STUDIU DE CAZ

I. DATE DE IDENTITATE
Numele şi prenumele: S. I.
Vârsta: 8 ani şi 4 luni
Sex: masculin
Ocupaţia părinţilor: menajera, lucrator comercial
Bugetul familiei: minim
Relaţii familiale: bune, in special mama se intereseaza de evolutia copilului,
coopereaza cu terapeutul
II. STAREA SĂNĂTĂŢII
Sarcina : fără probleme deosebite,
Naştere : normală,
Dezvoltare fizică : bună, normală pentru vârsta cronologica
Boli, malformaţii, dizabilităţi: copilul nu a suferit decât răceli, nu a avut nici o boală
a copilăriei, a fost vaccinat conform schemei de vaccinare, urmeaza tratament N.P.I.
Evaluare psihologica: Retard psihic moderat ,VM=2,6 ani, Tulburare din spectrul
autist

III. STATUT EDUCAŢIONAL

In prezent copilul este elev in clasa a II-a, la scoala speciala, a urmat doi ani de
gradinita speciala si clasa pregatitoare in cadrul aceleiasi institutii.
IV. EVALUARE:
1. Contactul vizual cu mediul şi cu alte persoane: are contact vizual cu alte persoane,
dar pentru scurtă durată (1-2 sec), de obicei la cererea persoanei, sau a mamei, dacă
este prezentă. Zâmbeşte atunci cand isi imagineaza ceva, uneori are accese de ras. Nu
salută voluntar, decât la cerere. Nu interacţionează cu ceilalţi copii. Verifică cu
privirea rapid încăperea în care intră, apoi merge ţintit la o jucărie pe care o verifică,
este atras de pliante sau diverse materiale publicitare, reviste sau carti colorate, pe
care le tine in mana dar nu le rasfoieste, analizeaza doar coperta. Recunoaste si
denumeste personaje din desene animate sau carti cu povesti. Urmăreşte cu privirea
persoanele sau obiectele care se mișca in câmpul lui visual, dar nu interactioneaza.
Plange atunci cand ajunge intr-un loc necunoscut sau in timpul serbarilor scolare sau
alte activitati, la care participa mai multe personae (parintii altor copii, elevi de la alte

2
 clase, profesori). Obiectele din jurul lui trebuie sa fie in aceeasi ordine, sta in aceeasi
banca.

2. Evaluarea jocului: în timpul activităţilor desfăşurate, se ridică în picioare atunci când

nu-i convine ceva, deranjează copiii în timpul lucrului, nu termină nici o lucrare
începută, nu coopereaza. Nu se joaca foarte mult timp cu o jucărie, aprox. 2-3 min,
apoi caută alta. Priveşte pentru scurtă durată imagini diverse, nu răspunde la întrebări,
chiar dacă întrebările au fost deschise, daca ii oferi un obiect il accepta sau te ignora
in functie de preferinte, nu doreste sa imparta jucariile cu alti copii.

3. Comportamentele autostimulative: Tine in mana, in marea majoritate a timpului, o

bucata de hartie, o carte, ziar chiar si cand pleaca sau vine de acasa.

4. Dezvoltarea cognitivă şi a limbajului (rezultate obţinute prin observaţie şi

convorbire):
 Percepţia: recunoaşte, identifică, denumeşte culorile, formele, mărimile,(cu
sprijin)
 Atenţia: este instabilă, se concentrează foarte puţin timp asupra unui obiect,
jucărie, sau într-o activitate.
 Gândirea: realizează operaţii de clasificare dupa criteriu, comparaţie, relaţie
simplă între obiecte, nu realizeaza operatii de sinteză, generalizare, abstractizare,.
Repeta dupa profesor zilele săptămânii, lunile anului, numără, spune literele
alfabetului, dar nu asociaza fonemul cu grafemul, se orientează în spaţiu.
Cunoaşte schema corporală de bază, identifică la propria persoană, pe planşă sau
la altă persoană părţile corpului şi le denumeşte la cerere.
 Limbajul şi comunicarea: Conduita verbală a copilului se caracterizează printr-
un vocabular sărac, ecolalic, copilul utilizează doar cuvinte familiare şi uzuale,
răspunsurile la întrebări sunt deseori monosilabice, câteodată răspunsul nu are
legătură cu întrebarea ceea ce denotă faptul că nu înţelege suficient sensul tuturor
cuvintelor. Vorbirea spontană se realizează prin cuvinte, rareori prin propoziţii
alcătuite din două sau trei cuvinte. Nu povesteşte după imagini, doar denumeşte
obiectele cunoscute identificate în imagini. La nivelul pronunţiei şi articulaţiei s-
au identificat deformări ale sunetelor (majoritatea consoanelor sunt pronunţate

3
 incorect sau omise), precum şi înlocuiri ale unor consoane cu altele, omisiuni,
inversiuni, mai ales atunci când copilul nu cunoaşte sensul cuvântului sau în cazul
cuvintelor polisilabice. Comunica atunci cand are dispozitia necesara, reproduce
fragmente din cantece, replici din desene animate sau expresii folosite de cei din
anturaj. Are momente cand verbalizeaza in maniera proprie, neinteligibil, alternate
cu accese de ras, tipete. Repetă sunete, silabe şi cuvinte simple după terapeut, dar
abandoneaza repede exercitiile. Comunică cu ceilalţi mai ales prin intermediul
mamei, care înţelege mai uşor vorbirea copilului.

5. Motivaţia de a coopera cu o altă persoană: îi face plăcere să fie recompensat cu

dulciuri, este interesat şi bucuroas când primeşte abţibilduri cu imagini (flori, fluturi,
etc.) pe care le poartă şi se mândreşte cu ele. Îi face plăcere să vină la cabinetul
logopedic, chiar ripostează uşor la plecare.

6. Psihomotricitate: coordonare motrică generală - relativ bună. Prehensiune bună a

creionului. Se plictiseşte repede de activităţile statice, îi place să se mişte prin cabinet
fără un scop anume.

V. PRETERAPIA

Obiective:
 Menţinerea copilului la masa de lucru un timp continuu de 15 minute.
 Se va realiza treptat, pornind de la activităţi de 1-2 minute, apoi se
măreşte treptat timpul de lucru, astfel încât să se ajungă la realizarea
unei activităţi la masa de lucru timp de 15 minute.
 Obţinerea contactului vizual la cerere
 Ieşirea din comportamentul stereotip la cerere sau după maxim 30 sec
 Controlul comportamentului copilului în timpul terapiei

Datorită faptului că baiatul are contact vizual, se poate începe Programul de

terapie concomitent cu programul de preterapie.

4
 VI. PROGRAMUL DE TERAPIE

a. PRINCIPIILE SI OBIECTIVELE PROGRAMULUI DE TERAPIE

1. Eliminarea / scăderea / transformarea stereotipiilor: un prim pas ar putea fi

amenajarea unui loc unde sa-si lase pliantele, ziarul de unde sa-l recupereze la
plecare.
2. Interacţiunea şi jocul cu obiectele în care scopul principal este creşterea duratei
sarcinii, de la 2 minute la 15 minute, progresiv, de la simplu la complex, de la uşor la
greu.
3. Dezvoltarea capacităţii de potrivire a:
 obiectelor mai întâi de acelaşi fel, de la simplu la complex. Este necesară
stimularea analizatorului auditiv şi vizual prin utilizarea de materiale
diferite.
 imaginilor obiectelor
4. Dezvoltarea unui ansamblu de cunoştinţe despre animale – identificarea animalelor, a
schemei lor corporale, comparaţie între schema corporală umană şi cea a animalelor.
5. Program de dezvoltarea a limbajului – introducerea cuvintelor tip acţiune, propoziţia
simplă, introducerea pronumelui.
6. Program de logopedie – corectarea sunetelor deficitare prin exerciţii specifice
7. Program de dezvoltarea motricităţii fine, scris / desenat – utilizarea cariocilor
comparativ cu alte creioane. Se poate realiza un exerciţiu motric de manipulare a
obiectelor mici, închis – deschis sticle de plastic.
8. Dezvoltarea jocurilor de mişcare – intercalate între programe
9. Dezvoltarea abilităţilor de autoservire

- In terapie, regulile sa fie foarte flexibile in funcție de contexte particulare.

- Folosirea metodelor directe de formare a deprinderilor de conversație.
- Verificarea permanenta a ceea ce înțelege copilul din ce i se cere sa lucreze.
- Monitorizarea si managementul comportamentului.
Principiul de baza in terapie este: a construi pornind de la ce poate copilul folosind
chiar si stereotipurile si preferințele. Vom urmări reducerea, pe cat posibil, a ajutorului
acordat copilului (promptul); stimularea si recompensarea inițiativelor ce vin din partea

5
acestuia. Programul de terapie stabilit urmărește obiective pentru aria de dezvoltare cognitiv-
verbală, aria motorie, autoservire. Obiectivul fundamental al terapiei: formarea si dezvoltarea
abilitaților de comunicare. Al doilea obiectiv: formarea unei reprezentări generale despre
lume si mediul in care ea se desfăşoară, formarea motivației, dezvoltarea capacitații de a
înțelege ca te poți face înţeles, dobândirea unei experiențe in legătura cu ceea ce este la un
moment dat semnificativ. Programul educațional terapeutic a fost alcătuit in conformitate cu
aceste obiective, in vederea acționarii pe diferite laturi: limbaj, memorie, atenție, gândire,
afectivitate. Am urmărit inițial trezirea interesului si crearea unui tonus pozitiv. In activitate
am antrenat toți analizatorii. Pentru memorarea, înțelegerea, compararea noțiunilor, folosirea
propozițiilor si orientarea spațiala si temporala am folosit mult material intuitiv si
demonstrația.

b. METODE şi MODALITĂŢI DE LUCRU

- Elemente imprumutate din Terapia ABA, programe de la cele mai simple spre
complex. Comenzile sunt simple, clare, în concordanţă cu stimulii folosiţi, imaginile
folosite,răspunsul aşteptat.
- Setul de imagini PECS, pentru formarea noţiunilor de mărime, formă , culoare,
poziţie, succesiune spaţială şi temporală, denumire de acţiuni. Formarea şi dezvoltarea
vocabularului folosind noţiuni ca păsări, animale,. familie, fructe, legume,
îmbrăcăminte, schemă corporala, obiecte de mobilier familiare
- Programul de terapie logopedică
c. TERMENE DE LUCRU
Programul de terapie va fi implementat timp de 1 an – câte 2 şedinţe de 30 min. în
fiecare săptămână.

VII. PROGRAM DE TERAPIE LOGOPEDICĂ

a. OBIECTIVE GENERALE:
 Îmbogǎţirea vocabularului.
 Activizarea vocabularului pasiv;
 Corectitudinea şi complexitatea exprimǎrii în propoziţii
 Dezvoltarea capacitǎţii de a verbaliza întâmplǎrile trǎite şi cunoştinţele
însuşite.

6
b. ETAPE ŞI MODALITĂŢI DE LUCRU:
1.Terapia generala

1.a. Dezvoltarea mobilității corporale legate de limbajul verbal-gimnastica

generala
exercitii de mers;
exercitii de gimnastica pentru cap, membre, trunchi, trunchi, torace, abdomen
jocuri de miscare insotite de vorbire: cantatul la pian, ploaia, imitarea spalatului pe
maini, morişca, “bate vântul frunzele”, etc.

1.b. Dezvoltarea mobilitatii fonoarticulatorii: antrenarea motricitatii faciale,

antrenarea motricitatii labiale, antrenarea motricitatii linguale, antrenarea
miscarilor mandibulare, antrenarea mobilităţii velopalatine
gimnastica faciala (umflarea alternative a obrajilor ,umflarea si retragerea
simultana a obrajilor ,imitarea rasului ,a surasului etc.)
intinderea buzelor ,rotnjirea buzelor,vibrarea buzelor
miscari rapide si ritmice de scoatere si retragere a limbii
miscarispre dreapta sis pre stanga
imitarea plescaitului
ridicarea si coborarea ritmica a mandibulei
miscari dreapta-stanga ,inainte si inapoi a mandibulei
imitarea rumegatului animalelor
imitarea sunetelor din natura(onomatopee), in soapta, in ritm prelungit
gimnastica velopalatinǎ;
imitarea tusei, a cǎscatului;
mişcǎri de deglutiţie, de eliminare a flegmei etc.

1.c. Educarea respiratiei nonverbale, a respiratiei verbale, obtinerea unei

respiratii lungi fara efort /educarea echilibrului inspire –expir
exercitii pentru expiratie (ex.de suflat în baloane de săpun, baloane, şerveţel, cu paiul
în paharul cu apă, etc.)
exercitii pentru inspiratie(mirosirea florilor)
ex.pentru invatarea inspiratiei diferentiale(alternarea inspiratiei pe cele doaua nari)
7
 pronuntie de vocale: a, e, i, o, u, ă, î
pronuntia ritmica a consoanelor cunoscute: m, n, t, d, p, b.
ex.ritmice : exclamații, jocuri, număratul in expirație, pronunţia de vocale sau silabe
cu consoane cunoscute în expir. Se va porni de la şiruri mai mici de numere sau
vocale, silabe, apoi se creşte numărul acestora treptat pe un singur expir.

1.d. Antrenarea auzului fonematic

Identificarea unor sunete produse din natură: metal – zdrăngănitul cheilor, lovirea
a două obiecte de metal, sticlă – lovirea a două pahare, spargerea unui pahar, lemn
– lovirea obiectelor din lemn, foşnetul hârtiei, curgerea apei în pahar.
Identificarea diferitelor onomatopee: zgomote produse de animale, păsări
Identificarea diferenţelor dintre vocea de femeie şi vocea de bărbat, vocea de
copil, vocea de adult, vocea de bătrân, vocea şoptită, vocea normală, vocea
strigată.
Identificarea vocilor membrilor familiei
Identificarea vocilor colegilor din cabinetul logopedic – se vor realiza prin jocuri
distractive de genul “Deschide urechea bine!”, “Ursul doarme şi visează”, etc.
Analiza auditiva a sunetului la inceputul unui cuvânt

2. Terapia logopedică specifică

2.a. Obţinerea sunetului deficitar şi exersarea lui, prin metodele : demonstraţie

model, imitaţie la oglindǎ, exerciţii articulatorii, exerciţii fonatorii, comparaţie sonorǎ
a) Pregǎtirea impostǎrii sunetului
b) Emiterea sunetelor prin demonstraţie şi imitaţie
c) Emiterea sunetelor prin derivare
d) Emiterea concomitentǎ
e) Emiterea independentǎ
Ordinea corectării sunetelor : s, z, ţ, r.

2.b. Consolidarea sunetului obţinut

a) introducerea sunetului în silabe
b) introducerea sunetului în cuvinte
- silabe directe şi inverse ( ex: ,, s”: sa, se, si, so, su, să, sî, as, es, is, os, us, ăs, îs)
8
 - structuri reversibile ( sa – as)
- logotomi: ( asi, esa, usu )
• Cuvinte cu fonemul în poziţie iniţialǎ
- cuvinte monosilabice: ex: soc, sar, sus, sat, sos, stea etc.
- cuvinte bisilabice: sare, supa, soare, scaun,etc.
• Cuvinte cu fonemul în poziţie medie: casa, desen, masa etc.
• Cuvinte cu fonemul în poziţie finalǎ: nas, fes etc.
• Cuvinte în care fonemul se repetǎ de douǎ ori: ex. sus, sos

2.c. Diferenţierea sunetelor

- prin exerciţii şi comparaţii : ex. s – z, sa – za, se - ze
- se folosesc cuvinte paronime familiare: ex. sar-zar

2.d. Automatizarea sunetelor : Exersarea sunetului deficitar în propoziţii simple

• exerciţii de pronunţie a unor propoziţii simple în care este prezent în cuvinte sunetul
deficitar la început, mijloc şi la final.
• sintagme cu partea iniţialǎ sau finalǎ constantǎ
• sintagme cu frecvenţǎ mare a sunetului deficitar

c. TERMEN DE LUCRU
Acest program de terapie logopedică este un program de lungă durată – 1 an,
câte 30 min. de 2 ori pe săptămână.
În funcţie de rezultatele la evaluările intermediare durata şi structura
programului vor fi adaptate.
Programul de terapie logopedică se va desfăşura în concordanţă cu celelalte
programe educaţionale din cadrul programului complex de terapie, astfel încât
rezultatele obţinute să fie cât mai bune pe toate ariile de dezvoltare.
Programul a fost conceput astfel încât copilul să poată avea un limbaj expresiv
funcţional, care să-i permită o cât mai bună integrare şcolară si sociala.