Modelele de evolutie monofiletica, polifiletica, monocentrica si policentrica.

Evolutia monocentrica

39Originea omului modern este una dintre cele mai viu disputate probleme ale antropologiei, existând
astăzi teorii diametral opuse în această privinţă. Una dintre ipotezele intens mediatizate, în ultima
vreme, este cea numită “Eva africană”, bazată pe studiul ADN-ului mitochondrial, şi potrivit căreia Homo
sapiens (ca şi predecesorii săi) s-ar fi format în Africa, în urmă cu cca. 200.000 de ani, de unde s-a
răspândit apoi, în valuri, spre Eurasia.

Evolutia policentrica

Modelul opus este cel al evoluţiei policentrice, care implică, pornind, cu deosebire, de la studiul
comparativ al formelor fosile vechi, existenţa unor lungi continuităţi regionale. Se susţine, astfel, de
pildă, o filiaţie, în mai multe etape, între ultimii Homo erectus sud-est asiatici, descendenţii acestora de
tip Solo-Ngandong (Jawa) şi până la australoizii actuali. În felul acesta s-ar explica mai bine nu numai
originea omului modern, în sensul strict al cuvântului, dar şi rădăcinile mai adânci ale diferenţierii
rasiale, constatată la Homo sapiens.

Evolutia monofiletica si polifiletica

Concepţia dominantă până prin 1960 despre linia evolutivă monofiletică a omului, adică dezvoltarea lui
liniară, precum înşirarea verigilor unui lanţ, este astăzi considerată ca depăşită. Datele acumulate în
cursul ultimilor decenii atestă, mai degrabă, o evoluţie polifiletică, cu mai multe “linii” paralele şi ramuri
colaterale, dintre care unele stinse la un moment dat (deci fără de urmaşi). Mai mult, se poate vorbi
despre evoluţie “ reticulară”, în care diferite linii şi ramuri au venit temporar în contact, s-au împletit,
fondul lor genetic s-a contopit într-o populaţie, ca să se desprindă apoi noi ramuri cu o evoluţie
independent.