece. Iar americanii, în cadrul programului
lor de zboruri spațiale, sunt preocupați de cum ar putea să-i înghețe pe
cosmonauți, pentru a-i trimite pe rute foarte lungi.
Deocamdată, acest lucru este o fantezie. Dr. Hermann Dobbelstein a
declarat: “Pot fi conservate oase, sânge, chiar spermă, dar a conserva un
organism întreg, menținându-l în stare de~ funcționare, este foarte greu, iar un
pas în acest sens este foarte mult. în realitate, un asemenea pas este o
imposibilitate, este o utopie". Și încheie: “Omul înghețat este imposibil de
readus la viață. El nu se poate lăsa să fie înghețat, ca mai târziu să fie
dezghețat și să-și trăiască în continuare viața”.
Atunci, cum rămâne cu înghețarea și dezghețarea celor doi câini? Consider
că totul a fost o farsă. Câinii respectivi nu au fot înghețați o săptămână. Nici
măcar o oră. Probabil, și sunt sigur de acest lucru, rușii au folosit o hibernare
artificală a celor doi câini, care au rămas o perioadă de timp vii. Aceasta,
probabil, a dus la concluzia că au fost înghețați. Totul a fost o fantezie a
medicinii...
Este dreptul americanilor să se gândească la înghețarea cosmo- nauților.
Această problemă poate și trebuie să fie luată în serios. Este menirea științei să
se preocupe de orice posibilitate în acest sens. Dar, de la fantezie și discuții și
până la preocupări serioase, drumul este lung.
în numeroasele tăblițe din lut descoperite în Sumer se specifică că cei 23
de regi ai așa-numitei “prime dinastii” au trăit în total 24.510 ani, 3 luni și 3
zile și jumătate (circa 1.065 de ani pentru fiecare I). Și Biblia menționează
vieți foarte lungi, ca și miturile ori legendele altor popoare. “Ideea de viață
neînchipuit de mare a persoanelor ce sunt amintite în acele scrieri, ne duce cu
gândul la posibilitatea ca acestea să fi
fost mumificate sau înghețate. Urmând această teorie, s-ar putea presupune
că acei cosmonauți, călători spațiali, au înghețat personalitățile lumii antice,
într-un somn adânc, artificial, așa cum spun legendele, cu scopul de a le
readuce la viață la o nouă vizită, pentru a se întreține cu ele. La sfârșitul
fiecărei vizite, un număr de oameni din clasa preoților era strâns, de către
călătorii spațiali, să prepare “morții vii” - așa cum erau numiți - și să-i
păzească într-un templu uriaș (piramidele?! - n.a.) până când zeii se vor
reîntoarce. ”26
Armstrong “pășea pe Lună”...lângă Las Vegas !!
Mărturisesc sincer că am stat foarte mult pe gânduri până se aștern pe hârtie
cele de mai jos. Deoarece sunt de domeniul incredibilului. Dar această
problemă, mai binezis înșelătorie, am întâlnit-o în mai multe lucrări pe care
le-am studiat pe timpul documentării.
Kaysing Bill, în cartea sa “IVe Never Went to the Mcon: America’s Thirty
Billion Dollars Swindle T (“Noi n-am fost niciodată pe Lună. O escrocherie
de 30 miliarde dolari I”), apărută în 1991, ne prezintă “țeapa” astronomică pe
care am primit-o noi, cei neinițiați, din partea conducătorilor NASA și ai lumii.
“Uriașul pas pentru omenire” al lui Neil Armstrong 11, din 20 iulie 1969,
când acesta "a atins, pentru prima dată în istorie, solul lunar”, nu a avut loc la
240.000 mile deasupra Pământului, ci la... 90 de mile nord de Las Vegas !
Fost tehnician la Rockwell International, Kaising consideră această “glumă”
drept cea mai mare înșelătorie din istorie, iar guvernul american ca fiind cel
mai mare specialist în astfel de trucuri. De asemenea, el a declarat că și alte
misiuni americane de explorare a spațiului cosmic au fost tot atât de false,
trâmbițând despre minciunile prezentate ca reale: fotografii trucate, mostre de
sol lunar false și astronauți programați. Și, fapt foarte curios, nici o
oficialitate americană, nici un reprezentat de la NASA nu au dat vreo replică
celor dezvăluite de Kaysing...12
lată câteva din întrebările pe care acesta le-a pus celor de la NASA, la
care nici până în ziua de azi nu a primit răspuns. Mai mult, cei implicați
sume fabuloase pentru “Războiul Stelelor”. Dar, în același timp, era absolut
nevoie ca, în acest caz - posibilitatea unui conflict interplanetar - , să aibă
aliați. Și, sunt convins, că atenția lor s-a îndreptat spre Uniunea Sovietică. în
primul rând. Și, tot atât de sigur sunt că oficialitățile americane - doar la cel mai
înalt nivel - i-au înștiințat pe sovietici în legătură cu "accidentul spațial" de la
Roswell, după care au semnat mai multe acorduri secrete. Apoi, pentru
opinia publică internațională, în cadrul Războiului Rece, a început cursa
înarmărilor și... lupta pentru cucerirea Cosmosului.
în aceast “luptă”, americanii și sovieticii, cu țările de sub influența lor, se
“întreceau” de ochii lumii. în fapt, aproape totul se desfășura în strânsă
cooperare și cunoștință de cauză. Ambele puteri au beneficiat, cred că situația
este identică și în prezent, de ajutorul extrate- reștrilor (care civilizație? -
numai ei și bunul Dumnezeu o știu).
“Cine domină Luna, domină Terra”
Atât Uniunea Sovietică, cât și Statele Unite ale Americii nu au fost călăuzite
de imperative umanitare când s-au angajat în programe spațiale fabulos de
costisitoare. Era evident că, deși cu bătaie lungă, ele aveau o foarte mare
importanță militară. Prima lor atenție s-a îndreptat spre astrul pașnic al
îndrăgostițijor - LUNA. Spre exemplu, purtătorii de cuvânt ai Departamentului
Apărării din Statele Unite au lansat, în fața președintelului și a Congresului,
precum și a mass-media, sloganul că “țara care ar domina Luna, ar domina și
Pământul”.
Totul era fals, o pură fantezie să crezi că, instalând pe Lună o bază militară,
aceasta ar putea avea efecete strategice pe Pământ. A ataca de pe Lună planeta
noastră - indiferent în care punct al ei - este cam același lucru cu a ataca cu un
Trabant și o pușcă-mitralieră un tanc afalt la o depărtare de 1.000 km. Cu toate
acestea, sloganul respectiv a pus efectiv în mișcare programul spațial american
intitulat “Omulpe Lună!’.
Mai mulți oameni de știință au demolat graba lipsită de rațiune pentru a
ajunge pe Lună, invitând la adoptarea unui program de durată mai lungă. însă,
cei care doreau ca acest lucru “să fie făcut acum” au avut câștig de cauză. Ei au
organizat și pus în aplicare "teapa Apollo", înghițită pe nerăsuflate de opinia
publică internațională. Americanii erau mândri că au pus primii “piciorul”
pe Lună...
Dar, curând, pretextul “necesității militare” a devenit transparent Având
nevoie de tot mai multe miliarde de dolari, partizanii explorării Cosmosului au
motivat atunci necesitatea măririi bugetului lor invocând că s-a am pierdut
“întrecerea cosmică" cu Uniunea Sovietică.
Pot afirma, fără teama de a greși, că americanii au manifestat o grabă
nebună pentru a pune piciorul pe Lună. Iar pentru această grabă nu s-a ținut
cont de nimic, nimeni nu a cerut socoteala cât se 151
plătește. Această rapiditate mă face să concluzionez că americanii știau că
pe Lună se află cel puțin o bază a extratereștrilor. Probabil au aflat acest
lucru în cadrul protocolului încheiat între președintele Dwight D. Eisenhower și
primul ambasador extraterestru, înălțimea Sa Omnipotentă CRLLL, sau
KRLLL. în orice caz, programul spațial american și fenomenele lunare au
generat o serie de întrebări la care nu s-a răspuns nici în ziua de astăzi.
C.I.A. - paravanul multor “afaceri murdare”
Printre altele, acum se știe că C.I.A. a servit drept paravan multor acțiuni
și “afaceri murdarei’ oficiale, precum și a dezinformării opiniei publice cu
privire la adevărul despre OZ.N.-uri. în 1947, a cerut înființarea a două
organisme care să se ocupe exclusiv de studierea ‘fenomenului ozenistic”:
Intelligence Advisory Committee - IAC și Office of Scientific Intelligence -
OSI.
Când am citit despre misiunile acestor două organisme, dar mai ales când am
observat cine erau membrii lor, m-a surprins prezența în IAC a unui adjunct
special al ministrului de Externe (secretarul de Stat). Atunci, m-am întrebat:
ce logică a determinat prezența unui funcționar al acestui minister în acest
organism? După o reflecție mai îndelungată, citind și printre rânduri, mi-am
răspuns tot singur el se afla acolo pentru a-i ține pe sovietici la curent cu
“accidentul cosmic” de la Roswell (prin ambasada lor de la Washington).
Vi se pare deplasată această concluzie?
lată încă un element care demonstrează că Uniunea Sovietică nu era
considerată un potențial adversar. Și atunci... de ce Războiul Rece?
Să vă mai ofer un element. în 1953, astrofizicianul american Donald Menzel
a publicat o lucrare în care argumenta, cu probe “științifice’’, că O.Z.N.-urile
nu există, ele fiind fantezia celor care le-au văzut. Ei bine, nu după mult timp,
această carte a fost tradusă în limba rusă, fiind singura carte de acest gen din
Occident publicată în Uniunea Sovietică.
Coincidență? Nu cred. înțelegere între cele două puteri? Categoric.
Ce părere aveți, stimați cititori? V-am prezentat câteva argumente în
susținerea ipotezei la care am ajuns: că Războiul Rece a fost o cacialma? Pe
care am crezut-o mai bine de patru decenii. Dar aveți răbdare...
Capitolul XVI
PLANURI PENTRU ÎNTÂLNIRI VIITOARE
Omenirea - experiment pentru...înmulțirea LOR ?!
lată-ne, stimați cititori, la capătul unui drum, pe care am străbătut, într-o
formă foarte concentrată, istoria speciei umane. Afirmația poate părea puțin
pretențioasă, dar trebuie avut în vedere faptul că domeniul pe care l-am
abordat este mai restrâns în țara noastră. Din acest domeniu, am evidențiat
că destinul Omenirii s-a intersectat, încă de ia început, cu alte civilizații, ea
fiind (Omenirea) rezultatul unui experiment. Pare de necrezut, însă am
demonstrat acest lucru. Am accentuat, și cititorii cred că au reținut acest aspect,
că o civilizație (sau mai multe), care vizitează Terra de milioane de ani, are
perioade de viață ale membrilor ei de câteva sute de ani pământeni. Dar
este pe cale de dispariție. Nu se mai poate reproduce. Am arătat, de
asemenea, că, și în zilele noastre, semenii noștri întru rațiune ne monitorizează
îndeaproape. Și totul te duce cu gândul că suntem urmăriți îndeaproape de
mai multe civilizații. Care chiar se luptă între ele! Cel puțin o civilizație a
luat deja legătura, în cel mai deplin secret, cu “elita” mondială. Alta, sau
altele, păstrează, pe moment, o poziție circumspectă.
Dar ce ne rezervă viitorul?
Voi prezenta rezultatele unui sondaj mai vechi. Și anume, cel realizat de
către Institutul francez pentru opinia publică (I.F.O.R) și dat publicității într-un
număr din septembrie 1969 al revistei “Paris-Match”. Din lotul chestionat,
42% din francezi credeau că, într-un viitor nu prea îndepărtat, omul va atinge o
planetă pe care există viață inteligentă, și același procentaj și-au exprimat
convingerea că acest contact va avea loc pe planeta noastră - Terra.
Dar când va avea loc acest contact?
în mod sigur, într-un viitor apropiat ! “Calculele efectuate după formula
elaborată de reuniunea de la Green Banks au arătat, cu multă putere de
convingere, că în Univers există, la ora actuală, destule civilizații care-și
caută semenele, și unele dintre ele poate le-au șl găsit... în mod sigur, în
Univers trebuie să existe și civilizații mal avansate decât a noastră. Dacă
vârsta Universului este apreciată în
medie la 12 miliarde ani 16, iar cea a sistemului solar din care face parte
Terra la «numai» 4-5 miliarde ani, atunci putem presupune că, și în alte
unghiuri ale Universului, viața a apărut cu mult timp înainte de debutul său
terestru., în acest interval de timp, multe civilizații au avut timp să decadă, să
dispară, sau să capete atribuții cosmice care să le fărâmițeze până la dispariția
centrului tradițional din care a pornit iradierea.”37
Suntem pregătiți pentru Marea întâlnire ?
Pot afirma, cu certitudine că civilizația noastră este încă departe de vreunul
din aceste stadii (dacă nu se autodistruge printr-un holocaust nuclear). Pentru
moment, nu și-a rezolvat problemele legate de baza energetică, care stă la baza
dezvoltării. Deși “elita” mondială le-a rezolvat, nu le pune la dispoziția întregii
omeniri. Și încă nu ne-am confirmat calitatea de civilizație planetară.
Americanii au făcut pași uriași în acest sens, despre care “mulțimea mută” nu
Cuvântul editorului 3
Cuvântul autorului 7
I. “EXPERIMENTUL TERRA” A ÎNCEPUT ÎN EGIPT? 11
Prințesa egipteană era...un extraterestru! 11
Zei cu trompă și francmasoni 12
Originea extraterestră a Umanității 13
Dinastia “urmașilor lui Horus” 14
Marea piramidă și enigmele ei 16
II. “FENOMENUL O.Z.N” 19
Atenție, cad...extratereștri ! 19
Totul a început la Roswell 20
Luna-cel mai mare OZN 21
Ciudata evoluție paralelă *...22
Invazie de O.Z.N.-uri .’. 23
Străjeri ai navelor cosmice terestre 23
“Festivalul absurdului” 24
Creaturi păroase agresive 26
“Fotografiați și fiImați...degeaba !” 28
Umanitatea - un experiment genetic 30
III. “EI” SUNT DE MULT AICI! 32
Miturile și istoria Terrei 32
Războiul atomic din “Cartea lui Dzyan” 34
“îngerii” au plecat...dincolo de Dunăre! 35
Biblia și...O.Z.N.-urile 37
România și amintirea zeilor 39
“Inspirația” sexuală a “îngerilor” 39
Astronomii - cei mai credibili observatori 40
Marele Secret: originea extraterestră a Omenirii 42
Cooperarea SUA cu extratereștrii 44
Extratereștrii manipulează Omenirea 45
prin religie și Masonerie ! 45
“Ei” confirmă profețiile biblice ! 46
Propunerile Societății Jason 47
Afaceri murdare pentru... “Marea Salvare” 48
Alertă OZN la Pentagon și Casa Albă 49
IV. EXTRATEREȘTRII SE ÎNMULȚESC PE TERRA 51
Betty - “mașina” de... procreat extratereștri ! 51
“Elicopterele negre” 53
Și Iahve spunea: “Nu priviți în urma mea...” 54
Acrobații “imposibile” 56
Cel mai enigmatic caz de contact 57
Magie cu... farfurii zburătoare 58
O.Z.N.-urile își schimbă forma ! 60
Urmașii lui Quetzalcoatl nu se tem de foc 61
NATO și Armata Roșie-învinse de extratereștri 61