GHID METODOLOGIC DE EDUCAȚIE NON-FORMALĂ ÎN

DOMENIUL DEZVOLTĂRII ABILITĂȚILOR DE VIAȚĂ

Prezentul Ghid reprezintă rezultatul proiectului “Program de dezvoltare a abilităților de viață
ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian”, proiect implementat de
Asociaţia Formare, Dezvoltare, Asistenţă – ForDa Buzău în calitate de organizaţie beneficiară şi
Centrul Judetean de Resurse și Asistenţă Educaţională Buzău, în calitate de organizaţie
parteneră.

Proiectul a fost finanţat de către Uniunea Europeană în cadrul Programului: Facilitatea de

Tranziţie 2007/19343.03.03 - Integrarea în societate a tinerilor aparţinând minorităţilor şi
grupurilor dezavantajate.

Scopul elaborării acestui Ghid a fost acela de a oferi un instrument de sprijin pentru
organizaţiile din sfera activităţilor sociale și a celor implicate în activităţi de educaţie a copiilor
aflaţi în situaţie de risc social (Unităţi de învăţământ, Organizaţii Neguvernamentale, Centre
Judeţene de Resurse și Asistenţă Educaţională, Comisii Judeţene de Incluziune Socială etc.)

Prezentul ghid prezintă metodologia de derulare a tuturor etapelor parcurse în proiect,

respectiv : promovarea proiectului, selecţia grupului ţintă, organizarea și derularea campaniei
de informare și conștientizare, organizarea forumurilor locale, dezvoltarea de materiale de
educaţie non-formală, implementarea programului pilot de dezvoltare a abilităţilor de viaţă,
evaluarea lecţiilor învăţate de beneficiari.

MULŢUMIRI
Dorim să mulţumim :
D-nei Taisia Trica, D-rei. Lucia Olteanu, D-lui Dan Pâslaru, experţi educaţie non-formală din
partea Centrului Judeţean de Resurse și Asistenţă Educaţională Buzău,
D-nei Ana Giovani şi D-lui Sorin Perţescu, consilieri dezvoltare abilităţi de viaţă, din partea
Asociaţiei ForDa Buzău ;

Realizarea Programului de dezvoltare a abilităţilor de viaţă nu ar fi fost posibilă fără implicarea

activă a reprezentanţilor unităţilor de învăţământ Grupul Școlar Tehnic “Sf. Mucenic Sava”
Berca, Liceul Teoretic Beceni, Grup Școlar Agricol Smeeni, Școala de Arte și Meserii Lopătari,
cărora le mulţumim pe această cale.

Iuliana Daniela Perţescu

Coordonator proiect
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

CUPRINS

Ce reprezintă educația non-formală? 3

Ce reprezintă abilitățile de viață? 3

Constrângerile identificate în etapa de pregătire a proiectului 4

Scurtă prezentare a proiectului 5

Prezentarea activităților realizate, metodelor și instrumentelor utilizate 6

Prezentarea partenerilor proiectului 31

Bibliografie 33

Anexe 34

2
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Ce reprezintă educația non-formală ?

Educaţia non-formală completează activitatea şcolară şi educaţia familială. Ca activitate

intenţionată şi orientată, educaţia non-formală permite adâncirea cunoştinţelor şi dezvoltarea
competenţelor din zonele de interes ale elevilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea
înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii.

Ea permite folosirea eficientă şi plăcută a timpului liber al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative,
dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe,
dezvoltarea voinţei şi formarea trăsăturilor pozitive de caracter. Educaţia non-formală permite
de asemenea implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai mare măsură decât este posibil
pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme specifice de verificare şi
apreciere a rezultatelor.

Ce reprezintă abilitățile de viață?

Mediul în care copiii se dezvoltă, schimbările sociale şi politice alături de percepţia comunităţii
din care fac parte, au un impact major din perspectiva oportunităţilor pentru educaţie,
dezvoltare, orientare profesională, incluziune socială şi participare.

Grupurile specifice din zonele rurale precum copiii, tineretul, populaţia romă, şomerii continuă
să fie expuse unui risc de sărăcie semnificativ. Educaţia este factorul cel mai strâns corelat cu
nivelul de bunăstare. Astfel, riscul de sărăcie scade în mod substanţial odată cu creşterea
nivelului de educaţie.

Decalajele existente între mediile de rezidenţă din care copiii fac parte, afectează dezvoltarea
abilităţilor sociale şi de integrare profesională a acestora.

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale copiilor, permite ancorarea în realitatea fizică și subiectivă
și identificarea celor mai bune strategii și tactici de abordare și rezolvare a situaţiilor.

Sintagma de abilităţi de viaţă denumește un set de abilităţi necesare în viaţă. Orice persoană
are nevoie de anumite abilităţi pentru a putea duce o viaţă echilibrată, pentru a dezvolta și
menţine relaţii optime cu ceilalţi, pentru a-și realiza scopurile propuse și pentru a face faţă
diferitelor provocări. Sensul termenului de abilităţi de viaţă depinde și de sensul dat cuvântului
viaţă. Pentru viaţă în sensul de supravieţuire, abilităţile de viaţă vor fi acele abilităţi care
protejează viaţa și asigură menţinerea ei.

De cele mai multe ori însă, prin viaţă înţelegem viaţă de calitate și când vorbim de abilităţile de
viaţă avem în vedere un set de deprinderi, aptitudini, competenţe, trăsături și calităţi, atitudini
și comportamente care să mijlocească atingerea acelui nivel de calitate a vieţii pe care îl avem
în vedere. Abilităţile de viaţă ale unui copil vor viza dezvoltarea personalităţii copilului,
inteligenţa sa emoţională, abilităţile sociale și structurile cognitive. În general, prin abilităţi se
înţelege «comportamentul controlat care duce la atingerea unor ţeluri, îndeplinirea unor
obligaţii sau abordarea unor situaţii».

Studiile ne conving că învăţarea și experimentarea joaca rolul crucial în dezvoltarea abilităţii de

a face faţă situaţiilor de viaţă. Cu alte cuvinte, avem posibilitatea de a “înarma” copiii și
3
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

adolescenţii aflaţi în circumstanţe de viaţă defavorabile cu abilităţi care să-i ajute să facă faţă
adversităţilor și să se dezvolte armonios ca adulţi adaptaţi și competenţi. Factorii de protecţie
au fost consideraţi mult timp variabile care reduc probabilitatea apariţiei unor comportamente
dezadaptative în condiţii de risc. Viaţa ne-a demonstrat că tinerii pot iniţia comportamente
indezirabile în ciuda protecţiei oferite.

De asemenea copilul/tânărul poate dezvolta rezistenţa la influenţele psihosociopedagogice.

Sarcina unui astfel de proiect constă în a prezenta modele de reușită, tocmai pentru a diminua
rezistenţa și pentru a trezi conștiinţa.

Constrângerile identificate în etapa de pregătire a proiectului:

Obiectivul central, stabilit la Lisabona în 2000 (Programul Naţional de Reforme- Strategia de la

Lisabona), de a transforma UE până în anul 2010, în cea mai competitivă şi dinamică economie,
bazată pe cunoaştere, cu locuri de muncă mai numeroase şi mai bune şi o incluziune socială
mai mare, reprezintă provocările care, ulterior relansării Agendei Lisabona în 2005, au
determinat Statele Membre să se angajeze tot mai mult în procese ample de reformă pentru
atingerea acestor obiective.

2006 a reprezentat anul în care Strategia Lisabona relansată a dat rezultate atât la nivelul
statelor membre cât şi la nivel comunitar. Nivelul scăzut de educaţie şi părăsirea timpurie a
şcolii sunt considerate a fi factori care duc la sporirea riscului de a deveni şomer şi de a intra în
şomajul pe termen lung. Studiile disponibile arată că un număr foarte mic dintre cei care
părăsesc şcoala de timpuriu sunt reintegraţi în educaţie sau participă la programe de formare
profesională continuă.

Părăsirea timpurie a şcolii afectează negativ rata de ocupare/participare pe piaţa muncii. La

nivelul anului 2006, rata de părăsire timpurie a şcolii se situa la un nivel de 23,4%, în scădere
uşoară faţă de anul anterior. Această rată indică faptul că 23,4% din tinerii din grupa de vârstă
18-24 de ani părăsesc şcoala fără a avea competenţe de bază şi calificările necesare pentru a
ocupa un loc de muncă, ceea ce determină intrarea acestora în rândul şomerilor pe termen
lung, fiind confruntaţi cu dificultăţi de recuperare a decalajului de educaţie şi formare şi de
menţinere pe piaţa muncii.

Fenomenul în ansamblul său are un impact negativ direct asupra competitivităţii şi calităţii
capitalului uman, dar şi asupra ansamblului. societăţii, întrucât lipsa de cunoştinţe şi abilităţi
determină o dezvoltare socială şi economică lentă. (Sursa POSDRU 2007-2013).

În ultima vreme se discută constant de necesitatea reformării sistemului formal de educaţie și

instrucţie. Fie că e vorba de restructurarea / reorganizarea sistemului, de asigurarea resurselor
financiare necesare, de pregătirea cadrelor didactice sau de adaptarea curriculei, în ultima
instanţă efectele se resimt asupra copiilor.

Şcoala este percepută de către majoritatea tinerilor ca neavând un rol determinant în

formarea lor pentru viaţă (adecvarea pregătirii la nevoile pieţei muncii). Școala continuă să fie
în opinia tinerilor (33%) în primul rând o bază pentru dobândirea cunoştinţelor cu caracter
general. Doar 23% dintre tineri percep şcoala ca având un rol important în pregătirea pentru
viaţă, precum şi în implicarea activă a elevilor / studenţilor în procesul de învăţare. (Sursa :
Barometrul de Opinie Publica – Tineret 2008)

4
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

În cadrul unităţilor de învăţamânt, se realizează activităţi extracurriculare coordonate la nivelul

clasei de către învăţători / profesori diriginţi / cadre didactice, iar la nivelul şcolii de către
coordonatorul de programe şi proiecte educative (care există în fiecare unitate şcolară) sau de
profesorul psihopedagog (acolo unde există Cabinete de Asistenţă Psihopedagogică).

Elevii sunt antrenaţi în activităţi educative diverse organizate la nivel local, judeţean, naţional
şi internaţional. Exemplele pozitive există, din păcate însă mai puţin vizibile decât situaţiile
negative. Oportunităţile de asemenea sunt numeroase şi probabil că până la mult așteptata
reformare a sistemului, paşii mărunţi porniţi dinspre copii şi părinţi sau dinspre comunităţi mici
pot genera mult doritele bune practici promovate şi acceptate la nivel naţional. (Sursa : –
Studiu exploratoriu – Nevoi emergente ale copiilor din Romania).

Strategia de dezvoltare a activităţii educative şcolare şi extraşcolare proiectată de Ministerul

Educaţiei şi Cercetării porneşte de la premiza că abordarea educaţională complementară
formal – non-formal asigură plus valoarea sistemului educaţional. Astfel, se valorifică rolul
definitoriu pe care educaţia îl exercită în pregătirea tuturor copiilor de a deveni cetăţeni activi
într-o societate dinamică, în continuă schimbare, contribuind totodată la procesul permanent
de îmbunătăţire a calităţii vieţii.

Scurtă prezentare a proiectului

Obiectivul general al proiectului : Dezvoltarea capacităţii instituţionale locale de acţiune în

sfera dezvoltării abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţii de risc, din mediul rural al
judeţului Buzău, în vederea capacitării acestora pentru o viaţă adultă, responsabilă și
autonomă.

Obiectivul specific al proiectului a urmărit ca într-o perioadă de 10 luni, să dezvolte abilităţile și

deprinderile de viaţă ale unui număr de 80 de copii aflaţi în situaţii de risc, din mediul rural al
judeţului Buzău, din grupa de vârstă 13-18 ani.

Locul de desfăşurare al proiectului : comunităţile rurale Beceni, Berca, Smeeni, Lopătari,

judeţul Buzău.

Grupul ţintă al proiectului a fost format din copii aflaţi în situaţii de risc, din grupa de vârstă 13-
18 ani, proveniţi din următoarele categorii:
Copii proveniţi din familii dezorganizate, cu domiciliul în mediul rural al judeţului Buzău
Copii din mediul rural proveniţi din familii cu situaţie economică precară ;

Motivația alegerii grupurilor țintă

Grupul ţintă vizat de proiect reprezintă acea categorie din rândul populaţiei expusă la
marginalizare și excludere socială. Părăsirea timpurie a şcolii afectează negativ rata de ocupare
/ participarea ulterioară pe piaţa muncii.
Studiile de specialitate indică faptul că 23,4% din copiii aflati în situaţie de risc părăsesc şcoala
fără a avea competenţe de bază si abilitatile necesare pentru a deveni autonomi și
independenţi. Totodată, această categorie se confruntă cu dificultăţi de recuperare a
decalajului de educaţie şi formare.

5
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Apartenenţa la mediul rural se asociază cu dezavantaje majore: actualmente numai 24,54%

dintre elevii din mediul rural ajung să urmeze liceul. Educaţia copiilor şi tinerilor români, atât
acasă cât şi la şcoală, nu este adaptată cerinţelor sociale actuale și nevoilor emergente astfel
încât aceștia să devină mai motivaţi, independenţi şi pro-activi. Copiii sunt învăţaţi să lase
deciziile pe seama părinţilor, profesorilor, guvernului. Curriculumul actual este perceput de
toţi actorii implicaţi (elevi, profesori, părinţi) ca fiind supraîncărcat şi cu relevanţă scăzută
pentru viaţa de adult şi pentru piaţa muncii.

Pe de altă parte, oferta de informaţii prevalează faţă de dezvoltarea competenţelor pentru

rezolvarea de probleme. Copiii şi tinerii nu sunt pregătiţi de şcoală pentru a trăi într-o lume
competitivă, nici pentru a fi creativi sau liber cugetători. Ei nu primesc instrumentele necesare
pentru a face faţă problemelor şi nici nu sunt pregătiţi să reuşească pe cont propriu.

Activitatile proiectului:
 Promovarea proiectului în rândul comunităţilor rurale
 Organizarea unei reuniuni cu factorii interesaţi în dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale
copiilor aflaţi în situatie de risc
 Selecţia grupului ţintă
 Organizarea și desfășurarea campaniei de informare și conștientizare privind aspectele
legate de domeniul abilităţilor de viaţă și al decalajelor existente între diversele
categorii de copii și tineri și încurajarea implicării sociale a comunităţii ;
 Dezvoltarea unei metodologii specifice de educare în domeniul dezvoltării abilităţilor
de viaţă ale copiilor aflati în situaţie de risc, bazată pe evaluarea nevoilor acestora ;
 Implementarea activităţilor pilot prevăzute în metodologia de educare în domeniul
dezvoltării abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc ;
 Dezvoltarea unui Ghid metodologic de educaţie non-formală

Prezentarea activităților realizate în cadrul proiectului, metodelor și

instrumentelor utilizate

1. Promovarea proiectului în rândul comunităților rurale care înregistrează cel mai mare
număr de copii proveniți din familii dezorganizate și din familii cu situație economică precară

Membrii echipei de proiect au distribuit materiale de informare și promovare și au organizat

reuniuni de prezentare a proiectului în rândul unităţilor de învăţământ și autorităţilor locale
din comunitatile rurale Beceni, Berca, Smeeni, Sărulesti, Lopătari, Bisoca, Cochirleanca, Amaru,
judetul Buzău.
În urma acţiunilor de informare și promovare realizate la nivelul comunităţilor rurale
menţionate, cele 4 comunităţi rurale selectate au fost : Beceni, Berca, Smeeni și Lopătari.

Criteriile de selecţie a celor 4 comunităţi rurale menţionate au fost :

 numărul ridicat de copii/elevi proveniţi din familii dezorganizate și din familii cu situaţie
economică precară;
 disponibilitatea reprezentanţilor unităţilor de învăţământ localizate în cele 4 comune
Beceni, Berca, Smeeni și Lopătari, (Licee, Școli de Arte și Meserii) pentru participare și
colaborare în cadrul proiectului;
 participarea redusă a unităţilor de învăţământ selectate la programe de educaţie non-
formală destinate copiilor din mediul rural aflaţi în situaţie de risc;

6
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

2. Organizarea unei reuniuni cu factorii interesați în dezvoltarea abilităților de viață ale

copiilor aflați în situație de risc

Reuniunea a avut drept scop pe de o parte promovarea proiectului în rândul instituţiilor

publice active în sfera incluziunii sociale, a sectorului neguvernamental și a autorităţilor
publice buzoiene, dar și crearea unui parteneriat efectiv cu reprezentanţii unităţilor de
învăţământ selectate din cele 4 comunităţi rurale ţintă incluse în Programul pilot de educaţie
non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă.

3. Selecția grupului țintă

În vederea identificării concrete a grupului ţintă, în perioada februarie-martie 2010 au fost

efectuate întâlniri cu managementul instituţiilor școlare din fiecare comunitate selectată, cu
profesori și cu elevi având ca scop verificarea disponibilităţii potenţialilor beneficiari, de a
participa la Programul pilot de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de
viaţă.
Ca rezultat al acestei acţiuni, 97 de copii cu domiciliul în mediul rural buzoian din grupa de
vârstă 13-18 ani s-au înscris la activităţile de educaţie non-formală vizate de proiect.

4. Realizarea de materiale necesare derulării Campaniei de informare și conștientizare

privind necesitatea dezvoltării abilităților de viață și încurajarea implicării sociale a
comunităților locale

În acest sens, în cadrul proiectului au fost dezvoltate următoarele instrumente necesare

dezvoltării campaniei de informare și conștientizare:
 Pliant care evidenţiază decalajele dintre diversele categorii de copii și pe de altă parte
transmite mesaje de solidarizare a comunităţii rurale cu copiii aflaţi în situaţii de risc și
familiile acestora; Numărul de pliante realizat în cadrul proiectului : 800 bucăţi

 Afiș care are ca mesaj încurajarea și necesitatea intervenţiei și implicării comunităţii

locale în rezolvarea problematicii cu care se confruntă copiii aflaţi în situaţie de risc;
Numărul de afișe realizat : 60 bucăţi.

7
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

5. Organizarea și derularea Campaniei de informare și conștientizare la nivelul mediului rural

al județului Buzău

Realizarea acestei activităţi a vizat derularea următoarele subactivităţi la nivelul celor 4

comunităţi rurale din judetul Buzău selectate - Beceni, Berca, Smeeni și Lopătari:
 distribuirea celor 800 de pliante în fiecare comunitate rurală în cadrul Liceelor,
Grupurilor Școlare, Școlilor de Arte și Meserii, Școlilor generale, Consiliilor locale, ONG-
urilor.
 Aplicarea celor 60 afișe de către membrii echipei de proiect, în punctele cu acces și
vizibilitate sporită (sedii școli, grupuri școlare, licee, școli de arte și meserii, sediul
primariei).

6. Organizarea și derularea unui număr de 4 forumuri locale – ateliere de lucru.

A fost organizat câte un forum local - atelier de lucru în cadrul fiecărei comunităţi rurale
selectate în proiect (Berca, Beceni, Smeeni și Lopătari). La fiecare forum local derulat, au
participat :
 Reprezentanţi ai managementului unităţilor școlare
 cadre didactice
 copii aflaţi în situaţii de risc din grupa de vârstă 13-18 ani
 reprezentanţi ai administraţiei publice locale
 reprezentanţii comitetelor de părinţi din unităţile de învăţământ

Forumurile locale au fost organizate în cadrul sălilor puse la dispoziţie de către unităţile de
învăţământ locale și au avut următoarea tematică de prezentare/discuţie/dezbatere:
 rolul și modalităţile de acţiune și intervenţie a comunităţii locale în scopul sprijinirii
procesului de dobândire a deprinderilor de viaţă de către categoriile defavorizate de
copii din comunitate.

8
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Fiecare atelier de lucru a urmărit totodată, identificarea principalelor arii de intervenţie din
domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc, printr-un proces
participativ al tuturor actorilor și factorilor locali interesaţi, care au lucrat împreună (în echipe
de lucru) pentru a identifica obstacolele, oportunităţile, resursele locale precum şi căile cele
mai potrivite pentru îmbunătăţirea abilităţilor de viaţă ale copiilor în scopul dezvoltării
personalităţii, a talentelor, a abilităţilor mentale, sociale, fizice de pregătire pentru viaţă.

Metodele utilizate în cadrul Forumurilor locale – atelierelor de lucru au fost:

a) Informare și prezentare - Prezentarea materialului pentru videoproiecţie care are ca și
conţinut:
 informaţii privind abilităţile de viaţă ce trebuie deprinse de către copiii aflaţi în situaţie
de risc, în procesul de integrare al acestora în societate și adaptarea la o viaţă adultă
responsabilă și autonomă;

 modalităţi de acţiune și intervenţie a comunităţii locale în scopul sprijinirii procesului

de dobândire a deprinderilor de viaţă de către categoriile defavorizate de copii din
comunitate (prezentarea de exemple de succes și modalităţi de bună practica din judeţ
și din ţară, rezultate obţinute de alte comunităţi / ONG-uri din România).

b) Proces participativ – au fost dezbătute în plen modalităţile de acţiune și intervenţie a

comunităţilor locale în scopul dobândirii deprinderilor de viaţă de către copiii proveniţi din
categoriile defavorizate din comunitatea respectivă. Au fost prezentate și explicate toate
modulele de învăţare vizate de proiect, pentru o ăntelegere cât mai bună a conţinutului
acestora și pentru a identifica care sunt necesităţile de învăţare pentru copiii din comunităţile
rurale selectate.

c) Workshop – a avut ca scop identificarea și stabilirea cailor de acţiune (programe / servicii

de consiliere/ activităţi educative) care să contribuie la dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale
copiilor aflaţi în situaţie de risc;

Rezultatul principal al desfășurării procesului participativ din cadrul celor 4 forumuri locale a
constat în identificarea concretă a nevoilor de învăţare ale copiilor din grupul ţintă, respectiv
necesitatea dezvoltării competenţelor cognitive, a abilităţilor de administrare, a abilităţilor de
raportare la societate și a deprinderilor de dăruire și muncă.

Având în vedere interesul și nevoile de învaţare identificate în rândul copiilor din grupul ţintă
participanţi la Forumurile locale din fiecare comunitate, în cadrul acţiunilor de dezbatere în
plen s-a decis ca în cadrul Programului pilot de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării
abilităţilor de viaţă, să fie susţinute cursuri de educaţie non-formală în tematicile: Comunicare,
Acceptarea diferenţelor, Luarea de decizii, Rezolvarea problemelor, Gândirea critică,
Autoînvaţarea, Autoresponsabilizarea, Stabilirea obiectivelor, Planificarea Carierei, Dezvoltare
Comunitară, Voluntariat, Egalitatea de Șanse.

7. Elaborarea Programului pilot de educație non-formala în domeniul dezvoltării abilităților

de viață, destinat copiilor aflați în situație de risc din grupul țintă, din categoria de vârstă 13-
18 ani

Programul pilot de educaţie non-formală a fost realizat plecând de la domeniile prioritare de

educaţie identificate în cadrul celor 4 Forumuri locale – ateliere de lucru, organizate în

9
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

comunităţile rurale BERCA, BECENI, LOPĂTARI, SMEENI. Astfel, în cadrul acestei activităţi au
fost dezvoltate suporturi de curs pentru toate cele 12 module de formare mai sus menţionate,
astfel încât cursurile de educaţie non-formală să acopere toate nevoile identificate în rândul
grupului ţintă.

Suporturile de curs au fost realizate ţinând cont de puterea de înţelegere a grupului ţintă
căruia i se adresează și contin: prezentarea teoretică a noţiunilor, exercitii de grup, cadre de
lucru pentru dezvoltarea personală, jocuri de rol, povești tematice, diverse fotografii sugestive.

8. Implementarea Programului pilot de educație non-formală în domeniul dezvoltării

abilităților de viață

La nivelul fiecărei dintre cele 4 comunităţi rurale selectate, a fost implementat Programul Pilot
de educaţie non-formală dezvoltat în cadrul proiectului. În acest sens, în cadrul fiecărei unităţi
de învăţământ participante la proiect, au fost derulate activităţi de educaţie non-formală ce au
avut ca tematică și suport modulele de curs elaborate, respectiv :
 Luarea deciziilor
 Comunicare
 Acceptarea diferenţelor
 Rezolvarea problemelor
 Gândirea critică
 Autoresponsabilizarea
 Autoînvăţarea
 Egalitatea de șanse
 Stabilirea obiectivelor
 Planificarea Carierei
 Dezvoltare Comunitară
 Voluntariat

Implementarea Programului pilot de educaţie non-formală la nivelul comunităţilor beneficiare

a fost realizată cu sprijinul reprezentanţilor unităţilor de învăţământ locale, ce au asigurat
promovarea începerii activităţilor de instruire în rândul copiilor selectaţi și au pus la dispoziţie
sălile de desfășurare a activităţilor.

Prezentăm în continuare toate modulele de învăţare susţinute în perioada de implementare a

proiectului (obiective de învăţare, tematică, activităţi realizate).

LUAREA DECIZIILOR

Obiectivele sesiunii de formare:

 Familiarizarea elevilor cu noţiunile de bază ale cursului: decizie, stil decizional,
comportament de risc, decizii privind cariera;
 Exersarea şi integrarea conceptelor de bază ale cursului în cadrul unor contexte
adecvate;
 Exersarea competenţelor şi abilităţilor necesare adoptării unor decizii corespunzătoare
în diferite situaţii de viaţă;

10
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

În cadrul grupului au fost susţinute următoarele teme:

 Ce este o decizie?
 Stiluri decizionale
 Etapele luării unei decizii
 Deciziile privind comportamentele de risc: consumul de alcool şi de droguri
 Deciziile privind cariera

Activităţi:

Construirea şi/sau exersarea competenţelor şi abilităţilor necesare adoptării unor decizii

corespunzătoare în diferite situaţii de viaţă prin intermediul unor activităţi de tipul:
brainstorming, linia vieţii, chestionar privind stilul decizional, matricea etapelor decizionale;
Identificarea şi analizarea factorilor implicaţi în luarea unei decizii:
 identificarea resurselor ce pot fi valorificate în cadrul procesului de adoptare a unor
decizii corespunzătoare;
 descrierea, exemplificarea şi analizarea etapelor luării unei decizii pe baza a diferite
studii de caz;
 analizarea cauzelor şi consecinţelor comportamentelor de risc de tip consum de
droguri şi alcool prin intermediul jocului de rol; exersarea abilităţilor necesare evitării
şi/sau rezolvării acestor tipuri de comportamente.

COMUNICAREA

Obiective curs :
 Cunoaşterea şi utilizarea unor forme şi strategii de comunicare, adecvate unei
diversităţi de situaţii concrete;
 Adaptarea propriei comunicări în direcţia rezolvării conflictelor şi a utilizării eficiente a
acestora;
 Valorificarea capacităţilor de prezentare şi de ascultare, în comunicarea publică;
 Utilizarea unor tehnici de ascultare activă;
 Dezvoltarea abilităţilor de comunicare asertivă.

În cadrul cursului au fost susţinute următoarele teme :

 Conceptul de comunicare; axiome ale comunicării
 Elementele componente ale comunicării
 Forme ale comunicării: comunicarea interpersonală, comunicarea intrapersonală,
comunicarea verbală, paralimbajul, comunicarea nonverbală
11
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

 Bariere în comunicare
 Ascultarea activă
 Comunicarea asertivă

Prezentarea teoretică a fost alternată cu exerciţiile practice – pe grupe de lucru, dar şi cu

activităţi desfăşurate individual.

Activităţi:

Frontale:
Au fost reactualizate şi consolidate cunoştinţele referitoare la comunicare;

Pe grupe (4-5 membri):

Fiecare grup a identificat şi discutat un număr de caracteristici pozitive şi negative ale
comunicării, prezentate apoi de către raportorul fiecărei grupe în faţa celorlalţi.
Jocul – Desenul chinezesc, prin care s-a subliniat importanţa tuturor elementelor componente
ale comunicării.

Realizarea portretului unui necunoscut - prima impresie, pornind de la o imagine, activitate

prin care s-a urmărit identificarea de către elevi a elementelor de conţinut ale impresiei
interpersonale şi utilizarea acestora în situaţii concrete.

Percepţia interpersonală în situaţia de grup: imagine de sine. Fiecare participant scrie pe foaia
cu numele colegului un "portret" format din 5 atribute. Elevul emite celorlalţi 4 "portretul"
astfel realizat şi primeşte, la rândul său, portretul pe care i l-a făcut fiecare coleg.

Este prezentată câte o situaţie concretă pentru fiecare grupă. Pentru aceasta au completat
câte un răspuns pentru fiecare stil de comunicare prezentat: stilul pasiv stilul agresiv, stilul
asertiv.

Individuale:
Participanţii completează, fiecare pe foaia sa, ariile ferestrei proprii prin confruntarea
"autoportretului" cu "portretele" făcute de colegi;
Completarea fişei cu tema Steaua respectului de sine;

Există scrise pe cartonaşe cuvinte care exprimă diferite stări emoţionale(tristeţe, bucurie, frică,
indiferenţă,etc.). S-au anunţat 4 voluntari. Fiecare dintre aceştia a ales câte un cartonaş şi a
recitat primele nouă litere ale alfabetului, folosind factorii paralingvistici(volumul vocii, viteza,

12
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

pauzele,etc,) pentru a transmite aceste emoţii. Ceilalţi participanţi au identificat emoţia

respectivă.

ACCEPTAREA DIFERENŢELOR

Obiective curs :
 Identificarea diferenţelor individuale în vederea dezvoltării personale;
 Analizarea stereotipiilor şi prejudecăţilor care apar la nivel individual şi la nivelul
comunităţii locale;
 Valorificarea diferenţelor individuale în optimizarea relaţiilor interumane;
 Familiarizarea cu reacţii tolerante/intolerante;
 Dezvoltarea inteligenţei emoţionale.

În cadrul cursului au fost susţinute următoarele teme :

 Conceptul de diferenţă;
 Surse ale diferenţierii;
 Stereotipiile şi prejudecăţile;
 Diferenţele biologice şi sociale;
 Toleranţa;
 Acceptarea diferenţelor şi inteligenţa emoţională.

Activităţi:

Frontale:
Au fost reactualizate şi consolidate cunoştinţele referitoare la diferenţele dintre oameni,
utilizându-se şi un exerciţiu de spargere a gheţii- „Sfoara - eu şi ceilalţi, noi”;

Pe grupe (4-5 membri):

Fiecare grup a identificat şi discutat tipuri de prejudecăţi, prezentate apoi de către raportorul
fiecărei grupe în faţa celorlalţi.

Jocul –Eu de ce NU, prin care s-a subliniat importanţa acceptării diferenţelor de ordin social,
fizic, etnic, religios. Elevii au fost puşi în situaţii diverse de neacceptare. Au fost identificate
consecinţele de ordin social şi emoţional.

Poveste terapeutică - “Balul florilor”. Elevii ascultă povestea şi apoi pe grupe identifică
comportamente viabile şi neviabile şi consecinţele acestora.

13
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Fiecare grupă defineşte conceptul de toleranţă/intoleranţă şi le exemplifică (6 grupe –

toleranţa în şcolă, toleranţa în famillie, toleranţa în grupul de prieteni, intoleranţa în şcoală,
intoleranţa în familie, intoleranţa în grupul de prieteni.

Individuale:
Participanţii completează, fiecare pe foaia sa, asemănările şi deosebirile dintre ei şi alte fiinţe;
se analizează răspunsurile
Completarea chestionarului „Inteligenţa emoţională”;
Reflecţii personale asupra temei

REZOLVAREA PROBLEMELOR

Obiective curs :
 Cunoaşterea conceptului rezolvarea de probleme din perspectiva vieţii cotidiene;
 Adaptarea planului de rezolvare de probleme personale şi situaţiile concrete;
 Valorificarea experienţei personale;
 Utilizarea modalităţilor de rezolvare de probleme;
 Dezvoltarea abilităţilor de cooperare.

În cadrul cursului au fost susţinute următoarele teme :

 Conceptul de rezolvare de probleme;
 tipuri de probleme;
 Importanţa rezolvării de probleme în planul dezvoltării personale;
 Paşi în rezolvarea de probleme;
 Metode de rezolvare: metoda încercare şi eroare şi metoda iluminării

Activităţi:

Frontale:
Au fost reactualizate şi consolidate cunoştinţele referitoare la rezolvarea de probleme;

Pe grupe (4-5 membri):

Fiecare grup primeşte ca sarcină să recompună forme geometrice – „Rezolvă şi cooperează”.
Se urmăreşte modul în care grupurile au ales să indeplinească sarcina şi se analizează în plen
reacţiile, atitudinile.

Jocul – Problema - Provocarea, prin care elevii interpretează situaţii problematice din viaţa lor.
Studiu de caz. Este prezentată câte o situaţie concretă pentru fiecare grupă. Pentru aceasta
identifică: ce ştiu, ce nu ştiu, cum procedez.

14
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

„Povestea Cristinei” – fiecare grupă analizează o situaţie conflictuală, face o ierarhizare după
criteriul vinovăţiei.

Individuale:
Participanţii completează, fiecare pe foaia sa, importanţa rezolvării de probleme. Răspunsurile
sunt analizate în plen şi clasificate;
Completarea fişei cu tema Eu şi problemele mele- identificarea aspectelor cele mai grele şi a
celor mai uşoare în abordarea unei situaţii problematice;
Fiecare participant este rugat să-şi analizeze propria modalitate de rezolvare de probleme:
metoda pisicii vs. metoda maimuţei
Reflecţii personale asupra temei

GÂNDIREA CRITICĂ

Obiective curs :
 Formarea abilităţilor elevilor de a gândi deschis, critic şi constructiv, de a prefigura
diverse perspective;
 Dezvoltarea capacităţii elevilor de a accepta puncte de vedere raţionale, de a tolera
diversitatea şi disonanţa;
 Capacitatea de analiză a faptelor, de producere şi de organizare a ideilor, de apărare a
deciziilor, de evaluarea a argumentelor şi de rezolvare de probleme;
 Formarea abilităţilor de învăţare prin cooperare, de participare la dezbateri, de
sintetizare a ideilor provenite din surse diferite.

Metode utilizate: Mozaic, SINELG, predicţia pe baza unor termeni daţi, Ştiu/Vreau să ştiu/Am
învăţat, reţeaua de discuţii, Gândiţi /Lucraţi în perechi/Comunicaţi, Metoda pălăriilor
gânditoare, jurnalul dublu,

În cadrul cursului au fost susţinute următoarele teme :

 Ce este gândirea critică?
 Caracteristicile gândirii critice
 Definiţii ale gândirii critice
 Modalităţi de cultivare şi dezvoltare a gândirii critice

Prezentarea teoretică a alternat cu exerciţiile practice – pe grupe de lucru, dar şi cu activităţi

desfăşurate individual.

15
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Activităţi:

Frontale:
Au fost prezentate cunoştinţe despre gândirea critică – ce este gândirea critică, valenţe ale
gândirii critice, caracteristicile acesteia, definiţiile gândirii critice.
Elevii au evaluat corect factorii pe care i-au luat în considerare atunci când au făcut diferite
alegeri.
Prezentarea tuturor materialelor realizate de către elevi, atât individual cât şi în grup, în faţa
tuturor participanţilor.

Pe grupe (4-5 membri):

Metoda Mozaic: Participanţii au lucrat mai întâi în grupele de experţi, apoi s-au întors în
grupul casă, demonstrând că sunt capabili să studieze şi să înţeleagă un anumit conţinut
referitor la gândirea critică, iar apoi să o predea celorlalţi colegi. Elevii au reuşit să
reconstruiască, să consolidează noile cunoştinţele, să facă transferuri în alte contexte,
răspunzând la anumite întrebări.

Metoda Pălăriilor gânditoare. În acest caz elevii au fost puşi în situaţia de a analiza fiecare idee
din cele şase perspective: ce ştim, ce e bine, ce nu e bine, ce simţim, ce alternative avem, ce
alegem în legătură cu o idee.

Realizarea unor cvintete, care au servit ca instrument de sintetizare a unor informaţii

complexe, ca mijloc de evaluare a înţelegerii elevilor sau a creativităţii lor.

Individuale:
Fiecare elev a citit independent un scurt articol intitulat Comunicarea nonverbală, folosind
METODA SINELG. Fiecare elev a înţeles exact sarcinile de lucru, dovadă fiind modul în care
aceştia au completat tabelul aparţinând acestei metode.

Fiecare elev a avut de formulat o poveste cât mai interesantă pe care i-a sugerat-o patru
termeni daţi, apoi s-a întors spre persoana de alături şi i-a prezentat povestea la care s-a
gândit.

S-a folosit metoda Ştiu/Vreau să ştiu/ Am învăţat, care este folosită, în special, pentru lectura
textelor informative şi poate fi utilizată pentru a dirija lectura. Elevii au primit fişe cu acest
tabel. După ce elevii au notat tot ceea ce ştiau despre tema propusă, au prezentat ideile în
faţa celorlalţi.

AUTORESPONSABILIZAREA

Obiective curs :
 Cunoaşterea conceptului autoresponsabilitate din perspectiva vieţii cotidiene;
 Adaptarea planului de rezolvare de probleme din perspectiva autoresponsabilizării;
 Valorificarea experienţei personale;
 Utilizarea atitudinii pozitive şi a gândului bun;
 Dezvoltarea abilităţilor de cooperare.

16
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

În cadrul cursului au fost susţinute următoarele teme:

 Conceptul de autoresponsabilitate;
 Tipuri de responsabilităţi;
 Dezvoltarea caracterului;
 Inteligenţa emoţională şi autoresponsabilizarea;
 Asumarea responsabilităţii.

Activităţi:

Frontale:
Au fost reactualizate şi consolidate cunoştinţele referitoare la luarea deciziei, comunicare,
acceptarea diferenţelor, rezolvarea de probleme, gândire critică; de asemenea sunt trecute în
revistă

Pe grupe (4-5 membri):

Fiecare grup primeşte ca sarcină să descopere responsabilităţile din diverse medii – familial,
şcolar, social. (fiecare grup câte un mediu). Se ascultă răspunsurile şi se urmăreşte modul în
care grupurile au ales să indeplinească sarcina şi se analizează în plen “Formula
autoresponsabilităţii” – fiecare grup este rugat să găsească cea mai potrivită formula
“………………+……………….” şi o metaforă grafică.

Individuale:
Participanţii completează, fiecare pe foaia sa,cuvinte cheie pentru conceptul
autoresponsabilizare. Răspunsurile sunt analizate în plen şi clasificate;

Completarea fişei cu tema Eu şi un eşec- identificarea unui eşec, a reacţiei şi trăirii emoţionale;
Aplicarea chestionarului „Cât de puternic eşti”. Rezultatele şi interpretarea sunt discutate în
plen.

Exerciţiu de restructurare cognitiv-comportamentală – modelul ABC – eveniment-

gând/atitudine- emoţie.
Reflecţii personale asupra asumării responsabilităţii.

17
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

AUTOÎNVĂŢAREA

Obiective curs :
Dobândirea abilităţilor de utilizare a informaţiilor în procesul de învăţare;
Analizarea stilurilor de învăţare care pot conduce la obţinerea succesului
Cunoaşterea şi adaptarea la noi strategii de învăţare;
Exersarea abilităţilor de învăţare critică, creativă şi eficientă în vederea obţinerii reuşitei
personale şi profesionale;
Identificarea relaţiei dintre calităţile personale, valorile personale şi reuşita personală;
Stimularea interesului pentru învăţarea permanentă într-o lume în schimbare

În cadrul cursului au fost susţinute următoarele teme :

 Conceptul de învăţare
 Definiţii ale autoînvăţării
 Ce este motivaţia? Ce este motivaţia pentru învăţare?
 Ce înseamnă a învăţa să înveţi?
 Strategii de învăţare
 Modalităţi de selectarea a strategiilor de învăţare

Prezentarea teoretică a fost alternată cu exerciţiile practice – pe grupe de lucru, dar şi cu

activităţi desfăşurate individual.

Activităţi:

Frontale:
Pentru început, elevilor li s-a explicat necesitatea ca în şcoală elevul să fie instrumentat pentru
a deveni managerul propriei activităţi de învăţare, aceasta însemnând: planificarea şi
organizarea muncii intelectuale; programarea eficientă a ritmului de studiu prin raportare la
timpul disponibil, experienţele de succes în domeniu, factorii de mediu; automotivare pentru
studiul constant, intensiv, potrivit situaţiei concrete; obişnuinţa antrenamentului focalizat al
proceselor, activităţilor şi condiţiilor psihologice generale.

S-au clarificat noţiunile de învăţare şi autoînvăţare, printr-o discuţie într-un mod foarte
deschis, încurajând participanţii pentru a-şi prezenta propriul punct de vedere. Participanţii au
fost liberi să îşi exprime satisfacţia sau lipsa de satisfacţie faţă de învăţare sau educaţie în
general. S-a evidenţiat importanţa însușirii metodei de învăţare.

18
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Pe grupe(4-5 membri):
O primă aplicaţie care s-a desfăşurat a avut ca principale obiective de a evidenţia importanţa
luării notiţelor în mod eficient, de a exersa un model de luare eficientă a notiţelor. S-a insistat
pe faptul că modul în care sunt luate notiţele are un efect important asupra eficienţei învăţării.
Pe baza fişei “ Un model de luare a notiţelor”, elevii vor completa secţiunile 1, 2 şi 3, pe baza
a ceea ce s-a discutat. Practic, ei au avut de luat notiţe despre luarea notiţelor. Sistemul de
luarea a notiţelor care s-a utlizat este sistemul T sau sistemul Cornell. Acest sistem are succes
pentru că este simplu şi eficient, putând fi utilizat atât de elevi, cât şi de studenţi.

Elevii au desfăşurat jocuri de memorie. Există diferite metode care ne pot ajuta să memorăm
informaţii, iar participanţii le-au aplicat pe unele dintre ele. Fiecare grupă şi-a ales două dintre
tehnicile descrise în fişă şi le-au folosit pentru un conţinut ce trebuia să-l memoreze pentru
şcoală.

Alte tehnici de studiu despre care s-a discutat au fost schema şi rezumatul. Pentru această
activitate, s-a ales o lecţie pe care o aveau de pregătit elevii pentru şcoală.

Astfel, au fost exersate cele două tehnici de studiu, care s-au dovedit a fi foarte eficiente – a
face o schemă şi un rezumat. Li s-a explicat elevilor că o schemă conţine subiectele principale
ale unui text. De regulă, este organizată într-un mod ierarhic cu teme şi subteme. Cuprinsul
unei cărţi este un exemplu de schemă. Rezumatul este o variantă extinsă a schemei, este o
tehnică foarte eficientă de organizare şi recapitulare a materialului.S-au prezentat schemele şi
rezumatele realizate de către fiecare grupă.

Individuale:
O primă aplicaţie pentru activitatea individuală a constat în întocmirea unui Program pentru
gestionarea optimă a timpului. S-a discutat despre planificare, monitorizare şi evaluare ca
strategii de control ale învăţării şi despre modul de a realiza un calendar de studiu pentru un
interval de timp de o săptămână. Fiecare elev a întocmit un astfel de program de gestionare
optimă a timpului. Concluzia acestei aplicaţii a fost că aceste strategii sunt definitorii pentru un
expert în învăţare şi utilizarea lor îţi dă şanse de a avea succes.

S-a aplicat Chestionarul referitor la stilurile de învăţare. În situaţia în care fiecare elev cunoaşte
propriul stil de învăţare, pot fi eliminate obstacolele învăţării, se poate optimiza învăţarea prin
adoptarea unui mod personal.

EGALITATEA DE ȘANSE

Obiective curs :
 Conştientizarea egalităţii în drepturi a femeilor şi bărbaţilor;
 Formarea unei atitudini pozitive faţă de diferenţele dintre indivizi;
 Perceperea discriminării, inclusiv a celei bazate pe rasă, ca o încălcare a drepturilor
omului;
 Familiarizarea elevilor cu formele de luptă împotriva discriminării;
 Conştientizarea efectului negativ al prejudecăţilor şi al stereotipurilor; sesizarea lor în
propria atitudine şi în atitudinea şi comportamentul membrilor comunităţii din care fac
parte elevii.

19
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

În cadrul cursului au fost susţinute următoarele teme :

 Despre egalitatea de şanse
 Egalitate de şanse din perspectiva accesului la educaţie
 Discriminarea
 Stereotipuri şi prejudecăţi
 Egalitatea de şanse în Uniunea Europeană
 Egalitatea de şanse în România
Prezentarea teoretică a fost alternată cu exerciţiile practice – pe grupe de lucru, dar şi cu
activităţi desfăşurate individual.

Activităţi:

Frontale:
S-au clarificat mai mulţi termeni de genul “egalitate în drepturi”, “egalitate de
gen” “egalitate de şanse”. Ideea centrală care a fost pusă în evidenţă a fost aceea că accesul la
sănătate, cultură şi informare trebuie să fie nediscriminatoriu.

S-au prezentat bune practici din sistemul de educaţie pentru susţinerea şi promovarea
egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi, dar şi unele cauze pentru care uneori educaţia nu
oferă egalitate de şanse (sărăcia, mirajul strainătăţii- pentru care mulţi copii părăsesc şcoala de
timpuriu, copiii care diferă între ei, copiii şi tinerii cu nevoi educaţionale speciale,etc).

În cadrul discuţiilor despre discriminare, s-au prezentat exemple concrete pentru fiecare tip de
discriminare(discriminare directă, indirectă, discriminare pozitivă, hărţuire).

Au fost desfăşurate jocuri şi exerciţii, care au avut ca scop dezvoltarea capacităţilor empatice
faţă de persoanele cu diferite deficienţe. Exerciţiile de acest fel pot servi ca pregătire a clasei
pentru primirea în colectiv a unui elev cu deficienţe fizice. Exemplu pentru situaţia unei
persoane cu deficienţe de vedere: a fost legat la ochi un participant. În decursul a 15 minute s-
a continuat lecţia în ritm normal, fără a acorda atenţie celui care nu vedea nimic. A urmat o
serie de răspunsuri la întrebarea cum s-au simţit colegii lui de clasă în această situaţie şi ce-ar
putea ei întreprinde pentru a-l ajuta.

S-a desfăşurat un joc ce a avut ca obiectiv, conştientizarea erorii perceperii diferenţelor drept
motive de conflict. Formatorul numea o categorie de oameni. Cei care considerau că fac parte
din categoria respectivă, se ridicau în picioare, iar ceilalţi elevi îi aplaudau.Exemple: Să se ridice
în picioare cei care preferă să-si înceapă ziua de lucru dis-de-dimineaţă sau Să se ridice în
picioare cei care consideră că fac parte din lumea "sărăntocilor”.

20
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Concluziile au fost formulate din răspunsurile la următoarele întrebări:

Aplauzele v-au provocat sentimentul de mândrie, atunci când aţi realizat că faceţi parte din
categoria respectivă? Aplauzele v-au provocat sentimentul inferiorităţii faţă de ceilalţi? Poate fi
numit acest sentiment (al inferiorităţii) drept discriminare?

Pe grupe (4-5 membri):

Aplicaţia numită Pluralismul a avut drept scop formarea unei atitudini pozitive faţă de
diferenţele dintre indivizi. Participanţii au fost împărţiţi în 5 grupe. Fiecare grupă a trebuit să-şi
imagineze că reprezintă echipajul unei nave cosmice. Echipajele trebuiau să-şi aleagă încă câte
6 membri imaginari, care să-i ajute la formarea noii societăţi pe planetă, conform indicaţiilor
din scenariu. După ce timpul a expirat, raportorul a prezentat propunerile colegilor, conturând
amănuntele alegerii. Ascultând raportorii, membrii grupurilor pot face o analiză mai profundă,
dându-şi seama şi de consecinţe.

Li s-a citit elevilor povestea intitulată Povestea Vesnei. Elevii au avut de răspuns în scris la
întrebări legate de mesajul poveştii. Roportorii vor prezenta răspunsurile fiecărei grupe.

Individual:

Formatorul a scris pe tablă câteva categorii de oameni (bătrâni, fete, băieţi, persoane
handicapate, etc), iar elevii au fost rugaţi să sugereze idei pentru descrierea acestora (" Fetele
sunt visătoare", "Bătrânii sunt cicălitori" etc.). S-au însumat părerile lor, stabilind legături între
aceste categorii şi s-a decis împreună cu elevii dacă atributele menţionate sunt pozitive,
negative sau neutre. Apoi s-a menţionat distincţia dintre stereotip (dăunător în relaţiile
interumane) şi generalizare (utilă în procesul de cunoastere).

STABILIREA OBIECTIVELOR

Obiective curs :

 Dezvoltarea abilităţii elevilor de a-şi stabili obiective, ceea ce reprezintă factorul

esenţial pentru obţinerea succesului.
 Cunoaşterea de către fiecare participant a propriei personalităţi în relaţie cu situaţiile
sale de viaţă, cunoaşterea temperamentului, a înclinaţiilor, aptitudinilor, a
dominantelor caracteriale, a celor mai specifice modalităţi reactive ale persoanei
raportată la diferite evenimente ale vieţii sale.
 Formularea de către elevi a unor obiective congruente cu competenţele şi interesele
lor;
 Exersarea unor strategii adecvate pentru a face faţă situaţiilor dificile, în care apare
teama de eşec sau de respingerea socială;
 Trăirea echilibrată a situaţiilor de viaţă, atât ca intensitate afectivă, cât şi ca valoare
predominant pozitivă a trăirilor;
 Asumarea responsabilităţii în raport cu deciziile şi acţiunile întreprinse, dar şi în ceea ce
priveşte angajamentele asumate în relaţiile cu lumea externă, cu familia proprie, cu
sarcinile educaţionale şi profesionale;
 Automotivarea, identificarea şi dezvoltarea acelei constelaţii motivaţionale
generatoare de energie şi succes.

21
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

În cadrul cursului au fost susţinute următoarele teme :

 De la dorinţe .... la obiective; importanţa stabilirii obiectivelor
 Elemente de bază pentru planificarea obiectivelor
 Stabilirea obiectivelor
 Materializarea obiectivelor
 Obiective profesionale - carieră
 Paşi spre succes
 Planul de carieră
 Tranziţia de la Școală la viaţa activă

Prezentarea teoretică a fost alternată cu exerciţiile practice – pe grupe de lucru, dar şi cu

activităţi desfăşurate individual.

Activităţi:

Frontale:
S-a purtat o discuţie despre ceea ce înseamnă dorinţe şi obiective. Elevii au înţeles că acest pas
al transformării dorinţelor în obiective este un demers foarte util, atât în viaţa personală, la
şcoală, cât şi mai târziu în viaţa de adult, că o viaţă organizată, cu obiective clare şi cu un bun
management al timpului şi al resurselor personale, maximizează eficienţa si reduce la
minimum energia consumată. Atunci când îţi faci un plan, când vrei să ajungi undeva şi
stabileşti fiecare pas pe care trebuie să-l faci pentru a ajunge acolo, te simţi cu adevărat liber.
Faptul ca eşti stăpân pe propria viaţă, te face să fii liber.

Li s-a explicat participanţilor că orice proces de planificare a obiectivelor personale şi

profesionale trebuie să înceapă cu o aşa numita autoevaluare, care cuprinde realizarea
următorilor paşi: inventarul valorilor, inventarul intereselor, inventare de personalitate,
evaluarea aptitudinilor.
Au fost prezentate şi discutate recomandări pentru stabilirea obiectivelor:
 cunoaşterea priorităţile personale;
 determinarea tipurile de obiective de stabilit;
 determinarea numărului de obiective de stabilit;
 stabilirea obiectivelor din fiecare categorie.

Acestea trebuie să aibă următoarele caracteristici: ambiţioase, cuantificabile, încadrate în

timp, realizabile, personale, formulate într-o manieră constructivă, trebuie să fie notate, de
exemplu într-un carnet, să fie discutate cu anumite persoane, dar şi revizuite periodic.

22
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Individuale:
Exerciţiul Copacul dorinţelor. Elevii au avut de notat pe o foaie de hârtie câteva lucruri pe care
şi le-au propus să le facă în trecut, împărţindu-le în 2 categorii: cele pe care trebuia să le facă
pentru că aşa voiau părinţii, sau prietenii sau oricine altcineva, în afara de ei, iar în cealaltă
categorie lucrurile pe care şi le-au propus să le realizeze pentru că îşi doreau ei cu adevărat. S-a
pus în evidenţă apoi, procentul de îndeplinire a obiectivelor din fiecare dintre cele două
categorii, ajungându-se la concluzia că succesul îl obţii atunci când îţi doreşti cu adevărat să
îndeplineşti acel obiectiv.

Exerciţiul Lista valorilor mele. Valorile fiecăruia au fost descoperite, realizând o ierarhizare a
acestora, după ceea ce îi ghidează în viaţă, alegând ordinea importanţei lor pentru fiecare. Li s-
a dat o listă cu lucrurile pe care tinerii le consideră importante. Ca sarcină de lucru, au avut să
le aşeze în ordinea importanţei (de la cea mai importantă la cea mai puţin importantă). Li s-a
explicat că trebuie să încerce să evaluezi ceea ce este cu adevărat important pentru ei
personal, şi nu ceea ce spun alţii că este important.

Aplicarea chestionarului Interesele mele, care a permis identificarea în ordine ierarhică, la

nivelul persoanei, a următoarelorinterese:interese creativ/inventive; interese estetice;
interese stiinţifice; interese sportive; interese social-umanitare; interese agricole/ ecologice;
interese economice (comerciale/ financiare); interese tehnice; interese manageriale, de
conducere şi organizare.

Subiecţii au notat pe grila de răspunsuri cifrele corespunzătoare ierarhiei pe care au stabilit-o

la situaţiile sugerate. Prioritatea sau intensitatea intereselor la nivelul persoanei va fi apreciată
în ordinea descrescătoare a rangurilor (rangul 1 indică interesul prioritar). Prin răspunsurile
date, elevii au obţinut informaţii asupra preferinţelor lor pentru diverse activităţi, fapt ce îi va
ajuta în clarificarea unor decizii adecvate de orientare şi realizare profesionale.

Ca aplicaţie pentru descoperirea unei laturi a personalităţii, li s-a aplicat elevilor chestionarul
pentru identificarea temperamentului – latura dinamico- energetică personalităţii.

Aplicaţie practică: Cartonaşul cu obiective şi afirmaţii pozitive. Elevii au notat pe o parte a

cartonaşului un obiectiv, iar pe cealaltă faţă, în partea de sus "Plan de acţiune" şi apoi au scris
care sunt paşii pe care trebuie să îi facă pentru a-şi îndeplini scopul propus. Motivul pentru
care îşi notează obiectivul şi planul de acţiune pe cartonaş, este să îl poată purta la ei tot
timpul şi să-l poată citi cât mai des cu putinţă. De fapt în asta constă toată puterea şi eficienţa
acestui exerciţiu. Să citească tot ce scrie pe cartonaş de cât mai multe ori posibil.

Evaluarea personală favorizează cunoaşterea punctelor tari şi a limitărilor, recunoaşterea

vulnerabilităţilor, permite identificarea potenţialului de dezvoltare şi oferă posibilitatea
descoperirii aptitudinilor native. Toate aceste beneficii pregătesc individul uman pentru
trecerea de la pregătirea şcolară către viaţa activă, munca în echipă, dependenţa şi
independenţa fiecăruia.

Un instrument des utilizat în procesele de planificare strategică poate fi folosit şi în planificarea

carierei. Analiza SWOT (Strengths - Weaknesses - Opportunities - Threats) se axează pe
realitatea internă si externă, examinând părţile tari si slabe în cadrul mediului intern, precum şi
oportunităţile şi temerile legate de mediul extern. Elevii au realizat independent o alaliză
SWOT, având ca obiective: identificarea unor factori externi şi interni care să determine

23
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

alegerea unei opţiuni în carieră; descoperirea modalităţilor de valorificare a oportunităţilor ce

privesc cariera; identificarea unor tehnici de modificare a punctelor slabe şi de confruntare cu
aspectele ameninţătoare.

PLANIFICAREA CARIEREI

Obiective curs :

 Analizarea aspiraţiilor, a priorităţilor, a calităţilor personale, a punctelor tari şi a

scopurilor prin autoevaluare.
 Evaluarea opţiunilor personale privind dezvoltarea personală şi profesională;
 Exersarea abilităţilor de elaborare a planului de carieră de scurtă şi lungă durată;
 Întocmirea unui Curriculum Vitae şi a unei scrisori de motivaţie sau intenţie.
 Oferirea de informaţii privind pregătirea pentru a putea participa cu succes la un
interviu privind ocuparea unui loc de muncă.
 Identificarea factorilor obiectivi şi subiectivi care pot influenţa alegerea carierei de
către adolescenţi.
 Realizarea concordanţei dintre capacitatea de autocunoaştere a elevilor şi capacitatea
de a efectua alegerea carierei în raport cu propriile competenţe şi aspiraţii.

În cadrul cursului au fost susţinute următoarele teme :

 Necesitatea educaţiei pentru carieră
 Specificul activităţilor de orientare a carierei
 Etapele dezvoltării carierei
 Factori individuali în alegerea carierei
 Factori sociali în alegerea carierei
 Explorarea posibilităţilor de carieră
 Decizia în carieră
 Explorarea pieţei muncii
 Cheia succesului

Prezentarea teoretică a fost alternată cu exerciţiile practice – pe grupe de lucru, dar şi cu

activităţi desfăşurate individual.

24
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Activităţi:

Frontale:
Elevii au înţeles că activităţile de orientare urmăresc dezvoltarea personală şi înzestrarea
tanărului cu cunoştinţe şi abilităţi necesare pentru realizarea unui management eficient al
propriei cariere.

Acest fapt se impune cu necesitate în condiţiile unei pieţe de muncă flexibile, cu cerinţe care
evoluează în permanenţă: sporeşte complexitatea sarcinilor ce trebuie îndeplinite; creşte
numărul şi complexitatea cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor ce trebuie exercitate în
cadrul locurilor de muncă; se exercită o presiune crescută asupra individului de a lua o serie de
decizii în mod individual; se accentuează rolul abilităţilor de comunicare eficientă; se impune
tot mai multă iniţiativă, motivaţie si flexibilitate în exercitarea sarcinilor de muncă.

Activităţile de orientare trebuie să vizeze educarea tinerilor pentru independenţă şi flexibilitate

în cinci domenii de competenţă:
 cunoaştere de sine;
 informaţii ocupaţionale;
 luarea deciziei;
 planificare;
 rezolvare de probleme.

Aceste competenţe dobândite permit exercitarea unui control asupra propriei dezvoltări şi
asigură flexibilitate în managementul carierei.

Oferirea de cât mai multe informaţii care să vină în sprijinul elevilor pentru a putea răspunde la
unele întrebări, astfel încât ele să contribuie la parcurgerea etapelor dezvoltării carierei:
 Cine sunt eu? Ce pot să fac? Ce vreau?
 Ce stiu despre profesii? Ce meserie mi se potrivește?
 Ce decizie am luat? Cum o pot pune în practică?
 Cum îmi caut un loc de muncă? Cum îl păstrez?

Exerciţiul Afişul pe spate. S-a cerut fiecărui participant să noteze pe o foaie de hârtie trei
calităţi personale. Foaia este lipită pe spatele fiecăruia cu partea scrisă în jos, astfel încât
nimeni să nu poată citi ce este scris. Fiecare participant s-a plimbat prin clasă şi a notat câte un
lucru bun, pozitiv(calitate) pe foaia de pe spatele fiecăruia dintre colegi.
După ce elevii au scris fiecăruia dintre colegi, foile s-au dau jos şi aceştia au citit mesajele
primite. S-a discutat despre concordanţa dintre părerea proprie despre sine şi părerilor
celorlalţi.

Individuale:
Exerciţiu de autocunoaştere. Fiecare participant a realizat un inventar al calităţilor proprii,
fiindcă acestea trebuie valorificate în exercitarea profesiei pe care şi-o va alege. Pentru a face
acest lucru e necesar să parcurgă o etapă de autocunoaştere, care îi va permite să
conştientizezi aspectele legate de propria identitate.

Exerciţiu de identificare a deprinderilor/abilităţilor. Elevii au identificat într-un tabel, abilităţile

transferabile care li se potrivesc, ierarhizându-le în „TOP 5” al abilităţilor transferabile
importante pentru fiecare.

25
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Au prezentat cel puţin o activitate sau o situaţie în care aceste abilităţi au fost formate şi
dezvoltate: activităţi şcolare, activităţi culturale/sportive, hobby-uri, s.a.

Chestionarul pentru identificarea intereselor, a reprezenta un mod uşor prin care elevii şi-au
putut descoperi domeniul de interese, acele tipuri de activităţi pe care le pot realiza
întotdeauna cu plăcere şi eficienţă.

Exerciţiu de identificare a valorilor. Dintr-o enumerate de valori, elevii au subliniat trei valori
pe care le-au considerat foarte importante pentru ei în alegerea unui loc de muncă. Li s-a
explicat faptul că pot alege, ţinând cont de modul în care îşi trăiesc viaţa şi le-ar plăcea să
trăiască în continuare.

Exerciţiu Proiect de viitor, a avut ca obiectiv determinarea pasilor traseului educaţional pe care
ar trebui să-l urmărească fiecare participant. Pe linia ascendentă, elevii au trecut cât mai multe
etape şi experienţe legate de formările educaţionale pe care le vor urma, dar şi formările
practice (spre exemplu voluntariat sau angajare pe perioada vacanţelor şcolare). Acest
exerciţiu îi va ajuta să-şi stabilească obiective pe termen scurt şi pe termen lung, care vor avea
ca finalitate obţinerea carierei profesionale dorite de fiecare.

Exerciţiul Job-ul meu ideal. În construcţia carierei un lucru foarte important este să te
proiectezi in viitor. De aceea, le-am propus elevilor să se gândească la felul în care ar arăta
locul lor de muncă ideal şi să-l descrie, precizând: atribuţiile pe care le vor avea, programul,
stilul de lucru, mediul în care vor lucra, stilul de viaţă pe care îl permite, recompensare.

DEZVOLTARE COMUNITARĂ

Obiective curs :
 Identificarea noţiunilor: om, societate, comunitate;
 Definirea dezvoltării comunitare
 Identificarea tipurilor de abordare a comunităţii
 Stabilirea etapelor procesului de dezvoltare comunitară
 Definirea conceptului de actor social
 Enuntarea tipurilor de participare intr-o comunitate
 În cadrul cursului au fost susţinute următoarele teme :
 Noţiunile de om, societate, comunitate
 Dezvoltarea comunitară
 Tipuri de abordare comunitară
 Conceptul de actor social
 Tipuri de participare intr-o comunitate

Prezentarea teoretică a fost alternată cu exerciţiile practice – pe grupe de lucru, dar şi cu

activităţi desfăşurate individual.

26
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Activităţi:

Individuale:
Au fost reactualizate şi consolidate cunoştinţele referitoare la om, societate si comunitate,
precum si diferenţele dintre oameni, utilizându-se şi un exerciţiu de autocunoaştere, “Cine
sunt eu?”

Jocul -,,Lista de valori,, prin care s-a experimentat în plan concret conceptul de comunitate.
Elevii au ales dintr-o lista de valori unanim acceptate un număr de 14, in ordinea preferinţelor.
Impreună cu lectorul, elevii au identificat principalele valori care sunt prezente la majoritatea
cursantilor, valori care constituie liantul unei comunităţi
Reflecţii personale asupra temei

Pe grupe (4-5 membri):

Fiecare grup a desenat un copac format dintr-o comunitate restransă de oameni, familie,
prieteni, colegi, vecini şi a identificat rolul fiecaruia in dezvoltarea personală şi a atingerii
obiectivelor individuale.

VOLUNTARIAT

Obiective curs :
 Informarea cu privire la conceptul de voluntariat;
 Prezentarea unor elemente esentiale despre istoricul voluntariatului
 Identificarea sarcinilor voluntarilor
 Informare cu privire la managemntul voluntarilor
 Enunţarea responsabilităţilor voluntarilor
 În cadrul cursului au fost susţinute următoarele teme :
 Noţiunile de voluntar, voluntariat
 Voluntariatul în istoria antică
 Sarcinile şi responsabilităţile voluntarului

27
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Prezentarea teoretică a fost alternată cu exerciţiile practice – pe grupe de lucru, dar şi cu

activităţi desfăşurate individual.

Activităţi:

Individuale:
Prin metoda brainstorming, au fost identificate principalele caracteristici care definesc
voluntariatul.
Cu ajutorul unui chestionar, elevii au identificat trei calitati personale ,care i-ar ajuta în
postura de voluntar, alte trei caliăţi care le-ar fi necesare, precum şi trei calităti pe care le
identifică la colegul de lângă ei. Scopul exerciţiului este de cunoaştere a resurselor personale
necesare în voluntariat.

Aplicatie practică - fiecare elev identifică un caz din istoria personală în care a acţionat ca un
voluntar, iar intervenţia sa directă a ajutat o persoană sau o familie.

Aplicatia se face cu ajutorul unui chestionar care se completează individual de fiecare elev.
Cazurile sunt prezentate public, iar elevii îşi expun opinia cu privire la fiecare caz în parte. Sunt
identificate şi alte soluţii.

REALIZAREA DE ACTIVITATI PRACTICE

Obiective specifice:
 Dezvoltarea abilităţilor elevilor, de identificare, analiză şi valorificare a resurselor
informaţionale cu care au intrat în contact;
 Valorizarea critică şi selectivă a informaţiilor;
 Încurajarea autonomiei intelectuale a elevilor, a spiritului de iniţiativă şi de
colaborare;
 Dezvoltarea abilităţilor de implicare a elevilor în realizarea şi prezentarea unor
materiale, în depăşirea barierelor de comunicare;
 Exprimarea liberă a elevilor prin cele mai diverse mijloace.

Pentru consolidarea si evaluarea cunostintelor si informatiilor insusite de reprezentantii

grupului tinta, in perioada 16 august -10 septembrie 2010, au fost derulate sesiuni de activitati
practice.

28
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Programul de activitati practice a constat in organizarea de concursuri cu premiere, concursuri

destinate tuturor reprezentantilor grupului tinta din cele 4 comune. Tematica programului de
activitati practice a vizat realizarea de catre copiii/adolescentii din grupul tinta a unor lucrari
practice in echipe de lucru, lucrari ce au constat in realizarea de afise si eseuri in una dintre
tematicile de educatie non-formala sustinute (Luarea Deciziilor, Comunicare, Acceptarea
diferentelor, Rezolvarea problemelor, Gandirea Critica).

Chestionare de evaluare ale programului pilot

(centralizare finală)

Pe parcursul celor 40 zile de derulare a modulelor de formare având ca obiectiv general

dezvoltarea abilităţilor de viaţă, numarul de zile x numarul participantilor a fost de 665. La
sfârşitul fiecărei secvenţe de formare aceştia au primit câte un chestionar de evaluare a
modului din ziua respectivă.

În urma centralizării tuturor chestionarelor rezultatele au fost următoarele:

ITEM 1- “Ce mai vreau ştiu?” frecvent s-au întâlnit răspunsurile

 Cum să aplic ceea ce am învăţat
 Tot ce este nou şi îmi va folosi în viaţă
 Mai multe despre fiecare modul în parte
 Toate noutăţile sunt binevenite
 Lucruri benefice pentru viitorul meu
 Cât mai multe despre viaţa adolescenţilor

ITEM 2 - “Cum o să aplic ceea ce am învăţat?” au fost intalnite cu preponderenta raspunsurile:

O să transmit şi celorlalţi despre ce am învăţat
 Viaţa o sa-mi arate unde şi când va trebui să aplic ce am învăţat
 În viaţa de zi cu zi
 Când o să-mi caut o slujbă, în cadrul unui grup de persoane
 În ceea ce o să fac de acum înainte
 Când apare o problemă în viaţa mea o să încerc să o rezolv aplicând ce am învăţat
 Să mă organizez pe viitor, să pun accent pe ce este mai important pentru mine
 Facem transfer în viaţa reală
 Când o să am nevoie

ITEM 3 - “Cum m-am simţit în cadrul grupului?”- majoritatea respondenţilor spun că s-au simţit
„Relaxat” - 85,11%, 18,50% s-au simţit „Apreciat”, sub 5% au optat pentru „Valorificat”,
„Stimulat” şi „Foarte bine”.
29
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Cum v-aţi simţit în cadrul grupului?

3.16% 4.51% 1.05%

18.50% Relaxat
Apreciat
Stimulat
85.11%
Valorificat
Foarte bine

ITEM 4 - “Cum consideraţi că a fost prestaţia formatorilor?” – majoritatea participanţilor au

considerat că aceasta a fost „Foarte bună” – 95,19%, iar 4,81% consideră că aceasta a fost
„Bună” sau „Medie”.

Cum consideraţi că a fost prestaţia formatorului?

4.21% 0.60%

Foarte bună

95.19% Bună
Medie

ITEM 5 - „Cum consideraţi că a fost organizarea întâlnirii?” majoritatea celor care au răspuns
consideră că aceasta a fost „Foarte bună” – 94,14, iar 5,86% dintre respondenţi consideră că
aceasta a fost „Buna” sau „Medie”

Cum consideraţi că a fost organizarea întâlnirii?

5.71% 0.15%

Foarte bună
94.14% Bună
Medie

30
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Prezentarea partenerilor proiectului

Prezentarea Asociației Formare Dezvoltare Asistență Forda Buzău

Asociaţia Formare, Dezvoltare, Asistenţă – FORDA Buzău este persoană juridică de drept
privat, independentă, fără scop lucrativ, neguvernamentală şi apolitică, ce funcţionează în
conformitate cu reglementările Ordonanţei nr. 26/2000 completată cu Legea 246/2005 şi în
baza statutului său.

În conformitate cu Statutul Asociaţiei FORDA, scopul organizaţiei constă în implementarea de

programe de asistenţă, consultanţă şi formare destinate resurselor umane – persoane fizice
din cadrul instituţiilor publice, organizaţiilor neguvenamentale, organizaţiilor profesionale în
vederea :
 dezvoltării capacităţii instituţionale a acestora
 stimulării relaţiilor de parteneriat la nivel local şi/sau regional

Principalele activităţi desfăşurate în prezent sunt :

Servicii de consultanţă, asistenţă, instruire, acces direct la resurse furnizate gratuit sectorului
neguvernamental, respectiv :
 consiliere juridică şi asistenţă în înfiinţarea de ONG –uri,
 asistenţă în elaborarea cererilor de finanţare,
 asistenţă privind managementul proiectelor cu finanţare nerambursabilă,
 asistenţă în implementarea procedurilor de achiziţii, în elaborarea rapoartelor tehnice
şi financiare,
 organizarea de evenimente de vizibilitate destinate sectorului neguvernamental,
 cursuri de formare profesională în domeniile -Managementul proiectelor, Dezvoltare
comunitară, Cultura organizaţională, Managementul Resurselor Umane, Planificare
Strategică, Planul de afaceri pentru ONG-uri ;

Servicii de consultanţă şi asistenţă destinate administraţiei publice locale :

 asistenţă în elaborarea cererilor de finanţare,
 elaborare de analize cost – beneficiu,
 asistenţă în implementarea proiectelor comunitare;

Servicii de consultanţă şi asistenţă destinate sectorului privat :

 studii de fezabilitate, planuri de afaceri, documentaţii pentru obţinerea de finanţări
nerambursabile
 cursuri de formare profesională în domeniile: Managementul proiectelor,
Management financiar, Planul de afaceri, Elaborarea cererilor de Finanţare.
Servicii de educatie non-formala in domeniul dezvoltarii abilitatilor de viata ale copiilor, in
cadrul proiectelor cu finantare nerambursabila si in cadrul parteneriatelor incheiate cu Centrul
Judetean de Resurse si Asistenta Educationala Buzau si Unitati de invatamant din judetul
Buzau;

31
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Prezentarea Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Buzău

Centrul Judeţean de Resurse și de Asistenţă Educaţională Buzău s-a infiinţat pe 1 februarie

2007 și reprezintă o instituţie de învăţământ specializată în oferirea, coordonarea și
monitorizarea de servicii educaţionale specifice (servicii de informare, consiliere, formare, de
expertizare și diagnosticare până la terapiile specifice de compensare, recuperare, reabilitare,
asistenţă educaţională și integrare), acordate:
 copiilor / elevilor
 cadrelor didactice
 părinţilor
 membrilor comunităţii buzoiene
pentru a asigura tuturor accesul la o educatie de calitate precum și asistenţa necesară în acest
sens.

C.J.R.A.E. Buzău promovează:

 comunicarea deschisă
 dezvoltarea personală
 încurajarea creativităţii
 învăţarea prin acţiune
 acceptarea diferenţelor individuale
 lucrul în echipă
 colaborarea
 calitatea/eficienţa
 preocupare pentru imagine

32
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Bibliografie:

Programul Naţional de Reforme- Strategia de la Lisabona;

POSDRU - Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 ;

Barometrul De Opinie Publică – TINERET 2008 ;

Studiul “Nevoi Emergente ale Copiilor din România”

Strategia Dezvoltării Activităţii Educative Şcolare și Extraşcolare

Riscuri și Inechităţi Sociale în România - Administraţia Prezidenţială / Comisia Prezidenţială

pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice - Septembrie 2009

Planul Managerial al Inspectoratului Școlar Judeţean Buzău 2009-2010

www.singuracasa.ro

www.copiisitineri.ro

33
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Anexe incluse pe CD:

 materialele de promovare a proiectului (pliant , afiș)

 materiale de prezentare utilizate în susţinerea Forumurilor locale în comunităţi
 materialele utilizate în Campania de informare și conștientizare (pliantul și afișul
„Învaţă să speri, Învaţă să decizi, Învaţă să trăiești”)
 Suporturile de curs :
o Comunicare,
o Acceptarea diferenţelor,
o Luarea de decizii,
o Rezolvarea problemelor,
o Gândirea critică,
o Autoînvăţarea,
o Autoresponsabilizarea,
o Stabilirea obiectivelor,
o Planificarea Carierei,
o Dezvoltare Comunitară
o Voluntariat
o Egalitatea de Șanse
 Chestionare de evaluare utilizate în proiect

34
 Ghid metodologic de educaţie non-formală în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă

Program de dezvoltare a abilităților de viață

ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

Proiect finanțat de Uniunea Europeană prin Programul:

Facilitatea de Tranziție 2007/19343.03.03 – Integrarea în societate a tinerilor aparținând
minorităților și grupurilor dezavantajate

Material editat de Asociația Formare, Dezvoltare, Asistență - FORDA Buzău

Octombrie 2010
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a
Uniunii Europene
Pentru eventualele informații și sesizări legate de proiectele PHARE
contactați: cfcu.phare@mfinante.ro

35