Începutul și drumul spre actualul meu nivel profesional în învățământul special a fost

unul cu multe greutăți , impedimente și foarte multă muncă .

Când am debutat în învățământ, acum mulți ani, am devenit membrul unui colectiv în
care cadrele pensionate erau într-un procent destul de mare, iar sprijinul acordat debutanților a
fost aproape inexistent. Pe lîngă ostilitate mi s-a oferit cu dificultate o programa școlară
învechită, o planificare și un proiect didactic fără îndrumări sau explicații. Așa cum știm
acum douăzeci și ceva de ani cunoștințele dobândite în timpul facultății nu erau suficiente, cu
atât mai mult în învățământul special , așa cum nu erau multe nici materialele didactice,
manuale adaptate ,etc.
Dificultățile s-au datorat faptului că manualele existente erau dedicate copiilor cu
deficiență mintală ușoară, iar în grupa mea care era eterogenă erau elevi cu deficiență mintală
moderată dar și severă. Programa școlară și planificarea primită mi-au oferit câteva puncte
de pornire și așa am reușit să deslușesc tainele elaborării unei planificări pe care am
îmbunatățit-o în fucție de nevoile copiilor. Punându-mi în practică cunoștințele teoretice cu
acțiunea practică, treptat, m-am perfecționat atât în domeniul curricular cât și în sfera
psihopedagogiei speciale și didacticii de specialitate, dar drumul a fost unul lung, astfel
încât mi-am promis că în viitor voi sprijini toate cadrele didactice debutante, dornice să
învețe.
În anul 2008 am fost repartizată la o grupă de copiii cu Tulburări din Spectru Autist,
din lipsa de materiale și documente științifice în Romania am citit pe sitt-uri unor universități
cunoscute de unde am obținut mai multe informații referitoare la autism.
Mi-am propus ca ori de câte ori o colegă debutantă va avea nevoie de sprijinul și de
îndrumarea mea , să îi ofer tot ce nu am primit eu, toate informațiile de care va avea nevoie.
Observând diferența dintre ritmul dezvoltării profesionale a colegelor debutante și al meu din
perioada inițială a activității mele de profesor, mi s-a confirmat importanța sprijinului și
îndrumării unui mentor.
În decursul anilor am observat că fiecare dascăl nou venit apelează la sprijinul
dascălilor cu experiență, indiferent de domeniul profesional anterior (universitate, învățământ
de masă, organizație nonguvernamentală), dar în moduri diferite, în funcție de nivelul de
cunoștințe în diferitele domenii ale activității profesorului de psihopedagogie specială.
Uneori se simt copleșiți de volumul mare de documente școlare care trebuie întocmit, fișe de
evaluare , de monitorizare a progresului, regresului sau a stagnării, planuri de intervenție personalizată
pentru fiecare copil.
Timpul este întotdeauna insuficient, volumul de muncă mare.....
 Eu lucrez cu copiii cu autism iar evaluarea acestor copiii se face cu dificultate mai ales în prima
fază când nu sunt obișnuiți cu o persoană, de aceea e foarte potrivită o persoană cu experiență dar și cu
deschidere spre o bună comunicare să accepte un debutant ca să participe la activități și după o
perioadă de acomodare să-i permită organizarea și suținerea unei activități.

Sau ar mai exista posibilitatea ca un cadru experimentat să participe la grupa pe care debutantul a
primit-o și să lucreze o perioadă împreună pentru a reuși să se adapteze și să-și stabilească o manieră
proprie de lucru.

Activitățile terapeutice și de intervenție sunt dificile, răbdarea fiind considerată o calitate de

mare importanță . Progresul apare uneori mai lent din cauza comportamentelor instabile ale copiilor,
din cauza specificului autismului, a stereotipiilor , a comunicării deficitare.

Primii pași sunt importanți întotdeauna, dacă reușim să colaborăm între noi într-un colectiv de
profesori, să fim sinceri și să ne oferim în modul cel mai deschis și mai pozitiv informații concrete,
corecte, atunci munca noastră va fi mai eficientă, ne vom putea concentra mult mai ușor și mai util
asupra copiilor cu care lucrăm. E bine să nu pierdem timpul cu lucruri care se pot face repede și bine,
copiii au nevoie de atenție permanentă, intervenție pentru recuperarea psihomotrică, pentru formarea
abilităților de comunicare , formarea unor deprinderi de autonomie personală..

Mentorul unui cadru didactic debutant care vine să lucreze într-un mediu cu copii cu nevoi speciale
are nevoie de o deschidere sufletească și diplomație maximă, să fie bine pregătit, deschis, implicat,
primitor. Să fie sincer , ferm, dar și un bun conducător..