Jocuri de miscare 

cu banda adeziva pe podea

Daca ai suficient spatiu, poti folosi o banda adeziva pentru a crea jocuri de miscare pentru cei mici. Iata cateva
exemple:
Creeaza pe podea din banda adeziva diverse forme geometrice, aflate la distanta suficienta unele de altele. De
exemplu, poti crea un patrat, un triunghi, un dreptunghi si un trapez. Apoi, formuleaza diverse cerinte pe care
copilul trebuie sa le realizeze cat mai repede: Alearga pana la patrat, Sari intr-un picior pana la triunghi, Mergi ca
piticul pana la dreptunghi etc.

Lipeste pe podea mai multe benzi adezive paralele, aflate la o distanta egala. Provoaca-l pe copil sa vada cate linii
poate parcurge daca:
 sare de pe loc de la prima linie
 sare dupa ce isi ia avant
 sare intr-un picior
 face un pas maaaare
 sare cu spatele
Sotronul – poti folosi banda adeziva pentru a recrea forma sotronului.

Cursa de masini – poti folosi banda adeziva pentru a crea un traseu pentru masinute – cu cat mai complex, cu
atat mai bine.
Jocuri de miscare cu zaruri
Realizeaza un zar din carton si lipeste pe fiecare fata a zarului comenzi de miscare. Iata cateva exemple.
Miscari contra cronometru:
 Sari ca un iepuras timp de 20 secunde
 Stai intr-un picior ca o barza timp de 25 secunde
 Sari ca o broscuta 10 secunde
 Da din aripi ca un fluture timp de 15 secunde.
 Mergi ca o omida timp de 20 secunde etc.
Miscari combinate:
 Ridica mana dreapta si sari in piciorul stang.
 Fa cercuri cu bratul stang si alearga.
 POVESTEA CĂRĂBUȘULUI
  
 Azi, fără să am o explicație, mi-a trecut prin minte schița Sărăcuțul  a lui Emil Gîrleanu, creație
literară ce prezintă odiseea  unui cărăbuș, care trece cu noroc prin mai multe pericole. Însă, numai
până la un moment dat …..
 Povestea începe cu apariția unui vârtej, care a luat pe sus cărăbușul de pe ramura unde stătea.
După ce vârtejul s-a liniștit cărăbușul a căzut în mijlocul unui drum rural, pe o bucată de hârtie.
Trezindu-se la realitate și uitându-se în jur a realizat că se află pe un drum prăfuit. Dar ce-i văzură
ochii: un cocoș (cucoș, cum scria E. Gîrleanu), țanțoș, cu pieptul în platoșă și pinteni arcuiți venea
spre el. Acesta mă înghite!, a spus cărăbușul, dar cocoșul l-a privit și a trecut mândru pe lângă
cărăbuș, fără să-i facă vreun rău. Am scăpat a zis cărăbușul! Când se uita după cocoș, a
încremenit de spaimă, deoarece din partea opusă a drumului venea un curcan. Acum chiar c-am
pățit-o, zise cărăbușul, făcându-se mic! Curcanul și cocoșul și-au dat binețe, iar când primul s-a
apropiat de cărăbuș, l-a ocolit și și-a văzut de drum. Imediat, cărăbușul și-a spus: Bine c-am avut
noroc! Apoi, pe drum și-a făcut apariția intempestivă un păun. Păunul s-a apropiat de cărăbuș, l-a
răsturnat cu ciocul pe spate, apoi iar l-a întors cum îl găsise și, în final, l-a lăsat și a plecat.
Carăbușului nu-i venea să-și creadă ochilor că mai este în viață, gândindu-se că este momentul
să zboare de acolo pe vreo creangă.
 În clipa aceea un pui de sturz, mai mărișor ceva decât o nucă, zbura spre el. Văzându-l,
cărăbușul s-a gândit că nu mai este nici un pericol pentru el și s-a pregătit să-i dea bună ziua
sturzului. Dar sturzul s-a așezat pe hârtia unde se afla cărăbușul și l-a înghițit, destul de greu,
aproape să se înece.
 O vrabie și puii săi au fost martorii celor întâmplate.
 Povestea cărăbușului poate fi povestea unui om încercat de greutățile vieții. Viața unui om este
presărată cu multe evenimente previzibile și imprevizibile, unele mai grele, altele mai facile. Omul
trece în viață prin multe încercări, obstacole sau greutăți. O parte dintre acestea lasă urme sau
produc consecințe ireparabile, iar altă parte din greutăți sunt trecute cu bine și constituie repere
importante pentru alte evenimente viitoare similare.
 Schița lui E. Gîrleanu are o morală care confirmă povestea curcanului[1], în sensul că experiența
te ajută să înțelegi prezentul și să prevezi viitorul anticipabil, dar nu îți este de vreun folos pentru a
prognostica viitorul nereflectat de faptele din trecut. Atenția pe care o acordăm evenimentelor în
derulare nu trebuie să fie influențată de întâmplările trecute atunci când este vorba despre
pericolele. De multe ori, trecerea cu bine printr-un pericol mare, conduce la scăderea gradului de
vigilență în viitor și la adormirea  instinctelor care puteau detecta apariția puțin probabilului.
 În esență, morala poveștii cărăbușului este că omul trebuie fie atent atât la pericolele aparent
mari, cât și la pericolele aparent mici.
 Altfel spus, antefactum toate pericolele trebuie tratate cu mare prudență!
  
  
 [1] Este vorba despre povestea unui curcan hrănit în fiecare zi. Fiecare masă oferită de stăpân i-a
întărit convingerea păsării că regula generală a vieții este aceea de a fi hrănită în fiecare zi de
către membrii prietenoși ai rasei umane, „care î-i apără interesele”, cum ar spune un politician.
Apare, însă, momentul surpriză, în după-amiaza zilei dinaintea Zilei Recunoștinței, când
curcanului i se va întâmpla ceva neașteptat. V-a fi ucis de mâna care i-a dat mâncare pentru a fi
consumat cu ocazia acestei sărbători. Bertrand Russell  a fost cel care a identificat existența unor
capcane în cunoașterea prin observație. El a dat exemplul puiului de găină hrănit în fiecare zi
pentru a fi sacrificat, la un moment dat, de către cel care-l hrănește. Această idee a fost preluată
și finisată de Nassim Taleb, autorul cărții Lebăda Neagră , adaptând exemplul dat de B. Russell,
la continetul nord-american, înlocuind puiul de găină cu un curcan.