Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

REFERAT SCHI

ECHIPAMENTUL SPECIFIC SCHIULUI ALPIN

NUMELE: OLTEANU

PRENUMELE: MIRELA

SPECIALIZAREA: EFS

GRUPA: II

FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: IFR

LOCALITATEA: CLUJ-NAPOCA

~ 2021 ~
1. Schiul alpin – între legendă și adevăr

Legendele spun că primul schior a fost o femeie. Este vorba despre Zeița Frumuseții și
a Dragostei, Skade.

Fig.1.1 Skade (Ondurdis) (ski-si-snowboars.ro, 2014)

Despre ea istoria spune că îndrăgea vânătoarea. Într-o zi de iarnă, în timp ce urmărea un


cerb, și-a pus în picioare tălpici de lemn, devenind astfel prima schioare. Numele ei a
devenit „Ondurdis” (denumirea schiului drept).

Nordicii au și ei o teorie privind formarea Căii Lactee, teorie pe care o leagă inechivoc
de schi. Aceaștia susțin că zeul Tunc-Poks ar fi folosit schiurile în timp ce urmărea un ren
dosebit de frumos și așa ar fi luat naștere galaxia. Nordicii, în general, aveau denumiri diferite
pentru schiul drept și cel stâng. Laponii numeau tjarve sabek, ca fiind schiul pentru zăpadă
tare, luovasmuoth sabek, cel pentru zăpadă moale și guempe sabek, schiul lupilor.

Fig. 1.2 Zeul Tunc-Poks urmărind un ren (skiinghistory.org,2019)


Încă din Mezozoic oamenii au fost foarte inventivi în ceea ce privește confecționarea
schiurilor. La început se împleteau crengi, practică ce a fost îmbunătățită ulterior. S-au găsit
chiar picturi rupestre datând de acum 3000-4000 de ani, care reprezentau schiori, folosind câte
un băț și având genunchii îndoiți.

În peninsula Yalmal, pe coasta Oceanului Glacial Arctic, s-au găsit schiuri sub formă de
fosile, identice cu cele pe care le întrebuințau locuitorii munțiilor Altai.

De la laponi, mersul pe schi a trecut mai departe, la scandinavi. Aici s-a oprit însă sute
de ani, fără să se coboare mai la sud.

Cele mai vechi schiuri au fost descoperite în zonele mlăștinoase ale Rusiei, vechi de
8000 de ani. În Rusia se foloseau schiuri, dar asupra modului de întrebuințare nu sunt date
sigure.

Fig.1.2 Primele schiuri din lume( ski-si-snowboars.ro, 2014)

2. Ce este schiul alpin și cum a evoluat?


Schiul alpin este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante pe zăpadă, prin
anumite puncte de trecere obligatorii, numite „porți”, cu schiuri cu legături cu călcâi fix.

Ca tehnică, schiul a evoluat la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-


lea pe terenul montan al Alpilor din Europa centrală. Schiul competițional modern alpin este
împărțit în așa-numitele evenimente tehnice și de viteză, primul cuprinzând schiul alpin și
slalomul supergigant, sau super-G, iar cel din urmă incluzând slalomul și slalomul uriaș.
Evenimentele de viteză sunt disputate în curse simple pe trasee lungi, abrupte și rapide,
cu viraje puține și distanțate pe scară largă. Evenimentele tehnice contestă abilitatea schiorului
de a manevra pe cursuri marcate de porți strâns distanțate prin care trebuie să treacă ambele
schiuri; câștigătorii sunt determinați de cel mai mic timp combinat din două parcurse pe două
cursuri diferite. Evenimentul combinat alpin constă într-o cursă de coborâre și de slalom,
câștigătorul având cel mai mic timp combinat.

a) b) c) d) e)

Fig. 2.1 Probele alpine: a) coborârea, b) Super-G, c) Slalomul d)Slalomul uriaș e) combinata alpină (Balint, 2005)

Federația Internațională de Schi (FIS), organul de conducere mondial al sportului, a


recunoscut prima dată cursele de coborâre în 1930, iar primele campionate mondiale pentru
probele de coborâre și slalom masculine au avut loc în 1931. Evenimentele pentru femei au fost
adăugate în 1950. Primul eveniment alpin pentru a fi inclus în Jocurile Olimpice de Iarnă a fost
combinatul, care a debutat în 1936 la Garmisch-Partenkirchen, Germania. Prima competiție
olimpică de slalom uriaș a avut loc la Jocurile din 1952 din Oslo, Norvegia, iar slalomul
supergigant a fost adăugat la Jocurile din 1988 din Calgary, Alberta, Canada. În același an,
combinatul, care fusese eliminat din lista evenimentelor olimpice de iarnă din anii 1940, s-a
întors ca eveniment oficial. Cu toate acestea, a fost abandonat în 1998 în favoarea a două noi
evenimente - slalomul combinat (o cursă de slalom și o cursă de slalom uriaș) și coborârea
combinată (o cursă de slalom supergigant și o cursă de coborâre).

Dacă vorbim despre apariția schiului alpin în România, cel mai mare eveniment, care a
avut loc în 1907, l-a constituit vizita la Braşov a „părintelui” schiului alpin, Mathias Zdarski,
care a venit la invitaţia societăţii de schi „Kronstadter Schi - Vereinigung” (K.S.V.), pentru
instruirea schiorilor. El a demonstrat aici tehnica şcolii de schi de la Lilienfeld şi braşovenii l-
au imitat apoi mulţi ani, folosind uriaşul băţ ca sprijin în timpul virajelor. (Balint,2005)
Pe 12 februarie 1909, K.S.V. organizează primul concurs de schi disputat pe teritoriul
ţării noastre, concurs disputat pe un traseu de 7,5 km şi la care au participat 10 concurenţi. Acest
concurs a fost reeditat în anii următori, disputându-se în total cinci ediţii sub titulatura de
„Campionatul Ardealului”, la ultimele trei ediţii fiind organizate şi întreceri feminine pe distanţe
scurte. Toate aceste acţiuni au făcut ca numărul membrilor societăţii K.S.V. să se dubleze, în
1910 el fiind de 112 membrii. Deoarece vechea cabană construită nu mai putea să cuprindă toţi
doritorii de schi, în anul 1910 a fost ridicată o a doua cabană de schi, mult mai mare şi mai bine
utilată, cabană amplasată chiar la intrarea în Poiana mare. (Balint,2005)

În anul 1911 se organizează, pe pârtia de bob de la Sinaia (400 m), „Marele premiu al
schiorilor”. Concursul nu are reguli precise, femeile concurează alături de bărbaţi, numărul
concurenţilor abia se ridică la nouă, dintre care trei femei. Practic, acest concurs a fost rezervat
câtorva tineri din aristocraţie, de unde şi lipsa lui de popularitate. (Balint,2005)

În acelaşi an se înfiinţează la Sibiu „Clubul de schi”, datorită căruia schiul pătrunde în


munţii Cibinului şi ai Făgăraşului. Clubul K.S.V. din Braşov organizează, în anul 1912, cel de-
al doilea curs de instruire pentru schiori, având ca profesor o altă personalitate a schiului de pe
vremea aceea, Carol J. Luther din Munchen, unul din pionerii schiului cu două beţe, mulţi ani
redactorul principal al revistei germane de schi „Der Winter”. Abia în februarie 1920, în
„Revista automobilă”. În această revistă se spune că, încă cu 40 de ani în urmă, deci în 1880, s-
a înfiinţat la Braşov societatea pentru schi „Karpathia” şi mai târziu „Skiverein”. (Balint,2005)

Fig.2.2 Zdarski în primul slalom cu porţi organizat de el în 1905 (Balint,2005)


3. Echipamentul specific schiului alpin

3.1 Schiurile
Schiurile alpine originale „de coborâre” erau puțin mai mult decât scânduri de
lemn. Ulterior le-au fost adăugate muchii metalice pentru a prinde mai bine zăpada și
pentru durabilitate. Construcția schiurilor alpine a evoluat într-o tehnologie sofisticată.
Utilizarea materialelor compozite, cum ar fi carbon-Kevlar, a făcut schiurile mai ușoare
și mai rezistente astfel încât schiorii să poată înregistra viteze impresionante. La sfârșitul
anilor 1980 și începutul anilor 1990, producătorii au început să producă schiuri
parabolice „în formă” (atunci când sunt privite de sus sau de jos, centrul sau „talia” este
semnificativ mai îngust decât vârful și coada). Practic toate schiurile moderne sunt
realizate cu un anumit grad de tăiere laterală. Cu cât diferența dintre lățimea vârfului,
taliei și a cozii este mai dramatică, împreună cu rigiditatea lungimii și înclinarea schiului,
cu atât raza de întoarcere „naturală” este mai scurtă. Schiurile folosite la cursele de
coborâre sunt lungi, cu o tăietură laterală subtilă, deoarece sunt construite pentru viteză
și viraje largi. Schiurile de slalom - precum și multe schiuri de agrement - sunt mai
scurte, cu o tăietură laterală mai mare pentru a facilita viraje mai strânse și mai ușoare.
Piața oferă o varietate uimitoare de mărci și modele, care pot fi practic împărțite
în 3 categorii în funcție de abilitatea schiorului; începători, intermediar, avansați. În
cadrul ultimelor două categorii, există diferite tipuri de schi în funcție de utilizarea
predominantă preferată de schior. Schiuri rotunde: pot fi potrivite condițiilor tradiționale
de zăpadă / pârtie sau pot fi proiectate pentru zăpadă prăfuită și proaspătă (uneori numite
schiuri free-ride). În acest din urmă caz, forma, lungimea și greutatea schiului vor diferi
de cele dintâi: vârfurile și cozile vor fi mai largi și talia mai subțire, lungimea va fi mai
scurtă și per ansamblu schiul va fi mai ușor. Schiuri pentru avansați: sunt de obicei
schiuri de curse și diferă în ceea ce privește specialitatea de curse pentru care sunt
concepute. Schiurile de coborâre și SuperG sunt mai lungi (între cm 190 și 210), mai
grele și mai puțin conice la nivelul taliei; schiurile de slalom sunt mult mai scurte (cm
165 -175) și au o talie îngustă care scurtează considerabil raza de virare; schiurile de
slalom gigant se află într-o oarecare măsură, cu accent pe stabilitate și control la viteze
mari, dar și pe o rază de viraj relativ strânsă.
Tipuri de schiuri pentru schiul alpin:

Fig. 3.1.1 Racing (omerandbobs.com,2020)

Fig. 3.1.2 Carving/ Groomed trails(omerandbobs.com,2020)

Fig. 3.1.3 Mid-Fat/ All mountain (omerandbobs.com,2020)

Fig. 3.1.4 Super-Fat/Powdwe (omerandbobs.com,2020)

Fig. 3.1.5 Twin-Tips (omerandbobs.com,2020)

Fig. 3.1.5 Cross Country (sportguru.ro,2021)


3.1.1 Lungimea schiului
Lungimea minimă a schiului se stabileşte în concordanţă cu normele ISO şi
includ toleranța de măsurare ±1 cm. Aceasta se marchează pe schi.

Tabelul 3.1.1: Alegerea lungimii schiurilor (sursă: biciclop.eu, 2017)

Tipul de schi Începator Mediu/avansat Expert


practicat
Pârtie/competiție Nivelul Nivelul frunții Egale cu
GS nasului înaltimea
Pârtie/competiție Nivelul Nivelul bărbiei Nivelul
SL nasului bărbiei
Pârtie/competiție - Egale cu Înalțimea
DH înalțimea + 5-10 cm
Pârtie și - Egale cu Egale cu
împrejurimi inaltimea înalțimea
(all mountain)
În afara pârtiilor - Egale cu Înaltimea
(big mountain) înaltimea + 10 cm
Tura În funcție de
tipul de teren
preferat,
pot fi egale
sau mai mici
ca cele de all
mountain
Tura competiție - 150-152 (F) 150-152
(dimensiuni 160-162 (M) (F)
standard) 160-162
(M)

3.1.2 Profilul schiului


Dimensiunea minimă a suprafeţei sub legături fără nici o toleranţă trebuie să fie
de 60 mm.

Fig.3.1.2.1 Profilul schiului (sportguru.ro, 2021)


3.1.3 Radius și geometrie

Fig. 3.1.3.1 Radius și geometrie (sportguru.ro, 2021)

3.2 Legăturile de siguranță

Legăturile de siguranţă reprezintă dispozitivele ce limitează posibilităţile de accidentare.


Acest lucru înseamnă că atunci când solicitările ce apar pe parcursul execuţiilor depăşesc
limitele acceptabile acestea permit eliberarea piciorului împiedicând apariţia accidentelor
specifice. (Balint, 2005)

Legăturile sunt esenţiale în schi deoarece realizează conexiunea între schi şi clăpar, şi
astfel între schiuri şi corpul sportivului. Toate schimbările şi presiunile ce apar la nivelul
clăparului sunt direcţionate spre schiuri prin intermediul legăturilor.

Legăturile moderne au şi un scop secundar, acela de a elibera clăparul atunci când


tensiunile ivite sunt peste limitele stabilite prevenind apariţia accidentărilor. Legăturile clasice
sunt alcătuite din două părţi: partea din faţă a legăturii şi partea din spate legăturii. Partea din
faţă a legăturii permite eliberarea laterală iar partea din spate permite eliberarea verticală. Există
şi dispozitive care permit eliberarea pe verticală la nivelul părţii din faţă aşa cum există şi
dispozitive care permit eliberarea laterală la nivelul părţii din spate. Tensiunile care permit acest
gen de eliberări pot fi stabilite dinainte.
Legăturile de schi alpin prezintă particularitatea că pot elibera clăparul în acelaşi timp
atât din faţă cât şi din spate. În acelaşi timp prezintă particularitatea că permit ridicarea călcâiului
specifică probelor de fond.

Fig. 3.2.1 Legăturile de siguranță (ekosport.eu/, 2021)


3.3 Încălțămintea specială pentru schi alpin – Clăparii

În general, clăparii sunt compuși dintr-o carcasă din plastic dur cu o căptușeală de spumă
mai moale pentru a oferi căldură și confort. În ceea ce privește căptușelile, o căptușeală groasă
moale va fi mai confortabilă și va oferi mai multă izolație, în timp ce căptușelile mai subțiri și
mai dure oferă mai multă precizie. Confortul a fost îmbunătățit în ultimii ani prin utilizarea
căptușelilor conforme (de obicei încălzite pentru a se potrivi) care permit o căptușeală rigidă
altfel realizată încât să fie modelată pe picior. Carcasele vin în diferite grade de rigiditate;
începătorilor le place de obicei un clăpar mai moale și mai căptușit, în timp ce schiorii mai
avansați preferă, în general, clăpari mai rigizi cu o căptușeală mai subțire.

Fig.3.3.1 Părțile componente ale unul clăpar: 1-bandă de prindere, 2-reglaj flexie orizontală, 3-reglaj flexie
verticală, 4-ciorap interior, 5-clapete prindere, 6-branțuri (Balint, 2005)

Fig. 3.3.2 Tipuri de clăpari ( alpinexpe.ro, 2021)


3.4 Căștile de schi

Sunt permise numai căştile care protejează capul şi urechile. Federaţiile naţionale sunt
sfătuite să folosească acele căşti care prezintă un minimum de securitate schiorului dar să fie
certificate şi recunoscute de instituţiile de profil. Nu sunt permise căştile cu spoliere sau alte
dispozitive care pot accidenta sportivul.

Fig. 3.4.1 Căști de protecție

3.5 Bețele de schi

Lungimea acestora nu va depăși nivelul cotului flexat şi beţele trebui să fie dotate cu
rondele – pentru a ne se afunda în zăpadă. Se recomandă pentru adulţi folosirea beţelor cu
lungime de 1,25 m.

Fig. 3.5.1 Tipuri de bețe pentru schi(emag.ro, 2021)


Bibliografie:

1. Balint G. – Bazele teoretice și metodice ale predării schiului, Universitatea din Bacău,
2005
2. Călinescu G. – Metodica învăţării schiului alpin, Reprografia Universităţii din Craiova,
1997;
3. Grigoraş P. – Schi alpin, snowboard, carving, Ed. Accent, Cluj Napoca, 2002;
4. Harb H. – The new way to ski - Anyone can be an expert skier 1, Ed. Hatherleigh Press,
USA, 2001;
5. Teodorescu V. – Curs de schi, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1964;

Adrese internet:

1. https://www.olympic.org/alpine-skiing-equipment-and-history
2. http://ski-si-snowboard.ro/editoriale/istoria-schiului-de-la-legende-pana-azi-1700
3. https://www.rasport.ro/blog/tabel-alegere-bete-ski.htm
4. https://euroski.ro/ghidul-incepatorului-in-schi-alpin/
5. https://www.alpinexpe.ro/sporturi-de-iarna/clapari-schi-de-tura/clapari-schi-de-tura-la-
sportiva-synchro-88r606201.html
6. https://www.ekosport.eu/marker-duke-pt-16-125mm-black-gunmetal-21-p-9-
78168.html
7. https://ro.qaz.wiki/wiki/Ski_geometry#Length_and_width
8. https://schiuridevanzare.ro/index.php?route=blog/article&article_id=26
9. https://www.britannica.com/biography/Rosi-Mittermaier
10. http://www.greatestsportingnation.com/content/history-alpine-skiing
11. http://www.skivirus.com/tehnica-schi/1181-istoria-si-evolutia-schiului-alpin.html
12. https://www.evelostore.com/en/214-alpine-skiing
13. https://www.scribd.com/document/153370027/Schi-Alpin-Regulament

S-ar putea să vă placă și