Sunteți pe pagina 1din 8

Proiect management

Aprecieri privind definirea misiunii si obiectivelor


firmei

FSEAP, CIG ,Grupa 1

Circo Daniela
Capstrimb Raluca Emanuela
1 MISIUNEA FIRMEI
Misiunea este expresia generala a ratiunii de a exista a unei organizatii.
Initial ceea ce se doreste a deveni o organizatie este rezultatul gandirii unui om sau a unui
grup restrans de oameni, concretizarea acesteia se spune ca este “viziunea strategica “a
initiatorului afacerii. Altfel spus, este reprezentarea unui set de idei abstracte ce vor
directionarea evolutiei organizatiei respective.
Procesul de definire a misiunii unei afaceri va fi orientat asupra identificarii grupurilor de
consumatori, definirii nevoilor ce vor fi satisfacute, a procedurilor si metodelor pe care firma le va
aplica pentru a asigura satisfacerea nevoilor clientilor.
O organizatie exista cu un anumit scop: de a produce masini, de a imprumuta bani, de a oferi
adapost peste noapte si asa mai departe. Misiunea sau scopul sau specific este clar la
inceput. Odata cu trecerea timpului, conducatorii organizatiei isi pot pierde interesul asupra
misiunii acesteia sau misiunea poate deveni irelevanta in conditiile schimbarii conjuncturii
pietei. Ori este posibil ca misiunea sa devina neclara pe masura ce organizatia isi modifica
gama sortimentala si se lanseaza pe noi piete. O firma, de exemplu, renunta la afacerea
originala, cea legata de productia de conserve – de exemplu -, fiind evident faptul ca firma
isi redefineste misiunea.
Atunci cand conducerea simte ca organizatia pierde teren, ea trebuie sa acorde o atentie sporita
scopului acesteia. Acesta este momentul in care trebuie sa se dea un raspuns la cateva intrebari
fundamentale:
· Cu ce se ocupa firma noastra?
· Cine sunt clientii nostri?
· Cum va arata firma noastra in viitor?
· Cum ar trebui sa fie ea in prezent?
Sunt intrebari simple in aparenta, dar in realitate, sunt printre cele mai grele intrebari la care trebuie
sa raspunda o firma. Firmele care reusesc in afaceri isi pun in permanenta aceste intrebari si cauta
cu foarte mare atentie raspunsuri complete la acestea.
Misiunea unei firme se defineste prin cinci elemente distincte. Primul este istoria sa. Fiecare firma
are o istorie a obiectivelor, politicilor si realizarilor sale. Cel de-al doilea element il reprezinta
preferintele actuale ale proprietarilor firmei si ale conducerii acesteia. In cazul in care conducerea
actuala a firmei Samsung ar dori sa retraga firma de pe piata televizoarelor, acest lucru ar afecta
evident misiunea firmei. In al treilea rand, conjunctura pietei are o influenta importanta asupra
misiunii firmei. In al patrulea rand, in functie de resursele organizatiei se hotareste care misiuni sunt
posibil de infaptuit si care nu. Compania TAROM s-ar amagi singura daca si-ar propune sa devina
cea mai mare companie aeriana de pe plan mondial. In sfarsit, o organizatie trebuie sa-si stabileasca
misiunea tinand cont de capacitatile sale specifice.
Elaborarea unei declaratii in legatura cu misiunea firmei nu este deloc o sarcina usoara. Unele
organizatii au nevoie de un an sau doi pentru a pregati o declaratie satisfacatoare, dar, in general,
acest proces le ajuta sa afle mai multe lucruri despre ele insele si despre posibilitatile de care
dispun.
O declaratie buna se caracterizeaza prin mai multe elemente. In principal, ea trebuie sa se
concentreze asupra unui numar limitat de obiective. O declaratie de genul: „Dorim sa fabricam
produse de cea mai buna calitate, sa oferim cele mai bune servicii, sa cream cea mai vasta retea de
distributie si sa vindem la cele mai mici preturi” spune deja prea multe si nu poate fi de ajutor
conducerii cand trebuie sa ia decizii majore.
O declaratie asupra misiunii unei firme trebuie sa defineasca orizontul competitional in limitele
caruia va oprea aceasta.
· Domeniul de activitate: reprezinta gama activitatilor ce vor fi prestate de catre firma. Unele firme
vor opera intr-un singur domeniu, altele intr-o serie de domenii inrudite, unele numai in productia
de bunuri industriale, bunuri de consum sau servicii, iar altele in toate domeniile. De exemplu, Du
Pont prefera sa opereze pe piata industriala, in timp ce Dow si-a ales atat piata industriala, cat si cea
a bunurilor de consum. Firma 3M este dispusa sa se lanseze in orice domeniu se dovedeste a fi
profitabil.
· Produsele si domeniul de utilizare a acestora, respectiv gama produselor si aplicatiile lor. Astfel,
un producator de hotel se poate limita doar la realizarea de produse destinate industriei
constructiilor.
· Capacitatile, mai precis, capacitatea tehnologica si alte capacitati de baza la care va apela firma.
De exemplu, compania japoneza NEC si-a creat capacitati de baza in productia de calculatoare,
componente electronice si comunicatii. Acestea constituie suportul pentru productia de calculatoare
portabile, televizoare, telefoane mobile etc.
· Extinderea pe verticala: se refera la numarul verigilor circuitului parcurs de materia prima pana la
transformarea ei in produs finit si distributia acestuia catre firma. La o extremitate se situeaza
firmele cu o mare extindere pe verticala. Astfel, Ford detinea in trecut propriile sale plantatii de
arbori de cauciuc, ferme de animale, fabrici de sticla, turnatorii de hotel etc. La cealalta extremitate
se afla firmele cu o integrare verticala redusa sau neintegrate vertical, asa-numitele „firme fara
angajati” (hollow corporation) sau de „marketing pur” (pure marketing company) formate dintr-o
singura persoana care dispune de un birou cu telefon, fax si calculator, care contracteaza toate
serviciile (proiectare, productie, studiul pietei, distributie fizica) in exterior.
· Extinderea geografica: se refera la regiunile, tarile sau grupurile de tari in care va opera firma. Pe
de o parte, exista firme care-si desfasoara activitatea intr-un singur oras sau stat. Pe de alta parte,
exista companii multinationale, ca Unilever sau Nestle, care opereza aproape peste tot in lume.
Declaratia de misiune a unei firme trebuie sa fie motivanta. Angajatii trebuie sa aiba sentimentul ca
munca lor este importanta si utila pentru viata semenilor lor. Misiunea unei firme nu trebuie
exprimata sub forma cresterii vanzarilor sau a profiturilor. Profitul nu este altceva decat o
recompensa pentru cei ce risca intr-o activitate folositoare.
Misiunile reusesc atunci cand sunt ghidate de o viziune, de un vis „aproape imposibil de infaptuit”.
Presedintele companiei Sony, Akio Morita, a dorit ca toti oamenii sa aiba acces la un „sunet
personal portabil” si asa s-a nascut walk-man-ul. Fred Smith a vrut sa distribuie corespondenta pe
intreg teritoriul SUA inainte de ora 10:30 din dimineata zilei urmatoare si a creat compania Federal
Express. Thomas Monaghan a dorit sa distribuie pizza fierbinte in orice casa intr-o jumatate de ora
si astfel a creat firma Domino’s Pizza.
Declararea misiunii unei organizatii trebuie sa puna accentul pe principalele politici pe care le va
aplica aceasta. Ele definesc comportamentul angajatilor fata de clienti, furnizori, concurenti si alte
grupuri reprezentative. Politicile limiteaza libertatea de actiune a individului, permitand orientarea
salariatilor catre acpectele cu adevarat relevante ale activitatii lor.
Declaratia misiunii unei firme trebuie sa ofere acesteia o viziune si o directie de actiune pentru
urmatorii zece-douazeci de ani. Misiunea nu trebuie revizuita foarte des, la orice schimbare
survenita in viata economica. Pe de alta parte, firma este obligata sa-si redefineasca misiunea atunci
cand aceasta si-a pierdut credibilitatea sau nu mai defineste drumul optim al respectivei firme.

2 FORMULAREA OBIECTIVULUI
Dupa definirea misiunii si analiza mediului intern si extern al firmei, se poate trece la stabilirea
obiectivelor specifice pentru perioada planificata, aceasta operatiune fiind denumita formularea
obiectivului.
Firma stabileste obiectivele si se conduce prin obiective. Pentru ca acest sistem sa fie functional,
obiectivele trebuie sa fie :
• ierarhizabile (cresterea eficientei investitiilor);
• masurabile (cresterea eficientei investitiilor cu 10% in urmatorii 3 ani);
• realiste (sa fie rezultatul analizei ocaziilor si punctelor tari ale firmei);
• compatibile (este imposibil maximizarea atat a profiturilor, cat si a vanzarilor, aceasta este
un antagonism).
Obiectivele fundamentale desemneaza acele obiective ce au in vedere orizonturi indelungate, de
regula 3-5 ani si care se refera la ansamblul activitatilor organizatiei sau la componente majore ale
acesteia. Din punct de vedere al continutului, obiectivele fundamentale se divizeaza in doua
categorii: economice si sociale. Obiectivele economice sintetizeaza si cuantifica scopurile avute in
vedere pe termen lung, de prorpietar, managementul superior si alte categorii de stakeholderi
majori. Cele mai frecvente obiective economice se refera la:
• castiguri pe actiuni;
• valoarea actiunii;
• coeficientul de eficienta a capitalului;
• profitul;
• rata profitului;
• cifra de afaceri;
• cota parte din piata;
• productivitatea muncii;
• calitatea produselor si serviciilor.
Obiectivele sociale sunt mai putin frecvente in strategiile firmelor, dar cu tendinta de crestere
rapida in ultimul deceniu, mai ales pentru organizatiile de dimensiuni mari si mijlocii. Aceste
obiective se pot referi la:
• controlul poluarii
• cooperarea cu autoritatile
• salarizarea si conditiile de munca ale salariatilor
• satisfacerea clientilor prin calitatea, durabilitatea, flexibillitatea si pretul produselor si
serviciilor oferite;
• permanentizarea furnizorilor in schimbul oferirii de produse de calitate, la preturi
acceptabile si la termenele convenite.
O alta clasificare a obiectivelor, in functie de exprimare, le imparte in cuantificabile si
necuantificabile. Pe primul plan ar trebui sa fie situate obiectivele cuantificabile, prin care se pot
exprima cele mai importante ratiuni de existenta a firmei.O extindere treptata inregistreaza si
obiectivele necuantificabile, ce reflecta preocuparea sporita pentru responsabilitatile sociale ale
firmei.
De asemenea, unele obiective au caracter contradictoriu,cum ar fi obiectivul de crestere a profitului
este partial opozabil obiectivului de amplificare a cotei parte din piata.
Resursele strategiei cuprind ansamblul elementelor de natura umana, cognitiva, tehnica, materiala
si economica, care furnizeaza mijloacele necesare realizarii misiunii si obiectivelor strategice,
folosing optiunile majore prefigurate.
Termenele strategice delimitează perioada de operaţionalizare a strategiei, precizând, de regulă,
momentul declanşării şi finalizării opţiunilor strategice majore.
Creşterea ritmului de desfăşurare a activităţilor, în special de înnoire a produselor, tehnologiilor şi
echipamentelor, suportul tehnic al oricărei strategii, conferă perioadelor şi termenelor de
operaţionalizare a strategiei o importanţă aparte.
Obţinerea avantajului competitiv scontat se asigură numai prin încadrarea în perioadele de
pregătire şi operaţionalizare a operaţiunilor strategice determinate riguros, în funcţie de evoluţiile
contextuale şi, în special, de acţiunile şi rezultatele anticipate ale concurenţilor.
De o foarte mare utilitate se dovedeşte apelarea la tehnici de actualizare, care dau o mai mare
siguranţă în ceea ce priveşte raţionalitatea economică a termenelor previzionate atât pentru strategie
în ansamblu, cât şi pentru opţiunile strategice încorporate. În acest context, o atenţie majoră trebuie
acordată sincronizării termenelor stabilite pentru opţiunile strategice şi ansamblul firmei, ţinând
cont de particularităţile şi evoluţiile specifice precedentelor

3 STRATEGIILE FIRMEI
Daca obiectivele definesc ceea ce vrea sa realizeze o firma, strategia ii arata acesteia calea pe care
trebuie sa o urmeze.
Ceea ce inseamna ca strategia arata masurile principale pe care managerii planifica sa le intreprinda
pentru a indeplini unul sau mai multe obiective.
Scopul strategiei este de a stabili CUM vor fi obtinute rezultatele vizate prin obiective, in functie de
conditiile interne si de factori externi.
Trasaturile definitorii ale strategiilor sunt urmatoarele:
• Întotdeauna strategia are în vedere, în mod explicit şi implicit, realizarea unor scopuri bine
precizate, specificate sub formă de misiune şi obiective.
• Strategia vizează perioade viitoare din viaţa firmei, cel mai adesea 3 – 5 ani. De aici şi
gradul ridicat de risc şi incertitudine ce-i este asociat, cu toată gama consecinţelor în
procesul operaţionalizării.

• Sfera de cuprindere a strategiei este organizaţia în ansamblul său – cel mai adesea – sau
părţi importante ale acesteia.

• Conţinutul strategiei se rezumă la elementele esenţiale, concentrându-se asupra evoluţiilor


majore ale firmei, indiferent că acestea reprezintă sau nu schimbări faţă de perioada
anterioară.

• Strategia se bazează pe abordarea corelativă a organizaţiei şi mediului în care îşi


desfăşoară activitatea.

• Strategia reflectă, într-o anumită măsură, interesele cel puţin ale unei părţi a
stakeholderilor.

• Prin strategie se are în vedere prefigurarea unui comportament competitiv pentru


organizaţie pe termen lung , ţinând cont atât de cultura firmei, cât şi de evoluţiile
contextuale, aceasta reflectă cultura organizaţiei.

TIPURI DE STRATEGII UTILIZATE DE FIRMA


O firma poate utiliza trei categorii de strategii:
1. STRATEGII ORGANIZATIONALE
2. STRATEGII CONCURENTIALE LA NIVEL DE AFACERI
3. STRATEGII FUNCTIONALE
STRATEGII ORGANIZATIONALE
Prin strategiile organizationale o firma isi stabileste ce domenii de afaceri va aborda si cum isi va
distribui resursele intre aceste domenii.
Principalele strategii organizationale sunt :
• strategia de crestere
• strategia stabilitatii
• strategia de descrestere
• strategia mixta
STRATEGII CONCURENTIALE LA NIVEL DE AFACERI
Prin strategia organizationala, o firma precizeaza ce domenii de afaceri va aborda si cum vor fi
distribuite resursele intre aceste domenii.
Apoi pentru fiecare domeniu de afaceri avut in vedere, firma stabileste actiunile pe care
intentioneaza sa le intreprinda pentru a fi competitiva in domeniu, adica elaboreaza o strategie
concurentiala la nivel de afaceri.
Desi exista o diversitate de strategii concurentiale pe care le poate promova o firma intr-un domeniu
de afaceri, pot fi puse in evidenta trei alternative strategice fundamentale :
-dominarea globala prin costuri;
-diversificarea produsului sau serviciului;
-concentrarea asupra unui anumit segment de piata
Un rol important in conturarea strategiilor concurentiale la nivel de afaceri il are caracterul ofensiv
sau defensiv al acestora.
Din acest punct de vedere pot exista :
A. strategii ofensive
B. strategii defensive
STRATEGII FUNCTIONALE
Acestea precizeaza actiunile concrete prin care vor fi infaptuite strategiile concurentiale in
domeniile functionale respective.
4 IMPLEMENTAREA STRATEGIEI
Managerii au responsabilitatea de a transpune planul strategic in actiuni si de a obtine rezultatele
preconizate prin obiective. Punerea in practica a strategiei necesita adesea o serie de modificari
structurale si instituirea unui nou sistem administrativ (politici, proceduri, sistem informational si de
control). In procesul de implementare a noilor strategii, printre primele intrebari la care managerii
trebuie sa gaseasca un raspuns concret sunt urmatoarele: Ce trebuie facut vis-à-vis de trecut? Care
sunt activitatile care necesita mai mult timp si personal ? Ce sarcini pot fi delegate catre nivele
ierarhice inferioare?
Implementarea strategiilor se realizeaza in deplina concordanta cu elementele ce definesc contextul
organizational: seriozitatea dificultatilor strategice ale firmei, tipul strategiei care se implementeaza,
resursele financiare disponibile, configurarea mentalitatii personalului, relatiile organizationale,
urgenta obtinerii performantei pe termen scurt.
Bibliografie
https://marketer82.wordpress.com/2009/02/18/misiunea-firmei/
https://strategii.wordpress.com/strategia/obiectivele-intreprinderii/

https://licentasidizertatie.wordpress.com/2010/07/05/conceptul-de-strategie-a-unei-firme/

S-ar putea să vă placă și