CURS 14

DIMENSIONAREA ECHIPAMENTELOR DIN CENTRALA TERMICA

Dimensionarea echipamentelor din centrala termică

Numărul, mărimea şi tipul echipamentelor din central termică sunt determinate de:

- necesarul de căldură pentru încălzire;

- necesarul de căldură pentru preparat apă caldă menajeră;
- necesarul de căldură pentru ventilare climatizare;
- necesarul de căldură tehnologic;
- pierderile de sarcină ale agentului pe reţeaua de transport şi distribuţie;
- debitul de agent termic vehiculat;
- cantitatea de apă din instalaţie.

7.4.6.1. Puterea centralei termice

Puterea centralei termice se determină în funcţie de puterea instalată a

consumatorilor şi de simultaneitatea în funcţionare a acestora.Stabilirea puterii termice
a centralei prin simpla însumare a puterilor instalate a diverşilor consumatori nu este
corectă deoarece nu ţine cont de simultaneitatea funcţionării consumatorilor.

Chiar şi în cazul centralelor termice de putere mică unde simultaneitatea încălzirii şi a

preparării apei calde de consum este posibilă, nu este obligatoriu a stabili puterea
cazanului prin însumarea sarcinilor termice maxime. Necesarul de caldură pentru
încălzire este determinat în condiţii nominale de calcul iar probabilitatea ca acesta să se
suprapună cu consumul maxim de apă caldă este relativ redus, chiar dacă apare
acestă suprapunere durata acesteia este relativ mică.

În cazul centralelor termice de putere mare, exploatate după un program riguros, este
posibilă evitarea suprapunerii totale a consumurilor. Stocarea apei calde contribuie la
decalarea programului consumatorilor şi astfel puterea instalată a centralei poate fi
redusă în raport cu suma consumatorilor.

Alegerea numărului de cazane se face după următoarele criterii:

- centrala termică trebuie să se adapteze uşor la sarcina termică variabilă;
- costul de investiţie pentru aceeaşi putere instalată creşte cu numărul de cazane;

- mărimea şi configuraţia spaţiului sălii cazanelor poate determina numărul de cazane;

- alegerea tipului de cazan se face în funcţie de posibilitatea introducerii acestuia în

centrala termică;

- normativul I 13 recomandă prevederea unui singur cazan pentru centralele termice cu

puteri până la 100 kW şi minimum 2 cazane pentru centrale termice cu puteri termice de
putere medie până la 2000 kW şi minimum 3 cazane pentru centrale termice de putere
mare de peste 2000 kW.

Puterea unui cazan se determină cu relaţia:

ΦCT
P=
nη [W] ( 7.12)

η- randamentul instalaţiei calculat cu:

η=ηcz η RT η E ( 7.13)

ηcz.- Randamentul cazanului , 90-95%;

ηRT- Randamentul reţelei, 90%;

ηE - Randamentul de exploatare a instalaţiei,90-95%;

Randamentul, η, poate varia în limitele 70-80%.

La alegerea tipului de cazan trebuie ţinut cont de următoarele criterii:

- randament;
- fiabilitate;
- tipul de combustibil indicat;
- dacă este monobloc sau elemente modulate;
- gabaritul cazanului;
 - preţul de cost ;
- condiţii de garanţie.

7.4.6.2. Alegerea arzătoarelor

Alegerea arzătorului pentru un cazan se face în funcţie de:

- puterea nominală a cazanului;

- tipul de combustibil;
- caracteristicile geometrice ale focarului.

Arzătorul se alege cu o plajă de putere care depăşeşte cu 20 -30 % puterea

cazazanului pentru a nu fi solicitat la limita superioară.

7.4.6.3. Alegerea pompelor de circulaţie

Într-o instalaţie pompele pot îndeplini următoarele funcţiuni:

- vehicularea agentului termic în circuitul cazan - butelie de egalizare a presiunilor;

- vehicularea agentului termic pentru grupuri de consumatori;
- vehicularea agentului termic pentru grupuri de consumatori individuali importanţi;

Alegerea pompelor se face ţinând cont de caracteristicile:

- debit, [m3/h];
- înălţimea de pompare, [Pa] sau [mH2O];
- puterea motorului de antrenare, [kW];
- turaţie, [rot/min];
- randament.

Debitul de agent termic ce trebuie vehiculat se calculează cu relaţia:

3600 Φ
V=
cρΔT [m3 /h] ( 7.14)

în care:

V- debitul de agent termic, [m3 /h];

c- căldura masică a agentului termic, [J/kg K];

р- densitatea agentului termic la temperatura de regim, [kg/ m 3];

ΔT- diferenţa dintre temperatura de ducere şi cea de întoarcere a agentului termic, [K].

Înălţimea de pompare se obţine ca rezultat al calculului conductelor circuitelor aferente

pompelor respective. Pentru tronsoane cu debit variabil se consideră pe fiecare tronson
debitul maxim. Pompele de circulaţie acoperă exclusiv pierderile de sarcină distribuite şi
locale ale circuitelor alimentate cu agent termic de către pompa respectivă.

Fig. 7.14. Curbele caracteristice de functionare ale unei pompe

Alegerea pompelor în raport cu debitele şi înălţimea de pompare se face utilizând

curbele caracteristice de funcţionare puse la dispoziţie de fabricantul de pompe.

În instalaţiile de încălzire nu se utilizează montarea pompelor în serie , sunt cazuri

numeroase în care se foloseşte montarea pompelor în paralel pentru a realiza două sau
mai multe trepte de debit sau un debit mai mare cu două sau mai multe pompe mai
mici.
7.4.6.4. Alegerea robinetelor de reglare cu două sau
trei căi

Stabilirea diametrului nominal al unui robinet de reglare se face având în vedere

debitul de fluid şi pierderea de sarcină.

Kv- debitul de apă, [m3 /h], pentru care robinetul cu un anumit grad de deschidere are o
pierdere de sarcină de 1 bar.

Kvs- are aceeaşi smnificaţie dar la deschiderea totală a robinetului.

Valorile lui Kvs- sunt indicate în prospecte de fabricaţie.

7.4.6.5. Dimensionarea buteliei de egalizare

Eliminarea influenţei reciproce a pompelor din circuitul primar ( cazane –butelie

cazane), respectiv secundar ( consumatori) impune ca pierderea de sarcină, în
eventualitatea circulaţiei fluidului prin butelie să fie neglijabilă. Pentru aceasta
Missenard recomandă viteze cuprinse între 0, 04 şi 0,05 m/s la recircularea totală prin
butelie a debitului nominal. În practică se admit şi viteze mai mari (0,1 m/s).

Diametrul buteliei de egalizare Db se obţine cu relaţia:

1, 28V
Db =
√ v [mm] ( 7.15)

V= debitul nominal de fluid în [ m3/s];

v= viteza fluidului în butelie [m/s].

 Fig 7.15. a,b,Variante de racordarea a buteliei de egalizare a presiunii

Dacă se exprimă debitul de agent in kW la o diferenţă de temperatură de 20˚K între tur

si retur, careia îi corespunde o densitate de 965 kg/m 3, diametrul buteliei de egalizare
este dat de relaţia:

0 , 157 φCT
D=0 , 01
√ v [mm] ( 7.16)

pentru v= 0,1 m/s relaţia de mai sus devine:

D=0,01 √ 1,57φCT [mm] ( 7.17)

7.4.6.6. Dimensionarea distribuitorului-colectorului

Pentru centralizarea comenzilor de închidere-deschidere, reglare, golire, umplere,

a diferitelor ramuri de distribuţie intr-o instalaţie se prevad conducte scurte cu rol de
distribuitor, respectiv, colector. Acestea se dimensionează ca o conductă la sarcină
totală distribuită la viteza sub 0,5 m/s. Lungimea distribuitorului rezultă în funcţie de
numărul şi diametrul racordurilor, de distanţele dintre ele, astfel încat operaţiile de
montare, demontare, ale echipamentelor şi de manevră a organelor de reglare să poată
fi facută fară dificultăţi.
Fig.7.16 Detaliu de distribuitor colector