MEDIUL INTERN AL ORGANISMULUI este alcatuit din:

- sange
- limfa
- lichidul interstiţial - lichid extra celular - LEC
- lichidul cefalorahidian -LCR
- perilimfa şi endolimfa.
Pastrarea constanta a tuturor parametrilor mediului intern se numeste homeostazie.

SÂNGELE

- este fluidul care circulă în interiorul arborelui cardiovascular;

- pH= 7,38-7,42
- volemia - reprezintă cca 8% din masa corporală
- este format din:
 55% plasmă: 90% apă şi 10% reziduu uscat format din 1 % substanţe anorganice
Na+, K+, Ca2+, Mg2+, Cl-, HCO32+ şi 9% substanţe organice, majoritatea proteine:
albumine, globuline, fibrinogen
Proteine totale in plasma: 6-8,5g/dl ; albumine: 3,5-5 g/dl; globuline: 2,5-3,5 g/dl

 45% elemente figurate - volum globular procentual sau hematocrit: 35-46% femei si
41-50% barbati
• globulele roşii - hematii sau eritrocite: femei 4 500 000/ mm3; barbati 5 000 000/ mm3
• globulele albe – leucocite:5000-10 000/ mm3
• plachetele sangvine-trombocite: 150000-300000/ mm3
FROTIU DE SANGE:
 ERITROCITELE-HEMATIILE
- sunt celule fără nucleu, cu rol în transportul O2 şi CO2 şi în menţinerea echilibrului
acido-bazic
- contin o proteina numita hemoglobina, cu rol in transportul gazelor respiratorii
- hemoglobina la femei: 12-15,6g/dl ; la barbati: 13,8-17,2g/dl

Grupele sangvine — transfuzia

- membrana hematiilor are în structura sa numeroase tipuri de macromolecule, cu rol de
antigen, numite aglutinogene: A, B
- în plasmă se găsesc o serie de compuşi cu rol de anticorpi numite aglutinine: α omoloaga
aglutinogenului A si β omoloaga aglutinogenului B
Intalnirea aglutinogenului cu aglutinina omoloaga duce la un conflict imun, antigen-anticorp,
cu distrugerea hematiilor - hemoliza si consecinte grave pentru individ.
Prin excludere reciprocă a aglutininelor şi aglutinogenelor omoloage, în decursul evoluţiei
umane s-au constituit mai multe sisteme imunologice

Sistemul O,A,B
Grupa Aglutinogene Aglutinine
0I nu exista α, β
A II A β
B III B α
AB IV A,B nu exista

Schema de transfuzie:

Rh – →Rh- si Rh+ ; Rh+→Rh+

Sistemul Rh+
- 85% din populatie prezinta antigenul D-Rh pe membrana hematiei si este Rh+
- 15% din populatie nu prezinta antigenul D-Rh pe membrana hematiei si este Rh -
In mod natural nu există aglutinine omoloage anti-Rh, dar se pot genera:
- prin transfuzii repetate de sânge Rh+ la persoane Rh-,
- prin sarcină cu făt Rh+ şi mama Rh-
In ambele situaţii, aparatul imunitar al gazdei reacţionează faţă de aglutinogenul D ca şi faţă
de un antigen oarecare, prin activarea limfocitelor, urmată de producerea de anticorpi anti D
(anti-Rh). Aceşti anticorpi vor reacţiona cu antigenul D de pe suprafaţa hematiilor şi vor
produce hemoliza.
In cazul mamei Rh negativ, când tatăl este Rh pozitiv, datorită caracterului dominant al genei
care codifică sinteza aglutinogenului D, copiii rezultaţi vor moşteni caracterul Rh pozitiv.
Prima sarcină poate evolua normal, deoarece, în condiţii fiziologice, hematiile Rh+ ale fătului
nu pot traversa placenta şi deci nu ajung în circulaţia maternă.
La naştere însă, prin rupturile de vase sangvine care au loc în momentul dezlipirii placentei
de uter, o parte din sângele fetal trece la mamă şi stimulează producţia de aglutinine anti-
Rh.La o nouă sarcină, aceste aglutinine (care pot traversa capilarele placentare) pătrund în
circulaţia fetală şi distrug hematiile fătului, putând duce chiar la moartea acestuia, atunci când
aglutininele sunt în concentraţie mare.

LEUCOCITELE

Sunt celule cu membrana, citoplasma, nucleu si mitocondrii

Formula leucocitara:
 GRANULOCITE
- Neutrofile 52-62%
- Acidofile – Eozinofile 1-3%
- Bazofile – mai putin de 1%
 Agranulocite
- Monocite 3-9%
- Limfocite 25-33%

Rol in imunitate = capacitatea de aparare a organismului.

Antigenul este o substanta macromoleculara proteica sau polizaharidica straina
organismului care patrunsa in mediul intern declansaza producerea de anticorpi.
Anticorpii = γ globuline = proteine plasmatice= substante specifice care neutralizeaza
si distrug antigenii.

APARAREA
 NESPECIFICA – innascuta
- prezenta la toti oamenii
 - primitiva
- foarte prompta
- la ea participa celule si substante preformate
- se realizeaza prin mecanisme:
CELULARE – fagocitoza – capacitatea leucocitelor de a emite pseudopode, de a
traversa peretii capilarelor prin pori, de a trece in tesuturi prin diapedeza si a fagocita
microbii
UMORALE- prin substante preformate

 SPECIFICA – dobandita
- se dezvolta in urma expunerii la agenti capabili sa induca un raspuns imun –
imunogene
- este de 2 feluri:
1. dobandita natural:
 pasiv – transfer transplacentar de anticorpi
 activ – in urma unei boli
2. dobandita artificial:
 pasiv – administrare de antitoxine si γ globuline
 activ – prin vaccin

Raspunsul imun specific:

o poate fi:
- primar – la primul contact cu antigenul
- secundar – la un contact ulterior cu acelasi antigen, pe baza leucocitelor cu memorie
o are urmatoarele caracteristici:
- diferentiaza structurile straine de cele propri organismului
- are specificitate
- are memorie imunologica
o este mediat prin 2 tipuri de leucocite:
B – mediaza imunitatea umorala
T – mediaza imunitatea celulara

PLACHETELE SANGVINE - TROMBOCITELE

Sunt elemente figurate necelulare ale sângelui cu rol în hemostază.
Hemostaza şi coagularea sângelui
Hemostaza fiziologică reprezintă totalitatea mecanismelor care intervin în oprirea sângerării
la nivelul vaselor mici. Presupune următorii timpi.
1. Timpul vasculo-plachetar = hemostaza primară începe în momentul lezării vasului.
Prima reacţie constă în vasoconstricţia peretelui acestuia, produsă reflex şi umoral. Urmează
aderarea trombocitelor la nivelul plăgii, agregarea şi metamorfoza vâscoasă a acestora, ceea
ce duce la oprirea sângerării în 2 până la 4 minute.
2. Timpul plasmatic — coagularea sângelui
Rezultatul acestei etape este transformarea fibrinogenului plasmatic, solubil, în fibrină
insolubilă. La coagulare, participă factori plasmatici, plachetari şi tisulari, precum şi Ca2+.
Dinamica procesului de coagulare
Coagularea sângelui se desfăşoară în trei faze:
• faza I — formarea tromboplastinei este faza cea mai laborioasă şi durează cel mai
mult, 4-8 minute;
• faza a II-a — formarea trombinei durează 10 s; tromboplastina transformă
protrombina în trombină;
• faza a III-a — formarea fibrinei durează 1-2 s.
Trombina desface, din fibrinogen, nişte monomeri de fibrină, care se polimerizează spontan,
dând reţeaua de fibrină care devine insolubilă. în ochiurile reţelei de fibrină se fixează
elementele figurate, şi sângerarea se opreşte.
Funcţiile sângelui:
- transporta gazele respiratorii, substantele nutritive,
- in imunitate
- in coagulare
- rol de sistem de integrare şi coordonare umorală ale funcţiilor prin hormonii,
mediatorii chimici şi cataboliţii pe care-i vehiculează.
- de îndepărtare şi transport spre locurile de excreţie a substanţelor toxice, neutilizabile
sau în exces.
- în termoreglare,datorită conţinutului său bogat în apă