CUVINTE CHEIE: UE, NATO, TERORISM, RISCURI, AMENINȚĂRI, PROVOCĂRI

CUPRINS

1. SECURITATEA INTERNAŢIONALĂ SI IMPACTUL TERORISMULUI ASUPRA

SECURITATII
1.1. Conceptul de securitate internaţională
1.2. Terorismul international

2. STRATEGIA DE SECURITATE NATIONALA A ROMANIEI

Introducere
2.1. Interesele nationale de securitate ale Romaniei
2.2 Obiectivele politicii de securitate naţională
2.3.1. Principalii factori de risc la adresa securităţii naţionale
2.3.2. Noile provocări - riscuri asimetrice nonclasice
2.3.3. Vulnerabilităţi în situaţia internă
2.4. Directii de actiune in politica de securitate nationala
2.4.1. In domeniul politico-administrativ
2.4.2. In domeniul economic

3. RISCURI ŞI AMENINŢĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ROMÂNIEI

3.1. Aspecte de ordin general
3.2. Tipuri de ameninţări

4. ROLUL ROMANIEI IN COMBATEREA TERORISMULUI

4.1. Doctrina naţională privind prevenirea şi combaterea terorismului
4.2. Cadrul legal în materie antiteroristă
4.3. Rolul Direcţiei Generale Prevenire şi Combatere a Terorismului (DGPCT)

1
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
1.SECURITATEA INTERNAŢIONALĂ SI IMPACTUL TERORISMULUI ASUPRA
SECURITATII

1.1 Viziunea despre securitate internaţională

Viziunea despre conceptul de securitate internațională se concretizează printr-un fenomen complex şi o

diversitate fără precedent, generate de mutaţiile care se produc pe toate planurile – politic, economic, social.

Toate aceste uriaşe transformări imprimă, la rândul lor, caracteristici specifice vieţii internaţionale, relaţiilor
dintre state, prin aducerea în prim plan a unor fenomene, tendinţe şi evenimente ce trebuie descifrate spre a
li se găsi soluţii corespunzătoare pentru ca pacea omenirii, securitatea şi progresul popoarelor să fie
asigurate. Ideea securității şi-a mărit sfera de conținut . Dacă, în opinia conformistă,tratatele privind
securitatea internaţională şi menţinerea păcii cuprindeau prevederi de limitare a potenţialului militar, ne
utilizarea armamentului de un anumit tip, limitarea recurgerii la forţă etc., sfârşitul secolului XX aduce un
element de noutate în cadrul conceptului de securitate, şi anume acela al securităţii mediului. Tot în sfera
ideii de securitate internaţională, în ultimul secol, a fost inclusă şi aceea conform căreia ameninţările la
adresa securităţii internaţionale nu au ca sursă numai conflictele internaţionale, ci şi conflictele interne.

1.2. Terorismul international

Tema terorismului international cuprinde o serie de activități ale diferitelor grupuri, subgrupuri și organizații
ce au drept scop acțiuni impotriva sistemului internațional. Această temă este complexă pentru că îmbină
atât de multe aspecte diferite ale experienței umane, inclusiv topici cum ar fi politica, psihologia, filozofia,
strategia militară și istoria. Terorismul, este de asemenea, impresionant pentru că trezește în indivizii, ce
acționează, sentimental de emoție precum: dreptatea folosirii violenței. Fără îndoială, termenul terorism
aduce în prim plan stări puternice indiferent de contextul folosit. Acesta nu este o manifestare nouă în
experiența umană. Violența a fost folosită de-a lungul istoriei omenirii de cei care au ales să se opună
statelor. Caracterizarea conceptului adus în discuție se regăsește prin folosirea de violență împotriva
civililor, cu dorința exprimată de a provoca teroare sau panică în rândul populatiei. Deoarece România este
membru activ al coaliţiei antiteroriste este de presupus că, în mod direct proporţional va creşte şi gradul de
risc legat de posibilitatea unor acţiuni teroriste vizând obiective de pe teritoriul naţional dar şi din străinătate.

Un nivel de risc mai ridicat îl vor avea obiectivele care au legătură cu SUA, Israelul sau NATO1, având în
vedere orientarea pe direcţia acţiunilor teroriste spre ţinte care ţin de aceste state şi organizaţii. De asemenea
1 Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză şi OTAN în franceză) este o alianţă politico-militară
stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat în Washington la 4 aprilie 1949.
2
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
pe teritoriul României terorismul internaţional ar putea cunoaşte şi alte forme mai subtile de manifestare aşa
cum ar fi obţinerea de fonduri financiare şi susţinere logistică utilizându-se diverse aranjamente financiare şi
firme, în contextul unei legislaţii insuficient adaptate pentru evitarea unor astfel de situaţii.

2. STRATEGIA DE SECURITATE NATIONALA A ROMANIEI

Legea română care instituie obligativitatea elaborarii Strategiei de securitate națională a României definește
prezenta reglementare ca fiind un documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel
național, strategia constituind astfel expresia politică de referință a atributelor fundamentale ale statului
român în acest domeniu.

O asemenea structură a Strategiei de securitate națională a României a fost stabilită în aceeași lege privind
planificarea aparării naționale a României și cuprinde, în ordine:

1. definirea intereselor naționale de securitate;

2. precizarea obiectivelor care conduc la protejarea si afirmarea acestor interese;

3. evaluarea mediului international de securitate;

4. identificarea factorilor de risc din mediul intern și internațional;

5. directiile de actiune si principalele mijloace pentru asigurarea securității naționale a României.

Elaborată, așadar, în strictă conformitate cu prevederile existente ale legii în materie, prezenta Strategie de
securitate națională a României asigură în mod necesar continuitatea conferită de lege în abordarea
succesivă de către documentele similare precedente a problematicii securității statului roman. S-a valorificat
astfel experiența acumulată în ultimii ani, asigurându-se totodată și coerența necesară cu programele
specifice adoptate anterior, pentru integrarea Romaniei în Alianța Nord-Atlantică și în Uniunea Europeană.
În același timp, actuala Strategie de securitate națională a României este profund marcată de actualitate, de
realitățile din societatea românească și din lume, precum și de perspectivele previzibile pe termen scurt și
mediu ale vieții interne și internaționale.

În acest sens, noutatea Strategiei de securitate națională a României o reprezintă deschiderea mai largă a
acestei problematici și abordarea mai cuprinzătoare a conceptului de securitate națională, în condițiile
creșterii complexității și diversității aspectelor care au capatat relevanță pentru acest domeniu.Analizele
instituționale și de specialitate care au fundamentat elaborarea strategiei au condus la concluzia că o
asemenea abordare înnoită, novatoare a problematicii securității este o chestiune și de necesitate, și de
posibilitate.

3
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
 2.1. Interesele naționale de securitate ale României

Interesele naţionale sunt acele stări şi procese, bazate pe valorile asumate şi promovate de societatea
românească, prin care se asigură prosperitatea, protecţia şi securitatea membrilor ei, stabilitatea şi
continuitatea statului (Interesul = stimulentul fundamental al activităţii omen).

Interesele naţionale pe termen mediu sunt:

a) menţinerea integrităţii, unităţii, suveranităţii şi independenţei statului român;

b) garantarea drepturilor şi libertăţilor democraţice, fundamentale, asigurarea bunăstării, siguranţei şi

protecţiei cetăţenilor.

c) dezvoltarea economică şi socială a ţării în pas cu dezvoltarea contemporană. Reducerea susţinută a

marilor decalaje care despart România de ţările dezvoltate europene;

d) realizarea condiţiilor pentru integrarea României ca membru al NATO şi UE, singurele în măsură să-
i garanteze interesele fundamentale;

e) afirmarea identităţii naţionale şi promovarea acesteia ca parte a comunităţii de valori democratice,

valorificarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural naţional şi a capacităţii de creaţie a poporului
român;

f) protecţia mediului înconjurător, a resurselor naturale, a calităţii factorilor de mediu, la nivelul

standardelor internaţionale.

2.2 Obiectivele politicii de securitate naţională

Acestea stabilesc orientarea efectivă şi reprezintă reperele de bază ale acţiunii practice, sectoriale a
diferitelor instituţii ale statului, astfel încât îndeplinirea lor coerentă, - corelată şi interdependentă să
garanteze şi să conducă la realizarea scopului securităţii naţionale - realizarea şi afirmarea intereselor
fundamentale ale ţării.

Strategia de securitate naţională fixează următoarele obiective:

I. păstrarea independenţei, suveranităţii, unităţii şi integrităţii teritoriale a statului român în

condiţiile specifice aderării la NATO şi integrării în UE;

II. garantarea ordinii constituţionale, consolidarea statului de drept şi a mecanismelor democratice

de funcţionare a societăţii româneşti, prin:

4
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
III. asigurarea libertăţilor democratice ale cetăţenilor, a drepturilor şi îndatoririlor constituţionale, a
egalităţii şanselor;

IV. perfecţionarea sistemului politic şi dezvoltarea modalităţilor de realizare a solidarităţii sociale;

V. aprofundarea reformei în justiţie;

VI. întărirea autorităţii instituţiilor statului, consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a

legii;

VII. relansarea economiei naţionale, combaterea sărăciei şi a şomajului, perfecţionarea mecanismelor

de piaţă şi a disciplinei financiare;

VIII. dezvoltarea societăţii civile şi a clasei de mijloc;

IX. asigurarea stabilităţii sistemului financiar-bancar şi a echilibrului social;

X. modernizarea instituţiilor de apărare a ordinii publice; garantarea siguranţei cetăţeanului;

XI. optimizarea capacităţii de apărare naţională în conformitate cu standardele NATO;

XII. îmbunătăţirea capacităţii de participare la acţiunile internaţionale pentru combaterea terorismului

şi crimei organizate (Afganistan);

XIII. îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei şi protecţia copilului, dezvoltarea instituţiilor de

educaţie, cercetare şi cultură;

XIV. reforma administraţiei publice şi dezvoltarea regională în corelaţie cu practicile şi reglementările

europene;

XV. armonizarea relaţiilor interetnice şi edificarea statului civic multicultural, având drept garanţii ale
securităţii, participarea socială, integrarea interculturală şi subsidiarităţii în actul de guvernare;

XVI. acţiuni diplomatice şi o politică externă creativă, dinamică şi pragmatică, bazată pe respectarea
tratatelor şi acordurilor internaţionale la care România este parte, a obiectivelor şi principiilor
Cartei ONU ;

XVII. diversificarea şi strângerea legăturilor cu românii care trăiesc în afara garanţiilor ţării;

XVIII. participarea activă la acţiunile de cooperare internaţională pentru combaterea terorismului şi a

crimei organizate transfrontaliere;

XIX. dezvoltarea relaţiilor de bună vecinătate şi a unei conduite participative pe plan regional, pentru
consolidarea stabilităţii şi reglementarea crizelor;

5
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
 XX. asigurarea securităţii ecologice;

XXI. implicarea societăţii civile în realizarea obiectivelor strategiei de securitate.

2.3.1. Principalii factori de risc la adresa securităţii naţionale sunt:

1) posibile evoluţii negative în plan subregional în domeniul democratizării, respectării drepturilor
omului şi dezvoltării economice care ar putea genera crize acute cu efecte destabilizatoare pe o
arie extinsă;

2) proliferarea ANM2 , a tehnologiilor şi materialelor nucleare, a armamentelor şi mijloacelor letale

neconvenţionale;

3) proliferarea şi dezvoltarea reţelelor teroriste, a crimei organizate transnaţionale, a traficului ilegal

de persoane, droguri, armamente şi muniţie, materiale radioactive şi strategice;

4) migraţia clandestină şi apariţia unor fluxuri masive de refugiaţi;

5) acţiunile de incitare la extremism, intoleranţă, separatism sau xenofobie care pot afecta statul
român şi promovarea valorilor democratice;

6) decalaje între nivelurile de asigurare a securităţii şi gradului de stabilitate ale statelor din
proximitatea României;

7) limitarea accesului statului român la unele resurse şi oportunităţi regionale, importante pentru
realizarea intereselor naţionale.

2.3.2. Noile provocări - riscuri asimetrice nonclasice

O noua categorie de riscuri sunt cele asimetrice nonclasice, ce pot consta in actiuni armate si nonarmate
deliberate, avand ca obiectiv afectarea securitatii nationale prin provocarea de consecinte directe ori
indirecte asupra vietii economico-sociale a tarii.

Intre riscurile de acest tip se pot enumera:

• terorismul politic transnational si international, inclusiv sub formele sale biologice si informatice;

• actiuni ce pot atenta la siguranta sistemelor de transport intern si international;

• actiuni individuale sau colective de accesare ilegala a sistemelor informatice;

2 Agentia Nationala a Medicamentului; http://www.anm.ro/html/istoric.html

6
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
• actiunile destinate in mod premeditat afectarii - sub diferite forme si in imprejurari variate - a
imaginii Romaniei in plan international, cu efecte asupra credibilitatii si seriozitatii in indeplinirea
angajamentelor asumate;

• agresiunea economico-financiara;

• provocarea deliberata de catastrofe ecologice.

Dintre cele de mai sus terorismul international se manifesta intr-o forma acuta fara precedent, prefigurand
efecte multiple asupra securitatii statelor si stabilitatii internationale in general.

In contextul in care constatam o crestere a gradului de complexitate si de impredictibilitate al terorismului

international, va trebui ca masurile interne de management al crizelor sa fie mai bine coordonate, sub cerinta
asigurarii operative si eficiente a participarii tarii noastre la eforturile internationale de combatere a acestei
amenintari. Romania isi reafirma disponibilitatea de a participa, alaturi de comunitatea internationala, la
lupta impotriva terorismului international si va dispune in permanenta constituirea mijloacelor adecvate
pentru combaterea acestuia.

2.3.3. Vulnerabilităţi în situaţia internă

In paralel cu prevenirea sau contracararea punctuala a interventiei acestor posibili factori de risc Romania
este preocupata sa diminueze vulnerabilitatile interne care se manifesta in diferite domenii si care, in
anumite circumstante, pot avea un impact si asupra securitatii nationale.

1. persistenţa problemelor de natură economică, financiară şi socială;

2. accentuarea fenomenelor de corupţie şi de administraţie deficitară a resurselor publice care produc

adâncirea inechităţilor sociale şi proliferarea economiei subterane;

3. reacţiile ineficiente ale instituţiilor statului în faţa nerespectării legislaţiei;

4. menţinerea unor surse şi cauze de potenţiale conflicte sociale cu efecte asupra stării de linişte a
populaţiei;

5. nerespectarea normelor ecologice;

6. scăderea nivelului de încredere a cetăţenilor în instituţiile statului;

7. menţinerea unor decalaje de dezvoltare între regiunile ţării;

8. slăbiciuni în îndeplinirea angajamentelor asumate;

9. nivelul scăzut al infrastructurii informaţionale;

10. deficienţa în protecţia informaţiilor clasificate;

7
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
 11. emigrarea specialiştilor din diferite domenii de vârf, fenomen ce afectează potenţialul de dezvoltare
al societăţii româneşti.

2.4. Directii de actiune in politica de securitate nationala

2.4.1. In domeniul politico-administrativ

Modernizarea societatii romanesti presupune actiuni ferme pentru intarirea functiei de reglementare a
statului si a autoritatii institutiilor sale. Realizarea obiectivelor de securitate nationala solicita
dezvoltarea capacitatii normative a statului roman, prin masuri adoptate in mod democratic, care sa
respecte principiul separarii puterilor si sa asigure reforma institutionala si administrativa. Statul, ca
organizator al coeziunii nationale si sociale, trebuie sa devina o institutie supla si eficienta,
debirocratizata, aflata in slujba cetateanului. intregul sistem politic se va perfectiona pentru a se deschide
catre cetatean si pentru a completa democratia reprezentativa cu virtutile democratiei participative; prin
urmare, exercitarea puterii politice va asigura participarea si controlul cetateanului asupra institutiilor si
procesului de luare a deciziilor, prin respectarea normelor si regulilor democratice, in concordanta cu
prevederile Constitutiei. Activitatea de legiferare trebuie sa aiba in vedere un cadru conceptual unitar si
coerent, pe deplin compatibil cu legislatia europeana, cu principiile acquisului comunitar, cu sistemul de
reglementari propriu Uniunii Europene.Aplicarea stricta si severa a legilor fata de toti cetatenii si in toate
imprejurarile, in spiritul si litera Constitutiei, constituie o cerinta majora pentru toate institutiile statului,
de indeplinirea careia depind decisiv coeziunea sociala, increderea cetatenilor in autoritatile publice,
solidaritatea nationala. De aceea se impun: asigurarea corectitudinii actului administrativ si de justitie,
stabilitate legislativa si simplificarea cadrului juridic, afirmarea justitiei ca institutie a cinstei si
profesionalismului. Este necesara, de asemenea, adaptarea mai explicita a cadrului legislativ la cerintele
de combatere a terorismului si crimei organizate, precum si la cerintele care decurg din necesitatea
participarii fortelor din sistemul de aparare la operatiuni si misiuni
comune, impreuna cu fortele altor state, pe teritoriul national si in afara acestuia.

2.4.2. In domeniul economic

Tranzitia spre economia de piata functionala presupune un efort conjugat si coordonat de realizare a
obiectivelor asumate de Romania prin Strategia de dezvoltare pe termen mediu, acceptata de Uniunea
Europeana, in paralel cu masuri de optimizare a cadrului normativ in domeniu.

Relansarea economiei constituie o prioritate a politicii de securitate.

Directiile de actiune in acest domeniu sunt:

• consolidarea stabilitatii macroeconomice, adoptarea unor politici fiscale coerente, prin

reglementari simplificate si stimulative, reforma impozitelor, reducerea cheltuielilor interne si
8
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
 restructurarea marilor companii si societati ale statului, o politica monetara si a cursului de schimb
adecvata;

• imbunatatirea mediului de afaceri, diminuarea birocratiei, reglementari favorizante pentru

investitii si pentru mentinerea cresterii economice prin productie performanta ceruta de piata;

• stimularea, prin reglementari eficiente si sub diferite forme, a intreprinderilor mici si mijlocii;

• continuarea privatizarii, restructurarii si modernizarii, cu accent pe dinamizarea domeniilor

industriale si productive care au potential, in conditiile programelor sectoriale de aderare la Uniunea
Europeana ori convenite cu organismele financiare internationale;

• promovarea unor politici industriale functionale, corespunzatoare nevoilor sociale si adaptabile

cerintelor pietei;

• dezvoltarea cooperarii economice internationale prin forme noi, mai active si stimulative, de
comert exterior;

• consolidarea sectorului bancar si de asigurari; disciplinarea pietelor de capital in care sunt

implicate categorii largi de populatie;

• relansarea agriculturii si dezvoltarea silviculturii;

• amenajarea teritoriului si reabilitarea infrastructurii de transport;

• promovarea noilor tehnologii eficiente si trecerea efectiva la realizarea functionalitatilor unei

societati informationale;

3. RISCURI ŞI AMENINŢĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII ROMÂNIEI

Domeniul riscurilor, vulnerabilităţilor, pericolelor şi ameninţărilor cuprinde o arie extinsă, având ca origine
o multitudine de probleme cu care s-a confruntat omenirea în ultimul secol şi la începutul acestui secol.

a) AMENINŢAREA. Cuvântul vine din latină “minatio,- onis” cu sensul actual. Ameninţarea este un pericol
potenţial, exprimat prin cuvinte sau gesturi. Ea are autor, scop, obiectiv şi o ţintă.

b) PERICOLUL reprezintă o primejdie, un posibil eveniment cu urmări grave. El este urmare a unei
disfuncţii, al degradării sau dereglării unui sistem, proces etc. Pericolul căruia i se asociază un vector devine
ameninţare iar ameninţarea poate avea diferite grade de periculozitate.

c) VULNERABILITATEA constituie punctul slab, sensibil al cuiva sau ceva. Ca şi pericolul,

vulnerabilitatea este o disfuncţie şi anume o disfuncţie pasivă, de stare. Cu alte cuvinte vulnerabilitatea se
constituie din anumite stări de lucruri, procese sau fenomene din viaţa internă a ţării care diminuează

9
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
capacitatea de reacţie la riscurile existente sau potenţiale sau care favorizează apariţia şi dezvoltarea
acestora.

Vulnerabilităţile unui stat sunt date de o serie de factori precum:

- dimensiunea teritoriului

- relaţiile cu vecinii

- forma şi natura graniţelor

- potenţialul demografic, militar şi economic scăzut

- subdezvoltarea economică

- poziţia geostrategică precară

- instabilitate politică

- structura etnică şi religioasă a populaţiei etc.

a) RISCUL poate fi definit ca posibilitatea de a avea de înfruntat un pericol şi trebuie asumat

conştientizat.Factorii de risc la adresa securităţii naţionale reprezintă acele elemente, situaţii sau condiţii
interne sau externe care pot afecta securitatea naţională prin lezarea intereselor fundamentale.

Legând aceste noţiuni între ele se poate spune că:

a) În vreme ce vulnerabilităţile sunt stări de fapt obiective, ameninţările reprezintă efecte ale unor acţiuni sau
potenţiale efecte ale unor potenţiale acţiuni.

b) Pe de altă parte, în vreme ce riscul există, este cuantificabil, urmărit şi eventual eliminat, vulnerabilitatea
poate fi controlată, diminuată sau chiar eliminată, pericolul alertează şi pregăteşte sistemul pentru a
reacţiona, iar ameninţarea, pune sistemul într-o stare de ripostă majoră.

Gestionarea cea mai eficientă a riscurilor, vulnerabilităţilor, pericolelor şi ameninţărilor la adresa unui stat se
poate face în cadrul alianţei, care poate acoperi întreaga arie de interes şi responsabilitate a membrilor săi.

Aceste 4 noţiuni au caracteristici cale le apropie conceptual.

Acestea sunt: originea (internă-externă), natura (politică, economică, socială, militară), caracter (direct,
indirect).

3.1. Aspecte de ordin general

Insecuritatea reprezintă o combinaţie dintre ameninţări şi vulnerabilităţi între care nu există o separaţie într-
un mod raţional. Vulnerabilităţile sunt date de o serie de factori precum dimensiunea teritoriului, forma şi
10
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
natura graniţelor, subdezvoltare economică, poziţia geostrategică, structura etnică şi religioasă a populaţiei,
comunitatea de origine, limbă şi destin etc.Securitatea naţională se poate asigura fie prin diminuarea
vulnerabilităţii, fie prin prevenirea ori micşorarea ameninţărilor .Cu alte cuvinte, politica de securitate
naţională se poate concentra spre interior încercând să se reducă vulnerabilităţile statului însuşi sau spre
exterior, căutând să reducă ameninţarea externă, acţionându-se asupra surselor de ameninţări.
Vulnerabilităţile sunt în strânsă legătură atât cu statele, cât şi cu puterile slabe. Slăbiciunea statelor depinde
de capacitatea de care dispun celelalte state din sistem, în special vecinii

şi marile puteri ale zilei şi provine din faptul că au o mărime mică, sunt prost organizate şi gestionate.
Bogăţia, priceperea, coeziunea socio-politică şi voinţa politică pot compensa într-o oarecare măsură
misiunea lor - exemplu Olanda, Israelul - acestea nu pot compensa pe termen lung lipsa unor resurse mai
largi. Puterile slabe pot prospera, de obicei, prin specializarea economiilor lor, lucru care poate produce prin
definiţie un complex de vulnerabilităţi provenite din dependenţa comercială.

Statele slabe, fie că sunt sau nu puteri slabe, sunt vulnerabile în funcţie de interesul pe care-l prezintă pentru
alte state mai puternice. Statele mai puternice, precum SUA, Japonia, Franţa, au mai puţine vulnerabilităţi
datorită structurilor lor politice interne care sunt capabile să respingă amestecul în treburile interne, dar pot
deveni, prin natura organizării sociale, vulnerabile la ameninţări asimetrice - crima organizată, terorismul
etc.Dacă vulnerabilităţile sunt destul de concrete, ameninţările sunt greu de sesizat şi controlat. Ameninţările
reale, după ce sunt greu de măsurat, pot să nu fie nici percepute. La fel ameninţările care domină percepţia
pot să nu aibă multă substanţă reală. De asemenea, este dificil de a deosebi ameninţările destul de serioase la
adresa securităţii naţionale, de cele care apar ca nişte consecinţe ale acţiunii proprii în mediul competitiv
internaţional care sunt definite ca riscuri. Diferenţa dintre provocările normale şi ameninţările la adresa
securităţii naţionale se manifestă într-un spectru de ameninţări care se întinde de la obişnuit şi rutinar, până
la drastic şi fără precedent. Aprecierea greşită a acestor ameninţări poate conduce la risipă de resurse şi la
distorsiuni grave ale vieţii politice interne. Aprecierea ameninţărilor asupra securităţii naţionale trebuie
făcută în contextul evoluţiei fenomenului securităţii pe plan internaţional; în caz contrar, statul poate fi
perceput ca o sursă de insecuritate pentru alţi actori internaţionali, iar ameninţările să se agraveze.

3.2. Tipuri de ameninţări

Politice

Ameninţările politice vizează stabilitatea organizaţională a statului. Scopul propus se poate realiza prin:
presiuni asupra guvernului în favoarea unei anumite politici; restructurarea guvernului; favorizarea
secesionismului şi distrugerea structurii politice a statului; izolarea politică; suspendarea sau excluderea din
structurile de securitate etc. Ţinta ameninţărilor politice o constituie identitatea naţională a statului, ideologia
organizatoare şi instituţiile care-l exprimă. Ameninţările politice provin din marea diversitate de idei şi
11
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
tradiţii care justifică anarhia internaţională. În privinţa ideologiilor organizatoare, ideile politice liberal-
democratice, fasciste, comuniste, islamice s-au contrazis unele pe altele ca şi cele republicane şi monarhiste
care le-au precedat. Contradicţiile dintre aceste ideologii fiind de fond, statele de o anumită ideologie se pot
simţi ameninţate de cele de alte ideologii. Crearea de antiideologii nu a fost, întotdeauna, benefică deoarece
preţul acestora a fost prea mare: cultivarea valorilor negative ar putea începe să le depăşească pe cele
pozitive, pe care ar trebui să le apere ca în cazul maccarthysmului în SUA sau al stalinismului în Uniunea
Sovietică, care au condus la agravarea relaţiilor dintre state şi crearea unui nou tip de război, războiul
ideologic (Războiul Rece ).Competiţia dintre ideologii este mult mai complexă fiind greu de definit ce
anume trebuie considerat ca o ameninţare politică serioasă ce ar putea justifica măsuri de contracarare
circumscrise securităţii naţionale.

Ameninţările la adresa identităţii naţionale implică încercările de a întări identităţile etno-culturale separate
ale grupurilor din statele vizate. Scopul propus ar putea fi realizat prin: sporirea dificultăţilor guvernului
statului – ţintă de a guverna; încurajarea secesionismului; pregătirea terenului pentru anexarea de către statul
vecin a unor teritorii, federalizarea forţată ca etapă premergătoare distrugerii statului vizat.

Ameninţările politice pot avea caracter ideologic sau naţional şi pot fi intenţionale şi structurale.

Din categoria ameninţărilor intenţionale se disting:

−generate de natura regimului politic (dictatorial, fundamentalist);

−nerecunoaşterea diplomatică a statului respectiv;

−intervenţiile politice specifice din partea unui stat în afacerile interne ale altui stat;

−propaganda ostilă;

−sprijinul multilateral acordat unor grupări politice antistatale;

−crearea de grupări interne, ostile statului naţional;

−suspendarea sau excluderea din diferite organisme de securitate;

−influenţarea elaborării unor recomandări şi rezoluţii ale unor organisme internaţionale defavorabile pentru
statul vizat.

Ameninţările structurale derivă din evoluţia sistemului social global în care anumite entităţi pot deveni
anacronice în ansamblul relaţiilor internaţionale sau în relaţiile bilaterale. Ele apar atunci când principiile de
organizare ale două state se contrazic între ele într-un context în care nu-şi pot ignora existenţa reciprocă.
Dacă ameninţarea structurală este ideologică aşa cum a fost până în 1990 între Europa de Est şi Europa de
Vest, există posibilitatea ca legitimitatea instituţiilor de guvernământ să se erodeze. În situaţia în care
12
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
ameninţarea are o bază naţionalistă ca între Pachistan şi India sau cele două Corei, teama este dezmembrarea
teritorială, de un conflict deschis.Ameninţările structurale pot avea la bază incompatibilităţile între diferite
structuri supranaţionale şi statele naţionale de adaptare şi între statele naţionale însăşi. Integrarea în anumite
structuri de securitate comportă riscuri de genul:

−transferul de suveranitate către structura integrată;

−impunerea unui sistem de norme comune, incompatibil cu cel specific naţional;

−crearea de instituţii statale subsidiare celor supranaţionale.

La nivelul relaţiilor dintre state, ameninţările de ordin structural pot viza:

−suveranitatea asupra unor teritorii;

−subordonarea unor partide organizate pe criterii etnice de pe teritoriul altor state;

−extrateritorialitate legislativă.

Economice

Ameninţările economice sunt cele mai înşelătoare şi greu de definit în ansamblul ameninţărilor la adresa
securităţii naţionale. Premisa de la care se pleacă în abordarea securităţii economice este condiţia normală a
actorilor într-o economie de piaţă de risc, de competiţie agresivă şi de nesiguranţă. Piaţa, cu toate
instabilităţile şi imperfecţiunile sale, este cel mai eficient mecanism prin care se pot obţine niveluri
acceptabile ale producţiei, distribuţiei, inovaţiei şi creşterii economice. Actorii, într-o economie de piaţă,
trebuie să fie competitivi, competiţia generând nesiguranţă, falimente, bunăstare, bogăţie pentru societate în
general şi pentru actorii economici în particular. Stadiul în momentul unde spectrul ameninţărilor economice
se transformă în mod legitim într-o problemă de securitate naţională este greu de stabilit şi constituie o
chestiune politică în care statul ar interveni în economie, ceea ce ar putea afecta rolul şi funcţiile pieţei.Statul
este doar unul din actorii economici, iar competenţele sale în acest domeniu nu sunt clar definite, precum în
domeniul politic sau militar. Intervenţia statului în economie se poate justifica doar în condiţii de criză
economică, trecerea de la un sistem economic la altul şi în situaţii de război. În condiţii normale, intervenţia
statului în economie ar aduce avantaje unor actori pe alte criterii decât cele ale pieţei, iar efectele ar putea fi
pozitive doar pe termen scurt sau dăunătoare pe termen mediu sau lung.Economia naţională face parte din
baza fizică a statului şi este conectată la ideologia organizatoare şi la instituţiile componente ale statului. Ea
se constituie ambiguă pentru ameninţări decât alte elemente mai concrete precum teritoriul sau instituţiile
guvernamentale.Într-un sistem de piaţă există un număr şi o varietate uriaşe de ameninţări economice care
nu pot fi considerate ameninţări la adresa securităţii naţionale.Asupra economiei naţionale pot avea efecte
13
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
acţiuni precum: competiţia acerbă în importurile din străinătate; restricţiile impuse importatorilor proprii;
manipulările legate de preţ, valută şi rata dobânzilor; dificultăţile în obţinerea creditelor; neplata datoriilor,
care aparţin economiei de piaţă. Influenţele acestora pot viza balanţa de plăţi, deficitele comerciale,
reducerea venitului naţional, valoarea monedei de schimb şi, chiar, distrugerea unor ramuri economice.
Incapacitatea de a concura sau de adaptare reprezintă un risc în economia de piaţă.În interiorul sectorului
economic aceste riscuri şi ameninţări sunt acceptate ca normale, dar atunci când consecinţele ameninţărilor
economice ajung dincolo de sectorul strict economic, intrând în sfera politică sau militară pot apărea
chestiuni care privesc securitatea naţională. Determinările sunt cele dintre capacităţile economice, pe de o
parte, capacitatea militară, puterea şi stabilitatea socio-politică, pe de altă parte. Relaţia de dependenţă a
capacităţii militare de cea economică decurge din legile şi principiile luptei armate şi presupune existenţa
unei economii care să susţină efortul de război. Atunci când materiile prime strategice depind de import,
ameninţarea securităţii aprovizionării poate fi clasificată drept o problemă a securităţii naţionale în care
statul se implică.

Puterea politică este dependentă de baza economică a statului şi influenţează sistemul de relaţii ale statului
cu alte state. Declinul economic se poate datora atât unei cauze interne precum incompetenţa managerială,
cât şi unor cauze externe, precum apariţia unor noi puteri economice rivale. Toată istoria înregistrată este un
catalog interminabil de puteri în creştere şi descreştere. Prin implicaţiile politice şi militare, expansiunea
economică relativă a unei puteri rivale poate fi percepută ca o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Paul
Kennedy considera: creşterea cheltuielilor militare pentru a contracara puterea în curs de apariţie a unui rival
n-ar face decât să mărească viteza cu care ar avea loc propriul declin economic.O altă dimensiune a
preocupărilor mai recente este dată de ameninţările economice ale stabilităţii interne în condiţiile în care
statele urmăresc strategii economice bazate pe maximizarea bogăţiei printr-un comerţ extins. Aceste politici,
în timp duc la niveluri înalte ale dependenţei de comerţ, pentru a susţine structurile sociale create special pe
baza prosperităţii generale. Unele ţări se specializează pe vânzarea de materii prime şi sunt dependente de
vânzarea acestora, altele devin centre industriale şi depind atât de aprovizionarea cu materii prime, cât şi de
pieţele de desfacere. Vulnerabilităţile pot apărea din monopolul asupra unor resurse, situaţie care poate
afecta securitatea naţională.Legătura dintre economie şi stabilitatea economică generează un set de probleme
foarte diverse cu privire la dezvoltare care pot să afecteze securitatea naţională. Pentru statele dezvoltate,
preocuparea este aceea că, deoarece structurile socio-politice au ajuns să depindă de reţele înalte ale creşterii
şi ale specializării funcţionale, stabilitatea politică internă poate fi subminată de tulburările din sistemul
economic în ansamblu.Pentru statele mai puţin dezvoltate, problemele sunt mult mai complexe şi vizează
intrarea într-un cerc vicios al sărăciei şi subdezvoltării cu repercusiuni asupra nivelului de trai al populaţiei.
Ameninţările economice pot fi considerate ca un atac la adresa statului în condiţiile în care acţiunea externă
conştient condusă de alţii duce la pierderi materiale, presiuni asupra diferitelor instituţii ale statului şi chiar

14
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
prejudicii substanţiale asupra sănătăţii şi longevităţii populaţiei. Comportamentul agresiv în afacerile
economice este normal, iar riscurile de pierderi fac parte din preţul care este plătit pentru a obţine din nou
accesul la oportunităţile de câştig.În domeniul economic, cauzele insucceselor trebuie căutate în politicile
economice interne în ideologiile organizatoare şi în modul de implementare a acestora. Testarea în
modificarea ideologiilor organizatoare sunt probleme esenţialmente interne care sunt la îndemâna statelor
naţionale. De aceea, încercările de a pune anumite chestiuni economice pe agenda securităţii naţionale
trebuie tratate cu suspiciune, ca o problemă de rutină.

Militare Pericolele, ameninţările şi riscurile militare au avut o pondere privilegiată în ansamblul

preocupărilor specialiştilor din domeniul securităţii. Acţiunea militară, prin mijloacele folosite şi obiectivele
propuse supune baza fizică la presiuni, prejudiciere şi dezmembrare şi poate pune în pericol ecosistemul.
Punând în pericol statul, prin acţiuni militare se loveşte în însăşi esenţa funcţiilor de protecţie de bază ale
statului şi ameninţă să distrugă bazele de interese sociale şi individuale care stau la baza statului. Folosirea
forţei conduce la răsturnarea puterii politice, care are implicaţii deosebite atât pentru statele agresoare, cât şi
pentru cele agresate. Pentru acest motiv, ameninţărilor militare li se acordă prioritate în ansamblul
preocupărilor de securitate naţională. Acţiunea militară poate distruge acumulările materiale şi spirituale de
secole ale statului ţintă care pot fi greu sau imposibil de refăcut.Ameninţările militare au diferite niveluri de
manifestare de la hărţuirea mijloacelor de transport internaţionale (maşini, aeronave, vase comerciale,
comunicaţii etc.) la raiduri de pedepsire, de la blocadă şi bombardamente la invazia şi ocuparea teritorială a
statului ţintă. Ameninţările militare pot fi şi indirecte prin ameninţarea alianţilor, blocarea accesului la
resursele energetice şi informaţionale etc.

Ecologice În ansamblul ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, riscurile ecologice pot aduce prejudicii
bazei fizice a statului în măsură să-i ameninţe ideologia şi instituţiile. Calamităţi precum cutremurele,
inundaţiile, seceta, epidemiile pot produce unui stat pierderi care le pot egala sau depăşi pe cele ale unui
război. Ele au fost văzute ca o parte a luptei oamenilor împotriva naturii, în timp ce chestiunile de securitate
naţională ţin mai mult de lupta oamenilor între ei.Pe parcursul istoriei societăţii omeneşti, mediul a fost un
factor de fundal relativ constant, decât o problemă de sine. Odată cu exponenţiala creştere a diversităţii şi
vitezei activităţii umane în decursul ultimelor secole şi cu expansiunea rapidă a cunoştinţelor despre
ecosistemul planetar, mediul nu mai este un factor de fundal. Lărgirea spectrului cunoaşterii ştiinţifice face
evenimentele să pară mai puţin întâmplătoare şi le determină mai uşor cauzele specifice. Cunoaşterea
relaţiilor cauză-efect aduce chestiunile ecologice tot mai mult în sfera umană, respectiv în cea
politică.Pericolele şi riscurile ecologice nu mai pot fi reduse la nivelul local, ele influenţând mediul
aparţinând zonelor, continentelor şi chiar cel global. În anumite condiţii aceste ameninţări pot deveni cauze
ale unor confruntări militare (distribuţia apei, distrugerea florei, poluarea excesivă).Pericolele şi riscurile din

15
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
domeniul ecologic pot avea loc în urma unor acţiuni umane, situaţie în care le putem numi riscuri sau în mod
natural, indiferent de voinţa omului, fiind considerate pericole. Printre acestea pot fi enumerate:

- catastrofele naturale: cutremurele, seceta, inundaţiile, uraganele, incendiile, alunecările de teren,

deşertificarea, încălzirea (răcirea) atmosferei, ciocnirea cu diferiţi meteoriţi, perturbaţii în sistemul solar etc.;

- riscurile: 1. poluarea mediului; 2 accidentele nucleare, chimice, bacteriologice; 3. subţierea stratului de

ozon; 4. epuizarea surselor de apă şi de hrană; 5. radiaţiile; 6. molimele, mutaţiile genetice; 8. dezechilibrele
ecologice etc.

În funcţie de vulnerabilităţile statelor, unele din aceste pericole şi riscuri le pot afecta mai mult sau mai
puţin. Ansamblul de ameninţări politice, economice şi ecologice nu constituie o agendă statică a securităţii
naţionale. De aici derivă trecerea de la abordarea îngustă militară a Studiilor Strategice la cea mai largă a
Studiilor de Securitate Internaţională. Atâta timp cât politica internaţională va fi structurată în mod anarhic,
ameninţările militare vor păstra un primat teoretic în gândirea despre securitate. Odată cu paralizia nucleară
impusă asupra folosirii raţionale a forţei în rândul marilor puteri, chestiunile de securitate politică şi socială
au ajuns tot mai mult pe primul plan. Preocupările din sfera domeniului militar s-au transferat în conştiinţa
generală, privind evenimentele din lumea întreagă asupra aspectelor de ordin economic, social, ecologic.

Pericolele, ameninţările şi riscurile au implicaţii globale şi, de aceea, securitatea naţională nu poate fi privită
decât ca parte a securităţii globale.

4. ROLUL ROMANIEI IN COMBATEREA TERORISMULUI

4.1. Doctrina naţională privind prevenirea şi combaterea terorismului

În Strategia de Securitate Naţională a României, terorismul este inclus printre principalele ameninţări la
adresa securităţii naţionale, combaterea factorilor de risc generaţi de evoluţia fenomenului terorist
internaţional şi de influenţele acestuia asupra stării de securitate a ţării noastre fiind un obiectiv
esenţial.Strategia naţională de prevenire şi combatere a terorismului (aprobată de Consiliul Suprem de
Apărare a Ţării, în aprilie 2002) este documentul doctrinar fundamental care valorifică solidar interesele şi
necesităţile de securitate internă a societăţii româneşti, prin consolidarea mecanismelor sale de autoprotecţie
faţă de fenomenul terorist. Activitatea naţională antiteroristă este axată pe concepţia de prevenire şi impune
caracterul prioritar şi imperativ al identificării anticipate, prin culegere de informaţii, a premiselor de
apariţie/manifestare a unei ameninţări de natură teroristă, indiferent de origine, formă de manifestare şi
ţintă.Conjugarea intenţiei şi a capacităţii logistice a unei entităţi teroriste (persoană sau organizaţie)
determină existenţa unei ameninţări, care, pe fondul unor vulnerabilităţi, factori de risc sau stări de pericol,
se poate materializa într-o infracţiune de securitate naţională. Domeniul de acţiune şi de competenţă a
Serviciului Român de Informaţii, respectiv al structurii sale antiteroriste, este reprezentat de prevenirea

16
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
materializării unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, prin disruperea intenţiilor sau capacităţilor unei
entităţi teroriste şi prin eliminarea vulnerabilităţilor, factorilor de risc sau stărilor de pericol.

4.2. Cadrul legal în materie antiteroristă

Până în anul 1989, pe baza unor norme interne, responsabilităţile în domeniu au revenit Unităţii Speciale de
Luptă Antiteroristă (USLA)3.În anul 1990, USLA ia denumirea de Brigada Antiteroristă şi devine unitate
informativ-operativă centrală în structura Serviciului Român de Informaţii, desfăşurându-şi activitatea
ulterioară în conformitate cu prevederile Constituţiei, ale Legii 51/1991 privind siguranţa naţională a
României, Legii 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea S.R.I., ale ordinelor Directorului Serviciului
Român de Informaţii, precum şi a celorlalte acte normative aplicabile în materia securităţii naţionale.
Legea 51/1991 a abordat, pentru prima dată în sistemul juridic românesc, conceptul de terorism ca
ameninţare la adresa securităţii naţionale, iar Legea 14/1992 a atribuit Serviciului Român de Informaţii
responsabilitatea prevenirii şi combaterii terorismului.
Evenimentele din 11 septembrie 2001 şi evoluţiile ulterioare ale fenomenului terorist internaţional au impus
o reevaluare activităţii naţionale antiteroriste şi o dezvoltare a cadrului legal, astfel:

 2001 - Serviciul Român de Informaţii este desemnat ca autoritate naţională în domeniul antiterorist;

 2002 - Strategia naţională pentru prevenirea şi combaterea terorismului;

 2002 - Protocolul general de organizare şi funcţionare a Sistemului Naţional de Prevenire şi

Combatere a Terorismului (S.N.P.C.T4);

 2004 - Sistemul Naţional de Alertă Teroristă;

 2004 - Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului;

 2005 - Regulamentul de organizare şi funcţionare a Centrului de Coordonare Operativă Antiteroristă;

Operaţionalizarea deplină a S.N.P.C.T. s-a încheiat în anul 2005, prin adoptarea, de către C.S.A.T5., a
Regulamentului de organizare şi funcţionare a Centrului de Coordonare Operativă Antiteroristă (C.C.O.A.) -
structură din cadrul Direcţiei Generale Prevenirea şi Combaterea Terorismului, prin care Serviciul Român de
Informaţii exercită coordonarea tehnică a Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului.

 2006 - Metodologia de organizare şi executare a intervenţiei contrateroriste;

3 La data de 15 decembrie 1977, este constituitǎ Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (U.S.L.A.), ca unitate centrală de
specialitate, subordonatǎ Ministerului de Interne
4 http://www.snpct.org
5 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării; http://csat.presidency.ro/
17
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
  2007 – Strategia de comunicare şi desfăşurare a informării pentru prevenirea şi limitarea unei situaţii
de risc terorist/criză teroristă.

Demersurile naţionale în domeniul antiterorism urmăresc constant identificarea unui echilibru dinamic şi
realist al dimensiunilor/raporturilor dintre componentele informativ-operative şi de intervenţie
antiteroristă/contrateroristă (ambele pregnant acţionale), în acord cu evaluările furnizate de sursele secrete şi
implementarea măsurilor celor mai pertinente pentru asigurarea funcţionării – în timp real – a mecanismului
Informaţie <-> Decizie + Coordonare <->Intervenţie.

4.3. Rolul Direcţiei Generale Prevenire şi Combatere a Terorismului (DGPCT)

În procesul de modernizare a Serviciului Român de Informaţii, începând cu 1 iulie 2008, a intrat în funcţiune
Direcţia Generală Prevenirea şi Combaterea Terorismului - unitate informativ-operativă centrală, care
răspunde de planificarea, organizarea şi executarea, într-o concepţie unitară, a activităţilor de prevenire,
descoperire, contracarare şi înlăturare a factorilor de risc şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, ce
vizează pregătirea, iniţierea sau săvârşirea de acte teroriste ori constituie vulnerabilităţi ce pot genera sau
favoriza asemenea acte.DGPCT are rolul de integrator şi coordonator al activităţii naţionale antiteroriste,
asigurând:

 coexistenţa indisolubilă în configuraţia DGPCT a componentei informative, a celei de

protecţie/intervenţie - Brigada Antiteroristă , precum şi a Centrului de Coordonare Operativă
Antiteroristă;

 dirijarea simultană a eforturilor depuse pe cele două paliere interactive, în scopul eliminării oricăror
sincope în articularea unei reacţii ferme de răspuns antiterorist;

 aplicarea, în baza statutului egal al structurilor componente, a unei concepţii integrate asupra
problematicii abordate şi a măsurilor angajate ori necesar a fi derulate, simultan, de către cele două
componente, la nivel central şi teritorial;

 stabilirea de strategii de etapă, pe specificul celor două structuri, menite să

prevină/diminueze/înlăture, în timp util, orice forme de manifestare teroristă pe teritoriul naţional.

Componenta informativă asigură cadrul specializat de menţinere sub control - prin culegere de informaţii - a
acelor evoluţii purtătoare de riscuri şi ameninţări care ar putea periclita securitatea naţională a României, în
corelaţie cu dinamica formelor de manifestare a terorismului internaţional.Brigada Antiteroristă asigură şi
realizează protecţia şi intervenţia antiteroristă/contrateroristă în scopul prevenirii, neutralizării şi anihilării
acţiunilor teroriste pe teritoriul României.Pe ambele componente de activitate ale DGPCT, se acţionează
consecvent pentru dezvoltarea relaţiilor de cooperare internă şi internaţională în domeniu.
18
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
În situaţii de criză teroristă, Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă din cadrul DGPCT asigură
suportul logistic şi operaţional pentru funcţionarea operativă a Centrului Naţional de Acţiune Antiteroristă
(CNAAT), care este integrat funcţional în mecanismul de gestionare a crizelor şi organizat conform legii.În
prevenirea şi combaterea terorismului, este necesară promovarea unui multilateralism eficient, având ca
fundament prevederile dreptului internaţional în domeniu. Ameninţarea terorismului internaţional impune
măsuri bazate pe consensul multilateral al statelor. Acţiunea globală împotriva terorismului impune măsuri
care să dizolve grupurile implicate în activităţi teroriste, prin întărirea sistematică a cooperării internaţionale.
Lupta împotriva terorismului trebuie să fie coordonată şi să asigure în acelaşi timp respectul pentru
drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Dialogul, schimbul de experienţă şi cooperarea între state
reprezintă priorităţi în lupta împotriva terorismului. Contracararea terorismului trebuie să cuprindă inclusiv
factorii sociali şi politici precum şi creşterea toleranţei şi cunoaşterea opiniilor a tuturor actorilor. Pentru
combaterea ameninţărilor şi riscurilor provocate de fenomenul terorismului internaţional la adresa securităţii
globale, comunitatea internaţională are nevoie de mai multă coordonare, consultare, precum şi de o strânsă
cooperare. Nici un stat nu-şi poate asigura securitatea fără aliaţi. Antiterorismul este un domeniu unde
puterea stă în numărul partenerilor.

România susţine eforturile depuse în cadrul organizaţiilor internaţionale, regionale şi sub-regionale pentru
întărirea solidarităţii internaţionale împotriva terorismului, în conformitate cu dreptul internaţional, şi
cooperează pe plan bilateral pentru prevenirea şi combaterea acestui fenomen. Pe plan internaţional/ în
cadrul organizaţiilor internaţionale:

În cadrul ONU:

o România este parte la cele 13 Convenţii ale ONU privind combaterea terorismului şi
promovează universalizarea acestora.

o România a co-autorat, alături de SUA, Federaţia Rusă, Marea Britanie, Franţa şi Spania,
Rezoluţia 1540 a Consiliului de Securitate al ONU privind proliferarea armelor de distrugere
în masă şi a rachetelor balistice. Este prima Rezoluţie a Consiliului de Securitate care
conectează proliferarea armelor de distrugere în masă de fenomenul terorismului
internaţional, constituind un răspuns concret la preocupările actuale pe plan internaţional.
România deţine, din iunie 2004, mandatul de preşedinte al Comitetului 1540 al CS-ONU,
care are ca obiectiv monitorizarea implementării de către state a Rezoluţie 1540.

o România, în calitate de membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU, a sprijinit

în mod activ şi adoptarea/ implementarea altor măsuri vizând combaterea terorismului:

19
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
 o Rezoluţia 1566 care condamnă terorismul internaţional şi Rezoluţia 1373 care constituie
Comitetul Anti-Terorism.

o România sprijină adoptarea unor prevederi de substanţă cu privire la combaterea terorismului

în cadrul Summit-ului ONU care va avea loc în septembrie 2005.

În cadrul UE:

o România are o strânsă cooperare cu instituţiile europene implicate în combaterea

criminalităţii. În 2003, Romania a semnat un acord de cooperare cu EUROPOL6.

o În prezent, România întreprinde măsuri interne pentru implementarea Planului UE de acţiune

împotriva terorismului. Adoptat în 2004, acesta are ca principale obiective: prevenirea şi
combaterea finanţării terorismului, consolidarea cooperării în domeniul aplicării legii şi
asigurarea securităţii şi transporturilor.

o România participă, în calitate de observator activ, la Grupul de lucru al Consiliului UE

privind terorismul.

În cadrul NATO:

România sprijină activ masurile împotriva terorismului luate de NATO la summit-ul de la Praga şi incluse în
Planul Parteneriatului pentru lupta împotriva terorismului. Parlamentul României a aprobat, la 21 decembrie
2001, participarea la ISAF, creată în baza prevederilor Rezoluţiei 1386 a Consiliului de Securitate al ONU.
Alături de celelalte state participante la această misiune, România contribuia, începând cu 3 februarie 2002
cu un pluton de poliţie militară, un avion de transport C-130, cu două echipaje şi personal de întreţinere (20
de militari), trei ofiţeri de legătură şi nouă ofiţeri de stat major. Printre sarcinile militarilor se numără:
misiuni de patrulare, control trafic, protecţie demnitari, control antitero şi transporturi speciale.

La data de 30 aprilie 2002, Parlamentul nostru a aprobat participarea unui contingent românesc la
operaţia de combatere a terorismului „Enduring Freedom“ tot din Afganistan. Dislocarea forţei în teatrul de
operaţii – 405 militari şi 6 ofiţeri de stat major – a avut loc în prima jumătate a lunii iulie.Militarii români
participă alături de trupele americane, la misiuni ce vizează eliminarea ultimelor puncte de rezistenţă ale
organizaţiei teroriste Al-Qaida.

România a avut şi iniţiative regionale, pentru că, în noul concept geopolitic, viitorul apropiat conţine
ameninţările fundamentalismului islamic, pe un front care porneşte din Algeria, include Orientul Mijlociu,

6 Europol este o organizaţie de combatere a criminalităţii la nivel european, având sediul la Haga (Olanda). Această organizaţie,
trebuie să preia sarcinile poliţiei naţionale din fiecare stat al Europei, în caz că activitatea criminală, depăşeşte limita graniţelor
naţionale.;http://www.europol.europa.eu
20
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
cu Israelul si vecinii sai, si se termina in Afganistan, trecand prin bazinul caucazian7– astfel a promovat o
serie de iniţiative privind cooperarea ţărilor din sud-estul Europei în lupta împotriva terorismului. Un
exemplu este activitatea României din SEEGROUP (care funcţionează din iniţiativa NATO pentru sud-estul
Europei) a cărui preşedinţie au deţinut-o în 2002, de iniţiere a elaborării unui compendiu cuprinzând
măsurile de combatere a terorismului întreprinse de ţările acestei zone, ca şi faptul că a pus în aplicare, în
acelaşi an, o strategie naţională de prevenire şi combatere a terorismului şi s-a racordat prin structuri
specifice la campania antiteroristă internaţională.

Aportul României în combaterea terorismului va fi mai consistent pe viitor, din postura de stat membru
NATO, noua calitate permiţându-i să ia parte la elaborarea şi adaptarea deciziilor comune în domeniu, să-şi
consolideze capacitatea de a proiecta stabilitate înăuntru şi în afara spaţiului euroatlantic. Aria posibilelor
misiuni împotriva terorismului ar putea să cuprindă:

-participarea la descoperirea şi anihilarea reţelelor teroriste, îndeosebi pe axa Caucaz, Marea Neagră, Europa
Centrală şi în teatrele de operaţii în care avem forţe;

-participarea, în cadrul NATO, UE OSCE şi/sau sub mandat ONU, la stabilizarea situaţiei şi prevenirea
constituirii unor reţele sau grupuri teroriste în zone conflictuale (Transnistria, Balcani);

-combaterea terorismului din aceste zone, prin acţiuni directe sau în cooperare cu statele NATO, cu ţările
care fac parte din SEEBRIG şi ţările din BACKSEAFOR;

– intensificarea acţiunilor de prevenire şi combatere a terorismului intern8(la 25 noiembrie 2004 Parlamentul

României a adoptat Legea 535 privind prevenirea şi combaterea erorismului prin care se înfiinţează Centrul
de Coordonare Operativă Antiteroristă, prin intermediul căruia se asigură coordonarea tehnică a Sistemului
Naţional de Prevenire şi Combatere a erorismului – SNPCT).

La Summit-ul NATO de la Praga, din perioada 21-22 noiembrie 2002, şefii de state şi guverne din ţările
membre au adoptat decizia pentru un nou „val“ de extindere, invitând la negocierile de aderare: România,
Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia şi Slovacia. Această decizie de a începe negocierile de aderare la
NATO, pentru aceste ţări, este un eveniment de importanţă majoră. Practic, acestea au intrat într-o nouă
etapă istorică.La 29 martie 2004, România a încheiat o etapă, drumul spre NATO şi a păşit pe un drum nou,
drumul

în cadrul NATO, ca stat aliat.Summit-ul de la Praga va rămâne cu siguranţă în istoria Alianţei Nord-
Atlantice ca un moment cu o semnificaţie deosebită. Praga a însemnat transformarea Alianţei, au fost
analizate toate aspectele adaptării Alianţei la schimbările mediului de securitate globală.Noul mediu de
7 Broşură – „Casa NATO“, Bucureşti, 2003
8 Mureşan, M., Văduva, G., Războiul viitorului, viitorul războiului, Bucureşti, Ed. Univ.Naţionale de Apărare, 2004, pp.481-482.

21
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
securitate implică, pe de-o parte, misiuni noi pentru Alianţă, iar pe de altă parte, redefinirea capacităţilor pe
care statele membre le pot oferi pentru realizarea noilor misiuni. Participarea pentru prima dată la un
Summit NATO (Istambul) ca membru cu drepturi depline a demonstrat că ţara noastră este, de acum, parte a
procesului transatlantic de luare a deciziilor în domeniul securităţii.Avem oportunitatea deosebită de a ne
promova interesele naţionale în cadrul unui sistem de apărare colectivă, bazat pe valori democratice,
beneficiind de cele mai solide garanţii de securitate din istoria României.Câteva dintre obiectivele României,
ca stat membru al NATO, răspund intereselor naţionale ale ţării şi se pot defini astfel9:

1. Consolidarea parteneriatului NATO cu statele din Balcani,

Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală, în sprijinul stabilităţii şi dezvoltării lor democratice

– România consideră că frontiera comunităţii euroatlantice, bazate pe democraţie, libertate şi securitate

nu trebuie să se oprească la frontiera estică a României;

– Parte a Europei şi punte către Asia Centrală şi Afganistan, regiunea Mării Negre este importantă pentru
stabilitatea euroatlantică, aspect reflectat distinct în cadrul comunicatului final de la Istambul. România va
contribui la dezvoltarea modalităţilor prin care NATO poate susţine eforturile statelor Mării Negre de
consolidare a securităţii regionale, precum şi evoluţiile democratice şi aspiraţiile europene ale statelor sud-
caucaziene;

– România sprijină integrarea Albaniei, Croaţiei şi Macedoniei în NATO şi este gata să împărtăşească
propria experienţă pentru susţinerea reformelor interne şi a pregătirilor acestor state pentru aderarea la
NATO;

– Integrarea Serbiei, Muntenegrului şi Bosniei-Herţegovina în Parteneriatul pentru Pace cât mai curând
posibil va reprezenta un important pas înainte spre o nouă paradigmă a Balcanilor de Vest: stabilizare prin
reconciliere, consolidare democratică şi integrare în comunitatea euroatlantică;

– În estul Alianţei, România a fost şi va continua să fie un avocat ferm şi activ al consolidării
parteneriatului cu Republica Moldova, în sprijinul evoluţiei democratice şi vocaţiei sale europene;

– România este alături de Ucraina în susţinerea evoluţiilor emocratice şi progreselor interne necesare
pentru adâncirea în continuare a cooperării cu NATO şi pentru împlinirea aspiraţiilor sale euroatlantice;

– Parteneriatul NATO-Rusia contribuie la consolidarea securităţii euroatlantice. România doreşte să aducă o

contribuţie substanţială la promovarea şi diversificarea acestei relaţii.

2. Succesul procesului de transformare al NATO şi a misiunilor Alianţei

9 www.mae.ro
22
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
 – Vom continua să contribuim la procesul de transformare a NATO, menit să ofere Alianţei capacităţi
flexibile, capabile să se desfăşoare rapid şi să răspundă noilor tipuri de ameninţări (terorism, proliferarea
armelor de distrugere în masă). Am contribuit deja la generarea forţelor pentru NRF şi vom asigura un
sprijin consistent pentru crearea batalionului CBRN (chimic, biologic, radioactiv şi nuclear);

– România participă la toate misiunile Alianţei, inclusiv la cele din afara spaţiului euroatlantic;

– În Afganistan s-a demonstrat noul tip de operaţiuni pe care NATO trebuie să le gestioneze, adesea departe
de casă, extrem de solicitante şi foarte diferite de operaţiunile pentru care Alianţa fusese pregătită în trecut.
Prin preluarea echipelor de reconstrucţie provincială din afara Kabulului, prin angajamentul de a sprijini
procesul electoral, Alianţa a demonstrat că este pregătită să-şi sporească rolul de proiectare a securităţii şi
stabilităţii şi în afara teritoriului său, printr-un efort coordonat cu alte organizaţii internaţionale cu relevanţă
(ONU);

– Prezenţa românească cu peste 540 de militari în cadrul Forţei Internaţionale de Asistenţă şi Stabilizare din
Afganistan, în operaţiunea „Enduring Freedom“10 şi în procesul de instruire a Armatei Naţionale Afgane.

3. Un aliat activ şi valoros în combaterea terorismului

– România s-a implicat activ în acţiunile Alianţei în domeniul combaterii terorismului încă din perioada de
preaderare, având convingerea importanţei cooperării şi eforturilor comune ale aliaţilor şi partenerilor de
luptă împotriva acestui flagel;

– Am sprijinit îmbunătăţirea pachetului de măsuri, adoptat la 2 aprilie 2004, în vederea sporirii contribuţiei
Alianţei la efortul comunităţii internaţionale de combatere a ameninţărilor teroriste prin promovarea unei
abordări cuprinzătoare şi adaptate fiecărei situaţii în parte;

– Pachetul de măsuri împotriva terorismului, adoptat în cadrul Summit-ului de la Istambul, prevede

dezvoltarea unor capacităţi destinate apărării civililor şi militarilor împotriva atacurilor teroriste. Acestea
includ:

– apărarea împotriva armelor de distrugere în masă;

– protecţia aparatelor de zbor împotriva rachetelor;

– protecţia elicopterelor împotriva ameninţărilor terestre;

– protecţia porturilor şi a flotelor civile şi militare;

– detectarea minelor.

10 http://www.summitbucharest.ro
23
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
– Aceste măsuri noi adoptate au rezultat din analiza experienţei desfăşurate de Alianţă prin intermediul
operaţiunilor sale, inclusiv de patrulare în Marea Mediterană, operaţiuni împotriva grupurilor teroriste
afiliate reţelei Al-Qaida în Balcani, precum şi din cooperarea cu partenerii.Calitatea de membru al Alianţei
consolidează capacităţile României de protejare a securităţii sale, într-un mediu în care securitatea naţională
înseamnă mai mult decât putere militară sau apărare, înseamnă şi cooperare, valori comune, capacităţi noi,
implicare activă a tuturor palierelor societăţii (structuri guvernamentale, societatea civilă).

Prin integrarea în NATO a ţărilor din ultimul val au fost câştigate noi teritorii pentru implementarea
democraţiei şi civilizaţiei. Ele sunt un fel de zonă intermediară, nu încă suficient integrate euroatlantic, dar
capabile să înţeleagă procesele prin care recent au trecut şi să „filtreze“ tot ceea ce vine dinspre „Asia
Lărgită“. Încercarea unei infuzii de securitate şi claritate sporită nu este deloc condamnabilă, precum şi
împărtăşirea experienţei occidentale şi a lecţiilor învăţate de pe urma tranziţiei şi a reformelor politice şi
economice.Dimpotrivă, ţările deja considerate dezvoltate au datoria morală să ajute şi să asiste ţările din Est,
aşa cum au primit şi ele sprijin la rândul lor.

Proiectarea stabilităţii şi încurajarea democraţiei şi economiei de piaţă în ţările din Caucaz şi din nordul
Mării Negre este o misiune responsabilă şi pe de-a întregul lăudabilă. Totuşi, transformarea Estului în
simbolul relelor şi transformarea ţărilor de la frontierele zonei ,,negre“ în cordoane de securitate induce prea
pregnant ideea „cetăţii asediate de barbarii din est“. NATO rămâne pilonul politicii de securitate şi apărare a
României. MAE îşi va îndeplini rolul specific pentru a asigura participarea activă a României la procesul de
transformare a Alianţei, inclusiv la elaborarea noului Concept Strategic al NATO. Susţinem procesele de
eficientizare şi adaptare a NATO la cerinţele generate de evoluţiile din ce în ce mai complexe ale mediului
internaţional de securitate, tocmai pentru că succesul NATO înseamnă şi succesul României. România va
participa în continuare la misiunile internaţionale ale Alianţei, angajamentele din Afganistan rămânând
cruciale pentru evoluţia NATO şi securitatea internaţională. Transformarea NATO şi realizarea de progrese
în asigurarea unui cadru eficient de cooperare între NATO şi UE pentru realizarea unei arhitecturi stabile de
securitate europeană sunt două obiective conexe pentru România, ceea ce va ghida şi în 2009 demersurile
noastre în cadrul NATO şi UE.România încurajează, de asemenea, menţinerea unei politici NATO a „uşilor
deschise” în relaţia cu Georgia şi Ucraina, alături de dezvoltarea relaţiilor NATO cu statele din regiune,
potrivit aspiraţiilor fiecăruia dintre acestea. Reluarea dialogului NATO – Federaţia Rusă la 5 martie 2009 va
deschide noi perspective de dialog cu efecte pozitive pentru realizarea de proiecte comune pe baza
principiilor şi valorilor asumate. În conformitate cu acordul încheiat cu autorităţile irakiene, România îşi va
menţine prezenţa în Irak, depunând toate eforturile pentru consolidarea unui climat intern stabil, care să
asigure acestui stat tranziţia către democratizare. Concomitent, România va creşte atenţia acordată
consolidării unei prezenţe civile care să contribuie la reconstrucţia post-conflict a statului
irakian..Participarea României în Afganistan reprezintă unul din cele mai importante angajamente asumate
24
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
de ţara noastră în privinţa combaterii terorismului şi promovării principiilor comunităţii democratice la nivel
internaţional. Prin urmare, România îşi va concentra eforturile în direcţia susţinerii procesului de consolidare
statală a Afganistanului. Situaţia din Orientul Mijlociu, implicaţiile asupra securităţii internaţionale şi
progresele în procesul de pace rămân de interes major pentru comunitatea internaţională. România susţine
eforturile UE în această regiune şi va analiza posibilităţile de asistenţă şi de implicare în eventuale misiuni
UE, în corelare cu evoluţiile din regiune. În acelaşi timp, va continua să acorde atenţie posibilităţilor de
acţiune pe plan bilateral, în funcţie de solicitările partenerilor din regiune şi în consonanţă cu direcţiile
trasate de comunitatea internaţională prin intermediul Cvartetului.Va rămâne constantă angajarea politicii
externe în cooperarea în domeniul neproliferării. Noile provocări la adresa securităţii internaţionale, în
special terorismul, impun acordarea unei atenţii speciale acestei problematici. România susţine demersurile
comunităţii internaţionale vizând clarificarea detaliilor legate de dosarul nuclear iranian, în conformitate cu
dreptul internaţional şi cu regimul instituit prin Tratatul de non-proliferare. România va continua, de
asemenea, să-şi îndeplinească angajamentele luate în privinţa eforturilor internaţionale de combatere a
terorismului.

În cadrul Consiliului Europei: România a adoptat în totalitate concluziile Consiliului Europei privind
combaterea terorismului precum şi înfinţarea poziţiei de Coordonator Anti-terorism; în luna mai a
acestui an, Preşedintele României a semnat Convenţia asupra prevenirii terorismului, Convenţia
împotriva traficului cu fiinţe umane şi Convenţia revizuită privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi
confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului.

În cadrul OSCE: România sprijină în mod activ Planul de acţiune pentru combaterea terorismului,
precum şi Carta pentru prevenirea şi combaterea terorismului, adoptate în cadrul Organizaţiei.

Pe plan regional

 România, în calitate de coordonator al Task-force-ului pentru combaterea criminalităţii din cadrul

Organizaţiei pentru cooperare economică la Marea Neagă (OCEMN), a condus negocierile pentru
definitivarea Protocolului privind lupta împotriva terorismului.

 România este un contributor principal al Iniţiativei de Cooperare Sud-Est Europene (SECI), care
desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a terorismului.

 România a lansat în 2004, cu sprijin american, Iniţativa privind securitatea la Marea Neagră (Black
Sea Border Security Initiative - BSBSI11), o activitate concretă cu caracter operaţional, având ca
obiectiv creşterea securităţii la Marea Neagră prin promovarea cooperării şi încrederii între statele
riverane, precum şi dezvoltarea unor mecanisme concrete care să permită contracarea proliferării
11 www.bsbsi.com
25
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
 armelor de distrugere în masă. În prezent, participă la BSBSI: România, Republica Moldova,
Ucraina, Georgia şi Bulgaria.

Pe plan bilateral

 În relaţiile cu partenerii strategici: România are o cooperare foarte strânsă cu SUA în domeniul
combaterii terorismului, inclusiv prin iniţierea unor activităţi concrete de în domeniul securităţii la
Marea Neagră. Ţara noastră a aderat din 2004 la principiile de interdicţie ale “Proliferation Security
Initiative" – iniţiativă americană destinată combaterii proliferării armelor de distrugere în masă prin
blocarea transferurilor ilicite pe toate căile de transport.

 România are încheiate, în plan bilateral, peste 50 de acorduri de cooperare în domeniul combaterii
criminalităţii organizate, a traficului ilegal de droguri, a terorismului, precum şi altor infracţiuni
grave, cu o serie de state europene şi de pe continentul american.

Pe plan intern

 A fost adoptată, la 25 noiembrie 2004, Legea privind prevenirea şi combaterea terorismului, care
prevede că reprimarea acestui fenomen are loc în conformitate cu prevederile instrumentelor
naţionale la care România este parte.

 Strategia naţională de prevenire şi combatere a terorismului are ca obiective: identificarea şi

monitorizarea permanenta a ameninţărilor teroriste, protejarea teritoriului naţional şi cetăţenilor
români, prevenirea funcţionării celulelor teroriste pe teritoriul României, participarea la eforturile
internaţionale în domeniu.

Bibliografie

“International and global security”, Box 12.1 Notions of “security”, pag.255- J.Baylis

“Comunion Secutity: a Blue Prin for Survival”, Palme Commission Report, 1982

„A New Concept of Cooperative Security”, Brookings, 1992, p.119- A.Carter, W.Perry

“Det Internationelle Systemet”, Stokholm, Aldres, 1978- Kyell Goldmann

“The Rise of the West”, Chicago, University of Chicago Press, 1982- William H.McNeill

“Economic Issues and National Security”, Lawrence- Klaus Knorr, Frank N.Trager

„Casa NATO“, Bucureşti, 2003- Broşură

26
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022
., Războiul viitorului, viitorul războiului” Bucureşti, Ed. Univ.Naţionale de Apărare, 2004, pp.481-482.-
Mureşan, M., Văduva G

www.wikipedia.org

www.anm.ro/html/istoric.html

www.apid.snspa.ro

www.mapn.ro/strategiasecuritate/strategsecuritmediul

www.snpct.org

www.terorism.ro

http://csat.presidency.ro

www.europol.europa.eu

www.mae.ro

www.summitbucharest.ro

www.bsbsi.com

27
Galați
AN UNIVERSITAR 2021-2022