Sunteți pe pagina 1din 13

Ministerul Educatiei,Culturii si Cercetarii al Republicii Moldova

Universitatea de Stat “Alecu Russo “


Catedra de Drept si Stiinte Sociale

Referat
Tema: Asigurarea
condiţiilor materiale şi
de trai şi asigurarea
medicală în
penitenciare
Realizat: Chiaburu Olga
Profesor:Faigher Anatolie
DR42R
Balti 2021
Cuprins:
1. Dreptul la libertate-drept fundamental ce depinde de constientizarea
faptelor fiecarui individ;
2. Statutul executării pedepsei de către condamnaţi;
3. Drepturile şi obligaţiile deţinuţilor;
4. Etica medicală în penitenciare;
5. Penitenciarul Pruncul-statut de spital;
6. Reintegrarea sociala a condamnatilor.
1.Dreptul la libertate

Motto : Libertatea este un concept filosofic, a


cărui semnificație ar putea fi rezumată prin sintagma “lipsa constrângerilor”.
Spinoza nu opune libertății necesitatea, ci constrângerea, căci numai dacă un lucru este constrâns
să acționeze după o lege impusă, atunci acela nu este liber.

Conform art.6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,dreptul la libertate si


siguranta prevede:
(1) Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea
sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:
a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării de către un tribunal competent;
b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre
pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligaţii
prevăzute de lege;
c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente,
atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive
temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după
săvârşirea acesteia;
d) dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru educaţia sa sub supraveghere,
sau despre detenţia sa legală, în scopul aducerii sale în faţa autorităţii competente;
e) dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală
contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;
f) dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o împiedica să
pătrundă în mod ilegal pe un teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de
expulzare ori de extrădare.
(2) Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt şi într-o limbă pe
care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa.
(3) Orice persoană arestată sau deţinută în condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (c) din
prezentul articol trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit
prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen
rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei
garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
(4) Orice persoană privată de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul de a introduce un
recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii
deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală.
(5) Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei deţineri în condiţii contrare
dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii.`
Drepturile prevăzute la articolul 6 trebuie respectate în special la adoptarea de către Parlamentul
European şi de către Consiliu a actelor legislative în domeniul cooperării judiciare în materie
penală, în temeiul articolelor 82, 83 şi 85 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,
mai ales pentru a defini dispoziţiile comune minime privind calificarea infracţiunilor şi
pedepsele, precum şi anumite aspecte de drept procedural. Drepturile prevăzute la articolul 6
corespund drepturilor garantate la articolul 5 din CEDO şi au, în conformitate cu articolul 52
alineatul (3) din cartă, acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare. Prin urmare, restrângerile la
care pot fi supuse în mod legal nu le pot depăşi pe cele permise de articolul 5 din CEDO.
Privarea de libertate e sursa unor constrângeri din motive de securitate,nicio persoană deținută
nu poate să se sustragă. Un număr de astfel de constrângeri includ perchezițiile, controalele și
interdicția de a deține anumite obiecte. Persoanele deținute trebuie să respecte prevederile
regulamentului intern și trebuie să fie obedienți față de funcționarii și agenții cu autoritate din
penitenciar.

2.Statutul executarii pedepsei de catre condamnati


Potrivit HOTĂRÎRII de GUVERN Nr. 583 din 26-05-2006 cu privire la aprobarea Statutului
executării pedepsei de către condamnaţi avem urmatoarele termenologii:
penitenciar (unitate penitenciară, instituţie penitenciară) – instituţie subordonată Administrației
Naționale a Penitenciarelor în care, conform hotărîrii instanţei de judecată, îşi execută pedeapsa
privativă de libertate persoanele condamnate la închisoare şi detenţiune pe viaţa, precum şi
locurile de detenţie provizorie pentru persoanele faţă de care a fost aplicată măsura arestului
preventiv. Instituţii penitenciare sînt: penitenciarele de tip închis, semiînchis, deschis,
penitenciarele pentru minori, penitenciarele pentru femei, izolatoarele de urmărire penală şi
spitalele penitenciare.
condamnat – persoana în privinţa căreia a rămas definitivă hotărîrea instanţei de judecată, prin
care aceasta a fost condamnată la o pedeapsă penală privativă de libertate;
detenţie – orice formă de privare instituţională de libertate, dispusă în baza unei hotărîri
definitive sau executorii a instanţei de judecată (judecător de instrucţie), emise în condiţiile
Codului de procedură penală;
deţinut – persoana privată de libertate în condiţiile legii, care se deţine în penitenciare, indiferent
de statutul acesteia (condamnat sau prevenit);
celulă – încăperea în care este cazată persoana pe perioada detenţiei;
personal penitenciar – personalul enumerat la art. 17 din Legii nr. 300/2017 cu privire la
sistemul administrației penitenciare, inclusiv funcționarii publici cu statut special din cadrul
Administrației Naționale a Penitenciarelor;
Primirea deţinuţilor în penitenciare se efectuează de către ofiţerul de serviciu, funcționarul
public cu statut special serviciului evidenţă specială, funcționarul public cu statut special unităţii
medicale şi şeful gărzii. Deţinuţii care se deplasează independent şi cei care sosesc după
încheierea programului de lucru sau în zilele de odihnă şi sărbători sînt primiţi de către ofiţerul
de serviciu, schimbul de serviciu şi funcționarul public cu statut special serviciului medical.
Primirea deţinuţilor în penitenciar se înregistrează în Registrul de evidenţă a primirii deţinuţilor,
în care se consemnează anul, ziua, luna şi ora la care persoana a fost primită în instituţia
penitenciară. Materialele dosarului personal, actele de identitate şi documentaţia de evidenţă se
păstrează în secţia evidenţă specială a instituţiei penitenciare. După precizarea datelor şi
stabilirea identităţii, deţinuţii sosiţi în penitenciar sînt supuşi percheziţiei complete, iar lucrurile
lor se verifică. Percheziţia se efectuează de către funcționari publici cu statut special de acelaşi
sex cu persoana supusă percheziţiei. Rezultatele percheziţiei urmează a fi consemnate într-un
proces-verbal, semnat de funcționarul public cu statut special care a întocmit actul respectiv şi
deţinutul supus percheziţiei. În cazul refuzului deţinutului de a semna procesul-verbal,
funcționarul public cu statut special care l-a întocmit va face menţiunile respective în act.
Procesul-verbal urmează a fi prezentat şefului penitenciarului. La sosire în penitenciar deţinuţii
sînt supuşi obligatoriu unei tratări sanitare, în modul stabilit de normele sanitar-epidemiologice.
Tratarea sanitară (tunsoarea, deparazitarea, baia) se efectuează de către efectivul serviciului
regim şi supraveghere; responsabili de executarea măsurii respective sînt ofiţerul de serviciu,
şeful de bloc şi medicul de serviciu. După procedurile de primire, deţinuţii sînt plasaţi în
carantină pe o perioadă de pînă la 15 zile, în decursul căreia aceştia sînt supuşi examenului
medical general în vederea determinării stării sănătăţii şi capacităţii de muncă, precum şi
prescrierii, după necesitate, a tratamentului individual.
În perioada aflării în carantină, reprezentanţii serviciului educaţie, psihologul şi asistentul social
realizează evaluarea psihosocială a personalităţii deţinutului şi întocmesc planul de executare a
pedepsei privative de libertate, care include intervenţiile coordonate ale administraţiei
penitenciare în vederea reeducării şi corijării condamnatului. Planul se întocmeşte individual
pentru fiecare deţinut, se anexează la dosarul personal al acestuia şi fiecare funcționar public cu
statut special al instituţiei penitenciare lucrează cu deţinutul în baza acestui plan. La stabilirea
planului de executare a pedepsei se iau în considerare şi datele cuprinse în referatul presentenţial
de evaluare psihosocială a personalităţii deţinutului, în cazul în care acesta a fost întocmit pînă
la condamnarea persoanei.

3.Drepturile si obligatiile detinutilor


 Drepturile deţinuţilor:
1. să fie informaţi despre drepturile şi obligaţiunile lor;
2. la un tratament decent şi amabil din partea administraţiei penitenciarului;
3. la securitatea personală;
4. să beneficieze în mod gratuit de asistenţă medicală şi de medicamente;
5. să comunice familiei şi rudelor apropiate locul detenţiei;
6. să dispună de timpul liber acordat în funcţie de programul zilei, respectînd regulile de
comportament stabilite;
7. să înainteze cereri şi plîngeri (reclamaţii, propuneri, sesizări) administraţiei
penitenciarului, organelor ierarhic superioare, instanţelor judiciare, procuraturii,
organelor autorităţilor publice centrale şi administraţiei publice locale, asociaţiilor
obşteşti, precum şi organizaţiilor interstatale pentru apărarea şi respectarea drepturilor
omului;
8. de a avea cont personal de peculiu;
9. să primească pachete cu provizii, colete, banderole şi să păstreze produsele alimentare, cu
excepţia celor care necesită prelucrare termică înainte de a fi consumate şi a băuturilor
alcoolice;
10. să procure şi să primească în pachete lucruri de primă necesitate în asortimentul prevăzut
de anexa nr. 6 la prezentul Statut pentru păstrare şi/sau consum;
11. la întrevederi cu rudele şi alte persoane de o durată şi în numărul determinat de legislaţie;
12. la asistenţă juridică pe bază de contract din partea avocaţilor, precum şi a altor persoane
autorizate să acorde astfel de asistenţă;
13. la pensie, în condiţiile legii;
14. să procure, prin reţeaua de comerţ, literatură, să aboneze şi să primească ziare şi reviste,
fără a se limita numărul lor, din contul mijloacelor proprii sau ale altor persoane;
15. la convorbiri telefonice de la telefonul public, din cont propriu, în modul şi în condiţiile
stabilite de Codul de executare;
16. să participe la acţiunile culturale şi sportive, să frecventeze biblioteca, să practice jocurile
de masă permise;
17. să primească şi să expedieze, din cont propriu, scrisori, telegrame şi petiţii, fără a se
limita numărul lor, în modul şi în condiţiile stabilite de Codul de executare şi prezentul
Statut;
18. să se întîlnească cu avocaţii, persoanele ce au dreptul de a acorda asistenţă juridică, cu
mediatorul sau alte persoane prevăzute de lege, frecvenţa cărora este nelimitată;
19. să practice orice confesiune;
20. din cont propriu, să expedieze rudelor sau altor persoane colete, pachete şi banderole, în
condiţiile prevăzute de art. 211 al Codului de executare;
21. în cazul decesului sau îmbolnăvirii grave a uneia din rudele apropiate sau în alte situaţii
excepţionale cu caracter personal, precum şi în alte cazuri, în condiţiile prevăzute de art.
217 al Codului de executare, deţinuţilor li se acordă dreptul de a se deplasa fără escortă în
afara penitenciarului pe o perioadă scurtă;
22. deţinuţii penitenciarelor de tip semiînchis la regim de resocializare, suplimentar la cele
enumerate, au dreptul să aibă asupra lor şi să utilizeze obiecte de valoare şi bani.

 Obligaţiile deţinuţilor:
1. să respecte întocmai cerinţele Codului de executare, prezentului Statut şi altor acte
normative ce reglementează detenţia persoanei;
2. să respecte regulile de comportare, programul zilei şi regimul de deţinere stabilit în
penitenciar;
3. să îndeplinească necondiţionat cerinţele legitime ale personalului penitenciar;
4. să se supună percheziţiei la intrare/ieşire din penitenciar, precum şi pe perioada deţinerii,
cînd această măsură este solicitată de către personalul penitenciar;
5. în timpul percheziţiilor să predea benevol obiectele, substanţele interzise, să se dezbrace,
să scoată lucrurile din genţi, sacoşe, rucsacuri, saci etc. şi să le prezinte persoanelor care
efectuează percheziţia;
6. să aibă asupra lor fişa personală eliberată de administraţia penitenciară;
7. să poarte pe piept semnele distinctive stabilite;
8. să se abţină de la acţiuni sau activităţi care ar crea dificultăţi la îndeplinirea obligaţiunilor
de serviciu ale personalului penitenciar sau altor persoane;
9. să se abţină de la acţiuni care ar înjosi demnitatea altor deţinuţi, a personalului
penitenciar şi altor persoane;
10. la cererea personalului penitenciar şi a altor persoane autorizate, să comunice numele şi
prenumele, precum şi alte date de evidenţă solicitate;
11. să se prezinte la solicitarea administraţiei, să dea explicaţii verbale şi/sau în scris privind
faptele şi circumstanţele încălcării modului de executare a pedepsei şi cerinţelor
regimului de deţinere;
12. la întîlnirea cu personalul penitenciar şi cu persoanele sosite în vizită, să se ridice şi să-i
salute;
13. la intrarea în celulă a personalului penitenciar, să se alinieze şi să-l salute;
14. să treacă examinarea medicală în scopul depistării maladiilor infecţioase, iar la solicitarea
personalului penitenciar - pentru depistarea faptelor de întrebuinţare a băuturilor
alcoolice, substanţelor stupefiante şi substanţelor toxice;
15. să respecte regulile sanitaro-igienice şi de igienă personală, să aibă exteriorul îngrijit şi să
păstreze îmbrăcămintea şi lenjeria de pat eliberate de penitenciar;
16. să menţină permanent curăţenia în încăperile de detenţie şi de serviciu, la locurile de
muncă, în celule, după deşteptare să-şi aranjeze paturile conform modelului stabilit şi să
facă pe rînd curăţenie în celule;
17. să aerisească zilnic încăperile unde sînt deţinuţi;
18. să facă pe rînd de serviciu în celulă;
19. să păstreze produsele alimentare şi obiectele de folosinţă individuală în locurile şi
încăperile special amenajate;
20. să consume raţional energia electrică şi apa;
21. să iasă la plimbare şi să respecte regulile stabilite de comportare şi curăţenie în curţile de
plimbare. Eliberarea de la plimbare conform stării sănătăţii se efectuează numai cu
permisiunea lucrătorului medical;
22. să aibă o atitudine grijulie faţă de bunurile şi altă proprietate a penitenciarului;
23. să respecte regulile securităţii antiincendiare şi tehnica securităţii muncii;
24. să fumeze numai în locuri special destinate;
25. în caz de transfer în alt penitenciar sau eliberare din penitenciar, să se prezinte la ofiţerul
de serviciu în termenul stabilit;
26. să menţină în ordine şi să asigure prezenţa tăbliei, cu inscripţia numelui - la pat, noptieră
şi la sacoşele cu lucrurile personale.

4.Etica medicala in penitenciare


Articolul 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia nimeni nu poate fi
supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante (relele tratamente),
include obligațiile pozitive a statului de a asigura și proteja integritatea fizică a persoanelor aflate
în custodia statului. Eșecul de a dezvolta mecanisme capabile să asigure îngrijiri medicale
necesare pentru a preveni deteriorarea sănătății deținutului, condiționează violarea dreptului
absolut de a nu fi supus relelor tratamente.
Asistența medicală în penitenciare este ghidată după aceleași principii etice ca și în
comunitate. Sarcina principală a unui medic de penitenciar și a altor angajaţi în domeniul
asistenței medicale este să asigure sănătatea și bunăstarea deținuților.Respectarea drepturilor
fundamentale ale deținuților presupune acordarea tratamentului preventiv și a asistenței medicale
deținuților, ambele într-o măsură echivalentă cu cele acordate comunității. Serviciile medicale
pentru persoanele private de libertate prezintă, totodată, relevanță pentru prevenirea relelor
tratamente. Un nivel necorespunzător de asistență medicală poate duce rapid la situații care intră
în sfera de aplicare a termenului „tratament inuman și degradant”. Este evident faptul că
penitenciarul nu poate să corespundă tuturor cerințelor posibile de asistență medicală ale
deținuților. Serviciile medicale din penitenciare trebuie să aibă capacitatea de a asigura cel puțin:

 consultații generale și de specialitate regulate;


 tratament sub supraveghere în ambulatoriu;
 servicii stomatologice;
 o infermiera;
 sprijin direct din partea unui serviciu cu dotare completă dintr-un
spital civil sau de penitenciar;
 intervenții pentru situații de urgență.

Un serviciu medical din penitenciar trebuie să aibă capacitatea de a asigura un tratament medical
și asistență medicală, precum și diete, psihoterapie, reabilitare sau alte îngrijiri speciale necesare
în condiții comparabile cu cele oferite pacienților din comunitate. Furnizarea serviciilor de către
personalul medical, asistenții medicali și personalul tehnic, precum și asigurarea sediului, a
instalațiilor și echipament elor trebuie să se efectueze cu echipamente corespunzătoare.
Sarcina serviciului medical din penitenciar nu trebuie să se limiteze la tratarea pacienților
bolnavi. În absența unui serviciu de specialitate, serviciile de asistență medicală din închisori, în
colaborare cu alte autorităţi, au responsabilitatea de a supraveghea condiţiile alimentare
(cantitatea, calitatea, pregătirea și distribuirea hranei) și de igienă (curăţenia hainelor și păturilor,
accesul la apă curentă, instalaţiile sanitare), cât și încălzirea, iluminare a și ventilaţia celulelor.
Serviciile medicale din penitenciare trebuie să cuprindă și igiena mentală, mai ales prevenirea
efectelor psihologice dăunătoare ale anumitor aspecte ale detenției.

5.Penitenciarul Pruncul-statut de spital


Asigurarea efectivă a dreptului la sănătate în locurile de detenție rezidă din întrunirea
cumulative a criteriilor constituitive, precum sunt: accesibilitate, disponibilitate, acceptabilitate,
calitate, echivalență (echitate). La nivel național, persoanele deținute în cele 16 penitenciare, în
caz de necesitate medicală sunt transferate în „spitalul”-penitenciar nr. 16 din comuna Pruncul.
Penitenciarul nr.16-Pruncul este amplasat în municipiul Chişinău, sect. Buiucani, com. Pruncul,
are statut de spital-penitenciar, unde sunt trataţi deţinuţii ce suferă de diverse maladii. Prin
ordinul Ministrului Justiției nr. 1159 din 19.12.2017, cu privire la aprobarea numărului maxim de
persoane admis pentru deţinere în penitenciare, capacitatea instituției este de 462 locuri, iar
activitatea medicală este desfășurată pe 330 paturi. Tot odată, Consiliul consideră
necorespundere între nr. de locuri aprobat și capacitatea reală a instituției, inclusiv numărul de
paturi.
Deținuții nu au statut de persoană asigurată. Finanțarea asistenței medicale se realizează din
bugetul public (Bugetul MinisteruluiJustiției, bugetul ANP conform tabelului nr.1) și din alte
surse acceptabile conform legislației (donații, ajutoare materiale, granturi).
Cele mai frecvente maladii întilnite la deținuți, vizează tulburările mintale și comportamentale,
bolile sistemului digestiv și bolile sistemului respirator (fără tuberculoză). Ponderea maladiilor
infecțioase este în creștere de la 4,8% (2015) până la 6,2% (2018), inclusiv prin tuberculoză și
infecția HIV. Traumele și intoxicațiile au crescut de la 5,4% (2015) până la 6,0% (2018), fapt ce
indică la un mediu nesigur de detenție.
Mortalitatea în rândul deținuților este în scădere și a constituit 28 cazuri (2018), 42 (2017), 54
(2016), 49(2015). În structura mortalității la deținuți în 2018 bolile cardiovasculare se plasează
pe prim plan cu 32,1%, urmate de suicide – 21,4%, cancer și bolile sistemului nervos câte 14,3%
 În componența spitalului există următoarele secții/cabinete medicale:
1. Secția boli infecțioase (34 paturi) – pentru tratamentul deținuților cu boli infecțioase, inclusiv
infecția HIV/SIDA;
2. Secția psihoneurologie (45 paturi) – pentru asistența medical deținuților cu tulburări mintale,
boli psihice și neurologice;
3. Secția chirurgie (45 paturi) – care oferă asistențâ de profil chirurgical, inclusive persoanelor cu
patologie oftalmologică, otorinolaringologică, traumatologică,ginecologică, oncologică,
stomatologică;
4. Secția boli interne (36 paturi) – boli somatice, inclusiv diabet zaharat, hipertensiune arterial;
5. Două secții de ftiziologie (nr.1 – 70 paturi, nr.2 - 100 paturi) – pentru tratamentul deținuților
cu tuberculoză clasică și forme rezistente;
6. Secția internare, medici de gardă și statistica medicală – responsabilă pentru admiterea
deținuților, inclusiv examinările medicale la intrare/ieșire și documentarea leziunilor corporale,
statistica/arhiva medical;
7. Secția anesteziologie, reanimare și terapie intensivă – oferirea serviciilor de anestezie,dar și
ingrijirile palliative bolnavilor gravi;
8. Secția de diagnostic, recuperare și medicină fizică – include cabinetul radiologic,cabinetul de
ultrasonografie, cabinetul de endoscopie, cabinet de fizioterapie;
9. Laboratorul clinico-diagnostiic (clinico-biochimic și laboratorul de microscopie a sputei);
10. Cabinetul stomatologic;
11. Farmacia este amplasată în afara penitenciarului.
Internarea în spitalul penitenciar se realizează programat și în mod urgent prin emiterea
Ordinului Directorului ANP de transfer a deținutului, coordonat de către Direcția Medicală la
solicitarea scrisă/verbală a personalului medical din penitenciare (după caz).
În cadrul Penitenciarului nr.16 Pruncul, din anul 2012, funcționează Casa mamei și copilului, în
care se dețin femei gravide, mame cu copii până la 3 ani cu capacitatea de 10 locuri.
Personalul medical al spitalului penitenciar este constituit din 2 categorii de funcții: ofițeri și
agenți care sunt funcţionari publici cu statut special și personal contractual. În categoria ofițerilor
sunt șefii de secții/laborator/farmacie, care au gradul de comisar de justiție și unii specialiști
(dermatovenerolog, psihiatru, medic de gardă, laborant, chirurg, stomatolog, ftiziolog) care au
grad de inspector principal de justiție. Însă, cea mai mare parte din medici și asistente medicale
fac parte din categoria personalului contractual, ponderea fiind de 2 la 1.
Accesul la asistență medicală calificată este limitat din cauza asigurării insuficiente a instituției
cu personal medical. n instituție se constată o insuficiență acută de personal medical, există multe
locuri vacante de medici. Spitalul nu are prevăzut funcție de infermier, fapt ce face ca aceste
servicii să fie acoperite de către deținuți, fapt ce generează multiple probleme legate de
confidențialitatea datelor medicale și compromite accesibilitatea serviciilor.

6.Reintegrarea sociala a detinutilor


Respectarea demnităţii umane, non-discriminării, egalităţii, echităţii şi justiţiei sînt drepturi
aplicate în toată lumea, din toate timpurile. Acestea sînt principii primordiale promovate ferm
prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care constituie baza dreptului internaţional,
prima declaraţie universală privind principiile de bază ale inalienabilităţii drepturilor omului şi
“un standard comun spre care să tindă toate popoarele şi toate naţiunile”. La momentul actual,
sistemul penitenciar din Republica Moldova manifestă o anumită deschidere către societate,
conştientizând faptul că resocializarea condamnaţilor este posibilă în măsura în care modul de
viaţă al acestora se poate face cunoscut din exterior.Condamnaţii supuşi unui tratament
corespunzător de detenţie sînt astfel motivaţi spre a-şi schimba atitudinea faţă de societate.
Sistemul penitenciar constituie un factor principal în procesul de resocializare a condamnaţilor.
Anual în Republica Moldova circa 2000 de persoane sunt liberate din instituţiile penitenciare.
Datorită izolării de lungă durată şi restricţiilor impuse de regimurile de detenţie,majoritatea
dintre deţinuţi, pomenindu-se faţă în faţă cu realitatea de după gratii, se simt frustraţi, consternaţi
şi anxioşi*. Problemele care apar odată cu liberarea din mediul penitenciar vin să se amplifice pe
fundalul unor relaţii proaste cu familia, comunitatea, lipsei actelor de identitate şi a unui loc de
muncă care să le permită un trai decent etc. Respingerea societăţii, reticenţa unor funcţionari,
etichetarea şi marginalizarea de către comunitate/societate forţează persoanele liberate din
locurile de detenţie să revină în cercul vicios al criminalităţii.
În Republica Moldova procesul de reintegrare socială a persoanelor din detenţie este realizat prin
două mecanisme distincte: pregătirea pentru liberare a deţinuţilor şi asistenţa la integrarea socială
a acestora asigurată de Centrele de Justiţie Comunitară.În ultimii 6-7 ani câteva ONG-uri din
republică (LADOM, SIDO (secţia Republica Moldova), Viaţa Nouă, Amnesty International etc.),
profilate pe domeniul promovării şi respectării drepturilor deţinuţilor, au iniţiat şi au implementat
proiecte şi initiative menite să contribuie la facilitarea integrării persoanelor din detenţie.
Iniţiativele lor au avut un caracter sporadic, cu durate şi impact diferite, în mare parte acestea
fiind realizate la nivel local, într-un penitenciar sau altul, beneficiari preponderenţi fiind minorii
şi femeile condamnate. În premieră pentru Republica Moldova,la mijlocul anului 2005, la
iniţiativa Institutului de Reforme Penale a fost creat primul centru de justiţie comunitară în
oraşul Ungheni. Centrul a avut drept scop acordarea asistenţei instituţiilor de stat în promovarea
politicii de reformare a justiţiei penale la nivel local, în vederea implementării alternativelor la
detenţie şi reintegrării sociale a liberaţilor din instituţiile penitenciare. În prezent, în Moldova
funcţionează 15 centre de justiţie comunitară specializate în prestarea serviciilor de asistenţă în
domeniul pregătirii pentru liberare şi reintegrare socială, 14 dintre care au fost create cu suportul
financiar al SIDA şi Fundaţiei Soros Moldova în cadrul proiectului respectiv.
Sarcinile de bază ale consilierului de pregătire pentru liberare:
1) informarea persoanei condamnate despre serviciile de care poate beneficia în penitenciar şi în
procesul de reintegrare socială;
2)restabilirea relaţiilor cu familia, rudele, prietenii, comunitatea, inclusiv cu victima/victimele;
3)acordarea suportului la perfectarea actelor de stare civilă (certificat de naştere, certificat de
divorţ, certificate de căsătorie);
4) acordarea suportului la perfectarea buletinului de identitate;
5)oferirea suportului informaţional sau a asistenţei juridice în diverse probleme de familie;
6)pregătirea materialelor necesare pentru pensionarea persoanelor care au atins limita de vârstă
sau au grad de invaliditate;
7) oferirea suportului pentru angajarea ulterioară în câmpul muncii.

Consilierii de reintegrare socială prestează servicii de asistenţă în domeniul reintegrării efective


în societate a persoanelor liberate din detenţie prin informarea şi consultarea lor.
Sarcinile de bază ale consilierului de reintegrare socială:
a) asistenţă în restabilirea relaţiilor cu familia, comunitatea, inclusiv cu victima;
b)asigurarea suportului informativ privind perfectarea şi restabilirea actelor de identitate
(certificat de naştere, certificat de divorţ, certificat de căsătorie, buletin de identitate);
c)asistenţă în procesul de angajare în câmpul muncii (informaţii cu privire la angajarea în câmpul
muncii,orientare profesională, recalificare şivmenţinere a locului de muncă);
d)găsirea unui loc de trai temporar;
e)consultanţă psihologică individual şi asistenţă juridică, după caz.
Beneficiarii centrelor de justiţie comunitară sunt deţinuţii liberaţi din locurile de executare a
pedepsei privative de libertate(atât cei liberaţi la termen, cât şi cei liberaţi condiţionat, înainte de
termen), care au ne voie de activităţi orientate spre recăpătarea unor abilităţi sociale.
În activitatea lor centrele de justiţie comunitară se conduc de următoarele principii:
1.respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
2. respectarea demnităţii umane;
3.confidenţialitatea informaţiilor;
4. neadmiterea discriminării;
5.ajutorul imediat, care presupune că persoana în conflict cu legea beneficiază de suportul
centrului în termene cât mai restrânse;
6.sprijinirea şi încurajarea permanent a beneficiarilor asistaţi şi consiliaţi în vederea reintegrării
lor în societate şi asumării responsabilităţii pentru propriile acţiuni, prin formarea unei atitudini
corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială;
7.apropierea, care presupune reducerea la maxim a distanţei geografice, dar şi psihologice, astfel
încât beneficiarul să simtă sprijin permanent din partea centrului, să existe încredere reciprocă
pentru realizarea adecvată a responsabilităţilor asumate;
8.oportunitatea, care presupune dozarea intervenţiei, implicarea ori de câte ori este necesară, dar
fără exces. Tot de aici derivă şi principiul minimei intervenţii, care presupune că nu trebuie
utilizată mai multă constrângere şi monitorizare decât sunt necesare;
9. individualizarea şi continuitatea, care presupune că intervenţiile centrului trebuie să
corespundă nevoilor sociale ale beneficiarului şi că aceste intervenţii au un caracter organizat,
bazat pe reintegrarea lor socială;
10. participarea comunităţii la procesul de asistenţă, consiliere psihosocială şi de monitorizare a
comportamentului beneficiarului. De aici derivă şi principiul coordonării eforturilor, care ne
sugerează rolul consilierului din CJC în calitate de manager de servicii comunitare;
11. eficienţă şi normalizare, care presupune că eforturile centrului urmează să finalizeze cu
reintegrarea deplină în comunitate a persoanei în conflict cu legea şi reducerea la minim a
diferenţei dintre beneficiar şi alţi membri ai comunităţii respective.
Activităţile întreprinse de consilierul pentru reintegrare socială sunt orientate, în primul rând,
spre identificarea nevoilor ex-deţinutului. Rezultatul activităţii de identificare a necesităţilor
finalizează cu clarificarea:
-relaţiilor cu familia şi rudele apropiate;
- necesităţilor de plasament temporar;
- necesităţilor de perfectare a actelor de identitate;
- necesităţilor de susţinere psihologică;
- necesităţilor de angajare în câmpul muncii;
- necesităţilor de promovare a tinerilor pentru a face studii şi/sau recalificare profesională;
- necesităţilor de acordare a asistenţei medicale.
Misiunea CJC de reintegrare socială a ex-deţinuţilor este explicată şi de dinamica nevoilor
acestor persoane. Astfel, un deţinut poate avea mai multe probleme care trebuie evaluate încă în
penitenciar, acţiune ce este realizată de consilierii de pregătire pentru liberare. Evident, o serie de
probleme nu pot fi soluţionate în detenţie, iar altele apar după liberare şi trebuie soluţionate,
respectiv, la liberare. Astfel, odată cu ieşirea la libertate a unei persoane, consilierii din cadrul
Centrului de Justiţie Comunitară preiau „cazul”, adică problemele care nu au putut fi rezolvate în
penitenciar, acordând asistenţă după liberarea persoanei.
În concluzie evidenţiem că, graţie implementării proiectului sus-menţionat, s-a reuşit crearea
mecanismului funcţional de reintegrare socială a persoanelor liberate din locurile de detenţie şi
suplinirea sistemului de servicii destinate reintegrării ex-deţinuţilor cu o verigă-cheie
reprezentată de CJC, care asigură nu doar prestarea propriu-zisă de servicii, ci şi legătura directă
dintre actorii sociali implicaţi în acest proces. De asemenea, ca rezultat al acţiunilor
interdisciplinare efectuate, se atestă o cooperare a sectoarelor guvernamental şi neguvernamental
în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din locurile de detenţie. Totodată,
implementarea proiectului a promovat toleranţa, sensibilitatea şi responsabilitatea comunitară
pentru reintegrarea socială a persoanelor liberate prin implicarea multitudinii de actori
comunitari ce activează în domeniu.
Bibliografie:
1. https://fra.europa.eu/ro/eu-charter/article/6-dreptul-la-libertate-si-la-siguranta
2. http://www.justice.gouv.fr/art_pix/RFC_Guide_Je_suis_en_detention_V7_FINAL_ROM
.pdf
3. HOTĂRÎRE Nr. 583 din 26-05-2006 cu privire la aprobarea Statutului executării
pedepsei de către condamnaţi
4. Îngrijirea sănătății și etica medical în penitenciare- Manual pentru personalul medical și
alți angajați ai penitenciarelor, responsabili de bunăstarea deținuților;
5. RAPORT privind vizita de monitorizare efectuată în Penitenciarul nr.16 – Pruncul pe
data de 22-23 iulie 2019;
6. Reintegrare sociala a persoanelor liberate din locurile de detentie- Raport de
monitorizare şi evaluare a activităţii realizate în cadrul Proiectului „Consolidarea
societăţii civile în Moldova. Grupuri marginalizate. Reintegrarea socială a ex-
deţinuţilor”, implementat de Institutul de Reforme Penale cu suportul financiar Sida şi
FSM

S-ar putea să vă placă și