Sunteți pe pagina 1din 37

ACCEPTAREA DIFERE ŢELOR

Proiect finanţat de
UNIUNEA EUROPEANA
Material editat în cadrul proiectului „Program de dezvoltare a abilităților
de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian”,
proiect implementat de Asociația Formare, Dezvoltare, Asistență Forda
Buzău în parteneriat cu Centrul Județean de Resurse și Asistență
Educațională Buzău.
Autor Taisia Trica
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

CUPRI)S

Cap. Denumire capitol Pagina

I Identitatea adolescenţilor în spaţiul social 2

II Educaţia interculturală 5

III Stereotipuri şi prejudecăţi 9

IV Combaterea discriminării 15

V Toleranţa 30

Bibliografie 34

2 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

I. IDE)TITATEA ADOLESCE)ŢILOR I) SPAŢIUL SOCIAL

Conceptul de identitate, în psihologia socială, defineşte interacţiunea psihologicului cu


socialul, la nivelul fiecărui individ. Individul se construieşte pe sine prin raportare la alţii şi la
societate. El îşi formează o conştiinţă socială prin care îşi articulează calităţile personale şi
propria existenţă la existenţa celorlalţi.
Prin identitate actualizăm, la nivel individual, caracteristicile mediului social. Individul
înglobează, la nivelul personalităţii, influenţele şi reprezentările sociale pe care mediul socio-
cultural i le oferă, formând "nodul dur" al gândirii sale, al manierei în care se raportează la
alţii şi îşi evaluează propria poziţie. Identitatea este deci produsul unui proces interactiv dintre
individ şi câmpul social.
Societăţile sunt confruntate cu o problematică acută, determinată de noile schimbări
sociale. Oamenii se întreabă tot mai mult asupra sensurilor şi impactului vieţii comunitare şi
profesionale, a influenţei pe care-l are ideologicul şi politicul asupra conştiinţei noastre.
Raportându-ne la tot ceea ce ne înconjoară şi la evoluţia noastră în acest context, ne
punem adesea întrebări cu privire la identitatea noastră. Oamenii nu trăiesc separat, ci într-un
context social, aparţinând unor grupuri, categorii sociale şi profesionale.

O concepţie acum abandonată este aceea că identitatea se elaborează în cursul primilor


ani de viaţă şi se desăvârşeşte destul de repede. În realitate procesul de formare a identităţii
este un proces complex, marcat de discontinuităţi, care nu se încheie niciodată şi implică
numeroase experienţe de viaţă, conflicte, transformări. Este un proces de dinamică personală
într-un context dat.
În adolescenţă efortul identitar joacă un rol capital în măsura în care permite individului
să se integreze exigenţelor sociale, marcând diferite etape ale evoluţiei sale.

Adolescenţa este o perioadă în dezvoltarea organismului uman,care urmează pubertăţii şi


precede starea de adult.

3 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Este cuprinsă, în general, între 14 şi 19 ani, având multiple aspecte particulare de la


individ la individ. Se caracterizează prin dezvoltarea fizică şi neuropsihică.
E timpul în care se conturează personalitatea.
Identitatea este conştiinţa clară a unei persoane (imaginea despre sine) despre cum se
percepe pe sine însăşi şi despre ceea ce gândesc alţii despre ea. Identitatea se formează
progresiv şi presupune identificarea propriilor valori, interese şi abilităţi, evaluarea capacităţii
de a lua decizii şi de a face faţă diverselor situaţii, alegerea vocaţiei, alegerea profesiei şi a
partenerului de viaţă, a stilului şi drumului de viaţă.
Descoperirea identităţii proprii presupune aflarea răspunsurilor la întrebările majore
ale vieţii:
- Cine sunt eu ?
- Care este drumul meu în viaţă ?

Adolescenţii sunt într-un proces de a se înţelege pe ei înşişi şi de aceea au un


comportament în permanentă schimbare. Adolescenţii au dorinţa de a se realiza şi de a fi unici
şi adoptă trei tipuri de conduite: fie de revoltă, fie de închidere în sine, fie de exaltare şi
afirmare.

Într-un studiu condus pe aproximativ 8.000 de adolescenţi, autorii au identificat 7


obiective pe care majoritatea adolescenţilor caută să le atingă în mod intuitiv în perioada
adolescenţei:

1. Realizările - satisfacţia de a realiza o performanţa într-un anumit domeniu.


2. Prietenii - lărgirea grupului de prieteni prin legarea de noi prietenii şi păstrarea lor.
3. Sentimentele - înţelegerea propriei persoane prin împărtăşirea propriilor sentimente,
trăiri cu o altă persoană.
4. Identitatea - sentimentul de a şti "cine sunt", de a fi recunoscut ca o persoană de
valoare.
5. Responsabilitatea - încrederea de a şti că "pot să stau pe picioarele mele şi să iau
decizii responsabile".
6. Maturitatea - transformarea din copil în adult.
7. Sexualitatea - acceptarea responsabilităţii noului rol ca fiinţă sexuală.

4 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Deasemeni caracteristic acestei perioade este sentimentul chinuitor de inferioritate, de


îndoială de sine. Toţi adolescenţii şi nu numai ei, luptă cu acest sentiment trecător, care nu
trebuie să se transforme într-o atitudine de o viaţă.
Familia, mediul de viaţă şi şcoala sunt factori determinanţi ai dezvoltării complete şi
complexe a copiilor. Împreună trebuie să colaboreze pentru ca fiecare elev, indiferent de
particularităţile sale, să poată deveni un membru independent al comunităţii în care doreşte să
se integreze.
Cele trei aspecte preţuite cel mai mult în societatea noastră de astăzi: frumuseţea fizică,
inteligenţa, banii şi în aceste domenii apare sentimentul de inferioritate.
Societatea pune în valoare frumuseţea fizică mai mult decât trebuie ( filmele, show-urile
de televiziune) şi te face să te simţi vinovat că nu eşti perfect şi tânăr toată viaţa.
Un criteriu de valoare pentru foarte mulţi tineri este banul şi ei cred că cei bogaţi sunt
mai fericiţi , mai apreciaţi, mai importanţi. Adolescenţa este şi perioada în care se alege un
model.
Ce modele putem urma: părinţii, profesorii, preoţii, persoanele consacrate, sfinţii sau
fotbaliştii, dansatoarele, cântăreţii? Familia ar trebuie să fie model şi "însoţitoare" permanentă
a copilului care devine adolescent, tânăr şi la rândul lui părinte. Ne dorim ca familiile să fie
modele, dar trebuie să recunoaştem că nu toate familiile sunt model pentru fiii lor.
Familia este unul din factorii care prin legea nescrisă a naturii, dar şi prin legea scrisă a
drepturilor omului, are obligaţia de a oferi un climat fundamental atât afectiv, cât şi ocrotitor.
Familia defineşte viitorul comportament pro-social al tânărului.
Experimentele au demonstrate că cea mai bună metodă de susţinere afectivă şi
stimulare motivaţională este lauda, încurajarea, în timp ce cearta , bătaia, critica dacă sunt
continuate , se soldează cu destructurări ale personalităţii, chiar cu nesupunere în faţa
autorităţii , iar cea mai dureroasă formă de raportare la succesul şi eşecul elevilor este
nepăsarea, ignorarea, pentru că aceasta nu determină trăiri psihice afective pozitive sau
negative şi se soldează cu sentimentul izolării.

5 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

II. EDUCAŢIA I)TERCULTURALĂ

,,Dumnezeul tău este evreu,


Maşina pe care o ai este japoneză.
Pizza este italiană,
Iar couscous-ul este algerian.
Democraţia pe care o practici este grecească.
Cafeaua ta este braziliană.
Ceasul îţi este elveţian.
Cămaşa este indiană.
Radioul tău este coreean.
Cifrele tale sunt arabe
Scriitura îţi este latină,
şi ...îi reproşezi vecinului tău că este străin.”

Este un truism afirmaţia că societatea noastră actuală devine din ce în ce mai accentuat
pluriculturală. Se ştie, de asemenea, că educaţia este, în principal, o activitate de transmitere şi
difuzare a culturii. Graţie acesteia, cultura se propagă de la o generaţie la alta, îmbogăţindu-se
şi diversificându-se continuu.
Spaţiul existenţei individuale, în acest sfârsit de secol, depăşeşte limitele tradiţionale
ale ambianţei originare, de formare şi socializare iniţiale.Întâlnirea şi dialogul culturilor, în
ciuda disţanţelor care le separă în timp şi spaţiu, sunt inevitabile şi, în multe cazuri,
problematice şi complexe. Se pot astfel constata numeroase efecte disfuncţionale precum
eşecul în adaptarea mutuală, ambiguităţi identitare sau de comportament, refuzul şi percepţia
slabă a alterităţii. Problema coexistenţei diferitelor culturi în sânul aceleiaşi societăţi este,
după părerea multora, o sfidare destul de deconcertantă a prezentului şi viitorului.
Când un individ se situează între două culturi există riscul apariţiei unui dezechilibru
transcultural, deoarece apare o tensiune între valorile specifice celor două sisteme culturale; în
acest tranzit cultural, individul riscă să se „rătăcească", deoarece valorile „vechi" nu sunt
(încă) validate şi confirmate în cultura nouă, de inserţie. Criteriile axiologice sunt prost
reperate sau nu sunt identificate. Se pare că e necesară o anumită perioadă de timp, de
acomodare, pentru discernerea sau descoperirea valorilor analoge ale „noii" culturi (sau

6 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

valorile „de substituţie"), în vederea stabilirii unui referenţial valoric restructurat, din
perspectiva căruia să se poată descifra satisfăcător noul spaţiu spiritual.
Persoana care pătrunde într-un alt orizont cultural se va vedea confruntată cu un alt
sistem de percepţie a realului, cu un ansamblu de viziuni culturale specifice asupra timpului şi
spaţiului, cu un mod diferit de relaţionare cu altul în situaţia creată, trebuie să se exploateze
simbolurile comune, elementele culturale asemănătoare care fac o breşă şi pot facilita
„trecerea" dintr-o lume (cu valorile ei) în alta, mai bogată şi mai permisivă la valori
eterogene. Pentru înţelegerea mutuală, este necesară o negociere a sistemului de referinţe
comune între partenerii acestui schimb. Elementele comune se pot converti în suporturi pentru
catalizarea procesului de integrare.
Diversitatea culturală nu mai este un prejudiciu, ci o realitate care trebuie fructificată.
Pluralitatea culturală pune nu numai problema apărării diferenţelor, ci a dialogului cultural,
care recunoaşte că fiecare trebuie să contribuie la îmbogăţirea experienţei umane şi că fiecare
dintre ele este un efort de universalizare a unei experienţe particulare.
Interculturalismul implică înţelegerea, aprecierea şi valorizarea culturii proprii la care
se adaugă respectul bazat pe o informare autentică şi pe construirea curiozităţii faţă de cultura
etnică a celuilalt. Interculturalitatea este un proces ce se produce la intersecţia dintre culturi,
nefiind un scop în sine, dar care poate deveni o finalitate atunci când sunt sesizate
transformările nefireşti sau comportamentele nefaste la acest nivel de intersectare a culturilor.

DE REŢI)UT:
EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ este una
din dimensiunile EDUCAŢIEI
INTEGRALE. Criterii de succes în
realizarea educaţiei interculturale:
a) asigurarea unei balanţe între diferitele finalităţi majore ale educaţiei (scopuri culturale,
profesionale de calificare , sociale, de dezvoltare profesională);
b) asigurarea de oportunităţi pentru comunicare şi cooperare, chiar între grupuri diferenţiate;
c) asigurarea de şanse egale de educaţie;
d) reflectarea diverselor realităţi specifice societăţilor multiculturale prin toate tipurile de
curriculum;
e) prezentarea informaţiilor din cât mai multe perspective, pentru a stimula conştiinţa
diversităţii şi a unităţii prin diversitate.

7 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Interculturalismul înseamnă recunoaşterea reciprocă a culturilor de origine şi de


primire, în cazul migraţiei, precum şi a diversităţii expresiilor culturale ale emigranţilor şi
autohtonilor. Aceste culturi nu sunt niciodată fixe,îngheţate.
Din recunoaşterea egalităţii valorice a culturilor nu trebuie trasă concluzia că toate
sunt la fel şi că dispar unele diferenţe sau chiar divergenţe.
Este absolut necesar ca şcoala să vină în întâmpinarea dezideratelor societăţii cu activităţi
interculturale de diferite genuri, implicând cât mai mult sau ,dacă este posibil, chiar
total,comunitatea. Activitatea de concepere a unui plan eficient de educare în spiritul valorilor
morale reprezintă un demers complex de angrenare a resurselor informaţionale, umane, etc,
alături de dascălii şcolii trebuind să se afle mereu parinţii, aşa încât eforturile şcolii să fie
permanent întărite de sprijinul parinţilor, al comunităţii în general.
Trebuie ţinut seama că unele familii se confruntă cu probleme sociale grave, precum
sărăcia acută, lipsa încrederii în utilitatea studiilor, nivelul scăzut de educaţie în comunitatea
din care copiii privin, lipsa exemplelor de succes în comunităţi. Este necesară explorarea
direcţiilor importante pe care şcoala se poate înscrie în încercarea de a ameliora cazurile
dificile, subliniindu-se şi importanţa atitudinii cadrelor didactice faţă de părinţi şi pregătirea
specială de care acestea au nevoie.
De asemenea, crearea unui mediu şcolar tolerant, propice dezvoltării relaţiilor de
cooperare, poate conduce la fixarea cunoştintelor teoretice despre valorile morale ce urmează
a fi implementate în structura psihică a elevilor. Un colectiv trebuie să fie un amestec de
…diferit, iar acest amalgam să permită o întrepătrundere de cultură şi civilizaţie.
Este de dorit ca asemenea componente interculturale să fie integrate funcţional în practica
zilnică a şcolii şi comunităţii, astfel încât elevii dezavantajaţi şi familiile lor să se regăsească
firesc în ,,fotografia şcolii’’, să fie percepuţi fără prejudecăţi sau a discriminare, să aibă şanse
egale de dezvoltare.

8 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

APLICAŢIE
PUNŢI CĂTRE ÎNŢELEGERE
Identificaţi asemănările şi deosebirile fizice şi psihice dintre voi şi alte fiinţe (10-15
minute):

X Asemănări Deosebiri

Un membru al familiei .... ....

Un om de altă .... ....


etnie/religie

Un prieten .... ....

Un animal .... ....

DE URMĂRIT:
• Identificarea diferenţelor din viaţa cotidiană
• Influenţele asemănărilor şi deosebirilor asupra noastră
• Soluţii prin care pot fi eliminate prejudecăţile

DE REŢI)UT:

Orice şcoală/comunitate trebuie să devină ,,o zonă liberă de


prejudecăţi’’.
Toţi copiii trebuie să înveţe să trăiscă şi să interacţioneze pozitiv în
această lume diversă.

9 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

III. STEREOTIPURILE ŞI PREJUDECĂŢILE

BARIERE COG)ITIVE Î) RELAŢIILE CU CEILALŢI

 STEREOTIPURILE:
• ETIMOLOGIC: STEREOS = SOLID, FORMĂ
TYPOS = IMPRESIE
• ESTE O CONVINGERE REFERITOARE LA CARACTERISTICILE,
ATRIBUTELE ŞI COMPORTAMENTELE SPECIFICE MEMBRILOR UNEI
CATEGORII SOCIALE.
• SPECIFIC PENTRU STEREOTIPURI ESTE LIPSA DE CUNOŞTINŢE
• ELE IAU NAŞTERE PRIN EDUCAŢIE (FAMILIE, GRUPUL DE
PRIETENI...) SAU PRIN EXPERIENŢĂ DIRECTĂ

 PREJUDECĂŢILE
• SUNT ATITUDINI NEGATIVE, CE PRESUPUN GENERALIZĂRI
NEFAVORABILE ÎN LEGĂTURĂ CU MEMBRII UNUI GRUP ANUME.
• STRUCTURA:
1. COMPONENTĂ COGNITIVĂ
2. COMPONENTĂ AFECTIVĂ
3. COMPONENTĂ COMPORTAMENTALĂ (DISCRIMINARE)

APLICAŢIE 1

TIPURI DE PREJUDECĂŢI
Individual identificaţi cât mai multe prejudecăţi:

 Prejudecăţi legate de etnie................................

 Prejudecăţi legate de rasă..................................

 Prejudecăţi legate de statut social........................

 Prejudecăţi legate de tare fizice.........................

 Prejudecăţi legate de sex....................................

10 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

APLICAŢIE 2
FORMĂM O )OUĂ SOCIETATE
Scenariu:

S-a deschis calea spre planeta Urania. Ea este foarte asemănătoare cu pământul.
Pe aceasta planeta există toate condiţiile pentru viaţă şi dezvoltare, insă nu există
locuitori. Voi aţi fost alesi pentru zborul cosmic ca formatori ai noii societăţi. Tot vouă
vi se oferă şansa alegerii echipajului. Aceasta necesită multă analiză, căci cel puţin 20 de
ani vă veţi afla în preajma acestor oameni. Făcând alegerea, gandiţi-vă ce fel de societate
aţi vrea să formaţi, ce fel de oameni vă vor ajuta şi cu ce fel de oameni aţi dori să trăiţi.

Instrucţiuni de lucru:

1. Fiecare grupă işi imaginează că reprezintă echipajul unei nave cosmice.


2. Echipajele trebuie să-şi aleaga incă câte 6 membri imaginari care le vor ajuta la formarea
noii societati de pe planeta , conform indicatiilor din scenariu.
3. Timp de 15 min. grupul trebuie să decidă pe cine să aleagă pentru calatorie.
4. In rubricile A si B , de mai jos, sunt enumerate câte 14 naţionalităţi şi specialităţi din care
trebuie să alegeţi persoanele care formeaza echipajul.
5. Se aleg mai intâi specialităţile/meseriile după care se determină căror naţionalităţi le vor
aparţine însoţitorii voştri.
6. Scrieţi naţionalitatea alături de specialitatea aleasă, de exemplu: invatator- japonez sau
invatatoare- japoneza. E neaparat să indicaţi şi sexul alesului. In felul acesta se aleg toţi
coechipierii.(utilizati fisa de lucru anexata).

A: nationalitatea

algerian, american, australian, brazilian, chinez, egiptean, german, gruzin, indian, israelitean,
japonez, mexican, român, rus.
B: specialitatea/meseria:

businessman, geolog, fermier, inginer-constructor, invăţător, jurist, mecanic, muzicant, om de


ştiinţă, operator de computere, politist, soldat, soră medicală, vânzator.

11 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Completaţi tabelul de mai jos, conform instrucţiunilor primite odată cu scenariul.

)r. Specialitatea/meseria )aţionalitatea Sexul Criteriile de selecţie


crt
1.

2.

3.

4.

5.

6.

DE URMĂRIT:

1. După care criterii v-a fost mai uşor să vă decideţ i(naţionalitatea, sexul, profesia)?
Care criterii v-au ajutat cel mai puţin?
2. Ce profesii sau naţionalităţi n-au fost incluse deloc pe lista voastra? De ce?
3. Aţi simţit în unele momente că v-aţi lăsat pradă prejudecăţilor şi stereotipurilor? Daca
da, atunci carora dintre ele. De ce?
4. Imaginaţi-vă că sunteţi de o alta naţionalitate. In ce mod ar fi influenţat această
alegerea dvs.?
5. De ce au fost alese anume aceste persoane (reiesind din interesele omenirii sau din
propriile simpatii faţă de persoanele respective)?
6. A schimbat, intr-un fel sau altul, alegerea dvs. Lumea în care doriţi să trăiţi sau nu?

12 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

APLICAŢIE

PROFILUL CO)ŞTIE)TIZĂRII DIVERSITĂŢII


Chestionar prezentat de Karen Grote, 1995, în cadrul Workshop:
Continuous Education, Mandel School of Applied Social Sciences, Cleveland, Ohhio, USA

Profilul conştientizării diversităţii este conceput pentru a ajuta persoanele să devină conştiente
de modalităţile prin care îi discriminează, îi judecă şi îi izolează pe alţii. După interpretarea
răspunsurilor date la întrebări, aveţi posibilitatea să vă evaluaţi comportamentul şi să vă
planificaţi paşii necesari de acţiune pentu a modifica acele comportamente indezirabile
descoperite.
Completarea se va face în acord cu valorile primite legat de ”Cât de des mi se întâmplă”:
1= aproape niciodată 2=rareori 3=de obicei 4=aproape întotdeauna

CHESTIO)AR

Nr. Item 1 2 3 4
crt.
1. Atenţionez pe cei care fac comentarii peiorative, defavorabile din
punct de vedere rasial, etnic sau sexual
2. Mă manifest dechis atunci când cineva umileşte o altă persoană sau
acţionează inadecvat
3. Mă gânesc la impactul comentariilor sau acţiunilor mele înainte de a
vorbi sau de a acţiona
4. Refuz să particip la glume care sunt deefavorabile oricărui grup,
cultură sau sex
5. Mă abţin să repet afirmaţii sau zvonuri care ar întări prejudiciul sau
părtinirea
6. Verific realitatea înainte de a prelua sau de a crede în presupoziţiile
avansate de către cineva
7. Conştientizez sau mă împotrivesc tendinţelor părtinitoare care îmi
afectează gândirea
8. Evit folosirea unui limbaj care să întărească stereotipurile negative

9. Consider şi transmit mesajul după care membrii claselor protejate sunt


la fel de îndemânatici şi competenţi precum ceilalţi
10. Cunosc oameni din diferite culturi şi grupuri,ca indivizi

11. Îmi dau seama că membrii altor culturi au nevoie de cunoaşterea între
ei şi le favorizez întâlnirile.
12. Accept şi susţin ideea conform căreia nu toţi trebuie să acţioneze astfel
încât să pară a fi de interes pentru organizaţia/grupul meu
13. Îmi asum responsabilitatea de a-i ajuta pee cei nou veniţi în
organizaţia mea, inclusiv pe femei şi pe cei care aparţin altor culturi,
vârste, niveluri culturale, pentru a se simţi primiţi şi acceptaţi

13 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

14. Includ membri ai claselor protejate, inclusiv femei, în reţelele


informale şi/sau formale la evenimentele sociale
15. Caut să cunosc şi să apreciez bogăţia altor culturi şi respect sărbătorile
şi evenimentele acestora
16. Cer şi planific evenimentee socio-culturale la care oricine poate
participa
17. Încurajez membrii claselor protejate să vorbască despre problemele
sau evenimentele lor şi tratez aceste chetiuni ca valide
18. Încurajez membrii claselor protejate, inclusiv femeeile, să-şi asume
riscuri
19. Ascult ideile membrilor claselor protejate şi le acord credit, atât în
întâlnirile individuale, cât şi în cele de grup
20. Includ membrii claselor protejate în procesele de luare a deciziilor
care îi afectează direct
21. Acord autoritate membrilor claselor protejate, oferindu-le
responsabilităţi în aceeaşi măsură în care le ofer şi altora
22. Ofer un feedback direct şi la timp membrilor claselor protejate,
inclusiv femeilor
23. Împărtăşesc regulile scrise şi nescrise ale organizaţiei mele celor care
fac parte diferitelor culturi
24. Nu iau în considerare caracteristicile fizice atunci când interacţionez
cu alţii sau atunci când iau decizii privitor la competenţa sau abilitatea
lor
25. Îmi asum responsabilitatea de a ajuta organizaţia/grupul meu pentru a
respecta/îndeplini cerinţele legale
26. Urmăresc şi sprijin politicile organizaţionale care privesc tratamentul
egal inclusiv combătându-i pe aceia care le încalcă
27. Îi iau în considerare pe membrii claselor protejate pentru orice ocazie
sau funcţie în care eu am influenţă
28. Îi şin pe toţi, inclusiv pe cei care sunt membri ai claselor protejate, în
contact cu toate canalele de informare, atât formale, cât şi informale
29. Îi sprijin pe toţi membrii grupului în care trăiesc pentru a beneficia de
pregătire, perfecţionare şi educaţie pentru a fi de folos în mseriile lor
şi pentru a le permite dezvoltarea
30. Ofer sprijin tuturor, inclusiv membrilor claselor protejate, pentru a-i
iniţia relaţional
31. Fac efort suplimentar pentru a ajuta grupul meu să reţină persoane din
rândul membrilor claselor protejate
32. Fac eforturi suplimentare pentru a mă educa în ceea ce priveşte
celelalte culturi
33. Telefonez, scriu, protestez atunci când un ziar, revistă sau o emisiune
televizată perpetuează sau intensifică o discriminare sau o prejudecată
34. Refuz să mă alătur ori să mai rămân în grupul care permite ori
promovează valori, practici care sunt rasiste, discriminatorii sau care
prejudiciază
35. Particip la activităţile comunitare sau voluntare care integrează
eforturile de schimbare
36. Fac eforturi suplimentare pentru a ajunge să cunosc oameni d diferite
origini sau culturi
37. Spun că ”nu este potrivit sau indicat” când consider că ceva pare a fi
un prejudiciu, o discrminare

14 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Interpretare
Următoarele explicaţii ale categoriilor menţionate vă vor ajuta să vă cunoaşteţi calibrul
prejudecăţilor şi să acţionaţi în cunoştinţă de cauză.

Ofensatorul naiv Oamenii din această categorie realizează amploarea


comportamentului lor negativ. Chiar atunci când îi ofenseaază pe alţii
, ei nu sunt conştienţi de conduita lor ofensatoare. Acceptă afirmaţiile
stereotipe, denigrative ca pe ceva foarte firesc. Nu sunt conştienţi
când comit fapte ilegale. Acestora trebuie să li se administreze
formule de trezire a conştiinţei şi de sensibilizare a raportului cu alţii.
Continuatorul Cei din această categorie sunt conştienţi de prejudecăţile lor şi
realizează comportamentul lor ofensator faţă de alţii. Totuşi, ei
continuă vechi stereotipuri comportamentale, făcând glume sau fiind
inerţi la afirmaţii denigratoare faţă de minorităţi. Acestora trebuie să
le fie amintite permanent comportamentele dezirabile faţă de
alteritate.
Evitatorul Indivizii din această categorie conştientizează propriile prejudecăţi şi
pe ale altora. Ei luptă împotriva gândurilor proprii, dar nu adoptă cele
mai adecvate poziţii faţă de comportamentele celorlalţi. Ei încearcă
să nu afişeze o poziţie vizibilă, şi, de aceea, comportamentele lor sunt
prcepute ca fiind acceptative. Aceştia sunt un fel de suporteri tăcuţi.
Răspunsurile cotate cu 1 sau 2 trebuie să le dea de gândit celor care
încearcă să schimbe atitudinile indivizilor incluşi în această
categorie.
Agentul schimbării Indivizii din această categorie nu numai că sunt conştienţi de
propriile prejudecăţi, ci şi de cele ale altora. Ei sunt datori să schimbe
percepţiile actuale prin acţiuni corespunzătoare. Aceştia încearcă să
identifice discriminarea şi să lupte împotriva ei.
Combatantul Oamenii din această categorie sunt conştienţi de acel comportament
care pare clădit pe prejudecăţi şi se confruntă cu purtătorii acestei
conduite. Ei joacă un rol important în ajutorarea minorităţilor pentru
drepturile lor, plătind adesea pentru aceasta. Indivizii din această
categorie pot fi recrutaţi ca redutabili agenţi ai schimbării.

DE REŢI)UT:

ÎN VIAŢĂ TREBUIE SĂ NU PLECĂM DE LA PREJUDECĂŢI, IDEI


GENERALE CARE SUNT CA O ETICHETĂ PENTRU ANUMITE
PERSOANE, CI SĂ GÂNDIM CĂ TOŢI SUNTEM LA FEL ŞI CĂ
ACELAŞI LUCRU NI SE POATE ÎNTÂMPLA ŞI NOUĂ.

15 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

IV. COMBATEREA DISCRIMI)ĂRII

Provocarea: Cu toţii suntem înconjuraţi de mesaje care ne


spun că anumite grupuri de oameni sunt “bune” sau “normale”
şi altele nu. Pe parcursul vieţii asimilăm idei stereotipe şi
discriminatorii din atât de multe surse - tot ce vedem în jurul
nostru, urmărim la televizor şi citim în ziare. Mediul în care
trăim influenţează modul în care gândim şi aşteptările pe care le
avem cu privire la anumite grupuri. Cum putem noi, ca educatori, să contracarăm efectele pe
care mesajele discriminatorii din mediul înconjurător le au asupra copiilor şi tinerilor - şi chiar
asupra noastră?

Ce putem face? Putem învăţa copiii de la o vârstă fragedă să abordeze critic stereotipurile şi
prejudecăţile. Copiii încep să-şi formeze opinii despre persoane care sunt diferite faţă de ei în
perioada preşcolară. Ca adulţi şi educatori, trebuie să avem o atitudine pozitivă în legătură cu
aceste diferenţe astfel încât, în loc de a dezvolta sentimente negative faţă de aceste persoane,
copiii să crească conştienţi de faptul că persoanele diferite sunt interesante, atractive şi este
distractiv să te joci cu ele etc. Pentru a putea face acest lucru trebuie să conştientizăm modul
în care prejudecăţile şi discriminarea acţionează în societate - şi să putem reflecta asupra
ideilor preconcepute pe care poate şi noi le-am preluat pe parcursul vieţii noastre.

Reflecţie şi acţiune - Reflectaţi asupra ideilor pe care le-aţi asimilat de-a lungul vieţii cu
privire la persoanele care sunt diferite de dvs. Câţi ani aveaţi când aţi întâlnit pentru prima
dată pe cineva de etnie sau naţionalitate diferită? Aveaţi idei preconcepute despre ei înainte
de le vorbi? Câţi ani aveaţi când aţi întâlnit pentru prima dată o persoană cu dizabilitate? Ce
gândeaţi despre persoanele cu dizabilităţi când eraţi copil? Cum v-aţi format aceste idei?

Ce idei negative ar putea avea elevii din şcoala dvs. cu privire la persoanele diferite? Cum
puteţi începe să le analizaţi şi să le puneţi sub semnul întrebării?

Analizaţi împreună cu colegii dvs. ideea de “etichetare”. A fost cineva dintre dvs. la o şcoală
în care anumite persoane sau grupuri erau “etichetate” – fie de către profesori fie de către alţi
copii? Ce s-a întâmplat cu ei? Ce puteţi face ca adult sau educator pentru a vă asigura că nu se
recurge la etichetare în şcoala dvs.?

16 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Cum putem să îi convingem pe ceilalţi să renunţe la atitudinile discriminatorii?

Ce putem face?
Păstraţi în primul rând o atitudine calmă şi controlată şi fiţi gata să purtaţi o discuţie
raţională oferind argumente logice. Confruntările directe pe ton ridicat nu dau de obicei
rezultate. În cel mai bun caz îi îndepărtează pe partenerii de discuţie şi îi determină să nu
asculte nimic din ceea ce aveţi să le spuneţi.

Amintiţi-vă că legea este de partea dvs. Discriminarea este ilegală. Două cazuri de
discriminare împotriva elevilor romi au fost deja înaintate spre judecare Tribunalului
European pentru Drepturile Omului de la Strasbourg.

Fiţi gata să iniţiaţi un dialog cu cei care îşi exprimă părerile discriminatorii. Oamenii au
deseori tendinţa de a repeta idei preconcepute despre indivizi pe care nu i-au întâlnit niciodată
sau cu care au intrat foarte puţin în contact. Puneţi-le întrebări de tipul: “De ce crezi asta?”,
“Pe ce te bazezi când susţii această idee?”. Iată un exemplu din experienţa mea: “Dar ai
întâlnit tu personal o situaţie în care o familie de romi şi-a ars parchetul pentru a se încălzi?
Pot să-mi spui exact când şi unde s-a întâmplat asta?” (Nimeni nu va putea niciodată să o
facă – cu toţii “au auzit ceva ce s-a întâmplat undeva, cu ceva timp în urmă”). Unii sunt
greşit informaţi sau au acceptat, fără să-şi pună întrebări, că un zvon este adevărat. S-ar putea
să ia în considerare o altă părere dacă le-o explicaţi cu argumente.

Informaţi-vă. Obţineţi informaţii şi date exacte pentru a combate părerile dezinformate sau
eronat fondate atunci când le întâlniţi. Educaţia inclusivă a fost introdusă cu succes în întreaga
lume pentru că îmbunătăţeşte standardul general al educaţiei pe care o primesc copiii.

Fiţi hotărât în privinţa stabilirii unor limite. Dacă părinţii ameninţă că îşi vor retrage copilul
de la şcoala dvs. din cauza politicii inclusive explicaţi-le că au tot dreptul să o facă – dar că
şcoala dvs. nu poate să încalce legea prin refuzarea accesului anumitor grupuri sau prin
segregarea lor în clase speciale.

Adoptaţi o atitudine constructivă şi învăţaţi din propriile greşeli. Oamenii nu se schimbă peste
noapte şi unii vor avea nevoie de mai mult timp decât alţii pentru a accepta incluziunea a-şi
schimba corespunzător comportamentul faţă de elevi şi părinţi. Oferiţi cadrelor didactice
posibilitatea de a participa la programe de dezvoltare şi pregătire sau conveniţi asupra unor

17 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

norme de conduită. Revizuiţi periodic situaţia pentru a observa dacă atitudinile individuale cu
caracter intolerant sau ofensator au încetat.

Vă recomandăm să încercaţi:
• Fiţi pregătiţi să-i informaţi şi pe alţii despre avantajele şi succesele unei abordării
inclusive. Strângeţi “poveşti de succes” din experienţa proprie şi a altora.
• Asiguraţi-vă că sunteţi bine informaţi privind legislaţia în vigoare asupra discriminării
şi puteţi să daţi detalii cu claritate, direct şi într-o manieră sigură.
• Elaboraţi un plan de dezvoltare pentru şcoala dvs. astfel ca acele cadre didactice care
nu sunt la curent cu ideea de includere să beneficieze de pregătirea necesară.
• Sprijiniţi activ principiul includerii. Puneţi la punct o serie de materiale informative
interesant prezentate pentru a atrage atenţia şi a câştiga susţinerea ideii de includere
printre părinţi şi profesori
• Revizuiţi normele de conduită în şcoala dvs. pentru a vă asigura că include aşteptări
clare în ceea ce-i priveşte pe elevi şi profesori. Conveniţi, împreună cu întreg corpul
profesoral, asupra unor norme de conduită privind includerea.
• Dacă un membru al personalului didactic acţionează de o manieră discriminatorie,
exprimaţi-vă dezaprobarea în mod clar, dar adoptaţi o atitudine pozitivă şi constructivă
şi luaţi măsuri disciplinare dacă incidentul se repetă.
• Identificaţi-vă aliaţii din cadrul şcolii şi al comunităţii – colegi, părinţi şi elevi care
sunt dispuşi să vă acorde sprijinul precum şi părinţi care doresc să stea de vorbă cu alţi
părinţi.
• Implicaţi elevii într-o campanie împotriva rasismului – cereţi să deseneze un poster.
Elevii din alte ţări poartă brăţări colorate sau panglici pentru a arăta că militează
împotriva rasismului.
• Identificaţi-vă aliaţii din afara şcolii – ONG-urile care militează pentru drepturile
omului şi drepturile copiilor şi care ar fi dispuse să vă acorde sprijinul contribuind la
evenimente de conştientizare a publicului şi de promovare a principiului includerii.

18 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Cum putem elimina comportamentele de intimidare* din şcoala noastră?

*Intimidarea este orice comportament care are de obicei la bază o forţă individuală sau
colectivă superioară şi care duce la vătămarea fizică sau psihică a unei persoane sau la
crearea unui sentiment de teamă. Intimidarea poate fi fizică, verbală sau discriminatorie.
Elementele comune sunt sentimentele de teamă, suferinţă si izolare resimţite de victimă.

Provocarea
Să ne asigurăm că toţi elevii se simt în siguranţă şi bineveniţi în şcoală şi sunt dispuşi să facă
eforturi în vederea combaterii discriminării şi a cruzimii faţă de alte persoane.

Ce putem face?

În clasă, profesorii pot …


• monitoriza relaţiile sociale şi starea emoţională a elevilor
• dezvolta la elevi abilităţi cum ar fi afirmarea convingerilor personale şi empatia
• oferi informaţii despre relaţii, drepturi şi responsabilităţi
• cultiva valori cum ar fi deschiderea şi respectarea diferenţelor
• să se asigure că aceste abilităţi, cunoştinţe şi valori sunt discutate în contextul
intimidării şi discriminării (de ex. unii copii nu îşi dau seama că anumite cuvinte pot fi
percepute ca fiind rasiste şi jignitoare)
• folosi metoda cercurilor de discuţii ca o modalitate de a analiza probleme sociale şi
aspecte legate de valori

Elevii pot …
• Vorbi despre intimidare folosind metoda cercurilor de discuţii şi la consiliile elevilor
• Să se sprijine reciproc, de ex. prin programe de înfrăţire şi mediere între colegi

În abordarea incidentelor, şcolile şi profesorii ar trebui …


• Să asigure în primul rând siguranţa şi sprijinirea continuă a victimelor
• Să desfăşoare activităţi de mediere astfel încât elevii să aibă posibilitatea să îşi rezolve
problemele în mod paşnic, dacă acest lucru este posibil
• Să urmeze sfaturile de mai sus, de ex. în ce priveşte consemnarea incidentelor şi
informarea părinţilor

19 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

• Să fie conştienţi de faptul că unora dintre elevii care practică intimidarea nu le place să
îi facă pe alţii să sufere, să îi ajute să înţeleagă că acest tip de comportament este
inacceptabil şi să îi ajute să se schimbe

Vă recomandăm să încercaţi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

APLICAŢIE

Creşterea gradului de conştientizare a comportamentelor de intimidarea


Acest exerciţiu poate fi realizat cu un grup de profesori, părinţi sau elevi.
• citiţi împreună povestea unui elev nou-venit într-o şcoală şi felul cum a fost tratat sau
• în cazul în care acest exerciţiu se desfăşoară cu elevi mai mari sau cu adulţi, citirea se
poate face individual
• profesorul poate citi povestea pentru elevii mai mici,

Împreună cu partenerul dumneavoastră, încercaţi să vă amintiţi experienţe similare pe care le-


aţi trăit personal sau pe care le-aţi auzit de la altcineva – Cum a început totul? – Cine a fost
vinovatul?– Profesorii ştiau ce se întâmplă?– Părinţii ştiau?– Cât a durat toată povestea?–
Cum s-a terminat totul?

Discutaţi dacă intimidarea noilor veniţi este într-adevăr un motiv de îngrijorare – consideraţi
că această practică este una normală, prin care trebuie să treacă noii veniţi?

Care sunt efectele pe care intimidarea le poate avea asupra individului? - Dar asupra şcolilor?

Prezentaţi comentariile şi concluziile la care aţi ajuns în faţa grupului şi analizaţi-le împreună:
- A cui responsabilitate este prevenirea unor astfel de comportamente?
- Cum pot fi ele prevenite?
- Ce moduri de abordare şi sancţiune pot fi aplicate în cazul unor astfel de
incidente?

20 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Reflecţie şi acţiune

Analizaţi politica actuală a şcolii privind intimidarea. Este aceasta suficientă?


Cereţi opiniile părinţilor şi ale elevilor.
Revizuiţi politica şcolii sau regulile aplicabile în clasă în ce priveşte intimidarea.

„ATITUDI)I IMPLICITE” ŞI IMPLICAŢIILE LOR

Cei mai mulţi oameni, când întâlnesc cazuri de abordări anti-discriminatorii, simt în mod
intuitiv că este implicat mult bun simţ.
La sfârşitul anilor ‘90, specialiştii în domeniul educaţiei au început să acorde atenţie crescută
cercetărilor privind "atitudinile implicite” sau “asumţiile implicite”. Trebuie să menţionăm că
rezultatele acestor cercetări au şocat persoanele care credeau că a-i învăţa pe copii să nu facă
discriminări încă din grădiniţă înseamnă că trei sferturi din muncă era făcută. Rolul important
pe care îl joacă şcoala în combaterea atitudinilor discriminatorii, multă vreme după primii ani
de şcoală – şi imensitatea provocării cu care se confruntă oriunde în lume profesioniştii în
educaţie – a fost subliniat clar de această cercetare, iar efortul continuu de a controla
atitudinile implicite a rămas subiect de discuţie şi controversă până astăzi.

Toţi folosim stereotipuri


Noi toţi operăm în viaţa de zi cu zi folosind prejudecăţi. Facem (pre) judecăţi despre oameni
şi situaţii tot timpul bazându-ne pe prea puţine informaţii. Tragem concluzii despre oameni în
câteva secunde de când îi întâlnim şi înainte ca aceştia să scoată vreun cuvânt. În anumite
circumstanţe, ne ajustăm aparenţa astfel încât să semnalăm celorlalţi ce fel de persoană vrem
să creadă că suntem şi cum ar trebui să ne pre-judece ei pe noi.

Dr. John Bargh ne oferă o definiţie folositoare: “Stereotipurile sunt categorii care au mers
prea departe”, spune el. “Când folosim stereotipuri, luăm în calcul sexul, vârsta, culoarea
pielii persoanei din faţa noastră, iar minţile noastre răspund cu mesaje care spun: ostil, prost,
slab. Acele calităţi nu există. Acele mesaje nu reflectă realitatea”.

21 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

În România, mesajele despre justiţie, egalitate şi egalitarism nu prevalează încă foarte mult în
mediul nostru. Stereotipurile negative care se poate să fi prins deja rădăcini în inconştientul
nostru sunt întărite zilnic cu imagini ale femeilor ca obiecte sexuale, reportaje cu infractori de
etnie romă la ştiri, cu puţine relatări sau nici o relatare despre realizările unor reprezentanţi ai
etniei rome, şi aproape completa invizibilitate a oamenilor cu dizabilităţi în toate contextele.
Nu putem scăpa de aceste instantanee zilnice despre discriminare, dar ca practicieni reflexivi,
putem cel puţin să fim conştienţi de felul în care ne pot influenţa comportamentul şi să ne
străduim, conştient, să facem faţă inerentei tendinţe de a stereotipiza. Unii cercetători sunt
convinşi că, cu destulă conştiinţă de sine şi cu exerciţiu, tendinţa de a preveni stereotipizarea
automată poate deveni ea însăşi automată. Ca educatori, aceasta este ceea ce ar trebui să ne
dorim pentru noi înşine.

IMPACTUL ETICHETĂRII ASUPRA ATITUDI)ILOR ŞI REALIZĂRILOR


ELEVILOR

Teoria etichetării, pe scurt


Cu mai bine de două decenii înaintea apariţiei educaţiei împoriva discriminării şi a tehnologiei
care permitea cercetarea pe scară largă a atitudinilor implicite, sociologii au început să fie
interesaţi de modul în care operează stereotipia şi discriminarea şi de maniera în care acestea
puteau afecta munca profesorilor şi comportamentul copiilor.

Teoria etichetării a fost dezvoltată de Howard Becker în cartea sa din 1963 “Cei din afară:
Studii de sociologie deviaţionistă”. Lucrarea lui Becker şi a altor cercetători din această
perioadă a apărut pe fondul activismului civic din ce în ce mai intens şi a conştientizării
crescânde a drepturilor civice din SUA.

Teoria etichetării spune că " Deviaţionist este acela la care eticheta a fost aplicată cu succes;
comportament deviaţionist este comportamentul pe care îl etichetează astfel oamenii." Becker
(1963)

Simplu spus, teoria afirmă că un comportament “problemă” este acel comportament care a
fost etichetat drept problematic; că actul etichetării este cel care creează problema, şi nu
indivizii.

22 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Teoria etichetării continuă cu argumentarea că etichetele, în mod curent, emană de la un fel de


autoritate; de exemplu, un profesor, un părinte sau o persoană importantă, care repetă şi
consolidează eticheta până când aceasta devine ferm asociată unui individ. Teoria mai afirmă
că atunci când etichetele sunt ataşate oamenilor, poate fi dificil pentru un individ să mai scape
de ele; individul poate ajunge să le accepte, le interiorizează şi crede că sunt adevărate.

Hargreaves (1967) ne furnizează o metaforă utilă: ideea "eului oglindit". Aceasta exprimă
ideea că noi ne construim părerea despre noi înşine din felul în care se poartă alţii cu noi.
Experimentul faimos al lui Jane Elliot “Ochi albaştri, ochi căprui”, cu elevii de clasa a treia
dintr-o şcoală din Iowa, SUA în 1968 a demonstrat efectele puternice ale etichetării în situaţii
sociale şi felul în care procesul de etichetare poate crea rapid imagini distorsionate despre
sine, atât în cel care etichetează, cât şi în cei etichetaţi, ambele părţi ajungând să accepte
eticheta, mai degrabă decât individul, ca şi caracteristică definitorie.

Profeţii care se adeveresc (efectul Pygmalion)


Atherton (2004) explică profeţia care se adevereşte (self-fulfilling prophecy) în felul următor:
rezultatul unei situaţii este adesea afectat de aşteptările noastre. Bursele furnizează un
exemplu simplu despre felul în care operează aceste profeţii. Un zvon că o companie are
dificultăţi financiare (i.e. o etichetă gen “necazuri” este ataşată acesteia) cauzează o mişcare a
acţiunilor, o cădere constantă a valorii companiei şi de aici este o chestiune de timp ca ceea ce
a fost odinioară o companie sănătoasă să aibă cu adevărat dificultăţi financiare. Profeţia s-a
adeverit.

Jacobson (1968) sugera că etichetarea poate avea efecte pozitive, prin lansarea unei profeţii
pozitive, unde elevii etichetaţi drept “străluciţi” ar putea fi peste aceste aşteptări. Lucrarea lui
Jacobson a fost criticată, toţuşi este acum general acceptat că, între anumite limite,
“etichetarea superioară” poate ajuta un elev să-şi realizeze întregul potenţial.

Totuşi, există puţine limite ale efectelor etichetării în direcţie inferioară. Elevii pot fi etichetaţi
prin faptul că liu se spune că “nu vor fi buni la matematică”. Elevii de etnie romă sunt adesea
subiect de etichetare ca având “dificultăţi lingvistice” şi ca fiind “neinteresanţi”. Dacă sunt
interiorizate de elevi, aceste etichete au efecte în situaţii noi în care elevii vor tinde să eşueze
din nou. Întregi categorii de elevi pot fi condamnate la insucces deorece au fost etichetate ca
fiind incapabile să acumuleze, din cauza provenienţei lor entice sau sociale, ceea ce ne asigură

23 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

că eşecurile lor sunt observate şi marcate, iar progresele lor sunt minimalizate sau trecute cu
vederea.

Cancelariile sunt o altă sursă de profeţii negative care se adeveresc (efectul halo). Unele cadre
didactice etichetează fraţii pe care nu i-au cunoscut încă, pe motiv că aceştia sunt “exact ca
fratele/sora lui/ei”. În alte cazuri, elevii noi sunt etichetaţi pe motiv că numele lor sunt
asociate cu un anumit grup etnic, cultural sau social.

David Harris (2004): Teoria etichetării reconsiderată


În aparenţă, lucrarea citată mai sus a oferit un nou şi foarte simplu motiv pentru rezultatele
slabe ale anumitor copii - aşteptările mici conduc la realizări reduse, se credea, în special
după publicarea unui studiu extrem de influent al lui Rosenthal şi Jacobson (1968). În acest
studiu s-au acordat la întâmplare note total nejustificate la testele unor copii ; profesorilor li s-
a spus să se aştepte la progrese remarcabile în acumularea de cunoştinţe de la “cei buni” şi
apoi s-a descoperit că aceşti copii au avut cu adevărat realizări semnificative. S-a ajuns la
concluzia că tot ce este necesar pentru ca un copil să nu aibă eşec este ca profesorii să aibă
aşteptări sporite faţă de ei … Totuşi, toată această abordare prezintă câteva probleme, cum ar
fi:

• Etichetele nu “se lipesc” întotdeauna – pot fi contrazise de alte etichete, respinse de


copii sau negate de părinţi. Hargreaves et al (1975) sugerează că teoria etichetării se
aplică numai în anumite circumstanţe - în principal, când etichetele sunt consolidate,
consistente şi sunt aplicate de “o altă persoană importantă” autoritară.

• Teoria “copilului încăpăţânat” a introdus ideea că, întotdeauna, copiii pot fi


manipulaţi pentru a accepta etichetele

• Aşteptările pot duce la “profeţii negative care se adeveresc”, când elevii care sunt
etichetaţi resping eticheta atât de vehement încât se decid să dovedească faptul că
etichetatorul a greşit - sau reversul pentru aşteptări mari.

• Este greu de dovedit că etichetarea este un factor major al rezultatelor bune. Rogers
(1986) argumentează acest lucru foarte bine, arătând problemele în izolarea
mecanismelor prin care etichetele le sunt transmise copiilor. De exemplu, în şcolile
unde nu practică clasificarea şi împărţirea (gruparea copiilor pe baza notelor la teste),

24 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

cercetătorii au căutat procese şi mai subtile de interacţiune profesor-elev, cum ar fi


acelea că profesorii le pun elevilor diferite tipuri de întrebări, zâmbind şi
interacţionând mai frecvent cu anumiţi elevi. Pe măsură ce aceste comportamente
legate de aşteptările profesorului devin mai subtile, sunt mai greu de identificat şi de
interpretat în mod satisfăcător într-un studiu.

• În mod similar, este dificil să eliminăm alţi factori care contribuie la anumite
achiziţii, cum este maturizarea elevilor în special în studiile longitudinale.

Concluzie
Pare mai uşor de arătat că profesorii au aşteptări slabe de la anumite grupuri de copii decât
că aceste aşteptări sunt nedrepte sau că ele pot cauza eşecuri. Categoric, există alţi factori la
serviciu, în interiorul şi în afara şcolilor, care pot contribui la eşecuri şi este greu să
separăm aşteptările profesorilor de ceilalţi factori. Atunci, în ciuda popularităţii sale în
special în rândul profesorilor tineri şi idealişti, abordarea teoriei etichetării/profeţiei care se
adeverşte nu este încă acceptată în întregime. Cu toate acestea, influenţa valorilor şi
aşteptărilor profesorului asupra succesului elevilor merită studiate.

Depăşirea efectelor negative ale etichetării


Patru factori par să determine probabilitatea ca un elev să accepte o etichetă:
• Cât de des sunt etichetaţi
• Cât de important este pentru ei cel ce-i etichetează
• Câţi alţii aplică aceeaşi etichetă
• Cât este de publică eticheta

Procesul de etichetare are loc în timp şi implică o serie de manevre şi negocieri prin care
eticheta elevului este construită gradual.

Efectele negative ale etichetării pot fi minimalizate, dacă profesorii:


• Garantează că acţiunile şi nu oamenii sunt în centrul etichetării. În acest fel, un elev are
opţiunea să vadă acţiunea sau comportamentul ca fiind “lipsit de caracter” şi ca ceva ce
poate fi schimbat. Când un elev crede că el – şi nu comportamentul lui – este problema, el
va interioriza o etichetă “problemă” ca aspect definitoriu al său. Orice semn de
îmbunătăţire la un elev al cărui comportament a fost etichetat negativ trebuie imediat

25 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

acceptat, luat la cunoştinţă şi încurajat – oferind elevului unele etichete alternative


(comportamente) cu care să se poată identifica.
• Sunt conştienţi de etichetele pe care le folosesc chiar ei, de felul în care le comunică şi
cum le-ar putea ele afecta relaţiile cu elevii.
• Adoptă o atitudine sceptică în discuţiile din cancelarie despre reputaţia elevilor şi despre
“efectul halo”, unde un frate este etichetat chiar înainte de a ajunge la şcoală, pe baza
etichetelor atribuite fraţilor sau surorilor acestuia.
• Sunt cinstiţi şi pozitivi în acceptarea contribuţiei elevilor la clasă: găsesc ceva bun şi
pozitiv în ei, chiar dacă nu sunt prea promiţători (fără a-i păcăli pe elevi că au răspuns
bine când de fapt au greşit)
• Garantează că judecăţile lor nu trec dincolo de dovezile existente. O lucrare pe care a
făcut-o un elev s-ar putea să nu fie la înălţimea aşteptărilor, dar aceasta nu înseamnă că
acest elev este “fără speranţă”.
• Pun accentul mai degrabă pe progresul individual decât pe comparaţia cu alţi elevi.

APLICAŢII

Tema: Reflectarea asupra discriminării


Punctul cheie de învăţat: Oricine poate fi victima discriminării într-un moment sau altul

• Reflectaţi asupra cauzelor discriminării. De ce vor oamenii să aparţină unui grup? De


ce gândim atât de des în termeni de grup şi nu în termeni de indivizi? De ce unele
grupuri vor să se simtă superioare celorlalte? Când este posibil să întâlniţi
discriminări, voi sau un grup cu care alţii ar dori să se asocieze? Cum vă simţiţi atunci
când acest lucru se întâmplă?
• Care sunt contextele şi situaţiile în care diferenţele între indivizi sunt percepute ca
ceva negativ?

• Gândiţi-vă la formele pe care discriminarea le poate lua. Care sunt situaţiile sau
comportamentele care v-ar conduce la concluzia că aţi fost discriminaţi? (Când aţi fost
lăsaţi deoparte? Când aţi fost insultaţi? Când vi s-a vorbit pe un ton superior? Când aţi
fost agresaţi? Când aţi fost ignoraţi?)

• Dacă v-aţi afla într-o situaţie similară, ce aţi aştepta să facă ceilalţi?

26 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Tema: Ce ştim despre alte culturi şi stiluri de viaţă?


Punctul cheie de învăţat: Informaţiile de “primă mână“ de la cineva aparţinând altei culturi
sunt adesea cele mai credibile surse de informare despre cultura respectivă. Trebuie însă să
fim conştienţi de posibilitatea de a fi dezinformaţi.
• Reflectaţi asupra ceea ce ştiţi sau consideraţi că ştiţi despre alte culturi şi stiluri de
viaţă. Cadrele didactice sau moderatorii ar trebui să sugereze culturile, naţionalităţile
sau etniile de studiat. Unele dintre acestea pot fi mai mult sau mai puţin familiare.
• Cum şi de unde am obţinut informaţiile?
• Putem fi siguri că informaţiile sunt corecte? Cât din cunoştinţele obţinute sunt reale?
Câte idei preconcepute au ajuns la noi şi pe ce căi? “Telefonul fără fir” este o
modalitate bună de a începe această activitate. Încheiaţi activitatea discutând despre
informaţia de la cele două capete ale “telefonului fără fir.” Există şi alte modalităţi
prin care informaţiile pot fi distorsionate pe parcurs?
• De cât avem nevoie pentru a pune la îndoială informaţiile sau imaginile ce ne parvin
prin mass-media? Pe cine şi ce vedem reflectat în mass-media? Pe cine şi ce nu
vedem?
• Care sunt sursele credibile de informare?
• Cum putem găsi informaţii de calitate care să ne familiarizeze mai bine cu alte culturi?

Tema: Evaluarea altor culturi şi stiluri de viaţă


Punctul cheie de învăţat: Alte culturi şi stiluri de viaţă trebuie evaluate din propria perspectivă
şi din perspectiva celorlalţi.
• Gândiţi-vă la diferenţele care se combină pentru a crea propria realitate culturală
(culoarea pielii, a părului şi a ochilor, diferenţele de vârstă, constituţie fizică, talente şi
abilităţi, provenienţă, diferenţe regionale, accente ale limbii etc.)
• Care sunt factorii care determină ca aceste diferenţe să nu prezinte un obstacol în calea
convieţuirii?
• Cum putem învăţa să evităm judecăţile imediate despre faţetele altor culturi şi stiluri
de viaţă pe care le considerăm “ciudate”?
• Cum putem învăţa să facem faţă sentimentelor de nesiguranţă temporară stârnite de
această “stranietate”?
• Gândiţi-vă la unele aspecte din propria voastră cultură care fie au dispărut, fie sunt pe
cale de dispariţie din stilul de viaţă contemporan (de exemplu faptul de a nu trimite
fetele la şcoală, căsătoriile timpurii, urmărirea cu stricteţe a postului Paştelui). De ce s-
a considerat odinioară că aceste practici culturale sunt importante şi necesare?

27 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

• Gândiţi-vă la unele aspecte ale altei culturi diferite de cultura proprie (de exemplu
consumarea cărnii de porc este interzisă în unele religii ale lumii). Gândiţi-vă de ce au
apărut aceste practici şi de ce au devenit importante pentru oamenii aparţinând culturii
respective.
• Alegeţi o cultură diferită de cultura proprie şi pregătiţi un proiect de educaţie
interculturală în care să analizaţi cele două culturi.

Tema: Impactul globalizării asupra propriei culturi şi a altor culturi


Punctul cheie de învăţat: Globalizarea sporeşte interdependenţa între societăţi, schimbând
culturile în mod pozitiv şi negativ
Gândiţi-vă la modurile în care globalizarea creează legături între societatea noastră şi celelalte
de pe glob. Ce exportăm? Ce ni s-ar întâmpla dacă piaţa exporturilor ar dispărea? Ce s-ar
întâmpla acolo unde exportăm dacă oamenii de acolo nu ar mai obţine aceste lucruri de la
noi? Ce importăm? Ce s-ar întâmpla dacă nu am mai putea obţine, să spunem, combustibili
sau cafea?

Gândiţi-vă la lucrurile bune pe care globalizarea le-a generat în societatea noastră şi în alte
locuri. De exemplu, locuri de muncă, posibilitatea de a călători sau gama variată de produse
disponibile.

Gândiţi-vă la posibilele consecinţe negative ale globalizării. De exemplu, şomajul atunci când
firmele se mută dintr-o ţară în alta, distrugerea habitatului, restrângerea autonomiei ţărilor mai
mici sau mai sărace ale lumii.

Tema: $ecesitatea unui cadru internaţional pentru drepturile omului


Punctul cheie de învăţat: Legislaţia privind drepturile omului nu este doar o teorie abstractă.
Ea este pertinentă şi necesară în lumea contemporană.
• Gândiţi-vă care sunt oamenii cel mai des supuşi la discriminare sau tratamente
degradante în lume (copiii, femeile, minorităţile, refugiaţii, persoanele cu
dizabilităţi, popoarele indigne, prizonierii de război)

• Ce li se poate întâmpla acestor grupuri de persoane dacă nu sunt protejate?

28 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

• Luaţi în discuţie unul din aceste grupuri. Ce nu ar trebui lăsat să li se întâmple?

• Faceţi o listă cu drepturile de care credeţi că aceste persoane ar trebui să se


bucure

• Luaţi în discuţie un act normativ referitor la drepturile omului (Convenţia ONU


asupra Drepturilor Copiilor este familiară elevilor iar materiale despre acest
subiect sunt uşor de găsit). Ce spune legea în comparaţie cu concluziile
voastre?

• Repetaţi aceşti paşi, însă de data aceasta venind dinspre un context global spre
unul local – care sunt persoanele supuse la discriminări sau tratamente
inumane în ţara voastră sau în regiune?

Fiecare cultură are câte ceva de învăţat de la alte societăţi, şi câte ceva de împărtăşit.
Legăturile şi relaţiile între culturi diferite îmbogăţesc nu numai indivizii, ci şi societatea.
Acestea pot fi o sursă de amuzament şi plăcere. Întâlnirile cu culturi diferite ne pot ajuta să
descoperim noi laturi ale propriei noastre identităţi. Cunoştinţele despre alte culturi pot ajuta
la dezvoltarea sentimentului de solidaritate. Educaţia interculturală ne aminteşte că nu există
decât o singură rasă – rasa umană.
Legislaţia internaţională a drepturilor omului conţine atât interdicţii exprese cât şi interdicţii
implicite împotriva segregării pe motive de rasă, etnie sau naţionalitate în instituţiile
educaţionale. Tratatele internaţionale relevante sunt:
• Convenţia împotriva discriminării în educaţie (CDE);
• Acordul internaţional asupra drepturilor civile şi politice (AIDCP);
• Acordul internaţional asupra drepturilor economice, sociale şi culturale (AIDESC);
• Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială
(CEDR);
• Convenţia asupra drepturilor copilului (CDC);
• Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului (CEDO);
• Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.

29 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

APLICAŢIE

Acceptarea diferenţelor
Fişa nr. 1: Ioana şi Andreea sunt colege de clasă. Ioana are 6 fraţi mai mici, mama sa este
bolnavă, iar tata lucrează cu salariul minim pe economie. Ea vine la şcoală îmbrăcată
curat, dar nu la modă. Andreea este singură la părinţi, tata este primar şi în fiecare zi se
îmbracă altfel şi de fiecare dată cu haine la modă. Într-o pauză îi spune Ioanei că dacă ar fi
şi ea dintr-o familie mai bogată ar invita-o la ziua ei care se va desfăşura la un restaurant
şi că trebuie să se îmbrace la „modă”. Acestea s-au certat.
Care sunt cauzele conflictului?
Ce modalităţi de rezolvare a conflictului găsiţi?
Cum trebuie să ne comportăm cu cei din jur indiferent de pătură socială? De ce?
Fişa nr. 2: În clasă printre elevi există şi patru copii de etnie rromă. Cei mai mulţi colegi
nu vor să îi primească în grupul lor pentru că nu vor să aibă a face cu aceştia spunând că:
„sunt răi, murdari, fură” şi din această cauză se iscă certuri şi bătăi între elevii rromi şi cei
români.
Care sunt cauzele conflictului?
Ce modalităţi de rezolvare a conflictului găsiţi?
Cum trebuie să ne comportăm cu cei din jur indiferent de etnie? De ce?

Fişa nr. 3: În clasă sunt cei mai mulţi elevi ortodocşi şi câţiva de altă religie (penticostali).
În preajma sărbătorilor pascale copiii ortodocşi au organizat un recital de cântece şi poezie,
iar apoi un picnic şi nu i-au invitat şi pe colegii penticostali deoarece rudele le-au spus să se
ferească de aceştia că sunt „rătăciţi” şi s-a iscat o ceartă poreclindu-se între ei „pocăiţi” şi
altele...
Care sunt cauzele conflictului?
Ce modalităţi de rezolvare a conflictului găsiţi?
Cum trebuie să ne comportăm cu cei din jur indiferent de religie? De ce?

DE REŢI)UT:
EU SU)T CEEA CE SU)T, TU EŞTI CEA CE EŞTI, EA ESTE CEEA CE
ESTE...Î) MOD SIGUR )OI AVEM MULTE LUCRURI Î) COMU).

30 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

V. TOLERA)ŢA

 TOLERA)ŢĂ (LAT.: TOLERARE = A SUPORTA) ESTE UN TERMEN SOCIAL,


ETIC ŞI RELIGIOS APLICABIL UNEI COLECTIVITĂŢI SAU INDIVID, CARE
DEFINEŞTE RESPECTUL LIBERTĂŢII ALTUIA, AL MODULUI SĂU DE
GÂNDIRE ŞI DE COMPORTARE, PRECUM ŞI AL OPINIILOR SALE DE ORICE
NATURĂ (POLITICE, RELIGIOASE ETC.).

TOLERANŢA POATE FI ÎNŢELEASĂ ÎN DIFERITE MODURI:

 POATE REPREZENTA O ACCEPTANŢĂ SAU O PERMISIUNE, CA FORMĂ A


UNUI DEZINTERES.
 ADEVĂRATA TOLERA)ŢĂ, Î) SPIRIT UMA)IST, Î)SEAM)Ă Î)SĂ MAI
MULT DECÂT O SIMPLĂ "SUPORTARE" Î) SE)SUL ORIGI)AR, EA
PRESUPU)E RESPECTUL OPI)IEI CO)TRARE ŞI ESTE STRÂ)S
LEGATĂ DE LIBERTATEA PERSOA)EI. PRI) TOLERA)ŢĂ SE
RESPECTĂ DECIZIILE ALTOR OAME)I, GRUPURI, POPOARE, RELIGII,
ALTE MODURI DE GÂ)DIRE ŞI PU)CTE DE VEDERE, ALTE STILURI ŞI
MODURI DE VIAŢĂ.

31 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Cum să fii mai tolerant?

Profesorul de filosofie J. Budziszewski a făcut unele observatii interesante privind virtutea


tolerantei. Adevărata tolerantă implică o apreciere corectă a situatiilor când este cazul să
acceptăm lucruri pe care le dezaprobăm. Totusi, după noua definitie distorsionată, toleranta
implică altceva decât o apreciere sănătoasă - ea implică "neutralitate", ceea ce înseamnă
suspendarea oricărei judecăti. Conform cărtii din 1999 a dr. Budziszewski - The Revenge of
Conscience (Răzbunarea constiintei) - neutrul trebuie să folosească unul dintre cele trei
sofisme:

1. Sofismul cantitativ: "Cu cât poti tolera mai multe idei si


comportamente, cu atât esti mai tolerant."

2. Sofismul sceptic: Cea mai bună bază pentru tolerantă este să eviti a
avea convingeri ferme despre un subiect; astfel, "cu cât te îndoiesti de
mai multe, cu atât esti mai tolerant."

3. Sofismul apologetic: Dacă nu poti să nu ai convingeri ferme, atunci cel


mai tolerant lucru de făcut este "să-ti păstrezi convingerile pentru tine".
)u trebuie să le discuti cu altii si nici să nu actionezi în virtutea lor.

Însă "neutralitatea", remarcă dr. Budziszewski, nu este niciodată practicată consecvent. Ea


este mai degrabă folosită ca o armă pentru demoralizarea oponentilor. "Si cel care este neutru
are propriile convingeri", arată el. Acestea sunt convingeri privind lucrurile despre care
neutrul crede că trebuie tolerate - de exemplu, comportamentul sexual aberant.

Chiar si ACLU (American Civil Liberties Union - Uniunea Americană pentru Libertăti
Civile), chipurile un apărător al tuturor libertătilor civile, sustine anumite tipuri de drepturi si
ascunde cauze negative - cum ar fi dorinta de a trece de la homosexualitate la
heterosexualitate - redefinindu-le ca "prejudecăti".

32 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Însă adevărata tolerantă, afirmă dr. Budziszewski, nu poate să însemne să acceptăm


orice comportament. Nu înseamnă a accepta afirmatii false într-o dezbatere sau să
acceptăm violul; nu înseamnă a fi neutri fată de orice lucru, pentru că "nu există loc
neutru în univers". În schimb, adevărata toleranta înseamnă să decidem să acceptăm
anumite lucruri rele de dragul unui bine superior. Nu putem însă să evităm să luăm
decizii despre esenta acelor lucruri rele sau bine.

APLICAŢIE

BALUL FLORILOR (Sigrid Laube)

Avem de învăţat de la ceilalţi. Calităţile sunt importante!


 AFLÂND CĂ FLORILE ORGANIZEAZĂ UN BAL,
CARISMATICUL DOMN CONOPIDĂ ŞI DOMNIŞOARA
MORCOV SE DECID SĂ PARTICIPE ŞI EI. DEŞI
CELELALTE LEGUME I-AU DEZAPROBAT,
CONSIDERÂND CĂ AR TREBUI SĂ STEA CU CEI DE
FELUL LOR, ACEŞTIA PLEACĂ ÎNCREZĂTORI LA PETRECERE.

 CÂND ŞI-AU FĂCUT APARIŢIA, PREZENŢA LOR A


INDIGNAT FLORILE, PE MOTIV CĂ CELE DOUĂ LUMI,
CARE ARATĂ ŞI MIROS DIFERIT, NU AR TREBUI SĂ SE
AMESTECE. TOTUŞI, DOMNUL CONOPIDĂ ŞI
DOMNIŞOARA MORCOV SE SIMT BINE ŞI SE
DEZLĂNŢUIE PE RINGUL DE DANS, IMPRESIONÂNDU-I PE TOŢI PRIN
TALENTUL LOR LA RUMBA-A-BOABELOR-DE-FASOLE, TANGOUL-
CASTRAVEŢILOR ŞI LA PEPPERONI-CHA-CHA-CHA.

33 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

 IMEDIAT, APLAUZELE CURG, LA FEL CA ŞI INVITAŢIILE


CELORLALŢI LA DANS.

APLICAŢIE

In cadrul echipei identificaţi exemple de toleranţă sau intoleranţă din


mediiile pe care le ştiţi (şcoală, familie, grup de prieteni) şi precizaţi ce
simţiţi în situaţia respectivă.

Echipa 1 - toleranţa în şcoală


Echipa 2 – toleranţa acasă
Echipa 3 – intoleranţa în grupul de prieteni
Echipa 4 – intoleranţa în şcoală
Echipa 5 – intoleranţa acasă

DE REŢI)UT:

Toleranţa vine din cunoaştere


Daca vom incerca să inţelegem, vom accepta. Nu va trebui să adoptăm ceva
anume, daca nu este în acord cu personalitatea noastra, insă puteam să nu luptăm
impotrivă. Pentru ca de fapt asta inseamna democratia.
Optiuni? A treia cultură – nici a ta, nici a mea, ci a noastră cu elemente din
fiecare, cele pe care le alegem pentru a ne inţelege. Toleranţa vine din
cunoaştere. Iar cunoaşterea se poate realiza mult mai bine apoi dacă
suntem toleranţi cu ceilalţi şi invăţăm de la ei. De la oricine.

34 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

BIBLIOGRAFIE:

• CUCOŞ, C, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002.


M.E.C., U)ICEF; Ghid managerial – dezvoltarea practicilor incluzive în şcoli,
Bucureşti, 1999.
• GHERGUŞ, A; Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii de
educaţie integrată, Editura Polirom, Iaşi, 2001.
• U)GUREA)U,D; Educaţia integrată şi şcoala incluzivă, Editura de Vest,
Timişoara, 2000.
VRASMAS, T; Şcoala şi educaţia pentru toţi, Editura Miniped, Bucureşti, 2004.
sursa imaginii : freeschoolclipart.com
• Dictionarul explicativ al limbii romane
• C. Cucos- Educatie.Dimensiuni culturale si interculturale,Polirom, Iasi, 2000
• L. Iacob- Premise psihologice ale educatiei inerculturale-influenta stereotipurilor
etnice
• Ghidul profesorului-Educatie pentru democratie si drepturile omului

35 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR
Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Program de dezvoltare a abilităților de viață


ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian

Proiect finanțat de Uniunea Europeană prin Programul:


Facilitatea de Tranziție 2007/19343.03.03 – Integrarea în societate a tinerilor aparținând
minorităților și grupurilor dezavantajate

Material editat de Asociația Formare, Dezvoltare, Asistenţă - FORDA Buzău


Iulie 2010
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a
Uniunii Europene
Pentru eventualele informații și sesizări legate de proiectele PHARE
contactați: cfcu.phare@mfinante.ro

36 ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR